You are on page 1of 20

Războiul din noi

Pân’nu te-ai scris în oaste, trăiai în pacea firii,
Rar sesizai că-n tine se dă o luptă-n doi:
Cuprins
Că omul dinăuntru din clipa convertirii
Cu cel firesc de-afară e-n stare de război.
Se declanşează lupte pe câmpul de bătaie:
Al ochilor, al minţii, al poftelor prin gând -
Tensiunile nasc flăcări ca-n miriştea de paie,
Dar prin împotrivire le stinge Duhul Sfânt. 3 Editorial
Când împietreşte Dumnezeu inima unui
om? – Editorii
De lupţi o luptă bună, firescul, clar, cedează,
Atunci duhovnicescul îl ia prizonier;
Să-l crezi când cere pace?…el nu capitulează
Că setea dominării îi dă curaj de fier.
Şi mai ales că-n umbră-i oferă ajutoare 4 Închinători în Duh şi în adevăr

Aeriana forţă ce bântuie-n văzduh, Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică
E de ajuns o clipă: de somn sau de visare, – Simion Buzduga
Că’ncepe brusc atacul, ţintind direct în duh.

Fii gata-n orice clipă! Te luptă prin credinţă
Şi răstigneşte-ţi firea în cuiul nemilos;
6 Doctrine biblice

Abia atunci începe trăirea-n biruinţă, Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
lui Dumnezeu (partea a VI-a) – Iosif Anca
Trăieşti, dar nu prin tine, ci prin Hristos!
Şi-aşa prin succesiune de’nvingeri şi cădere,
Trăiesc cu încordare cei doi cumpliţi duşmani,
Dar care e secretul în schimbul de putere,
În lupta nesfârşită din zecile de ani? 9 Înţelepciune pentru înţelepţi
O judecată dreaptă – Iosif Anca
Secretul? Este simplu – va fi mereu puternic
Acel pe care zilnic cu dragoste-l hrăneşti,
Iar celălalt va pierde, deşi se vrea cucernic
Cât timp păstrezi controlul şi nu-l compătimeşti.


Acum, fii sincer frate, trăirile-ţi adună
Eşti fiul Celui veşnic? Sau rob, prizonier,
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XXXI-a – Zaharia Bica
Infrângerea e moarte, Victoria – cunună,
Cununa Biruinţei ce-o vei purta în cer.

Simion Buzduga
12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
Fondurile necesare editării si distribuirii Lepădaţi orice clevetire – Cristian Dan
revistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
16 Experienţe
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB
Familia Voronaev (partea a IV-a) – Extras din
0015 0303 1877 0001. Mesagerul Cincizecimii

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Când împietreşte Dumnezeu inima unui om?
„Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de
Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!” (Isaia 63:17)

Împietrirea inimii în plan spiritual, înseamnă orbire (împietrire), pentru că vedeau, dar nu le plăcea
insensibilitate totală, împotrivire categorică, încăpăţânare, lumina, nu acceptau să abandoneze modul lor păcătos
situaţie în care mântuirea şi orice altă acţiune sfântă de viaţă (Ioan 9:39-41).
se închide fără ieşire şi se anulează total. Scripturile Ceea ce revine omului, fapt condamnabil, trebuie
identifică două stări de împietrire, una în care înlăturat potrivit chemărilor repetate, dar nu la nesfârşit:
Dumnezeu împietreşte inima unui om şi alta când „Nu vă împetriţi inima” (Psalmi 95:8). Dar ca omul să
omul îşi împietreşte inima. Care este relaţia dintre scape de starea aceasta de insensibilitate trebuie să
cele două ipostaze? dorească să intre în voia lui Dumnezeu, de aceea
Primul caz biblic ce detaliază problema împietririi profetul cheamă acuzator: „Ascultaţi-Mă, oameni cu inima
inimii este monarhul Egiptului, din perioada eliberării împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!” (Isaia 46:12). Cine îşi
evreilor din robie. Exemplul este folosit şi de apostolul doreşte să creadă şi să facă, va cere mila divină, pentru că
Pavel, în dezbaterea referitoare la suveranitatea lui actul împietririi este în mâna Lui, ca şi în cazul lui faraon:
Dumnezeu. În textul biblic al Exodului (traducerea D. C.), „Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale şi
apar optsprezece referinţe despre împietrirea lui faraon, ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-
evidenţiindu-se trei categorii diferite. Prima - „Eu Te, din dragoste...” (Isaia 63:17). Acelaşi adevăr bivalent
(Domnul) îi voi împietri inima” / „Domnul a împietrit inima” este folosit de apostolul Pavel în explicaţiile oferite iudeilor
(Exodul 4:21; 7:3; 9:12; 10:1, 20, 27; 11:10; 14:4, 8), arată din Roma: „Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud
decizia divină, despre care apostolul Pavel scrie: „Astfel, greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă
El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea” cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să
(Romani 9:18). A doua - „inima lui faraon s-a împietrit” se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec” (Fapte 28:27).
/ „faraon are inima împietrită” (Exodul 7:13, 14, 22; 8:19; Tot el mai scrie: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu
9:7, 35), este constatarea unei stări statice ce descrie o vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru
insensibilitate aparent naturală. A treia - „faraon... şi-a ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”
împietrit inima” (Exodul 8:15, 32; 9:34), evidenţiază voinţa (Romani 2:5). În Dumnezeu nu este nedreptate, nici când
omului. Reuniunea celor trei imagini ale împietririi arată împietreşte, nici când judecă pentru partea de împietrire,
complexitatea actului mântuirii, coordonat de decizia de care se face omul vinovat şi care împiedică mila divină,
suverană a lui Dumnezeu, în care voinţa liberă a omului fără de care omul nu este capabil prin propriile puteri să se
este limitată de starea generală a vieţii lui. mântuiască (Romani 9:14-16).
Cuvintele Mântuitorului fac lumină în problema Aşadar, când împietreşte Dumnezeu inima unui
împietririi, în dezbaterea aparent contradictorie dintre om? Când omul vrea să mai rămână mai departe în
predestinare şi alegere liberă, când arată acţiunea păcat, deşi Dumnezeu îl face conştient că vrea să-l
judecăţii, pentru care El a fost mandatat de Tatăl. Când elibereze de această mare nenorocire care a adus
zice: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în moartea şi toate nefericirile din univers. Iată ecoul
lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită acestui apel ce se aude încă peste veacuri, valabil şi
prin El” (Ioan 3:17), accentuează libertatea omului pentru poporul lui Dumnezeu: „nu vă împietriţi inimile”
exprimată în cuvintele „oricine crede” din versetele (Evrei 3:8); „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi,
anterioare (15, 16) şi cel ce urmează: „Oricine crede câtă vreme se zice: «Astăzi» pentru ca nici unul din
în El, nu este judecat (18a). Dar libertatea omului este voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului”
determinată de toate trăirile vieţii lui: dorinţe, plăceri etc, (Evrei 3:13).
exprimate în faptele lui. De aceea „cine nu crede, a şi
fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Editorii
Fiu al lui Dumnezeu” (18b). Dar de ce nu poate crede
omul, când aude mesajul mântuirii? De ce este împietrit
şi se împietreşte în continuare, rămânând sub judecată?
„...judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina
în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul
decât lumina, pentru că faptele lor
erau rele” (Ioan 3.19). Exemplul cu
lumina este reluat de Domnul Hristos
şi în discuţia cu fariseii, condamnaţi la

3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
partea a IV-a

Rezumatul
jurământul strâmb etc. Bârfa este exista progres spiritual. Unitatea în
poluantul ucigător de suflete. Biserică este fortificată cel mai mult

părţii I
Soluţiile biblice pentru oprirea bârfei de spiritul de mulţumire - a fi mulţumit
sunt salvatoare, pentru cei ce le cu bunurile materiale pe care ni le dă
Odată cu căderea în păcat, fiinţa aplică, aşa cum sunt recomandate: Dumnezeu, în funcţie de aptitudinile,
umană a fost puternic afectată şi are să ne păzim limba, să ne apărăm vocaţiile şi pregătirea noastră
nevoie de refacere, de restaurare a dreptatea fără să implicăm terţe pentru a le procura; a fi mulţumit
comuniunii cu Dumnezeu. Bucuria persoane şi să evităm anturajele în cu poziţia în biserică; a fi mulţumit
pe care o produce apartenenţa, care bârfa este o activitate plăcută, cu familia dăruită de Dumnezeu
reprezintă întoarcerea la părtăşia ieşind din cercurile lor vicioase, care şi de poziţia din societate. O altă
edenică. Iată de ce, prezenţa produc durere şi amărăciune. cale de vindecare este mărturisirea
Domnului este cea mai mare păcatelor. Tăinuirea îmbolnăveşte
binecuvântare în comuniune. Primii
creştini erau „...toţi împreună” Rezumatul (Psalmul 32:3,4), destăinuirea
vindecă (Iacov 5:16). Efectele
(Fapte 2:46). În consolidarea
legăturii frăţeşti, comunicarea este părţii a II-a


Comunicarea sfântă este o cale
nemărturisirii păcatelor se răsfrâng
pe o arie largă, în plan spiritual,
biologic şi psihologic. Mărturisirea
primordială. „Cuvintele Cuvântului”,
rostite sub călăuzirea Duhului Sfânt, de vindecare, atunci când relaţiile poate fi de tip personal - „unii altora”,
au puterea să învioreze, să mângâie, frăţeşti cuprind elemente etice cum publică sau înaintea lui Dumnezeu.
să îmbărbăteze, să întărească, ar fi corectitudinea şi sinceritatea, Ea cuprinde şi repararea daunelor,
să îndemne, să sfinţească, să când urmărim bunăstarea şi binele refacerea relaţiilor cu Dumnezeu şi
regenereze, să transforme, să celorlalţi. O altă cale de vindecare cu oamenii.
purifice (2 Timotei 3:16-17). Biserica este slujirea reciprocă, făcută
Domnului trebuie să elimine
comunicarea distructivă, limbajul
„în dragoste” (Galateni 5:13). În
orice biserică, fără dragostea Rezumatul
lumesc, vorbele nechibzuite, cearta,
judecata, blestemul, dispreţul,
care îngăduie, care aşteptă, care
mângâie, care iartă, care ridică,
care doreşte să mântuiască, nu va
părţii a III-a


Vindecarea prin post - o
linguşirea, minciuna, nedreptatea,
abţinere de la mâncare şi băutură,
o decizie benevolă pe o perioadă
limitată – timp împletit între
smerenie, pocăinţă, mărturisirea
păcatelor, citirea Sfintelor Scripturi
şi închinare cu proşternere şi
binecuvântarea Numelui divin al lui
Dumnezeu pentru atributele şi mai
ales pentru lucrările Sale (Neemia
9:1-5). Postul spiritual este mai
bine primit înaintea lui Dumnezeu
decât postul total sau parţial care
nu porneşte dintr-o inimă schimbată

4
şi care poate fi nerăsplătit prin trâmbiţarea lui (Matei este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele”
6:17,18), sau datorită cârtirii cu privire la inutilitatea lui, (Eclesiastul 11:7). Dumnezeu a creat soarele ca o
ca rezultat al nerespectării cerinţelor, care pot face ca mare binecuvântare, fără de care nu ar fi existat
strigătul să fie auzit sus. Pentru ca uşile închise să se viaţa. Însuşi Domnul este numit de Zaharia, preotul,
deschidă, lumina să răsară şi vindecarea să încolţească, tatăl lui Ioan Botezătorul: „...Soarele care răsare din
Dumnezeu prezintă şapte cerinţe urmate de şapte înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul
binecuvântări preţioase. Iată cele şapte cerinţe divine: şi în umbra morţii...” (Luca 1:78-79). Este imposibil
eliminarea răutăţii, eliberarea celor închişi în inimă, de cuprins rolul şi binecuvântarea lui Dumnezeu în
stoparea dependenţei şi a surselor ce o provoacă, univers, mai ales pentru noi oamenii, fiindcă este
hrănirea celor flămânzi, oferirea de adăpost pentru de nedescris şi infinit mai mare decât ar cuprinde
cei nevoiaşi sau pentru oaspeţi, îmbrăcarea celor goi, cuvintele noastre. Fiii lui Core ne zugrăvesc aceasta
desfătare în Ziua Domnului. Îndeplinirea cerinţelor va fi în cuvintele: „Căci Domnul Dumnezeu este un
urmată de cele şapte binecuvântări: călăuzire şi lumină soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă
în luarea deciziilor în vreme de confuzie, vindecare şi şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o
revigorare fizică şi spirituală, prezenţa Domnului ca viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Bineînţeles că
rezultat al neprihănirii, răspuns la rugăciune, belşug soarele terestru are rolul lui, doar până la crearea
de har în pustiuri spirituale, regenerarea spirituală şi „Lumii noi”, pentru că în gloria şi splendoarea eternă:
materială a familiei, desfătare şi bucurie în moştenirea „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca
vieţii veşnice. s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu
Care este soluţia pentru vindecarea conflictelor? şi făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21:23). „Acolo nu
Sacrificarea eului – „Am fost răstignit împreună cu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici
Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul
trăieşte în mine...” (Galateni 2:20). Nu este nevoie de Dumnezeu îi va lumina...” (Apocalipsa 22:5).

2. Apa
prea mult efort pentru a constata că sursa nemulţumirii,
spiritul de ranchiună şi resentiment îşi au originea
într-un duşman feroce care creează tulburări fizice şi Fiinţa umană poate trăi până la şase săptămâni
emoţionale, tulbură sistemul nervos, endocrin, care fără mâncare, dar numai câteva zile fără apă. Aproape
produce dezechilibre şi boli. Analizând stările vinovate 70% din greutatea corpului omenesc este apă. Acest
din relaţiile interumane, pe fondul celor scrise în Biblie, fluid vital contribuie la buna funcţionare a sistemelor
trebuie să recunoaştem că prin împlinirea poruncilor lui organismului nostru biologic. Este solventul care
Dumnezeu, vom obţine vindecarea fizică şi spirituală. dezvoltă şi contribuie la buna desfăşurare a proceselor
fizico-chimice şi biologice. Prin transpiraţie ajută

Ascultarea de
corpul să se răcească, în cazul eforturilor mai mari.
Transportă nutrienţii şi hormonii în tot organismul şi

Dumnezeu lungeşte
elimină rezidurile chimice prin intermediul urinei ca şi
componentă a sângelui. Ajută în digestie prin saliva

zilele
cu care mestecăm şi înghiţim hrana. Auzul, echilibrul,
creierul, măduva spinării funcţionează optim, tot
„...Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă datorită apei. Pentru a nu folosi o cantitate enormă de
jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească apă, Creatorul a proiectat în aşa fel organismul încât
şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Căci apa este reciclată şi refolosită. Apoi circuitul apei în
nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este natură este un miracol la scară largă. Rinichii filtrează
viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele...” zilnic apa din 160 litri de sânge pe care o reciclează.
(Deuteronom 32:46-47). Viaţa încetează când organismul pierde 20% din apă.
Cuvântul SĂNĂTATE cuprinde opt legi ale Pierderile prin urină, exalaţie şi transpiraţie de 1,5% -
sănătăţii: S-soarele, A-apa, N-nutriţia, A-aerul, 2 litri pe zi trebuie înlocuite prompt. Cum apa fizică este
T-terapia prin credinţă, A-autocontrolul, T-timpul de de o importanţă vitală pentru noi, viaţa spirituală
odihnă, E-exerciţiile fizice, mişcarea. nu funcţionează fără apa vie pe care o are Domnul
Isus şi care face să izvorască, ca apoi să ţâşnească

1. Soarele
Este cunoscut faptul că lumina solară
contribuie la fotosinteza plantelor, care ne asigură
în viaţa veşnică. Dumnezeu este izvorul apelor
vii (Ieremia 2:13). Apa – Cuvântul este decisiv în
procesul naşterii din nou (Iacov 1:18; 1 Petru 1:23).
oxigenul şi o gamă largă de nutrienţi. Are şi efect Pentru igiena trupului spiritual (Ioan 15:3), pentru
bactericid. Formează vitamina D, care fixează calciul apropierea de Dumnezeul nostru: „Să ne apropiem cu
în organism, reglează şi stimulează activitatea o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite
sistemului nervos şi a celui endocrin, intensifică şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă
circulaţia sângelui, intensifică metabolismul, tonifică curată” (Evrei 10:22). Cei mântuiţi vor bea din râul vieţii
muşchiul inimii, stabilizează nivelul zahărului din „limpede ca cristalul” (Apocalipsa 22:1).
sânge, scade nivelul colesterolului şi al trigliceridelor
din sânge. Este un puternic agent vindecător. „Dulce (continuare în pagina 14)
5
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
AL LUI DUMNEZEU

(Partea a VI-a)

Rezumatul părţii I Rezumatul părţii a III-a
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul născut
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul din nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi slujirea
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu succes prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie să ajungă la
în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea Adam, o nouă „starea de om mare,... înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”
viaţă, eternă, după planul conceput înainte de creaţie. (Efeseni 4:13). Omul născut din Dumnezeu este duh, nu mai
În perioada Vechiului Testament, lucrarea Duhului este carne (păcătoasă), căci în el operează „legea Duhului
Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: implementarea de viaţă în Hristos Isus”, o definire explicită: lege, pentru
teoretică a planului etern (revelaţia şi inspiraţia biblică) că are aplicabilitate generală, a Duhului de viaţă pentru că
şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin semnele şi Duhul a generat noua viaţă în om, în Hristos, pentru că prin
minunile aferente. În perioada Noului Testament, prezenţa El (jertfa Lui) a fost obţinută. Existenţa în dublă natură (Duhul
Duhului a fost amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi şi firea pământească - carnea), până la răscumpărarea
certificarea ei, până la încheierea glorioasă prin înălţarea trupului, permite omului să trăiască după vechea sau după
Lui la cer şi realizarea ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat noua lege. Aşadar, neprihănirea nu este rezultatul educaţiei
la nivel colectiv prin fondarea şi conducerea executivă / cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilor spirituale
a Bisericii, iar la nivel individual, de la naşterea din nou ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos – evident în
la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, moment condiţia unei ascultări depline, aşa cum explică apostolul,
aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă, se va încheia când leagă îndemnurile Duhului de lucrurile Duhului (Romani
lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte recuperarea creaţiei, 8:5). Abia la proslăvire vom fi în condiţia neprihănirii sigure.
când prin Duhul, materia moartă va fi readusă la viaţă Cei care refuză repetat să „rodească” - să dea voie
(Romani 8:19-23). Duhului Sfânt să realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei,
complăcându-se în stări păcătoase „este cu neputinţă să fie
Rezumatul părţii a II-a înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă...” (Evrei 6:6).
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate Rezumatul părţii a IV-a
de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou - În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului a fost
„dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să înzestrată cu daruri supranaturale (1 Corinteni 12:4-7), care
se facă copii ai lui Dumnezeu....” (Ioan 1:12-13). Este şi se „receptează” prin dedicare şi consacrare. Prima acţiune
îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii divine, în atribuirea unui dar al Duhului este „slujba duhovnicească”
conform profeţiilor referitoare la noul legământ şi efectele a unei puneri la îndemâna lui Dumnezeu (Romani 12:1-2).
practice ale noului statut spiritual al omului regenerat Duhul Sfânt, face repartiţia potrivită a darurilor aferente
(Ieremia 31:31-33). Duhul realizează „tehnic”, noua viaţă slujirii în Trupul lui Hristos (Efeseni 4:11-16). Puterea de
prin Cuvânt, efectuând curăţirea inimii (Efeseni 5:26-27). operare coroborată a Duhului se manifestă prin oameni aleşi
Momentul botezului în apă trebuie să confirme teoretic şi şi împuterniciţi, care trebuie să-şi înţeleagă menirea, ferindu-
practic naşterea din nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a se de abaterile, de la harul lui Dumnezeu, specifice slujirii
unui destin nou (Romani 6:3-10). (Romani 12:3-5). Darurile operează după principii (reguli) în
Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară, în scopul edificării adunării (1 Corinteni 14). Dragostea alături
vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină de păcat, de înţelepciune, reglează totul în slujire, fiind indispensabilă,
realizând o stare normală în noua relaţie cu Dumnezeu ca mijloc şi scop al lucrării sfinte. 1 Corinteni 13 – capitolul
(Efeseni 3:16-19). Duhul Sfânt se oferă prin credinţă, în urma dragostei - este scris în contextul slujirii. Fără dragoste,
(timpul) rugăciunii (Luca 11:9-13). Prin botez, se realizează totul se anulează, se pierde, pentru că totul „se zideşte în
locuirea Duhului Sfânt în credincios şi se preia controlul dragoste” (Efeseni 4:11-16). Modelul slujirii perfecte este
tuturor acţiunilor şi activităţilor, evident în condiţia acceptării Domnul Hristos (Matei 20:28).
acestei lucrări călăuzitoare, făcând posibilă închinarea în Toată lucrarea Duhului este opera lui Dumnezeu care
duh şi adevăr (1 Ioan 3:24). Dovada (manifestarea) prezenţei trebuie să fie slăvit în toată lucrarea sfântă (1 Petru 4:10-
Duhului este spontană, fiind un fenomen supranatural destinat 11). Totuşi, Dumnezeu va recompensa pe toţi cei implicaţi în

6
edificării spirituale, nu doar ceva tainic şi nedetectabil. lucrarea sfântă şi „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala
lui” (v. 8). La revenirea Domnului (Stăpânului), vom fi îndemnaţi în mod special de Duhul Sfânt şi caracterizaţi
răsplătiţi prin primirea unui trup potrivit trăirii duhovniceşti printr-o atracţie şi călăuzire specifică, nu doar o dăruire
(Romani 8:11,23; 1 Corinteni 15:47-51) şi slujirea efectuată din prisos şi neregulată. Aici convingerile şi tragerea de
(1 Corinteni 3:10-15). inimă sunt motivatoare, dincolo de îndatoriri şi norme.
Cazul regelui David, în pasiunea şi motivaţiile lui, explică
Rezumatul părţii a V-a în parte starea de dărnicie consacrată. El a afirmat în
Darul ajutorării / slujirii - diakonia - un serviciu, o mărturisirea şi rugăciunea lui: „Mi-am întrebuinţat toate
lucrare de slujire, îngrijire; antilepsis - a ajuta, a asista pe puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur
altul care este în nevoie; diakonos - un slujitor al oamenilor pentru ceea ce trebuie ... Mai mult, în dragostea mea
este abilitatea spirituală de serviabilitate ce-i ajută pe alţii pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului
să-şi mărească efectivitatea, să-şi împlinească scopul, meu aurul şi argintul pe care-l am, în afară de tot ce am
slujba la care i-a chemat Dumnezeu prin Duhul Sfânt pregătit pentru casa Sfântului locaş” (1 Cronici 29:2-3);
(Romani 12:7; 1 Corinteni 12:28). Orice comunitate locală „Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem
are nevoie de lucrători diakonos, bărbaţi sau femei care să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine şi
văd şi rezolvă nevoile fizice ale colectivităţii (Fapte 6:1-3; din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.. Ştiu, Dumnezeule, că
Luca 8:1-3; Filipeni 2:25). Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea
Darul învăţării - didaskalia - învăţătură, instruire, Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia
doctrină este abilitatea spirituală / înţelepciunea de a inimii mele...” (1 Cronici 29 14-17). Aceste principii au fost
explica relevant adevărurile Bibliei (Romani 12:7; Efeseni prezentate încă de la începutul lucrărilor sfinte în Israel:
4:11). Încă de la începutul lucrării Duhului Sfânt, au fost „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi
învăţători, care au ajutat mult la mântuirea şi desăvârşirea pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de
celor ce credeau (Fapte 11:26; 13:1-2). Trebuie menţionat, inimă” (Exodul 25:2). Dărnicia se raportează la nevoile
că întotdeauna au fost şi învăţători cu atitudini distructive, existente, asigurând suportul material al Bisericii şi
pentru care evlavia era doar o formă şi nu scopul întăreşte relaţiile din adunare.
preocupării lor (1 Timotei 6:3; 2 Petru 2:1). În momente critice din viaţa lui David, a avut de-a
Darul îndemnării / încurajării - paraklesis; parakaleo face cu un bogat lipsit total de spiritul dărniciei, deşi era
- a mângâia, a consola, a îndemna, este lucrarea mângâierii, nevoie – Nabal (1 Samuel 25:8-11) şi cu alţi bogaţi, între
a îmbărbătării pentru ajutor şi vindecare, întăririi celor slabi care s-a remarcat Barzilai galaaditul, aveau cu totul o
şi descurajaţi (Romani 12:8). Necesitatea sprijinirii tuturor, altă motivaţie şi nu au dat, din raţionamente subiective.
în diferite momente critice (Iosua 1:7-9; Evrei 10:24-25), Ei au văzut nevoia şi au zis: „Poporul acesta trebuie să
arată importanţa acestui dar al Duhului, care este numit fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie” (2
şi „Mângâietorul” (Ioan 14:16,26). Îndemnarea te ajută să Samuel 17:29). În vremea profeţilor Ilie şi Elisei, în Israel
începi (Romani 12:1), să păstrezi, să refaci, să reîncepi (1 s-au evidenţiat două femei, care au fost gata să dăruiască
Tesaloniceni 5:14; 1Timotei 6:13), să sporeşti, să creşti (1 pentru slujitorii Domnului. Una bogată - „Într-o zi Elisei
Tesaloniceni 4:1, 10). trecea prin Sunem... Ea a stăruit de el să primească să
mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să
mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: «Iată, ştiu că omul
d) Darul dărniciei - metadidomi (lb. greacă - a da, acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt
a împărţi, a împărtăşi) al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi
Contribuirea cu bunuri financiar-materiale în să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un
susţinerea economică a membrilor adunării şi a lucrării sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi»” (1 Regi 4:
lor, în mod liber, permanent, sistematic şi cu bucurie, spre 8-10). Alta săracă - „Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit
slava lui Dumnezeu evidenţiază acest dar (Romani 12:8). astfel: «Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon şi
Caracteristicile donatorilor activaţi de Duhul Sfânt, arată rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve
că dărnicia este un dar (ca altele) prin care se acumulează să te hrănească»....Ea s-a dus, şi a făcut după cuvântul
înţelept şi se oferă cu pasiune. lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănânce, ea şi familia
Ar fi normal ca cei ce posedă mai multe bunuri ei şi Ilie” (1 Regi 17:8-15). Macedonienii, spre deosebire
materiale şi financiare să fie primii care ar putea sluji cu de corinteni, erau mult mai dărnici, deşi nu aveau multe
acest dar. Se observă însă că nu întotdeauna este aşa şi posibilităţi materiale. Despre ei, apostolul Pavel a scris,
că alţii, ce dispun de mai puţine resurse, prin operativitatea arătând că aceasta era o lucrare a harului: „Vă mărturisesc
lor sunt un canal de binecuvântare pentru lucrarea sfântă, că au dat de bună voie, după puterea lor şi chiar peste
sunt folosiţi de Duhul cu multă călăuzire în susţinerea puterile lor” (2 Corinteni 8:3); „am primit prin Epafrodit ce
sfinţilor şi lucrarea lor. Pavel enunţa un principiu pentru mi-aţi trimis, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine
slujitori, cu referire la bogaţi: „Îndeamnă-i să facă bine, să fie primită şi plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4:18).
bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună Şi ca oricare altă lucrare, slujba dărniciei se lasă
cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept cu răsplată, după cum a spus Domnul când a încurajat
comoară o bună temelie ca să apuce adevărata viaţă” (1 lucrarea aceasta alături de altele, care par mai spirituale:
Tim. 6:18-21). Dar unii, ca tânărul bogat, nu ascultă nici „Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va
de Domnul: „«Dacă vrei să fii desăvârşit» i-a zis Isus «du- primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om
te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata
cer! Apoi vino şi urmează-Mă»” (Matei 19:21). În condiţiile unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar
în care bogaţii pot să dea cel mai mult, iar oferirea de de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic,
daruri pentru Domnul este o cerinţă generală, dărnicia, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata” (Matei 10:41-
ca dar, rămâne o lucrare distinctă pentru toţi credincioşii (continuare în pagina următoare)
7
42). După cum în Israel, prorocul Ilie sau Elisei n-au făcut colaborare cu restul lucrării. Sutaşul lăudat de Domnul
dărnicie consacrată, dar au slujit cu bucurie cu darul lor, pentru credinţa lui s-a evidenţiat printr-o relaţie bună cu
la fel în lucrarea Evangheliei, misionarul sau prorocul sunt poporul şi având prieteni ce erau gata să intervină pentru
trimişi pentru o lucrare sfântă, iar alţii prin darul dărniciei, el, pentru că avea fixat principiul cârmuirii în acord cu cel
alături de darul ajutorării / slujirii asigură suportul material al supunerii: „Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia,
al lucrării. În final, toţi vor fi răsplătiţi, pentru că fac lucrarea am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce;
cu aceeaşi regularitate, pasiune şi efort. Fiecare îşi are altuia: «Vino!”» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!»
misiunea lui, ca organele în trupul uman. şi-l face”(Luca 7:8). Exemplele de conducere a lucrării
Lucrările actuale specifice darului dărniciei sunt: în Vechiul Testament: prezidarea adunării (Iov 9:23-
susţinerea celor din câmpul de misiune cu toate nevoile 25), conducerea lucrărilor de construcţie (Exodul 38:21,
slujirii şi a familiilor lor, construirea unor locaşuri de Numeri 4:28-33; Exodul 34:30-35); conducerea formaţiilor
închinare şi întreţinerea lor, colectarea fondurilor pentru muzicale (1 Cronici 15:22; Neemia 12:8), deţin în poporul
tipărirea şi distribuirea materialelor creştine şi, bineînţeles, lui Dumnezeu, mărturia coordonării divine.
îngrijirea săracilor, unde se includ şi copiii sau bolnavii. Lucrări actuale specifice darului cârmuirilor: foruri de
e) Darul cârmuirilor - kubernesis (lb. greacă conducere în lucrări locale sau de misiune; administrare de
construcţii sau lucrări de diaconat; conducerea domeniului
- administrare, guvernare, a direcţiona, a cârmui);
muzical, de rugăciune, copii, lucrări de secretariat şi
prohistemi (lb. greacă - a conduce, a sta înainte, a
publicistică.
prezida, a menţine).
Darul cârmuirii este abilitatea de a face planuri, de f) Darul milosteniei – eleeo (lb. greacă
a organiza lucrări pentru realizarea voii lui Dumnezeu în - a avea milă, compasiune, a acorda ajutor pentru
adunare; capacitatea de a atrage, de a motiva şi direcţiona consecinţele păcatului).
activitatea membrilor adunării pentru îndeplinirea slujbei Darul milosteniei este abilitatea de ajutor spiritual,
lor (Romani 12:8; 1Corinteni 12:28). printr-o compasiune extraordinară. Înzestrarea divină
Caracteristicile cârmuitorilor în Domnul, după modelul de a avea milă pentru oamenii care suferă consecinţele
instaurat de El între ucenici, evidenţiază ideea împlinirii cu păcatului (Romani 12:8; Matei 9:36). Toată lucrarea de
succes şi în condiţii de slujire a lucrărilor sfinte: „Ştiţi că cei mântuire se datorează milei lui Dumnezeu (Romani 9:15-
priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele 18; 11:32), iar păcătosul este marcat de dorinţa de a primi
şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi milă (Psalmul 31:9; 51:1).
să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să Cei milostivi înţeleg realitatea omenirii păcătoase
fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între şi acţionează în scopul salvării ei, dacă cei nemântuiţi
voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se acceptă oferta harului. Pilda robului nemilostiv explică
slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare mila ca fiind singura motivaţie a iertării: „Stăpânul robului
pentru mulţi!” (Marcu 10:42-45)). Cel ce conduce trebuie aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat
să fie sub controlul Duhului lui Dumnezeu şi să acţioneze datoria” (Matei 18:27). (2 Cronici 30:7-8; Iacov 5:20; Iuda
pe baza principiilor de sfinţenie, dar cu autoritate divină, 23; Luca 5:20; Iona 4:2,10,11). Marele evanghelist şi
ceea ce înseamnă „îndrăzneală” (Romani 15:15), asemeni vindecător - Domnul Cristos şi-a dovedit de nenumărate
celui mai puternic rege din Israel, căci „David i-a cârmuit ori mila mântuitoare, fiind un exemplu desăvârşit pentru toţi
cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâni pricepute” evangheliştii: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult
(Psalmul 78:72). În aceste condiţii este naturală solicitarea norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi
referitoare la atitudinea masei de credincioşi faţă de cei ce care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri”
cârmuiesc: „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se (Marcu 6:34). El este acelaşi şi astăzi: „Căci n-avem un
ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre;
sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar
lucrării lor. Trăiţi în pace între voi” (1Tesaloniceni 5:12-13). fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de
„Presbiterii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har,
cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).
învăţătura pe care o dau altora” (1Timotei 5:17). Pe lângă mila mântuitoare, se poate oferi şi grija
Cârmuitorii principali ai Bisericii sunt presbiteri, pentru celelalte nevoi, ceea ce ţine de esenţa Legii lui
în prim plan pentru lucrări spirituale şi respectiv Dumnezeu, aşa cum afirmau profeţii: „Ţi s-a arătat, omule,
diaconi, pentru activităţi administrative. La aceştia se ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci
adaugă diferiţi lideri pentru compartimentele operative deptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
ale adunării. În teritoriul de misiune, în formarea noilor (Mica 6:8). Domnul Hristos a explicat aceasta în discuţia cu
adunări, apostolii „au rânduit presbiteri în fiecare Biserică un învăţător al Legii, arătând absenţa sau prezenţa milei la
şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna cei ce au văzut nevoia celui în suferinţă (Luca 10:25-37) şi le
Domnului, în care crezuseră” (Fapte14:23). Cerinţele recomanda un mod de abordare bazat pe milă, nu pe litera
pentru consacrarea lor cuprind şi calităţi de coordonare şi Legii: „Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc,
control: „să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii iar nu jertfă!» Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei
în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să- neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:13).
şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Activităţile practice actuale cele mai recomandate
Dumnezeu?” (1 Timotei 3:4-5). Capacitatea de cârmuire, pentru cei cu darul milei sunt evanghelizarea, cateheza şi
pe baza unui dar divin - „darul cârmuirilor” (1 Corinteni consiliere verbală sau în scris.
12:28), se cerea şi diaconilor (1 Timotei 3:12; Fapte 6:3). (Va urma)

8 Darul conducerii cuprinde un segment de lucrare care cere Iosif Anca
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

O judecată dreaptă
„Iată ce mai spun înţelepţii: «Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi»
Pe cine zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blastămă popoarele şi-l urăsc neamurile.
Dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei”
(Proverbele 24:23-25).

„Iată ce mai spun înţelepţii” - un sfat ce curge din răsplăti: „celor ce judecă drept le merge bine şi o mare
izvorul înţelepciunii (Proverbele 16:22-23): „Nu este bine binecuvântare vine peste ei”aici pe pământ, unde „Un
să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi”. Faţa oamenilor împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea
la judecăţi poate exprima duritate sau frică, depinde de scaunul de domnie întărit pe vecie” (Proverbele 29:14) şi
fapte şi temperament; indiferenţă sau milă, în funcţie de în viaţa viitoare, „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la
sentimente; promisiuni sau ameninţări, după posibilităţi şi judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce
ambiţii. Dar judecata dreaptă se face după fapte, nu este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14). Răsplata
după faţă. Judecătorul trebuie să se uite la lege, nu divină este, cu siguranţă, mai bogată decât orice mită,
la faţa omului. Dar cum poate un judecător, ce are iar relaţia cu El trebuie să fie mai puternică decât orice
înaintea lui feţele părţilor în litigiu, să fie drept? relaţie de familie sau de prietenie, ce ar putea influenţa o
În primul rând, cartea Proverbele lui Solomon, oferă judecată dreaptă.
şi apoi cere un spirit de dreptate. Ea a fost scrisă „pentru Toate cele prezentate ne motivează şi angajează să
căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de dobândim un spirit de dreptate şi totodată ne determină
judecată şi de nepărtinire” (Proverbele 1:3). Ea îndeamnă să acţionăm deschis: „Deschide-ţi gura pentru cel mut,
la dobândirea unor calităţi, din atributele comunicabile pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura,
ale lui Dumnezeu, printr-o relaţie apropiată cu El: „Căci judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel
Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi lipsit” (Proverbele 31:8-9). Tăcerea unor guri închise de
pricepere... Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, privirile de pe feţele celor ]mpricinaţi este vinovată, căci
nepărtinirea, toate căile care duc la bine” (Proverbele este scris: „Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa
2:6-9). Înţelepciunea se oferă cu pasiune tuturor celor ce judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?” (Psalmul 58:1).
vor să renunţe la „nebuniile” lor. Prezenţa ei în sala de Neprihănitul Iov se implica în judecarea dreaptă a cauzelor
judecată a minţii se va dovedi un început de binecuvântare: celor oprimaţi: „Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam
„Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea ... de la mine vine pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept şi-i
sfatul şi izbînda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. smulgeam prada din dinţi” (Iov 29:16-17). Moise este şi
Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci el un exemplu de judecător care a acţionat cu spirit de
drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi dreptate, chiar dacă în tinereţe a făcut-o pripit, în cazurile
judecătorii pământului” (Proverbele 8:12-16). de nedreptate ce le-a sesizat în Egipt (Fapte 7:24-27) şi
Dar câţi oameni ce au drept să judece, sunt şcolarizaţi apoi pentru fetele lui Ietro (Exodul 2:16-19). Mai târziu,
în aula creaţiei, în banca smereniei şi sub coordonarea după calificările de care aminteam, a ajuns să judece
Înţelepciunii? Solomon a observat „că în locul rânduit cele mai grele pricini din Israel. Aceasta a fost una din
pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit activităţile lui de bază, pentru care nu a putut fi contestat
pentru dreptate este răutate” (Eclesiastul 3:16). Orice nici în momentele critice ale călătoriilor poporului evreu
nedreptate este vinovată, dar dacă nedreptatea care-i prin pustie. A angajat şi alţi judecători şi în principiile pe
priveşte pe cei răi, poate avea situaţii de compensare, care le-a afirmat, a inclus ca prioritar sfatul: „Nu este bine
cea mai vinovată nedreptate este comisă atunci când să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi”. El aminteşte
este o judecată între cel rău şi cel neprihănit: „Nu este evreilor despre sistemul juridic instituit de Dumnezeu
bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti prin el: „Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă
pe cel neprihănit la judecată” (Proverbele 18:5). Atenţie judecătorilor voştri: «Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să
însă, că şi faţa celui neprihănit poate să poarte o mască judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele
a făţărniciei, ca şi în cazul unor apostoli, în relaţia dintre lui sau cu străinul.Să nu căutaţi la faţa oamenilor în
iudei şi neamuri (Galateni 2:11-14) judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel
Pentru ca la judecată să privim şi spre Faţa mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel
Domnului, care ne va motiva puternic în dreptate, să nu care face dreptate” (Deuteronom 1:16-17).
uităm că „A face dreptate şi judecată, este mai plăcut
Domnului decât jertfele” (Proverbele 21:3). El ne va Iosif Anca
9
Scrisoarea a XXXI-a
Am accentuat suficient de mult, la ultima noastră bibliotecii tale sau a camerei unde te afli ar trebui, prin
întâlnire, responsabilitatea actului lecturii, explicându-ţi oglindirea realităţii şi nu a unei imaginaţii bolnave, să aducă
atunci - în această scrisoare voi fi scurt - că relaţia cu în sufletul tău mai multă lumină, prin ea să reuşeşti să
o carte este o experienţă esenţială, este intrarea într-o cucereşti încă o măsură din adevărul pe care îl râvneşti, fie
relaţie totală cu o stare de spirit profund modelatoare. că este vorba de adevărul mântuirii sau de un adevăr dintr-
Vrând, nevrând, chiar după ce ai aruncat o carte un domeniu oarecare, sau chiar o mai bună cunoaştere de
din mână, spiritul autorului ei rămâne, pentru toată viaţa sine. Iată de ce, o alegere responsabilă şi clarvăzătoare se
ta, arhitectul personalităţii tale, fără să conştientizezi impune şi dacă nu este prea mult ţi-aş recomanda să-ţi alegi
asta. Citind la întâmplare sau în mod disciplinat, viaţa un mentor, care să-ţi recomande lecturile pe care trebuie să
ta va deveni, poate fără să-ţi dai seama, oglinda cărţilor le faci, mai ales că tu eşti credincios de curând, şi în sufletul
citite. Lectura nu este un simplu joc sau divertisment, tău credinţa în Adevăr s-a înfiripat de puţină vreme, aşa că
din moment ce cărţile pe care le citeşti sunt practic nu-ţi poţi permite nici cea mai mică neglijenţă în alegerea
nişte spovedanii periculoase cărora autorii lor, oricât ar lecturilor tale.
încerca, nu li se pot sustrage şi când te gândeşti că mulţi Nu vreau să lipsesc de autoritate ceea ce ţi-am scris
din aceştia sunt, sau au fost, oameni ambiţioşi, plini de până aici, dar nici ceea ce-ţi voi scrie mai departe, de
otrava invidiei, necredincioşi, mincinoşi, vulgari şi chiar aceea pun temei cuvintelor mele textul inspirat: „Încetează,
demonizaţi. Atunci când citeşti - şi eu te admir pentru fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de
răbdarea ta la lectură - asimilezi conţinutul cărţii în însăşi învăţăturile înţelepte” (Proverbele 19:27). Dacă îţi propui
substanţa cugetului tău şi aproape, pe neobservate, îţi să citeşti acest text cu accentul potrivit, vei înţelege că ceea
potriveşti simţirea, gândirea şi toată viaţa cu ceea ce îţi ce-am scris mai sus sunt principii, care se subsumează
comunică autorul cărţii. într-un fel spus, cartea este şi un acestei porunci a Domnului „încetează, fiule...”. Nu este
lucru primejdios şi lucrul acesta trebuie să-l ai în vedere. o rugăminte, după cum vezi, sau o recomandare, ci un
Acum dacă eşti atât de prevăzător, încât nu-ţi deschizi imperativ adresat cu precădere tinerilor, adică celor a
casa ta oricui îţi bate la uşă, atunci de ce pe masa ta ar căror personalitate se află în plină formare. Acum dacă
putea sta deschisă fără primejdie orice fel de carte? Aşa reţin bine, într-una din scrisorile tale mi-ai scris că din
că nu mă mir că, citind cartea scriitorului rus Dostoievski, punctul tău de vedere, aşa cum ţi l-ai format din cărţile de
Crimă şi pedeapsă, te-ai tulburat aşa de mult, tulburări pe teologie, harul mântuirii a dizolvat categoric porunca, aşa
care nu ai prea reuşit să mi le descrii. că tu nu mai ai de-a face cu ea.
Totuşi, faptul că zile în şir nu te-ai putut ruga, că brusc Adică, altfel spus, un creştin mântuit aşa cum te
un fel de tenebre, te-au învăluit întunecându-ţi seninul consideri şi tu şi care-şi zideşte viaţa pe Har şi Iubire, nu
sufletesc şi de atâtea ori ai zvârlit cartea din mână hotărât mai are nevoie de poruncă. Nu vreau să intru în amănunte
să o abandonezi, ca mai apoi s-o doreşti din nou atras ca acum, dar vreau să-ţi atrag atenţia că în cartea Proverbele
de ceva straniu, precum pasărea de ochii şarpelui ce o lui Solomon, de care te-ai legat pentru multă vreme, vei
fixează hipnotic, ba mai mult, somnul îţi era adesea bântuit găsi trei feluri de apeluri adresate cititorului, care deşi pot
de coşmare, toate acestea şi altele, subliniază îndeajuns avea acelaşi scop se diferenţiază totuşi în caracterul lor:
adevărul, că nu-ţi poţi alege atât de lesne, fără o matură sfaturi, îndemnuri, porunci.
chibzuinţă, orice lectură. O carte pe care o citeşti în pacea Diferenţierea de care am pomenit este uşor

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
observabilă, căci dacă e vorba de un sfat, acesta ţi-l poate Iartă-mă pentru această paranteză prea generoasă,
da oricine fără ca să fii obligat, în vreun fel sau altul, să-l dar o cred necesară pentru tine care vrei să pui cu
asculţi. De asemeni, un îndemn pe care-l poţi primi din înţelepciune trainică temelie personalităţii tale de mâine.
partea oricui, dar când vorbim de poruncă, aici lucrurile se Dacă mă gândesc bine, porunca aceasta a lui Dumnezeu
schimbă, întrucât ea implică o autoritate recunoscută şi de ţinteşte nu numai cărţile după care eşti dat în vânt, dar şi
care trebuie să ţii cont, aşa că nu oricine îţi poate porunci, programele TV şi prietenii de care te ştiu că eşti înconjurat,
ci numai cine este investit cu această autoritate, autoritate aşa că îţi atrag atenţia să faci ordine, dacă ţelul tău este
ce implică în mod categoric: acela de a creşte către Cel ce este Capul, Hristos. Cărţile
• pedeapsă pentru neascultare care înseamnă să-ţi fie precum ţi-am scris, dar din lecturile tale zilnice să nu
sfidarea autorităţii; lipsească Cartea Cărţilor, Biblia. Cât despre prieteni, alege-
• răsplată pentru ascultare care înseamnă respect ţi puţini şi dintre aceia care sunt prieteni şi cu Dumnezeu.
pentru autoritate. Mai greu o să-ţi fie să alegi acele programe TV, care să-ţi
Prin urmare, porunca este expresia autorităţii lui sporească apetitul duhovnicesc pentru sfinţenie, rugăciune
Dumnezeu, autoritate care rămâne şi căreia nu numai că şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Oricum, atunci când
nu i se aduce nici un fel de ştirbire datorită iubirii ce se cere vei reuşi să identifici un astfel de program şi foloasele lui,
de chiar Dătătorul poruncii, ba mai mult, chiar iubirea este să-mi scrii grabnic, însă căutând acel program să nu uiţi
obiectul poruncii. De aceea: „Cine nesocoteşte cuvântul nici o clipă că Dumnezeul veacului prezent este înşelătorul
Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este Diavol. Mai crezi că există aşa ceva? Dacă cumva te
răsplătit” (Proverbele 13:13). îndoieşti, vreau să-ţi atrag atenţia că este imperios necesar
Îţi scriu aceste lucruri pentru că trăim într-un veac să crezi în Dumnezeul, Bibliei dar şi în diavolul Bibliei, în
în care orice fel de autoritate este ridiculizată, un veac Cel dintâi, ca să te apropii de El în fiecare zi iubindu-L, în
al disoluţiilor periculoase, modă diabolică care şi-a pus cel de-al doilea ca să fugi cât poţi de mult.
amprenta pe nesimţite, chiar şi pe teologia Persoanei Cineva, frământat şi adânc îndurerat de regresul
Divine, aşa încât cărţile de morală sugerează mai moral al Bisericii, îmi sugera zilele trecute, într-o stare de
degrabă imaginea unui Dumnezeu bun, care zâmbeşte vorbă, că una din soluţii pentru a ieşi din criza actuală ar
îngăduitor precum un moşneag, la toate ghiduşiile şi fi să căutăm să cultivăm în cei credincioşi, prin predicile
nebuniile creştinilor, dizolvându-şi autoritatea în propria-i noastre, credinţa în existenţa lumii şi a diavolului, credinţă
bunătate. Aşa că, pentru mulţi creştini moderni, Biblia lui care s-a pierdut fiindcă, sugera el, nu te poţi apropia de
Hristos, a sfinţilor Apostoli şi a Bisericii primare, adică Dumnezeu decât fugind de lume şi de dumnezeul ce o
Vechiul Testament, a ajuns un fel de pubelă în care s-au guvernează - diavolul. Mai adăugă printre altele că mulţi
adunat gunoaiele istoriei lui Israel, popor care a fost credincioşi nu mai pot defini, în lumina Scripturilor, sensul
înlocuit de noul Israel, care este Biserica. Prin urmare, noţiunii lume, iar cât despre Marele înşelător au serioase
se consideră că Biserica nu mai are nimic în comun cu îndoieli că ar exista. Nu l-am contrazis atunci, dar i-am
acel popor şi nici prea mult cu Scripturile lui, altfel cum îţi promis că o să reflectez la această idee.
explici faptul că cele mai multe calendare cu texte alese Textul citat mai sus, din cartea Proverbele, nu trebuie
pentru a fi citite la serviciile divine, sau liturgice, în cursul să-l citeşti numai în cheia lui autoritativă, ci şi în cea
unui an, nu cuprind texte din Scripturile vechi, ci exclusiv a necesităţii logice, adică aşa cum ţi-am scris, în ce mă
din Noul Testament? priveşte, cred că acel text se adresează în special tinerilor,
Pentru alţii, şi numărul acestora creşte periculos, căci în tinereţe se pune piatra unghiulară a personalităţii
Vechiul Testament nu numai că nu este normativ, ci mai fiecăruia şi nu mai târziu. Ai observat că orice mlădiţă este
degrabă, un fel de magazie de vechituri, în care doar Isus şi mai elastică şi mai uşor de modelat primăvara? Ai băgat de
sfinţii apostoli au avut autoritatea să intre, să „cotrobăiască” seamă, iarăşi, că vasul de lut este format de mâna olarului
şi să aleagă pentru creştini ceea ce le este necesar pentru atunci când lutul e moale şi se supune fiecărei atingeri? Şi
mântuire, în consecinţă dacă un anume adevăr nu este încă ceva, preaiubite frate, aşa cum vasul de lut este lucrat
de găsit răspicat afirmat în Noul Testament - şi acesta de o singură mână, tot astfel, deşi remarcam că în cartea
este un criteriu foarte serios în valorificarea Cuvântului Proverbele sunt multe texte care se adresează tinerilor,
lui Dumnezeu dat lui Israel - ci numai în Scripturile vechi, totuşi o singură inspiraţie Ie-a alcătuit şi o singură autoritate
adevărul acela trebuie ignorat şi respins ca fiind inoperant, le va folosi în formarea ta, fie pentru viaţa aceasta, fie
ba chiar periculos. Este oare o formă de antisemitism pe pentru cea viitoare. Cred c-aş putea parafraza pentru tine
care o slujim fără să ştim? Poate ai rămas şocat când, în una un anume proverb spunând: „Spune-mi ce înveţi şi-ţi voi
din scrisori, ţi-am spus că Nebunia a ajuns să cârmuiască spune cine eşti şi mai ales ce vei deveni”.
din umbră chiar şi marile universităţi teologice.
• „încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura dacă ea Rămâi sănătos!
te îndepărtează...”. Zaharia Bica
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Lepadati
orice
clevetire
mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui.
Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva
cuvintelor noastre” (2 Timotei 4:10-15).
Un contra exemplu îl avem pe Moise care a încercat
odată să facă dreptate, să judece între fraţi dar a primit
replica: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător
peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine

C
ontinuăm să învăţăm, în lumina Sfintelor Scripturi, cum ai omorât pe Egipteanul acela?” (Exodul 2:14). Însă
cum să vorbim. Acum să studiem cum să nu mai târziu, când este învestit de Dumnezeu în lucrare
clevetim, examinând întreaga „familie” vinovată, nu numai că trebuia să judece, dar a şi fost apărat de
sinonimele pentru a cleveti: a bârfi, a vorbi de rău, a Dumnezeu, când a fost pusă la îndoială autoritatea sa.
calomnia, a defăima, a ponegri etc.
Apostolii Domnului au condamnat categoric această
practică păcătoasă: „Lepădaţi dar orice răutate, orice 2. Aparente scuze
vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire”
(1 Petru 2:1); „Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, Atunci când depăşim limita de viteză, ştim că e
să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi contrar legii, dar ne permitem, deoarece găsim scuze,
să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc justificări pentru încălcarea legii. Cum ar fi: „Merg în
gâlceavă, pizmă, mânii, desbinări, vorbiri de rău, bârfeli, misiune, Domnul e cu mine şi nu pot întârzia”. Realitatea
îngâmfări, tulburări” (2 Corinteni 12:20); „Ci v-am scris să ne dezvăluie tragediile acestui fel de gândire. Tot aşa,
n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice pe plan spiritual, ne permitem unele încălcări ale legii
„frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător divine, găsind scuze, justificări. Care ar putea fi acestea?
la idoli sau defăimător sau beţiv sau răpareţ; cu un astfel Le vom nota pentru a putea observa argumentele şi
de om nu trebuie nici să mâncaţi” (1 Corinteni 5:11); „Nu vă contraargumentele.
vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe a) Spun adevărul!
un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea Vom lua cazul când Moise este vorbit de rău de
sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al sora şi fratele lui: „Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui
Legii, ci judecător” (Iacov 4:11). Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de
nevastă; căci luase o femeie etiopiană. Şi au zis: «Oare
numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi
1. Ce nu este prin noi?» Şi Domnul a auzit-o…Eu îi vorbesc gură către
gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci
vorbirea de rău? el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci,
să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”
În Biserică şi în societate există oameni rânduiţi pentru a Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a
face dreptate şi judecată, fără de care nu ar funcţiona aceste plecat” (Numeri 12:1-9). Lui Moise nu i s-au adus acuze
instituţii, dar nu toţi oamenii au dreptul să judece. „...Dar neadevărate şi totuşi Dumnezeu le consideră păcat şi
tu, cine eşti de judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4:12). De pedepseşte păcatul.
exemplu, Pavel nu vorbeşte de rău pe Dima şi Alexandru, Sfatul biblic este clar: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe
ci datorită slujbei lui, are dreptul să informeze fraţii de alţii, fraţilor!” (Iacov 4:11a). Aici nu spune să nu ne vorbim
pericolul acceptării lor, deoarece i-au fost colaboratori, de rău dacă sunt lucruri neadevărate, ci „nu vă vorbiţi de

12
până la căderea lor din credinţă: „Căci Dima, din dragoste rău”. Totdeauna când sunt ispitit cu scuza „doar spun
pentru lumea de acum m-a părăsit... Alexandru, căldărarul, adevărul”, e bine să ştiu cine este Adevărul: „Isus i-a zis:
„Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa...” (Ioan 14:6a). Deci să cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.
spunem Adevărul, să-L vestim pe Domnul şi mântuirea, nu Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este
să pierdem vremea; să fim misionari, nu procurori! din Dumnezeu: cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu.
b) Trebuie să spun! Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi
Uneori avem impresia că oamenii sunt dezinformaţi şi e noi mărturisim despre el: şi ştii că mărturisirea noastră este
de datoria noastră să le spunem ce s-a întâmplat. Astfel ştirile adevărată” (3 Ioan 1:9-12). Aici avem şi exemplu de o vorbă
circulă din toate părţile şi de regulă pierd din autenticitatea bună pusă de apostol pentru Dimitrie care era văzut ca rău
lor, dar chiar în cazul celor transmise cu acurateţe, oamenii de Diotref. Veghez să elimin răul, în aşa fel să nu-l înlocuiesc
sunt de obicei subiectivi. Domnul Isus a spus următoarele: cu un alt rău (vorbirea de rău).
„Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi e) Doar ascult!
chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru Sunt situaţii când ca musafir într-o familie, cineva
că nu Sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine… deschide un subiect de vorbire de rău. E nepoliticos, ca
Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel musafir, să-i spun gazdei că e păcat să se vorbească de
ce M-a trimis, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, rău şi astfel pot lua poziţia mutului, nici nu aprob, nici nu
aceea spun lumii” (Ioan 8:15-26). Fiul lui Dumnezeu, chiar condamn, doar ascult, să nu jignesc. E oare o poziţie
dacă ştia totul fără ca cineva să-l informeze şi ar fi putut să-i bună? Cel vorbit de rău nu ştie şi nu se poate apăra, nu
osândească pentru multe, nu lucra singur, ci sub autoritatea poate vorbi. Atunci să stau şi eu mut? Nu! „Deschide-ţi
şi dispoziţia Tatălui. gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!”
Noi cum procedăm? Să vedem ce a spus David când (Proverbe 31:8); „Mai bine o mustrare pe faţã, decât o
era vinovat şi la strâmtoare: „Vrăjmaşii mei zic cu răutate prietenie ascunsã” (Proverbe 27:5). Ca musafir nu-i uşor
despre mine: «Când va muri? Când îi va pieri numele?» să înfrunţi, dar trebuie să fac tot ce pot să nu păcătuiesc
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, nici ca ascultător. „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi când lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să
pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară. Toţi vrăjmaşii mei nu te amesteci” (Proverbe 20:19).
şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea f) Şi el m-a vorbit de rău!
îmi va aduce pieirea. «Este atins rău de tot, zic ei, iată-l Aceasta este ispita de tipul: „dinte pentru dinte”.
culcat, n-are să se mai scoale!»” (Psalmul 41:5-8). Trebuie Chiar dacă în Vechiul Testament era scris aceasta, tot
să spun? Sunt oameni care abia aşteaptă să aibă temeiuri, acolo este scris şi: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima
lucruri adevărate ca să poată face rău. Nu cumva le dictez ta; să mustri pe aproapele tău; dar să nu te încarci cu un
eu temeiurile de care au nevoie ca să adauge şi neadevăruri păcat din pricina lui.Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz
la ele? pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca
c) Eu nu fac chiar aşa! pe tine însuţi. Eu sunt Domnul” (Leviticul 19:17). Aceasta
În Romani 2:1 este scris „Aşa dar, omule, oricine o putem traduce pentru tema noastră astfel: Dacă altul a
ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci fost ispitit să păcătuiască, să nu mă încarc cu un păcat din
prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă pricina lui, vorbindu-l de rău. Diavolul caută să ispitească
tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri”. Deci, sunt pe unii să păcătuiască, iar pe alţii să-i vorbească de rău,
osândit dacă am făcut şi eu la fel, dar dacă n-am făcut chiar ca astfel să-i prindă şi pe unii şi pe alţii. Doamne ajută-ne
aşa de grav sau n-am făcut deloc asemenea faptă, mai sunt să nu dăm prilej diavolului. Ispite - scuze mai sunt multe.
osândit? Dacă am altele la activ, sigur nu scap. „Căci, cine Dumnezeu să ne dea pricepere, să nu cădem în ispita
păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, clevetirii!
se face vinovat de toate” (Iacov 2:10).
Biblia vine cu sfaturi menite să ne protejeze de greşelile
acestea: „Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci
mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru
CONCLUZIE
fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de Lupta noastră nu este împotriva clevetitorilor,
păcătuire” (Romani 14:13); „Cine defaimă pe aproapele Dumnezeu ne păzeşte de ei: „Tu îi ascunzi, la adăpostul
său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău
tace” (Proverbe 11:12). Eu nu fac chiar aşa, dar fac aşa de limbile-cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20); „Ferice va
cum scrie mai sus? fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî,
d) Veghez să elimin răul! va vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi
Dorinţa de a veghea să nu existe păcat în Biserică neadevărate împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi veseliţi-
este o cerinţă biblică : „Să veghem unii asupra altora, ca vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci
să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24); tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de
„Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca voi” (Matei 5:11). Să luptăm să nu clevetim noi pe alţii, să
Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi nu păcătuim în nici un fel, ca astfel, când suntem vorbiţi de
născut” (Evrei 12:16). Răul se elimină prin îndemnul la rău să nu existe temeiuri şi să ne putem bucura: „Feriţi-vă
dragoste şi fapte bune, nu prin vorbire de rău. să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi;
Un exemplu de clevetitor ce dorea să facă ordine în căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui
Biserică este Diotref: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, Meu care este în ceruri” (Matei18:10). Lepădaţi orice fel
căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. de clevetire!
De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care
le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte Cristian Dan
cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 5)

3. Nutriţia exclamă: „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau
Dumnezeu Creatorul, ne-a conceput pentru necurat” (Fapte 10:14). Aceleaşi pericole se ascund şi în
bucuria Sa - „se va bucura de tine cu mare bucurie, va hrana spirituală procesată, rafinată, congelată, prăjită,
tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie condimentată cu umanism, nihilism, existenţialism etc.
pentru tine” (Ţefania 3:17). Fiind Creatorul nostru, a După cum trupul nostru are nevoie de o hrană sănătoasă
pregătit şi hrana noastră cea de toate zilele. El a zis: pentru a fi ferit de boli, de asemenea, sufletul nostru
„Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care trebuie hrănit la început cu lapte, apoi cu „hrana tare
este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată
rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (Genesa s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi
1:29). Mai apoi, Dumnezeu a adăugat un supliment: răul” (Evrei 5:14).

4. Aerul
„să mănânci iarba de pe câmp” (Genesa 3:18), adică
legumele şi zarzavaturile. După potop, a acceptat ca
omul să mânânce carne, în schimb i-a precizat lui Noe Aşa cum am spus, omul poate trăi mai multe
încă de la intrarea animalelor în corabie, să ia câte zile fără mâncare, câteva zile fără apă, însă fără aer
şapte perchi din dobitoacele curate şi câte o pereche trăieşte doar câteva minute. Organismul nostru are
din animalele necurate. Noe, după ieşirea din corabie, nevoie vitală de oxigen pentru că el asigură o circulaţie
a zidit un altar pe care a adus ardere din toate păsările sănătoasă a sângelui, împrospătează corpul, îl face
curate. Mai târziu, în drumul spre Canaan, Dumnezeu puternic şi sănătos. Aerul stimulează apetitul, ajută
avertizează poporul cu privire la consumul de grăsime: digestia, oxigenează optim creierul şi induce un somn
„Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, profund şi dulce. Toate acestea în situaţia unei respiraţii
în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu corecte şi profunde. Ionii negativi au ca efect refacerea
mâncaţi nici grăsime, nici sânge” (Levetic 3:17), nu doar echilibrului chimic al creierului. Aerul se ionizează
în căldura pustiei. Totuşi, el recomandă consumul de negativ prin ventilarea încăperilor şi umplerea lor cu
carne din animalele curate, extrem de rar: „Totuşi, când aer proaspăt, care face să crească secreţia serotoninei
vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănânci carne în în creier, fapt ce duce la creşterea bunei dispoziţii. Ionii
toate cetăţile tale, cât îţi va fi dat prin binecuvântarea pozitivi din aerul stătut provoacă tendinţe depresive,
Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel de anxietate, diminuarea performanţelor intelectuale.
ce va fi curat vor putea să mănânce din ea, cum se Pe plan spiritual, vântul este unul din simbolurile
mănâncă din căprioară şi din cerb” (Deuteronom 12:5). Duhului Sfânt, a cărui prezenţă contribuie la
În noul legământ apostolul Iacov accentuează pericolul refacerea echilibrului spiritual. Vântul proaspăt,
consumului de dobitoace zugrumate, sânge, lucruri aducător de binecuvântare venea peste ţara lui Israel,
jertfite idolilor, curvie, „lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, dinspre Marea Mediterană. Cel aducător de praf galben
va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi” (Fapte 15:29). venea din pustie şi era privit ca un blestem pentru că
Medicina modernă a demonstrat adevărul cu odată cu el venea seceta şi consecinţele ei.

5. Terapia
privire la principiile de sănătate prescrise de Dumnezeu.
Se cunoaşte efectul deosebit al consumului de hrană prin credinţă (Încrederea în
vie, hrană nepreparată termic, în consolidarea sănătăţii Dumnezeu)
organismului, care păstrează enzimele. S-a demonstrat Organizaţia mondială a sănătăţii defineşte
că hrana gătită are şi consecinţe. „Boala şi hrana gătită au sănătatea ca fiind o stare de confort perfect fizic,
apărut simultan”, afirma Dr. Edward Howell. Prin fierbere, mental şi social şi nu, pur şi simplu, doar absenţa
enzimele sunt distruse. Iată de ce hrana gătită se mai bolii sau a stării de sănătate. Credinţa înseamnă
numeşte şi hrană moartă. Sunt deja cunoscute pericolele mai întâi încredere în Dumnezeu. Există o puternică
care decurg din chimizarea fermelor, industrializarea relaţie între trup şi suflet. Un trup sănătos este şi
cărnii, consumul alimentelor rafinate, procesate; pericolul rezultatul relaţiei cu Dumnezeu prin credinţă. Se
aditivilor alimentari, cancerigeni; consumul legumelor, ştie că există mai multe feluri de credinţă: credinţă
zarzavaturilor, fructelor modificate genetic; consumul naturală, ca dar al Duhului Sfânt, ca roadă a Duhului
băuturilor carbogazoase în detrimentul consumului Sfânt, cea care, mai întâi, vine în urma auzirii
zilnic de doi litri de apă, care este indicat de specialişti în Cuvântului lui Dumnezeu. Toate celelalte domenii
medicină. Unul din pericolele cele mai mari îl constituie sunt necesare pentru sănătate, dar credinţa are
consumul de grăsimi, care sunt sursele principale ale beneficii uluitoare. Credinţa în Dumnezeu (Ioan
declanşării bolilor de diabet, bolilor cardiovasculalare şi 14:1), în Domnul Isus (Ioan 3:16), în Duhul Sfânt
lista poate continua. (Efeseni 1:13) ascunde comori de bogăţie pentru
Apostolul Petru, care a fost unul din apropiaţii suflet şi trup. Prin credinţă beneficiem de: iertarea
de păcate (Fapte 10:43), mântuire, graţie din
14
Domnului Isus, după ani de zile de la înălţarea Lui, atunci
când n-a înţeles ce a vrut să spună Domnul prin vedenie, condamnare şi moarte spirituală, ca o consecinţă a
păcatului (Ioan 3:17; 11:25-26), statutul de copii ai lui Astăzi a apărut o altă adicţie: internetul, jocurile
Dumnezeu (Ioan 1:12), pace cu Dumnezeu (Romani de noroc, mass-media, muzica rock, etc. Deşi este
5:1), sfinţire (Fapte 26:18), protecţie, pază de diavol ultima virtute în scopul care defineşte roada
(1 Petru 1:5, 9), viaţă veşnică (Ioan 3:14-16). Duhului Sfânt – autocontrolul (stăpânirea de sine,
Acţionăm prin credinţă? Credinţa este înfrânarea poftelor) îl face pe biruitor (abstinent)
imperativă: în lupta spirituală, prin scutul ei (Efeseni cel mai puternic viteaz: „... cine este stăpân pe sine
6:16; 1 Timotei 6:12), lupta pentru apărarea ei (Iuda preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi”
1:3), stând fermi în ea (1 Corinteni 6:13), pentru a fi (Proverbe 16:32).

7. Timpul de odihnă
plăcuţi lui Dumnezeu (Evrei 11:16), în rugăciune prin
credinţă (Matei 21:22), pentru vindecare - „Credinţa ta
te-a mântuit” (Matei 9:22). Un om de 90 de ani, doarme în timpul vieţii,
Dovedim credinţa prin fapte? Umblăm prin aproximativ 30 de ani. Aceasta în cazul în care respectă
credinţă, nu prin vedere (2 Corinteni 5:7). Vestim timpul optim de somn, care este de 8 ore pe zi. Somnul
Evanghelia practică, prin epistola vieţii noastre adânc şi odihnitor are numai avantaje. În somn are loc
(2  Corinteni 3:2). Ajutăm pe cei ce au nevoie de noi regenerarea: fluxul sanguin alimentează creierul cu
în speranţa răsplătirii (Romani 12:19). Binecuvântăm 15%, faţă de numai 5% când suntem în veghe, 25%
prin credinţă - ne apropiem de Dumnezeu prin credinţă din sânge regenerează rinichii, faţă de numai 2-3% în
(Evrei 4:16). Şi cum credinţa este strâns legată de timpul zilei. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu stomacul.
speranţă şi dragoste, efectele terapiei prin credinţă Aşadar, somnul este un bun remediu în orice boală. De
sunt nemăsurabile. S-a demonstrat că cei care se asemenea, un somn odihnitor ne poate ajuta în mare
încred în Dumnezeu se roagă, cântă, relaţionează sau măsură la controlarea nivelului de cortilaj (hormon produs
socializează, adică au prieteni şi nu se izolează, se de suprarenale în caz de stres) şi reduce pe termen
bucură de sănătate şi fericire incomparabil mai bune lung riscul unor boli cronice. Lipsa de somn afectează
decât cei ce nu o fac. sănătatea fizică şi mentală şi conduce la îmbătrânirea

6. Autocontrolul
prematură, scăderea capacităţii imunitare.
Iată câteva din efectele oboselii: mental - fectează
Mai este denumit înfrânarea poftelor sau negativ memoria; emoţional - frustrare şi irascibilitate;
stăpânirea de sine. Tentaţiile îşi au originea în ceea ce productiv - iniţiativă mai puţină şi scăderea eficienţei;
au căzut strămoşii noştri Adam şi Eva: curiozitatea de siguranţă - scade atenţia, judecata devine neclară,
a gusta ceva plăcut la privit - „Femeia a văzut că pomul accidentele apar mai uşor; sănătate - scade depresia
era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de imună, scade imunitatea la răceli; grijă - este cunoscut
dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul faptul că oboseala cronică survine mai rapid când se
lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea efectuează o muncă intelectuală faţă de cea fizică.
şi bărbatul a mâncat şi el” (Geneza 3:6). Aşa ia naştere Melatonina sau hormonul revigorării se secretă numai
cercul vicios al păcatului. Apostolul Pavel spune: noaptea, iată de ce este bine să dormim două ore
„...mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca înainte de miezul nopţii. Acest hormon care încetineşte
nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi îmbătrânirea se găseşte în alimente cum ar fi: ovăzul,
să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Dumnezeu a creat porumbul, orezul integral, în roşii şi în banane.
plăcerea, dar a aşezat-o între hotarele raţiunii şi ale Dumnezeu a rânduit o zi de odihnă. Chiar dacă am intrat
conştiinţei. Diavolul a exacerbat instinctele, care prin într-o odihnă permanentă pentru suflet, când am primit
păcat degenerează în patimi – vicii. Dumnezeu a creat odihna Domnului Isus, fiindcă vieţuim în coordonate de
plăcerea de a căuta, a vorbi, a mânca, a munci, de spaţiu şi timp, porunca a patra este o binecuvântare
repaus săptămânal, de intimitate între soţ şi soţie etc. pentru sănătatea spirituală şi fizică.

8. Exerciţiul fizic
Autocontrolul înseamnă măsură şi cumpătare, pentru
a putea funcţiona familia, societatea, cât şi lumea.
Diavolul a distrus aceste tipare rânduite de Dumnezeu Este o binecuvântare pentru om să aibă în firea
prin desfrâu şi descătuşarea instinctelor. El îndeamnă lui dorinţa de mişcare pentru că ea previne majoritatea
oamenii să încalce rânduielile puse de Creator. Cei bolilor şi tot atât de adevărat este că mişcarea
ce nu ascultă de vrăjmaş practică virtutea Duhului devansează cele mari puternice medicamente şi aduce
Sfânt, numită înfrânarea poftelor şi se abţin de la viciile numai satisfacţii celor ce o iubesc. Astfel, exerciţiul fizic
dezlănţuite în societatea de azi. Aceasta înseamnă este cel mai mare factor preventiv al îmbătrânirii. Fiecare
abstinenţă. Apostolul Petru defineşte opusul abstinenţei, oră cheltuită prin activitate fizică adaugă două ore la
dependenţă: „Căci fiecare este robul lucrului de care speranţa de viaţă. Activitatea fizică moderată, dacă este
este biruit” (1 Petru 2:19b). Societatea legiferează făcută cu regulalitate, comportă efecte semnificative:
consumul de droguri legale cum ar fi: tutunul, alcoolul măreşte eficienţa inimii, determină creşterea de globule
şi cafeaua. Prin acestea, oamenii provoacă mânia roşii; dezvoltă hormonul de creştere şi normalizează
şi pedeapsa divină. „De aceea, omorâţi mădularele glicemia; relaxează arterele şi tensiunea arterială,
voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, reduce colesterolul şi grăsimea din sânge, măreşte
pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din eficenţa plămânilor, favorizează digestia, scade

15
pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste
(continuare în pagina următoare)
fiii neascultării” (Coloseni 3:5-6).
greutatea suplimentară, întăreşte oasele, ridică starea de optimism, combate insomina, îmbunătăţeşte
capacitatea intelectuală, întăreşte sistemul imunitar şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
Îmbătrânirea este rezultatul a trei factori: genetici, de mediu şi stil de viaţă. O persoană de optzeci
de ani trăieşte ca la o altitudine de 2000 de metri, când creierul şi organsimul sunt oxigenate mai puţin.
Îmbătrânirea poate fi amânată şi prevenită prin creşterea vitaminei E şi a alimentaţiei anti-oxidante,
prin reducerea aportului caloric, scoţând grăsimile şi uleiurile din alimentaţie, printr-un aport de apă mai
ridicat şi zile alternative de post. David întreabă: „Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă
parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău şi
fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!” (Psalmul 34:12-14).

„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Familia Voronaev
(partea a IV-a)
Documentele istorice atestă că viaţa oamenilor ajuns la dumneavoastră. Mulţumim foarte mult pentru
înainte de evenimentele sângeroase ale celor două dragostea dumneavoastră în Cristos şi pentru cei 200 de
conflicte: Primului Război Mondial şi a Războiului Civil dolari primiţi prin Administraţia americană de ajutorare.
a fost una foarte frivolă, plină de plăceri şi destrăbălare. În curând sper să primesc două colete. Am primit două
Balurile ţineau până dimineaţa, şampania curgea ca colete de la adunările penticostale ruse: unul în valoarea
un râu. Dar acum nu a mai rămas nimic din „bogăţia de 30 de dolari, iar celălalt în valoarea de 120 de dolari
lor“. Oamenii s-au trezit în sărăcie şi s-au îngrozit de americani. Amândouă coletele au fost împărţite între
starea lor. În astfel de zile, goliciunea omului este dată membrii uniunii noastre. De asemenea, am primit prin
pe faţă, toate „măştile“ cad şi începe să plângă ca un fraţii Vasilenko şi Gerris, de la aceeaşi organizaţie,
copil, înţelegându-şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu şi şaptesprezece colete cu îmbrăcăminte pentru oamenii
zădărnicia oricărui efort omenesc de a aranja această din adunarea noastră. Aceste haine ne-au fost trimise
viaţă prin propriile forţe. Omul se vede pe sine în faţa nu numai de către adunările penticostale ruse, ci şi de
tronului lui Dumnezeu şi singurul lucru care-l poate spune către penticostalii americani, aşa cum scrie în revista
este: „Vai de mine!“ Trebuie să adăugăm aici importanţa „Evanghelia Pentecostului“ din 24 decembrie 1921. Vă
auzirii Cuvântului adevărului în astfel de situaţii din viaţa mulţumim pentru acel articol. Am primit o scrisoare de la
unui om şi cât de important este ca cei ce duc Vestea adunările penticostale ruse din New York, care vorbeşte
Bună să fie gata să asculte de vocea lui Dumnezeu şi să despre fratele I. Vasilenko. El nu mai este pastor în
răspundă chemării Lui atunci când sunt trimişi în lucrare. adunări, dar colaborează cu ei în continuare. Dumnezeu
Fără îndoială, unul din lucrurile care a ajutat la succesul ne-a ajutat să mai deschidem două adunări penticostale:
predicilor lui Voronaev şi Koltovici a fost smerenia lor şi una în gubernia Podolsk, iar cealaltă în gubernia Kiev.
trăirea în ascultare faţă de voia lui Dumnezeu. Misionarii În ambele adunări, multe persoane au fost botezate
nu doar că îi mângâiau pe oameni, vorbindu-le din cu Duhul Sfânt. Slavă Lui! În 28 mai am avut un botez
Cuvânt, ci împărţeau cu ei şi darurile materiale pe care mare în Marea Neagră, conform textului din Evanghelia
le primeau de la fraţii din America. după Matei 28:19-29. S-au botezat câteva suflete şi au
În 17 iunie 1922, Ivan Voronaev scrie următoarea fost prezenţi mulţi oameni. Fratele dumneavoastră în
scrisoare către G.R. Flower: Dragă frate Flower! Am Domnul, I.E. Voronaev.
primit scrisoarea dumneavoastră din 26 aprilie 1922. Predicarea adevărului în acea vreme era primită

16 Sunt bucuros că scrisoarea mea din 1 martie 1922 a de către oameni, nu numai pentru că ei aveau nevoie
Când am păşit pe calea credinţei, ne-am luat startul de la linia de plecare prin pocăinţă, naştere
din nou, botez. Apoi trebuie să alergăm, să ne ducem mântuirea şi sfinţirea până la capăt în frică de
Dumnezeu (Filipeni 2:12; 2 Corinteni 7:1). Alergarea noastră să fie în biruinţă, pentru că numai atunci
când vom ajunge la linia de sosire, va urma pregătirea pentru răsplătire la prima înviere. „Iată, Eu vin
curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12). Până
atunci să nu uităm că legile sănătăţii fizice sunt tot atât de valoroase şi în cele opt domenii spirituale:
Dumnezeu (soarele nostru) – Cuvântul (apa) – Hrana spirituală (nutriţia) – atmosfera divină (aerul),
încrederea în Dumnezeu, - autocontrolul, odihna şi alergarea.

Simion Buzduga

de mângâiere, ci pentru că în situaţia dată, aceasta era adunau tot mai mulţi ascultători. Biserica din Odessa
singura soluţie rămasă. La problemele ţării descrise mai creştea foarte repede. După o jumătate de an, prima
sus – foametea, frigul, bolile, distrugerea, s-a adăugat şi clădire a devenit neîncăpătoare şi adunarea s-a mutat pe
teroarea noului sistem politic. În fiecare oraş erau înfiinţate strada Tiraspolskaia, nr. 4. După încă doi ani, din acelaşi
aşa-numitele „tribunale“, unde zi şi noapte erau aduşi motiv au închiriat o altă clădire, de pe strada Jukovskii,
oameni suspectaţi pe drept sau pe nedrept de neloialitate nr. 39. În aprilie 1926, numărul membrilor a ajuns la 379
faţă de noul sistem. Mulţi dintre ei erau trimişi în puşcării, de persoane, iar adunarea s-a mutat într-un alt loc, o
dar majoritatea erau executaţi pe loc. Noaptea, locuitorii clădire cu patru etaje de pe str. Cicerin, nr. 91 (cunoscută
blocurilor aflate în apropierea unor astfel de „tribunale“, în Odessa sub numele de „casa Ptaşnikovîh“). Parterul
erau treziţi de sunetele împuşcăturilor, cutremurându-se clădirii era ocupat deu nişte depozite, iar la etajul întâi
la gândul că într-o noapte pot să ajungă şi ei acolo. Toţi a început să se adune biserica. Locul era atât de larg,
se temeau pentru viaţa lor. Pentru oricine ameninţarea încât putea să adăpostească o mie de oameni. (La ora
de a fi arestat şi împuşcat fără judecată putea să devină actuală în clădirea respectivă, se află unul din corpurile
realitate în orice moment. Noaptea, grupuri de „cekişti“ (de Universităţii economice din Odessa). Această clădire
la CEKA – aşa numita „Comisie extraordinară“, un organ se afla în apropierea casei lui Voronaev, de pe strada
al securităţii naţionale menit să apere realizările revoluţiei) Jukovskogo, nr. 14 (în timpul celui de-al Doilea Război
mergeau din casă în casă arestând pe cei suspecţi şi apoi Mondial această casă a fost distrusă).
„eliberând“ de ei „viitorul luminos al Patriei“. În fiecare Odată cu creşterea bisericii, creştea numeric şi
dimineaţă ziarele tipăreau lungile liste cu cei care au fost familia lui Voronaev. În Odessa li se nasc încă doi copii:
executaţi în noaptea care a trecut. Conform statisticii fiica Nadejda (1923) şi fiul Timotei (1926). Astfel numărul
oficiale, între 1917 şi 1922, au fost omorâţi copiilor lor a ajuns la cifra biblică a perfecţiunii. Iată un
un milion opt sute de mii de „suspecţi“, dar câţi fragment din interviul luat Ekaterinei Voronaev în care
dintre aceştia nu au intrat în calculele acestor statistici! povesteşte despre acel timp:
Nimeni nu avea siguranţa că se va trezi dimineaţa în — Cât de mult timp aţi stat în Odessa?
patul în care s-a culcat seara. Fiecare se pregătea de — Până în anul 1930. Noi lăsasem ceva bani în
ce era mai rău. Mulţi nu rezistau la presiunea acestei Bulgaria, iar cei de acolo ne-au trimis în schimb mâncare.
ameninţări şi înnebuneau. Azilele pentru bolnavii psihici Apoi am primit colete din America pentru toţi – şi pentru
erau arhipline. cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi: orez, lapte,
Oamenii, disperaţi de groaza necunoscutului, îşi slănină. Ne-au susţinut puţin.
ridicau ochii spre cer şi strigau către Dumnezeu. Se — În aceşti 9 ani cât aţi stat în Odessa, câţi membri
înregistrează o creştere semnificativă a numărului de avea biserica?
biserici în acea perioadă. Multă lume venea la pocăinţă, — În jur de o mie de membri.
părăsind felul vechi de vieţuire şi împăcându-se cu — Câtă vreme aţi locuit în Odessa, soţul
Dumnezeu. „Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am dumneavoastră pleca vreodată undeva?
adus aminte de Domnul...“ (Iona 2:7). Veşnicia era mai — Pleca şi la Moscova şi în Leningrad, şi prin
reală ca niciodată şi oamenii erau în faţa alegerii: să localităţile din împrejurimi.
păşească în ea împăcaţi cu Dumnezeu sau să rămână — Ce făcea soţul dumneavoastră în timpul plecărilor
cu „fiii neascultării“. Este de prisos să spunem că nimeni lui? Mergea să predice la baptişti şi creştini evanghelici?
nu era interesat în învăţături şi dogme, oamenii căutau — O, el deja predica plinătatea Evangheliei, botezul
mângâiere şi pace cu Dumnezeu. Sufletele oamenilor nu duhovnicesc, spălarea picioarelor.
doreau „cunoştinţe care îngâmfă“ (1 Cor. 8:1b) – ceea ce — Dar când aflau că el e penticostal?
găseau în bisericile baptiste şi evanghelice, ci tânjeau să — El a mers acolo ca penticostal şi predica botezul
găsească acea unire perfectă cu oceanul mângâierilor şi cu Duhul Sfânt. Oamenii primeau învăţătura lui în toate
al dragostei, care este Duhul Sfânt. Dogma baptistă pălea adunările.
atunci când predica Ivan Voronaev şi Vasili Koltovici.
Predicile penticostale vii, înflăcărate de Duhul Sfânt, (continuare în pagina următoare)
17
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

— Şi baptiştii? multe sinagogi şi se pare că multe suflete din poporul
— Şi baptiştii. Dumnezeu boteza cu Duhul Sfânt evreu însetau după mângâiere. Precum Simeon, care
şi oamenii se bucurau. Soţul meu lipsea de acasă câte aştepta mângâierea lui Israel şi care a venit la Templu
două-trei luni. Mergea la Moscova, la Leningrad, prin mânat de Duhul, tot aşa şi aceşti evrei au fost mânaţi
toate locurile... de Duhul către învăţătura Pentecostului, începând să
— Bun, dar când el venea la Moscova, la biserica se închine lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Mulţi iudei
baptistă, predica şi oamenii primeau botezul cu Duhul ortodocşi au devenit penticostali. Dumnezeu, trimiţând
Sfânt, ce făceau după aceea cei botezaţi? Continuau să lucrători în ogorul Său, nu i-a lăsat fără daruri. Aceste
meargă la baptişti? daruri se vedeau în acţiune, în predicare şi în rugăciunile
— Nu, se adunau separat. Soţul meu locuia acolo. lor. S-au păstrat publicaţii din presa ateistă, unde chiar şi
— Şi cum au reacţionat baptiştii? inamicii creştinismului recunoşteau abilităţile de orator şi
— S-au separat, dar nu puteau să spună nimic. de organizator ale lui I. Voronaev.
Nimeni nu-i asculta, fiindcă vedeau că ceea ce facem Iată ce scrie în revista „Ateistul“ un ideolog‑activist,
noi corespunde Scripturii. N. Gurici, intitulându-şi articolul „Tremuricii şi liderul lor,
— În anul 1930, cam câte biserici penticostale erau Voronaev“: „Trebuie să recunoaştem că Voronaev este
în Rusia şi Ucraina? un orator excepţional, ştie să capteze atenţia auditoriului,
— Câteva sute... S-a întâmplat aşa de repede... să-i câştige simpatia, se exprimă clar şi uşor, foarte
Foametea, frigul, epidemiile. Oamenii înfometaţi, expresiv, chiar artistic. Predicile lui impresionează
dezbrăcaţi. Unde să se ducă? Toţi au venit la Domnul şi auditoriul, îl extaziază şi îl supune voinţei lui. Aceste
Domnul turna darul Lui peste ei. calităţi personale deosebite au contribuit substanţial la
I. Voronaev scrie în revista „Evanghelistul“ crearea unui mit în jurul lui, la creşterea autorităţii lui
următoarele gânduri: „În momentul de faţă, în rândurile şi prin urmare, la răspândirea tot mai mare a credinţei
celor credincioşi şi în special printre baptişti, evanghelici «tremuricilor».“ Articolele din revistele baptiste şi
şi adventişti sunt multe discuţii despre botezul cu Duhul al grupării lui Prohanov, în care se critica mişcarea
Sfânt. Această chestiune este dezbătută de foarte mulţi, penticostală, nu făceau altceva decât să adauge la
se vorbeşte despre ea de la amvoanele bisericilor, în popularitatea celei din urmă. În acele reviste se tipăreau
discuţii personale, se scrie în presă, interpretările fiind şi adresele adunărilor „ereticilor“. (Ceva asemănător
diferite de la persoană la persoană.“ S-a păstrat o s-a mai întâmplat în Rusia înainte de revoluţie. Atunci
mărturie a lui Daniil Semionocici Kolbov, care în anii ’20 când evanghelistul Vasili Malov a vizitat Moscova,
era membrul bisericii baptiste din Omsk: „În anul 1926, ziarele ortodoxe preveneau populaţia că urmează să
în Omsk, au venit fraţii I.E. Voronaev şi M.V. Riumşin din vină un „eretic“, „conducătorul demonilor“. Prin urmare,
Odessa. După predica lui Voronaev în casa de rugăciune adunarea unde s-au ţinut serviciile de evanghelizare
a baptiştilor, care a fost construită încă în anul 1896 de a fost arhiplină pentru că oamenii au fost curioşi să
către moşierul G.I. Mazaev (fostul Preşedinte al Uniunii vadă un „conducător al demonilor“ în persoană. Mai
Baptiste pe teritoriul Siberiei de Vest, iar apoi, în vremea mult de şaizeci de oameni au venit atunci la credinţă).
comunistă, evanghelist al Uniunii Naţionale Baptiste), Mulţi baptişti şi cei din gruparea lui Prohanov, aflând
în biserică au rămas doar opt oameni (până atunci despre aceşti „rătăciţi“, mergeau în Odessa cu gândul
adunarea număra 60-70 de membri). În timpul predicii să-i convingă, dar rămâneau ei înşişi convinşi de noua
lui Ivan Efimovici, Domnul boteza cu Duhul Sfânt pe cei învăţătură. Aceşti vizitatori rămâneau foarte impresionaţi
ce ascultau, ca pe vremea apostolilor (Fapte 10:4). Într-o de organizarea serviciilor penticostalilor, de liderul
altă duminică, I.E. Voronaev şi M.V. Riumşin, predicau lor şi familia lui. Experienţa şi calităţile de organizator
în piaţa de lângă casa de rugăciune „Molocanin“. Sute ale lui Voronaev inspirau multor oameni respect faţă
de oameni ieşeau din mulţime, fiind botezaţi cu Duhul de el. Munca lui de opt ani printre emigranţii slavi din
Sfânt, alţii se duceau într-o parte, golindu-şi buzunarele America, înfiinţarea şi organizarea bisericilor baptiste
de ţigări şi tutun.“ Un alt fapt: „În satul Konstantinovka şi apoi penticostale, fondarea misiunii şi întregii uniuni
(la ora actuală este un oraş de câteva mii de locuitori a creştinilor evanghelici ruşi din America, l-au ajutat
în regiunea Nikolaev din Ucraina) exista o biserică să adune experienţa şi cunoştinţele necesare pentru
puternică de baptişti. Prezbiterul lor, Bondarenko, făcând lucrarea lui Dumnezeu.
o vizită în Odessa, s-a întors de acolo botezat cu Duhul Abilitatea de a redacta reviste creştine i-a dat
Sfânt şi având darul limbilor. Biserica s-a rupt în două, dreptul să spună ca şi Pavel: „Pot totul în Cristos care
iar Bondarenko a devenit liderul grupului de penticostali. mă întăreşte“ (Flp. 4:13). Familia lui Voronaev a devenit
Astfel s-a născut Biserica Creştinilor de Crez Evanghelic o familie misionară, care era un adevărat exemplu al
în oraşul Konstantinovka din Ucraina. În Odessa exista slujirii creştine, trăind după principiul: „Eu şi casa mea
o mare comunitate evreiască, datorită acestui fapt, vom sluji Domnului“ (Ios. 24:15). Mamă a şapte copii,
18 Odessa era adeseori numită „oraşul evreiesc“. Erau Ekaterina Afanasievna, a slujit la început Domnului
cu cântare, rugăciune şi mărturie, iar apoi a condus şi evanghelici, pentru a încerca să-i convingă de faptul
lucrarea de consiliere printre surori. Fiica cea mai mare că învăţătura lor era greşită, plecau de la aceste adunări
a lui Voronaev, Vera, la vârsta de 12-13 ani cânta foarte vindecaţi şi înflăcăraţi de Duhul Sfânt. Aceştia se întorceau
bine la pian, traducea articole din limba engleză, ştia apoi în adunările lor, pentru a-i convinge pe cei de acolo,
bine bulgară şi franceză, recita foarte frumos şi cânta încercând să-i „călăuzească pe calea lui Dumnezeu“.
în cor. Fiul cel mai mare, Pavel, de la vârsta de 9-10 Vineri, la ora 19 se ţineau serviciile de rugăciune pentru
ani recita şi el poezii, participa în orchestra de coarde şi membrii bisericii. Marţea erau serviciile surorilor, pe care
traducea articole din engleză. Copiii mai mici pe măsură le-a început Ekaterina Voronaev, iar apoi ele au fost
ce creşteau, îşi aduceau şi ei aportul lor la slujire prin continuate de Polina Vasilievna Kuşnereva, care după un
diferite daruri: recitare de poezii, cântatul în orchestră, timp va intra în Conducerea Uniunii Creştinilor de Crez
mărturie. Primul dirijor de cor a fost un talentat muzician, Evanghelic. Sora Polina predica Evanghelia în satele
autodidact Efim Bezuglîi, care deşi nu avea educaţie din împrejurimi şi de asemenea conducea cercul de
muzicală, a reuşit să pornească un grup coral în biserică. croitorie şi tricotaj. Erau organizate grupuri de rugăciune.
După aceea, din Donbass a fost invitat un dirijor cu Însă Şcoala Duminicală pentru copii nu era permisă de
studii muzicale, fratele Romanovskii. Rodul muncii lui autorităţile locale. Se ţinea şi oră biblică. Predicatorii se
fiind o îmbunătăţire simţitoare a calităţii slujirii corale. adunau în fiecare luni, unde I. Voronaev ţinea cursuri
După ce Romanovskii a fost invitat la Moscova pentru despre predicare şi rugăciune. Învăţătura pentru copii şi
a ajuta organizarea corului într-o biserică nouă condusă tineri era încorporată în timpul orei biblice şi la adunările
de prezbiterul M.Z. Bîkov, Voronaev invită în locul lui pe cu toată biserica. Duhul lui Dumnezeu lucra în adunare,
dirijorul corului Catedralei Ortodoxe din Odessa, Stepan toate serviciile erau pline de har. Nu exista un singur
Prejedeţkii. Acest om era un profesionist de mare clasă, serviciu la care să nu se pocăiască măcar un singur om.
un muzician foarte talentat în vârstă de 40 de ani. El a Biserica creştea şi se înmulţea. Cei mântuiţi se adăugau
adus corul bisericii la un nivel profesionist şi a organizat la numărul membrilor (manuscrisul nepublicat al lui V.
orchestra de coarde, unde cânta şi Ivan Voronaev Akimenko). Mulţi molocani, duhobori, baptişti şi membrii ai
împreună cu fiul său Pavel şi I.N. Podlesnîi. Pentru a altor biserici erau impresionaţi de organizarea şi ordinea
acompania corul, a fost achiziţionat un harmoniu (un din Biserica Penticostală din Odessa. Văzând în aceasta
instrument cu clape). Adunările se ţineau duminica, lucrarea Duhului Sfânt, credincioşii se converteau la
marţea şi vinerea, câteodată şi sâmbăta. Duminica penticostalism, ducând mai departe în bisericile lor focul
erau două servicii de evanghelizare, la ora 9 şi la ora Cincizecimii şi predicând plinătatea Evangheliei. Astfel
18, care durau între trei şi cinci ore. După predică se Pentecostul s-a răspândit în multe oraşe şi sate ale
făcea rugăciune pentru botezul cu Duhul Sfânt. De Uniunii Sovietice. În decurs de doi ani, s-au format biserici
multe ori Domnul boteza oamenii direct în adunare, dar noi în guberniile Kameneţ - Podolski, Kiev, Poltava,
majoritatea primeau botezul într-o încăpere separată, Cernigov, Dnepropetrovsk, Kirovogradsk şi în Crimeea.
unde se adunau toţi care râvneau să primească darul S-a întrezărit atunci necesitatea organizării unei uniuni. În
Duhului Sfânt. Prorociile, vedeniile, vorbirea în limbi şi septembrie 1924 a avut loc la Odessa congresul liderilor
tălmăcirea se întâmplau în timpul rugăciunii, între predici de biserici şi grupuri ale creştinilor de crez evanghelic care
sau în încăperea separată a „râvnitorilor“. a hotărât înfiinţarea Uniunii Creştinilor de Crez Evanghelic
Vasili Koltovici era de asemenea un predicator din provincia Odessa. Deşi denumirea congresului era
inspirat. După reîntoarcerea din America, el a plecat „din provincia Odessa“, au fost prezenţi şi mulţi lideri din
cu prima ocazie în Belarus, unde n-a mai fost de 7 ani. alte provincii. În calitate de musafiri ai congresului, au fost
După un timp, el s-a întors în Odessa împreună cu soţia prezenţi şi reprezentanţi ai cultului baptist, ai creştinilor
sa, Evdochia Zinovievna. În Odessa li se nasc doi copii: evanghelici şi ai altor denominaţiuni. Nu s-a păstrat
fetiţa Liuba (1926) şi băiatul Ilia (1928). Din cauza lungilor procesul verbal al congresului, dar în autobiografia lui
plecări ale lui Voronaev prin toată ţara, în anul 1923 G.G. Ponurko (scrisă în 1956), găsim informaţii despre
Koltovici a fost ales pastorul bisericii din Odessa, punerea cele discutate la congres. Unul din cele mai importante
mâinilor fiind oficiată de către I.E. Voronaev. Koltovici lucruri a fost alegerea prezbiterilor principali, care să
obişnuia să facă chemare în timpul predicilor sale: „Cine aibă dreptul de punere a mâinilor peste slujitorii locali.
este bolnav şi are nevoie de vindecare, ridicaţi-vă mâna.“ Creşterea numărului de biserici a făcut ca această
Atunci el trecea printre rânduri cu sticluţa de mir în mâini problemă să devină una acută. În încheierea congresului
şi îi ungea pe toţi cari care doreau acest lucru. Biserica a fost ales comitetul noii Uniuni.
făcea o rugăciune pentru vindecare şi Dumnezeu vindeca
pe mulţi. Oamenii ieşeau în faţă şi mărturiseau. Apoi se
făcea o rugăciune de mulţumire, în care oamenii bucuroşi Extras din cartea Mesagerul Cinzecimii.
Îl lăudau pe Dumnezeu pentru rugăciunile ascultate. Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,
Mulţi dintre cei care veneau la penticostali de la baptişti Editura Scriplum, Oradea (www.scriptum.ro)
19
TĂCEREA
Tăcerea, împreună cu bunăvoinţa şi modestia, fac farmecul oricărei conversaţii.

Cel cu limba prea ascuţită riscă mereu să-şi taie singur beregata,
după cum şi peştele este prins tot când deschide gura.

Am ajuns să cred că jumătate din problemele noastre sunt imaginare
şi că dacă am păstra tăcere asupra lor, ar trece de la sine.

Cine ştie când să tacă este un bun vorbitor.
Oamenii înţelepţi refuză să vorbească, până când sunt gata s-o facă.

Cele mai mari idei, cele mai profunde cugetări şi cea mai bună poezie,
se nasc toate din pântecele tăcerii.

Există trei împrejurări, când cineva nu are chef să te audă spunând un lucru important:
când este obosit, când este flămând şi imediat după ce a făcut o greşeală.

Faptul că tăcerea este de aur explică de ce este aşa de puţină,
dar uneori tăcerea nu este de aur, este doar galbenă.

Câteodată, tăcerea cuiva nu este o absenţă din faţa problemelor, ci un veritabil răspuns,
iar tăcerea este unul dintre lucrurile cele mai greu de contrazis.

Ia un sfat de la natură: urechile n-au fost făcute să se poată închide, dar gura da.

Tăcerea este o realitate despre care nu poţi vorbi fără... s-o rupi.

Mai bine să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să spulberi toate îndoielile.

Tăcerea este răspunsul celor înţelepţi dat celor nebuni.

Tăcerea este o mare virtute. Ea nu este laşitate decât dacă onoarea cere să o întrerupem.

Avem nevoie de doi ani pentru ca să învăţăm să vorbim şi ne trebuie o viaţă, ca să învăţăm să tăcem.

Nimic nu exprimă mai bine suferinţa ca tăcerea.

Sau taci sau spune ceva mai bun decât tăcerea.

Pentru că ceea ce nu ştii e mult mai mult decât ceea ce ştii, nu vorbi mult!

„«Ştii...» Şi el a răspuns: «Ştiu şi eu, dar tăceţi»” (2 Împăraţi 2:3).
„Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci şi te voi învăţa înţelepciunea” (Iov 33:33).
„...omul cu pricepere primeşte şi tace” (Proverbele 11:12).
„...tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080