You are on page 1of 20

Decalogul muncii

1. Munceşte într-adevăr cu seriozitate. Cuprins
2. Repetă munca până ce ajunge deprindere şi
caracter.
3. Adaugă muncii iubirea (lucrează cu plăcere).
4. Înalţă munca ta până la creaţie (sporeşte, deci, munca
3 Editorial
„Pocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la
ta până la hotarul unde începe creaţia originală, adică Dumnezeu” – Editorii
măiestria).
5. Munceşte până la uitarea de tine (aşa ridici munca
până la sfera artei şi faci un bine întregului tău neam).
4 Închinători în Duh şi în adevăr
6. Munceşte şi pentru alţii (numai atunci simpatia „Armătura” cu care ne-am obişnuit – Alin Chira
pentru altul e curată, când vei munci pentru el, ca
pentru tine însuţi).
7. Nu-ţi face ţie chip cioplit (adică nu te amăgi cu un
simulacru de muncă, pe care să o prezinţi altora drept 6 Doctrine biblice

muncă, pentru că ajungi să păcătuieşti şi ieşi din sfera Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
caracterului). lui Dumnezeu (partea a VII-a) – Iosif Anca

8. Nu crede că poţi să furi munca altuia (dacă faci
asta, să ştii că te aşteaptă însutită pedeapsă).
9. Nu risipi munca nimănui (nu fi risipitor cu averile 9 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

strânse prin munca altora). Scrisoarea a XXXII-a – Zaharia Bica
10. Şase zile să munceşti, iar ziua a şaptea odihneşte-te
cu gândul la ceea ce-ai muncit şi, mai ales, la ceea ce-ţi
rămâne de muncit, pentru a te apropia de ideal şi de
marea armonie din viaţa veşnică (gândul cu plăcere 12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
la muncă e un semn al sănătăţii sufletului tău). Vorbirea chibzuită – Cristian Dan
(Simion Mehedinţi-Soveja, Altă creştere, şcoala
muncii)

„Comoara de preţ a unui om este munca” 14 Familia - cuibul credinţei
(Solomon - Proverbe 12:27) Femeia şi munca ei înveşnicită –
„Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: Paraschiva Pop
«Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce».
Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială,
nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe
oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, 15 Înţelepciune pentru înţelepţi
să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte” Împotriva împrumuturilor mari – Iosif Anca
(Pavel - 2 Tesaloniceni 3:10-12)

Fondurile necesare editării si distribuirii
revistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din 16 Experienţe

donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să Povestea ignoranţei – E.T.
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB
17 Experienţe
0015 0303 1877 0001. Vasili Stepanovici Pavlov – Extras din
Mesagerul Cincizecimii
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
„Pocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu”
(Faptele Apostolilor 3:19)

Acest mesaj radical a fost adresat de apostolul Petru fost demarată şi reforma lui Iosia (2 Cronici 34-35), dar o
unor evrei religioşi, de aceea credem că este binevenit şi citire cu inima, nu una contrafăcută prin curentele teologice
în secolul XXI pentru adunările celor care se cred poporul actuale. Aceasta este posibilă prin rugăciune de mărturisire
lui Dumnezeu. Totuşi, ştim că acest mesaj nu este uşor şi smerenie, ce creează cadrul spiritual şi sufletesc necesar
primit, de aceea vom încerca, să motivăm şi să argumentăm – puterea de întoarcere la Dumnezeu (2 Cronici 7:14) şi
chemarea la pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, care nu pentru primirea puterii Duhului care realizează mişcarea de
sunt două lucrări separate, ci una, dar completă şi definitivă. reformă (Ieremia 24:7).
Echivalentul întoarcerii din Lege, Psalmi şi Profeţi este Pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu sunt o „operaţie
pocăinţa din Evanghelii şi Epistole. chirurgicală spirituală” cu convulsii şi lupte ce suprimă firea
Istoria biblică prezintă cu detalii evoluţia spirituală a pământească, dar dă viaţă prin Duhul: „Sămănaţi potrivit cu
Israelului, arătând permanenţa declinului spiritual şi social, neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-
abaterea inimii de la Domnul şi abandonarea Legii Sale, vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să
în pofida atenţionărilor repetate. Dumnezeu, eliberatorul vină şi să plouă mântuire” (Osea 10:12), de aceea puţini
evreilor a ajuns ca un soţ părăsit de soţia sa, pe care o acceptă să plătească preţul întreg: „Desţeleniţi-vă un ogor
luase din condiţia de sclavă şi o făcuse regină (Ieremia nou şi nu semănaţi între spini! ...tăiaţi-vă împrejur inimile...”
2:1-5). Poporul ales de Dumnezeu, dintre toate popoarele (Ieremia 4:3-4). Vrem să spunem lămurit şi textele biblice
pământului şi-a ales alţi dumnezei, care în fond erau o sunt categorice, că e vremea ultimelor apeluri divine pentru
înşelătorie demonică, aşa ca cea din Grădina Edenului şi adunările noastre. Ori o gândire „a la Caragiale”, „să se
care îi făcea să piardă nu doar relaţia cu Dumnezeu, ci şi revizuiasă primesc, dar să nu se schimbe nimic” nu este
toată fericirea (Ieremia 2:12-13, 17, 29; 9:13-14; 11:10-11). decât o ultimă amăgire. Aşa s-a întâmplat şi cu unii evrei
Cântarea profetică a Deuteronomului anunţa toate acestea: scăpaţi de sabia şi lanţurile haldeilor, dar care s-au dus
„Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu pe care singuri în Egipt, deşi au întrebat pe Domnul ce au de făcut.
l-am încheiat cu el” (Deuteronom 31:16). Din nefericire, După ce au văzut că tot ce spusese Domnul prin Ieremia
istoria creştinismului confirmă aceeaşi tendinţă negativă, s-a împlinit, prin distrugerea Ierusalimului şi a Templului, ei
dar culmea durerii este că acum ca şi atunci, generaţie după tot nu au putut să asculte de Domnul. Dimpotrivă, când au
generaţie, nu conştientizează pericolul şi nu observă la timp întrerupt, în parte, activităţile idolatre şi au văzut că le era
posibilităţile de întoarcere. şi mai rău, făcând comparaţie cu vremea îndelungii răbdări
Revenirea la o relaţie sfântă cu Creatorul şi Mântuitorul a lui Dumnezeu, când nu intraseră pe rol pedepsele divine,
nostru, de la eroare la adevăr, reclamă nevoia de pocăinţă au fost total dezorientaţi (Ieremia 41-44). N-au înţeles că
şi întoarcere, prin cercetarea pe care El o face omului: o pocăinţă care nu este întreagă, nu este bună de nimic.
„Inima îmi zice din partea Ta: «Caută Faţa Mea!» Şi Faţa Este ca şi cum cineva ar avea trei - patru plăgi din care
Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8), dar şi rugăciunea ce se scurge sângele şi ar lega doar două dintre ele. Nu
conştientizează slăbiciunea umană: „...întoarce-mă Tu şi s-ar întâmpla nimic altceva, decât o prelungire a agoniei.
mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! ” Concret, un creştinism avid de plăceri, secătuit de lumea
(Ieremia 31:18). În acest context, au fost rostite prin profetul virtuală, care acceptă diferite sporturi şi se hrăneşte cu filme
Ieremia ultimele apeluri către generaţia, asupra căreia plana şi desene animate, renunţă degeaba la furt şi la fumat, căci
acumularea mâniei divine, ce s-a dovedit a fi fără „leac”: tot diavolul îi este stăpân. Nu sunt toate acestea şi altele,
„Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din idolii vremii, pentru care au fost părăsite părtăşiile sfinte,
Ierusalim: «Desţeleniţi‑vă un ogor nou, şi nu semănaţi între psalmii înlocuiţi cu melodii rock şi cuvintele de proslăvire şi
spini! Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur mulţumire cu glume?
inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine,
cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea,
fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!” nu vei mai rătăci... (Ieremia 4:1).
(Ieremia 4:3-4). Avem de ales între un foc etern şi „vremurile Editorii
de înviorare”, urmate de „vremurile aşezării din nou a
tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu
prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Fapte
3.19-21), cuvinte rostite prin Duhul, de apostolul Petru,
după apelul: „Pocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la
Dumnezeu”.
Starea spirituală a credincioşilor
din secolul XXI solicită conştientizare
generală şi apelul către Dumnezeu,

3
prin cercetarea Scrierilor sfinte. Aşa a

„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Despre David este scris că în vederea confruntării După ele se aliniază toate activităţile vieţii cotidiene.
cu Goliat, „a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a Întotdeauna în istoria creştinismului, trezirile spirituale
vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu au fost însoţite de o simplificare a vieţii, de renunţare la
ele. Apoi i-a zis lui Saul: «Nu pot să merg cu armătura obiectele inutile şi la cele de lux, îndeosebi la podoabe,
aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea». Şi s-a desbrăcat haine scumpe şi la alte valori, al căror preţ poate acoperi
de ea” (1 Samuel 17:39). Şi după cum ştiţi, a fost biruitor nevoile multor săraci. În schimb, decăderea comunităţilor
în straiele lui de păstor. Imaginea aceasta evidenţiază creştine, s-a evidenţiat prin adoptarea podoabelor, a
nu doar în plan fizic, ci şi spiritual, că ne-am obişnuit cu hainelor scumpe, a unui stil de viaţă luxos, construirea
unele lucruri fără să ne dăm seama şi, de fapt, ele ne-au de clădiri pompoase etc. De regulă, trecerea de la rău
modelat după tiparul lor, nu doar trupul, ci şi acele părţi la bine, se face brusc, prin reforme, iar trecerea de la
ale conştiinţei sau gândirii, care altădată erau deranjate bine la rău se face lent, specific unui mod de amăgire şi
de prezenţa lor. obişnuinţă treptată.
E normal să ne obişnuim cu unele lucruri şi cu altele Încerc să pun în lumină, prin aceste rânduri,
nu, dar mă întreb dacă mai facem selecţia lucrurilor cu legătura dintre materie şi spirit, aşa cum a arătat
care ne obişnuim. Despre Domnul Hristos este scris că Domnul: „Căci unde este comoara voastră, acolo
avea obiceiul sfânt al închinării la sinagogă în zilele de este şi inima voastră” (Luca 12:34). Până şi modul în
Sabat şi în natură, în celelalte zile (Luca 4:16; 22:39). care ne aranjăm locuinţa, nu numai că descoperă idolii din
Apostolul Pavel era şi el un închinător disciplinat, de inima noastră, dar mai apoi ne modelează stilul de viaţă.
aceea, în Filipi, dacă nu a găsit un loc consacrat de Cu aceasta nu sunt împotriva unui trai bun, dimpotrivă,
închinare – o sinagogă, s-a retras într-un loc potrivit ne dorim ca toţi să aibă ce le trebuie şi să binecuvânteze
pentru rugăciune (Fapte 16:12-13; 17:2). Fără să simţim, pe „Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug,
fiinţa, principiile, valorile şi neclintitul caracter, pe care ca să ne bucurăm de ele” (1 Timotei 6:17). Scriptura
socotim că l-am dobândit, se modifică, schimbându-se condamnă însă acel exces care începe să cuprindă pe
cu fiecare pas, cu fiecare alegere, aş putea spune chiar tot mai mulţi pocăiţi: maşini foarte scumpe, case foarte
cu fiecare obiect pe care îl aducem în mediul nostru. mari, haine multe şi scumpe, chiar şi adunări de lux. În
Avea dreptate cine spunea: „Mai întîi noi ne facem toate acestea, Duhul se simte ca într-o închisoare de
clădirile noastre, iar după aceea ele ne fac pe noi”. gheaţă, drept dovadă starea generală din adunări şi
Dintre toate obiceiurile care ne creionează şi chiar ne familii – o neîmplinire şi nemulţumire inexplicabilă în
încorsetează viaţa, cele mai importante sunt cele sfinte. dreptul fiecăruia, iar dacă e vorba de vinovaţi, ei sunt
întotdeauna alţii. Aceste surplusuri dorite, nu numai că
absorb fondurile noastre, dar ne silesc să muncim
tot mai mult pentru a întreţine acest fel de
trai. Mândria îmbrăcării trupului şi întreg
apanajul aferent mediului şi mentalităţii
actuale, reclamă tot mai mult timp pentru
distracţie.
Astfel ne trezim – dacă ne mai trezim
– robi ai diferitelor patimi ce încearcă

4
să fie legiferate, pe măsură ce ne îndeletnicim cu ele, în ţara Canaanului: „Păziţi poruncile Mele şi nu faceţi
insensibili la nevoile altora, orgolioşi şi mândri, într-o nici unul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea
groapă pe teritoriul Mamonei. Pentru astfel de oameni voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul
scria apostolul Pavel, iar istoria se repetă: „Cei ce vor Dumnezeul vostru” (Leviticul 18:30). Acuzarea din
să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în rechizitoriul judecăţii divine pentru cele zece seminţii, ce
multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe au ajuns din nou în robie (sub asirieni), arată că modul
oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este în care s-au obişnuit să trăiască, i-a condus în mod
rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au inconştient la rău: „Au urmat obiceiurile neamurilor
rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui
de chinuri” (1 Timotei 6:9-10). Sfatul apostolului este o Israel şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel”
avertizare şi orientate spre alte orizonturi: „Iar tu, om al lui (2 Împăraţi 17:8). Alegerea lor le-a determinat caracterul
Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, şi viitorul, pierzându-şi nu doar haina preoţească, la care
evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea” (vers renunţaseră, încă de pe vremea dezbinării regatului ci
11). Cum se face diferenţa în gândirea şi practica şi haina libertăţii, pe care nu o purtaseră cu demnitate,
familiilor noastre, între noi, a căror cetăţenie este devenind închinători la idoli, a căror formă li s-a transmis:
cerească şi cei care sunt limitaţi la un mandat fizic, „s-au pus în slujba idolului scârbos şi au ajuns
terestru? Să ne amintim cuvintele Mântuitorului, care urâcioşi ca şi acela pe care îl iubeau” (Osea 9:10).
accentua scopul care dictează sensurile diferite ale Domnul Hristos spunea: „Căci fiii veacului acestuia,
acţiunilor materiale: „Căci toate aceste lucruri neamurile faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”
lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. (Luca 16:8). Se poate observa fidelitatea celor de afară
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste pentru obiceiurile lor, aşa cum vorbea Dumnezeu şi prin
lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turmă mică; Ieremia: „şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii,
pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. Vindeţi măcarcă ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a
ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu schimbat slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor!
se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi
apropie hoţul şi unde nu roade molia” (Luca 12:30-34). groază, zice Domnul” (Ieremia 2:12-13). Noi credincioşii
M-am gândit la bogatul Avraam, care a locuit în putem să luăm, în scopuri sfinte, mentalitatea ce rezultă
corturi, oglindind prin aceasta adevăratul său interes din afirmaţia locuitorilor din Filipi: „nişte iudei, care
– călătoria spre alte zări. Lui i s-au alăturat generaţiile vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii nu trebuie
următoare, aşa încât nici Iosif – marele vizir al Egiptului, nici să le primim, nici să le urmăm” (Fapte 16:20-21).
nu a putut să accepte ideea legării de o poziţie materială Dacă ei au ţinut la stilul lor de viaţă, începând cu idolii
vremelnică, cerând în testamentul lui ca oasele să-i fie şi încheind cu diverse obiceiuri, cât de hotărâţi ar trebui
duse în ţara promisă. Mare adevăr se află scris şi ferice să fim noi, cei care cunoaştem adevărul, în a investi şi a
de cine îl înţelege, în descrierea mentalităţii oamenilor păstra ceea ce este valoros?
credinţei: „În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi Societatea ce ne înconjoară cu forme din ce în ce
căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au mai provocatoare, este un pericol real pentru comunităţile
urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi de credincioşi. În mod deosebit, generaţia tânără este
călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată mai expusă, fiind în proces de formare. Iată de ce
desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut suntem datori să pregătim şi să prezentăm „armătura
în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi sfântă”, pentru a fi echipaţi în gândire şi practică, în
avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai plan religios, familial şi social: „Să nu vă potriviţi chipului
bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii
nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:
le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:13-16). Credibilitatea cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:1-2).
mărturiei lor ar fi fost umbrită, dacă nu ar fi fost însoţită Poporul lui Dumnezeu trebuie să se apere împotriva
de un mod de viaţă, care să le confirme valorile. Mai atacurilor stăpânitorului acestui veac: „De aceea, luaţi
cred că acel mod de viaţă, i-a ferit de pericolul de a toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi
pierde ţinta (o patrie cerească) şi chemarea ce le-a fost în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi
făcută de Dumnezeu (ce s-a intitulat şi cu numele lor), fi biruit totul” (Efeseni 6:13). Mai mult, noi trebuie să
identificându-se prin aceasta cu modul lor de viaţă. prezentăm, în lumea din care a ieşit de drept, într-un
Acum nu ni se cere să locuim în corturi, dar echipament de lumină, strategia câştigării Împărăţiei
exemplul sfinţilor din Scripturi şi din istoria creştinismului viitoare: „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un
– norul de martori - ne îndeamnă în mod solemn să nu ne negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când
lăsăm cuceriţi de valorile veacului în care trăim, să nu ne găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot
conformăm unei societăţi de consum, să nu iubim luxul ce are şi-l cumpără.” (Matei 13:45-46). Pasiunile sfinte
– mai ales că el se naşte cu preţul nefericiirii a milioane trebuie să devină pentru noi o obişnuiţă, dar fără să intre
de oameni – pentru că stilul de viaţă pe care l-am ales, într-o rutină ce devalorizează sacrul – să le purtăm ca o
ne devine obişnuit, mărturisind credinţa noastră şi haină mereu nouă şi în aşteptarea sărbătoritului nostru,
modelând omul nostru lăuntric. Situaţia evreilor eliberaţi Hristos Domnul.
din robia Egiptului, pune în evidenţă secularizarea, deşi
au fost avertizaţi asupra pericolului, încă de la intrarea Alin Chira
5
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
AL LUI DUMNEZEU

(Partea a VII-a)

Rezumatul părţii I evident în condiţia acceptării acestei lucrări călăuzitoare,
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei făcând posibilă închinarea în duh şi adevăr (1 Ioan 3:24).
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul Dovada (manifestarea) prezenţei Duhului este spontană,
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu fiind un fenomen supranatural destinat edificării spirituale,
succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea nu doar ceva tainic şi nedetectabil.
Adam, o nouă viaţă, eternă, după planul conceput înainte
de creaţie. Rezumatul părţii a III-a
În perioada Vechiului Testament, lucrarea Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul
Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: născut din nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi
implementarea teoretică a planului etern (revelaţia şi slujirea prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie
inspiraţia biblică) şi susţinerea supranaturală a derulării să ajungă la „starea de om mare,... înălţimea staturii
lui prin semnele şi minunile aferente. În perioada Noului plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13). Omul născut din
Testament, prezenţa Duhului a fost amplă, de la intrarea Dumnezeu este duh, nu mai este carne (păcătoasă),
Domnului în lucrare şi certificarea ei, până la încheierea căci în el operează „legea Duhului de viaţă în Hristos
glorioasă prin înălţarea Lui la cer şi realizarea ispăşirii. Isus”, o definire explicită: lege, pentru că are aplicabilitate
Lucrarea Duhului a continuat la nivel colectiv prin generală, a Duhului de viaţă pentru că Duhul a generat
fondarea şi conducerea executivă a Bisericii, iar la nivel noua viaţă în om, în Hristos, pentru că prin El (jertfa Lui)
individual, de la naşterea din nou la înviere şi proslăvire. a fost obţinută. Existenţa în dublă natură (Duhul şi firea
La revenirea Domnului, moment aşteptat cu ardoare de pământească - carnea), până la răscumpărarea trupului,
Duhul şi de Mireasă, se va încheia lucrarea Duhului Sfânt permite omului să trăiască după vechea sau după noua
în ce priveşte recuperarea creaţiei, când prin Duhul, lege. Aşadar, neprihănirea nu este rezultatul educaţiei
materia moartă va fi readusă la viaţă (Romani 8:19-23). / cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilor
spirituale ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos
Rezumatul părţii a II-a – evident în condiţia unei ascultări depline, aşa cum
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de explică apostolul, când leagă îndemnurile Duhului de
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate lucrurile Duhului (Romani 8:5). Abia la proslăvire vom fi
de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou - în condiţia neprihănirii sigure.
„dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să Cei care refuză repetat să „rodească” - să dea voie
se facă copii ai lui Dumnezeu....” (Ioan 1:12-13). Este Duhului Sfânt să realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei,
şi îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii complăcându-se în stări păcătoase „este cu neputinţă să
divine, conform profeţiilor referitoare la noul legământ fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă...” (Evrei 6:6).
şi efectele practice ale noului statut spiritual al omului
regenerat (Ieremia 31:31-33). Duhul realizează Rezumatul părţii a IV-a
„tehnic”, noua viaţă prin Cuvânt, efectuând curăţirea În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului a fost
inimii (Efeseni 5:26-27). Momentul botezului în apă înzestrată cu daruri supranaturale (1 Corinteni 12:4-7),
trebuie să confirme teoretic şi practic naşterea din care se „receptează” prin dedicare şi consacrare. Prima
nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a unui destin nou acţiune în atribuirea unui dar al Duhului este „slujba
(Romani 6:3-10). duhovnicească” a unei puneri la îndemâna lui Dumnezeu
Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară, (Romani 12:1-2). Duhul Sfânt, face repartiţia potrivită a
în vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină darurilor aferente slujirii în Trupul lui Hristos (Efeseni
de păcat, realizând o stare normală în noua relaţie cu 4:11-16). Puterea de operare coroborată a Duhului se
Dumnezeu (Efeseni 3:16-19). Duhul Sfânt se oferă prin manifestă prin oameni aleşi şi împuterniciţi, care trebuie
credinţă, în urma (timpul) rugăciunii (Luca 11:9-13). Prin să-şi înţeleagă menirea, ferindu-se de abaterile, de la
botez, se realizează locuirea Duhului Sfânt în credincios harul lui Dumnezeu, specifice slujirii (Romani 12:3-5).

6
şi se preia controlul tuturor acţiunilor şi activităţilor, Darurile operează după principii (reguli) în scopul
edificării adunării (1 Corinteni 14). Dragostea alături de consecinţele păcatului). Abilitatea de ajutor spiritual, printr-o
înţelepciune, reglează totul în slujire, fiind indispensabilă, compasiune extraordinară. Înzestrarea divină de a avea milă
ca mijloc şi scop al lucrării sfinte. 1 Corinteni 13 – capitolul pentru oamenii care suferă consecinţele păcatului.
dragostei - este scris în contextul slujirii. Fără dragoste,
totul se anulează, se pierde, pentru că totul „se zideşte în
dragoste” (Efeseni 4:11-16). Modelul slujirii perfecte este
g) Darul prorociei - propheteia (lb. greacă - a
prezenta gândul şi sfatul lui Dumnezeu)
Domnul Hristos (Matei 20:28).
Prorocia este primirea şi comunicarea cu putere
Toată lucrarea Duhului este opera lui Dumnezeu
şi claritate a cuvântului lui Dumnezeu potrivit cu situaţii
care trebuie să fie slăvit în toată lucrarea sfântă (1 Petru
particulare, cu scopul cercetării, pocăinţei şi edificării.
4:10-11). Totuşi, Dumnezeu va recompensa pe toţi cei
„Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre
implicaţi în lucrarea sfântă şi „fiecare îşi va lua răsplata
zidire, sfătuire şi mângîiere... cine prooroceşte, zideşte
după osteneala lui” (v. 8). La revenirea Domnului
sufleteşte Biserica” (1 Corinteni 14:3-4). Descoperirile
(Stăpânului), vom fi răsplătiţi prin primirea unui trup
prorocilor se primesc pe baza atotcunoaşterii Duhului
potrivit trăirii duhovniceşti (Romani 8:11,23; 1 Corinteni
lui Dumnezeu şi se prezintă sub diferite forme: cuvinte
15:47-51) şi slujirea efectuată (1 Corinteni 3:10-15).
rostite, viziuni - vedenii, semne.
Pe lângă profeţii din Israel care au trăit înainte de
Rezumatul părţii a V-a venirea lui Mesia şi care „cercetau să vadă ce vreme şi ce
Darul ajutorării / slujirii - diakonia - un serviciu, o împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în
lucrare de slujire, îngrijire; antilepsis - a ajuta, a asista pe ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de
altul care este în nevoie; diakonos - un slujitor al oamenilor care aveau să fie urmate” (1 Petru 1.11), Scripturile prezintă
este abilitatea spirituală de serviabilitate ce-i ajută pe alţii şi profeţi „ai înălţării”. „De aceea este zis: «S-a suit sus, a
să-şi mărească efectivitatea, să-şi împlinească scopul, luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor»... Şi El a dat pe
slujba la care i-a chemat Dumnezeu prin Duhul Sfânt unii apostoli; pe alţii, prooroci...” (Efeseni 4:8-11). Ei au fost
(Romani 12:7; 1 Corinteni 12:28). Orice comunitate locală anunţaţi prin profetul Ioel, cu referire la lucrarea Duhului lui
are nevoie de lucrători diakonos, bărbaţi sau femei care Dumnezeu în zilele din urmă (Ioel 2:28-32).
văd şi rezolvă nevoile fizice ale colectivităţii (Fapte 6:1-3; Cartea Fapte cuprinde relatări despre lucrarea
Luca 8:1-3; Filipeni 2:25). sfântă care beneficia de aportul prorocilor în plan spiritual.
Darul învăţării - didaskalia - învăţătură, instruire, În Antiohia erau mai mulţi proroci (Fapte 13:1), prin care
doctrină este abilitatea spirituală / înţelepciunea de Domnul a vorbit referitor la începutul lucrării apostolului
a explica relevant adevărurile Bibliei (Romani 12:7; Pavel: „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul
Efeseni 4:11). Încă de la începutul lucrării Duhului Sfânt, Sfânt a zis: «Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul
au fost învăţători, care au ajutat mult la mântuirea şi pentru lucrarea la care i-am chemat»” (Fapte 13:2). Rolul
desăvârşirea celor ce credeau (Fapte 11:26; 13:1-2). şi implicarea lor în dezbaterile şi deciziile Bisericii sunt
Trebuie menţionat, că întotdeauna au fost şi învăţători cu evidenţiate cu ocazia Concililui de la Ierusalim. Apostolul
atitudini distructive, pentru care evlavia era doar o formă Pavel s-a dus la Ierusalim, în urma unei descoperiri,
şi nu scopul preocupării lor (1 Timotei 6:3; 2 Petru 2:1). iar după trimiterea hotărârii apostolilor şi a prezbiterilor
Darul îndemnării / încurajării - paraklesis; parakaleo la Antiohia: „Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au
- a mângâia, a consola, a îndemna, este lucrarea mângâierii, îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte” (Fapte
a îmbărbătării pentru ajutor şi vindecare, întăririi celor slabi 15:32). Descoperirile lor vizau şi probleme pământeşti. „În
şi descurajaţi (Romani 12:8). Necesitatea sprijinirii tuturor, vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci din Ierusalim la
în diferite momente critice (Iosua 1:7-9; Evrei 10:24-25), Antiohia. Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin
arată importanţa acestui dar al Duhului, care este numit Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost,
şi „Mângâietorul” (Ioan 14:16,26). Îndemnarea te ajută să în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. Ucenicii au hotărât
începi (Romani 12:1), să păstrezi, să refaci, să reîncepi să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care
(1 Tesaloniceni 5:14; 1Timotei 6:13), să sporeşti, să creşti locuiau în Iudea, ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest
(1 Tesaloniceni 4:1, 10). ajutor la presbiteri” (Fapte 11:27-30). Agab apare şi mai
târziu în lucrarea profetică, în care aşa ca în Israel, erau şi
Rezumatul părţii a VI-a femei, fetele lui Filip proroceau (Fapte 21:9-10).
Darul dărniciei - metadidomi (lb. greacă - a da, a împărţi, Referitor la autenticitatea acestui dar controversat,
a împărtăşi). Contribuirea cu bunuri financiar-materiale în Moise spunea evreilor: „Poate că vei zice în inima ta:
susţinerea economică a membrilor adunării şi a lucrării lor, «Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune
în mod liber, permanent, sistematic şi cu bucurie, spre slava Domnul?» Când ceea ce va spune proorocul acela în
lui Dumnezeu. Darul cârmuirilor - kubernesis (lb. greacă - Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla,
administrare, guvernare, a direcţiona, a cârmui); prohistemi va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul
(lb. greacă - a conduce, a sta înainte, a prezida, a menţine). acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el”
Abilitatea de a face planuri, de a organiza lucrări pentru (Deuteronom 18:21-22). Dar tot el scria: „Dacă se va
realizarea voii lui Dumnezeu în adunare; capacitatea de a ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise
atrage, de a motiva şi direcţiona activitatea membrilor adunării care-ţi va vesti un semn sau o minune şi se va împlini
pentru îndeplinirea slujbei lor. Darul milosteniei – eleeo (lb. semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând:

7
greacă - a avea milă, compasiune, a acorda ajutor pentru
(continuare în pagina următoare)
«Haide după alţi dumnezei» -dumnezei pe care tu nu-i i) Darul cunoştinţei - gnosis (lb. greacă - cunoaştere,
cunoşti «şi să le slujim»! să n-asculţi cuvintele acelui cercetare, investigare).
prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul Darul cunoştinţei oferă descoperirea prin Duhul
vostru, vă pune la încercare” (Deuteronom 13.1-3). Toate Sfânt a unui adevăr, informaţii despre ceva, cineva;
prorociile trebuie verificate cu Biblia căci cele adevărate revelaţia supranaturală a unei fapte sau întâmplări
sunt în concordanţă cu planul lui Dumnezeu, descoperit necunoscute (1 Corinteni 12:8; 14:6-7). Descoperirile
prin profeţii biblici (Isaia 44:25-28; 1 Tesaloniceni 5:21). unui cuvânt de cunoştinţă se aseamănă cu descoperirile
Scrierile pauline reglementează încadrarea profetice şi lucrează adesea împreună, dar sunt concrete
manifestărilor profetice în slujbele adunării (1 Corinteni şi folosesc unui scop imediat sau concret, după cum este
14:29-40) şi în raport cu creşterea spirituală a celor scris despre Domnul: „Isus, care le cunoştea gândurile”
înzestraţi cu acest dar: „cine are darul proorociei, să-l (Matei 9:4; 12:25). În consecinţă raportarea la oameni
întrebuinţeze după măsura credinţei lui” (Romani 12:6). şi lucrări era precisă, atât în relaţiile cu adversarii, cât şi
Oricum frecvenţa acestui dar trebuie să fie „înaltă”, cu ucenicii, în vederea formării lor (Luca 9: 46-47). „Şi
pentru că „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici
descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci” (Amos 3:7). un om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om” ( Ioan 2:25).
Implicările actuale specifice darului prorociei sunt: „Cuvintele” de cunoştinţă uşurează munca lucrătorului
foruri conducătoare (sfat divin), grupuri de rugăciune, creştin şi dovedesc puterea şi scopul lui Dumnezeu în
străjeri în adunare (descoperiri, sesizări); vizite conform contracararea lucrărilor diavolului (1 Corinteni 14:6-7).
trimiterilor. Profetul Elisei putem spune că a avut acest dar, dovedit
în următoarele situaţii: răpirea lui Ilie la cer - „Ştiu şi eu”
h) Darul înţelepciunii – sophia (lb. greacă - înţelep- (2 Regi 2:3, 5); boala şi moartea fiului familiei din Sunem
ciune). - „Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut
Cuvintele (segmentele) de înţelepciune sunt cunoscut” (2 Regi 4:27); atacurile sirienilor - „proorocul
diferite de înzestrările naturale şi lumina generală a Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel
credinciosului, sunt taine. Un cuvânt de înţelepciune este cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare” (2 Regi
o cunoaştere profundă, instantanee, asupra modului 6:12). Aşadar şi acest dar se împleteşte cu alte daruri, ca în
în care o învăţătură, o revelaţie poate fi aplicată cel cazul lui Daniel, prin care s-au manifestat mai multe daruri:
mai bine într-un caz specific, în vederea rezolvării lui. înţelepciune, cunoaştere, profeţie (Daniel 2:23). Poate cel
Cuvintele rostite de Solomon, care au dus la soluţia mai reprezentativ exemplu al unui cuvânt de cunoştinţă
corectă în judecarea cazului celor două femei (1 Regi este al apostolului Petru, în cazul Anania şi Safira (Fapte
3:16-28), arată valoarea acestui dar, pe care Domnul i 5:1-10). Prezenţa Duhului lui Dumnezeu prin darurile
l-a promis: „Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută...” Sale de cunoaştere absolută, impune o teamă sfântă, în
(1 Regi 3:12). Prin cunoaşterea şi aplicarea scopurilor colaborarea divino-umană din lucrarea Bisericii.
divine se realizează acorduri curente ale lucrărilor din Gândindu-ne la „cunoştinţa desăvârşită a Celui
adunare cu planul lui Dumnezeu (1 Corinteni 12:8), ca în atotputernic” (Iov 11:7), ne amintim de cuvintele lui David,
vremea construirii Cortului din pustie. „Beţaleel, Oholiab care scria pe acest subiect: „Doamne, Tu mă cercetezi
şi toţi bărbaţii iscusiţi în care pusese Domnul înţelepciune de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă
şi pricepere ca să ştie să facă lucrările rânduite pentru scol şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu
slujba Sfântului locaş, au făcut totul după cum poruncise şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi
Domnul” (Exodul 36:1). ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în
Cuvintele de înţelepciune se pot asocia cu alte totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui
daruri sau slujbe. Apostolul Pavel scria despre el: „Prin mâna peste mine” (Psalmul 139:1-5). Ajungem la aceeaşi
descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina concluzie: „O ştiinţă atât de minunată este mai presus de
aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Citindu- puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde” (v. 6).
le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre Darul de cunoştinţă depinde de măsura de duh, plinătatea
taina lui Hristos... după planul veşnic pe care l-a făcut oferă dimensiuni valoroase în slujire (Mica 3:8). Absenţa
în Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:3-11). El acestor daruri de pătrundere în lumea spirituală, nu poate
era recunoscut între apostoli, ca având o înţelepciune fi înlocuită cu metode psihologice sau servicii detective,
specială (2 Petru 3:15). Profetul Daniel a primit şi el de aceea să urmăm sfatul apostolic: „râvniţi după daruri
acest dar: „Dumnezeu... mai ales însă l-a făcut pe Daniel duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea
priceput în toate vedeniile şi în toate visele” (1:17), fapt zidirii sufleteşti a Bisericii” (1 Corinten 14:12b).
cunoscut de cei din jur: „un om, care are în el duhul Implicările practice actuale aferente acestui dar,
dumnezeilor celor sfinţi... s-au găsit la el lumini, pricepere sunt: consiliere spirituală, cercetare - traducerea Bibliei,
şi o înţelepciune dumnezeiască” (5:11). Ştefan, diaconul predicare practică, sfătuire, foruri de conducere, post,
şi martirul, a dovedit şi el asocierea darului înţelepciunii veghe.
cu alte daruri (Fapte 6:8-10)
Domeniile de lucrare ce necesită acest dar sunt: (Va urma)
foruri conducătoare, misiune, cercetare – traducerea Iosif Anca
Bibliei, consiliere spirituală, vizite.

8
Scrisoarea a XXXII-a
Chiar dacă răspunsul tău se lasă îndelung aşteptat, la Constantinopol, în anul 1643, ca răspuns la doctrina
răscumpăr această zăbavă recitindu-ţi scrisorile vechi, mai protestantă privitoare la suficienţa credinţei: „întrebare 2:
ales că unele, atunci când mi-au sosit, le-am citit în pripă. Oare creştinul trebuie să creadă mai întâi şi apoi să facă fapte
Chiar ieri am dat peste una, pe care am uitat-o semn de carte bune? Răspuns: Devreme ce fără credinţă este cu neputinţă
într-un volum de istorie şi tradiţie creştină, pe care l-am parcurs să fim plăcuţi Lui după cum ne învaţă sfântul apostol Pavel,
şi isprăvit de curând. Am găsit în scrisoarea ta o întrebare, la cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi
care nu-mi amintesc să-ţi fi răspuns până acum, întrebare că răsplăteşte pe cei ce-L caută. Prin urmare, ca un creştin să-i
ajunsă pentru mulţi creştini, încă din vremea apostolică, o poată fi plăcut lui Dumnezeu şi ca faptele sale să fie primite
obsesie aproape dureroasă: „Cum sunt mântuit, prin fapte înaintea Lui, trebuie mai întâi să aibă credinţa în Dumnezeu şi
sau prin credinţă?” Ce ciudat, să fii salvat de Dumnezeu şi apoi să-şi trăiască viaţa potrivit cu credinţa sa”.
să nu ştii cum s-a întâmplat minunea! Protopărintele nostru Mă gândesc dar, cum să-ţi răspund totuşi la întrebarea ta...
Adam a dormit şi totuşi până la urmă a aflat cum s-a născut O să-ţi pun aici faţă în faţă două texte, care aparent mărturisesc
frumoasa lui soţie, Eva şi tu care ai fost treaz şi ai optat liber contradictoriu despre aceeaşi realitate, realitatea mântuirii:
pentru mântuire nu ştii cum s-a întâmplat? Ce-ai ales, pentru • „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta
ce te-ai decis când ţi-ai mărturisit public opţiunea? Poate nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca
cărţile de teologie de care nu te mai saturi ţi-au vârât în minte să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9).
atâta negură încât nu-ţi mai poţi cunoaşte poziţia în care • „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită
eşti, de cum să fii un mărturisitor şi altora. Este adevărat, că vom secera dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9).
adesea răspunsul dat la această întrebare nu a fost altceva Cu privire la acest al doilea text, aş vrea doar să
decât un fel de pendulare de la credinţă la fapte sau invers, precizez că secerişul la care se face aluzie este chiar viaţa
fiecare posibilitate, accentuată adesea prea mult, lăsând loc veşnică şi nu altceva (vezi Galateni 6:8). Adică, la viaţa
convingerii că cele două categorii morale s-ar putea constitui veşnică se ajunge prin credinţă şi este darul lui Dumnezeu,
în experienţe alternative, posibil separate. fără fapte (aceasta este afirmaţia primului text), în schimb al
Poziţia marelui reformator german Martin Luther este doilea text relevează faptul că numai ostenindu-ne în facerea
reprezentativă pentru acest punct de vedere, atât faţă de valoarea binelui vom ajunge la viaţă veşnică. Aici este dilema ta şi a
credinţei, cât şi faţă de cea a faptelor bune în viaţa creştinului multora dintre cei care îşi pun astfel de întrebări, îndreptăţite.
mântuit, poziţie care nu este altceva decât teologia augustiniană De altfel, pentru început am să-ţi construiesc două situaţii
într-o expresie uşor nuanţată, iată cuvintele lui, pe care le-am similare, la care va trebui să răspunzi singur, fără să fie
extras pentru tine din tratatul „Despre libertatea creştinului”’: nevoie să cumpăneşti cu mintea prea mult lucrurile.
De pildă, n-ar trebui să avem mai multă consideraţie Prima situaţie la care m-aş referi este Actul Creator,
pentru lucrările unui creştin, care este îndreptăţit şi mântuit moment în care Dumnezeu scoate ordinea din dezordine şi
prin credinţa sa şi prin marea îndurare a lui Dumnezeu, decât lumile din haos. Din moment ce El nu avea nevoie de această
lucrării lui Adam şi a Evei în Paradis, Despre aceasta stă lume, aducerea ei în fiinţă este, la urma urmei, un har.
scris în întâia Carte a lui Moise, capitolul 2, că Dumnezeu Gândeşte-te apoi la facerea celei dintâi fiinţe umane, ca la un
l-a aşezat pe omul făcut în Paradis, ca să-l lucreze şi să-l al doilea har, la alegerea urmaşilor lui Avraam ca popor al lui
păzească. Dar Adam era de la Dumnezeu cucernic şi creat Dumnezeu, alegere despre care Scriptura vorbeşte accentuat
teafăr, fără păcat, aşa că n-avea nevoie să lucreze şi să în multe texte risipite în toate paginile ei. Când citeşti aceste
păzească pentru a deveni pios şi îndreptăţit; totuşi pentru a texte, te întrebi aproape involuntar, care a fost de fapt mobilul
nu sta de pomană (s.n.), Dumnezeu i-a dat de lucru, şi anume acestei alegeri? Un răspuns potrivit este acesta: „Nu doar
să planteze, să cultive şi să păzească, ceea ce pare lucru pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a
degeaba făcut, doar pentru a face ceva (s.n.), dar făcut totuşi alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic
pentru a face plăcere lui Dumnezeu şi nu pentru a ajunge la dintre toate popoarele. Ci pentru că vă iubeşte, pentru că a
evlavie pe care o avea dinainte, şi care, bineînţeles, ne-ar fi vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri...”
fost dată şi nouă prin naştere...”. (Deuteronom 7:6-7a).
Iată, în schimb, ce am găsit în celebra Mărturisire Un alt răspuns posibil este acesta: „Acum dacă veţi
de credinţă a lui Petru Movilă, aprobată la Sinodul de asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci,
încheierea tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricărui om”.
(Eclesiastul 12:13)
9
ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu” sub control. Adevărul este că disponibilitatea noastră spre
(Exodul 19:5). ceartă este atât de mare şi atât de proprie firii, încât ne
A doua situaţie, tot atât de dilematică, este cea privitoare certăm foarte uşor, fără niciun efort, atât de uşor încât, dacă
la motivul dobândirii de către cele douăsprezece triburi israelite, n-avem pricină de ceartă cu cineva, o vom născoci. Crezi că
a ţării Canaanului. Iată unul din răspunsuri: „Căci nu prin sabia degeaba scria Solomon: „Nu te certa fără pricină cu cineva
lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, când nu ţi-a făcut nici un rău!” (Proverbele 3:30)? Mai mult,
braţul Tău pentru că îi iubeai” (Psalmul 44:3). gândeşte-te cât de mare este nebunia certurilor, încât, chiar
Iată un alt răspuns de aceeaşi valoare cu cel dintâi: dacă se întâmplă ca partenerul de ceartă să lipsească, îl vom
„Războiul pe care l-a purtat losua împotriva tuturor acestor aduce lângă noi prin forţa imaginaţiei, aşa că cearta poate
împăraţi a ţinut multă vreme... pentru ca Israel să le nimicească continua chiar şi fără prezenţa lui fizică. Nu ţi s-a întâmplat
cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele şi să le nimicească, niciodată să te cerţi cu cineva fără ca acela să fie de faţă?
după cum poruncise lui Moise Domnul” (Iosua 11:18,20a). Atunci să nu te superi dacă te regăseşti uneori cuprins de o
Este absolut obligatoriu ca cele două răspunsuri la astfel de nebunie.
fiecare situaţie de mai sus, să le cuprinzi într-o formulare Şi totuşi, de ce ne certăm? Cred că nu este vorba
potrivită, ca mai apoi cu plăcută surprindere să descoperi doar de o hipersensibilitate psiho-fizică de care suferi, deşi
sub „învelişul” ei răspunsul pe care-l cauţi cu privire la cauza trebuie să o ai în vedere şi pe aceasta, ci de cu totul altceva
mântuirii tale. Dar, să mai adaug ceva afirmând că instituirea şi asta nu numai în cazul tău, ci a celor mai mulţi dintre noi.
Cortului în pustie, cu întreg sistemul de sacrificii, este har, Observă numai că în orice ceartă tendinţa celor doi, dacă
de asemeni, Cele Zece Porunci, esenţa oricărui sistem etic este vorba doar de două persoane, este de a-l domina pe
plăcut lui Dumnezeu şi în care originează orice faptă bună. celălalt, întâi prin forţa argumentelor de care se face uz.
Ce să mai spun de Hristos, de venirea Sa în lume, de Jertfa Doar că celălalt nu simte atât forţa argumentelor care pot
Sa şi Slava care i-a urmat...? Frate, totul este har, inclusiv fi bine întemeiate raţional şi în conformitate cu realitatea,
responsabilitatea ta de a face voia lui Dumnezeu. cât tendinţa oponentului său de a domina, aşa că le va
Sincer îţi scriu că eram hotărât ieri, când am început să-ţi nesocoti, împotrivindu-se cu încăpăţânare. Când arsenalul
scriu, să mă adâncesc în cugetare asupra subiectului propus argumentelor s-a epuizat, violenţa verbală îi ia locul şi dacă
de întrebarea ta şi să ocup astfel tot spaţiul alb al hârtiei, dar lucrurile nu se opresc aici, armele vor avea ultimul cuvânt.
chiar azi am primit scrisoarea de la tine şi m-am tulburat... De fapt, în aproape orice ceartă, dacă suntem sinceri cu noi
Cum? Chiar ai ajuns să te cerţi atât de des cu oricine şi din înşine, urmărim nu îndreptarea celuilalt, cât victoria noastră.
orice fleac? Este adevărat că te ştiam destul de sensibil şi Ca să-ţi fac plastică această construcţie teoretică,
pe lângă asta şi un „cufăr de nelinişti”, dar mă gândeam că te rog să iei în mână, după ce vei citi scrisoarea mea, un
principiile de viaţă nouă pe care le culegi din cărţi, precum bulb de ceapă, da, chiar o ceapă. Priveşte-o cu atenţie
albina nectarul din flori, apoi arzătoarea ta iubire pentru şi socoteşte că foaia de la suprafaţă este finalul la care
aceste principii, vor pune multe proptele lăuntrice slăbiciunilor te-a dus cearta, oricare ar fi acesta. Desfă prima foaie şi
tale. Dar acum, citindu-ţi scrisoarea, înţeleg că de fapt eşti o să dai de a doua, care poate fi arma pe care ai folosit-o
prins într-un fel de cerc vicios; din care nu ştii cum să scapi. ca să-ţi asiguri victoria. Dă la o parte şi aceasta şi vei
Scrisoarea este de-a dreptul o spovedanie fără nicio perdea şi descoperi violenţa verbală. Înlătură şi această foaie şi
mă bucur că ai avut tăria să-mi scrii astfel. De altfel, ai dovedit găseşti argumentele pe care le-ai folosit. Dă la o parte şi
valoarea principiului că secretele nu sunt o primejdie pentru această foaie şi vei descoperi dorinţa de a-l domina şi umili
o prietenie adevărată. în ce mă priveşte, crede-mă că nu ştiu pe celălalt. Dacă vei îndrăzni mai departe, o să descoperi
cum să te ajut. Dacă spun astfel nu înseamnă că nu mă rog pe ultima, pe care toate celelalte o ascunseseră în mod
pentru tine sau aş subestima puterea miraculoasă a rugăciunii, desăvârşit: mândria. Să nu-mi spui acum că în spatele
dar mă gândesc că totuşi această stare de care te plângi nu dorinţei de a-1 domina pe celălalt, de a avea întotdeauna
este altceva decât însumarea cu vremea a unor neglijenţe fine. dreptate, de-a avea ultimul cuvânt, nu se ascunde mândria.
Atât de mult te-ai preocupat să ştii, încât ai uitat că trebuie Nu-i vorba aici de vreo sensibilitate la care ai făcut tu
să lupţi ca să fii. Diferenţa dintre cele două experienţe este trimitere, ci mai degrabă mândria, blestemata trufie,
de fapt terenul în care germinează, încolţesc şi cresc precum mama tuturor răutăţilor. Îţi pun în faţă acest text: „Prin
nişte buruieni, toate durerile tale. Cercetează bine şi vei vedea mândrie se aţâţă numai certuri...” (Proverbele 13:10a);
că am dreptate în ceea ce-ţi scriu. Dacă tot ai adus vorba de Oare dacă am fi stăpâniţi şi luminaţi de duhul înţelepciunii
ceartă în scrisoarea ta, îmi îngădui să-ţi notez aici un verset din şi al smereniei, n-am putea socoti mai degrabă că prin
Cartea dragă ţie, pe care l-aş însoţi, după cuviinţă, cu câteva tăcere ne arătăm superiori omului pus pe ceartă? Şi la
gânduri personale spre folos duhovnicesc: „Este o cinste urma urmei cine câştigă într-o ceartă? Oare nu cel ce a
pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă fost „înfrânt”? Şi cine pierde? Nu cel ce se socoteşte pe
stăpânit de aprindere” (Proverbele 20:4). sine „victorios”?
Ştiu că n-o să-ţi cadă prea bine acest text şi o să-mi Îţi scriu aceste lucruri de dragul tău, ca să nu te înşeli
reproşezi în sine-ţi că te-am pus în rândul „trecătorilor” ce singur. Dar te rog nu lăsa din mână bulbul de ceapă pe care
s-au hotărât să-şi cheltuie vremea pe la „ospeţele Nebuniei” parcă te văd cum îl desfaci foaie cu foaie. Dacă, deci, îl mai
(Proverbele 9:18), dar te înşeli. Iar la urma urmei, de ce n-ai desfaci o dată, că doar nu te-ai certat o singură dată, cel
accepta că atunci când „aprinderea” îţi inflamează într-atât puţin de când te ştiu, vei constata că ultima foaie, mândria,
fiinţa încât nimic nu mai rămâne sub controlul raţiunii, practic s-ar putea să nu fie cauza primă. Ea s-ar putea să lipsească
te afli în stăpânirea Nebuniei, chiar dacă pentru scurtă vreme. de data aceasta şi să-i ia locul mânia, frate dragă!
Nu eşti nebun când te „aprinzi”, ci atunci când eşti „stăpânit „Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este

10 de aprindere”, adică atunci când flacăra certurilor scapă de încet la mânie potoleşte neînţelegerile” (Proverbele 15:18).
Nu o dată m-am gândit la experienţele mele nefericite gândească diferit, adică în alţi termeni decât până atunci
în această privinţă şi m-am întrebat de nenumărate ori ce (Judecători 8:13).
este de fapt mânia sau iuţimea, cum i se mai spune şi unde Da, stai! Nu lăsa „bulbul de ceapă” din mână şi desfă
îşi are obârşia? Altfel spus, de unde îşi ia început şi avânt, iarăşi foile de la exterior spre interior şi vei vedea că ultima
punând stăpânire pe om, desfigurându-l şi dându-i chip foaie nu poate fi nici mânia, ci clevetirea.
adesea de fiară? Mi-am pus aceste întrebări în speranţa unui „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu
răspuns bun şi a unui tratament pe măsură. Am constatat, mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte” (Proverbele
mai întâi, că mânia nu o posed precum tensiunea arterială, 26:20).
doar ca potenţă, în fapt, ea este o realitate doar atunci când Deşi toţi ştiu ce este clevetirea, să încercăm şi noi o
se exprimă, precum vântul despre care nu se poate vorbi definiţie spunând că nu e altceva decât sfârtecarea cu foarfeca
ca fiind, decât atunci când îi auzim vuietul. Şi totuşi, cum ia limbii a faimei de care se bucură celălalt în conştiinţa celor mai
naştere, cum se aprinde vâlvătaia ei? mulţi, pentru a ne petici zdrenţele ce ne atârnă în caracter.
Am băgat de seamă, cercetându-mă pe mine însumi, Sfârtecarea aceasta este extrem de dureroasă, aşa că nu ne
că mânia vine în urma unui fel de freamăt interior, a unei mirăm de reacţia furioasă a celui pe care l-am ponegrit. Şi
precipitări care mă cuprinde într-o anumită situaţie, cu privire cearta a început. Ce să faci în această situaţie? Îmbracă-te
la care n-am toate datele şi nici răbdarea să le adun, fapt frumos ca să nu fie nevoie să sfârteci haina nimănui pentru a ţi
care mă duce la judecăţi greşite, fiindcă operez cu date le cârpi pe ale tale. Asta-i!
incomplete. O judecată greşită, o concluzie greşită, va fi Nu te opri să mai desfaci încă o dată „foile de ceapă” ca
sunetul de trâmbiţă care mă va mobiliza, îmi va alarma să vezi că ultima care se ascunde cel mai adânc ar putea fi
întreaga fiinţă, care va intra în alertă maximă. Aş spune că lăcomia.
mânia este o atitudine în urma unui mod de a judeca lucrurile. „Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în
Acum îţi las ţie sarcina să descoperi leacul, dar nu înainte de Domnul este săturat din belşug” (Proverbele 28:25).
a te ajuta cu un exemplu. Scriindu-ţi acum despre lăcomie, aş constata întâi că
Într-un moment al domniei, regele David a fost nevoit bunurile acestei lumi, bunuri vremelnice de altfel, exercită un
să fugă pentru a se pune la adăpost de furia propriului lui fiu, fel de seducţie, de vrajă greu de stăpânit, asupra sufletului
Absalom, care se răsculase, îi răpise domnia şi-i ameninţa omului, poate şi de aici tendinţa de a aduna cât mai mult
viaţa. Aşa cum se întâmplă în astfel de situaţii nefericite, din aceste bunuri. Dar cred că nu acesta este răul cel mai
vechii lui duşmani, care până atunci s-au arătat prieteni, au mare, cât altul, şi anume că nu poţi aduna aceste bunuri
ieşit la lumină. Pe drumul din Ierusalim spre pustia lui luda, pământeşti fără să le risipeşti pe cele duhovniceşti. Astfel,
urcând pe muntele Măslinilor, regele fugar a întâlnit pe unul dacă sporesc cele de afară, scad cele dinăuntru şi de aici
numit Şimei, fiul lui Ghera, care: „...înainta blestemând şi a marea nenorocire a omului lacom. Lăcomia, prin urmare,
aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului îmbogăţeşte pe din afară şi pustieşte lăuntric, şi nu numai,
David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta dar este ciudat să vezi că la omul lacom cu cât adună mai
şi la stânga împăratului. Şimei vorbea astfel când blestema: mult, cu atât dorinţa de a acumula sporeşte. E ca şi când ar
«Du-te, du-te om al sângelui, om rău! Domnul face să cadă încerca să-şi stâmpere setea sorbind apă sărată, ca şi când
asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al ar încerca să stingă lăcomia focului zvârlind în flăcări tot
cărui scaun de domnie l-ai luat şi Domnul a dat împărăţia în mai multe vreascuri uscate. De asemenea am observat că
mâinile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un lacomul este un om fără bucurie, în sensul că nu se bucură
om al sângelui!» Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: de ceea ce are, ci este întristat şi nemulţumit de ceea ce
«Pentru ce bleastămă acest câine mort pe domnul meu îşi doreşte şi de aici o anumită predispoziţie de a avea cu
împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul». Dar orice preţ. Cuvintele Eclesiastului surprind cu fineţe acest
împăratul a zis: «Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă dezechilibru sfătuind cu înţelepciune: „Mai bine ce vezi cu
bleastămâ, înseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe ochii decât frământare de pofte neîmplinite” (Eclesiastul
David!» Cine-i va zice dar: Pentru ce faci aşa?» Şi David a 6:9). Cred că şi în cazul acestei patimi sufleteşti este vorba
zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor lui: «Iată că fiul meu care de un fel de nebunie. Nu mă îndoiesc că tămăduirea vine
a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult printr-o dreaptă judecată pe care trebuie s-o susţină omul
beniamitul acesta! Lăsaţi-I să blesteme, căci Domnul i-a zis. necontenit prin cuvintele Sfintelor Scripturi. Şi mai ales, în
Poate că Domnul se va uita la necazul meu şi-mi va face ce te priveşte, ţi-aş recomanda să citeşti cu atenţie cea mai
bine în locul blestemelor de azi». David şi oamenii lui şi-au dispreţuită carte din Biblie, cartea Eclesiastul, carte despre
văzut de drum...” (2 Samuel 16:3-13). Acuma, frate dragă, care încă nu am citit o exegeză favorabilă. Nu ştiu de ce
dacă vei gândi ca fiii Ţeruiei, te vei înfuria şi repede vei duce această carte, deşi este mai de folos în tinereţe, o înţelegem
mâna la şold pipăind sabia, dar dacă vei gândi ca regele mai bine spre bătrâneţe. Mă gândesc, dragă frate, să las
fugar îţi vei vedea de drum...Ai grijă deci întotdeauna, în condeiul jos, deşi sunt conştient că ţi-am scris puţin. Dar
fiecare situaţie, cum gândeşti! puţinul acesta îl vei desăvârşi dacă nu vei uita nicio clipă,
Principiul acesta este valabil de fiecare dată, în orice aşa cum ţi-am scris undeva, că nu e cu putinţă să-l desparţi
situaţie te-ai afla. Caută prin urmare să modifici fără grabă pe a şti de a fi.
datele cu care operează mintea ta, sau mintea celuilalt şi
mânia se va potoli. Studiază cu atenţie momentul în care Spor duhovnicesc!
izbucneşte cearta între Ghedeon şi tribul lui Efraim, ceartă
care ameninţa să degenereze într-un război civil, după Zaharia Bica
cum ştii. Este interesant de văzut cum a potolit Ghedeon
cearta. Simplu, i-a determinat pe bărbaţii lui Efraim să
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Vorbirea
chibzuita
avocat pe Duhul Sfânt, pentru că noi nu ştim mai dinainte
ce vom fi întrebaţi. El ne-a asigurat: „Dar, când vă vor da
în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce
veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar
în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui
vostru va vorbi în voi” (Matei 10:19-20). De observat este
şi faptul că Domnul accentuează ţineţi bine minte, adică
să vă setaţi gândul, să chibzuiţi din timp că pentru acel
ceas greu, avem cel mai mare Avocat de partea noastră.
Aceasta înseamnă că vorbirea recomandată de Domnul
Isus este o vorbire chibzuită. De aceea, nu ne putem
scuza atunci când greşim în vorbire cu „nu m-am gândit

Î
n ciclul de articole despre vorbire, acest dar, ce poate mai dinainte” sau „aşa mi s-a dat”. Dacă am greşit, eu sunt
fi o binecuvântare sau un blestem, vom continua să vinovat ca nechibzuit, ori că nu m-am gândit ce urmări
studiem cum să vorbim în aşa fel încât să nu păcătuim. are ceea ce spun, ori că am avut impresia călăuzirii, fără
Scripturile evidenţiază diferenţa dintre chibzuinţă şi să‑mi fi făcut partea ce-mi revenea.
nechibzuinţă în vorbire: „Inima celui neprihănit se gândeşte O întâmplare culeasă din înţelepciunea populară
ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi” chineză surprinde deficienţele şi urmările vorbirii nechizuite
(Proverbele 15:28); „Dacă vezi un om care vorbeşte în relaţiile dintre oameni: „Într-o zi, cine ştie de la ce mare
nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun bucurie a pornit totul, Xiao San şi-a invitat mai mulţi prieteni
decât de la el” (Proverbele 29:20). A chibzui, înseamnă a la masă, Dar la ora stabilită erau prezenţi doar 6 musafiri.
gândi, a judeca, a cumpăni, a reflecta, a medita, a analiza, Îngrijorat, Xiao San a întreabat: „Cum de cei care trebuiau
a socoti înainte de a vorbi. Cele cinci fecioare nechibzuite, să vină nu au venit?” Doi dintre cei prezenţi s-au gândit:
chiar dacă şi-au pregătit candelele, nu au luat în calcul „Înseamnă că invitaţii erau alţii, nu noi!” Cu feţele roşii
faptul că s-ar putea termina untdelemnul în vase şi au de ruşine, şi-au luat rămas bun şi au plecat. Xiao San se
ratat favoarea nunţii. Rugăminţile lor tardive au scos la supără şi zice: „Cum, de ce au plecat cei care nu trebuiau
iveală nechibzuinţa lor. Pentru noi, realitatea poate fi mult să plece?” Alţi doi musafiri şi-au schimbat faţa brusc: „Aşa
mai tristă, pierzând harul întâlnirii cu Domnul nostru. deci, gândeau ei, cei care trebuiau să plece eram noi!” Fără
A vorbi chibzuit înseamnă să gândeşti înainte de să mai scoată vreun cuvânt, s-au ridicat şi au plecat şi ei.
a vorbi, nu după ce deja ai vorbit, dar mai înseamnă Xiao San stătea gata să plângă. Ultimii doi prieteni rămaşi
să vorbeşti insuflat de Duhul Sfânt, în mod deosebit în i-au spus atunci cu blândeţe: „Xiao San, trebuie să fii mai
momentele speciale ale vieţii. Domnul Hristos spunea: atent când vorbeşti; ei au crezut că nu-i doreşti”. „Vai, dar
„…ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi au înţeles greşit. Nu lor le-am adresat cuvintele mai de mai
răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia înainte!” „A, adică despre noi era vorba? De ce nu ai spus
nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii mai devreme?” Şi furioşi, au ieşit din cameră, trântind uşa.
voştri. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, Iar Xiao San rămase trist, buimac, lângă bunătăţile pregătite
rudele şi prietenii voştri, şi vor omorî pe mulţi dintre voi.” pentru foarte mulţi prieteni care n-au venit”.
(Luca 21:14-16). A nu avea un cuvânt de apărare pregătit, În acest sistem complex, al manifestării vorbirii
pare a se contrazice cu sfatul înţeleptului, care lăuda pe chibzuite sau nechibzuite, este bine să ştim că vorbele sunt
cel ce „gândeşte ce să răspundă”. Dacă observăm cu roadele gândurilor vechi sau noi (recente). La sfârşitul unui
atenţie cuvintele Mântuitorului, înţelegem că trebuie să nu şir de pilde Domnul Isus a spus ucenicilor: „De aceea, orice
ne gândim mai dinainte ce vom răspunde în situaţii critice, cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor,
adică atunci când vom fi duşi la judecată, în tribunale se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria
omeneşti şi dreptul la un avocat care ne poate apăra lui lucruri noi şi lucruri vechi” (Matei 13:52). Toate ideile

12 vorbind pentru noi. Atunci Domnul Isus ne dă din oficiu ca omului aparţin visteriei minţii şi lucrează sub coordonarea
înţelepciunii: „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi
pot născoci cele mai chibzuite planuri” (Proverbele 8:12); ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi orice gând îl
„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Să luăm
iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; învăţătură din exemplul apostolului Pavel, care, atunci
căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45). Mintea când a fost dus la judecată, a continuat să vorbească
/ inima rămâne fără rod doar în situaţia vorbirii în alte limbi despre lucrurile sfinte, iar când dregătorul Festus l-a acuzat
prin Duhul: „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu că e nebun, răspunsul de apărare a fost: „Nu sunt nebun,
se roagă, dar mintea mea este fără rod” (1 Corinteni 14:14). prea alesule Festus”, a răspuns Pavel, dimpotrivă, rostesc
În rest, chiar dacă primesc cuvinte de la Duhul pe moment, cuvinte adevărate şi chibzuite” (Fapte 26:25). La fel de
acestea sunt supuse cercetării minţii mele: „Fiindcă puteţi bine a chibzuit şi când a spus împăratului Irod, referitor
să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete la scopurile sale evanghelistice: „«Fie curând, fie tîrziu» a
învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile proorocilor sunt răspuns Pavel «să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei
supuse proorocilor. Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sunt eu, în afară de
al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor” lanţurile acestea»” (Fapte 26:29).
(1 Corinteni 14:31-33). Chiar şi atunci când prorocesc sunt
responsabil dacă nu am analizat ce spun, în cazul în care
ceea ce am spus este în contradicţie cu Cuvântul Domnului. Vorbele au putere
Cu atât mai mult atunci când predicăm, chiar dacă nu ne-am
pregătit predica mai înainte, vom transmite lucruri ce trec
prin mintea noastră, fie că am vorbit de curând cu cineva
sub călăuzirea divină
Vorbele rostite prin Duhul au putere, autoritatea spirituală
şi îmi este proaspăt în minte, fie că am primit un gând cât cu care sunt rostite. Cazul Domnului Hristos este dovada
am aşteptat pe bancă, sau în timpul vorbirii. Cu cât vom fi autorităţii divine, fapt recunoscut de demoni şi oameni:
mai silitori vom cere mesaj de la Domnul din timp, nu ne „După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au
vom face temele (partea noastră de lucrători împreună cu rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care
Dumnezeu) doar în clasă, ci ne vom face temele de acasă. avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Matei 7:28).
Sigur că Dumnezeu are mesaje spontane, ce le primim pe Apostolul Pavel scria într-o scrisoare cu scop apologetic
moment, dar nu putem să ne permitem lenea, bazându-ne dar şi didactic: „Unii s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că
doar pe inspiraţiile de moment. n-am să mai vin la voi. Dar dacă va voi Domnul, voi veni în
Iată câteva responsabilităţi ale celor ce dau hrană curând la voi şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor
spirituală, pentru a avea o vorbire chibzuită, pentru ca ce s-au îngâmfat. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în
ucenicul să fie ca Învăţătorul său: „Şi Domnul a zis: «Cine este vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:18-20). Puterea aparţine
ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul Cuvântului lui Dumnezeu rostit prin Duhul Sfânt, după cum
său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la a promis Domnul ucenicilor, vorbind despre misiunea lor:
vremea potrivită?»... Robul acela, care a ştiut voia stăpânului „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt
său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea,
cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8).
de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se Realitatea practică a misiunii Evangheliei este afirmată
va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” de apostolul neamurilor, când a scris: „Căci mie nu mi-e
(Luca 12:42-48). A vorbi chibzuit înseamnă să te pregăteşti ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui
spiritual din toate punctele de vedere, nu numai în pregătirea Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a
mesajului, ci să lucrezi după voia Lui. Chiar şi pentru cântare iudeului, apoi a grecului” (Romani 1:16).
am nevoie de chibzuinţă după călăuzirea Duhului Sfânt, după În concluzie, pentru a putea vorbi chibzuit, avem
modelul psalmiştilor: „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi nevoie de adevărul Bibliei şi de Duhul Sfânt, valori pe care
inima mea are gânduri pline de judecată. Eu îmi plec urechea iudeii, din timpul activităţii pământeşti a Domnului Hristos,
la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul le-au pierdut şi odată cu ele au pierdut şi valoarea, puterea
arfei” (Psalmul 49:3-4). cuvintelor lor: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Vă rătăciţi!
Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui

Vorbele trebuie să fie Dumnezeu” (Matei 22:29). În schimb, urmaşii adevăraţi ai
Mântuitorului au fost caracterizaţi de vorbirea chibzuită, iar

adevăruri chibzuite
Trebuie să chibzuim ceea ce spunem, altfel avem impresia
„Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit” (Proverbele
14:35). Apostolul Pavel şi colaboratorii săi au dovedit
aceasta, prin puterea de care amintea credincioşilor,
că deţinem adevăruri ce trebuie vorbite, evaluând totul după întărindu-i şi prin cuvintele epistolelor, pe cei ce crezuseră:
mintea noastră şi uităm să ne raportăm la Dumnezeu şi „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu
modul Său de evaluare: El a zis prin profet: „Căci gândurile numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare
Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt îndrăzneală. Căci ştiţi că din dragoste pentru voi am fost
căile Mele, zice Domnul.” (Isaia 55:8). Dumnezeu ne-a aşa printre voi” (1 Tesaloniceni 1:5).
dat libertate şi astfel suntem responsabili pentru gândurile Fie ca „înţelepciunea omului chibzuit (care) îl face
rostite, de aceea trebuie să ne disciplinăm mintea, urmând să vadă pe ce cale să meargă” (Proverbele 14:8), să ne
pe Hristos şi la nivelul gândirii – locul unde se nasc vorbele: însoţească toată viaţa!
„Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se
Cristian Dan 13
Familia – cuibul credinţei
„Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care
s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta
Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine”.
(2 Timotei 1:5)

lucrurile să vină ca de la sine, cu pace în inimă şi în familie. Tot astfel,
se vor vedea şi roadele, căci lucrurile vor înflori sub conducerea unei
femei înţelepte şi Dumnezeu îi va da şi sentimentul certitudinii şi al
împlinirii rostului vieţii, aşa cum a fost rânduit şi pregândit de El.
Dar să nu-mi doresc cu orice preţ o poziţie, o carieră, doar
pentru că aşa este trendul, ştiind că la hăţurile modei şi ale trendurilor
se găsesc entităţi întunecate, dar inteligente, care fac ca într-o
anumită cultură să fie preţuite anumite lucruri, deci să fie ridicate la
rang de valoare (C. S. Lewis, Scrisorile lui Zgândărilă). Aceste entităţi
urmăresc întotdeauna scopuri distructive privind fiinţa umană şi familia.
Aşa-zisele valori ale culturii, trebuie privite şi examinate întotdeauna
prin valorile lui Dumnezeu – absoluturi divine – de la care nu se poate
face rabat, decât în detrimentul neascultătorului. „Să nu vă potriviţi
chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi [să vă transformaţi] prin
înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu
cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2). Cu alte cuvinte,
ni se cere să fim „originale”şi să nu ne lăsăm duse de val. La un
asemenea discernământ putem ajunge doar prin înnoirea minţii, prin

Femeia şi munca Duhul lui Dumnezeu, prin naşterea de sus, ca să cunoaştem voia lui
Dumnezeu pentru viaţa noastră. Poate vei zice că ai făcut studii şi
vrei să fii împlinită. Împlinirea supremă o aduce rămânerea în voinţa

ei înveşnicită divină. De altfel, noi avem „totul deplin în El” (Coloseni 2:10). Pacea
şi bucuria sufletului le dobândim muncind acolo unde El ne vrea: fie
acasă, fie în fabrică, fie într-un post de conducere etc.
Grija căminului, dar mai ales creşterea copiilor, este o

L a începutul începuturilor, Dumnezeu a dat omului porunca de a
lucra şi a păzi grădina Eden. Acesta urma să fie mandatul fizic,
valabil pentru toţi urmaşii lui Adam. Apoi, peste veacuri, prin lumina
responsabilitate foarte înaltă, care presupune dăruire şi muncă
intensă pe toate planurile. De aceea, până copiii sunt mici, este bine ca
mama să stea acasă, chiar dacă condiţiile de viaţă sunt mai modeste.
care ne-a parvenit prin al doilea Adam, am învăţat cum să înveşnicim Scriptura ne spune că dacă avem ce mânca şi ce îmbrăca ne este
munca, indiferent de ce natură ar fi ea, făcând-o „ca pentru Domnul, deajuns. Deci, dacă am lucrurile de bază şi-mi pot plăti şi facturile cu
nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23-24). Aşadar, ca manager sau ceea ce câştigă soţul, nu merită să-mi dau copilul la program prelungit
femeie de serviciu, ca mamă implicată în creşterea copiilor sau ca sau la bunici, doar ca să fiu o femeie de carieră sau ca să am mai
director, ca muncitoare la o bandă rulantă sau croitoreasă, muncind mulţi bani. Banii costă foarte scump, uneori chiar veşnicia copiilor.
„ca pentru Domnul”, vom primi de la El răsplata, slujind astfel Oare merită să-i las cu vreo mătuşă sau cu bunicii pentru a lucra într-o
Domnului Hristos. Cum adică, făcând o muncă de rutină, cum ar fi ţară străină, când odraslele mele au nevoie de mine şi nu de lucrurile
îngrijirea familiei, coaserea hainelor sau conducerea unei instituţii cumpărate de mine? Cea mai frumoasă perioadă a vieţii este aceea
etc., cu o anumită atitudine, eu slujesc de fapt Domnului Hristos şi pe în care copiii mai sunt încă în cuibul părintesc. Ce păcat că ea trece
deasupra voi mai primi şi o răsplată veşnică? Uimitor! Da, pentru că atât de repede şi ne pomenim, parcă prea devreme, că odraslele
munca a fost răscumparată şi adusă în domeniul unei alte împărăţii, în noastre zboară din cuib! Să preţuim deci acest răstimp de isprăvnicire
domeniul nemuririi. De altfel, toţi cei care s-au îmbrăcat cu Hristos au a copiilor cu dragoste şi autoritate delegată de sus.
intrat într-o nouă dimensiune, cu tot ce sunt şi cu tot ce fac: Împărăţia După un seminar, o mamă a venit la mine şi mi-a spus cu tristeţe
lui Dumnezeu. că relaţia ei cu copiii, care atunci erau în şcoala generală, constă în a
Lucrând deci „ca pentru Domnul”, noi integrăm mandatul preoţiei se îngriji de nevoile lor, a face curăţenie după ei şi, eventual, a-i certa
noastre cu mandatul fizic, aducând munca în domeniul sacrului, adică dacă nu sunt ordonaţi şi nu-şi pun lucrurile la loc. Punctul relaţional de
răscumpărând-o şi închinând-o Domnului. „Fie că mâncaţi fie că beţi, atracţie pentru copii era tata care dădea căldură sufletească şi avea
fie că faceţi orice altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu!” darul de a comunica cu ei într-un mod natural şi spontan. Mama se uita
(1 Corinteni 10:31) El nu a creat o lume schizoidă, pentru ca de luni cu jind la acea relaţie apropiată dintre tată şi copii, dar ea nu zidise, la
până sâmbătă să trăim în domeniul profanului şi doar duminica timpul potrivit, o punte spre inima copiilor şi acum nu mai ştia cum să
să păşim în dimensiunea sacrului, ci totul Îi aparţine Lui şi cu totul găsească drumul înspre acolo. Ea îşi petrecuse copilăria cu bunicii,
Îi aparţinem: „Căci dacă trăim pentru Domnul trăim şi dacă murim deoarece părinţii ei erau mult prea ocupaţi, ca să facă bani şi să-i
pentru Domnul murim” (Romani 14:8). Tot astfel, am putea spune că, asigure condiţii materiale superioare celor de o vârstă cu ea. Acum,
dacă muncim pentru Domnul muncim şi dacă ne relaxăm, tot pentru ca mamă, simţea că „a fost absentă” la una din cele mai importante
El o facem ca să ne înnoim puterile. Deci pentru o femeie care trăieşte lecţii ale vieţii şi această lipsă s-a transformat într-un handicap lăuntric
în neprihănire, nu există domenii neutre din punct de vedere axiologic de comunicare, pe care se străduia din răsputeri să-l depăşească.
(moral-valoric), ci totul poate fi transpus în Împărăţia lui Dumnezeu ca Până copiii sunt mici ei au nevoie de inima mamei ca de o pâine
jertfă şi închinare Domnului, până şi suferinţa. caldă, căci femeia este inima casei. Fiind mai mult timp acasă, ea „lucrează
În zilele noastre este foarte la modă ca femeia să aibă o carieră. cu mâini harnice”, făcând din căminul ei un cuib plăcut şi odihnitor. Dar mai
Uneori, este chemată de Dumnezeu într-un loc special, ca odinioară mult, ea „lucrează cu mâini harnice”şi pe plan duhovnicesc, prelucrând
Debora, care era judecător în Israel, deşi era căsătorită. Întrebarea pământul inimii copiilor, prin exemplul ei personal, prin cuvintele, acţiunile,
se pune de ce nu era judecător soţul acesteia? Da, Dumnezeu dă şi rugăciunile şi lacrimile ei, implorându-L pe Dumnezeu să desăvârşească
femeilor daruri speciale, punându-le în poziţii cheie, este adevărat, mai înduhovnicirea lor. Ce lucrare extraordinară! Asta da, chemare specială
rar şi nu în detrimentul familiei. Atunci când ai o chemare deosebită, cu ecou puternic în planul veşniciei!

14
Dumnezeu va pregăti în mod divin şi contextul de aşa manieră, ca Paraschiva Pop
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Împotriva împrumuturilor mari
„Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme
să se pună chezaş este liniştit” (Proverbe 11:15).

Cu toată experienţa negativă a ultimilor ani de criză, tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul,
se observă că unii oameni nu s-au învăţat minte, referitor la Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi
împrumuturi şi garanţii aferente. Din acest motiv, intervin cu un mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna
apel, adresat nu numai celor direct implicaţi, ci şi celor din jurul şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui”
lor, pentru a-i „descuraja” în faţa unei ispite bazate pe prognoze (Deuteronom 15:6-8).
optimiste, ce în mediul creştin se vor a fi bazate şi pe credinţă, Greşeala unui proroc din Israel, într-o vreme de criză, a
una ce se va dovedi a fi moartă – fără faptă, adică irealizabilă. dus la o criză mai mare, ce risca să cuprindă şi să condamne
Într-o vreme când ne aşteptăm la noi măsuri punitive luate încă o generaţie şi a fost evitată în ultimă instanţă prin
de Dumnezeu, datorate stricăciunii alarmante a umanităţii, îndurarea Domnului, dar ştiţi că minunile lui Elisei nu erau
trebuie să fim foarte prevăzători şi să luăm în calcul mai degrabă pentru toţi aflaţi în aceeaşi situaţie (2 Regi 4:1-7). Oricum şi
scenarii negative, care sunt mai în acord cu realitatea din jurul din acest caz, înţelegem că achitarea datoriile este prioritară.
nostru. Cei visători sau aflaţi sub presiunea unor nevoi, nu Sunt de condamnat şi creditorii lacomi, care aşa ca
se pot nenoroci singuri, având nevoie de giranţi, iar dacă cei din vremea restaurării Ierusalimului, nu se gândesc la
aceştia din urmă, ar fi cei dintâi care să gândească, s-ar posibilităţile poporului de rând, ci doar la veniturile lor (Neemia
putea limita unele pagube, care de regulă nu sunt numai 5). Cine să-i ajute pe cei care strigă: „Ah! domnul meu, era
materiale, ci pot duce la distrugerea familiilor şi la afectarea împrumutat!” (2 Regi 6:5), într-o vreme în care minunile sunt
majoră a speranţei de mântuire. Dacă în antichitate chezăşia rare. Există însă şi oameni despre care scria David în Psalmul
era un pericol real, ce trebuia îndepărtat de urgenţă, cum arată 37:21 - „Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi”. O astfel de
lucrurile acum, într-o societate foarte nesigură? Alege: Vrei să-ţi gândire este un autoblestem, în timp.
meargă rău sau să fii liniştit? Totuşi, psalmistul accepta ca pozitive împrumuturile:
Problema este atât de gravă, încât cel ce comite „Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută
imprudenţa oferirii servicilor de girant, este descalificat total: pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!”
„Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru (Psalmul 112:5). Dar să ştim că fericirea păstrată pentru
aproapele său” (Proverbe 17:18). Sfatul este clar şi categoric: cel ce împrumută corect, nu are în vedere afaceri, ci nevoi
„Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog fundamnetale ale vieţii, situaţie în care ne putem implica
pentru datorii” (Proverbe 22:26). Sentinţa pentru nerespetarea atunci când avem ocazie şi posibilităţi. Aceste împrumuri
acestui sfat este şi ea categorică: „Ia-i haina, căci s-a pus mici nu cad sub incidenţa garanţiilor, căci poartă rezerva
chezaş pentru altul, ia-l zălog în locul unei străine” (Proverbe de har – „în Numele Domnului”, în caz de imposibilitatea
27:13). Şi pentru a interpreta corect acest verset, să ne rambursării: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul
amintim că atunci, nu oricine avea haine de schimb, iar robia şi El îi va răsplăti binefacerea” (Proverbe 19:17). La acest
zălogului era sclavie cu puţine speranţe de eliberare, căci tip de împrumut s-a referit şi Domnul Hristos când a zis:”
nu existau servicii de ajutoare sociale ale statului. Dacă nu „Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea
ţinem cont de sfatul înţelepciunii, se vor adeveri proverbele: să se împrumute de la tine” (Matei 5:42). În poporul lui
„Faci bine şi aştepţi rău”, dacă nu faci binele bine, gândit; Dumnezeu, nici măcar pâinea nu se cerea de pomană, ci
„Dai bani cu mâinile şi îi aduni cu picioarele”, adică vei umbla numai împrumut, după cum tot Domnul a spus într-o pildă,
după ei sau vei munci pentru susţinerea debitorului aflat în despre un om aflat în nevoie: „Prietene, împrumută-mi trei
imposibilitate de plată. Biblia nu recomandă încrederea în om, pâini” (Luca 11:5). Cerşetoria este furt calificat, ce uneori
cu atât mai puţin în posibilităţile lui. Când oferi chezăşie în se face nu doar în piaţă, ci şi la uşa adunării.
bani, bunuri sau viaţă, fără de care din acestea vrei să rămâi? Concluzia pentru vremea noastră, cu sistemul bancar
Teme-te, căci liniştea şi încrederea de moment vor fi urmate existent, la care se adaugă alţi cămătari, este următoarea:
de nelinişte, regrete şi sărăcie. Nu te lansa în împrumuturi mari şi nu te angaja ca girant
Pentru rezolvarea acestor situaţii este recomandat căci: „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu
ajutorul cu posibilitate de rambursare ce va figura în bilanţ împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbe
ca şi cheltuieli deductibile în limita legală. În Lege era 22:7). Iar dacă ai trecut această linie roşie, ascultă sfatul
scris despre dreptul evreului de a împrumuta pe străini, ce cărţii Proverbelor: „Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru
puteau ajunge vasali, dar în raporturile dintre ei era interzis aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat
împrumutul cu dobândă (Exodul 22:25; Deuteronom 23:19), prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii
fiind recomandată ajutorarea săracilor, care în caz de tale... desleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De
criză prelungită trebuiau graţiaţi, tot la şapte ani: „Domnul, aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruieşte de el.
Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încît Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din
vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca

15
împrumut de la ele. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii pasărea din mâna păsărarului...” (Proverbe 6:1-5)
Iosif Anca
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Să învăţăm de la iudeii din Berea, care „cercetau idoli, cinstiţi cum se cuvine cu multă pregătire, uitând că
Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, prima poruncă dată de Dumnezeu poporului evreu a fost:
este aşa” (Fapte 17:11). Astfel vom trece de la întunericul „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3). În
ignoranţei la lumina adevărului şi la o sfântă pocăinţă. vremurile noastre, sărbătorile s-au transformat în afaceri
Dacă nu vom fi atenţi, vom pierde timpul valoros al vieţii profitabile. Cei de afară nu-L cunosc pe Dumnezeu.
pe care ni l-a dat Dumnezeu, făcând lucruri care nu fac Însă e trist că şi printre credincioşi, aceste tradiţii sunt
bine sufletului: stând la cafele şi poveşti, citind ziare, foarte populare. Un exemplu grăitor este familia în care
reviste sau cărţi nefolositoare, vizionând programe TV am crescut. Deşi eram pocăiţi, aceste minciuni ne-au
sau navigând pe internet. Din experienţa mea pot spune fost „predicate” de părinţi, iar eu le-am transmis copiilor
că Satan m-a amăgit ani în şir, oferindu-mi prin diverse mei, deşi toţi ştiam că „Moşul” este o poveste. Acestea,
provocări şi oferte, fie mentalitatea, fie cadrul tehnic, ce în pofida faptului că Dumnezeu ne-a arătat, câţiva ani
m-a ţinut în ignoranţă. Domnul m-a atenţionat deseori. la rând, că la o astfel de sărbătoare, copiii nu se puteau
Astfel mi-a arătat un semn, sesizându-mă că televizorul bucura nici de brad, nici de cadouri, fiind toţi bolnavi şi nu
nu este bun în casă, fiind o cursă prin care diavolul ne-am trezit, nici când un copil mai mic era să moară din
îmi fura timpul. Dumnezeu, care ne iubeşte, vrea să cauza unei pneumonii. Noi ştiam un singur lucru: „Aşa se
ne lumineze, iar uneori ne şi pedepseşte cu scop de zice, aşa se face şi aşa ne place”.
îndreptare. Mulţumim Domnului că pentru casa noastră Totul s-a luminat şi aceste lucruri din lume (1 Ioan
a lucrat cu blândeţe, atingându-ne numai cu nuiaua. 2:15-17) au fost îndepărtate, când Dumnezeu mi-a pus
Poate eşti un om religios şi crezi că mergi bine în inimă dorinţa de a citi şi a mă adânci în cercetarea
pe calea mântuirii, dar dacă te pasionează obiceiurile Bibliei, cu gândul de a cunoaşte mai mult pe Domnul.
şi tradiţiile păgâne, promovate de mass-media vremii, Acum am ajuns la cunoştinţa adevărului şi nu mă mai
care nu-şi au originea în Biblie, viaţa ta spirituală este las să fiu dusă de „orice vânt de învăţătură, încoace şi
în mare pericol. Dacă nu cercetezi cu sinceritate, nu încolo” (Efeseni 4:14). Domnul să ne ajute pe toţi să
vei afla niciodată adevărul şi Domnul va îngădui să fii citim şi să ne rugăm cu seriozitate, ca să înţelegem din
pierdut pentru eternitate. Apostolul Pavel explică: „... Sfânta Scriptură care este „voia Lui Dumnezeu, cea
pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).
mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o
lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca Aşadar, ignoranţa-i necredinţă; cunoştinţa-i
toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în pocăinţă, aşa cum exprimă şi versurile fratelui Nicolae
nelegiuire, să fie osîndiţi” (2 Tesaloniceni 2:10-12). Moldoveanu: „Cunoştinţa e o perlă / Este un diamant
Iată câteva dintre tradiţiile care de ani sau sute preţios / A cunoaşte, ce-i credinţa / Nici un lucru nu e
de ani, îmbracă anumite forme plăcute pentru firea mai frumos / Cunoştinţa-i cheia vieţii / Ce deschide-al
pământească şi în care şi eu am fost prinsă, fără să-mi Scripturii cuvânt / E aurora dimineţii / Cunoştinţa-i de la
dau seama, că îmi golea sufletul şi mă ţinea într-o stare Duhul Sfânt / Cine cunoaşte şi împlineşte / E mântuit,
spirituală lipsită de o relaţie vie cu Domnul: iepuraşii e fericit / Cine cunoaşte şi nu-mplineşte / E osândit,
şi ouăle roşii la Paşti – o atracţie pentru mine şi copii. nemântuit”.
Schimbăm valoarea adevărată a jertfei Domnului Isus
Hristos şi bucuria învierii cu nişte bucurii şi satisfacţii 1. A ignora – a refuza în mod conştient să cunoască şi să apli-
vremelnice; pomul de Crăciun şi Moş Crăciun care aduce ce; a trata fără consideraţie; a nesocoti. (Nodex 2002)
daruri – neglijând adevăratul dar trimis de Dumnezeu
E.T.
16
omenirii, pe Fiul Său. Aceste sărbători erau încărcate de
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

cum îţi poartă de grijă Dumnezeul tău“. Vasili, rămas în pivniţa
aceea rece, umedă şi întunecată, neştiind câtă vreme va sta
acolo închis, se ruga în genunchi. Credea din toată inima că
La primul congres al Uniunii Creştinilor de Crez Isus poate să deschidă orice temniţă şi să rupă orice lanţuri.
Evanghelic, în postul de vicepreşedinte a fost ales Vasili Îi mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat harul să sufere pentru
Stepanovici Pavlov, un om cu o biografie nu tocmai numele Lui şi Îl ruga să-l ajute să poată îndura suferinţa până
obişnuită. Adesea despre el se spunea: un baptist mare, la sfârşit. Dintr-o dată se auzi o şoaptă: „Vasili, aici e pâinea
care a devenit un penticostal de calibru. Vasili Pavlov s-a şi apa, dar nu-i spune nimic tatălui meu când se va întoarce!“
născut în 1890. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, fiind Dumnezeu, răspunzând la rugăciunile tânărului, a întors spre
lăsat la uşa casei de copii cu un bileţel la gât, curând el inima fiului stăpânului şi acela l-a hrănit toată săptămâna.
după naştere. După ce a stat 5 ani la casa de copii, a fost După o săptămână stăpânul s-a întors acasă. Era
luat acasă de o doamnă bogată, iar la vârstă de 7 ani a beat, dar ţinea minte despre slujitorul său închis în pivniţă.
fost trimis la ţară, în satul Slobodzea, ca muncitor. De la Se aştepta să-l vadă mort sau leşinat de foame. Când a
această vârstă a început să muncească. Nu a cunoscut deschis uşa pivniţei, a întrebat ca regele Darius pe Daniel:
niciodată ce înseamnă grija părintească sau mângâierea „Te-a salvat Dumnezeul tău?“ Dar atunci când a auzit
de mamă, nu avea de la cine primi un sfat bun, nu avea vocea liniştită a lui Vasili, nu s-a bucurat ca regele Darius,
cine să-l apere sau să-i poarte de grijă. Stăpânul vedea ci a fost înspăimântat. A înţeles că nu are nicio putere
în el doar un muncitor şi nu un copil. Când Vasili a mai asupra tânărului credincios, că nu-l poate doborî, pentru că
crescut puţin, a început să frecventeze Biserica Ortodoxă, Dumnezeul lui e cu el. Totuşi, această întâmplare nu l-a
unde a aflat despre Dumnezeu, a crezut în El şi a început oprit pe stăpân din încercările de a-l întoarce pe Vasili de
să-L iubească din toată inima. Mergea la biserică în fiecare la credinţa „eretică“. A venit iarna şi într-o seară stăpânul
duminică, găsind acolo mângâiere, se ruga, săruta crucea a venit acasă beat. Afară era vânt şi ningea. Ameţit de vin
şi încerca să îndeplinească tot ce spunea preotul ortodox. şi dornic de polemică, l-a chemat pe Vasili şi a început din
Stăpânul era mulţumit de munca lui Vasili, pentru că era nou să-l lămurească să se întoarcă la Biserica Ortodoxă.
harnic şi cinstit. Când acesta a împlinit 17 ani s-a întâlnit cu Vasili a rămas tare în convingerile sale, ceea ce l-a înfuriat
evangheliştii, care i-au dat un Nou Testament în limba rusă. pe stăpân. Acesta i-a poruncit tânărului să se dezbrace,
După ce Vasili a citit singur Noul Testament, a mers la acei rămânând doar cu lenjeria de corp, şi să se descalţe. I-a
oameni, care atunci erau numiţi „ştundişti“, şi s-a pocăit. legat la brâu o cămaşă şi i-a dat pe cap o pălărie de paie.
După această întâmplare, stăpânul şi-a schimbat brusc După aceea, îmbrăcându‑se bine cu haine de iarnă, l-a
atitudinea faţă de Vasili, numindu-l „anticrist“, umilindu-l, scos afară în ger. Vântul rece a pătruns trupul dezbrăcat
lăsându-l fără mâncare şi insistând ca acesta să se lepede al tânărului, simţea un frig cumplit la picioare. Mâna
de „erezie“. nemiloasă a stăpânului îl împingea de la spate. Lacrimile
Dar Vasili a început să-L iubească atât de tare pe au început să-i curgă din ochi şi se ruga fierbinte ca Domnul
Cristos, crezând din tot sufletul lui în adevărul Evangheliei, că să-l pregătească pentru întâlnirea cu El şi să-i dea putere
i-a spus într-o zi stăpânului său: „Mai bine mor fiind cu Cristos, să moară ca un creştin adevărat. Au ajuns până la capătul
decât să trăiesc fără El.“ Aceste cuvinte l-au înfuriat în aşa satului. Stăpânul a început din nou să insiste ca Vasili să se
măsură pe stăpânul său, că acesta a luat furca şi a înfipt-o în lase de credinţa lui, dar acesta i-a răspuns că e mai bine
spatele tânărului. Doar minunea lui Dumnezeu l-a ajutat să să moară, decât să renunţe la credinţa în Acela pe care L-a
supravieţuiască. După ce accesul de furie a trecut, stăpânului cunoscut. Auzind aceste lucruri, stăpânul şi-a ieşit din fire
i-a părut rău pentru ceea ce a făcut şi i-a cerut iertare lui şi a început să-l lovească cu cruzime. Obosind să-l bată,
Vasili, spunând: „Iartă-mă, nu am vrut să fac acest lucru.“ Dar i-a zis: „Du-te unde vrei, dar dacă mai apari în satul nostru,
continua să insiste să se lepede de „erezii“, considerându-l te voi omorî.“ Apoi s-a întors şi a plecat, lăsându-l pe bietul
rătăcit. Într-o zi acest stăpân a plecat de acasă pentru o tânăr în frig, în câmp deschis.
săptămână, lăsându-l pe Vasili fără mâncare şi apă, închis
în pivniţă. Luându-şi cheile cu el, a spus: „vom vedea acum (continuare în pagina următoare) 17
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

rolul de călău pentru această pedeapsă. Astfel de voluntar
Bătut, dezbrăcat şi desculţ, Vasili s-a rugat din nou: s-a găsit uşor. Preotul a venit din nou cu întrebarea dacă
„Doamne, unde să mă duc? Ajută-mă!“ S-a hotărât să credinciosul tânăr s-a gândit să se lepede de credinţa lui.
meargă în direcţia vântului. Nu ştia exact cât timp a trecut. Răspunsul era: „Mai bine moartea în Cristos, decât viaţa
La un moment dat a văzut o slabă luminiţă. Şi-a grăbit fără El.“ Pedeapsa a durat până Vasili, nu a mai dat niciun
pasul şi a ajuns la o casă. I-a deschis uşa o fată, şi prin semn de viaţă.
deschizătura uşii el a reuşit să-şi dea seama că a nimerit Medicul a constatat moartea şi trupul a fost dus undeva
chiar la o adunare. Fata i-a spus repede tatălui său despre pentru a fi îngropat a doua zi. Dar după planul lui Dumnezeu,
un om ciudat, dezbrăcat, care stă la uşa lor. Când tatăl ei sfârşitul vieţii lui Vasili încă nu trebuia să vină. Când au venit
a venit să vadă ce se întâmplă, a fost şocat la vederea să-i ia trupul pentru a-l îngropa, oamenii au fost şocaţi să-l
tânărului dezbrăcat până la lenjerie de corp, care Îi mulţumea vadă viu, stând lipit de peretele rece a încăperii, încercând
lui Dumnezeu pentru scăparea minunată. Dumnezeu l-a să-şi aline durerea de pe spate. Medicul care a fost chemat
condus pe Vasili chiar la fraţii lui de credinţă, care au făcut tot din nou, nu putea să creadă şi nu înţelegea cum a putut
posibilul ca să-l încălzească, să-l hrănească, l-au înconjurat acest tânăr să supravieţuiască pedepsei ce i-a fost aplicată.
cu dragoste şi grijă. El le-a povestit ce i s-a întâmplat. Fraţii Această întâmplare a mişcat întreaga unitate. Mulţi au
s-au rugat pentru el cu lacrimi, implorând pe Dumnezeu recunoscut că nu aveau dreptate şi au înţeles că Vasili este
să-i dea sănătate, temându-se că se va îmbolnăvi grav un adevărat creştin, au înţeles că Dumnezeu este cu el. Ba
după frigul îndurat. Dar slavă Domnului, a doua zi tânărul chiar şi acum, încă suferind din cauza rănilor, le mărturisea
s-a sculat perfect sănătos, nici măcar picioarele nu-i erau despre Cristos, citând din Evanghelie. Oriunde a mers după
afectate. Oamenii din casă l-au înconjurat cu multă dragoste aceea, continua să vestească Cuvântul lui Dumnezeu şi să
şi căldură, fiica lor devenind aleasa inimii lui. spună oamenilor cum a lucrat Dumnezeu în viaţa lui, iar
În curând cei doi tineri s-au căsătorit, iar imediat Dumnezeu continua să-i dea putere să treacă prin toate
după aceea, Vasili a fost luat în armată. Era anul 1914, încercările care se iveau în calea lui. După ce rănile i s-au
începutul Primului Război Mondial. Îi venea foarte greu să vindecat, insistenţele de a-l face să se lepede de credinţă
se despartă de casa primitoare şi de oamenii dragi cu care au continuat. În fi nal, văzând ău nu-l pot convinge şi fiind
era aşa de frumos să-L lauzi pe Dumnezeu. Odată ajuns timp de război, l-au trimis la Tribunalul Militar. Tribunalul a
în unitatea militară, Vasili a declarat că nu poate să poarte dat următoarea sentinţă: execuţie prin spânzurare. Vasili
armă din cauza convingerilor sale religioase. A fost chemat a fost pus în celula celor care urmau să fie executaţi. În
preotul unităţii pentru lămurirea situaţiei. Auzind că Vasili ciuda ameninţării cu moartea, el continua să se încreadă
era protestant, preotul s-a mâniat foarte tare. Au urmat în Dumnezeu cu o credinţă de copil şi să se bucure chiar
discuţii, lămuriri, ameninţări şi chiar bătăi. Au pus toţi soldaţii şi în aceste circumstanţe. Împlinindu-i ultima cerinţă, l-au
unităţii în două rânduri şi au dat fiecăruia o bâtă în mână. lăsat să se întâlnească cu soţia. Haritina, aflând că soţul
Vasile trebuia să fie dus de doi soldaţi printre cele două său urmează să moară şi văzându-l îmbrăcat în haine de
rânduri, iar cei care aveau bâte erau obligaţi să lovească deţinut, a fost într-o stare de şoc. Mâinile, picioarele şi gâtul
fără milă. Înaintea lui mergea preotul, care întreba după lui Vasili erau puse în cătuşe. Execuţiile aveau loc în fiecare
fiecare lovitură: „Te lepezi de erezia ta? Vei purta arma?“ noapte. Nu mai rămânea nicio fărâmă de speranţă... Vasili
Dar tânărul nostru nu mai era novice în credinţă, ci un însă, era încrezător şi vesel, o mângâia pe soţia sa cu
ostaş adevărat al lui Cristos, care făcuse cu El legământ de cuvinte din Scriptură şi-i spunea că trebuie să-şi pună toată
loialitate prin botez. Trecerea prin rândul soldaţilor se făcea speranţa în Domnul. Şi Dumnezeu nu i-a înşelat încrederea!
lent, distanţa de la un soldat la altul era cam de un metru S-a săvârşit încă o minune. Dumnezeu a mişcat inima
şi jumătate, ca cel care este lovit să reuşească să-şi revină unei rudenii de-a ţarului şi acesta a schimbat sentinţa de
după fiecare lovitură. Loviturile continuau de obicei până condamnare la moarte a lui Vasili cu cea de exilare şi muncă
se ajungea la capătul rândului sau până cel pedepsit se silnică pe viaţă. Datorită revoluţiei democratice burgheze
lăsa convins. Durerea creştea, sângele începea să curgă, din februarie 1917, monarhia a căzut şi toţi deţinuţii politici
iar preotul repeta mereu: „Leapădă-te, fii loial ţarului.“ sau religioşi au fost eliberaţi, astfel Vasili a executat doar
Sufletul tânărului striga către Domnul: „Dă-mi puteri, ajută- câteva luni din pedeapsa primită.
mă să fiu tare. Vreau să fiu un adevărat ostaş al Tău.“ La Nespus de bucuros, Vasili Pavlov se întoarce în satul
ultima lovitură Vasili a căzut leşinat la pământ. S-a trezit Slobodzea şi după câţiva ani se mută într-un alt loc, formând
într-o încăpere umedă şi întunecoasă, unde erau aruncaţi un cătun numit Nadejda (nadejda în limba rusă înseamnă
mai mulţi dintre cei ca el, bătuţi până la leşin. Pentru o speranţă – n.tr.). Probabil că inima lui Vasili presimţea că
vreme l-au lăsat în pace, iar după ce şi-a mai revenit o fericire şi o binecuvântare deosebită urmează să vină în
puţin, interogatoriile şi discuţiile lungi de lămurire au fost viaţa lui. Cu această denumire a fost o istorie interesantă. În
reluate, având însă acelaşi rezultat: Vasili se ţinea tare în încercarea de a-şi lăsa amprenta noii ideologii comuniste,
convingerile sale. Atunci l-au dus la piaţă, unde aveau loc adepţii acesteia a început să redenumească localităţile,
biciuiri şi execuţii publice. L-au legat de bancă cu faţa în jos. străzile, chiar şi copiii căpătând nume ce au legătură cu
În jurul lui erau aliniaţi soldaţii. A fost chemat un voluntar, revoluţia şi bolşevismul. O astfel de schimbare era planificată
căruia i s-a promis că va fi lăsat să plece acasă dacă îşi ia şi pentru cătunul Nadejda. Dar locuitorii cătunului nu au

18
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

vrut ca localitatea lor să aibă un alt nume. Atunci au recurs botezat. Ce mult mi s-a bucurat inima! Slavă lui Isus pentru
la o şmecherie: au legat denumirea actuală a cătunului toate lucrurile! Mai înainte m-au exclus, iar acum m-au pus
de numele soţiei lui Lenin, pe care o chema tot Nadejda, conducătorul lor şi Dumnezeu a început să toarne peste noi
şi autorităţile nu au avut curajul să conteste un astfel de binecuvântările Lui. Slavă Lui!“
argument. Astfel acest cătun, acum devenit sat, există şi în Vasili Pavlov continua să predice Evanghelia
zilele noastre, şi printre locuitorii lui sunt încă mulţi ce poartă pretutindeni, cum făcea şi înainte, dar acum Dumnezeu
numele de Pavlov. Împreună cu Vasili Pavlov, în cătun s-au întărea cuvintele lui cu multe minuni, vindecări şi semne.
mutat fraţii Sultanenko, Prokopi Andreevici Fokşa şi alţii. De Lângă cătunul Nadejda se afla o localitate numită Suhoi
asemenea, aici a locuit şi viitorul secretar al Uniunii Creştine Hutor. Unul din reprezentanţii puterii sovietice avea o soţie
de Crez Evanghelic, Ignati Nikitovici Podlesnîi. După un stăpânită de duh diabolic, care o chinuia şi nu-i dădea pace
timp, în localitatea respectivă s-a format o adunare baptistă nici ziua, nici noaptea. Într-o zi soţul a legat-o, a pus-o în
destul de mare. Primind de la autorităţi permisiunea de a căruţă şi a dus-o la spitalul de nebuni. Pe drum s-a întâlnit
predica Evanghelia, Vasili mergea prin satele şi oraşele din cu Vasili Pavlov care se ducea în una din misiunile lui. Duhul
jur, vestind Cuvântul Domnului oriunde se ivea ocazia: în lui Dumnezeu i-a spus lui Pavlov să meargă la căruţă şi s-o
şcoli, în teatre [...] etc. Aflând despre mişcarea penticostală, oprească. Ajungând la căruţă, a văzut acolo o femeie legată
a fost foarte împotrivitor şi a considerat-o falsă, declarând cu funii. L-a întrebat pe bărbat ce s-a întâmplat. Auzind
acest lucru şi în predicile lui. Dar părerea lui s-a schimbat explicaţia soţului, Vasili l-a întrebat dacă crede în Dumnezeu
radical după vizita la Biserică Penticostală din Odessa. şi în puterea Lui de a-i elibera soţia. Bărbatul a răspuns: „Aş
Mai târziu el scrie: „Am fost baptist timp de doisprezece crede în El, dacă soţia mea ar fi vindecată.“ Atunci Pavlov
ani. L-am predicat pe Cristos şi am lucrat la răspândirea i-a spus: „Du-o la Nadejda şi vino după ea peste trei zile.“
învăţăturilor baptiste. Dar eram asemenea lui Apolo, care Iar el a plecat mai departe în drumul lui. Bărbatul şi-a dus
era doar la începutul căilor lui Dumnezeu şi nu cunoştea soţia în cătunul ce i-a fost indicat. Fraţii s-au adunat şi au
decât botezul lui Ioan, adică botezul cu apă (Fapte 18:24- început să se roage pentru eliberarea femeii. Dar duhul cel
25). Când martorii credincioşi ai lui Cristos au început să rău le-a răspuns: „Nu mă tem de voi şi nu voi ieşi. Mă tem
predice în sudul Ucrainei plinătatea Evangheliei (Marcu doar de Vasili.“ Fratele Vasili, întorcându-se după trei zile, a
16:15-18) şi să mărturisească despre botezul cu Duhul adunat pe cei care credeau în puterea lui Dumnezeu şi după
Sfânt, atunci nu mai eram ca Apolo, care era ucenicul lui rugăciuni stăruitoare, femeia a fost eliberată. Duhul cel rău
Acuila şi al Priscilei, ci ca Saul, prigonind acea învăţătură şi a părăsit-o şi femeia a crezut în Dumnezeu. Văzând ce s-a
adepţii ei – adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Eu şi confraţii întâmplat cu soţia sa, bărbatul a crezut şi el. Mulţi vecini ai
mei de credinţă am început să criticăm şi să ponegrim acestei familii au crezut în urma mărturiei lor. Puterea mare
această mişcare şi pe cei ce o propagau, deşi nu i-am a lui Dumnezeu era peste Vasili. Domnul îl binecuvânta
cunoscut niciodată personal... Văzând totuşi creşterea cu multe daruri, descoperea prin el păcate, aşa că mulţi
rapidă a bisericilor lor, am început să ne punem întrebarea: se temeau să vină la adunare când el era prezent. Într-o
Ce ar putea să însemne aceste lucruri? Am început să zi, unul din credincioşi care lucra la staţia de cale ferată a
mă rog şi să-I cer Domnului să-mi arate dacă nu cumva luat de acolo fără permisiune două foi de tablă şi câteva
mergem împotriva Lui şi suntem prigonitori ai învăţăturii Lui cuie. Când a ajuns la adunare, Vasili Pavlov era la amvon,
despre Duhul Sfânt. Domnul a avut milă de mine şi mi-a urmând să înceapă serviciul. Adresându‑se celui ce intra,
smerit inima. Am mers să vizitez Biserica Penticostală Vasili a zis: „Du-te şi pune la loc ceea ce ai adus acasă şi
din Odessa. Când am intrat în adunare, am fost copleşit ai grijă să nu pierzi nimic pe drum pentru că ai o gaură în
la vederea atâtor oameni, la auzul predicilor înflăcărate, buzunarul drept.“ Nu exista niciun păcat ascuns în biserică,
cântatului plin de har, rugăciunilor în adâncă smerenie şi oricine avea ceva de mărturisit, mărturisea deschis imediat
umilinţă în faţa lui Dumnezeu. Parcă auzeam cuvintele lui ce intra în adunare. Oamenii încercau să trăiască cinstit şi
Dumnezeu spuse lui Saul: «Saule, Saule, pentru ce mă curat şi Duhul Sfânt lucra cu putere printre ei. Vindecarea de
prigoneşti?» Am căzut în genunchi şi am început să mă rog orice boală era un fenomen obişnuit. Duhul Sfânt conducea
fierbinte, să mă pocăiesc şi să-I cer Domnului iertare. După fiecare adunare şi nu exista niciun fel de rutină. Aproape
aceea am avut o perioadă de post şi rugăciune pentru a toţi locuitorii cătunului erau credincioşi, pentru că au văzut
primi Duhul Sfânt. În sfârşit, în 27 august 1923, Dumnezeu puterea lui Dumnezeu la lucru. În acea perioadă locuia în
m-a botezat cu Duhul Sfânt şi m-a îmbrăcat cu puterea acel cătun şi familia lui Podlesnîi.
Sa (Fapte 1:5; 2:1-4). Când m-am întors din Odessa la
fraţii mei şi le-am mărturisit despre toate cele văzute şi
întâmplate acolo, aceştia nu au primit mărturia mea şi m-au
exclus din adunare... Mă rugam fierbinte în singurătatea Extras din cartea
mea pentru fraţii mei şi pentru soţia mea. Domnul m-a Mesagerul Cincizecimii.
mângâiat cu promisiunea că şi ei vor crede în curând. Aşa Nikolai Usaci, Vladimir
s-a şi întâmplat. Majoritatea membrilor adunării noastre au Tkacenko,
crezut şi au început să se roage pentru botezul cu Duhul Editura Scriptum, Oradea
Sfânt. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile şi într-adevăr i-a (www.scriptum.ro)

19
ÎNCREDEREA
„Noi întotdeauna suntem plini de încredere... Da, suntem plini de încredere” (2 Corinteni 5.6-8)

Descurajarea se naşte din nemulţumirea faţă de trecut, dezamăgirea faţă de prezent şi neîncrederea în
viitor. Ea adună la un loc ingratitudinea faţă de binecuvântările de ieri, indiferenţă faţă de oportunităţile
de astăzi şi nesiguranţa faţă de surprizele zilei de mâine. Cine este îmbolnăvit de ea este orb la
frumuseţea din jur, surd la gemetele celor aflaţi în suferinţă şi fără grai lângă cei care au nevoie de
nădejde. Manifestările ei cuprind lipsa de răbdare, imaturitatea în gândire şi cârtirea faţă de Dumnezeu.

Nu există circumstanţe, oricât ar fi ele de rele, din care un om înţelept să nu scoată ceva bun.
Nu circumstanţele din viaţa noastră ne determină caracterul, ci relaţia noastră cu Dumnezeu.

Fii încrezător când necazurile au ajuns la culme - orice ţi s-ar întâmpla, nu poate să-ţi fie decât mai bine.

Ferice de comunitatea în care fiecare este suficient de mulţumit de felul în care este preţuit de ceilalţi,
pentru a-i sluji pe toţi cu încredere.

Mereu se vor găsi oameni care te vor răni, dar ei nu sunt un motiv să-ţi pierzi încrederea şi
colaboratorii, ci doar să fii mai atent altădată.

Încrederea se cucereşte greu şi se pierde uşor, de aceea fii atent mai întâi, să fii tu un om de încredere.

Nu te încrede în omul rău şi nu te sfătui cu el, căci el este ca valul mării.
Pământul îţi dă siguranţă, în timp ce marea inspiră neîncredere.

Încrederea oferă mai mult material de conversaţie decât inteligenţa.

A învaţa să ai încredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vieţii

E mai ruşinos să nu ai încredere într-un prieten decât să fii înşelat de el.

Încrederea e cel mai bun şi mai durabil capital pe care îl are o familie.

Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu
pierd nimic. Dacă nu am încredere în Dumnezeu şi El există, pierd infinit.

Nimic nu răneşte mai mult un prieten, ca lipsa de încredere; căci prietenia este armonia dintre două suflete.

Bunăvoinţa ne face mai mulţi prieteni decât bogăţia şi ne aduce mai multă încredere decât puterea.

Trebuie să-ţi aminteşti ca regulă generală, că secretele pretind un om de încredere.
Sentimentul de încredere este condiţia esenţială a oricărei munci productive,

„Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi” (2 Cronici 20:20)

„Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie” (Psalmul 37:3).

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” (Psalmul 37:5).

„Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul ” (Psalmul 40:4).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080