You are on page 1of 20

Cuprins

7
Şapte principii pentru cel
ce vrea să
crească spiritual

1. Lecturează Scriptura în mod
intens şi sistematic, dar cu sinceri-
tate şi în curăţie.
2. Studiază toată Biblia ajutân-du- 3 Editorial
te cu rugăciune în mod individual şi în Alege-ţi dumnezeul! – Iosif Anca
compania oamenilor sfinţi (atenţie la
învăţători!).
3. Citeşte istoria Bisericii scrisă
de autori cu orientări creştine diferite.
4 Închinători în duh şi-n adevăr
Bucuria şi tainele ei – Daniel Grigoriciuc
4. Cunoaşte situaţia actuală a
creştinismului şi a celorlalte religii
(sumar).
5. Dăruieşte-te lui Dumnezeu 8 Doctrine biblice

fără rezerve. Lipsa de profunzime în convertire – Florin Ost
6. Trăieşte cu demnitate şi iubire
în familie.
7. Integrează-te într-o biserică 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
evlavioasă şi activă. Scrisoarea a XVI-a – Zaharia Bica

12 Familia, cuibul credinţei

Anunţ: Angajăm mame! – Iosif Anca

16 Statutul moral şi spiritual al creştinului

Fondurile necesare editării şi distribuirii re- „Nu-mi puteţi ucide copilul!”
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari- 18 Istorie

tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: Secolul XVIII – Daniel Brânzei
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
tivitate doar educaţia creştină. 19 Mărturisiri
Experinţe de „dare“ şi „primire”– G D M
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
Editorial

„...Ilie s-a apropiat de
tot poporul şi a zis:
«Până când vreţi
să şchiopătaţi de
amândouă picioarele?
acă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El;
iar dacă este Baal,
mergeţi după Baal!»”
(I Împăraţi 18:21).

Orice om cu raţiune este conştient că mândria şi setea de putere în diverse domenii
mijloacele media sunt o putere care concurează cu (II Timotei 3:2; Daniel 11:36-39), iubirea de bani-
succes chiar conducerea unei naţiuni. De asemenea, rădăcina tuturor relelor (I Timotei 6:10); curvia
din antichitate s-a ştiut că muzica deţine supremaţia în în toate formele de întrebuinţare a „trupului”
manipularea oamenilor, iar Napoleon Bonaparte afirma împotriva naturii, familiei şi moralei biblice (Romani
că pana de scris întotdeauna a învins sabia. Acum, 1:24-27) şi alte pasiuni mai puţin vinovate, dar la
când televiziunea le încorporează pe toate acestea, să fel de păcătoase: lenea, nepăsarea, batjocura,
ne imaginăm ce efecte are ea asupra telespectatorilor. curiozitatea nefolositoare şi bolnăvicioasă,
Cineva spunea că „cea mai crudă formă de oprimare minciuna şi clevetirea (Galateni 5:19-21).
interumană este telesclavia”. Dar să analizăm cu Aşadar prin televiziune sunt strecurate toate
dreptate faptele „inculpatului”. patimile în umanitate, în mod centralizat şi unitar,
Ca aparat, televizorul este o invenţie tehnică, instalându-se un bordel în care intră cu uşurinţă toţi
care în sine nu este nocivă, însă modul în care (părinţii şi copiii). La orice oră omul prin simţul văzului
este folosit în lumea aflată sub influenţa lui Satan, şi al auzului, controlează şi este controlat de lumea
televiziunea trebuie analizată pentru a se decide ce din jur. Personalitatea umană este mult mai puternic
atitudine trebuie să aibă un om ce vrea să fie mântuit şi influenţată de televizor decât de radio (auz) sau ziare şi
să-I slujească lui Dumnezeu. reviste. Omul captat de imaginile „vii” ale ecranului este
Televiziunea, la începuturile ei, a fost un modelat, realizându-se o simbioză între om şi televizor,
termometru al stării societăţii. Într-o lume doritoare în care omul este factorul influenţabil. Astfel în locul
de progres şi împliniri, ea s-a vrut a fi o sursă de unirii în Hristos prin Duhul şi ucenicii săi – mentorii
informaţie, de cultură şi divertisment. Treptat după omului, în scopul (re)dobândirii chipului divin, are loc
regulile economiei de piaţă, emisiunile TV s-au o deviere, demonstrată de timpul şi emoţia oferită spre
diversificat şi au ajuns să fie dominate de toate ceva ce în mod nedeclarat este tot un dumnezeu. Se
tendinţele păcătoase şi demonice: egoismul,
(continuarea în pagina 6) 3
Închinători în duh şi-n adevăr
Resursele bucuriei
Nu îţi poţi propune să te bucuri, aşa, pur şi simplu.
Aceasta pentru că bucuria nu este un sentiment pe care
poţi să-l fabrici, ci mai degrabă, este o reacţie normală a
psihicului uman, ce apare în mod inerent atunci când o
persoană realizează că se întâmplă ceva în favoarea ei.
Astfel, te bucuri pentru că deţii ceva, sau că experimentezi
ceva ce reprezintă un avantaj personal sau comunitar. În
cele din urmă bucuria este caracteristică tuturor oamenilor,
indiferent de statutul lor spiritual. Agricultorul se bucură
când plouă, copilului îi strălucesc ochii atunci când ninge,
iar patronul jubilează când îi merge afacerea. Totuşi, în
calitate de creştini, suntem chemaţi să exprimăm o bucurie
diferită calitativ, o bucurie exteriorizată, poate neînţeleasă
de cei din jur, dar având motivaţii de sorginte divină.
Ca element esenţial, bucuria a fost mereu
asociată cu prezenţa lui Hristos. Numai El produce o
bucurie autentică. Există bucurii ale lumii, ale păcatului,
dar bucuria pe care o aduce Domnul întrece orice bucurie.
Trebuie spus că Dumnezeu nu este interesat doar să ne
aducă bucurie în inimă, pentru că ea este un rezultat logic.
Sunt unii care aleargă după senzaţii, emoţii puternice, dar
Dumnezeu este interesat de împlinirea planurilor Sale şi
toţi cei care devin parte a planului Său, experimentează în
mod garantat bucuria nestăvilită. Nu este mai mare bucurie
decât să te găseşti printre cei favorizaţi de Dumnezeu. Noi
avem de-a face cu Hristos şi El are de-a face cu noi. Ne
putem bucura? Da, dar folosind izvoarele nesecate ale
Infinitului coborât în finit!

Bucuria născută din
certitudinea călăuzirii divine
Magii care au venit la Ierusalim pentru a-l vedea pe
regele au fost unii dintre cei care s-au bucurat. Bucuria magilor
a fost o bucurie a călăuzirii încheiate. Iniţial, avuseseră parte de
apariţia stelei în răsărit. De fapt, acesta a fost motivul care i-a
determinat să plece de acasă. Steaua le-a indicat încă din ţinutul
lor venirea în lume a regelui. Acum, aproape de Betleem, steaua
reapare şi se opreşte exact deasupra locului unde era Pruncul
(Matei 2:2,9-10). Orice călăuzire are o finalitate. Iar călăuzirea
magilor prin intermediul stelei şi-a atins punctul terminus. Magii
erau plini de ardoare să se închine regelui. De aceea au pornit
la drum şi au întrebat de Irod, de preoţi şi de cărturari. De aceea
căutau steaua şi nu au mai putut de bucurie când au văzut-o
din nou strălucind! O bucurie covârşitoare! (Matei 2:1-2,11).
Dumnezeu ne asigură tuturor harul de a fi îndrumaţi. În diverse
circumstanţe, ne sunt asigurate anumite metode de ghidare,
doar să le vedem şi să le identificăm.
Bucuria că ajungi în punctul spre care Dumnezeu
te-a împins să mergi, poate ani de zile, este bucuria ce poate
fi trăită şi de tine. Poate că au fost o sumedenie de indicatoare
divine pe traseu, însă când realizezi că imediat după curbă
este punctul de sosire, efectiv tresalţi de bucurie. Explozia
bucuriei apare atunci când conştientizezi că Dumnezeu tot
4 ce începe duce la bun sfârşit şi că orice iluminare palidă
Închinători în duh şi-n adevăr
conduce la o întâlnire faţă în faţă cu regele. Poate că te-ai aruncat în Hristos este în noi, atunci avem cele mai
aventura credinţei cu multă vreme în urmă, dar satisfacţia unei întâlniri frumoase trăiri şi emoţii. Sentimentele
intime a lipsit. Eşti încă pe drum. Şi deodată se face mai multă lumină, sărace din creştinismul actual, denotă
căci călăuzirea este progresivă. Ai în faţă întreaga panoramă doar la final. faptul că Hristos locuieşte atât de puţin,
Atunci, ochii ţi se umplu de lacrimile bucuriei şi vezi că efortul n-a fost în sau deloc, în pretinşii creştini. Unde este
zadar. În sfârşit, ai ajuns! Te arunci cu faţa la pământ înaintea Celui care prezent Hristos, este absolut imposibil să
merită închinarea, co o bucurie care sfidează regulile de închinare cu o nu existe bucurie.
bucurie debordantă şi autentică. Maria a acceptat planul divin
Dumnezeu mai aduce şi azi oameni în faţa regelui, prin diverse pentru viaţa ei. Hristosul a fost conceput
mijloace. Dacă n-ai ajuns să te bucuri pe deplin, înseamnă că încă în ea. Ea era conştientă şi ferm convinsă
n-ai ajuns în faţa Lui. Rămâi totuşi pe traseu pentru că bucuria îţi este de asta, iar bucuria a apărut ca de la
destinată în mod garantat. El te va conduce spre bucurie, doar să vrei, sine, izbucnind în laude. De fapt, lauda
iar la final, bucuria te va copleşi. În faţa Lui, bucuria nu va avea margini. fără bucurie este un nonsens. Unde
Magii nu s-au oprit din drum când poate n-au mai văzut steaua. Ştiau germinează viaţa lui Hristos, apare
că există anumite evidenţe care nu puteau fi puse la îndoială, aşa că bucuria şi închinarea. Fără El, totul e doar
au perseverat. Nu te lăsa influenţat de către unii care spun că nu mai religie moartă. Poate că incertitudinile
are rost. Caută, bate, întreabă şi vei găsi (Matei 7:7-8). De fapt, El vrea înăbuşite de sistemul religios acceptat,
chiar mai mult decât vrei tu, ca să-I stai în faţă. Totuşi, nu-L vei găsi ne fac să nu trăim la maxim bucuria ce
decât dacă urmezi direcţia pe care a indicat-o lumina divină, iar la final, ne este rezervată prin harul găzduirii lui
bucuria va fi deplină. Hristos. Care este intensitatea bucuriei
tale? Te bucuri efectiv că Hristos este
Frenezia declanşată de viaţa în tine sau ai dubii în privinţa aceasta?
Hristosului din noi Grăbeşte-te să-ţi elucidezi starea
Bucuria întâlnirii cu Hristos, pe când era doar în pântecele uman spirituală! Un creştin fără bucurie este
al Mariei, a fost experimentată într-un anumit sens şi de Elisabeta şi chiar un creştin trist, dacă într-adevăr este.
de încă nenăscutul Ioan Botezătorul. Glasul Mariei a declanşat bucuria
(Matei 1:39-45). Într-un anumit sens, atunci când Hristos ia chip în cineva, Exuberanţa izvorâtă
faptul acesta produce bucurie şi în alţii. Cei care-L poartă pe Hristos în din experimentarea
fiinţa lor, vor stârni sentimentul bucuriei în dreptul celor ce-L aşteaptă. E lui Hristos
un sentiment contagios şi dacă nu ai stârnit pe nimeni la bucurie, e semn S-au bucurat şi păstorii. Bucuria lor
mare de întrebare. Elisabeta s-a simţit onorată să fie vizitată de către a fost bucuria revelaţiei confirmate empiric.
mama Mântuitorului. Te bucuri alături, chiar şi de cei care nu au aceeaşi Ei nu s-au mulţumit doar că au primit o
vârstă cu tine. Ce diferenţă era între Elisabeta şi Maria! Dar a contat că veste, ci au plecat să pipăie cu mâinile
Hristos era acolo! Dacă eşti un creştin veritabil, înseamnă că ai devenit un lor, să vadă cu ochii lor. Creştinismul  nu
Templu pentru Hristos. Iar când intri în contact cu unii dintre semeni, lucrul este doar propovăduire, deşi asimilat
acesta dezlănţuie bucurie. Cei însetaţi după Hristos vor vibra în sufletele prin credinţă, este ceva tangibil. Păstorii
lor, atunci când vor sesiza viaţa Lui în fiinţa ta. s-au bucurat enorm, fiindcă au înţeles
Entuziasmul sfânt se naşte atunci când se întâlnesc cei care pe pajiştile Betleemului că există o lume
realizează că Dumnezeu le-a invadat fiinţele şi viaţa. Oamenii de lângă spirituală, care a comunicat marea
noi se simt atraşi de prezenţa Hristosului din noi. Prin noi înşine nu veste, dar nu s-au oprit aici. Au plecat în
avem ce oferi altora. Nimic bun nu este în esenţa noastră umană. Numai localitate spre a verifica dacă nu cumva a
Hristos ne dă valoare în ochii celorlalţi şi atunci se zămisleşte bucuria. fost o simplă halucinaţie. Şi s-au convins
Ba chiar mai mult, ţâşneşte în toată plinătatea ei! Aceasta e bucuria ce negreşit, iar bucuria nu a întârziat să
derivă din Hristosul care se întrupează în oameni. Să ne întrebăm în cel apară. Frica din momentul în care îngerii
mai onest mod posibil, dacă prezenţa noastră aduce bucurie pentru alţi le-au vestit naşterea, a fost înlocuită de
creştini sau le stârneşte chiar repulsie! Hristosul din noi face diferenţa! bucurie. Hristos era acolo, sub ochii lor
(Luca 2:8-20).
Jubilarea datorată Hristosului conceput în noi       Creştinismul începe cu revelaţia, dar se
Bucuria Elisabetei a fost îngemănată cu cea a Mariei (Luca 1:46- continuă în experimentarea propriu-zisă.
56). Maria era o tânără obişnuită, dar harul de a-L avea pe Hristos în fiinţa Nu vorbele prin ele însele ne satisfac, ci
ei, i-a făcut numele vestit în întreaga lume de-a lungul istoriei. Bucuria Hristosul satisface. Nu cititul ritualic din
Mariei poate fi şi bucuria ta, dacă laşi ca Duhul Sfânt să ţi-L aducă pe Scriptură, ci Hristosul materializat în viaţă.
Hristos în viaţă. Nu există bucurie mai mare decât să te ştii un purtător
(continuarea în pagina 14)
de Hristos. Nu există viaţă mai plină, decât cea în care trăieşte Hristos.
Şi nu e vorba de un limbaj mistic aici, e ceva ce-ţi stă la îndemână. Dacă
5
Continuare de articole
(continuare din pagina 3) reeditează într-o formă mai puternică, ceea ce spunea Domnul despre

Alege-ţi
Israel în Osea 9:10 – „...părinţii voştri... s-au dus la Baal-Peor, s-au
pus în slujba idolului scârbos şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl
iubeau”. În aceste condiţii, rugăciunile către Dumnezeu sunt „nălucite”

dumnezeul!
de imagini pătimaşe şi imorale.
Voi explica doar câteva din relele majore pe care le aduc
programele de televiziune în familii, căci „aici este statul major al
diavolului” care ne arată şi ne învaţă (direct sau indirect) să practicăm
desfrânarea, violenţa, calomnia şi orice altă înclinaţie spre rău.
Televiziunea Domeniul desfrânării este cultivat prin filmele erotice, care în special
la copii şi tineri distrug personalitatea şi demnitatea sub nivelul animalelor,
este o cauză majoră a
care-şi respectă regulile speciei. Înainte de a putea selecta binele de rău,
decadenţei familiilor. copiii sunt „virusaţi”, căci orice imagine de pe retină este transmisă
Copiii, sufletului. Pericolul este real pentru orice persoană, de orice vârstă, chiar
pentru cei ce au o anumită educaţie religioasă sau morală. Imaginile sexy
provocaţi de ceea ce văd,
sunt iniţial respinse, dar prin reluare, după un timp, sunt acceptate şi în
încep foarte timpuriu şi cele din urmă, cei în cauză ajung consumatori de pornografie. Simţurile
imoral, pervers şi vinovat curate se atrofiază şi, în sfârşit, se doreşte comiterea acelor scene văzute.
Voinţa cedează şi chiar doreşte noi imagini, căci setea nu poate fi stăvilită,
viaţa sexuală;
poftele fiind în permanentă frământare. Pornografia înfrânge conştientul
cei căsătoriţi, şi subconştientul şi-l controlează pe om cu o forţă diabolică prin
influenţaţi de eroi ai acumularea acelor imagini.
Aceste stări sunt surprinse foarte clar de spiritul profetic al
revoluţiei sexuale,
apostolului Pavel. El scria: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în
încearcă escaladarea Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor
sau demolarea oricăror lor,  având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din
pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.  Ei şi-au
ziduri ce protejau familia
pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrînare şi săvârşesc cu
şi umanitatea sau decurg lăcomie orice fel de necurăţie” (Efeseni 4:17-19); „Fiindcă, cu toate că
la „refulări” malahice, au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au
mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere
refuzând un partener de
s-a întunecat.  S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit;...  De aceea,
viaţă. Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa
Aceste păcate ale că îşi necinstesc singuri trupurile.” (Romani 1:21-24).
Televiziunea este o cauză majoră a decadenţei familiilor.
sufletului sunt atacul cel
Copiii, provocaţi de ceea ce văd, încep foarte timpuriu şi imoral,
mai puternic împotriva pervers şi vinovat viaţa sexuală; cei căsătoriţi, influenţaţi de eroi ai
umanităţii şi revoluţiei sexuale, încearcă escaladarea sau demolarea oricăror ziduri
ce protejau familia şi umanitatea sau decurg la „refulări” malahice,
stârnesc cel mai puternic
refuzând un partener de viaţă. Aceste păcate ale sufletului sunt atacul
mânia divină, cel mai puternic împotriva umanităţii şi stârnesc cel mai puternic mânia
aducând distrugerea divină, aducând distrugerea (cazul Sodomei şi Gomorei).
Televiziunea rafinează păcatul curviei. Astfel, dacă în urmă
(cazul Sodomei şi
cu zeci de ani filmele de dragoste prezentau tineri ce îşi mărturiseau
Gomorei). sentimentele şi se priveau cu căldură, ulterior au apărut săruturile
provocatoare, femeile semi-îmbrăcate, ca acum să se treacă şi
de pornografia heterosexuală la alternativa tot mai incisivă, a
6 homosexualităţii practicată de personalităţi puternice şi influente din
Continuare de articole
diferite ţări. Bate la poartă păcatul zoofiliei şi cerinţa legalizării pedofiliei. Iar după
toate acestea va urma potopul cu foc (II Petru 3).
Un alt domeniu în care se promovează lupta împotriva Creatorului este
violenţa şi pervertirea realităţii prin desenele animate. Se creează o concepţie falsă (în
special pentru copii) despre Dumnezeu şi universul creat. Eroii acestor filme nu sunt
nici oameni, nici îngeri, ci hibrizi (handicapaţi, cum îi numesc adesea) care cu ochii
roşii şi aripi de demoni se războiesc şi ucid cu cruzime. Aceste lupte devin realităţi în
„jungla de asfalt”. Se încearcă o limitare a vizionării lor de către copii, dar existenţa
lor este provocatoare. Filmele ştiinţifico-fantastice, au lansat ideea extratereştrilor,
iar basmele oculte au reînviat prin vampiri şi monştri. Din toate acestea este eliminat
omul natural şi cu atât mai mult creştinul în efortul înduhovnicirii.
În aceste condiţii se ridică întrebarea: televiziunea este vinovată de tot
răul din lume, sau sunt şi lucruri bune la televizor? Răul nu a apărut odată cu
televiziunea, dar prin ea este amplificat, alături de internet, la maxim.
În programele TV sunt şi lucruri utile, dar amestecate cu cele rele, ca şi
în pomul cunoştinţei binelui şi răului, din care au gustat protopărinţii noştri. Numai
că, aşa ca şi atunci, omul a ajuns rob al răului. Când în fântâna din care bei apă
se depozitează reziduuri toxice şi gunoi, gustul nu va mai fi de apă şi nici apa
nu va mai avea aceleaşi calităţi, iar fântâna nu mai este pentru băut, ci devine
Slujiţi Domnului
canal colector. Mai întâi omul evită emisiunile rele, apoi păstrează proporţia,
oferind doar un timp şi un spaţiu controlat emisiunilor provocatoare, dar de cu toată inima şi
regulă sfârşeşte prin a fi controlat de rău. Astfel se dărâmă templul sacru al cu siguranţă
sufletulul lui şi se zidesc „capiştele” închinării demonice.
nu mai rămâne
Muzica, (în special rockul) şi vrăjitoria, atacă pe alte fronturi fortăreaţa sufletului
creştin, aşa încât numai cei ascunşi în Hristos rezistă acestui asediu concertat. niciun timp şi
nici un loc pentru
***
cel rău!
Într-o adunare, un predicator şi-a exprimat deshis poziţia de respingere
faţă de programele TV, argumentând ca noi rândurile de mai sus. La terminarea Viaţa creştină poate fi
slujbei, un om cercetat de Cuvântul Domnului l-a întrebat: „dumneavostră aveţi plină de satisfacţii
acasă televizor?”, predicatorul a răspuns: „da, dar este la subsol şi îl folosim
şi slujbe duhovniceşti
foarte rar” Întreb: „ce concluzii şi ce aplicaţii îi rămâneau celui interesat să se
apropie de Dumnezeu?” prin care să-i
Cunosc slujitori ordinaţi şi alţi membri din adunări cărora Domnul le-a câştigăm şi pe
vorbit direct, prin diverse mesaje să elimine televizorul. Unii l-au îndepărtat
alţii, aducându-i în
definitiv, alţii l-au pus în „carantină” un timp, apoi l-au repus în drepturi.
A avea televizor în casă este identic cu a închiria o cameră pentru părtăşia veşnică cu
prostituţie, alta pentru drogaţi şi bande mafiote sau de huligani, iar tu ca gazdă Dumnezeu.
să fii condamnat să faci menaj după ei. Schimbă-ţi serviciul, căci eşti chemat să
fii un prinţ al regelui! Abandonează-ţi starea mizeră şi pune-ţi haina de mireasă,
căci vine mirele cu curăţie şi splendori! Iosif Anca
Problema se poate rezolva simplu prin închirierea unei camere pentru părtăşia
familiei, alta pentru rugăciuni şi altare sfinte sau unde să se facă repetiţii de cântări
pentru festivitatea revenirii Fiului lui Dumnezeu. O garsonieră sau o casă cu mai multe
camere poate fi un loc de atracţie pentru Dumnezeu, prin promisiunea Domnului care
a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom
veni la el şi vom locui împreună cu el” (Ioan 14:23). Dar atenţie, căci orice casă goală
poate degenera într-un loc mai demonic ca niciodată (Luca 11:24-26). 7
Doctrine biblice

Atunci când vorbim despre metodologia despre starea dinaintea convertirii compârand-o cu
evanghelizării în contemporaneitate trebuie desigur cea ulterioară acestei experienţe, spunând: „voi eraţi
să observăm şi să cunoaştem duşmanul care ne stă morţi… dar Dumnezeu ne-a adus la viaţă”. Pentru
în faţă, într-o vreme în care elementele constitutive el deci convertirea înseamnă nici mai mult nici mai
ale postmodernismului au pătruns în toate sferele puţin decât trecerea de la moarte la viaţă. În Coloseni
societaţii afectând şi biserica. Premizele s-au 1, folosindu-se de o altă analogie, Pavel arată că cei
schimbat în relaţia dintre biserică şi lume, biserică convertiţi trec: „de la întuneric la lumină”, înainte erau
şi societate, biserică şi ştiinţe. Trăim vremea în fii ai întunericului, acum sunt fii ai luminii. Comparând
care oamenii modelaţi de societate încearcă să condiţiile de atunci cu cele de acum, este limpede
modeleze biserica, ceea ce este un paradox, că duşmanul cu multe capete care stă înaintea
deoarece după cuvintele lui Isus, biserica ar trebui bisericii este relativismul, cu toate formele lui.
să modeleze societatea pentru că este „sarea Dacă în gândirea biblică diferenţa dintre
pământului” şi „lumina lumii”(Matei 5:13-14). un om convertit şi unul neconvertit este aceea
Misticismul religios l-a silit pe omul modern fie dintre un om viu şi unul mort, trăim astăzi
să-şi sacrifice raţiunea, fie să-şi sacrifice credinţa. drama unui creştinism declarat viu dar fără
În postmodernism, omul este împins spre a postula viaţă spirituală nouă (Romani 6:4-9). Oamenii se
o dihotomie între omul religios şi omul social. Şi convertesc şi spun : „Isus a intrat în viaţa mea…” şi
aceasta cu atât mai crud cu cât conflictul este interior, totuşi nimic nu se schimbă în viaţa acestor oameni.
bătălia dându-se în propria persoană. În aceste Nu se observă nici biruinţa asupra ispitei, nici
condiţii: care este atunci duşmanul ascuns, care puterea trăirii curate. Motivul este mereu acelaşi,
ne loveste cu atâta furie, care sunt motivele pentru predicarea este derizorie şi superficială.
care biserica în generaţia noastră este atât de mult Predicarea superficială are intotdeauna în
influenţatâ de lume? centrul ei o mântuire ieftină, ornată cu expresii la
Probleme apar încă din prima fază, a modă de genul: „primeşte-L pe Isus în inima ta!”
convertirii; creştinismul contemporan este sau „cine L-a primit pe Isus in inima lui să ridice
rudimentar şi superficial pentru că membrii o mână sus” – propovăduire americană în care
bisericii nu au avut parte de o convertire reală. mântuirea nu costa şi nu implică nimic. Acest soi
Lucrul acesta se datorează faptului ca predicarea de predicatori necopţi, crescuţi în incubatoare
a fost superficială. Metodologia folosită în teologice de tip umanist, uită însă că mântuirea
evanghelizare a fost fie total greşită, fie profund nostră este plătită cu cel mai scump sânge,
influenţată de gândirea laică (profană). care a curs vreodată (1 Petru 1:17-21). Pentru
În gândirea nou-testamentală, convertirea ei, imaginea lui Isus Hristos este adaptată dupa
la creştinism era profundă, survenind dramatic şi „imaginea lui Dumnezeu” in conceptia lui Friedrich
de cele mai multe ori spontan, în urma unei crize a Nietzsche: „oamenii L-au făcut pe Dumnezeu
conştiintei, atunci când păcătosul era confruntat cu după chipul şi asemănarea lor”. Isus în gândirea
propriile sale păcate. În Efeseni 2:1-6 Pavel vorbeşte omului modern este adaptat la gustul şi orientarea
8
Doctrine biblice
generaţiei noastre. Omul contemporan este prea ei cred că omul a murit, în sensul că nu are nicio
orbit de strălucirea luciferică a lumii pentru a mai semnificatie. Însă doar crestinismul arată cauza
putea vedea gândirea antitetica a autorilor biblici şi acestei lipse de semnificatie şi anume ca revolta lor
pentru a mai face distincţie între noapte şi zi, între i-a separat de Dumnezeul care exista, aceasta fiind
lumină şi întuneric. adevărata explicaţie a stării în care au ajuns. Dar
Trăim astăzi tragedia unui creştinism noi nu ne putem folosi de ocaziile ce ni se prezintă
care poate fi asemănat cu un om care se zbate dac renunţăm, fie în gândire, fie în practică, la
între viaţă şi moarte şi a cărui viaţă firavă este metodologia antitezei (şi anume că A este A şi A nu
întreţinută pe cale artificială de catre medici cu este non-A). Dacă un lucru este adevărat, opusul lui
ajutorul unor aparate speciale ale unui spital. nu este adevărat; dacă un lucru este corect, opusul
Creştinismul poate fi, fie în pragul morţii, fie în plină lui este greşit.
viaţă, iar responsabilă pentru aceasta stare este Daca tinerii noştri şi cei din afara bisericii
metodologia pe care o folosim în predicare. ne văd cochetând cu metodologia sintezei în
Francis Schaffer spunea că o altă consecinţă învăţătură şi evanghelizare, în politică şi în
a poziţiei noii teologii este că nu există antiteză instituţiile noastre, nu ne putem aştepta să
personală în problema justificării. Pentru noii teologi, câştigîm ceva de pe urma acestui moment unic
nu poate exista niciodată o diferenţă calitativă în pe care îl reprezintă moartea romantismului. Dacă
relaţia omului cu Dumnezeu. renunţam la conştiinţa antitezei, nu ne va mai
Poziţia creştină este că în momentul în care un om rămâne nimic de spus .
îşi pune încrederea în Hristos ca Mântuitor, el trece de la Aşadar, în concepţie biblică binele şi răul
moarte la viata, din împărăţia întunericului în „împărăţia stau totdeauna în antiteză, generând un principiu
Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13). Justificarea de tipul ori bine ori rău în contrast cu sinteza care
înseamnă a fi achitat de adevărata vină şi de a fi eliberat elaborează principiul şi bine şi rău. Putem găsi referiri
de orice condamnare. Avem aici o antiteză personală la principiul antitezei în cuvintele Domnului Isus
absolută. Dacă, pe de alta parte nu există o antiteză Hristos care spune: „felul vostru de vorbire să fie: «da
absoluta între moral şi imoral, cruzime şi lipsa cruzimii, da; nu nu»; ce trece peste aceaste cuvinte, vine de
atunci singura diferenţă este de natura cantitativă. la cel rău” (Matei 5:37); „nimeni nu poate sluji la doi
Nu trebuie să ne jucăm cu noua stăpâni” (Matei 6:24). Acest principiu este exprimat
teologie, chiar dacă socotim că o putem şi în Isaia 5:20-23 – „Vai de cei ce numesc răul bine
întoarce în avantajul nostru. Aceasta exclude şi binele rău, care spun că întunerecul este lumină
orice colaborare în acţiunile de răspandire a şi lumina este întunerec, care dau amărăciune în loc
Evangheliei care ne-ar obliga să acceptăm de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune... care
probitatea neo-ortodoxiei. O asemenea scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită şi iau
cooperare, văduveste conceptul biblic al antitezei drepturile celor nevinovaţi”.
personale în justificare de orice bază. Apostolul Pavel nuanţează şi el acest
Există trei principii care ar trebui să stea la principiu în 2 Corinteni 6: 14-16 „Nu vă înjugaţi
baza predicării creştine, care ar face ca predicarea să la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce
fie profundă şi care ar genera o convertire profundă, legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau
iar mai apoi o trăire autentiăa a vieţii creştine. cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce
înţelegere poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce
1. Antiteza dintre bine şi rău legătură are cel credincios cu cel necredincios?
în contrast cu sinteza Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii?...”
Acesta este un principiu biblic care Dacă raportăm principiul antitezei la subiectul
străbate Scriptura de la un capăt la altul, convertirii, lucrurile devin limpezi atâta timp cât
semnificând de fapt însâşi gândirea lui prin predicile noastre nu vom putea să-I facem pe
Dumnezeu cu privire la bine şi rău. În gândirea oameni să înţeleagă că există două dimensiuni,
postmodernă este câutată zona de mijloc dintre lumea şi biserica, împărăţia întunericului şi împărăţia
bine şi rău, zona gri dintre alb şi negru luminii care stau în totală opoziţie una faţă de
În aceasta situaţie, care strigă cu atâta cealaltă. Oamenii nu vor experimenta o convertire
disperare după un remediu pe care doar creştinismul reală, decât atunci când prin predicare, păcătosul va
îl poate oferi, se pare că noi ne dovedim deficitari. fi chemat din sfera împărăţiei întunericului pe care
Nu putem pune aceasta pe seama lipsei de ocazii; va trebui să o părăsească înspre cea a luminii şi va
oamenii aderă parţial la Evanghelie, deoarece şi
(continuare în pagina 15) 9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Mi-ai scris că adesea cauţi clipe liniştite în care fir care urmărit în amonte duce spre starea inocenţei
să te poţi examina pe tine însuţi şi de fiecare dată găseşti paradisiace a celei dintâi perechi umane.
ceva vrednic de condamnare şi uneori eşti înfiorat Oare ar fi omul om fără această dimensiune
de nelinişti. Nu e cazul, căci dacă îţi vezi defectele lăuntrică, fără nevoia de puritate? Pe de altă parte,
este o dovadă că ai ochii deschişi, că Dumnezeu a oare nu înseamnă aceasta, cel puţin ceva din chipul
păstrat pentru tine o măsură semnificativă de har şi şi asemănarea divină după care omul a fost creat? În
eşti mai puţin dominat de amorul propriu care face ca condiţiile în care chipul şi asemănarea ar fi fost distruse
linguşitorii să aibă atâta trecere în lumea aceasta. Nu în om prin păcat cum spun unii, de unde această foame
pot decât să mă bucur ştiind că urmăreşti starea de şi sete după nevinovăţie prezentă în recuzita umană a
nevinovăţie spre care tinde, într-un anume fel, orice fiecărei fiinţe umane? Şi de ce simt eu şi nu numai eu,
fiinţă umană, că urăşti păcatul în toate formele sale, ci fiecare om, nevoia de a mă dezvinovăţii, de a mă
acest vierme ascuns care ronţăie dureros conştiinţa, justifica, de a-mi argumenta faptele şi atitudinile? La
ulcerând inima în profunzime şi umplând-o de mânie, urma urmei dacă nevoia de nevinovăţie n-ar fi proprie
turbare şi disperare. Cu încântarea celui care iubeşte făpturii, în care aspect al fiinţei ar avea ecou chemarea
adevărul înveşmântat în frumoasă rostire, nu pot decât la nevinovăţie adresată de Înţelepciunea divină omului:
să repet aici ce-mi scrii despre nevinovăţie: „versant „Eu umblu pe calea nevinovăţiei” (Proverbe 8:20a.)?
luminos al vieţii”, „aripi prinse la subsorii sufletului”, Şi tot acolo, în Grădina Desfătărilor protopărinţii noştri
„somn vegheat de linişti”, „cărare lină”... Dacă aş au învăţat că numai nevinovăţia este temelia trainică a
tălmăcii aceste frumoase epitete pentru starea de fericirii, iar această inocenţă odată pierdută, fericirea
nevinovăţie, aş zice că cel nevinovat e persoana care adevărată nu este decât o nălucă după care omul
se scaldă în lumină, se mişcă în libertatea conştiinţei aleargă toată viaţa fără să o poată atinge măcar.
precum pasărea în imensităţiile albastre, trăieşte în Adevărul acesta trebuie să-l ştiu bine şi de aceea afirm
odihnă, iar drumul lui în această lume e în pace. Mi-ai aici că nevinovăţia trebuie tot atât de mult dorită precum
scris că nevinovăţia este „cărare lină” şi poate ai avut în fericirea şi chiar mai mult decât atât căci dacă adesea
vedere aceste versete care şi pe mine mă preocupă de o omul poate fi fericit fără să fie nevinovat, nimeni nu
bună bucată de vreme: „Nevinovăţia omului fără prihană poate fi însă nevinovat fără a fi fericit. Mă întreb totuşi
îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea ce este la urma urmei nevinovăţia? Nu este uşor să-mi
lui” şi „Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răspund, dar totuşi voi risca o formulare aproximativă:
răi sunt prinşi de răutatea lor” (Proverbe 11:5,6). „O stare de har şi luptă”, har fiindcă numai credinţa
Iată ce notam în jurnalul meu în legătură cu acest în jertfa Domnului Hristos îmi aduce pacea cugetului şi
subiect: 25 aprilie 1988, „Am constatat cercetând lucrurile luptă, prin faptul că zilnic încerc, străduindu-mă, să-mi
de aproape că ideea inocenţei nu este doar o idee, ci şi o echipez conştiinţa cu toate principiile Cuvântului divin,
dorinţă puternică proprie doar fiinţei umane, izvorând ca cu principiile „mari” şi cu cele „mici” pentru ca niciun
un firicel subţire de apă din adâncul insondabil al fiinţei, păcat, fie „mare”, fie „mic” să nu-mi scape neobservat.
10
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Metaforic gândindu-mă, mi-am propus să-mi fac din prieteni. Nu voi încheia aceste rânduri fără să-mi plătesc
conştiinţă un fel de năvod, nu precum este cel pe care datoria şi să-ţi răspund la întrebarea pe care mi-ai
pescarii îl aruncă în nesfârşirea apelor, ci alt fel, un năvod pus-o în legătură cu semnificaţia afirmaţiei apostolului
cu ochiuri mici, din care să nu-mi scape nimic, dacă este Pavel scriind lui Timotei despre una din prerogativele
cu putinţă, din ceea ce frământă mările mele sufleteşti. lui Dumnezeu: „...Domnul Domnilor, singurul care are
Observ că doar din măsura în care reuşesc ceea ce îmi nemurirea...” (1 Tim. 6:15,16).
propun, se naşte pacea conştiiţei mele, pacea adusă Semnificaţia îţi este la îndemână, din moment
de nevinovăţie. Dincolo de toate aceste experienţe ce textul este atât de limpede, „singurul care are...”.
sensibile, textele biblice îmi spun că numai în starea de Aceasta însemnând că nimeni nu are această nemurire
nevinovăţie pot avea certitudinea că Dumnezeu este cu în mod natural decât Dumnezeu, celelalte fiinţe o au
mine: „Calea Domnului este un zid de apărare pentru doar prin har, prin participare la Fiinţa Divină şi nu prin
cel nevinovat...” (Proverbe 10:29), apoi „Neprihănirea creaţie. În această privinţă, Dumnezeu este Unic şi nu
păzeşte pe cel nevinovat...” (Proverbe 13:6), iar în poate fi confundat cu altcineva. Şi ca să întăresc această
final notez: „El dă izbăndă celor fără prihană, dă afirmaţie îţi amintesc aici obiceiul Scripturiii de a numi
un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte adesea pe Dumnezeu nu după Numele Său (Iahve sau
cărările neprihănirii şi păzeşte calea credincioşilor altfel), ci după prerogativele Sale, tocmai pentru că sunt
Lui.” (Proverbe 2:7,8). Ceea ce s-a întâmplat cu Iosif în excepţionale şi fac Fiinţa Divină să fie inconfundabilă. Iată
ţara întristărilor lui este o confirmare a acestor principii câteva exemple simplificate din ultima carte a Scripturii
(îmi propun să recitesc cartea Geneza). Îmi amintesc pe care, chiar în aceste zile, am isprăvit-o de citit: „Când
de viaţa de fugar nevinovat a lui David, viitorul rege aceste făpturi vii aduceau slavă cinste şi mulţumiri, Celui
israelit, de suferinţele lui Daniel în Imperiul Babilonian ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii
şi ale altora ca şi ei şi totuşi ... vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau ...şi se
Adesea celui nevinovat i se întind laţuri şi închinau Celui ce este viu în vecii vecilor...” (Apocalipsa
sângele lui este vărsat fără ca cineva să-i sară în ajutor 4:9,10), de asemenea „...Şi cei douăzeci şi patru de
(Proverbe 1:11). Îmi aduc aminte de Nabot, cel iubitor de bătrâni s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat
moşie părintească. Adesea cel nevinovat este osândit celui ce este viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 5:14). Acum,
şi pedepsit în nedreptele tribunale ale lumii spre scârba dacă numele acestei Fiinţe nu este pomenit aici ci doar o
Domnului (Proverbe 6:17). Şi totuşi, mă frământ mereu trăsătură esenţială ce-i este proprie în mod excepţional
şi mă întreb: de ce îngăduie Domnul să se întâmple (în cazul acesta nemurirea), la cine te gândeşti imediat
aşa cu aceşti oameni minunaţi care seamănă cel mai când citeşti, din moment ce şi omul are nemurirea în mod
mult cu El? Îmi propun trei răspunsuri posibile: natural şi diavolul are nemurirea şi îngerii au nemurirea
1. Faţă de Dumnezeu, lumea este profund aşa cum ar susţine păgânul Platon? Să-ţi mai dau un
vinovată, prin urmare omul neprihănit este un străin în ea, exemplu tot din ultima carte a Bibliei: „El (îngerul) zicea cu
căci el îl urmează pe Hristos. Cel nevinovat şi necreştinul glas tare: «...închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul,
confirmă acest lucru prin faptul că el iniţiază persecuţia. marea şi izvoarele apelor»” (Apocalipsa 14:7b).
2. Cum ar pune altfel Dumnezeu în evidenţă nelegiu­ Textul acesta, deşi este un exemplu uşor diferit
irea lumii dacă ar împiedica-o să se exprime în libertate? de textele citate anterior, susţine acelaşi adevăr pe care
3. Cum mi-ar apărea îndreptăţită judecata Lui l-am exprimat mai sus. Aici Dumnezeu este recunoscut
la finalul istoriei dacă acest „probatoriu” n-ar apărea ca unic nu după „singurul care are nemurirea”, ci după
atât de evident în istorie şi sub ochii mei chiar? „singurul care este Creator”, prerogativă pe care de
În concluzie să notez că atâta timp cât voi fi asemenea n-o mai are nimeni din univers.
nevinovat atât faţă de oameni cât şi faţă de Dumnezeu, Mă opresc aici mulţumit că prin această scrisoare
mă voi simţi apărat de scutul Lui Atotputernic. Sub ţi-am pus în mână capătul unui fir ce se află adunat din
acest scut voi putea să-mi păstrez curajul, bucuria, eternitate pe un Ghem numit Mister şi cum tu nu-l poţi vedea
liniştea de care am atâta nevoie. Cu Domnul, piedicile acum cât e de mare sau de mic, dar pentru a-l depăna în
pot fi trecute uşor şi tot atât de uşor se poate ieşi linişte îţi doresc cercetare smerită, răbdare şi rugăciune.
din capcanele întinse de cei răi, iar pe cei ce au pus Vreau să îţi atrag serios atenţia că dacă ţi-ai propus să-l
piedicile îi lasă pradă lucrării lor...” cucereşti pe Dumnezeu doar cu inteligenţa ta iscoditoare, El
După cum îţi dai seama am răsfoit încă o dată te va întâmpina cu tăcerea Lui adânc umilitoare.
pentru tine jurnalul meu de altădată cu note risipite, Cu dragoste!
dovedindu-ţi astfel că te-am aşezat statornic printre Zaharia Bica
11
Familia, cuibul credinţei
ajunge la gunoi...Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur
Informaţia este reală, naturală şi de frică? Aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine,
mereu actuală şi parvine din partea să-ţi zâmbesc drăgălaş - cum numai eu ştiu - să te strâng în brate şi să-ţi
lui Dumnezeu, prin agenţia lui – dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine
vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei
Biblia: „Dumnezeu i-a binecuvântat
mânia pe Dumnezeu.
şi... le-a zis: «Creşteţi,
Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate, o observaţie, o mustrare
înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce
supuneţi-l” (Genesa 1:28); „Luaţi- înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai morţii
vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; pământeşti. Nădăjduiesc să-ţi fie milă de mine şi să accepţi să trăiesc,
însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă alături de alţi copii în lumea aceasta!”
fetele, să facă fii şi fiice, ca să Cred că în rândul celor credincioşi numărul avorturilor este foarte
vă înmulţiţi acolo unde sunteţi rar întâlnit iar rezolvarea lor este o problemă de viaţă cu efecte majore.
În schimb, măsurile anticoncepţionale sunt folosite din ce în ce mai
şi să nu vă împuţinaţi” (Ieremia
frecvent în familiile celor ce abandonează treptat slujirea după principiile
29:6); „Vreau, deci, ca văduvele biblice şi sunt influenţaţi de trăirea şi practicile celor din lume. Dar să
tinere să se mărite şi să aibă analizăm fenomenele şi practicile contraceptive cu efectele lor.
copii, să fie gospodine la casa lor
...” (I Timotei 5:14). Cele mai folosite mijloace contraceptive sunt:
• spirala sau steriletul, apărut la începutul secolului XX ca mijloc
Căsătoria presupune câteva scopuri: de avort timpuriu prin producerea intenţionată a unei congestii de
împlinirea planului divin cu omul şi împlinirea iritare în ţesutul conjuctiv uterin ce împiedică implantarea embrionului
reciprocă a soţilor, la care se adaugă (în condiţiile şi îi cauzează moartea. Folosirea acestei metode are ca efecte infecţii,
decăderii umane) şi protecţia împotriva desfrânării. perforări ale uterului, sângerări, dureri. După 1987 datorită proceselor
Potrivit modului în care suntem constituiţi ca fiinţe intentate companiilor producătoare în Statele Unite s-a renunţat la ele,
heterosexuale (Genesa 1:28) în viaţa de familie, în fiind fabricate doar pentru export.
urma relaţiilor intime, prin harul divin al coparticipării la • sterilizarea, realizată pe cale chirurgicală, ce în cazul femeilor
realizarea creaţiei, apar noi fiinţe ce pot fi acceptate sau necesită anestezie şi deschiderea abdomenului. Ea are ca urmări
nu de părinţi, în special de mame. Împiedicarea apariţiei pe termen lung sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual şi
copiilor, poate avea loc prin folosirea anticoncepţionalelor, tulburăi psihice.
prin avorturi directe şi alte metode. • pilula antibaby, comercializată din anii 60, intervine în ciclul
Avortul este o crimă deschisă, dovadă de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul
atitudinea de evitare (neputincioasă) a fătului arătată natural. Ea are ca efecte secundare, analizate prin observaţii medicale,
de cunoştinţele şi aparatura medicală, fapt despre care boli cardiovasculare şi cerebrovasculare, favorizarea de infecţii, riscul de
orice om se poate informa. Pentru a arăta grozăvia cancer (la sân, de piele sau al ţesutului mucoasei uterine), tumori benigne,
acestei practici redau un monolog ce identifică realitatea tulburări psihice şi sterilitate.
de ansamblu a acestei crime – refuz feminin de se a Deşi iniţial pilula a fost prezentată ca un inhibator al ovulaţiei, s-a
angaja ca mamă: putut constata că ea este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor
„Sărut mâna, mama mea, sunt eu, cel din independente întreprinse de medici din diferite ţări. Adeseori, ovulaţia are
pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de loc şi copilul moare fiind lipsit de hrană, deoarece pilula usucă glandele
speriat şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, care ar trebui să i-o asigure. În S.U.A. la congresul „Federaţiei Naţionale a
crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât avortului” din 1985 s-a ajuns la următoarea formulă adoptată de delegaţi:
e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă „pilula şi spirala sunt avortive”
bucur de mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău. Trebuie ştiut Psalmul 139, în care se fac referiri la modul interesant
Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău prevăzut de Creator în dezvoltarea fătului şi apariţia unei noi fiinţe. De
izvorâtor de tihnă, linişte, pace şi bogată dragoste! Ce asemenea, trebuie să ştim că în procesul zămislirii, primele 21 de zile
puternici am putea fi împreună şi cum am învinge toate sunt determinante, căci în timpul lor are loc lipirea embrionului dezvoltat
necazurile şi mai ales ce frumoasă ar fi viaţa alături de de uterul mamei.
tine. Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea
cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit şi
să tresar nedumerit de ciripitul vesel al păsărilor.
Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar
drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de
cumpănă. Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru
că mai târziu te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva
necazurilor. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai
rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai
găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.
Mamă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi
este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va
transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor

12
Familia, cuibul credinţei
Pe lângă alte mijloace ca: spermicide-supozitoare, săruri alifii, vieţii coincide cu momentul fecundării. „Naşterea
spray-uri, tampoane ce şi ele produc un avort timpuriu, alt mijloc folosit adevărată este conceperea” (concluzie semnată de
de ocazie este prezervativul ce nu poate împiedica şi propagerea SIDA, 2000 de specialişti ginecologi la congresul al-II-lea de
aşa cum se pretinde. Poate în urmă cu câţiva ani, numărarea acestor la Monaco). Aceste concluzii elocvente şi pertinente
practici demonice ar fi fost periculoasă, stărnind curiozităţi vinovate, ale ştiinţei medicale adeveresc afirmaţiile adevărate
dar astăzi ne aflăm într-o situaţie critică ce necesită o abordare ale Bibliei.
pragmatică. Iată un caz de ispită în domeniu: „La un medic
Pe lângă efectele, deja amintite ce în cazul avortului obişnuit (nu ginecolog se prezintă un bărbat cu femeia lui însărcintă
timpuriu) sunt mai grave în plan fizic (leziuni, hemoragii, şi alte afecţiuni şi mamă a încă trei copii, pentru o întrerupere de sarcină.
uterine) şi psihic (depresii, anexietate, schizofrenie, psihoză afectivă), Medicul îi zice bărbatului: «Mai bine omorâm (vorbea
apar şi alte efecte indirecte asupra persoanelor coparticipante la acţiune. ironic) pe unul din cei trei în viaţă ca să nu punem în
Sunt forţate conştiinţele medicilor ce au rostit jurământul lui Hipocrat ce pericol viaţa femeii şi tot trei rămân». Ei au înţeles totul
conţine (în formularea de la Geneva) şi cuvintele: „... voi respecta în mod şi au renunţat la planul păcătos şi ulterior a mai născut
absolut viaţa omului, încă din momentul concepţiei sale ...”. încă doi copii după acea sarcină, din care s-a născut un
Medicul englez Ellen Grant scria în cartea sa „The Bitter Pill” (Pilula copil ce a devenit un cadru universitar”.
amară): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei”, Multe familii au experienţe spe-ciale în care
dar şi populaţia ţărilor cu natalitate foarte scăzută are de suferit şi îşi are Dumnezeu, prin mijloace supranaturale sau folosindu-se
reversul în eutanasie. Însă cele mai grave efecte sunt de ordin spiritual, de oameni, a ieşit înaintea nebuniei lor, oprindu-i de la
căci pedeapsa divină începe de la durerea conştiinţei, dar nu se opreşte crima abandonării „funcţiei de mamă”. Unii au trecut însă
aici. Iată ce declara o mamă după un avort: „De ce nu mi-a spus nimeni peste barierele divine din Cuvânt şi conştiinţă, dar mai
ce va urma? Toţi cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani târziu au observat că evitarea sub o formă sau alta a rolului
– doctorul consilierul, părinţii, prietenii, prietenele şi soţul meu - m-au de mamă, apasă cel mai greu conştiinţa unei femei,.
asigurat că aşa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum Oare de ce nu înţeleg şi bărbaţii că a refuza
copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, o concepere, a dori o unire fără procreere este un
nu mai pot să râd. Nimeni nu mă înţelege!” dublu act imoral; întâi faţă de Dumnezeu care ne-a
Concluziile medicinei contemporane, ale antropologiei, ale asociat Lui în creaţie, trădându-i încrederea ce ne-a
biochimiei şi ale biologiei dovedesc că orice avort (timpuriu prin acordat-o, căci el nu mai creează alt Adam şi altă
anticoncepţionale sau chirurgical) constituie întreruperea premeditară a Eva fără noi; iar în al doilea rând faţă de fiinţa care
unei vieţi autonome, din momentul conceperii, pentru că ştiinţific nu se ar trebui să se nască, pentru că bărbatul vrea trupul
poate dovedi cu seriozitate existenţa unui „moment magic” înainte de femeii (din iubire), dar acelaşi trup al femeii (mamei)
care embrionul a fost doar o bucată de carne şi numai după acel moment este revendicat tot de iubire (acolo consumându-
a devenit copil (om). „Ovulul fecundat, embrionul, pruncul, adultul sunt toate se prima tovărăşie) de un copilaş. Ce nedreptate
stadii de evoluţie şi maturizare ale aceleaşi vieţi omeneşti. Fiecare dintre noi criminală! Să te plimbi cu o barcă din plăcere (când
a existat în întregime în ovulul fecundat, numai că acesta necesită hrană şi ai putea sta pe mal), dar pe cel ce este în apă să nu-l
timp pentru următoarele etape ale vieţii sale” (doctor J. C. Willke, savant şi laşi să urce în aceeaşi barcă pentru a nu vă incomoda,
specialist de frunte al „Fundaţiei Internaţionale a dreptului de viaţă”). pentru a nu fi o povară în plus. Să nu uităm că Cel ce
„Începutul temporal al fiinţei omeneşti datează din momentul conceperii ţine barca este Stăpânul mării şi uscatului, Domnul vieţii
(fecundării). Din acel moment fiinţa umană este perfectă şi unică, deoarece este (Maleahi 2:15).
absolut în toate elementele sale şi nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Acest Subiectul este mult mai vast decât spaţiul unei
embrion microscopic, care în ziua a şasea sau a şaptea a vieţii sale are abia reviste, totuşi recomand părinţilor (soţilor) să privească
1.5mm înălţime, provoacă întreruperea ciclului menstrual al mamei, impunând o fiinţă umană în perspectiva veşniciei, să înţeleagă
astfel acesteia să-l ocrotească. Orice savant ce observă nepărtinitor fenomenele că gândirea divină este diferită de conceptele lumeşti
biologice este convins că fiinţa om începe să existe din momentul fecundării. hedoniste şi că Domnul a spus în Ioan 12:25 - „Cine
Acesta înseamnă că distrugerea cu bună ştiinţă a unui embrion de viaţă de orice îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în
vârstă (oricând după concepere) este echivalentă cu uciderea unei fiinţe omeneşti” lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică”.
(J. Lejeune, prof. de genetică celulară a universităţii din Paris). Vă reamintesc şi condiţiile de pensionare şi
Mulţi alţi profesori academicieni şi medici cu responsabilitate ajutor social prin biserică: „O văduvă ca să fie înscrisă
declară că omul există ca om din momentul conceperii şi inaugurarea în lista văduvelor, trebuie... să fi crescut copii...” (I
Timotei 5:9). Deci slujirea ca mamă, merită
răsplată din partea tuturor şi în lumea
acesta.
„Se caută mame pentru sfinţi”, mame
evlavioase care nu de teama urmărilor, să dea
naştere unor copii, ci cu dragoste, apoi să îi
educe pentru ca împreună, prin harul mântuitor
al Domnului Hristos să moştenească viaţa
veşnică.
Iosif Anca

13
Continuare de articole
Oamenii nu vor doar făgăduinţe. Astfel de lucruri oferă şi partidele politice, şi
(continuare din pagina 5) multe alte religii. Ceea ce este făgăduit de creştinism devine realitate vădită.
Creştinismul nu este doar promisiune fără acoperire. Creştinismul aduce
o bucurie fundamentată în experimentarea lui Hristos. Aceasta produce
bucurie, nu o idee filozofică, nu un concept, ci un Hristos personal. Noi nu
îndrăgim doctrine, nu îmbrăţişăm dogme. Nu înseamnă că vom crede orice,
dar noi adorăm un Hristos care deşi este glorificat, totuşi cinează cu noi,
mediat de către Duhul. Un Hristos de care ne ancorăm prin credinţă, dar a
cărui viaţă spirituală este la fel de reală precum este şi viaţa biologică din
noi. Sunt de acord cu trăirea prin credinţă, dar asta nu reduce creştinismul
la ceva abstract. Un creştinism fără dimensiunea divină, supranaturală şi
manifestată transcendent este doar o formă de evlavie fără putere. Un
creştinism al cărţii, al istoriei, al trecutului, nu prea ajută. Doar Hristosul care
se manifestă aici şi acum produce viaţă şi bucurie. Ţie, ţi-a adus-o? Trăieşte
El în tine producând râuri de bucurie?

Bucuria împlinită înainte de moarte
Şi bătrânii se pot bucura. Printre cei care au fost fascinaţi de
apariţia Mântuitorului au fost şi doi vârstnici – Simeon şi Ana (Luca
2:35-48). Şansele lor de a mai vedea împlinirea făgăduinţelor divine
scădeau cu fiecare zi ce trecea. Erau vârstnici de-a binelea şi totuşi,
postul, rugăciunea şi viaţa sfântă le-a adus anumite certitudini. Cel puţin
Simeon ştia că nu va intra în mormânt fără să-L vadă pe Mântuitorul. Iar
Dumnezeu este credincios, El nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui.
El are ceasul Său care merge întotdeauna exact. Şi câteva clipe din acest
ceas divin s-au suprapus prin har cu ultimele zile din viaţa acestor doi
ajunşi la anii senectuţii. Mă gândesc la nişte înziliţi care au încă harul de
a-şi vedea strănepoţii. E o bucurie, dar este totuşi incomparabilă cu ceea
ce au văzut cei doi. Să-L vezi cu ochii tăi pe Mântuitorul lumii! Acesta,
da har! Este însă ceva care mă intrigă în această relatare. Să vezi ceva
de care tu nu te poţi bucura decât o clipă, dar totuşi să te bucuri. Cei
doi s-au bucurat cu o bucurie scurtă, dar intensă. O clipă, dar ruptă din
veşnicie. Nu au avut nevoie nici măcar să se încurajeze reciproc în a
se bucura.. Nu a fost cazul să asculte un discurs motivator, inspirator la
Templu. Efectiv au erupt în bucuria lor. Cuvintele nu conteneau să curgă.
De ce? Pentru că aşteptarea lor a luat sfârşit. E grea aşteptarea? Este.
Mai ales când e vorba de ani şi totuşi au aşteptat. A meritat. Dar, oare câţi
mai aşteaptă împlinirea unor promisiuni cereşti? Poate puţini, dar toţi câţi
aşteaptă vor fi răsplătiţi cu bucurie.    
Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
(Filipeni 4:4) Citirea acestor rânduri nu produc în mod automat bucurie. Dar
surprinde-i secretul – în Domnul! Călăuziţi spre El, fermecaţi de prezenţa
Lui, inundaţi de puterea Lui, uluiţi de frumuseţea Lui, copleşiţi de precizia
împlinirii făgăduinţelor Lui, potopiţi în harul Lui, ajungem să fim saturaţi de
bucuria Duhului. Dar de ce oare viaţa ne este adesea lipsită de bucurie, deşi
ne socotim creştini? De ce feţele noastre, trăirea noastră şi chiar închinarea
noastră sunt lipsite de atractivitate pentru cei din afara comunităţilor noastre?
De ce folosim mijloace artificiale de a produce bucurie? Cred că şi diavolul
râde uneori de scamatorismul nostru religios, iar Dumnezeu priveşte îndurerat
când are puse la dispoziţia noastră o sumedenie de resurse inepuizabile ale
bucuriei, iar noi ne alimentăm din puţuri crăpate. Doamne, adu bucuria Ta
în valuri peste noi! Fă ca să ne vedem falimentul personal sau colectiv şi să
te chemăm să vii cu toată plinătatea lui Hristos în noi prin Duhul spre a ne
umple de bucurie veritabilă (Romani 15:13).
14 Daniel Grigoriciuc
Continuare de articole
(continuare din pagina 13)
3. Isus Cristos este singura cale
înspre mântuire
Acest principiu este scos în evidenţă de multe
pasaje biblice, printre care: Ioan 14:6 spune: „Eu
sunt calea, adevărul, viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine”; Fapte. 4:12 „În nimeni altul nu este
mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat
oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
putea trăi cu adevărat schimbarea. Altminteri el se Desigur că într-o lume cu un pronunţat
va bălăci în mlaştina zonei gri a sintezei, trăind un caracter ecumenic, acest lucru poate apărea drept
creştinism la jumătate de normă. scandalos. Cine suntem noi ca să gândim în felul
acesta şi tot mai mulţi evanghelişti cad în capcana
2. Contrastul dintre sfinţenia absolută tăcerii. Dar mai degrabă cine suntem noi să nu
a lui Dumnezeu şi păcătoşenia gândim aşa, dacă Dumnezeu însuşi spune că aşa
noastră deplorabilă stau lucrurile. Oare când am acceptat această
Teologia modernă a încercat apropierea slujbă, Isus ne-a chemat la succes sau la ocară?
omului de Dumnezeu reducând treptat distanţa El ne-a chemat să-I călcăm pe urme, iar urmele Lui
dintre cei doi. Dumnezeu este văzut azi ca un duc înspre cruce.
prieten cu care poţi discuta de la egal la egal. Acest principiu nu se bazează pe fanatism
Această gândire comportă însă riscul dezonorării religios, ci constituie o bază teologică solidă.
lui Dumnezeu şi a desacralizării jertfei de la Datorită naturilor lor diferite, Dumnezeu şi omul erau
Calvar. Trăim în era în care realitatea păcatului despărţiţi, Dumnezeu sfânt, omul păcătos, primul
este negată, iar a numi pe cineva păcătos este având o natură divină, iar celălalt, umană. Biblia
considerat un delict. Omenirea de azi încearcă spune că apropierea şi unirea au fost realizate în
cu ajutorul pozitivismului să-şi vindece conştiinţa trupul lui Isus Hristos: „Şi pe voi care odinioară eraţi
vinovată în timp ce, în mod iluzoriu, omul modern străini, prin gândurile şi prin faptele voastre rele,
se consideră a fi bun. Păcatul este însă o realitate El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin
pe care statisticile nu o neagă ci o susţin, iar dacă moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui
păcatul este real, el trebuie predicat în felul acesta, sfinţi fără prihană şi fără vină” (Col. 1:21,22).
altminteri noi înşine vom trăi într-o lume ireală. Hristos este puntea teantrică pentru că
Omul se naşte corupt, iar Scriptura scoate în prin întrupare, El reuneşe în sine, în propriul său
evidenţă lucrul acesta „Iată că sunt născut în păcat hipostas natura divină cu cea umană. El apropie
şi în nelegiuire m-a zămislit mama mea” (Ps. 51:5). prin cruce cerul de pământ şi pe Dumnezeu de
Evanghelizarea modernă este astăzi în pragul om. Acesta este un eveniment prezent doar în
falimentului deoarece s-a renunţat la acest pricipiu creşinism. Dacă în islamism Dumnezeu este
care este de fapt singurul mod prin care lucrează crud, fiind veşnic departe de creaţie, budismul
Duhul Sfânt. „Când va veni El va dovedi lumea ia naştere în clasa cea mai de jos a Indiei şi
vinovată în ceea ce priveşte păcatul neprihănirea acesta modelează profund doctrina acestei religii,
şi judecata” (Ioan 16:8). deoarece viaţa crudă îi adusese pe acei oameni
Doar atunci când păcătosul va fi în starea în care îşi doreau mai degrabă moartea.
confruntat cu starea sa de păcat şi va înţelege Astfel că ultimul stadiu paradisiac al budismului
că singura lui şansă pentru iertare şi mântuire este nihilismul. Isus este singura cale înspre
este jertfa Domnului Isus Hristos, va învăţa să mântuire deoarece doar El şi nimeni altul, s-a
preţuiască sacrificiul de la Calvar şi să trăiască găsit vrednic să facă ceea ce a făcut, ceea ce era
în faţa acestui Dumnezeu sfânt cu teamă şi necesar şi mântuitor.
evlavie. Dacă păcătosul nu va înţelege sfinţenia Cele notate până aici se impun, chiar
lui Dumnezeu în contrast cu viaţa lui păcătoasă, va fără o provocare directă, într-un apel, un
fi înclinat să tolereze păcatul în viaţa lui, având o avertisment solemn să fim lucrători împreună
atitudine nepăsătoare faţă de jertfa lui Isus. cu Dumnezeu, care ne-a „chemat în Hristos
Isus la slava Sa veşnică” (1 Petru 5:10)

Florin Ost
15
Statutul moral şi spiritual al creştinului

Hans Killian, un renumit medic chirurg, scriitorul cărţii
În spatele nostru stă Dumnezeu, apărută la Editura Kadmos,
Atena, 1960, descrie în ultimul capitol, intitulat Moştenire, cum a
fost vizitat de o tânără doamnă ca să-i solicite ajutorul medical.
Era soţie de medic, avea doi copii, de cinci şi trei ani şi era
însărcinată în luna a patra. Soţul ei fusese mobilizat şi se afla
pe Frontul de Răsărit. Doamna avea dureri la sânul stâng şi sub
bratul stâng depistase o mică umflătură tare. Medicul, după ce a
ascultat-o, a început s-o examineze.

„Am palpat şi am simţit ca s-o spunem deschis, ştiu că sunt pierdută. Asta o simt şi numai
un întreg lanţ de astfel de pentru asta, vă rog: ajutaţi-mă până ce va veni copilul.
ganglioni la ambii sâni. Şi sub Am tăcut mult timp, biruit de cuvintele ei. Apoi am mai
braţul drept se puteau simţi, încercat o dată s-o fac să-şi schimbe părerea, accentuându-mi
sub piele, ganglioni mici şi tari cuvintele, i-am spus:
şi două umflături mai mari lângă vasele de sânge – Nu trebuie să vorbiţi aşa. Vă aflaţi în mare pericol, asta
ce duc la mână. Era îngrozitor! Un cancer în creştere este sigur, dar încă nu sunteţi pierdută. Avem chiar o posibilitate
rapidă la amândoi sânii... să vă salvăm, dacă am micşora lucrarea hormonilor sarcinii
În timp ce bolnava se îmbrăca, cugetam în printr-o întrerupere urgentă a ei, după care să vă operăm. Altfel
sinea mea, cum oare aş putea să-i spun crudul adevăr în mod sigur mergeţi spre catastrofă chiar dacă v-aş scoate din
în modul cel mai potrivit. După ce s-a îmbrăcat şi s-a rădăcină amândoi sânii.
asezat pe scaun, i-am spus imediat: Când am terminat, m-a privit direct în fată şi mi-a răspuns
– Doamnă, faptul că lucrurile sunt foarte serioase aproape cu duşmănie:
îl cunoaşteţi şi dumneavoastră. Că ne aflăm în faţa unor – Lucrul acesta nu-l vreau. Nu-mi puteţi ucide copilul!
hotărâri dificile, nu pot şi nici nu trebuie să vă ascund. Niciodată n-am întâlnit ceva asemănător. Mişcat, am
Nu s-a pierdut, nici n-a început să plângă. luat-o de mână.
– Trebuie să vorbesc imediat cu soţul – Bine, ati biruit! Se va împlini dorinta dumneavoastră.
dumneavoastră. Trebuie să-l chemăm de pe front. De Vă rog să vă aranjati toate acasă, pe cât de repede puteţi şi
această dată, însă ochii ei au lăcrimat. imediat după aceea veniţi la clinică. Nu putem pierde timp.
– Nu ştiu unde este bărbatul meu. De mai mult de După două zile se afla internată în clinica noastră. La
două luni nu avem nici o veste de la el. prima mea vizită, am aflat-o liniştită, manifestând o pasivitate
Faptul acesta a îngreunat şi mai mult situaţia, aproape veselă. Din păcate, era de datoria mea să-i fac noi
pentru că acum săraca femeie trebuia să ia singură comunicări triste. I-am spus că nu îmi puteam asuma riscul
hotărârea; o hotărâre ce va însemna moartea sau viaţa să îi scot amândoi sânii deodată. A doua zi, la ora 7, trebuia
copilului ce-l purta sub inima sa. Trebuia să-i explic că să operăm o parte şi dacă mergea bine, după 2-5 săptămâni
este nevoie să ia o hotărâre şi de aceea am continuat trebuia să operăm şi cealaltă parte.
pe un ton aspru: Organismul tinerei femei, era pentru moment, încă
– Sunteţi grav bolnavă, doamnă, şi vă aflaţi în stare bună. Umflăturile, ce se măreau aşa de repede, cu
fără îndoială în mare pericol. Schimbările apărute la toate că pricinuiseră o vlăguire, nu influenţaseră încă starea ei
pieptul dumneavoastră depind în mod sigur de sarcină. generală. Am discutat amănunţit despre operaţie cu şeful meu
Ganglionii se află în neregularitate şi au degenerat şi mi-am ales colaboratorii cei mai buni... Toate aceste măsuri,
prin influenţa unor hormoni produşi din cauza sarcinii. pentru a ajuta cât mai mult la protejarea mamei şi a copilului.
Trebuie să înţelegeti vă rog, că din pricina aceasta Când am intrat sterilizat în sala de operatie, toate erau gata.
vă propun întreruperea sarcinii. Aşa cum se prezintă Locul care trebuia operat era descoperit. L-am examinat încă
situaţia dumneavoastră, nu vă pot lăsa copilul. Trebuie o dată şi am început. Am tăiat direct, cu atenţie, de jur împrejur
să încercăm să depistăm cauzele acestor umflături de întreg sânul stâng, împreună cu pielea ce ne trebuia mai târziu.
la sâni şi pe cât ne stă în putinţă, să oprim creşterea Am prins imediat cu pensete venele, din care curgea sânge.
lor. Dar aceasta nu se poate face când în corp circulă Am tăiat mai adânc, lăsând neatinsă întreaga glandă a sânului
cantităţi mari de hormoni, datorită stării de graviditate, lipită de muschii cei mari ai pieptului şi le-am desprins pe toate
care desigur, sunt folositori pentru copil, însă pentru împreună de pe peretele toracic.
dumneavoastră constituie un pericol aproape mortal. De După aceea, a început partea a doua de curăţire
aceea trebuie să se întrerupă sarcina. După părerea mea, totală a ganglionilor de sub braţ şi încheieturi. A fost o muncă
nu avem altă alternativă! obositoare, deoarece întreaga zonă se umpluse cu mici
M-a privit înspăimântată şi după ce şi-a mişcat capul umflături canceroase. Aici există totdeauna ganglioni periculoşi
în semn de dezaprobare, mi-a explicat cu o voce calmă: şi aceştia trebuiau negreşit îndepărtaţi...
– Nu! Niciodată! Copilul nu-mi aparţine numai mie, ci şi După operaţie am ţinut-o sub observaţie continuă. Eu
bărbatului meu, de aceea nu-mi voi da consimţământul ca să- însumi mergeam foarte des la patul ei ca să mă conving că nu
mi fie luat. Îmi este indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla i s-a întâmplat nimic copilului. Din fericire, primele patru zile
cu mine, dar copilul este o moştenire pentru bărbatul meu, de au trecut şi copilul era în stare bună. Astfel, pentru moment,
16 aceea nu pot da înapoi. Ştiu că viaţa mea se primejduieşte. Şi, pericolul fusese limitat.
Statutul moral şi spiritual al creştinului
În salon simţeam că plutea o întrebare nepusă. Şi In luna a opta, i-am propus să i se provoace o
într-adevăr, într-o zi, zâmbind nevinovat femeia mi-a pus naştere prematură. Insă a refuzat. Voia să meargă acasă.
următoarea întrebare: Astfel a venit ziua când a părăsit clinica noastră. Sora ei a
– Domnule profesor, oare cât voi mai trăi? venit după ea. Le-am însotit pe amândouă până la maşină.
Am înţeles imediat. Voia să afle dacă i-a rămas destulă Pentru o clipă am mai rămas singur cu bolnava şi am simţit
vreme să aducă copilul pe lume. N-am putut şi n-am vrut s-o că se lupta cu ea însăşi, dar la sfârşit i-a scăpat de pe buze
mângâi într-un mod ieftin. De aceea i-am spus numai atât: întrebarea de care mă temeam:
– Nu mă mai întrebaţi despre asta, iubită doamnă. – Cât mai am încă de trăit?
O dată cu trecerea timpului am observat cu teamă că Am evitat să răspund, mişcând tăcut din cap. Nu
slăbea continuu. voiam ca în ultima clipă să-i spun minciuni.
Subiectul discuţiei noastre era aproape întotdeauna în – Inştiinţează-mă când se va naşte copilul, am rugat-o.
jurul copilului ce îl aştepta şi, când încercam să schimb vorba Iar ea mi-a făgăduit.
spre altele, ea îl readucea din nou cu insistenţă la acelasi punct, Am aşteptat să-mi trimită vreo carte poştală, dar am rămas
în jurul căruia, precum se vede, se învârteau mereu toate uimit când, într-o zi, am primit o scrisoare scrisă de ea însăşi:
gândurile ei. Cu o vie emoţie, observam că pentru ea acest „Iubite domnule profesor, deoarece aţi luat parte cu
copil era o mărturie a dragostei ei, un dar pentru bărbatului ei atâta căldură la lupta mea, veţi fi şi singurul care veţi afla
atunci când se va întoarce de pe front. de la mine însămi vestea cea mare. Sunt foarte slăbită şi
Nu puteam s-o las să îşi dea seama că nu eram în stare trebuie să-mi economisesc puterile ce mi-au rămas. Acum
să iau parte la nădejdea ei. În taină, căutasem să aflu unde se zece zile a venit copilul pe lume. Un băieţel. Un copilaş
afla bărbatul ei şi, de la Cartierul General, am aflat confidenţial mititel. Inima îmi este atât de plină de recunoştinţă, încât
că întreaga grupare în care se afla şi el se pierduse pe Frontul îmi este cu neputinţă să exprim prin cuvinte simţămintele
din Răsărit. mele. Recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi recunoştinţă
A sosit şi timpul să îi spun că în ziua următoare voiam faţă de dumneavoastră, iubite domnule profesor.
să-i fac a doua operaţie. A dat numai din cap. A doua operaţie Ultimele săptămâni au fost destul de grele şi uneori
urma să fie mult mai pretenţioasă şi mai periculoasă decât mă gândeam că nu voi putea rezista până în sfârşit. Mă
prima, deoarece starea generală i se înrăutăţise. rugam într-un mod copilăresc, care, poate, pe un teolog
Am lucrat repede şi cu atenţie, pe cât am putut mai bine. l-ar fi putut face să râdă dispreţuitor: «Dacă Tu eşti
Cu cea mai mare grijă am oprit hemoragiile, ca să protejez acolo sus şi dacă Tu eşti Dragoste, atunci dăruieşte-mi
circulaţia sângelui. Se afla în luna a şasea şi, prin urmare, copilul acest copil!» Aşa îi spuneam şi El, în nemărginita Sa
n-ar fi putut trăi dacă s-ar fi pricinuit o naştere prematură. Dar, milostivire, a auzit rugăciunea mea, care era ca o silire.
în ciuda marii noastre concentrări, de data aceasta a trebuit Faptul acesta pentru mine înseamnă nespus de
mult mai mult timp ca să elimin sânul şi să curăţ subsuoara şi mult. Este cea mai mare mângâiere a mea, pe ultima parte
ganglionii de la încheietură. Ţesuturile deveniseră un cocoloş şi a drumului care se mai află înaintea mea. Moartea vine...
mereu atingeam în adânc noi mase canceroase. Sfârşitul se apropie... Nu vreau să par mai bună decât sunt:
Am terminat, am cusut rana mare şi am aranjat instalaţia şi eu simt adeseori frică de moarte. Acea frică adâncă pe
de drenare, fără a se ivi complicaţii, dar mă îndoiam că vom avea o care făptura o simte înainte de a pleca din această viaţă
vindecare completă, deoarece numărul de globule albe din sânge şi aceasta mi se întâmplă mai ales în timpul nopţilor,
era scăzut, în pofida tuturor eforturilor noastre. Am rămas aşadar când stau singură cu ochii deschişi în întuneric. Dar
cuprins de o mâhnire profundă atunci când au scos bolnava din atunci mă mângâi cu gândul la copil care pentru mine
sala de operatie. Faptul era înfricoşător şi simţământul că, în cele constituie dovada vie a dragostei lui Dumnezeu.
din urmă, toate vor fi zadarnice, ne îngreuia pe toţi. Ieri am fost nevoită să-mi întrerup aici scrisoarea.
Pe mine mă chinuia încă o grijă diferită, pe care o A venit sora mea şi m-a certat de-a binelea. Voia să mă
ascundeam cu precauţie de femeie: că făptura aceea mică ar facă să înţeleg că de dragul copilului am datoria să
putea muri în ea. De aceea, imediat după operaţie, am mers în rămân în viaţă. Acum, afară de faptul că nu stă deloc în
camera ei si am ascultat inima copilului. Bătăile erau slabe, dar propriile mele puteri să-mi prelungesc viaţa, consider
totuşi se simţeau şi au rămas aşa şi în următoarele zile. Într-o că la urma urmelor, chiar şi cei mai iubitori dintre părinţi,
dimineaţă m-a înştiinţat, radiind de bucurie: copilul se mişcase nu pot face decât puţine lucruri pentru copiii lor. Soarta
în pântecele ei. lor, precum şi a noastră, se află în mâinile lui Dumnezeu.
Se apropia de luna a şaptea. Începuse ultima luptă cu În aceste puternice mâini părinteşti încredinţez acum cu
timpul. I-am propus să facă nişte iradieri, ca să neutralizăm desăvârşire pe toţi cei pe care îi las în urma mea...
nişte celule maligne ce rămăseseră. Deoarece am prevăzut că M-am trudit să fiu o mamă bună pentru copiii
s-ar putea teme să nu vatăme copilul am încredinţat-o, fără ca mei, care au fost pentru mine darul cel mai de preţ.
ea să mă întrebe, că am putea izola copilul de influenţa razelor. Timp de zece ani, am fost legată de bărbatul meu
Dar nu a fost de acord şi mi-a spus: cu o dragoste care n-a cunoscut niciodată nici cea
-Pentru care motiv să le facem? Ştiu unde mă aflu. mai mică umbră. Ca să le laşi pe toate acestea nu
Din zi în zi se vedea mai obosită... Rana nu se închidea. este uşor. Aş vrea însă, ca şi altă dată, să vă asigur -
Locul care rămăsese deschis nu se vindeca. Puterile renăscute deoarece m-aţi sprijinit în cele mai grele ceasuri ale
ale organismului ei ajunseseră la sfârşit. vieţii mele - că merg înainte cu siguranţa că le voi
A trecut şi luna a şaptea. Astfel că într-o zi, am mers la regăsi acolo pe toate învăluite
ea şi i-am spus: în strălucire şi eliberate de
– Dacă copilul vine acum, va putea rămâne în viaţă! nimicnicia pământească”.
Niciodată nu voi uita manifestările care au urmat acestei P.S. Când vreodată se va
veşti. Lacrimi de bucurie au strălucit în ochii ei şi fata-i palidă şi întoarce bărbatul meu, daţi-i vă
slăbită se lumina dinăuntru cu o strălucire de fericire. Pentru rog, scrisoarea aceasta”.
După 14 zile am primit
putine zile s-a îmbunătătit şi starea ei. A prins puţină culoare, dar
vestea morţii ei”.
după aceea, extenuarea trupească a progresat în mod nemilos. (Presa ortodoxă nr. 692/4.4.1986, Grecia). 17
Istorie

• Voltaire dezvoltă raţionalismul „Iluminismu- • Prin înfiinţarea „Societăţii Misionare Baptiste
lui”, atacând creştinismul şi aşezându-l pe om în din Londra” intrăm în epoca misiunii creştine mod-
centrul universului, ca „măsură a tuturor lucrurilor”. erne. William Carey este trimis în India.
Călcând pe urmele gândirii lui, Revoluţia Franceză Eliberată prin Reformă din chinga Bisericii cu
din 1789 răstoarnă ordinea tradiţională, decretează pretenţii totalitare de dominaţie mondială, societatea
sfârşitul valorilor creştine şi întronează pentru o a evoluat rapid spre ceea ce numim azi”civilizaţia
scurtă perioadă domnia „zeiţei raţiunii”. Rezultatele modernă”. Renaşterea a eliberat spiritul uman creator
sunt catastrofale. şi a propulsat omenirea prin defileul epocii ideologice
• În contrast, Anglia şi America trăiesc vremuri (Iluminismul) spre epoca tehnologică de astăzi. Acest
de „treziri religioase creştine” produse de predicile spirit uman eliberat şi conştient de propria lui valoare
înflăcărate rostite de câţiva oameni ai lui Dumnezeu individuală înaintea lui Dumnezeu, a produs revoluţiile
de excepţie: George Whitefield, fraţii Wesley şi Jona- democratice prin care s-au înlăturat în mare măsură
than Edwards. convenţiile sociale care îi clasificau pe unii drept ”nobili”,
• În Germania, „pietismul” (de la latinul „pieta” = iar pe alţii drept ”oameni din popor”.
evlavie) insuflă o nouă viaţă în luteranism. Un astfel Sloganul „Fraternité, egalité, liberté” a produs o
de luteran, Johan Sebastian Bach a declarat că el va egalizare a lumii pe criteriul ”frăţiei în familia universală
compune „doar pentru gloria lui Dumnezeu”. a copiilor lui Dumnezeu”. Era de fapt, spiritul bisericilor
• Contele Zinzendorf proclamă Herrnhutul ca de ”fraţi” (Filadelfia din cartea Apocalipsei), amplificat la
teritoriu Moravian în Saxonia. De aici vor pleca mai dimensiunile întregii societăţi umane.
târziu „fraţii moravieni” în călătoriile lor misionare Începând cu secolul al XVII-lea, în Europa au
şi vor înfiinţa biserici evanghelice. început să se formeze, în perimetrul fostului Imperiu
• Bisericile protestante acceptă pătrunderea Roman, state naţionale independente. Împăraţii şi
muzicii instrumentale în serviciile divine. Chris- demnitarii locali n-au mai acceptat ca supuşii creştini din
tians Hendel, Mendelssohn şi Haydn compun piese teritoriu să fie în acelaşi timp subordonaţi şi scaunului
înălţătoare, în timp ce poeţi ca Isaac Watts şi fraţii papal de la Roma. Prin urmare, ei au încurajat formarea
Wesley scriu imnuri destinate să fie cântate în co- unor ”biserici naţionale”, în care influenţa Romei avea
mun de credincioşii din biserici. să fie mult diminuată.
• Creştinismul iese de sub tutela „liturgică” a
„sacramentalismului” şi produce schimbări radicale Revoluţia renascentistă
de comportament şi psihologie. Aceste trăiri sunt
examinate în lucrări „de specialitate” devenite foarte Umanismul renascentist, dezlănţuit concomitent
repede „clasice” în lumea protestantă: „Începutul cu mişcarea Reformei, a urmărit readucerea omenirii
şi progresul religiei în suflet” de Philip Doddridge, sub imperiul ”raţiunii”. Materialismul filosofic propagat
„Principii de filozofie şi politică morală” de William de Aristotel a fost readus în arena ştiinţifică şi a dus la
Paley, „O analiză practică a sistemelor religioase” de apariţia ”ateismului ştiinţific”. În felul acesta, eliberată de
William Wilberforce. Pentru cei ce vor să cerceteze sub tutela eclesiastică, ”ştiinţa” s-a dezvoltat pe direcţii
amănunţit Biblia, Cruden publică pe la începutul noi, nebănuite până atunci. Societatea a reintrat în cli-
secolului cea dintâi „Concordanţă” biblică. matul divers dinaintea Evului Mediu.
• Se răspândeşte climatul de libertate religioasă.
Anul 1800. La 59 de generaţii după Chris-
În Statele Unite sunt eliminate „testele religioase”
tos, lumea este încreştinată în proporţie
pentru cei ce vor să ocupe poziţii în ierarhia politică.
de 23,1% (86,5% fiind albi). Lumea este
În Rusia, ţarina Ecaterina cea Mare acordă libertate
evanghelizată în proporþie de 27,2%.
tuturor religiilor.
Biblia este tradusă în 67 de limbi.
• Creştinul Daniel Defoe scrie cărţi în care „de-
venirea spirituală” este reprezentată metaforic prin
aventuroase călătorii geografice. Extras din
„Identitate creştină în istorie”
18 Daniel Brânzei
Experienţe
de „dare” şi „primire”
Într-o zi ând urcam treptele la tramvai am auzit vocea la acea văduvă era o oală mai mică de culoare verde şi cu capac
Domnului care mi-a vorbit: „O vezi pe sora X (ce a urcat în acelaşi roşu, iar mâncarea era foarte simplă şi puţină.
tramvai)? Dă-i cei 5 RON pe care îi ai”. Am ajuns lângă acea soră Am mers la ea şi i-am zis: „Soră, Domnul mi-a zis să vin
şi i-am zis: „Am avut un cuvânt din partea Domnului să îţi dau aceşti să-ţi aduc această mâncare”. Sora mi-a răspuns: „Am rugat pe
bani, ştiu că sunt puţini, dar eu ţi-i dau în numele Domnului”. Sora fetele mele să-mi facă pentru regimul meu alimentar o supă de
a zis: „M-am rugat Domnului să-mi dea bani de pâine, căci nu zarzavat şi sarmale cu ciuperci, dar m-au sunat şi mi-au zis că
mai aveam”. Apoi a mai adăugat: „Domnul să te binecuvânteze trebuie să rămână după program la servici până seara şi nu mai
şi să-ţi dea înapoi”. Stăteam lîngă sora şi din nou am auzit vocea pot să-mi facă ce le-am rugat ”.
Domnului spunând: „Iată ai dat 5 RON şi am să-ţi dau 50 EUR ***
pentru nevoile tale”. În zilele acelea trebuia să-mi xeroxez o carte Eram în perioada examenelor, când într-o seară am vrut
pentru un examen, iar părinţii mei nu primiseră salariul şi eu aveam să stau mai mult ca să învăţ. Deodată, am auzit vocea Domnului
doar acei bani. De aceea, când Domnul mi-a cerut să dau banii la spunând: „Trebuie să te duci în seara aceasta la o familie şi să
acea soră am zis: „Doamne îi dau din toată inima, chiar dacă mă le duci ceva de mâncare”. Eu am răspuns: „Este târziu şi am de
voi împrumuta de la colegi pentru carte”. învăţat”, dar El mi-a repetat: „Trebuie să te duci în seara aceasta” şi
În următoarea săptămână, era din nou părtăşie de rugăciune a treia a oară a repetat categoric. Am lăsat învăţatul pentru examen
în Casa Domnului, dar eu nu mă simţeam prea bine şi mă gândeam şi am avut îndemn să iau de acasă: cartofi, ceapă, zarzavat, orez,
că mă voi ruga acasă. Însă marţi, înainte de ora 17, Domnul mi-a zis: ulei, zacuscă, compot, chiar şi sare şi chibrituri pentru aprins focul,
„Trebuie să mergi la adunare, căci te va suna un frate slujitor şi va precum şi bani pentru pâine pe care am luat-o de la magazin.
trebui să rămâi la rugăciune”. Şi Domnul a repetat de trei ori: „Astăzi se Am ajuns la familia aceea şi am bătut la uşă. Toţi erau pe
va împlini ce ţi-am spus - ai dat 5 RON şi am să-ţi dau 50 EUR”. La genunchi cerând Domnului să le trimită ceva să mănânce. Nu mai
ora 5 după-masa, m-a sunat un frate slujitor şi m-a întrebat dacă pot să aveau în casă nici sare şi nici cu ce să aprindă focul. Când ne-am
rămân la rugăciune după ora 20. Am acceptat şi am plecat la adunare. rugat toţi cu mulţumire, Domnul mi-a zis: „Du-te liniştită, căci Eu am
După terminarea rugăciunii, fratele respectiv mi-a dat banii zicând : să te ajut la examenul ce urmează”. A doua zi, la examen, Domnul
„În numele Domnului, pentru nevoile dumneavoastră la şcoală”. Când mi-a dat biruinţă; profesorul a fost mulţumit cum am răspuns şi am
m-am uitat am văzut că am primit 50 EUR, aşa cum Domnul a spus. luat o notă mare.
Atunci mi-am făcut socoteala, căci aveam de cumpărat mai multe cărţi ***
pentru examen; costau 50 de EUR. A fost totodată şi un test pentru Eram tot în sesiune şi mai aveam două examene foarte
mine, ca Domnul să vadă ascultarea mea. grele. Într-o zi I-am cerut Domnului în rugăciune să mă ajute la
*** aceste examene. Domnul mi-a zis: „Da, le vei lua cu bine, dar
Într-o zi, m-am dus la o soră şi acolo Domnul mi-a vreau să îndeplineşti şi tu o cerere din partea Mea. Iată, vreau ca
spus: „Iată sora îţi va da 20 RON, dar nu sunt pentru rezolvarea banii care îi ai puşi deoparte, în fiecare lună, mai mult de jumătate
problemelor tale, va trebui să-i dai la altă soră”. Când am intrat în de an (se adunase o sumă destul de mare), să îi dai pe toţi la o soră
cameră, acea soră a spus: „Îţi dau aceşti bani în numele Domnului” din judeţul Galaţi, căci are nevoie”. Atunci am zis: „Bine Doamne,
şi mi-a dat 20 RON. Când am plecat, I-am mulţumit Domnului şi dar pot să-mi opresc şi mie măcar 1 RON”. Domnul mi-a zis: „Eu
m-am bucurat, dar mă gândeam cum să iau legătura cu sora căreia ţi-am cerut să-i dai toţi”.
trebuia să-i dau banii. Am trecut cele două examene cu bine şi am trimis banii
În ziua următoare, am fost invitată la o adunare. M-am prin poştă la acea soră săracă. Noaptea am avut un vis: stăteam
dus şi m-am aşezat pe un loc şi sala s-a umplut repede, căci era o la marginea unui drum şi sora aceea era pe celălalt mal al unui
slujbă de evanghelizare, dar lângă mine a mai rămas un loc liber. râu ce trecea pe lângă drum. Eu am întrebat-o dacă a primit banii,
Când s-a făcut prima rugăciune, a venit şi s-a aşezat lângă mine iar ea mi-a răspuns că i-a primit şi s-a bucurat foarte mult, căci
chiar sora căreia trebuia să-i dau banii. Atunci ea mi-a spus că nu a fost bolnavă şi nu a avut bani. Luase pe datorie mâncare şi
mai avea de câteva zile bani pentru a face cumpărăturile necesare medicamente, iar acum putea să-şi plătească datoriile. După
pentru mâncare. câteva zile, am luat legătura prin telefon cu o vecină de-a ei, care
mi-a confirmat ce am visat.
Era ora nouă seara şi măturam holul, când am auzit vocea Aşadar nu contează cine eşti, unde locuieşti, ce problemă
Domnului spunând: „Du-te la o soră văduvă şi du-i din mâncarea ai, Dumnezeu poate folosi oamenii care ascultă de El, pentru
ce ai făcut-o”. În ziua aceea am făcut supă cu zarzavat fără carne, a-ţi rezolva problema. Domnul să fie slăvit pentru aceste lucrări
sarmale cu ciuperci şi prăjitură. Domnul mi-a arătat cum pe aragaz minunate!
G.D.M.

...întrebări...
1. Conform Legii lui Dumnezeu şi realităţii istorice a Israelului, idolatria a fost cel
mai mare păcat în perioada Vechiului Testament. Sub ce forme şi în ce mod se manifestă
păcatul idolatriei în vremea noastră? Care este antidotul cel mai puternic pentru ca inima
celor credincioşi să fie întreagă a Domnului?
2. Care sunt principiile de bază în constituirea unei familii, pentru a nu fi afectată de
ispitele ce duc la divorţ? Dar pentru a nu fi influenţată de secularizar
3. Care sunt dovezile cele mai autentice ale convertirii unui om venit din lume? Dar ale
unui tânăr crescut într-o familie de credincioşi?
CĂSĂTORIE
Alege ce iubeşti, iar apoi iubeşte ceea ce ai ales.

Unii îşi apreciază cel mai mult partenerul înainte de căsătorie şi după funeralii.

Mulţi ţin foarte bine minte „unde” şi „cum” s-au căsătorit;
ceea ce se pare că au uitat este... „de ce?”

„Bunul simţ”, va evita nu numai divorţurile, ci şi unele căsătorii.

Un om ar trebui să se căsătorească numai cu acea femeie 
pe care şi-ar fi ales-o drept prieten, dacă ar fi fost bărbat.

Cu căsătoria pe motive de frumuseţe este ca şi cu cumpărarea pe credit: 
vezi ceva, îti place, o iei şi mai târziu... plăteşti.

Dacă vrei o soţie bună, căsătoreşte-te cu una care a fost fată bună la părinţi.

Pentru succesul în căsătorie nu este de ajuns să găseşti un partener potrivit, 
ceea ce mai trebuie este să fii şi tu un partener potrivit.

Dacă părinţii sunt o alegere a lui Dumnezeu pentru noi, 
tovarăşul de viaţă trebuie să fie o alegere a noastră pentru Dumnezeu!

O căsnicie reuşită este una în care te îndrăgosteşti de mai multe ori, 
dar de aceeaşi persoană.

Înainte ca să critici defectele partenerului, adu-ţi aminte că tocmai ele au fost pricina 
pentru care nu s-a putut căsători cu un/o soţ(ie) mai bun(ă)!

Un soţ este un bărbat care se aşteaptă ca soţia lui 
să fie perfectă şi înţelegătoare cu imperfecţiunile lui şi invers.

Căsnicia este ca şi cu doi oameni care călăresc acelaşi cal; unul trebuie să stea în spate.

Dacă vrei să fii tratat acasă ca un rege, tratează-ţi soţia ca pe o regină!

Nu te căsători pentru bani; îi poţi împrumuta mult mai ieftin!
Ar fi cu mult mai puţine divorţuri dacă soţii ar încerca să-şi păstreze soţiile 
cu acelaşi zel cu care s-au străduit să le cucerească.

Ca să ai o căsnicie reuşită, recunoaşte când ai greşit, iar când ai dreptate, să ştii să taci!

Împărat sau om de rând, cel mai fericit este cel ce-şi găseşte fericirea acasă.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080