You are on page 1of 20

Test de sfârşit de an

Cuprins
1. Ce note ai fi primit la şcoală, gândindu‑te
la cât ai învăţat din Biblie anul acesta?
2. Dacă toată viaţa te-ar binecuvânta
3 Editorial
Original sau tradițional – Editorii
Dumnezeu după cât ai fost de darnic
anul acesta, ai fi mulţumit?
4 Închinători în duh şi în adevăr
3. Dacă te-ar judeca Dumnezeu cu măsura Călătoria spre țara făgăduinței – Elim - viață
cu care i-ai judecat pe alţii, ai fi bucuros? și biruință – Simion Buzduga

4. Cu ce ai contribuit anul acesta la
lucrarea din adunarea locală? 6 Statutul moral şi spiritual al creştinului

Separarea spirituală – Iosif Anca
5. Te-ai rugat anul acesta pentru miile de
familii de martiri creştini din ţările unde
credinţa este persecutată?
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
6. Ai mulţumit lui Dumnezeu pentru că Scrisoarea XLVI – Zaharia Bica
anul acesta pământul şi-a dat roadele?
7. Familia în care trăieşti este mulţumită
de comportamentul tău din ultimul an? 14 Experiențe
De la garsonieră la apartament cu patru
8. Ce ai înţeles din experienţele ce le‑ai avut camere – D.O.
anul acesta în umblarea ta cu Domnul?
9. Ai dori ca anul viitor cei din jur să se 16 Carte în serial

poarte cu tine cum te-ai purtat tu cu ei Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a VI -a –
Ivan Petrovici Fedotov
anul acesta?
10. Ce ar fi spus oamenii despre tine,
dacă ai fi murit anul acesta?

Redacţia revistei Dragoste pentru
Adevăr îţi doreşte îndurare pentru anul Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
2015, dacă întrebările adresate nu te vor vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
găsi la datorie, şi bunăvoinţa Domnului donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
pentru anul 2016, cu urarea de a ne sili sprijine această lucrare pot depune bani în contul
cu toţii să fim mai plăcuţi „înaintea lui Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Fiţi binecuvântaţi! Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

original sau
tradițional
Cronicile sfinte abundă în exemple din istoria Totuşi, în istoria poporului lui Dumnezeu au fost şi
Israelului care dovedesc ispita perpetuării modelelor reformatori care s-au întors la original, însă aceasta a fost
tradiţionale în devafoarea modelului original, care posibil numai prin întoarcerea la textul biblic. Aşa a fost în
adesea era uitat, prin îndepărtarea de textul sacru, de cazul lui Iosia, care, după găsirea cărţii Legii, a reformat
revelaţia primită prin Moise, chiar dacă au fost trimiteri nu numai sărbătoarea Paştelor, dar a operat până la
repetate la original prin glasul profeţilor: „La lege şi la carne vie îndepărtarea idolatriei – regina tradiţiilor. Mai
mărturie!” (Isaia 8:20). Istoria creştină a urmat acelaşi târziu, Ezra a fost omul care s-a luptat pentru reinstalarea
curs tributar, fie inovaţiei, fie tradiţiei, care se succed în originalului şi aceasta într-un context nefavorabil. „Căci
efortul de a lua locul originalului, deşi istoria veche a fost Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească
scrisă „ca să ne slujească drept pilde... pentru învăţătura Legea Domnului şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui
noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Israel legile şi poruncile.” (Ezra 7:10) El a reuşit să facă
Corinteni 10:11) schimbări radicale în urma studierii şi explicării Scripturilor
Perioada monarhiei în Israel şi Iuda prezintă puterea în auzul poporului: „Ezra a adus Legea înaintea adunării,
tradiţiei. Dacă Ieroboam I, dezbinătorul, a reînviat cultul alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în
viţelului, sub influenţă egipteană, aşa cum făcuseră evreii stare s-o înţeleagă... a citit în carte de dimineaţă până
în pustie, toţi cei ce au venit la conducerea regatului de la amiază... Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea
nord după el, au păstrat această închinare idolatră, numită cărţii Legii.” (Neemia 8:2-3) Atunci s-a revenit la original
şi „calea lui Ieroboam”. Dovada cea mai evidentă a puterii cu ritualul sărbătorii corturilor, pentru că „au găsit scris
de perpetuare a tradiţiei în Israel se vede în cazul lui în Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel
Iehu. El a reuşit să îndepărtăze influenţele importate prin trebuie să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii
căsătoria lui Ahab cu Izabela, adoptate de evrei pe lângă a şaptea.” (Neemia 8:14) Imediat au împlinit cele scrise
idolatria lor, dar ceea ce se instalase generaţii la rând, nici măcar că „din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua
nu a încercat să le elimine, făcându-se vinovat că nu a aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a
ţinut cont de original, de Legea lui Dumnezeu: „Iehu n-a fost foarte mare veselie.” (Neemia 8:17)
luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Să ne gândim aplicativ, la realitatea noastră
Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în românească; calea cea veche nu este un model naţional
care târâse Ieroboam pe Israel.” (2 Regi 10:31) aşezat de secole, sau confesional, nici măcar cel de la
Din mai multe situaţii din regatul de sud să luăm ca începutul mişcării penticostale, deşi acela a fost mult
exemplu pe regele Ozia, care a urmat modelul tradiţional, mai original, în elementele de fond, decât cele ce se
care era specific Ierusalimului, unde se afla Templul rulează acum pe banda mişcătoare a istoriei noastre.
lui Dumnezeu, dar şi aici apăruseră practici vinovate, Originalul trebuie căutat nu doar la părinţii sau bunicii
devenite şi ele tradiţionale - înălţimile: „El a făcut ce noştri, ci adesea cu multe generaţii în urmă, mai exact
este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse în vremea când a fost primită revelaţia. Modelul nu este
tatăl său Amaţia. Numai că înălţimile nu le-a stricat; întru totul perfect, nici Biserica primară, care a avut şi ea
poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.” (2 frământările ei de trecere de la tradiţionalul evreiesc la
Regi 15:3-4) De notat aici, că avea relaţii apropiate cu originalul revelaţiei desăvârşite prin lucrarea Domnului
un proroc, ceea ce i-a fost de mare folos, dar aceasta Isus Hristos. Să ne amintim că Lui Îi aparţin expresiile
nu l-a ajutat să se întoarcă întru totul la original, aşa cum ce fac trimitere la original: „aţi auzit că s-a zis celor din
a făcut Iosia. „A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui vechime” (Matei 5:27); „dar de la început n-a fost aşa.”
Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în (Matei 19:8) Modelul original este cel în care Domnul
timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să Isus Hristos a trăit Scripturile, cum a scris şi apostolul
propăşească.” (2 Cronici 26:4) Şi astăzi, unii motivează Pavel, care înainte de întâlnirea cu Domnul, a fost un
păstrarea tradiţionalului în defavoarea originalului cu tradiţionalist fervent, dar, după momentul convertirii a
proroci, despre care nu spunem că n-ar fi ai Domnului,
(continuare în pagina 9)
3
dar să nu uităm că şi ei prorocesc în parte.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

CĂLĂTORIA SPRE ȚARA
FĂGĂDUINȚEI
Elim - viață și biruință
După popasul Mara urmează cel de la Elim. Mara Dumnezeu, fapt accentuat de apostolul Pavel atunci
are o limită. După apele amare, după amărăciunile sau când spune: „Căci în El avem viața, mișcarea și ființa...”
suferințele vieții pe care Dumnezeu nu le îngăduie la (Fapte 17:28a)
nesfârșit, chiar prin pustia acestei lumi, apare câte o
oază – a întâlnit-o însuși Iov la sfârșitul vieții. Vine ziua
când popasul fiecărui neprihănit va fi Elimul...aici sau
dincolo, pentru că oferă pentru călătorul trudit apă, hrană
3. Izvorul vieții spirituale. „M-au părăsit pe Mine, Izvorul
apelor vii, și și-au săpat puțuri , puțuri crăpate
care nu țin apă.” (Ieremia 2:13) Izvoarele curgătoare
şi umbră de soarele dogorâtor. Credința în Domnul Isus simbolizează viața spirituală și Cuvântul lui Dumnezeu.
face ca din inima credinciosului să curgă râuri de apă Viața nouă începe prin nașterea din nou, care mai este
vie, cum zice Scriptura. (Ioan 7:38-39) Cauți poate denumită învierea spirituală (Efeseni 2:5,6; Coloseni
izvorul? Este în tine, în inima ta. Curge prin credința în 3:5); este schimbarea și transformarea lăuntrică pe care
Hristos, marele Mântuitor al lumii. Ca peregrin spre Țara o face Duhul Sfânt (Tit 3:5) și Cuvântul lui Dumnezeu în
Sfântă, ai nevoie să ajungi la Elim, pentru că îți oferă viața celor mântuiți. Pentru că Hristos este Viața: „Căci
marile binecuvântări ale vieții. Cifra doisprezece este o dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele
cifră alesă de Dumnezeu, cu o semnificație specială: vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2
doisprezece patriarhi, seminții, apostoli, temelii, pietre Corinteni 5:17)
prețioase, feluri de rod; douăsprezece mii de pecetluiți
din fiecare seminție sau douăsprezece mii de prăjini...
etc. Fără a pretinde că am descoperit exact acele
izvoare, voi enumera cel puțin douăsprezece dintre
4. Izvorul închinării. În Vechiul Testament, locul de
întâlnire al celor credincioși a fost Sionul, locația
Templului. Locul de întâlnire al celor credincioși din
ele: Noul Testament este tot Sionul, dar acesta este oriunde
se adună doi sau trei (Matei 18:20), adică Templul lui

1. Izvorul – sursa de apă, hrană și umbră în pustiul lumii -
Dumnezeu. El este numit „Izvorul de apă vie” (Ieremia
17:13), iar în profetul Zaharia este izvorul deschis pentru
Dumnezeu – Biserica care se formează de la acest
număr (1 Corinteni 3:16) sau „Sfânta Sfintelor” al trupului
nostru - duhul omului - locul de comuniune al omului cu
păcat și necurăție (Zaharia13:1). În Sfânta Scriptură, Dumnezeu. Când în chivotul spiritual al duhului omului
pentru sursa de apă întâlnim și termenii de pârâiaș, credincios există vasul cu mană – mâncarea regească,
pârâu sau „râuri dumnezeiești pline cu apă” (Psalmul hrana spirituală, adică Cuvântul sfânt al Sfintelor
65:9). Numai Dumnezeu poate potoli foamea și setea Scripturi; tablele legii – scrise în minte și puse în inimă
spirituală existentă în fiecare om: „Iată, vin zile, zice (Evrei 10:16), când există și toiagul lui Aaron, astăzi
Domnul...când voi trimite foamete în țară... foamete și toiagul marelui Păstor și Preot, Domnul Isus Hristos prin
sete după auzirea cuvintelor Domnului” (Amos 8:11). În care recunoaștem guvernarea, autoritatea și viețuirea
arșița tot mai puternică din vremea sfârșitului, Domnul Sa în inima și viața noastră, există prezența Sa în
este pentru călătorii pustiei acestei lumi, sursa umbrei, închinare. Numai când noi am murit și El trăiește în noi,
fapt reținut de psalmist: „Domnul este umbra ta pe mâna bem apa vie a izvorului sfânt, Sionul, centrul Împărăției
ta cea dreaptă, de aceea nu te va bate soarele ziua, nici spirituale a lui Hristos în închinarea nou-testamentară
luna, noaptea” (Psalmul 121:5b-6). care are loc în duh și adevăr.

2. Izvorul vieții fizice. Întrebările agnosticilor referitoare
la cum a apărut viața, vor primi răspunsuri diferite, în
epoci diferite, care vor rămâne mereu enigme, dacă nu
5. Izvorul fricii de Domnul. Percepția generală despre
Dumnezeu pentru mulți este aceea că El stă cu
biciul deasupra fiecărei persoane care greșește pentru
vor accepta unicul răspuns, marele adevăr: Dumnezeu! a fi biciuit, sancționat ori de câte ori păcătuiește, dar
El este izvorul de apă vie, adică sursa vieții, „Căci la frica de El înseamnă cu totul altceva, în primul rând,
Tine este izvorul vieții...” (Psalmul 36:9) Materia vie teama de a nu păcătui. Aceasta a spus-o El însuși:
cuprinde tot ce e viu, toți copacii, toate făpturile și toate „Dumnezeu a venit tocmai...ca să aveți frica lui înaintea
elementele care generează viața şi își au originea în ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.” (Exodul 20:20)
4 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
alte asocieri ale izvorului care conduc indirect spre El.
De exemplu, izvorul binecuvântat al familiei. Din acest
izvor au ocazia să bea doar soțul și soția. Pentru că el
vizează doar iubirea dintre ei. Soțul este avertizat să
bea doar din fântâna lui. „Bea apă din fântâna ta, și din
izvoarele puțului tău.” (Prov. 5:15.) Orice altă revărsare
în afară distruge binecuvântarea și mai ales fericirea pe
care o află cei ce se tem de Domnul și care, în final, vor
fi chemați sau nu în Edenul Său veșnic....

9. Izvoarele veseliei – sursa fericirii: „Este un râu ale
cărui izvoare veselesc cetatea lui Dumnezeu,
sfântul locaș al locuinţelor Celui preaînalt” (Psalmul
46:4). Acestea formează un râu care veselește cetatea
lui Dumnezeu. Cetatea este arhetipul umanității, al
civilizației. Izvoarele care veselesc astăzi umanitatea
Care este marele avantaj al temerii reverențioase de El?
sunt în totală contradicție cu cele care veselesc
De la distanță, omul care are teamă sfântă este protejat
adevărata cetate a lui Dumnezeu. Divertismentul este
de cădere: „Frica de Domnul este un izvor de viață, ea
desigur, ceea ce azi produce bucurie, distracție, voie
ne ferește de cursele morții” (Proverbe 14:27).
bună. Pe moment, pe termen scurt - pentru că pe termen

6.
lung alungă fericirea. A fost descoperirea de o viață a
Izvorul învățăturii. O mare parte a conținutului
lui Solomon, după ce a căutat fericirea pe aceste căi
psalmului 119 subliniază valoarea învățăturii lui
greșite. Plin de o profundă dezamăgire, a exclamat: „O,
Dumnezeu care este un izvor de desfătare, iată de ce
deșertăciune a deșertăciunilor – zice Eclesiastul – totul
trebuie aplicată. Solomon concluzioneză după căutarea
este numai deșertăciune!” (Eclesiastul 12:8). Biruitorii
fericirii pe diferite căi:„Să ascultăm încheierea tuturor
din cetatea veșniciei , cetățenii Cosmosului nou,
învățăturilor: teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile
mântuiții de azi, își găsesc desfătarea și bucuria numai
lui” (Eclesiastul 12:13). Există de asemeni, învățătura
în Dumnezeu și în lucrările Sale, izvorul apelor vieții,
Domnului Isus, cea care a uimit poporul din vremea Sa,
și în Domnul Isus, de care ne bucurăm cu o bucurie
cea care a creat o adevărată civilizație, alături de cea
negrăită și strălucită.
vechi-testamentară, numită „civilizația iudeo-creștină”

10.
, care strălucește peste veacuri și milenii, capabilă să
Izvoarele de sus și izvoarele de jos. Simbolic,
producă o societate lipsită de rele, cea care l-a făcut
„izvoarele de sus și izvoarele de jos” (Judecători
pe Mahatma Gandhi să exclame: „Îmi place enorm de
1:15) sunt darurile pe care le primim de la Dumnezeu.
Hristos... nimeni n-a rostit vreun mesaj mai puternic ca
Aceste daruri pot constitui atât talanții, care reprezintă
„Predica de pe Munte...” Există, de asemeni învățătura
tot ceea ce am primit de la Domnul începând cu viața,
apostolilor, (Fapte 2:42) a tatălui (Proverbe 1:8);
sănătatea, înțelepciunea, bunurile materiale, talentele
„Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să
înnăscute sau perfecționate prin educație, dar mai ales
abată pe om din cursele morții.” (Proverbe 13:14) Toate
darurile Duhului Sfânt care ne sunt date pentru zidirea
aceste învățături trebuie să ducă la evlavie și trebuie să
altora. În momentul când realizăm că terenul în care
constituie dreptarul învățăturii sănătoase.
Dumnezeu ne-a așezat este unul stâncos, avem datoria

7.
şi posibilitatea să cerem izvoarele de sus și cele de jos,
Izvorul înțelepciunii. Sursa înțelepciunii este desigur,
care pot desțeleni pământul în vederea aducerii unor
Dumnezeu. Apostolul Pavel exclamă copleșit de
roade bogate. Acestea contribuie la lărgirea Împărăției
imensitatea și profunzimea înțelepciunii Sale: „O,
lui Dumnezeu.
adâncul bogăției, înțelepciunii și științei Lui Dumnezeru!”

11.
„Izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi care curge întruna.”
Izvoarele mântuirii. „Veți scoate apă cu bucurie din
(Proverbe 18:4b) Și mai ales în ultima vreme , când se
izvoarele mântuirii.” (Isaia 12:3) Mântuirea a fost
constată că omul nu mai poate ține pasul cu marile
concepută și inițiată de Dumnezeu (Isaia 43:3) și a fost
descoperiri, care pe an ce trece sunt tot mai multe și
posibilă prin jertfirea Fiului Său, Domnul Isus Hristos
mai înalte. Există mai multe trepte ale înțelepciunii: cea
(1 Ioan 4:14). Duhul Sfânt este Cel ce pregătește
care vine de sus (Iacov 3:17), înțelepciunea lumească
credincioșii în vederea celei de-a doua veniri, începând
(2 Corinteni 1:12); pământească, firească, drăcească
de la convertire, sfințire și pâna va reveni Domnul Isus,
(Iacov 3:15) etc. Ceea ce ne dă înțelepciune în neprihănire
pe care Îl așteptăm: „Și Duhul și Mireasa zic:Vino!...”
este Sfânta Scriptură (2 Timotei 3:16,17), ceea ce ne

12.
dă înțelepciune în vorbirea despre înțelepciune, este un
Izvoarele apelor vieții. „ Căci Mielul care stă în
prim dar al Duhului Sfânt. (1 Corinteni 12.8)
mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi

8.
va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge
Izvorul binecuvântării. „Izvorul tău să fie binecuvântat și
orice lacrimă din ochii lor.” (Apoc.7:17) În special cartea
bucură-te de nevasta tinereții tale!” (Prov.5:18). Deși,
Apocalipsa ne indică faptul că în eternitate va curge un
în general, imaginea izvorului conturează divinitatea,
adică este în directă conexiune cu Dumnezeu, există și
5
(continuare în pagina 19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

separarea
spirituală
Nevoia de separare a apărut deodată cu păcatul; târziu a lui Ahab cu Izabela, unire prin care a fost afectată
a fost mereu necesară în istoria umană tot pe motive religia Israelului. Unirea spirituală a evreilor pe fond marital
de păcat şi se va finaliza cu separarea veşnică de tot a fost întotdeauna dăunătoare sfinţilor, aşa cum era
ceea ce a fost atins de păcat şi nu a putut fi recuperat şi specificat în Lege (Deuteronom 7:3-4) şi dovedit în cazul
înnoit. Această afirmaţie este susţinută de principiile sfinte, lui Solomon, care n-a învăţat din cele întâmplate în pustie
enunţate de Dumnezeu şi exemplificată de multe atitudini (Numeri 25) şi după intrarea în Canaan (Judecători 3:1-6).
luate în mod unilateral sau bilateral, de părţile rămase de Separarea s-a impus şi în graniţele poporului
o parte sau alta a liniei care separă ceea ce este sacru de lui Dumnezeu, atunci când exista riscul coruperii
ceea ce este profan. generale. Cei dintâi responsabili de păstrarea sacralităţii,
cu riscul separării chiar cu pierderi materiale, au fost leviţii

I. Istoria separărilor, de la Eden la Ierusalimul de sus.
Separarea a fost în Grădina Edenului - linie
avertizatoare în jurul pomului interzis şi atunci când
şi preoţii. În vremea apostaziei lui Ieroboam nu s-a mai
permis triburilor din nord să meargă la Templu. „Preoţii şi
leviţii, care se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele...
protopărinţii noştri n-au respectat principiul separării, şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la
pentru că păcatul deja exista, a urmat separarea prin Ierusalim, pentru că Ieroboam şi fiii săi i-au împiedicat
ascunderea lor şi apoi prin alungarea lor în afara grădinii să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului.... Aceia
(Geneza 3). Oamenii însă n-au fost abandonaţi, ci le-au fost din toate seminţiile lui Israel, care aveau pe inimă să
date indicaţii cum să se apropie de Dumnezeu în vederea caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat pe leviţi
reunificării. Astfel, jertfele intermediau în mod provizoriu şi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului
simbolic refacerea unităţii pierdute prin păcat. părinţilor lor.” (2 Cronici 11:13). Nici acţiunile limitate
Fiindcă păcatul s-a extins aproape fără limite pe între cei credincioşi şi cei apostaţi nu au fost legiferate
pământ, Dumnezeu a recurs la alt mod de separare, de Dumnezeu. Cazul mustrării lui Iosafat şi pagubele
prin păstrarea în corabie a familiei omului neprihănit. maritime care au rezultat din relaţia cu Ahazia sau cerinţa
(Geneza 6-7) Lucrurile s-au repetat după potop, păcatul de separare a mercenarilor din Israel de armata lui Amaţia,
fiind, generaţie după generaţie, fructul interzis, dar dorit sunt alte dovezi de impunere divină a separării (2 Cronici
de umanitate şi, pentru a nu lua amploare, Dumnezeu a 20:35-37; 25:6-8). Încuscrirea lui Iosafat cu Ahab, după
mai făcut o separare pe naţiuni, la Turnul Babel. (Geneza ce părinţii lor, de la separarea dintre Ieroboam şi Roboam
11) Şi-a continuat însă şi separarea la nivel familial, nu mai colaboraseră, părea o reconciliere binevenită între
familiile patriarhilor fiind cunoscute prin neidentificarea lor triburile lui Israel, dar s-a dovedit a fi fatală. În timp ce
cu popoarele în mijlocul cărora locuiau. (Geneza 12-50) Iosafat a ajuns „la cea mai înaltă treaptă de mărire” (2
Odată constituită într-un popor şi ajunsă pe un Cronici 17:6), (căci avea din două seminţii şi ce se mai
pământ străin, familia lui Iacov a intrat în dizgraţia alipise pe parcurs la ele- o armată de peste un milion
populaţiei autohtone. Venise vremea unei separări majore, de soldaţi), pe când Ahab, contemporanul lui, din zece
când poporul evreu a fost dus mai întâi în pustie, pentru a seminţii dispunea numai de şapte mii de soldaţi. Iosafat
primi Legea, care avea să contribuie major la separarea a implementat în ţară un sistem educaţional şi juridic pe
de toate celelalte naţiuni, chiar şi atunci când nu a înţeles principiile Torei. (2 Cronici 19) Dar în urma încuscririi cu
principiul separării şi a ajuns, drept pedeapsă, să fie Ahab- nu doar că el şi-a pierdut casa, rămânându-i un
dispersat printre neamuri, evreii fiind „un popor deosebit singur fiu prin pronia divină, dar toată ţara a avut de
între popoare, care are legi deosebite.” (Estera 3:8) suferit, în special cei din generaţia următoare, care ar fi
În perioada judecătorilor şi apoi pe timpul monarhiei, voit să păstreze credinţa sfântă.
triburile lui Israel n-au practicat întotdeauna principiul După robia asiriană şi în special cea babiloneană,
separării spirituale. Dumnezeu nu le-a interzis să aibă odată ce Dumnezeu în îndurarea Lui le-a permis întoarcerea
legături economice cu popoarele din jur, căci chiar Templul în ţara lor, evreii şi-au permis din nou prietenii şi încuscriri
de la Ierusalim a fost construit în urma relaţiilor economice vinovate. Este adevărat că au fost provocaţi la aceasta, fie
şi de bună vecinătate cu Hiram, împăratul Tirului (2 Cronici prin momeli, fie de teamă, aşa cum rezultă din cărţile Ezra
2). Aceasta a fost cu totul altceva, faţă de căsătoria de mai şi Neemia. Aceşti doi bărbaţi, unul guvernator, celălalt preot,

6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
de aici. Intrarea în poporul lui Dumnezeu implică ieşirea
din lume, dar nu din punct de vedere social, ci numai
spiritual, prin separarea de activităţile păcătoase. Aceasta
se realizează numai în urma unui proces de schimbare
a mentalităţii, odată cu renunţarea la „poftele oamenilor”
şi „voia neamurilor”. „De aceea se miră ei că nu alergaţi
împreună cu ei.” (1 Petru 4:4)
Noi trebuie să înţelegem că am apărut ca umanitate
într-un conflict cosmic şi nu putem să fim în ambele
tabere, nici nu există o posibilitate de reconciliere. Domnul
a afirmat că „nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni;
căci sau va iubi pe unul şi va urî pe celălalt sau va ţinea
numai la unul şi va nesocoti pe celălalt...” (Luca 16:13).
Tot în acelaşi context, Domnul a vorbit despre conţinutul
valorilor contrare din sfera divină şi respectiv lumească,
lumea aflându-se sub stăpânire demonică. El a zis: „ce
au luptat mult pentru a separa sacrul de profan: „Când au este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui
auzit Legea au deosebit din Israel pe toţi străinii.” (Neemia Dumnezeu” (Luca 16:15). „Aşa că cine vrea să fie prieten
13:3) Când nu se făcea această deosebire, „slujirea sfântă” cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Iacov 4:4)
nu mai era sfântă, ceea ce stârnea mânia divină, aşa cum Separarea nu are de-a face cu a nu vorbi cu ceilalţi
anunţa din partea Domnului profetul postexilic Maleahi. oameni sau de a nu convieţui într-o familie mixtă, ci se
Privind în continuare firul istoriei, constatăm cu referă la pasiunile extraprofesionale şi la ceea ce trece
claritate că Domnul Isus Hristos nu a putut să fie ecumenic dincolo de îndatoririle familiale. Aşa se explică sfatul
în peisajul religios al vremii Sale, deşi era gata să colaboreze apostolic: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume.
cu oricine, cu condiţia acceptării adevărului. El a avertizat Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este
ucenicii Săi, că, dacă-L vor urma, nu vor deveni niciodată în el.” (1 Ioan 2:15) Orice unitate spirituală, în relaţiile
populari. Cartea Faptele Apostolilor cuprinde câteva interumane, care permite şi unitatea cu Dumnezeu, este
situaţii concrete în care urmaşii Domnului au fost nevoiţi recomandată şi orice unitate care afectează comuniunea
să se separe. „Dar pentru că unii rămâneau împietriţi şi cu Dumnezeu este vinovată. De altfel, logic analizând
necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea lucrurile, nu se poate să fie cineva şi cu cei ce sunt cu
norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de Dumnezeu şi cu cei ce l-au părăsit sau încă nu l-au întâlnit.
ei...” (Fapte 19:9). Până în cartea Apocalipsei, ceea ce Sfatul practic este renunţarea şi îndepărtarea de tot ceea
este valabil pentru prezent şi viitor, se aude strigarea ce este dezonorant şi degradant şi căutarea valorilor
separării de „cetatea” Babilonului religios, idolatru sfinte şi eterne în compania celor ce merg pe acelaşi drum
şi ecumenic: „Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu...” al întoarcerii spre slava originii noastre, conform planului
(Apocalipsa 18:4). În condiţia compromiterii comuniunii etern de salvare a creaţiei căzute în păcat. „Fugi de
sacre, suntem chemaţi „să ieşim afară din tabără la El poftele tinereţii şi urmăreşte credinţa, dragostea, pacea,
şi să suferim ocara Lui.” (Evrei 13:13) împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă
curată.” (2 Timotei 2:22)

II.

Concepte şi practici de separare

Chemarea lui Dumnezeu este la unitate, căci
În analiza conceptului de separare, trebuie să
înţelegem compatibilitatea dintre separarea de lume
şi de păcat şi trimiterea noastră în lume cu scop
scopul lui Dumnezeu a fost să unească, „să împace evanghelistic, în condiţia existenţei noastre naturale,
totul cu Sine prin El (Domnul Isus Hristos), atât ce fizice în lume, potrivit afirmaţiilor Domnului Isus Hristos
este pe pământ cât şi ce este în ceruri” (Coloseni 1:20). din rugăciunea Sa. (Ioan 17) Apostolul Pavel îl sfătuia
Mântuitorul S-a rugat Tatălui cu această dorinţă: „Mă rog pe Timotei şi pe toţi cărora li se adresează epistolele
ca toţi să fie una, (după modelul desăvârşit) cum Tu Tată pastorale, potrivit cu chemarea şi statutul unui slujitor, să
eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi.” (Ioan interacţioneze cu toţi cei din tabăra subjugată a diavolului,
17:21) Dar dacă unitatea nu este în Dumnezeu şi nu se pentru a-i atrage de partea adevărului şi a vieţii. (2 Timotei
vrea ca „toţi împreună cu o inimă şi cu o gură” (Romani 2:24-26) El scria colaboratorului lui cel mai apropiat, care
15:6); „în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire” (1 lucrase împreună cu el „ca un rob... pentru înaintarea
Corinteni 1:10), să slujim lui Dumnezeu, separarea este Evangheliei” (Filipeni 2:22), rugându-l „fierbinte, înaintea
un imperativ, pentru a putea rămâne în „părtăşia şi cu lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus.. (să) facă lucrul
Tatăl şi cu Fiul Său.” (1 Ioan 1:3) Să nu uităm că despre unui evanghelist.” (2 Timotei 4:1-4) Aceste eforturi de
Domnul Isus s-a spus încă de la naştere că va fi un „semn evanghelizare şi ucenicizare nu implică profanare, ci
care va stârni împotrivire.” (Luca 1.34) El a zis ucenicilor numai sfinţire, după cum a scris şi Iuda, fratele Domnului:
Săi: „Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă „Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe
spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.” (Luca 12:51) unii smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică,
Orice credincios trebuie să înţeleagă că unirea cu urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda 1:22-23)
Dumnezeu înseamnă separarea de diavolul. Ceea ce Cei de afară nu înţeleg dimensiunea relaţiei sfinte şi pun
se va spune în final şi va fi valabil pentru toată eternitatea problema raţional, când zic: „Noi am venit la voi la nuntă în
viitoare: „veniţi!” sau „duceţi-vă!” are de-a face cu asocierea

7
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

adunare, veniţi şi voi la nunta noastră (în lume) şi vă vom păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijilaţii aceia.”
pune la o masă fără băutură.” Numai că nu ne vor putea (Filipeni 2:2) Nu-i încadrez pe toţi faţă de care vă recomand
pune într-un local fără muzică profană şi fum de ţigară să aveţi reţineri în toate aceste epitete grave, dar vă rog să
sau vorbe din cauza cărora vine „mânia lui Dumnezeu faceţi cercetările care se impun pentru ca învăţătura care se
peste oamenii neascultători” (Efeseni 5:6). Ori, în aceste oferă poporului şi companiile care se permit să favorizeze
condiţii, apostolul scria, în continuarea acelei epistole: „Să mântuirea în siguranţă. Apostolul Pavel era foarte concret
nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.” (Efeseni 5:7) când scria despre unii membri ai adunării din Corint, care
Cel mai greu este accceptată şi înţeleasă nevoia îşi ziceau „frate” sau „soră”, dar se complăceau în păcat. El
de separare spirituală în interiorul unei organizaţii scria întregii comuntăţi frăţeşti, că până la dorinţa şi efortul
religioase, aşa cum am amintit în partea de total de schimbare, să se separe de acele persoane viciate:
prezentare istorică, separările cerute de Dumnezeu „să n-aveţi niciun fel de legături... cu un astfel de om nu
în graniţele poporului Israel. Există diferite activităţi de trebuie nici să mâncaţi” (1 Corinteni 5:11). Dacă un evreu
colaborare confesională sau interconfesională, la nivel se întorcea la Lege, Pavel îl socotea „despărţit de Hristos”
naţional, regional sau local, care presupun cooperarea (Galateni 5:4), dar dacă pe unii îi „desparte pofta de Hristos...
dintre diferite formaţii muzicale, prin reuniuni sau vizite şi îşi calcă credinţa dintâi” (1 Timotei 5:11-12), „ce legătură
reciproce, activităţi sociale, sau, ceea ce este cel mai este între neprihănire şi fărădelege?” (2 Corinteni 2:14).
de substanţă, acceptări de slujiri ale unor învăţători cu Iar Ioan, apostolul „iubirii”, cum este numit, uneori pentru a
concepte şi practici diferite şi chiar opuse. Ce ne învaţă justifica un fel de dragoste fără gelozia divină, scria şi el că pe
Biblia despre astfel de relaţii ecumenice? Cum aplicăm motive de diferenţe doctrinare asociate cu o viaţă afectată de
cele enunţate până aici sau alte referinţe biblice care păcat să se practice o separare totală: „Dacă vine cineva la
credeţi că ar putea contraargumenta cele indicate în voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă
favoarea păstrării relaţiei cu Dumnezeu şi neafectarea şi să nu-i ziceţi: «Bun venit!» Căci cine-i zice «Bun venit!» se
poporului în care ne-a rânduit Domnul să fim şi să face părtaş faptelor lui rele.” (1 Ioan 1:10-11)
slujim, fiecare „după puterea pe care i-o dă Dumnezeu”?
(1 Petru 4:11) Trebuie să recunoaştem, chiar cu riscul
ruperii unor prietenii, care tot nu pot rămâne veşnice,
că nu putem să acceptăm participarea unor formaţii
III.

Concluzii

În contextul relativismului religios postmodern şi al
din biserici cu orientări foarte diferite, ca de exemplu: lipsei de evlavie, în bătălia dintre adevăr şi eroare, nevoia
o formaţie cu accente rock (din mediul evanghelic din de separare devine imperativă. Metoda indicată întâi
România) să vină să slujească, pe motiv, că o astfel de este păstrarea purităţii adunării printr-o păstorire activă şi
muzică stârneşte poftele, prin efectul cunoscut al muzicii eficientă, „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării
asupra trupului, în loc să favorizeze starea de smerenie de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, ca să nu mai
sau bucurie sfântă. Nu va fi edificator ca un predicator fim copii plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt
liberal, pentru care activităţile lumeşti ca: sport, plajă, de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor
filme etc sunt acceptate în practica lui personală, să vină în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în
să conferenţieze pe niciun subiect biblic, căci va „strecura dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la
pe furiş erezii nimcitoare.” (2 Petru 2:1) Ereziile pot fi în Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul bine închegat
diferite domenii teologice şi toate sunt dăunătoare, fie şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi
că aduc ofensa persoanei Domnului Isus Hristos, fie că primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în
„schimbă în desfrânare harul lui Dumnezeu” (Iuda 1:4). măsura ei şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:12-14)
Nu putem să fim de acord şi în părtăşie cu „toţi Această definire a relaţiilor şi funcţiilor structurale din
cei ce cheamă numele Domnului în vreun loc” decât Biserică explică, prin exemplul trupului uman, necesitatea
dacă „au fost sfinţiţi” şi au înţeles că au fost „chemaţi unităţii lucrative în procesul mântuirii. Expresiile: „bine
să fie sfinţi”, aşa cum scria Pavel în introducerea uneia din închegat, strâns legat, în dragoste” sunt referiri concrete
scrisorile sale. (1 Corinteni 1:2) Ceea ce afirmă în Filipeni puternice despre nevoia de cooperare apropiată dintre
3:16 - „În lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să diferite segmente de lucrare sfântă, dar numai în condiţia
umblăm la fel” nu justifică coabitările spirituale, pentru că el nu când relaţiile decurg „din El”, din Domnul care este
recomandă aici „unitate în diversitate” ca fiecare să rămână „Capul”, El alimentează şi coordonează această unitate.
cu părerea lui, ci dorinţa profundă de a face „un singur lucru”. Recomandarea apostolului era: „căutaţi să păstraţi unirea
Care este acel unic scop enunţat de apostol? Pasiunea totală Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3) „Este un singur
de a-L cunoaşte pe Domnul Isus şi unirea cu El în moarte trup” în care îngăduinţa trebuie să fie în dragoste, ca în
şi înviere, şi numai cu condiţia acestui gând însufleţitor de plan fizic. Dacă un organ sau anumite celule din trup sunt
viaţă sfântă, se acceptă diferenţele de creştere spirituală, nu afectate, se încearcă, odată cu dezvoltarea şi întreţinerea,
dogmele sau „libertăţile” tuturor. (Filipeni 3:10-15) El nu este tratarea. Dar dacă tratarea nu mai este posibilă, se
aici ecumenic şi fără principii, căci în acelaşi capitol, Filipeni impune extirparea celulelor afectate sau amputarea unui
3, el scrie de unii care sunt: „vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”, organ pentru a salva trupul. Deci separarea în trup nu este
cruce prin care spunea acelaşi Pavel; „lumea este răstignită un moft, nici nu poate fi susţinută de vreo simpatie sau
faţă de mine şi eu faţă de lume”, (Galateni 6:14) ceea ce antipatie personală. Excluderea din trup trebuie să aibă
înseamnă separare. În raport cu „oamenii care se gândesc loc numai atunci când nu mai este viaţă în acea parte

8
la lucrurile de pe pământ” el a scris: „Păziţi-vă de câinii aceia; a trupului, şi mai mult, când este în pericol sănătatea şi

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
funcţionalitatea altor părţi ale trupului. Aceasta înseamnă că relaţia cu un credincios, cu un grup religios, trebuie întreruptă
atunci când relaţia lor cu Domnul nu mai există în mod real şi unirea cu astfel de persoane periclitează însăşi relaţia
noastră cu Hristos. Însă numai în condiţia lepădării, se impune ca nici rugăciunea să nu mai tangenţieze acele suflete,
lepădare ce s-ar putea dovedi numai prin refuzul lor total de pocăinţă, conform Evrei 6:1-8. În rest, separarea trebuie să
fie fără abandonare totală, ca în cazul refacerii unirii lor cu Hristos, la care putem contribui şi noi dacă ne ascultă să putem
să ne arătăm „iarăşi dragostea ” (2 Corinteni 2:8). Aceasta se referă în primul rând, la cazuri particulare din interiorul unei
adunări, dar principiul este valabil şi la alte nivele sau relaţii întrerupte pe motiv de separare spirituală, pentru a evita
proliferarea păcatului.
În mod natural, fiinţele create de Dumnezeu au dorinţa de comuniune şi, în final, aceasta se va realiza la nivel
cosmic, atunci când „Dumnezeu va fi totul în toţi.” (1 Corinteni 15:28) Însă din acea relaţie perfectă vor lipsi toţi cei care
s-au îndepărtat şi nu vor să se apropie de Dumnezeu, în dragoste, cu „toată inima, tot sufletul şi toată puterea.” (Marcu
12:30) Întotdeauna în abordarea şi practica separării, trebuie să fim „cu ochii la Domnul” pentru a nu fi separaţi de El şi
dacă rămânând lipiţi de El cu toată fiinţa ne îndepărtăm din oficiu de alţii, o astfel de separare este corectă.

Iosif Anca
(continuare din pagina 3)

original sau tradițional
călcat pe urmele Domnului, nemaiplătind vechiul tribut. El apropiau de Dumnezeu, de la altarul din curte, trecând
a devenit un exemplu vrednic de urmat (1 Corinteni 11:1). pe la apa de curăţire, sfânta şi apoi sfânta sfintelor. Au
Să ne amintim de disputa dintre tradiţional şi original rămas aceleaşi jertfe şi aceeaşi sfinţenie. Drept dovadă a
relatată în Galateni 2, unde apostolii Petru şi Barnaba păstrării originalului a fost planul primit de David, ca planul
au fost împuterniciți sesizaţi cu autoritate spirituală de primit de Moise şi prezenţa supranaturală la inaugurarea
apostolul Pavel. Templului ca la a Cortului. La fel, putem da Cina Domnului
Rămânând tradiţionalişti, nu vom accepta modificări cu zece pahare, dacă suntem mult mai mulţi decât primii
în: structura slujbelor tradiţionale, sărbători rânduite după ucenici ai Domnului, dar nu fiecare cu păhărelul lui, căci
obiceiuri păgâne, Cina Domnului cu azimi, spălarea este afectat simbolul hristic şi comuniunea frăţească.
picioarelor, necurăţii feminine selectate arbitrar din listele Originalul are principiile sfinte şi plăcute lui Dumnezeu,
Leviticului, etc., pe motiv că aşa am primit şi vom spune că fapt verificabil prin analize de fond şi apoi de formă. De
suntem conservatori, dar nu şi originali. În partea cealaltă, exemplu, bărbatul şi femeia au structuri hormonale şi
liberală, se vor păstra practicile legate de onomastici, funcţii distincte prin creaţie şi trebuie ca şi îmbrăcămintea
obiceiuri idoleşti la înmormântare (mese tip pomană, să le fie diferită. La fel se explică şi acoperirea capului
coroane cu înscrisuri legate de cultul morţilor), jocuri sau, mai important, a trupului, fenomen provocator sau
neevlavioase la mesele de la nunţi, purtarea podoabelor, protector pentru puritatea morală premaritală sau din
în prim-plan, verighetele, nu se va accepta acoperirea viaţa de familie. Cele amintite nominal sunt parţiale, ar
capului la fete, tot pe motiv tradiţional. Mai nou, apar putea continua ca şi argumentele în favoarea originalului,
alte păcate ce vor deveni tradiţionale: prieteniile mixte dar ne oprim considerând că este suficient să fie aprinsă
(live sau virtual), participarea la diferite activităţi lumeşti o lumină pentru a vedea „Calea Domnului” pentru cei ce
(serbări, nunţi mixte), moda unisex - duplicitatea ținutei vor să umble pe ea „şi dacă cineva nu înţelege, să nu
feminine, în special într-un fel la slujbele oficiale şi altfel înţeleagă!” (1 Corinteni 14:38)
pe acasă, în oraş sau mai nou şi la repetiţii, purtări după Chemăm frăţietatea la căutarea cu toată inima a
standarde specifice revoluţiei feministe, care se luptă făţiş voii lui Dumnezeu, „cea bună, plăcută şi desăvârşită”,
împotriva normelor socotite de ei tradiţionale, confundând ceea ce este posibil numai prin „înnoirea minţii”. Toţi cei
tradiţionalul cu originalul. Pentru gândirea postmodernă, care vor să fie primiţi în comuniunea divină, trebuie să fie
în conceptul evoluţionist, nu există original. În ideea pregătiţi să accepte practic felul cum El a hotărât normele
evoluţionismului, naturaliştii atei consideră inovaţia net vieţii. La Dumnezeu nu este democraţie şi nu se admit
superioară şi mereu aducătoare de progres în raport cu amendamente votate în plenul adunării generale, de
tot ceea ce este vechi. Dar noi ştim că vechiul poate fi oameni care acceptă un mod de exprimare sau o practică
original sau tradiţional, ceea ce este total diferit, originalul socotită nepăcătoasă. La El nu există nici obiceiuri doar
fiind decis de gândirea divină, pe când tradiţionalul, în cel în virtutea faptului că o practică s-a sedimentat. În cele
mai bun caz, este un sincretism afectat de gândire umană. sfinte, libertatea nu se confundă cu democraţia, pentru că
Originalul este recunoaşterea autorităţii lui Dumnezeu, pe gândirea umană nu poate invalida absolutul divin, ci doar
când tradiţionalul este respect şi încredere în oameni. accepta conştient ceea ce este desăvârşit. Originalul
Să nu fim înţeleşi greşit. Întoarcerea la original nu nu este întotdeauna acelaşi cu tradiţionalul, pentru că
înseamnă renunţarea la automobile şi întoarcerea la Dumnezeu alege şi păstrează numai ceea ce este cu
căruţe sau numai la cai, sau la costumaţia ce se purta adevărat de valoare, iar inovaţia nu este validă numai dacă
acum două mii de ani. Păstrarea originalului a permis este o redescoperire a originalului şi aceasta se numeşte
trecerea de la Cortul Domnului la Templul Domnului, de reformă autentică, adică o întoarcere la Dumnezeu.
la un lighean la zece lighene, de la o masă la zece, dar a

9
rămas acelaşi sistem de parcurs pentru oamenii care se Editorii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S crisoa rea a X LVI - a
Greu îmi stăpânesc supărarea, crede-mă! Ţi-am mai măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de
scris în legătură cu prorocia şi tot nu vrei să înţelegi. Doreşti orz cu un siclu.” Apoi călăreţului regal care şi-a exprimat
atât de mult să devii o persoană publică încât niciun preţ nu necredinţa faţă de mesajul profetic, Elisei i-a spus răspicat
e prea mare, nici chiar a minţi în Numele lui Dumnezeu? Şi „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mânca din ele.” (2
nu în ascuns, ci într-un public atât de numeros cum e cel în Regi 7:1,2).
care îţi petreci unele seri peste săptămână. Minciunile tale În mod imaginar, am fost şi eu la poarta Samariei,
sunt de trei ori grave. un cetăţean flămând şi bolnav, şi l-am ascultat pe profetul
În primul rând, pentru că sunt minciuni, adică între Elisei, apoi m-am dus acasă, i-am spus nevestei şi copiilor
ceea ce spui şi realitatea existentă nu se poate stabili o vestea bună, am scurmat într-un loc anume în cenuşa din
corespondenţă obiectiv verificabilă. În al doilea rând, vatră, mi-am luat doi bănuţi de argint pe care i-am mai găsit
minciunile acestea se sedimentează în sute de conştiinţe, ascunşi de mine acolo şi, odată cu zorii, m-am aşezat la
uzurpând locul ce se cuvine de drept doar adevărului. În al poartă alături de alţii, puţini de altfel, aşteptând minunea. Şi
treilea rând, tu minţi în Numele lui Dumnezeu proclamând minunea a avut loc pentru că am înţeles ce ni s-a spus, ca
cu voce tare: „Aşa vorbeşte Domnul” sau „Aşa vorbeşte să putem crede ce am înţeles şi crezând să avem parte.
Duhul Sfânt”. M-am pus însă şi în postura călăreţului ce-l păzea pe
Îţi este greu să te uiţi în Scripturile Sfinte şi să iei împărat şi am înţeles tot ce a spus profetul. Dacă n-aş fi
seama la felul cum au profeţit oamenii lui Dumnezeu de-a înţeles nu m-aş fi arătat necredincios. Tocmai pentru că am
lungul istoriei mântuirii, modul cum ei au vorbit din partea înţeles, am ştiut ce nu vreau să cred. Deoarece am ştiut
lui Dumnezeu, atât împăraţilor cât şi oamenilor de rând? Te limpede ce nu vreau să cred, am meritat să fiu strivit şi
ştiu studios şi nu-mi pot explica ce ţi se întâmplă? Ai fost desfigurat de învălmăşeala unei mulțimi flămânde.
acaparat de psihologia grupului în care îţi petreci mare parte Aşa că dacă stau faţă în faţă cu prorociile tale, nu
de timp, psihologie din care nu te mai poţi elibera ca dintr-un beneficiez de nimic, căci nu ştiu ce să cred ascultându-le.
corset de fier? Eşti totuşi prea înţelept ca să-ţi spun multe Dacă mi-aş propune să nu cred, nu ştiu ce să nu cred, aşa
cuvinte: vreau doar să-ţi pun în faţă două mostre de profeţii că am socotit că cea mai înţeleaptă atitudine este să nu te
pe care să le analizezi şi în final să-mi scrii concluziile tale în iau în serios. Tare mă tem că n-o să-mi scrii şi, învăluit în
ce priveşte diferenţele şi asemănările: tăcerile tale vinovate, o să mergi înainte până te vei prăvăli
1. Cea dintâi profeţie ai rostit-o chiar tu la o întrunire în groapa pe care ţi-o sapi singur.
recentă, dacă nu greşesc într-o seară rece de 21 noiembrie Dincolo de aceste întristări şi frământări, m-am
200..., unde eu am fost prezent, într-un mod discret. Nu bucurat de versetul cu care m-ai salutat şi mă întreb dacă
am dorit să pun piedici libertăţii tale în Duhul, cum îţi place tu ai reflectat îndeajuns asupra lui: „Oamenii dedaţi la rău
să o numeşti. Iată-i conţinutul, cuvânt cu cuvânt, aşa cum nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg
mi-am notat în carnetul meu: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt, totul.” (Proverbe 28:5)
poporule! Am să deschid zăgazuri, să vărs ape. Veghează, Aşa este, frate, cum scrie în acest verset: oamenii
căci în vremea asta mulţi aleargă anevoie spre calea Mea, nu înţeleg ce este drept pentru că practică nedreptatea şi
căci multe lucruri de pe pământ i-au făcut să înceteze. Te practică nedreptatea pentru că nu înţeleg ce este drept.
voi hrăni cu apă din stâncă şi mană. Mulţi şchiopătează de Este un cerc vicios din care ieşi greu sau nu mai poţi ieşi.
un picior sau altul. Eu am putere să îndrept şi pe unul şi pe E şi mai greu să găseşti zona în care să faci o breşă.
altul”. Acestea au fost cuvintele pe care le-ai rostit. Cum eu Probabil că a opera în zona gândirii, schimbând principiile,
eram prezent în masa aceea mare de oameni, profeţia ta este ceea ce se cere, căci modul de gândire influenţează
mi-a sunat şi mie, dar sec. N-am mai putut suporta zgomotul natura faptei şi este subliniat în cartea Proverbele: „Orice
infernal din seara aceea, slobozit de instrumente, am ieşit om chibzuit lucrează cu cunoştinţă...’’ (Proverbe 13:16),
afară în întuneric, încercând să înţeleg mesajul proclamat „înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să
de tine. Nu am înţeles nimic. meargă...” (Proverbe 16:8)
2. Acum să-L ascultăm pe Dumnezeul Bibliei, Cred că este şi o dovadă de sănătate mintală să-ţi
vorbind poporului Său prin Elisei, într-un moment de mare supui conştiinţa sau mintea, cum vrei să zici, unei instanţe
criză, atât morală cât şi materială: „Aşa vorbeşte Domnul; superioare (învăţarea adevărului divin), tocmai pentru a fi

10
Mâine la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o sigur de înţelepciunea deciziilor ce trebuie luate. Dar şi în

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
poţi s-o faci.” (Proverbe 3:27) Aici condiţia care se pune
nu este aceea de a avea milă, ci capacitatea materială de
a săvârşi gestul, sugerând că mila va veni după aceea.
Deocamdată, important este să urmezi imperativul divin.
Ceea ce ţi-am scris până aici în legătură cu versetul
de salut socoteşte o simplă digresiune, necesară, dar nu
uita cu ce am început această scrisoare. Ai ajuns să crezi
că eşti un prooroc pentru că aşa cum mi-ai spus: „Ceva s-a
întâmplat într-o seară şi am prorocit.” Nu ştiai tu prea bine ce
a fost, deşi ai fost martor, nu o dată, la astfel de manifestări,
dar ţi-au spus cei de lângă tine ca asta e prorocia Astfel
s-a sădit în mintea ta convingerea că eşti prooroc. Această
încredinţare pe care ţi-a dat-o cea dintâi îndrăznire a
născut la rându-i prorocie după prorocie, fiecare rostire
consolidându-ţi această încredinţare. Te-ai prins singur în
capcană. Ce-i de făcut? Soluţia este implicită în meditaţia
zona faptei poate fi spart cercul mai sus pomenit, căci şi de mai sus.
fapta influenţează puternic prin efectele şi semnificaţiile ei • Trebuie să înveţi cu mintea din Scripturile lui
evidente, modul de gândire al făptuitorului, încurajându-l să Dumnezeu ce este prorocia. Iar la începutul scrisorii ţi-
stăruiască în bine. Am în vedere, când îţi scriu, mentalitatea am pus sub ochi două exemple pe care te rog să le ai în
vetustă şi naţionalistă a învăţătorului Legii din Parabola vedere. Dacă le vei înţelege corect sunt sigur că nu vei mai
Samariteanului milostiv. îndrăzni să fii ceea ce pari a fi.
După cum ştii, bietul fariseu era suferind din lipsă de sau
milă, căci gândirea lui era greşit structurată. Îi iubea numai pe • Îţi propui să nu mai rosteşti mesaje pretins profetice
conaţionalii lui evrei. Acest mod de gândire trebuia schimbat. ca să te poţi scutura nedureros de ideea falsă că eşti ales
Cum? În ce zonă a fiinţei? i-a spus Marele învăţător, de Domnul vas de lucrare.
poruncindu-i: „Du-te şi fă şi tu la fel.” (Luca 10:37/b) Cu alte Te sfătuiesc, de asemeni, să-ţi aduci în echilibru
cuvinte, dacă vrei să ai milă, să gândeşti şi să simţi ca un om relaţia cu grupul în care îţi petreci o bună parte din vreme.
milostiv, fă milă întocmai ca şi călătorul acela samaritean. Caută să fii în comuniune, dar lasă-ţi timp şi pentru
Fapta bună îţi va structura corect modul de gândire. Dacă singurătate şi cercetare de sine. Căci fiind mereu cu
ar fi să comentez mai departe recomandarea făcută acelui ceilalţi, rişti să trăieşti doar într-o realitate ce se constituie
rabin evreu de Mântuitorul, având în vedere şi versetul pe în virtutea unei psihologii colective. Pentru a înţelege corect
care mi l-ai trimis ca salut, aş spune că modul de gândire această psihologie, trebuie să i te sustragi uneori, pentru
al unui om se schimbă în permanenţă în funcţie de faptele a examina examinatorul, adică pentru a te înţelege mai
lui, de acţiunile din fiecare zi. Dacă aceste acţiuni vor fi rele, bine pe tine însuţi. Rişti să pierzi contactul cu identitatea
răul făptuit va afecta structurile decizionale ale minţii, după ta autentică, particulară, de care depinde progresul tău
cuvântul inspirat: „dar cine urmăreşte răul este atins de el.” spiritual. Recunosc că n-o să-ţi fie simplu, dar trebuie s-o
(Proverbe 11:27/b) La următoarea provocare din partea faci. Petrecând prea mult timp în grupul de care îmi scrii,
răului, predispoziţia de a face concesii păcatului va spori aşa rişti să te dizolvi. Gândeşte-te la ce îţi scriu. Căci numai
încât următorul gest nu va fi înfrângere, cât cedare, omul înţelegându-te pe tine însuţi aşa cum eşti de fapt, vei putea
pierzându-şi complet libertatea de alegere. Va deveni treptat înţelege aşa cum trebuie realitatea căreia te circumscrii.
un rob răului. În schimb, binele săvârşit, care îl întâmpină Să ştii, dragă frate, că îmi asum responsabilitatea înaintea
pe om cu efectele lui binecuvântate, îl determină la mutaţii Domnului pentru ceea ce ţi-am scris, aşa că nu te teme
serioase în modul lui de a gândi, aşa încât la viitoarea ocazie, să urmezi sfaturile mele. La urma urmei, nimeni nu poate
făptuirea binelui îi va fi mai lesne. El nu se va supune doar călăuzi pe cineva decât până acolo unde a mers el.
unei autorităţi externe (o poruncă, de exemplu), ci şi minţii Dacă ar fi fost vorba de altcineva, nu m-aş fi mirat, dar
care a fost deja afectată pozitiv de binele săvârşit anterior, să fii atât de naiv şi să te alipeşti de acest om, împrietenindu-
potrivit cu această maximă sfântă: „omul milostiv îşi face te cu el, fără să-ţi evaluezi gestul, dovedind că n-ai avut
bine sufletului său.” (Proverbe 11:17) raţiune nici cât o lipitoare, la asta nu m-am aşteptat. Ce a
Este adevărat că pentru un om cu o gândire rea, a fost cu tine? Unde ţi-a fost judecata pe care am apreciat-o
face binele este o suferinţă: „Este o bucurie pentru cel adesea în multe ocazii? Cred că sunt îndreptăţit să afirm
neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul că nu raţiunea, ci interesul a făcut să te ţii scai de el. Ai fost
este o groază.” (Proverbe 21:15) Cu toate că este o groază, viclean, frate dragă! Asta este părerea mea. Căci din cât am
o suferinţă, se pare că lucrurile care dor cel mai mult înţeles din scrisoarea ta, pe care am citit-o fără părtinire, te-
instruiesc cel mai bine. De fapt, orice revizuire a principiilor, ai gudurat fără ruşine pe lângă el câţiva ani, l-ai linguşit cu
de care în general omul se fereşte, în lumina proiectată generozitate, l-ai însoţit în tot locul fără abatere, pentru ca
de experienţa nouă pe care o procură fapta bună, este într-o zi să-i sari în spinare şi ei să te poarte pretutindeni,
dureroasă. După aceea, libertatea de a lua decizii va fi mai dându-ţi alura unui uriaş. Bietul de tine! Ai vrut să fii ceva,
mare şi voinţa mai puternică. dar nu prin tine însuţi.
În ce mă priveşte, cred că acest principiu este ilustrat Asta ar fi însemnat lupte, muncă, confruntări, rugăciuni
cu prisosinţă în exigenţele cărţii din care îmi tot trimiţi şi consacrare. Ţie însă, după cele ce mi-ai scris, ţi s-a părut
versete. Un singur verset îţi este de ajuns pentru a căuta şi

11
altele: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea când (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

mult mai simplu, pitic fiind, să-i împrumuţi personalitatea ca Ceea ce mi-ai scris mă face să cred că ai uitat ideile
pe nişte catalige putrede şi să te înalţi căţărat pe ea în văzul ce le-am despletit din text atunci şi de aici unele ezitări
tuturor. Dimpotrivă, în loc să creşti, te-ai sluţit, căci nimic nu legate de modul greşit în care ai apreciat viaţa morală a
deformează personalitatea unui om ca admiraţia publică prietenului tău. L-ai crezut de atunci şi până în momentul
căreia te-ai expus cu atâta plăcere. Singură, marea cea nenorocirii, o persoană onestă. Groapa însă, aşezată,
fără hodină este mai nestatornică ca sentimentele mulţimii. potrivit textului, undeva spre capătul unui traseu ascuns,
Amândoi v-aţi încrezut în ele. Ce nebunie! Căci într-o clipă a dovedit fără putinţă de tăgadă că drumul parcurs de el
te înalţă pe creasta valului spre ceruri, ca după aceea să te a fost duplicitar şi strâmb. Groapa l-a trădat. Este foarte
azvârle în cele mai adânci şi negre hăuri. important, constatam atunci, târziu în noapte, unde e
Când îţi scriu aceste cuvinte, mă gândesc la acel aşezată groapa aceea. Dacă e aşezată undeva mai la
Şeba, fiul lui Bicri, din seminţia lui Beniamin, care probabil începutul drumului, adică în tinereţe, sunt şanse mari să se
cu gândul de a reabilita faima acestei seminţii, ce a dat lui iasă din ea şi să se aleagă drumul cel drept care sfârşeşte
Israel pe regele Saul, s-a lăsat luat de valul unui entuziasm în mântuire, potrivit cu textul. Dacă e aşezată undeva spre
popular gratuit... în final a pierit decapitat de acelaşi public asfinţit, adică spre bătrâneţe, şansele sunt minime sau
în urma discursului unei femei... (2 Samuel 20:1-20) chiar lipsesc cu desăvârşire.
Acum, când prietenul tău s-a prăbuşit atât de Căzusem de acord că versetul are un caracter antitetic
dramatic, din pitic ce erai, ai devenit nimic ce eşti. Nu era şi că în prima parte găsim o constatare în care se ascunde
mai înţelept ca, pornind de la ce-ai fost, să devii ceea ce mai degrabă o încurajare din care răsare o promisiune. „Cine
trebuia să fii, decât obligat acum să porneşti de unde eşti, umblă în neprihănire (în dreptate) găseşte mântuirea ..”.
să cheltuieşti vreme preţioasă ca să ajungi unde ai fost. Ai Într-o lume a nedreptăţii, în care „nelegiuirea se bea ca apa”,
pierdut vreme preţioasă, fratele meu, şi te-ai umplut şi de este eroism să mergi perseverent pe calea cea dreaptă din
ruşine. După părerea mea, asta e moneda pentru umilinţa moment ce: „... cel ce umblă fără prihană (în dreptate) este
liber acceptată şi neruşinarea ta, pe care ceilalţi le-au văzut o scârbă înaintea celor răi.” (Proverbe 29:29/b). De aceea,
din vreme. e nevoie permanent de încurajare din partea Domnului:
Nu este drept să te plângi acum de ostilitatea lui faţă „Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe
de tine, ostilitate exprimată făţiş. El, prin ceea ce face, nu cel ce umblă după neprihănire.” (Proverbe 15:9); „Drumul
numai că dovedeşte că e acolo unde refuză să creadă că leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără
este, amăgit fiind de prorocii lui, dar eu te condamn şi pe prihană este netezită.” (Proverbe 15:19); „Recunoaşte-L în
tine oarecum că n-ai luat în serios ceea ce ai văzut limpede toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.”(Proverbe 3:6).
la început. „Căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de
S-a constatat printr-o experienţă îndelung verificată cădere.” (Proverbe 3:26); „Dar cărarea celor neprihăniţi
că atunci când un om păcătuieşte grav, prima stare care-l este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire merge mereu
încearcă este teama de cel ce i-a descoperit păcatul, ca pe crescând până la miezul zilei.” (Proverbe 4:18); „Când
nesimţite să se depărteze de el, apoi să-l urască şi, în final, sunt plăcute Domnului căile cuiva îi face prieteni chiar şi
să piară. Aşa că toată zbaterea lui este inutilă acum. Mă pe duşmanii lui.” (Proverbe 16:7); „Pe cărarea neprihănirii
gândesc că e de neînţeles cum adesea omul cel mai dispus este viaţă şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.”
să-şi neglijeze bunul nume, după ce l-a pierdut, e în stare (Proverbe 12:28)
să facă orice pentru a-l câştiga din nou. De altfel, cel mai Ne-am încurajat atunci unul pe celălalt, că este totuşi
uşor lucru din lume este să te faci vinovat, deoarece păcatul mai de dorit să năzuim pe calea dreptăţii, chiar cu riscul
întinează pe fondul plăcerii, pe când cel mai greu este să- de a deveni nişte scârbe pentru lume. Textele pe care ţi
ţi porţi vina, fiindcă e pe fondul durerii. Dacă tu deschideai le-am reamintit ne asigură că pe calea neprihănirii, chiar
ochii la început, nu ţi se deschideau răni acum, la sfârşit. dacă suntem urâţi de lume, suntem iubiţi de Domnul. El nu
Acum nu te nelinişti prea tare, lasă să treacă o vreme pentru va întârzia niciodată, când ne va fi greu, să intervină pentru
clarificările de care ai nevoie în cuget şi încearcă să extragi a ne netezi calea, păzindu-ne astfel piciorul de cădere,
din nefericirile tale principii care să-ţi fie pază pe viitor, luminând-o atunci când se va aşeza întunericul. Stăruind
împlinindu-se în chip fericit şi cu tine ghicitoarea lui Samson: în a merge înainte, numărul duşmanilor, adică al celor
„Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă şi din cel tare a pentru care suntem o scârbă, nu numai că se va împuţina,
ieşit dulceaţă.” (Judecători 14:14) dar ne vor deveni prieteni. Cu un cuvânt, această cale a
Dacă bine reţin, într-un ceas târziu de seară, bântuiţi neprihănirii duce nemijlocit şi sigur în viaţa veşnică.
de insomnii, cum ne e felul, am reflectat pe marginea Spuneam tot atunci că partea a doua a versetului
acestui text de o importanţă fundamentală, socotindu-l o vorbeşte de două căi strâmbe. Fizic vorbind, tu negai că
grilă sigură când e să judecăm viaţa unui om ce sfârşeşte este cu putinţă să se întâmple aşa ceva şi că trebuie să fie
dramatic. „Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, un înţeles mai adânc aici. Da, din punct de vedere moral e cu
dar cine umblă pe două căi strâmbe, cade într-o groapă.” putinţă, ne încredinţam unul pe celălalt la sfârşitul discuţiei
(Proverbe 28:18) La acest text am adăugat atunci încă unul şi am stabilit că aceste două căi, ambele deopotrivă de
cu care îmi amintesc că am reuşit să-ţi potolesc nerăbdările strâmbe, ar fi:
tale pe care nu le apreciam: „Cine umblă fără prihană, a) calea păcatului ascuns, adică a neascultării
umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă de Dumnezeu şi adăugam pentru întărire textul: „Cine îşi
singur de gol.” (Proverbe 10:9) Ceea ce voiau câţiva, ce ascunde fărădelegile nu propăşeşte...” (Proverbe 28:13)
voiai şi tu, în pripeala ta nesăbuită, a făcut el singur şi încă b) calea făţărniciei, a prefăcătoriei cu care se ascund

12 în mod desăvârşit: s-a dat singur de gol. mizeriile fărădelegilor, care, mai devreme sau mai târziu,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
se va spulbera. Ne sprijineam pe texte ca acesta: „Cel ce „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse
urăşte se preface cu buzele lui şi înlăuntrul lui pregăteşte slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.” (Fapte
înşelăciunea. Când îţi vorbeşte cu grai dulce nu-l crede, 12:22-23)
căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde Mă rogi să-ţi scriu cuvânt de sfat şi mângâiere pentru a
ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în depăşi situaţia grea în care te afli? Ascultarea de care ştiu că
adunare.” (Proverbe 26:24-26). dai dovadă mă face să îndrăznesc. Să-ţi fie legământ pe veci
Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, cum ai subliniat a nu accepta autoritatea pe care ţi-o dau oamenii. În afară
chiar tu la întâlnirea aceea cât de nefericit trebuie să fie de cea pe care sunt obligaţi să ţi-o recunoască Cea dintâi
omul prefăcut, cel ce în toată vremea trebuie să poarte te va înrobi fiindcă e de împrumut, cea din urmă te va înălţa
masca personajului în rolul căruia joacă, rolul sfântului, al fiindcă ţi-e dată de Dumnezeu. Vei refuza astfel să semeni
duhovnicului, al predicatorului, al terapeutului. El se va simţi cu omizile acelea greţoase care primăvara se târăsc şi prin
tot timpul hăituit, se va feri cu spaimă de cei cu adevărat gunoaie, chiar cu riscul de a fi strivite, numai pentru ca vara
sfinţi. Prins în discuţii duhovniceşti, va fi zgârcit la vorbă să poarte aripi şi să se înalţe.
pentru a lăsa impresia unui înţelept prudent. Privit atent, se Să nu te târăşti, dacă acesta este preţul pentru a te
va vedea uşor că îi lipseşte acea aşezare lăuntrică care dă înălţa. E preţul pe care ţi-l cer oamenii, fie ei chiar membrii
echilibru într-o discuţie, manifestând în schimb tot timpul un unei biserici creştine. Nu trăi cu grabă şi nu-ţi alege prietenii
neastâmpăr interior şi grabă, bântuit de temeri şi chinuit- îmi decât cu zăbavă. Fă-ţi timp să petreci cu ei dar şi cu tine în
spuneai atunci că nu crezi că e ceva mai greu pentru un rugăciuni şi cercetare de sine. Citeşte Biblia şi însoţeşte-ţi
astfel de om decât să facă pe sfântul. lecturile cu observaţii diverse, fie asupra istoriei mântuirii,
Şi eu cred la fel, ba aş adăuga că, în cazul lui, fie asupra profilului psihologic pe care-l descoperi la
prefăcătoria a fost atât de profundă şi de durată încât a personajele pe care le întâlneşti pe filele ei. Înţelegându-le,
ajuns el însuşi să creadă că era ceea ce de fapt doar părea. te vei înţelege pe tine însuţi. Cuprinde aceste observaţii cu
Cum se explică altfel faptul că la urechile lui linguşeala grijă într-un caiet pe care să-l ai mereu însoţitor. Citeşte
avea atâta trecere? Tu însuţi ai ales să te numeri printre istoria profană, mai ales istoria antică, reflectează fără
linguşitori. Ai vrut să-l cumperi cu această monedă falsă şi grabă asupra momentelor importante; îţi vei însuşi astfel
ai reuşit. Ai reuşit să ajungi unde ai ajuns... îmi amintesc spiritul Eclesiastului, spirit care dezarmează şi spulberă
bine că în final ai citat acest text: „Cel cu inima prefăcută orgoliile fiinţelor cele mai trufaşe. Vei învăţa încet, încet, să
nu găseşte fericirea...” (Proverbe 17:20). Cum ar putea fi deosebeşti şi să preţuieşti adevăratele valori. Numai aşa
fericit, ai continuat tu, dacă: „Spini şi curse sunt pe calea Duhul Sfânt te va putea ajuta, indiferent cât de sus ai fi
omului stricat...?” (Proverbe 22:5) El e obligat să orbecăie înălţat, să rămâi blând, smerit şi accesibil.
pe „drumuri întunecoase” (Proverbe 2:13). El nu ştie „de ce Aflând de falimentul tău, mulţi o să te caute. Fereşte-
se va poticni” mâine (Proverbe 4:19), în ce bolovan îşi va te să răspunzi celor despre care ştii că au deja răspunsul.
zdrobi picioarele din moment ce păşeşte prin stânca ce-i Aceştia sunt oameni vicleni. Nu fi generos în a te angaja în
presară calea (Proverbe 13:15). discuţii pe teme biblice cu oricine, dar dacă totuşi o faci, ai
Iţi mai aminteşti de toate aceste discuţii? Dacă însă grijă să-ţi păstrezi calmul ca să nu te pomeneşti că eşti mai
le-ai uitat, turmentat de plăcerea ca la fiecare întrunire să agresiv decât adevărul pe care-l spui. Dacă despre cel cu
fii privit de mii de ochi şi ascultat de tot atâtea urechi, te care discuţi ştii că suferă de boala trufiei, prefă-te neştiutor
înţeleg. Dacă dorinţa de parvenire în ierarhia spirituală a şi lasă-i lui ultimul cuvânt ca să-ţi rămână ţie liniştea. Deşi
Bisericii te-a făcut să treci voit peste toate cele pe care le-ai ştiu că primul gând al celui ce suferă e să-şi împărtăşească
ştiut şi exprimat atunci atât de frumos şi cu toate astea te- durerile, te sfătuiesc, nu ţi le împărtăşi primului întâlnit, căci
ai dat pe mâna prietenului tău, atunci te las să-ţi ispăşeşti sunt mult mai mulţi cei ce te ascultă care vor mai degrabă să
în linişte prostia. Alegerile despre care mi-ai scris te-au ţi le sporească decât să ţi le poarte.
aruncat jos, după cum era de prevăzut şi înţeleg că ţi-e Nu te despărţi de biserică, indiferent care i-ar fi starea
greu să suporţi şifonarea cu care te-ai ales. morală. Mult mai repede dau flacără mai multe vreascuri
Crezi că lucrurile puteau avea un alt curs din moment chiar ude fiind, decât unul singur uscat şi azvârlit departe.
ce nebunia de a crede că cei pe care i-ai condus nu se Nu fi acest vreasc! Biserica este ca un loc al tămăduirilor
pot lipsi de tine, ţi-a luat minţile ca şi prietenului tău? Ai sufleteşti şi trupeşti, iar dacă tu te socoteşti mai bun decât
devenit miop aşa încât fie n-ai vrut, fie n-ai putut să vezi alţii, şi poate că eşti, cu atât mai mult trebuie să rămâi. Altfel
mai departe decât te-au dus privirile. Pe cei ce ţi-au fost rişti să dai în nebunia unui medic care părăseşte spitalul
aproape cât timp ai fost pe creasta valului nu trebuie să te numai pentru că în el sunt doar bolnavi, iar unii chiar mor. Ca
superi acum când nu numai că interesul lor pentru tine a să-ţi poţi păstra liniştea când predici adevărul, ai grijă să nu
dispărut, dar te dispreţuiesc fără ruşine pe faţă. porţi în minte chipul unuia sau altuia din membrii bisericii ca
Sunt de acord cu tine, când îmi scrii că mai bine te- să nu te pomeneşti că predicând te cerţi, ci numai chipul lui
ar fi rănit în carne decât să te ameţească cu linguşeli. Da, Hristos, singurul care te poate păstra blând.
frate, pot fi lovituri fizice fără linguşeli, dar linguşeli fără Mă opresc aici, nădăjduind că ai înţeles la ce război
lovituri, uneori mortale, nu sunt. Cei ce te-au linguşit au te invit, trâmbiţând din acest condei. Ce sunet dau?
furat slava lui Dumnezeu şi ţi-au oferit-o ţie, ca marfă ieftină Ascultă. „Acest război nu-l vei putea câştiga decât luptând
de contrabandă N-ai ştiut cât de periculos este să iei în dezarmat”.
serios linguşelile, din moment ce ele împrumută mâna lui
Dumnezeu pentru a lovi? Îţi doresc inimă bună!
Îţi aminteşti de Irod? Mulţimile i-au strigat fără
contenire în urechi: „Glas de dumnezeu nu de om! Glas de Zaharia Bica
dumnezeu nu de om?” Urmarea a fost cea pe care o ştii:

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

De la garsonieră la apartament
cu patru camere
Iubiţi cititori, doresc să vă aduc la cunoştinţă o lucrare Domnul voi pune o barieră albă şi voi deschide o altă uşă de
a purtării de grijă a lui Dumnezeu ca să slujească de laudă binecuvântare”. Dar ca omul în strâmtorare, nevăzând pe
slavei Lui şi pentru întărirea credinţei celor ce aşteaptă moment împlinirea, uitam sau mă îndoiam. Totuşi, împreună
ajutorul Lui. cu familia stăruiam asupra acestei cauze în rugăciune şi în
Aşa cum pentru aproape fiecare om, în viaţă există mod personal insistam înaintea Domnului să mă întărească
anumite etape, cu zece ani în urmă, Dumnezeu m-a psihic şi în credinţă, considerând că, dacă în domeniul acesta
binecuvântat cu o soţie. Între subiectele pe care le-am avut omul stă bine, poate face faţă la orice în viaţă. Dumnezeu
în perioada cunoaşterii, am discutat şi de naşterea copiilor. care rămâne credincios, ştia foarte bine ce urma pentru noi
Amândoi am fost de aceeaşi părere, conştienţi că Dumnezeu şi din nou a hotărât să binecuvânteze pântecele soţiei cu
hotărăşte, iar noi acceptăm planul Lui. După căsătorie, la încă o sarcină. Când a început să se afle lucrul acesta, erau
scurt timp, soţia a rămas însărcinată, a născut o fetiţă, apoi multe tensiuni din partea unora şi păreri, iar alţii dădeau din
la nici doi ani diferenţă, Domnul a mai trimis o fetiţă în familia umeri. Ajunsesem deja de batjocura celor din bloc, când
noastră. Din nou, la nici doi ani diferenţă Dumnezeu a mai vedeau că suntem cinci, apoi șase, urmând al șaptelea într-o
binecuvântat casa noastră cu încă o fetiţă. Amintesc că cameră, iar cazul nostru devenea subiect de discuţie chiar şi
după căsătorie am locuit într-o garsonieră la un bloc turn în timpul programului cu publicul la asociaţia de locatari, unii
(etajul opt), iar când am văzut că Domnul ne binecuvântează nesfiindu-se să-mi pună întrebări, chiar între toţi cei ce erau
destul de des cu copii, iar spaţiul era limitat, a început o prezenţi. Răspundeam frumos de nădejdea care era în mine,
frământare cu privire la spaţiul locuinţei. Credeam că într-un având încredere că Dumnezeu va aduce clipa plecării mele
fel Dumnezeu ne va ajuta. Eram angajat pe atunci, iar soţia de acolo, iar pentru aceasta Dumnezeu îmi dădea trecere
era în concediu matern. Încercam să fim cât se putea de înaintea lor, neavând altceva cu ce să mă osândească.
economi, în ideea de a reuşi să schimbăm locuinţa cu una De cealaltă parte, Dumnezeu întărea sufletul meu prin tot
mai mare, dar tot nu reuşeam să adunăm aşa de repede şi de mai dese sfaturi din Cuvânt, chiar şi experintele altora, sau
mult precum veneau copiii şi nevoile familiei. Din nou soţia, a mesaje profetice. Fie în zonă, fie în alte locuri unde slujeam,
rămas însărcinată şi la fel, la nici doi ani diferenţă, s-a născut primeam făgăduinţe de la Domnul că se pregăteşte o mare
al patrulea copil, de data aceasta un băiat, iar pentru noi nu binecuvântare. Vreau să amintesc şi faptul că împreună cu
se întrevedea nicio şansă de ieşire din garsonieră. toată familia am început mai cu stăruinţă a ne ruga pentru
A urmat, zic eu, o a doua etapă în care Dumnezeu i-a această cauză, în anul 2012, cu cerere concretă: ,,Doamne,
îngăduit diavolului să atace puternic cu tot felul de gânduri Te rugăm anul acesta (2012) şi spuneam detalii cum să fie şi
sau vorbe, cu descurajări, îndoieli, chiar şi din partea unor în ce zonă şi condiţii etc. Credeam din toată inima, că orice
oameni şi chiar fraţi şi rudenii. În perioda aceasta, am lucru este cu putinţă la Dumnezeu, dar mărturisesc că nu
încercat să recurgem din punct de vedere pământesc la m-am aşteptat la felul în care El a lucrat pentru noi.
unele intervenţii locale. Împreună cu pastorul bisericii, am Din acel moment începea o a treia etapă în viaţa noastră.
reuşit să convingem primarul să intervină pentru a ne ajuta Mai amintesc că atunci legea nu permitea ca să se poată
cu utilităţi (curent, apa, canalizare) la o parcelă personală lua concediu pentru creşterea copilului decât până la maxim
în vederea unei construcţii. Deşi promisiuni au fost, toate trei copii. Deci de la al patrulea, venitul în familia noastră a
lucrurile s-au zădărnicit. Alţi apropiaţi mi-au oferit sume început să scadă şi fiindcă ,,răul acesta” nu era suficient, o
destul de mari de bani, împrumut, oferte pe care le-am altă încercare s-a abătut asupra familiei. În luna octombrie
respins, având convingerea deplină că nu era voia Domnului 2012, după paisprezece ani de muncă, şeful mi-a spus că
să intru sub o robie mare şi grea a unor datorii. Atunci am mă va da în şomaj, căci se va desființa postul de lucru, ceea
discutat cu soţia, să vindem garsoniera şi să începem cumva ce s-a şi întâmplat, iar la ceva timp firma s-a şi închis. Atunci,
o construcţie pe acel deal lipsit total de utilităţi (nefiind în efectiv singurul venit sigur erau alocaţiile copiilor. În tot greul
domeniul construcţiilor nu ştiam la ce mă înjug), însă înainte acesta, deja îmi puneam semne de întrebare, dacă mai sunt
de orice am luat o zi de jertfă împreună cu soţia şi am sunat în atenţia Domnului şi dacă slujba pe care o fac e chemarea
un frate proroc din zona Moldovei şi l-am rugat să se roage Lui; dacă ceea ce eu am predicat de atâtea ori la alţii era
Domnului căci avem o cauză. A doua zi l-am sunat din nou voia Domnului. Trăiam o stare asemănătoare celei descrise
şi mi-a prezentat răspunsul Domnului, din care am înţeles de Asaf în Psalmul 73. Chiar şi o persoană din biserică mă
că nu era un moment de pornire şi că se cerea multă atenţie provoca să nu îmi bat eu capul cu slujba şi să plec în altă
şi înţelepciune. În contextul acesta, ne-am abţinut de a mai ţară să lucrez că vine al cincilea copil. Lucru pe care nu am
face ceva. Atunci mi-am adus aminte de un mesaj profetic putut să-l fac şi de care mi-a fost teamă. Chiar dacă sunt

14 care spunea: ,,Cu privire la o lucrare pământească, iată, Eu, un mic slujitor, Dumnezeu dorea să mă găsească credincios

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
de cuvânt) şi au durat aproape o lună din diferite motive. În
toată perioada căutărilor noastre, diavolul încerca din nou să
aducă teamă că s-ar putea ca omul să se răzgândească sau
să-şi calce cuvântul, că doar au mai fost cazuri similare (din
păcate chiar între fraţi), unde s-au invocat tot felul de motive şi
în cele din urmă călcarea cuvântului. Dar şi eu şi alţii am văzut
clar şi limpede că aici e mâna lui Dumnezeu şi am continuat
căutările până ce Domnul ne-a condus spre binecuvântarea
pregătită şi promisă. În cele din urmă am găsit răspunsul
rugăciunilor noastre: într-o zonă rezidenţială, un apartament
cu 72500 euro (preţ negociat), fiind un răspuns perfect la
cererea noastră, ca zonă, condiții, confort, vecini, utilităţi şi
nu în ultimul rând, chiar în decembrie 2012, ca o dovadă a
ascultării cu precizie. Apartament + boxă + garaj (în bloc) +
mansardă. Ba mai mult, ni s-a oferit şi harul ca absolut toate
taxele notariale să fie plătite de respectivul patron, ca să se
poată spune că e o lucrare cu totul desăvârşită.
lucrului încredinţat. Domnul a rânduit înainte cu câteva luni A şasea fază începea să se arate. Venind cu mobila
de a fi dat în şomaj, să vină la noi în biserică la o seară de din garsonieră în apartamentul acesta, era aproape gol, aşa
rugăciune un frate proroc din alt judeţ, prin care s-a dat o că am ales într-o limită de bani, o anumită mobilă (nouă)
descoperire pentru mine. După rugăciune, fratele s-a ridicat de la un depozit al unor patroni creştini, care au hotarât la
şi a spus că de fapt el trebuia să fie în altă parte în seara sfârşit, să ne spună surpriza: că tot ce am ales (6000 ron) va
aceea, dar că Domnul i-a spus: ,,Du-te, că te trimit pentru un fi în Numele Domnului Isus, în plus, au trimis şi un angajat
tânăr….” şi spunea el că Domnul l-a şi descris cum arată, şi acasă să o monteze. Şi fiindcă numărul şapte e desăvârşit,
atunci a întins mâna spre mine şi a spus: ,,El este, fraţilor”. şapte faze am găsit. Iat-o şi pe aceasta.
În vedenie apăruse un drum frumos asfaltat, dar Domnul După împlinirea acestei lucrări, mi s-au deschis ochii,
pusese un semafor roşu şi o barieră să nu intru, că dacă rând pe rând, să înţeleg profeţiile cu care încerca Domnul
voi înainta pe el, drumul devenea tot mai rău. La finalul să-mi întărească credinţa, să-mi dea nădejde şi să fiu
slujbei, aşteptând fratele proroc să-l mai întreb câte ceva încredinţat că El nu lasă de ruşine şi de ocară pe cei ce se
despre înţelesul vedeniei, s-a îndreptat către mine un bărbat încred în El în toate domeniile vieţii, inclusiv încredinţându-
nepocăit pe vremea aceea, dar care făcea parte dintr-o mă pentru slujba la care sunt chemat, să o păstrez aşa cum
familie de pocăiţi şi chiar credea lucrările Domnului. A intrat am primit-o. Din toate acestea am înţeles că Dumnezeu mi-a
în discuţie cu mine, spunându-mi că înainte de venirea lui tăiat toate ancorele pământeşti, ca nu cumva să am impresia
la adunare, fratele proroc îi descrisese fizionomia persoanei că prin puterea mâinii mele am făcut ceva. Dar mulţumiri fie
mele şi când m-a văzut, chiar a confirmat cele spuse. După aduse Domnului, că de multe ori când El îţi ia ceva, e pentru
o discuţie purtată cu prorocul, legată de problema mea, am că vrea să-ţi dea altceva mai bun şi deosebit şi să se vadă
înţeles că orice altă încercare prin eforturile mele (referitor la puternic strălucind Numele Lui.
un alt imobil) era oprită de Domnul prin acel semafor roşu şi Domnul a continuat cu binecuvântările, hotărând ca
bariera văzută. Ne-am despărţit şi au trecut câteva luni de următoarele două naşteri (doi băieti) să aibă loc la noua
zile fără se întâmple ceva. locuinţă. După binecuvântarea cu imobilul, au venit la mine
Cea de-a patra etapă a început într-o după-masă, dintre cei ce m-au condamnat şi cu un spirit de căinţă,
în luna noiembrie 2012, când am primit un telefon de la o recunoscând că au greşit și spunând că Dumnezeu e drept.
soră din biserică, care mi-a pus o întrebare: dacă vreau Iar alţii nu au avut ce să mai spună decât să recunoască
să dau garsoniera pe un apartament cu 4 camere. Eu am faptul că soluţiile lor dinainte erau total greşite şi că m-ar fi
întrebat-o: „Unde e apartamentul (gândindu-mă că sunt în afundat într-o amară stare, sub presiunea unor mari datorii,
judeţ, zone cu blocuri părăsite sau fără utilităţi etc) şi mi-a care erau imposibil de achitat. Domnul e bun şi a făcut să
spus zâmbind, că am libertatea să-mi caut în oraşul nostru se înalţe dreapta puterii Sale şi să se vadă şi să se ştie
ceva să-mi placă, în zonă bună şi cu toate facilităţile. Sora chiar şi la asociaţia de locatari că Domnul izbăveşte pe ai
care m-a sunat era o angajată a patronului nepocăit care Lui. Iar când am mers acolo pentru ultima dată să achit
fusese în seara aceea la rugăciune. El a pus-o să mă sune la zi toate cheltuielile şi am mărturisit ce face Dumnezeu
şi să-mi transmită toată intenţia inimii lui. După ce a ieşit din (inclusiv suma) şefa de asociaţie a aruncat pixul pe birou şi
biroul lui, mergând spre casă, m-a sunat, spunându-mi şi a rămas fără cuvinte, iar de atunci şi ei au început să spună
încurajându-mă să fac o alegere bună, căci banii sunt şi e o la alţii. Acum mulţumesc Domnului pentru toate barierele
minune a lui Dumnezeu. Un lucru care a fost mişcător pentru puse, pentru toate restricţiile impuse şi pentru îndurarea
mine a fost că acel patron mi-a readus aminte de cuvintele Lui fără margini. Prin ceea ce am scris, în primul rând,
prorociei şi a vedeniei (cu bariera şi semaforul) pe care le-a vreau să măresc faima Dumnezeului nostru prin împlinirea
auzit şi el, fiind prezent în seara aceea. Ulterior am mai aflat făgăduinţelor Sale, apoi să-i îndemnăm pe toţi cei încercaţi
că fratele proroc i-a spus patronului: „Tu trebuie să-i cumperi să aştepte cu răbdare voia Domnului, că El nu mâhneşte cu
apartament cu 4 camere”. plăcere pe cineva, ci doreşte o apropiere mai mare de El şi
A cincea etapă, a căutărilor. În debutul căutărilor, o binecuvântare mare pentru noi. Personal, cred că pe unii
împreună cu un frate care deţine o agenţie imobiliară, am Dumnezeu îi poate binecuvânta şi muncind în alte ţări, dacă
fost întrebat de respectivul, până la câţi bani să căutăm? şi acolo e tot Isus prioritar, dar să ştim cu toţii că Isus e şi în
În ziua cu propunerea, când am pus întrebarea cu privire România. Dumnezeu să se îndure de noi de toţi şi să ne dea
suma la care să mă raportez, nu mi s-a răspuns, aşa că l-am harul Său!
rugat pe fratele de la agenţie să întrebe el. Atunci patronul D. O.
i-a spus: între 70000-75000 euro. Căutările noastre nu s-au
bazat decât pe un cuvânt al unui om (nepocăit pe atunci, dar

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Ridicaţ i - vă!
Î nce pe ju dec a ta! partea a VI-a

Institutul Serbski Uşa camerei era întredeschisă şi, după terminarea
discuţiei cu profesorul, ieşind afară am văzut în antreu,
În acest institut am fost cercetat de către profesorul stând pe o canapea, un om care ascultase tot ce am
doctor David Romanovici Lundţ. El era evreu şi îl interesa vorbit. M-am uitat la el, dar el şi-a ferit privirea. Noaptea,
foarte mult felul cum vorbeşte Duhul Sfânt. Îmi punea tot Dumnezeu mi-a descoperit acest lucru: „Am visat că eu,
felul de întrebări: „Tu auzi o singură voce sau îţi vorbesc foarte precaut, voiam să închid uşa, dar un câine mare,
mai multe voci?” „Dumneavoastră nu puteţi înţelege, negru şi-a băgat capul înăuntru, iar apoi, împingându-
am răspuns eu, dar eu chiar aud vocea lui Dumnezeu, mă cu forţa, a intrat.” Exact aşa s-a şi întâmplat. Consiliul
care vorbeşte cu mine.” Şi i-am povestit profesorului medicilor de la Institutul Serbski m-a găsit sănătos şi am
următoarea întâmplare: Într-o zi când am lucrat la fabrica fost trimis la judecată. Am stat la închisoarea „Liniştea
de asamblare a aparatelor radio, după-amiază, la ora marinarilor”, unde m-au dus după expertiza medicală.
două, am auzit o voce, care zicea: „Scoală-te şi du-te Timp de nouă luni n-am văzut pe nimeni cunoscut. Când
afară!” „Unde să mă duc?”, am întrebat eu. „Du-te şi ieşi ajungi în arest, toate se schimbă. Eşti sub autoritatea
pe poarta nr. 1”, zicea aceeaşi voce. Am plecat, am trecut sistemului, toate zilele sunt la fel; mănânci ce ţi se dă,
pe lângă paznic, care nu mi-a zis nimic, (de obicei nu dacă ţi se dă, stai şi aştepţi să fii chemat la interogatoriu.
lăsa pe nimeni afară în timpul programului). Am ieşit pe Tot timpul ţi se spune că tu eşti acolo pentru că nu eşti în
partea gării Pavelotsc. Acolo l-am văzut pe un tânăr care regulă, că eşti un paria. Interesant că eu nu mă simţeam
plângea. M-am apropiat şi-am întrebat: „De ce plângi?” aşa, ci mai degrabă mă comparam cu un porumbel prins
„Nu este treaba ta şi oricum nu poţi să mă ajuţi”, a răspuns în ghearele uliului sau un miel în mijlocul lupilor. Vedeam
el. „Dumnezeu m-a trimis la tine ca să te ajut, am răspuns numai cum le lucesc ochii plini de ură şi le simţeam dinţii
eu. El te iubeşte!” „Nu am mâncat de câteva zile, bani reci şi ascuţiţi atingându-mi gâtul. Minciuna, din punct de
n-am, iar să fur mi-e ruşine”, vorbea printre lacrimi tânărul. vedere spiritual, este un lucru groaznic. Te uiţi, în faţa ta
„Ţi-e foame? Îţi dau să mănânci imediat.” I-am cumpărat stă un om normal la prima vedere, dar, în realitate, este
câteva cornuri şi în timp ce mânca el, mă gândeam ce mai un lup în piele de oaie. Apostolul Pavel scria despre toate
urmează şi ce caut eu aici? După aceea, el mi-a povestit pericolele prin care trecea. Avea parte şi de bune şi de
că a venit din Rostov, a fugit de acasă pentru că mama rele. Şi din toate părţile îl înconjurau numai ispite. Dacă
lui este baptistă, tot timpul se roagă, iar el nu mai poate alegi calea aceasta, întâlneşti neprevăzutul. E uşor să
suporta şi fuge de Dumnezeu. Ultima dată când au stat de mergi pe această cale când ştii că a mai mers cineva
vorbă, mama lui i-a spus: „Dumnezeu îţi va arăta calea. înaintea ta şi ai la cine să te uiţi. Dar totuşi, atenţie la
El îţi va trimite un om, care te va învăţa ce trebuie să câini! Atenţie la lupi!
faci.” Atunci eu i-am zis: „Eu sunt omul acela pe care 1-a Într-o zi m-a vizitat un necunoscut; zicea că vrea să
trimis Dumnezeu, pentru că şi eu sunt credincios, mă rog mă ajute, că va fi avocatul meu, dar din discuţie am aflat
Domnului şi Îi mulţumesc pentru tot. Tu acum întoarce-te că el are nevoie de ajutorul meu. „Eu sunt Simeon Aria,
la mama ta, care se roagă pentru tine. Acum sunt sigur a spus el, sunt avocatul dumneavoastră. Am fost trimis
că nu o să îndrăzneşti să mai fii neascultător.” A fost atât ca să vă apăr, însă totul este deja hotărât. Veţi primi 10
de impresionat şi de mirat, că chiar în clipa aceea şi-a ani. Nu are niciun sens să mai pierdem vremea, este
exprimat dorinţa de a pleca acasă. doar o formalitate. Dumneavoastră puteţi să refuzaţi să
După ce i-am povestit toate acestea profesorului, vă fiu avocat, dar trebuie s-o faceţi în scris. Specificaţi
el m-a îndrăgit şi a dorit să mă ajute. „Dacă vrei, zicea că nu mă vreţi, pentru că sunt comunist şi că sunt
el, eu o să spun că eşti bolnav, te internez, o să stai evreu, dar cu toate acestea eu tot o să vă apăr, că aşa
în spital vreo şase luni şi scapi de judecată; că altfel o este procedura.” Se pare că am noroc la evrei, m-am
să-ţi dea 10 ani de detenţie.” Eu mi-am dat seama că şi gândit eu. Ei apăreau în calea mea, precum nişte îngeri
aceasta-i o capcană a diavolului. Dacă mă internează, pierduţi şi toţi doreau să mă ajute. Evreii! Cine sunt ei?
toţi vor scrie în ziare „Liderul bisericii este bolnav psihic” Oamenii lui Dumnezeu care L-au pierdut pe Dumnezeul
şi acest lucru va discredita Biserica lui Dumnezeu. lor. Cum pot ei ajuta pe un om care este judecat pentru

16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
mi-a povestit că, fiind pe flotă, a început să citească Biblia.
Nu-mi dau seama cum a apărut Sfânta Scriptură pe o flotă
marină. Cert este că el a început să citească şi a descoperit
că multe dintre cele scrise în Biblie corespund cu starea lui
sufletească. Versetele Evangheliei parcă se lipeau de inima
lui. Până la urmă el a ajuns la convingerea că sensul vieţii
lui, ba chiar sensul întregii omeniri, este viaţa de credinţă şi
slujirea lui Dumnezeu. Astfel mi-a explicat el venirea sa la
credinţă.
În slujirea lui, Fedotov era deosebit; el niciodată
nu ridica tonul, nu glumea niciodată şi-şi îndeplinea cu
acurateţe toate îndatoririle. Chiar şi în momentele când toţi
strigau la el, privea cu blândeţe şi răspundea cu smerenie.
După cum am aflat, după armată, Fedotov lucra la metrou,
în subteran, şi acolo era un muncitor exemplar, toţi erau
că-L iubeşte pe Dumnezeul evreilor? Ei au fost rupţi de mulţumiţi de el şi îl iubeau. Era modest, ca un ascet, şi peste
la rădăcină, ca noi, păgânii, care nu-L cunoşteam pe tot misiona. Cu timpul a devenit o autoritate între credincioşi.
Dumnezeu, să fim altoiţi în acea rădăcină. După cum Nu ocupa oficial nicio funcţie, dar toţi îl recunoşteau ca un
vorbeşte apostolul Pavel, Cristos vine de la evrei — El lider de valoare. Astfel stăteau lucrurile, când autorităţile
este Apărătorul tuturor celor ce-L cheamă. Am luat stiloul s-au hotărât să nimicească activitatea bisericii din regiunea
şi bucuros am scris că-1 refuz pe avocat ca apărător şi-L Moscovei. Principalul motiv era faptul că această biserică
iau pe Isus Cristos al meu ca Apărător. Acel avocat a nu se supunea puterii întru totul şi de vină erau liderii, şi în
mai venit de câteva ori pe la mine şi între noi s-a legat o primul rând Fedotov, care era periculos. Unde se ducea
relaţie de simpatie reciprocă. el, imediat apăreau credincioşi penticostali. Am stat mult
de vorbă cu Fedotov şi m-am hotărât să-1 apăr, în ciuda
Interviul avocatului ordinelor primite. Nu făceam decât să respect Constituţia
Simeon L. Aria vizavi de libertatea conştiinţei omului. După cum am mai
spus, Fedotov a refuzat să mă primească, spunând că nu
Despre participarea mea la cazul lui Ivan Petrovici are nevoie de avocat şi, când i-am spus că e obligatoriu să
Fedotov şi al celorlalţi conducători ai penticostalilor, îmi fie prezent un avocat, a zis: „Faceţi cum vreţi, eu oricum
aduc bine aminte, pentru că acest caz a fost unul dintre mă voi apăra singur, dacă mă voi apăra.”
cele mai neobişnuite din activitatea mea. Au trecut mai Fedotov nu era singur. În celulă erau şase inşi şi toţi
bine de 40 de ani de atunci, dar îmi amintesc toate detaliile, erau solidari, tari în credinţa lor şi nu dădeau impresia
pentru că procesul nu era unul obişnuit şi nici oamenii că se tem de cineva. Când a început procesul, sala
nu erau obişnuiţi. Şi mai ales Ivan Petrovici Fedotov, era arhiplină. Erau prezenţi reprezentanţii radioului,
care m-a impresionat în mod deosebit. Nu m-a chemat televiziunea; peste tot erau microfoane. Procesul a început
nimeni, eram trimis din oficiu la acel proces. Am primit cu interogarea învinuiţilor, care, după cum m-am aşteptat,
cazul şi am fost informat că Fedotov a condus biserica erau tari pe poziţie, nu recunoşteau nicio vină şi nu se
din regiunea Moscovei şi că era predicator, deşi nu era deziceau de credinţa lor. A urmat ascultarea martorilor.
remunerat pentru această muncă. A fost recunoscut de O oarecare Krasina afirma că Fedotov o îndemna să
toţi ca lider al bisericii penticostale. Vina lui era faptul că o aducă drept jertfă pe fiica sa, dacă vrea să scape de
organiza acţiunile bisericii, şi aceasta cădea sub art. 227, păcate. În declaraţia ei erau multe contradicţii şi atunci
cu alte cuvinte conducea o sectă ciudată; dar mai erau şi eu am început să-i pun întrebări şi ea s-a pierdut. Acest
nişte învinuiri neclare legate de complicitate la o crimă. lucru a enervat mai multe persoane din sală, dar le-am
După ce am preluat cazul, m-am dus să stau de vorbă cu explicat că eu îmi fac numai datoria. Mai târziu, când am
Fedotov, la închisoare. El mi-a spus că nu are nevoie de stat la masă cu toţi cei din completul de judecată, a venit
niciun avocat, că pe el îl va apăra Domnul Isus Cristos. Cu ospătara şi a întrebat: „Care dintre dumneavoastră este
Fedotov am stat de vorbă în multe rânduri şi am avut nişte avocatul Aria?” „Eu sunt Aria”, am zis eu. „Sunteţi chemat
discuţii foarte interesante. M-a impresionat foarte tare şi la telefon!” Am ieşit şi am luat receptorul. O voce de bărbat
în mod plăcut. Era un om calculat, foarte modest şi tare m-a întrebat: „Tovarăşul avocat Aria?” „Da, eu sunt”, am
în credinţa lui. Pe vremea aceea era încă foarte tânăr, răspuns. „Sunt secretarul de partid Pancratov.” „Vă ascult,
avea în jur de 30 de ani. L-am întrebat cum a ajuns la o tovarăşe Pancratov.” „Am fost informat că ne încurcaţi.”
asemenea credinţă şi el a început să-mi vorbească de „Scuzaţi-mă, în ce fel?”, am întrebat eu. „Prin atitudinea
necesitatea misionării, pentru că el nu numai că a crezut, dumneavoastră la procesul ce are loc.” „Dar eu n-am făcut
dar s-a şi străduit să răspândească în mod activ această nimic nepotrivit, probabil aţi fost informat greşit.” „Am să
credinţă. Mi-a explicat că nu era decât un simplu muncitor, verific. Trebuie să aveţi în vedere că acest proces nu este
că armata o făcuse la Marină, unde a avut ocazia să se unul obişnuit, aici trebuie luate măsuri.” „Puteţi verifica, eu
gândească la sensul existenţei omului în lume. De fapt, nu mi-am făcut decât datoria.” Convorbirea s-a terminat şi
astăzi foarte puţini oameni îşi pun asemenea întrebări şi eu m-am întors la treburile mele. Peste două ore, au sosit
mă întreb dacă, în afară de el, s-a mai gândit cineva dintre (continuare în pagina următoare)
colegii lui, la aceste probleme. În afară de acest lucru, el
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
17
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

două maşini din Moscova să verifice faptele săvârşite foarte interesantă. M-a atras credinţa lui puternică.
de avocatul Aria. Au vorbit cu procurorii, cu preşedintele Consider că atracţia spre credinţă se găseşte în genele
judecăţii, dar toţi au spus că eu mi-am făcut datoria aşa fiecărui om. Erau cazuri când unii atei convinşi au ajuns
cum trebuie. într-un stadiu când nu s-au putut controla; i-a copleşit
Procesul a continuat şi la microfon a venit o un sentiment inexplicabil şi din atei au devenit creştini.
femeie cu un batic gros pe cap, slabă, cu nişte ochi Despre aceasta am citit un articol în revista „America”,
strălucitori. Judecătorul abia dacă a reuşit s-o întrebe ce m-a impresionat în mod deosebit. În acest articol
cum o cheamă, că ea a şi căzut horcăind. Profesorul era vorba de trei oameni de ştiinţă, care, spre sfârşitul
Lundţ s-a ridicat de la locul lui, s-a uitat la femeie şi a vieţii lor, au devenit credincioşi. Ei au studiat creierul
spus: „Are o criză de epilepsie, provocată de prea mult uman şi au ajuns la concluzia că trebuie să existe
stres.” Atunci judecătorul, adresându-se celor arestaţi, a un Creator, o putere absolută, care 1-a creat pe om
zis: „Uite ce faceţi voi oamenilor cu rugăciunile voastre!” şi creierul lui. Tot ce se petrece în creierul omului n-a
Atunci eu am zis: „Tovarăşe preşedinte, această femeie putut fi explicat de nicio teorie (evoluţionistă sau de altă
nu e din sectă, ea este membră de partid.” Judecătorul a natură). Acel mecanism extraordinar al creierului nu
început să verifice nervos hârtiile şi, dându-şi seama că se explică altfel decât prin faptul că există un Creator
am dreptate, a spus: „Da, aşa este.” Episodul acela mi-a absolut extraordinar. De aceea am ţinut să fiu prezent
plăcut foarte mult, m-a satisfăcut din punct de vedere la proces şi să-1 cunosc mai bine pe acest Fedotov.
moral. Am început să-1 respect pentru credinţa lui. Consider
Un alt episod a fost la fel de interesant. La microfon activitatea lui deosebit de utilă în desăvârşirea sufletului
a venit o femeie tânără, destul de frumoasă. Judecătorul şi a caracterului uman. Întoarcerea la credinţă şi la
s-a uitat prin hârtii şi a zis: „Văd că aţi fost membră în biserică nu e un lucru de apucat, ci reprezintă un factor
această sectă, iar mai apoi aţi abandonat. Cred că ne determinant spre binele societăţii noastre contemporane
veţi spune despre felul cum se roagă şi cum influenţează tragice. Cu aceste cuvinte aş vrea să termin amintirile
aceste rugăciuni pe cei care frecventează aceste cercuri.” mele legate de Fedotov.
„Da, aşa este, eu am făcut parte din această sectă”, a După cinci ani de detenţie a lui Fedotov, a venit la
afirmat femeia. „Spuneţi-ne, deci: Cum se desfăşoară mine mama lui. Am ascultat-o şi am scris o cerere de
aceste rugăciuni?” Ea a povestit că locul unde se roagă graţiere pentru el. În ea ziceam: „Daţi drumul omului
este prea strâmt, că sunt mulţi oameni şi aerul este care-i vinovat fără vină.” Evident că am primit un refuz.
închis, iar casa de rugăciune este sărăcăcioasă şi că Pe parcursul procesului au fost ascultaţi mulţi martori,
era foarte obosită când se întorcea acasă. Judecătorul au fost aduse probe (documente false) şi a fost vizionat
asculta mulţumit şi a continuat: „Am auzit că ei strigă un film documentar, la care s-a lucrat trei ani. Un film
şi că în timpul rugăciunii încep să spună nişte cuvinte comandat de kaghebişti. Au stins lumina şi au dat
necunoscute; psihiatrii denumesc acest proces drumul la film. Filmul se numea: „Asta îi nelinişteşte pe
„glosolalia”. Dar spuneţi-ne, cum de v-aţi dus acolo? Ce toţi” şi a ţinut 30 de minute. Era un adevărat coşmar
v-a determinat să mergeţi la sectanţi?” Martora a povestit să priveşti la cea mai oribilă minciună, născocită de
în mod sincer că s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă, pârâşul credincioşilor - Satan. Dar se ştie că orice
leucemie. A umblat pe la doctori, fără niciun rezultat, şi bâtă are două capete. În anii ‘60, filmul era îndreptat
cineva a îndrumat-o la sectanţi, spunând că atunci când împotriva noastră, iar astăzi este o mărturie împotriva
se roagă ei, oamenii sunt vindecaţi de bolile lor. Un timp a lor. Au fost arătate întâlnirile noastre de stăruinţe, ţinute
umblat la rugăciune şi s-a rugat stăruitor pentru vindecare. pe la casele fraţilor şi în păduri, s-au auzit cântările: „Să
„De ce aţi plecat de acolo?”, a întrebat judecătorul. „Ştiţi ne strângem mai aproape de Isus”, „Domnul nu m-a
cum e, continuă femeia, după un timp m-a atras din nou părăsit” ... Cântările ne-au făcut bine. Pădurile erau
lumea şi am plecat.” „Înţeleg, a zis judecătorul, şi cum casa noastră de rugăciune. Vara sau iarna, pe ploaie
vă simţiţi acum?” „Normal” „Cum, adică, normal? Vreţi să sau ceaţă, noi ne bucuram în Domnul. Această muncă
spuneţi că nu mai sunteţi bolnavă?” „Nu, acum nu mai a fost desăvârşită prin Duhul Sfânt care ne mângâia,
sunt bolnavă. V-am spus că am umblat la rugăciune şi ne bucura, ne arăta viitorul prin vedenii. Mi-am auzit
mă rugam fierbinte Domnului să mă vindece şi El m-a vocea. Era o predică din pădure. Au înregistrat câteva
vindecat. Nu am nimic acum, sunt sănătoasă, Dumnezeul secunde. Eu ziceam: „Va veni timpul când, după cum
sectanţilor m-a vindecat.” În sală toată lumea a început este scris, înaintea Lui se va pleca orice genunchi al
să vorbească, nu se înţelegea nimic. După terminarea celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ. E mai
procesului, m-am dus spre casă cu un corespondent de bine să ne plecăm genunchii acum, decât să ajungem
presă, care a zis: „S-a vrut a fi o propagandă ateistă şi în iad. Acolo iertare n-o să mai fie.”
a ieşit exact invers!” Eu i-am răspuns că la aceasta ar Odată, Dumnezeu mi-a arătat în vedenie că am
fi trebuit să se gândească înainte să înceapă procesul, fost ridicat sus deasupra pământului şi Duhul Sfânt
pentru că mai apar şi surprize.” Aceste două momente mi-a dat o cântare, care s-a auzit peste tot pământul;
mi-au rămas în minte şi-mi amintesc cu plăcere de ele. dar întâi trebuiau să urmeze ani de chin, oboseală,
Trebuie să spun că am dorit să fiu prezent la post şi rugăciuni. Rugăciuni în comun şi în odăiţă, zile

18 procesul lui Fedotov, pentru că persoana lui mi s-a părut la rând, ba chiar şi în timpul nopţii. Când am aflat că
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuarea din pagina 5)
am primit 18 ani de închisoare, am avut un
sentiment ciudat. M-am mirat cât de uşor le-a
fost lor să hotărască şi cât de greu mi-a fost
mie să trec prin acest calvar. Mi se întâmpla CĂLĂTORIA SPRE ȚARA
FĂGĂDUINȚEI
să retrăiesc iar şi iar coşmarul; niciodată nu
poţi uita aşa ceva. Despre asemenea lucruri
n-ar trebui să vorbeşti, ci să strigi, să urli, ca
întreg universul să audă şi să se pocăiască!
elim – viață și biruință
În 1988, la doi ani după ispăşirea pedepsei,
Duhul Sfânt a început să împlinească această
vedenie în viaţa mea. După cum în trecut l-au
luat pe Iosif, i-au schimbat hainele şi l-au dus la râu curat, cu apa limpede ca cristalul: „Și mi-a arătat un râu cu apa
faraon, şi pe mine m-au luat, m-au suit în avion vieții, limpede ca cristalul care ieșea din scaunul de domnie al lui
şi m-au dus în Suedia. „Fii credincios până la Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul cetății și pe cele două maluri
moarte şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa ale râului era pomul vieții....” (Apocalipsa 22:1). Dumnezeu să
2:10). În Suedia, prietenii mei m-au aşteptat păzească poporul Său pentru ca să nu poposească la izvoarele
cu maşina şi pe drum mă minunam de luxul poluate de steaua Pelin, care ascund moartea spirituală, ci la
în care trăiau cei de acolo. După fiecare două izvoarele vieții și în final la râul vieții, pe ale cărui maluri este
ore ne opream şi serveam cafea pentru a ne pomul vieții, care rodește douăsprezece feluri de rod.
întări puterile. Mi-a venit în gând că aş putea
şi eu să fac aşa localuri frumoase în orăşelul
meu Maloiaroslaveţ. Mare este Dumnezeu! El
13. Cei șaptezeci de finici – biruința spirituală
Finicul este un simbol al biruinței. Hainele albe și ramurile
de palmier făceau parte din ritualul de sărbătoare al unei
poate într-o clipă să schimbe condiţiile robilor
victorii militare. Prezența finicului este întâlnită cu ocazia intrării
Săi. Mizeria din închisori a fost înlocuită cu
triumfale a Domnului Isus în Ierusalim (Ioan 12:13), dar și în
locuinţe luxoase, case de rugăciune spaţioase
cărțile apocrife: (1 Macabei 13:51; 2 Macabei11:8). Finicul mai
şi în loc de atei plini de ură - o mulţime de
apare în componența sărbătorii Corturilor – ultima din cele șapte
fraţi plini de dragostea lui Cristos, luminaţi
sărbători vechi testamentare (Leviticul 23:40). De asemeni,
de adevărul Său şi spălaţi în sângele Lui.
finicii apar gravați și pe Templul lui Solomon. De ce șaptezeci?
După Suedia, Dumnezeu chiar m-a dus în
Este importantă această cifră? Da. În Geneza 10, sunt înșirate
jurul pământului: SUA, Germania, Finlanda,
șaptezeci de neamuri ale lumii, urmează șaptezeci de suflete
Olanda, Norvegia, Israel... Şi peste tot am care au ieșit din Egipt și au format națiunea evreiască (Exodul
predicat şi am depus mărturie despre viaţa 1:5), aceasta la rândul ei este reprezentată de șaptezeci de
şi slujirea mea în închisori, în timpul iadului bătrâni ai lui Israel (Exodul 24:1), care au primit din duhul lui
comunist. Aceasta s-a întâmplat cu mult mai Moise, ca să poarte împreună cu el misiunea de a-i duce în
târziu, deocamdată să vorbim despre procesul Țara Făgăduinței și să susțină sarcina poporului. (Numeri 1:17)
care a ţinut şase zile. Desigur că numărul 70 este des întâlnit pe paginile Bibliei, ca
După ce s-a terminat şi au citit sentinţa, de exemplu, Sanhedrinul din iudaism. Noi ne vom opri doar la
care se întindea pe 11 pagini bătute la maşină corelația dintre cei șaptezeci de bătrâni ai lui Israel și cei șaptezeci
şi multiplicate în 100 de exemplare, s-a de ucenici rânduiți de Domnul Isus și trimiși misionari peste tot
trimis la judecătorii din ţară, ca fiecare să ştie pe unde avea să treacă Isus. Astfel misiunea celor 70 de bătrâni
cum trebuie judecaţi şi pedepsiţi sectanţii. ai lui Israel reprezentau misiunea și lupta lor spirituală în vederea
Interesant este faptul că m-au învinuit şi pentru biruinței spirituale a poporului evreu. Cei 70 de ucenici reprezintă
sinuciderea unei femei care a fost de câteva misiunea și lupta lor spirituală până în ultima zi a harului. Cei 70
ori la rugăciune. Nu a fost membră a bisericii de ucenici reprezintă, desigur, o cifră simbolică a celor trimiși să
şi a fost găsită spânzurată. Trebuie să spun că vestească Evanghelia la cele șaptezeci de națiuni ale pământului
femeia, înainte de a veni la rugăciune, suferea (număr simbolic pentru toate națiunile). Biruința terestră este
de instabilitate nervoasă şi avea şi probleme subliniată și conturată de cei doi factori purificatori: sângele
personale mai deosebite. Nu era măritată şi Domnului Isus și Cuvântul mărturisirii lor. (Apocalipsa 12:11) Însă
în urma unei relaţii a rămas însărcinată. Cum biruința finală a acestora este descrisă odată cu răpirea lor la
în vremea aceea să ai un copil, nemăritată cer: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care
fiind, era o mare ruşine, femeia şi-a pus capăt nu putea s-o numere nimeni, din orice seminție, din orice norod,
zilelor. Dacă ar fi continuat să vină la biserică, și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de
sunt sigur că astăzi ar fi fost în viaţă şi ar fi domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri
avut o viaţă frumoasă. de finic în mâini.” (Apocalipsa 7:9) Fie ca și noi să facem parte
(va urma) din această mare mulțime a celor biruitori care ne vom odihni în
Elimul veșnic unde „... Mielul care stă în mijlocul lor va fi Păstorul
Extras din cartea lor și îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge
Ridicaţi-vă! Începe judecata! orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:17). Amin.
Ivan Petrovici Fedotov
Simion Buzduga

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
„Aşa vorbeşte Domnul”
„Aşa vorbeşte Domnul: «Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi în afară de Mine,
nu este alt Dumnezeu».” (Isaia 44:6)

Mă interesează ce gândește Dumnezeu. Restul sunt detalii.

„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: «Eu, Domnul, Dumnezeul tău,
te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!»” (Isaia 48:17)

Uneori Dumnezeu vorbeşte aşa încât nimeni nu poate spune că nu a auzit.
Alteori vorbeşte în aşa fel încât să-L audă numai cei care vor să ia aminte.

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi
cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el.” (Isaia 42:5)

Dumnezeul care conduce universul necuprins de noi, îşi face timp să ne vorbească individual şi
la subiect. Aceasta nu se explică decât prin dragostea cu care ne iubeşte.

„Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel, şi Făcătorul său: «Vrea cineva să Mă întrebe asupra
viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mânilor Mele?»” (Isaia 45:11)

Cine vrea să-L audă pe Dumnezeu vorbindu-i în fiecare zi, să-i citească scrisorile adresate
oamenilor de-a lungul istoriei umane. Va afla că multe dintre ele i se adresează direct şi că
Dumnezeu S-a gândit de mult la el.

Motivul principal pentru care oamenii nu vor să audă ce vorbeşte Dumnezeu este că El îi
mustră, dar greşeala cea mai mare este că nu pricep că mustrarea urmată de îndreptare
este singura şansă de supravieţuire a omului păcătos.

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele.”
(Ieremia 7:3)

Dumnezeu a spus întotdeauna ce urmează, dar, în general,
oamenii recunosc numai după ce se întâmplă.

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare
furtună se ridică de la marginile pământului.” (Ieremia 25:32)

A nu auzi când vorbeşte Dumnezeu şi a fi atent la ceea ce spun filozofii sau savanţii
este o mai mare eroare decât a nu-ţi crede părinţii când vorbesc despre naşterea ta
şi a da crezare fraţilor tăi mai mici, care spun că n-ai fost născut de părinţi.

„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om,
care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!” (Ieremia 17:5)

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!»” (Hagai 1:7)

Niciodată să nu uiţi în întuneric ceea ce ţi-a arătat Dumnezeu în lumină.

„O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit.” (Psalmi 62:11)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080