You are on page 1of 20

Credincioşia

Cuprins
Tu fii loial lui Dumnezeu
Chiar de-i urcuş pe cale,
Nu te lăsa târât la greu, 3 Editorial
Tu... cântă şi în jale. Domnul Dumnezeul nostru este... – Editorii

Tu fii o stea pe boltă sus
Chiar dacă gemi în luptă,
Nu şovăi când stai supus, 4 Închinători în Duh şi în adevăr

Tu... nu eşti trestia ruptă. Lecţiile deşertului – Simion Buzduga

Tu fii un far în ceaţa rea
Chiar de nu vezi lumina, 6 Doctrine biblice
Nu murmura că crucea-i grea, Etape procedurale premaritale – Iosif Anca
Tu... nu iubi cortina.

Tu fii un meşter înţelept
Chiar dacă-i tot în noapte, 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Nu medita că-s toate vânt, Scrisoarea a XLI-a – Zaharia Bica
Tu... nu te pierde-n şoapte.

Tu fii un loc de adăpost
Chiar dacă vezi furtună,
14 Înţelepciune pentru înţelepţi

Discuţii în biroul şefului – Iosif Anca
Nu întrerupe al tău post,
Tu... lupţi pentru cunună.

Tu fii un ceas deşteptător
15 Experienţe

După noaptea cea lungă • Moartea şi viaţa –
Chiar dacă-i aţipire, Extras din Mesagerul Cincizecimii
Nu te închide cu zăvor,
Tu... ţese in subţire.
18 Experienţe

Tu fii un harnic devotat Salvat de şapte ori – S. B.
Chiar dacă-i lenevie,
Nu renunţa l-al tău Sabat,
Tu... fii activ în vie. Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Tu fii oricând aşa ca El, donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Chiar dacă simţi zăduful, sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Nu te opri, fii un model, Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Şi-ai să primeşti răspunsul. la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Cornel David Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

Domnul Dumnezeul
nostru este...
Creştinismul zilelor noastre bate monedă cu Dacă este imperativ să nu uităm de dreptatea
inscripţia: „Dumnezeu este dragoste”, în baza sfinţeniei divine care merge până la arderea totală
referinţei biblice din 1 Ioan 4:8 - „Cine nu iubeşte, n-a a tot ceea ce este păcat, în egală măsură trebuie să
cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este privim cu toată încrederea la dragostea divină, pe care
dragoste”. Corect dar incomplet! Reversul autentic al Scripturile o prezintă în imaginea cea mai măreaţă, în
monedei divine poartă inscripţia: „Dumnezeul nostru planul răscumpărării, prin oferirea vieţii Fiului preaiubit
este un foc mistuitor” (Evrei 12:29), adevăr la fel pentru omenirea căzută în păcat şi moarte. „Dragostea
de fundamental în întreaga istorie a mântuirii, ca cel lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că
referitor la dragoste. Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu... ca
Aceste două afirmaţii despre Dumnezeu par jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1  Ioan
a fi în contrast. Acelaşi aparent contrast apare în 4:9‑10). Pentru acest fapt, „pentru dragostea cea mare
prezentarea de Sine pe care a făcut-o Dumnezeu cu care ne-a iubit” (Efeseni 2:4), în primul rând, aşa
celui mai apropiat colaborator al Său – Moise – cu cum a apreciat şi El pe Avraam când a fost gata să-l
ocazia dării Legii pe Sinai. Atunci, Stăpânul universului jertfească pe unicul său fiu, de care erau legate toate
a afirmat cu autoritate: „Domnul, Dumnezeu este un dorurile şi idealurile sale, trebuie să-L slăvim şi să
Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, răspundem cu dragostea noastră, Tatălui ceresc.
plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea Cele două imagini complementare se îmbină şi
până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, se explică reciproc prin manifestarea dragostei Celui
răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat al cărui atribut fundamental este sfinţenia, în gelozia
drept nevinovat...!” După ce enumeră atribute morale pozitivă a luptei pentru păstrarea sacralităţii. Aşa
ce pot fi sintetizate prin cuprinsul dragostei, devine explica Moise poporului, focul intervenţiilor divine:
pe loc intransigent când afirmă: „nu socoteşte pe cel „Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un
vinovat drept nevinovat”, adică nu trece cu vederea din Dumnezeu gelos” (Deuteronom 4:24). Gelozia divină
oficiu niciun păcat; păcatul n-are termen de prescriere este manifestarea dragostei Lui, care nu permite, ci
înaintea lui Dumnezeu. Oferta dragostei divine a operat pedepseşte colaborarea omului cu cel ce pricinuieşte
din plin în cazul eliberării evreilor din robie, dar prezenţa întotdeauna moartea: diavolul – duşmanul binelui şi al
divină de pe Sinai a completat peisajul realităţii divine, fericirii. Învăţătura apostolică reiterează acest adevăr
când „Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor fundamental: „Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura?
pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel” (Exodul Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi,
24:17). Această imagine „aşa de înfricoşătoare încât ne vrea cu gelozie pentru Sine” (Iacov 4:5). De altfel
Moise a zis: «Sunt îngrozit şi tremur!»” (Evrei 12:21), noi ştim că Dumnezeu este neschimbător şi numai
reapare constant în literatura biblică, după cum a scris şi ereziile primelor veacuri ale erei noastre au văzut un
levitul Asaf: „Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Dumnezeu „rece” al istoriei dinaintea venirii lui Mesia şi
Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o furtună un altul „cald” după imaginea harului adus prin jertfirea
puternică” (Psalmul 50:3) şi profetul Isaia: „Iată, Numele Sa, înţeles într-o singură faţă a lucrării sale.
Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă Relaţia directă şi nemijlocită dintre dragoste şi
şi un pîrjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie şi focul mistuitor este activată tot de gelozia dragostei şi
limba Lui este ca un foc mistuitor” (Isaia 30:27). Tot Isaia în relaţia de familie, ceea ce poate să facă mai uşor de
avertiza pe cei ce îşi permit să se apropie de Dumnezeu înţeles atitudinea divină a Celui ce şi-a luat rolul de soţ
fără teama sfântă – frica de Domnul – „comoara în raport cu soţia Sa – poporul ales: „căci dragostea
Sionului” (Isaia 33:6) şi „ştiinţa sfinţilor” (Proverbe 9:10): este tare ca moartea şi gelozia este neînduplecată
„Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a
cei nelegiuiţi, care zic: «Cine din noi va putea să rămână Domnului” (Cântarea cântărilor 8:6). De aceea, El a zis:
lângă un foc mistuitor?” Cine din noi va putea să rămână „Îmi voi potoli mânia împotriva ta şi nu voi mai fi gelos

3
lângă nişte flăcări veşnice?»” (Isaia 33:14). (continuare în pagina 17)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Lecţ iile deşer tu l u i
Există multe similarităţi între poporul lui Israel ieşit acestea nici la dreapta nici la stânga, şi să aibă astfel
din Egiptul antic şi poporul lui Dumnezeu de după venirea multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui
lui Mesia - Marele eliberator. Creştinii sunt ieşiţi din Egiptul Israel” (Deuteronom 17:15-20).
păcatului şi sunt în călătoria deşertului lumii acesteia în 1. Alegerea conducătorilor trebuia să aparţină în
drum spre Canaanul ceresc (1 Petru 2:9‑10). exclusivitate lui Dumnezeu şi cel ales să nu facă parte
Realităţile trăite de sclavii eliberaţi din robia dintre străinii din afara poporului sau a Cuvântului Său.
multiseculară egipteană, constituie un tablou izbitor de Să întrunească statutul de frate, nu doar scriptic, ci
asemănător cu cel de astăzi, chiar dacă decalajul de timp unul faptic, să fie un om lipsit de mândrie, răceală,
este de ordinul mileniilor. Un proverb evreiesc spune: insensibilitate, înfumurare, sine sau aroganţă (1 Timotei
„Cine nu învaţă din lecţiile trecutului este condamnat 3:2-7). Fiecare om nu va fi ataşat cu fermitate, decât
să le repete”. Pentru a nu le repeta ne vine în ajutor de neamul său. Domnul a chemat un evreu, pe Moise,
apostolul Pavel care aminteşte genereţiei actuale de care a condus cu devotament poporul spre Canaan.
călători, să nu comită greşeli celor din antichitate, 2. Să nu se sprijinească pe puterile omeneşti. Caii
pentru a nu gusta aceleaşi înfrângeri (1 Corinteni 10:6, în Biblie simbolizează putere, război, calamităţi,
11). În analiza istoriei israeliţilor, pot fi identificate câteva repeziciune etc (Psalmul 20:7; Proverbe 21:31;
lecţii care constituie resurse valoroase de învăţăminte Habacuc 1:8; Apocalipsa 6:4-8). Cu alte cuvinte, cel
de actualitate şi de o necesitate majoră pentru noi. Iată ales, nu trebuie să aibă susţinere bazată pe diverse
două dintre ele: pârghii ale puterii umane: politice, economice,
intelectuale. Cum stau lucruile în realitate? În ultimii ani
Lecţia I. asistăm la manifestarea unui curent nou, în poporul lui
Direcţia căpeteniilor poporului: Dumnezeu. Aceasta coboară standardele stabilite de
Spre Canaan sau spre Egipt? Domnul şi întoarce poporul spre Egiptul de unde a ieşit,
ca în pustie, când evreii „au zis unul altuia: să ne alegem
Orice căpetenie a poporului lui Dumnezeu trebuie o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt” (Numeri 14:4).
să întrunească câteva cerinţe de bază pentru a fi o Motivând că războiul va face victime în masă în rândul
binecuvântare pentru el, familie şi biserică. Încă de pe bărbaţilor, că nevestele şi copiii vor fi expuşi jafului, fapt
vremea lui Moise, Dumnezeu a stabilit câteva calităţi anticipat de Dumnezeu, care a ales drumuri ocolitoare
care trebuie să le îndeplinească un împărat sau o pentru a nu fi demoralizaţi la vederea războiului (Exod
căpetenie: „să pui peste tine ca împărat pe acela pe 13:17), dar mai ales sub presiunea poftei de mâncare
care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să din oferta Egiptului: peşte, carne, castraveţi, pepeni,
iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să prazi, ceapă, usturoi, poporul a găsit repede soluţia:
pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar întoarcerea spre Egipt. Dacă atunci, nu s-a aplicat
să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt această strategie, astăzi există destule căpetenii ale
ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai deşertului, care întorc poporul spre Egipt, când ştim
întoarceţi pe drumul acela» Să n-aibă un mare număr bine că Dumnezeu a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe
de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă drumul acela” (Deuteronom 17:16b). Dacă în vremea
mari grămezi din argint şi aur. Când se va aşeza pe lui Moise nu s-au întors în Egipt, mai târziu n-au rămas
scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, în ţară, au plecat atât în Egipt. (Ieremia 43:7) cât şi în
într-o carte, o copie a acestei legi pe care s-o ia de la Asiria (Osea 9:3). Ce urmează în Egipt? Realitatea atât
preoţii din neamul leviţilor. Va trebui s-o aibă cu el şi de tristă: vânzarea la vrăjmaşii Domnului (Deuteronom
s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se 28:67); lepădarea credinţei (2 Timotei 4:1-3); robia
teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să păcatului: alipirea de spirite rele (1 Timotei 4:1);
împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate dezvoltarea unui stil de viaţă păcătos (2 Timotei 3:1-5;
poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe Deuteronom 28:68); imposibilitatea de reabilitare: „nu

4
mai presus de fraţii lui, şi să nu se abată de la poruncile va fi nimeni să vă răscumpere” (Deuteronom 28:68)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
el şi copiii lui. Atenţie, direcţia pe care o dă o căpetenie
arată pentru cine slujeşte şi interesul pe care îl are.

Lecţia II
Infiltrajul spiritual

Cea mai perfidă metodă de a submina o credinţă, de
a obţine date care nu sunt cunoscute public, de a ruina
o instituţie etc., este infiltrajul. În cazul poporului Israel
lucrurile s-au petrecut la fel. Pentru a submina autoritatea
lui Dumnezeu asupra robilor eliberaţi, Satan a pus în
aplicare toate elementele diabolice care au condus la
nimicirea generaţiei care au ieşit din Egipt, cu excepţia
lui Iosua şi Caleb. Tehnicile folosite de Satan folosesc
resurse umane şi spirituale. Între ele se impun: :
1. Imixtiunea - străinii infiltraţi în popor. (Exodul 12:38).
3. Să nu practice poligamia spirituală. Solomon este S-ar putea ca aceşti oameni care au însoţit pe evrei la
un exemplu concludent în privinţa aceasta. Numărul plecarea din Egipt, să fi plecat din motive de credinţă.
record de neveste şi ţiitoare, i-au abătut inima şi i-au Poate au auzit de promisiunile pe care Dumnezeu le-a
plecat-o spre alţi dumnezei şi „inima nu i-a fost în totul făcut, cum a fost cazul lui Hobab (Numeri 10:29). Poate au
Domnului Dumnezului său, cum fusese inima tatălui fost mişcaţi de diferenţa pe care a făcut-o Dumnezeu între
său David” (1 Regi 11:4). Nevestele de astăzi sunt regiunea Gosen şi restul Egiptului, pe vremea plăgilor;
religiile false. Există cel puţin două cărţi ale Vechiului poate erau legaţi de anturaje, prietenii. Un lucru este cert,
Testament, în care tema principală este relaţia dintre balaurul s-a folosit de acest segment de imigranţi pentru
Dumnezeu ca soţ şi Israel ca soţie adulteră. Desigur este a-şi ţine în acţiune scopul urmărit.
vorba despre o legătură simbolică: „M-am despărţit de 2. Imitaţia. Este greu de conceput faptul că evreii
necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor au purtat în întregime vina de a solicita alinierea la
ei şi i-am dat cartea de despărţire, totuşi soru-sa, standardele lumii păgâne prin cererea presantă, de a-i
vicleana Iuda, nu s-a temut şi s-a dus să curvească la cere lui Aaron să confecţioneze un dumnezeu, care să
fel” (Ieremia 3:8). Desfrâul spiritual de astăzi înseamnă simbolizeze pe Dumnezeul care i-a scos din ţara Egiptului
rupere, călcarea sau anularea angajamentului faţă de (Exodul 32:8). În urma miracolelor din Gosen şi trecerea
Domnul Isus, pentru a trăi în păcat. Prietenia cu lumea Mării Roşii este clar că aceşti imigranţi infiltraţi printre ei,
înseamnă adulter spiritual, vrăjmăşie cu Dumnezeu au jucat un rol hotărâtor pentru a-i determina pe evrei să
(Apocalipsa 17:5). Religile false, sunt desigur fiicele mănânce, să bea şi să danseze în jurul viţelului.
acestei femei care înşală şi rătăceşte (Proverbe 7:9). 3. Seducerea. Câtă vreme poporul asculta de legile şi
Infidelitatea faţă de mirele, Hristos, aduce moartea poruncile lui Dumnezeu, au fost scutiţi de a deveni victime
spirituală şi veşnică pentru conducători şi cei conduşi epidemiilor care bântuiau Egiptul (Exodul 15:26). Israel nu
(Deuteronom 17:17b). De ce? Pentru că sunt doritori putea fi nimicit din exterior, erau şi foarte mulţi. Diavolul
de câştig murdar (1 Timotei 3:3,8), iar argintul creează s-a folosit de un personaj foarte controversat, profetul
dependenţă (Eclesiastul 5:10a). Banii asigură protecţie Balaam. Acesta ar fi vrut să fie şi vocea lui Dumnezeu
financiară, aparentă siguranţă şi linişte (Eclesiatul care îi dezvăluia viitorul dar să rămână şi cu aprecierea,
7:12), dar nu şi fericire (Eclesiastul 2:8-11). Argintul slava şi bogăţia. Acesta este duhul antihrist de astăzi. El a
poate fi momeala pentru lepădare (Matei 26:15), iniţiat planul care să conducă la distrugerea poporului din
pentru că omul îşi poate pune încrederea în aur şi interior. Parcă-i auzim gândurile materializate în cuvinte,
nu în Dumnezeu. Din aurul israeliţilor, materializat în care au fost spuse lui Balac (Numeri 25:1,4a; 25:9). Un
podoabe, a fost confecţionat viţelul (Exod 32:2-4), aurul erou puternic în persoana lui Fineas, un lider adevărat, a
l-a înlocuit astfel pe Dumnezeul adevărat, uitând că tot stopat acea seducere, în urma amăgirilor şi vicleşugurilor
aurul şi argintul este al Lui (Iosua 6:19; Hagai 2:8). madianite (Numeri 25:18a).
4. Să iubească şi să păzească Cuvântul lui Dumnezeu. 4. Agitarea, cârtirea, datorită poftelor şi preferinţelor
Orice căpetenie (slujitor) este dator să ţină de Cuvântul personale. În timp ce poporul Domnului, atât din vechime,
adevărat, care trebuie citit în fiecare zi (Deuteronom cât şi cel de astăzi se străduieşte să realizeze pacea,
17:19), să fie competent pentru a conduce pe alţii, buna convieţuire între oameni, agenţia celui rău, lucrează
desigur în cadrul unei învăţături sănătoase pentru care să distrugă pacea şi să tulbure liniştea publică. Cine sunt
este chemat să facă apologie (să o apere). Acestea agenţii săi? Cei strecuraţi, furişaţi, (Iuda 4) care nu au
toate nu au nici un efect, dacă nu se pun în aplicare experimentat regenerarea şi strecoară pe furiş erezii şi
principiile învăţăturile sănătoase. ideologii dăunătoare (2 Petru 2:11). Domnul a dat carne
De ce i se cer toate acestea unui slujitor, unei poporului, dar pentru că au respins darul Său din cer
căpetenii, unui împarat? Pentru a se ţine de Dumnezeu (mana), în timp ce mâncau carnea prepeliţelor, au pierit
şi a nu păcătui împotriva Lui (Exodul 20:20), pentru a din cauza poftei şi au ajuns îngropaţi în mormintele
evita păcatul şi înălţarea, de a fi mai presus decât fraţii lăcomiei (Numeri 11:24). Iată finalul celor ce poftesc după

5
săi şi pentru a avea o longevitate fizică cât şi spirituală, (continuare în pagina 13)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

etape proc edu r al e
pre ma r i tal e
Căsătoria este o nevoie fundamentală, o funcţie a cu maturitatea spirituală, intelectuală, emoţională şi
creaţiei, o poruncă a Creatorului „Dumnezeu l-a făcut pe fizică, se poate da curs orientării cu potenţial marital,
om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; căci „toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi
parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1). O deschidere precoce spre
i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi- o potenţială relaţie maritală este interzisă cu desăvârşire.
vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi... pe pământ»” „Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi
(Geneza 1:27-28). În aceste condiţii căsătoria este un proces dragostea, până nu vine ea” (C. Cântărilor 8:4). Aşteptarea în
natural sub asistenţă divină. Adam ar fi fost fără ajutor puritate a maturităţii depline aduce împlinire în reciprocitate
fără intervenţia lui Dumnezeu, în urma căreia nu i-a rămas şi din partea Domnului: „Orice lucru El îl face frumos la
decât să exclame cu bucurie că Eva îi aparţine. La fel de vremea lui” (Eclesiastul 3:11). Un tânăr serios se poate gândi
neajutoraţi ar fi toţi tinerii, fără ajutorul de sus, căci „o nevastă la căsătorie, numai atunci când el este pregătit spiritual şi
pricepută este un dar de la Domnul” (Proverbe 19:14); „un fizic şi când despre fata ce doreşte să-i fie soţie, se poate
har” (Proverbe 18:22) spune: „ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţă
Cu ce speranţe şi cu ce entuziasm pot privi şi păşi tinerii desăvârşită... M-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea,
generaţiei de azi în viaţa de familişti, într-o societate cu familii vremea dragostelor” (Ezechiel 16:7-8). În aceste condiţii cei
falimentare, fapt dovedit fie prin relaţiile extraconjugale de doi sunt calificaţi să devină şi părinţi, căci copii trebuie „făcuţi
toate soiurile, fie prin marele număr de divorţuri? În acest la tinereţe” (Psalmul 127:4).
proces este important statutul şi comportamentul tinerilor, Odată îndeplinite condiţiile de maturitate sfântă,
care prin separarea de sistemul lumesc, aflat sub stăpânirea în exclusivitate în graniţele poporului lui Dumnezeu şi
diavolului, aparţin orânduirii divine şi beneficiază de ajutorul sub controlul Duhului Sfânt, se poate derula procesul
Domnului, în această etapă foarte importanţă a vieţii. „De marital, specific fiecărui individ, după o logistică sfântă, ce
aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice respectă principiile Tatălui ceresc, care se îngrijeşte la vreme,
Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. de căsătoria copiilor Săi care au chemarea să fie familişti.
Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Condiţia de bază pentru o căsătorie validată de Dumnezeu
Atotputernic»” (2 Corinteni 6:17-18). este alegerea unui partener din poporul Lui. De ce această
lege atât de categorică, ce uneori pare a nu ţine cont de
I. PRINCIPII sentimentele dragostei? Pentru că, aşa cum rezultă din
Anii premergători căsătoriei sunt foarte importanţi articolul de lege deuteronomic, ce interzice căsătoriile mixte
pentru formarea şi alegerea unui partener de viaţă - o şi exemplul negativ al lui Solomon, care a crezut conform
relaţie cu Domnul califică un băiat sau o fată pentru celor afirmate de el în Eclesiastul 2, că poate controla
primirea harului divin marital şi creează condiţiile interne situaţia, chiar abătându-se de la cele scrise, se dovedeşte
de înţelegere a voii Lui. Totul pleacă de la felul în care un băiat că unirea prin căsătorie are implicaţii spirituale majore. Moise
sau o fată îşi trăieşte fecioria, această perioadă „fără griji”, le-a poruncit şi explicat evreilor ce aşteptau să intre în ţara
cum o numea apostolul Pavel. El prezenta diferenţa obiectivă promisă, referitor la relaţiile cu popoarele autohtone: „Să nu
dintre viaţa de nefamilist şi cea de familist, pentru bărbat şi te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele
femeie, astfel: „Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru
Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor
însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră şi
Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: te-ar nimici îndată” (Deuteronom 7:1-5). „Împăratul Solomon
cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie a iubit multe femei străine... care făceau parte din neamurile
sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: «Să nu intraţi
lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei” (1 Corinteni 7:32- la ele şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit
34). Dar pentru o dedicare totală, cel mai ideal ar fi fost ca inimile înspre dumnezeii lor». De aceste neamuri s-a alipit
pasiunile sfinte să fi fost aprinse din copilărie şi în acei ani Solomon, târât de iubire... şi nevestele i-au abătut inima.
până la maturitatea fizică, să se atingă şi un anumit stadiu Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre
de maturitate spirituală, ca şi în cazul lui Timotei, pentru care alţi dumnezei” (1 Împăraţi 11:1-4).
Biblia a fost cartea de referinţă din copilărie şi urma să-i fie Cine riscă o căsătorie mixtă, crezând că va reuşi
ghidul vieţii (2 Timotei 3:14-17). ce nu a fost în stare înţeleptul rege evreu? Statisticile din

6
O căsătorie normală se realizează la tinereţe. Odată toate vremurile, dovedesc ca sigură nereuşita unei astfel de

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
lipsă de maturitate în înţelegerea conceptului de familie în
planul lui Dumnezeu, aşa cum este el prezentat în Scripturi:
„Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi
tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat” (1 Corinteni 7:3);
„Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să
placă nevestei... cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii,
cum să placă bărbatului ei” (1 Corinteni 7:33-34); „ea va fi
mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în
credinţă, în dragoste şi în sfinţenie” (1 Timotei 2:15);.„să se
mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să
nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară” (1 Timotei 5:14).
Unii motivează amânarea procreerii sub pretextul misunii de
evanghelizare, ceea ce este total nebiblic. A „sluji Domnului
fără piedici” (1 Corinteni 7:35), este pentru cei ce au darul
acesta şi pentru cei ce se pot înfrâna de la viaţa de familist
(1 Corinteni 7:7-9). A lungi procedurile premaritale pe durata
a câţiva ani este nefondat şi periculos, atât din punct de
încercări. Având imaginea idealului şi realului din viaţa lui vedere a păstrării eticii sfinte, cât şi al lipsei de eficienţă al
Solomon, să trasăm cu claritate linia de demarcaţie dintre acestui timp de tranziţie.
poporul lui Dumnezeu şi lumea ce în întregime zace în cel rău. Întrebarea de fond în planul întemeierii unui cămin
Iată întâi idealul, într-un fragment din dialogul dragostei dintre este: Cu cine? Călăuzirea divină, necesară unei alegeri
doi tineri: „(Mireasa) Eu sunt un trandafir din Saron, un crin bune şi a unui comportament curat, apare înainte de a-ţi
din văi. (Mirele) Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita alege singur calea. Ea este oferită celor ce vor să asculte,
mea între fete. (Mireasa) Ca un măr între copacii pădurii, aşa iar rugăciunea în smerenie şi sinceritate aduce biruinţă.
este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra Prieteniile libere, specifice ultimelor decenii, aparţin unei
lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus ideologii antifamilie, prin faptul că elimină atât principiile divine
în casa de ospăţ şi dragostea era steagul fluturat peste mine. de unire a doi tineri, cât şi aportul părinţilor fizici şi spirituali
Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci ai celor ce pornesc pe un drum necunoscut, ce adesea se
sunt bolnavă de dragostea lui. Să-şi pună mâna stângă sub dovedeşte a fi greu de parcurs. În scopul identificării partenerului
capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! (Mirele) Vă potrivit, nu doar pentru un voiaj de nuntă sau pentrru împlinirea
jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe unor nevoi de moment, ajutorul poate să vină numai de la
câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea!” (C. Domnul, Cel care cunoaşte „inima tuturor copiilor oamenilor”
Cântărilor 2:1-7). Şi acum constatarea de mai târziu, în viaţa (1 Regi 8:39) şi viitorul oricui pentru eterniate. În aceste condiţii
de familist: „M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile... Şi „Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul
am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12).
inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mâni sunt nişte lanţuri; Numai omul născut din Dumnezeu şi care păstrează o bună
cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este relaţie cu El, are şansa unei alegeri bune. Ordinea naturală a
prins de ea” (Eclesiastul 7:25-26). legămintelor pe viaţă, este întâi legământul cu Domnul, apoi
Imposibilitatea unei reuşite într-o relaţie întemeiată cel familial. Numai cel credincios Domnului va înţelege sfatul
pe promisiunile unei iubiri izvorâte dintr-o inimă a unui om înţeleptului: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te
nenăscut din nou, poate fi ilustrată şi prin următoarea fabulă: bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale
Un scorpion a rugat o broscuţă să-l treacă un rău. Ea a (între care căsătoria este foarte importantă) şi El îţi va netezi
refuzat motivând că se teme de înţepătura lui mortală. El şi-a cărările” (Proverbe 3:5-6). Rugăciunea va asigura o căutare
reluat cererea argumentând că este interesul lui să ajungă pe cu succes: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi
celălalt mal. După insistenţe, broscuţa s-a lăsat înduplecată, vi se va deschide” (Matei 7:7), căci şi la căsătorie se aplică
aşa cum se întâmplă şi în cazul prieteniilor dintre un băiat regulile generale de aflarea voii lui Dumnezeu, între care şi
şi o fată. Numai că pe la mijlocul răului, scorpionul a înţepat cea spusă de Domnul Isus: „Dacă vrea cineva să facă voia
broscuţa, care cu ultimele puteri, în dureri şi păreri de rău a Lui, va ajunge să cunoască...” (Ioan 7:17), adică în sinceritate
întrebat: «Care este logica acţiunii tale criminale, pentru că şi supunere Dumnezeu se descoperă omului, care v-a putea
acum vom muri amândoi?» La care, scorpionul, aflat şi el la „deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10).
ultima suflare a răspuns: «Aici nu-i vorba de nici o logică ci de Fiecare parte (tânăr, tânără) are nevoie de călăuzire
natura mea. Acesta este felul meu de a fi»”. şi acceptare independentă în privinţa alegerii partenerului;
înţelegerea unuia nu o substituie pe a celuilalt. Descoperirea
II. ETAPE separată dar unitară va fi o confirmare pentru ambele familii
A. Începuturi implicate în procesul marital. Cazurile prezentate în Fapte 9
În primul rând se pune întrebarea: Când poate şi 10 sunt exemple ale implicării divine de o parte şi de alta.
să se căsătorească un tânăr, o tânără? Am arătat în Domnul a vorbit lui Saul, dar şi lui Anania, lui Corneliu, dar şi lui
principiu că la tinereţe, la maturitate, dar în mod concret Petru, ceea ce a eliminat orice îndoială. Dacă o mâncare fără
atunci când într-un interval de câteva luni cei doi pot încredinţare este păcat, cum n-ar fi „obligatorie” o încredinţare
intra efectiv în viaţa de familişti. Dacă un băiat vrea să de sus, pentru fiecare dintre cei doi şi chiar pentru părinţii lor,
se căsătorească în timpul studenţiei sau o fată chiar în la căsătorie (Romani 14:22-23). Dacă pentru o călătorie mai
perioada liceului, trebuie să fie gata să se angajeze pe lungă în scop economic e necesar ca omul să spună: „Dacă
deplin în responsabilităţile familiale. A te căsători şi a nu fi va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”
gata să ai copii până la terminarea studiilor sau a nu avea (Iacov 4:15), ar putea căsătoria face excepţie? Exemplele
posibilitatea să te întreţii, rămânând în sarcina părinţilor biblice generale şi cele specifice căsătoriei, oferă o listă cu

7
problemele economice, este o iresponsabiliate ce dovedeşte (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

diferite modalităţi de aflare a soluţiei optime, care nu poate fi fi o cameră separată la una din familiile lor, o bancă în parc,
decât voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută şi desăvârşită” unde nu departe se află alţi apropiaţi sau orice altceva de
(Romani 12:2). Întotdeauna oamenii credincioşi, fie că au felul acesta. Întotdeauna am învăţat pe tinerii care se iubesc,
întrebat pe Domnul printr-un proroc – văzător, fie că El le-a atunci când sunt numai ei doi, să fie între ei o masă, pe care
vorbit printr-un trimis al Său, fie că au avut un vis de la Domnul, să fie o Biblie, iar ei să nu treacă peste ce este scris, nici la
fie că au pus un semn înaintea Domnului sau au vorbit cu un propriu, nici la figurat. Dacă cineva crede că nu este biblică
om al lui Dumnezeu pentru a fi sfătuiţi şi a duce cauza înaintea o astfel de procedură lipsită de ispite şi păcate, să găsească
Domnului şi astfel n-au fost lăsaţi fără lumină de sus. Ce bine în Biblie măcar o singură referinţă la o prietenie dintre un
potriveşte textul biblic şi în privinţa căsătoriei: „Lumina este băiat şi o fată în definirea fenomenului din zilele noastre şi
semănată pentru cel neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima voi retracta principiul enunţat, dar dacă Biblia validează ceea
curată” (Psalmul 97:11). ce am afirmat, să fim de acord cu principiile sfinte, care sunt
Cunosc mai multe situaţii de alegere potrivită sau de scrise pentru fericirea noastră şi a copiilor noştri
renunţare la o potenţială relaţie maritală nepotrivită, în urma Chiar dacă nu există o procedură standard, ofer ca
sfatului primit de sus. Dacă se urmăreşte cu lepădare de sine exemplu biblic procedura din cazul căsătoriei lui Isaac cu
adevărul, se dovedeşte imediat sau în timp că întotdeauna Rebeca, ce respectă principiile maritale ale celor credincioşi
părerea divină a fost corectă, având în vedere evenimentele şi dovedeşte implicarea divină în căsătorie. Să urmărim
din viaţa unui cuplu: statornicie în credinţă, probleme sociale momentele cheie ale procedurii patriarhale. Mai întâi
sau de sănătate, fie planul de lucrare sfântă a celor doi. Într- respectarea principiului căsătoriilor în limitele poporului
un caz, o fată a primit recomandarea din partea Domnului lui Dumnezeu – un angajament sacru al robului la cerinţa
să renunţe la cererea de căsătorie adresată de un băiat, cu lui Avraam, care a zis: „te voi pune să juri, pe Domnul,
specificaţia a două planuri diferite, deşi amândoi erau tineri Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului” (Geneza
foarte credincioşi şi consacraţi lucrării sfinte. Ea s-a căsătorit 24:3). Apoi, asigurarea aportului divin în realizarea căsătoriei:
cu un misionar şi amândoi au putut sluji cu multă dăruire. „Domnul, Dumnezeul cerului... va trimite pe Îngerul Său
El s-a căsătorit cu altă fată credincioasă, dar s-a îmbolnăvit înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu” (Geneza
la scurt timp şi a fost nevoie să fie îngrijit multă vreme de 24:7). Dumnezeu este implicat prin rugăciunea robului:
soţia lui. Aceasta din urmă nu a avut daruri pe linie de slujire „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi
misionară, dar a avut o sănătate şi o forţă fizică de bărbat, izbândă astăzi şi îndură-Te” (Geneza 24:12). Proşternerea
ceea ce a făcut ca şi a doua familie formată prin călăuzirea trimisului lui Avraam înaintea Domnului, după întâlnirea cu
Domnului să fie compatibilă. fata şi refuzul aşezării la masă, fără a relata mai întâi modul
În plan procedural, întrebarea Cu cine să mă în care Dumnezeu a călăuzit lucrurile, dovedesc pe deplin
căsătoresc?, trebuie studiată şi elaborată cu părinţii recunoaşterea aportului divin: „Atunci omul a plecat capul
spirituali şi naturali, care au experienţă şi vor binele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, zicând:
copiilor lor. În istoria umanităţii, de la patriarhi la apostoli «Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu
şi apoi în secolele ce au urmat în creştinism, părinţii şi-au Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă
adus contribuţia la realizarea unui nou cămin (Geneza 21:21; de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor
28:1-2; 1 Corinteni 7:36-38). Întâlnirea directă dintre un băiat stăpânului meu»” (Geneza 24:26-27). La acestea putem
şi o fată (live sau virtual) – refuzul consilierii - este un fenomen adăuga semnul pus referitor la fată (Geneza 24:12-25). N-au
generalizat în postmodernism, dar nu a adus rezultate lipsit nici evidenţele comunicării „urgente” dintre părinţi şi
benefice. Au fost şi în istoria biblică căsătorii fără reguli sacre, copii, în cazul unei cereri de căsătorie (Geneza 24:24), nici
dar cei în cauză au suportat consecinţele. Un Samson ce şi-a cercetările aferente studierii cazului de către tânărul Isaac,
ales o fată după norma demonică de asociere a poporului care a fost absent de la faţa locului, în acea fază a procesului
lui Dumnezeu cu lumea ce zace în cel rău, din Geneza 6 – marital, dar care era dispus să accepte lucrarea ce se realiza
plăcerea fizică şi fără să ţină cont de sfatul părinţilor, n-a avut sub îndrumarea tatălui său, despre care ştia fără îndoială că
parte nici de o nuntă fericită, iar ce a urmat a fost şi mai tragic este omul lui Dumnezeu (Geneza 24:66). La toate acestea
(Judecători 14). Perioada de prietenie dintre doi tineri, care cei din familia fetei au putut spune: „De la Domnul vine lucrul
aproape s-a încetăţenit şi printre noi nu-şi are locul şi rostul, acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine” (Geneza
pentru cei ce nu-şi propun să dezbată singuri problema 24:50), iar fata a răspuns: „Da, vreau” (Geneza 24:58).
viitorului lor în întâlniri şi plimbări în doi, ceea ce este rezervat
vieţii conjugale. Drept dovadă a acestei afirmaţii neagreate de B. Finalităţi1
mulţi e faptul că în timpul petrecut în întâlnirile din perioada Conturarea unui plan de căsătorie solicită o expunere
prieteniei, aproape toţi consumă din dimensiunea intimă sinceră a realităţilor spirituale, intelectuale fizice şi
rezervată în exclucivitate vieţii de familist. Este normal? Nu! materiale a celor doi. Este imperativ ca fiecare din cei doi
Astfel de prietenii sunt sfinte şi plăcute înaintea lui Dumnezeu? tineri să fie natural şi să se discute totul cu transparenţă,
Cu siguranţă nu! Dacă nu recomandăm astfel de întâlniri unii oricum nu se poate juca teatru o viaţă întreagă. Ce
se întreabă: Cum şi când vor putea să discute probleme de amărăciune pentru cel ce a fost înşelat şi care află abia după
interes major în familie, tinerii implicaţi într-o relaţie? Unde de s-a încheiat legământul, ca şi în cazul gabaoniţilor, cu
să-şi expună punctul de vedere? Răspunsul este simplu:
În primul rând, dacă avem încredinţare că o lucrare vine de 1 În structura etapelor premaritale am identificat doar începu-
sus, încredinţare primită în urma rugăciunii în sinceritate şi turi şi finalităţi, pentru a nu stabili canoane şi pentru că odată
a dezbaterilor comune cu părinţii şi slujitorii bisericii, nu mai începută o procedură maritală cu respectarea principiilor sfin-
rămân multe lucruri de lămurit. Dar pentru lucrurile care cer o te, scopul ei real este realizarea logodnei şi a căsătoriei, nu
discuţie numai între cei doi, în diferite momente ale procesului o perioadă de prietenie - un termen nebiblic, o perioadă şi un
statut ce nu angajează responsabil doi tineri, în acest proces

8
premarital, se vor alege acele locuri ferite de ispită, cum ar
transparent şi dacă este cu voia Domnului, ireversibil.
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
cine are de-a face. „Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui
gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit... Armele mişelului
CONCLUZII
Reuşita unor proceduri premaritale este legată de
sunt nimicitoare; el face planuri vinovate... Dar cel ales la suflet
dreptul de binecuvântare al fiecărei perechi de tineri.
face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese” (Isaia 32:6-8).
Cei plăcuţi Domnului au parte de îndurare prin găsirea
Dacă în urma punerii de acord a celor doi cu voia lui Dumnezeu
unui soţ sau soţii credincioase şi potrivite şi întreaga
şi în mod reciproc se constată o compatibilitate necesară unirii
perioadă premaritală are un farmec ce se păstrează şi
lor, se poate stabili logodna, care este o înţelegere oficială,
chiar creşte în intensitate, în căsătorie. Dar dacă cineva
o promisiune de căsătorie cu o numărătoare inversă, ce nu
crede, că poate fura o binecuvântare de la Domnul, va învăţa
mai are de-a face cu constatări şi decizii de fond ci doar cu
pe pielea lui că „«Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit»
proceduri aferente orarului care depinde de autorităţile civile,
Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7).
religioase sau alte probleme de ordin familial.
Ferice de cei ce învaţă de timpuriu că în viaţă, în perspectiva
Logodna, care se oficiază de regulă în prezenţa
întemeierii unui cămin, toate lucrurile lumii, chiar luate la
unor slujitori, este varianta biblică, a ceea ce în lume este
un loc: frumuseţe, avere sau poziţiie socială etc, n-au nici
o prietenie oficializată sau o căsătorie de probă, este
o valoare în realizarea unui cămin care să reziste, să ofere
proba căsătoriei în condiţii de sfinţenie: „Merg oare doi
linişte, siguranţă şi bucurie, iar în final trecerea glorioasă în
oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3). Logodna
eternitate, fără binecuvântarea Domnului, pe care cei doi o
nu este prima lună de miere, ci un timp de pregătire spirituală
aşteaptă în ziua încununării procesului premarital. Nu trebuie
şi materială (Geneza 29). În Israel uneori era un timp mai
pierdute din vedere nici cele materiale, dar ele niciodată nu
lung până la nuntă, în care se plătea un preţ pentru părinţii
trebuie să devină prioritare, căci în familie, iubirea face ca
logodnicei (Deuteronom 22:29), muncă (Geneza 29) sau
şi osteneala cea mai mare să devină o pasiune, după cum
eroism (1 Samuel 18:25), dar cei doi nu se întâlneau / nu
este scris despre patriarhul Iacov, în perioada premaritală:
locuiau împreună şi nici nu se admiteau „tangibilităţile” fizice
„Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au
devenite o pandemie în creştinismul zilelor noastre. Obiceiurile
părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea” (Geneza 29:20).
legate de zestre şi tot ceea ce ţine de contribuţia materială a
Este indicat să ştie băieţii cuprinşi de iubire, dar fără chef de
celor doi2 diferă mult de la o zonă la alta. Aceste aspecte au
muncă, ce fel de muncă presta îndrăgostitul evreu, la turma
suportat în istorie diferite mutaţii, în funcţie de statutul social
socrului său: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă
şi material al familiilor de origine. Ele nu sunt total amorale,
prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi” (Geneza
dar nici nu se constituie în fapte vinovate, dacă nu se plăteşte
31:40). El a stat în câmp, n-a avut timp de plimbări păcătoase
tribut unui obicei în dauna unor necesităţi şi realităţi particulare
şi drept dovadă că s-a păstrat curat a fost faptul că în noaptea
ale fiecărei familii. Cazul căsătoriei lui Boaz cu Rut, arată o
nunţii nu şi-a cunoscut nevasta – mai avea şi el de plătit o
parte a problemelor sociale şi materiale aferente procesului
poliţă de minciună. Aşadar este prioritară şi determinantă
marital din vremea aceea (Rut 3:12-13; 4:1-10)
umblarea după „lucrurile de sus” (Coloseni 3:2), apoi
Logodna lui Iosif cu Maria, evidenţiază comporta­
în ordine valorică, pregătirea pentru angajarea în
mentul unui om neprihănit şi procedura de urmat în
nevoile materiale ale vieţii şi în perioada premergătoare
litigii maritale, bazat pe călăuzirea şi ajutorul Domnului,
căsătoriei. Mare grijă în păstrarea sentimentele dragostei
respect şi amabilitate: „Iosif, bărbatul ei (numiţi bărbat şi
pentru viaţa propriu-zisă de familist.
femeie pentru că odată consumată logodna cei doi erau
Conceptul de prietenie dintre un băiat şi o fată este o
consideraţi angajaţi în procedul căsătoriei), era un om
utopie în care se crede că poţi să nu atingi corzile iubirii, să
neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de
nu stârneşti sentimente şi să nu-ţi pierzi puritatea în întâlnirile
aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când
ce nu au ca scop declarat şi transparent căsătoria, sau în
se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al
cele în care te comporţi ca un familist. De asemenea curtarea
Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la
în sensul provocării indirecte şi câştigării inimii unei fete sau
tine pe Maria, nevastă-ta...” (Matei 1:19-20). Dumnezeu nu
chiar a unui băiat e vinovată aproape întotdeauna de păcate
l-a lăsat pe acest „om neprihănit” în încurcătură, cum nu l-a
şi nereuşite în constituirea unei familii. Cine crede că în cazul
lăsat nici pe Abimelec să facă o greşeală, luând o nevastă ce
căsătorie, „intâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este
nu-i aparţinea, pentru că a lucrat cu inimă curată în această
firesc” (1 Corinteni 15:46), text se se referă la ordinea naştere
privinţă (Geneza 20). Putem să mai luăm un aspect important
fizică – naştere din nou, este un om cu o gândire lumească.
din perioada de logodnă dintre Iosif şi Maria: vizita de trei luni
În schimb, o procedură deschisă ce păstrează valorile sfinte
a Mariei la Elisaveta, pentru că întâlnirile zilnice din această
prin intenţii, gesturi şi declaraţii, poate finaliza prin logodnă,
perioadă a celor logodiţi, mai cu seamă dacă este mai
„actul” oficial premergător cununiei - „actul” definitiv şi
lungă, nu pot să ducă decât la o îndrăgostire sentimentală
irevocabil al unirii mirelui cu mireasa. Logodna este piatra
prematură. Dacă totuşi apar probleme şi se constată în mod
de hotar a unei relaţii spirituale şi sufleteşti cu perspective
obiectiv că cei doi nu sunt potriviţi unul pentru celălalt, dacă
fizice, pe bază de caracter sacru, nu de împlicare emoţională
unul din ei nu rămâne statornic, sau se descoperă lucruri
şi atingeri. Cuvintele rostite de Domnul, logodnicul Israelului:
ascunse peste care nu se poate trece - fiindcă este imperativ
„Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine
ca cei ce se căsătoresc să-şi prezinte unul altuia trecutul -
prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi
să se prezinte cauzele motiv ale imposibilităţii continuării
logodi cu Mine prin credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul!”
relaţiei şi finalităţii în căsătorie. Chiar dacă este neplăcută
(Osea 2:19-23), dovedesc profunzimea dăruirii totale şi unirii
întreruperea acestui proces, este indicat să nu se continue în
ireversibile cu care am fost înzestraţi prin creaţie, în vederea
condiţii de incertitudine, dar ruperea unei logodne, de acum
unirii bărbatului cu femeia, în acel „singur trup” al familiei şi
în ţara noastră şi cu posibile complicaţii juridice, se poate face
care este un simbol al noii creaţii.
numai în situaţii cu totul şi cu totul speciale, cu înştiinţarea
tuturor factorilor implicaţi (1 Corinteni 6:1-5; 7:27-28).
Iosif Anca
2 În Bucovina se obişnuieşte ca băiatul care se căsătoreşte
să aibă locuinţă, iar fata să aducă o zestre cu care să se
aranjeze interiorul casei.
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S cris o area a X L I - a
Se vede că ţi-e apăsată inima de sentimentul permiţi uneori să mănânci în picioare, să meditezi nu-
înstrăinării ca de o piatră aspră şi rece, din moment ţi poţi permite decât cu zăbavă şi aşezat şi chiar asta
ce nu uiţi să mă întrebi, din când în când, de crugul am făcut eu. Ca să-mi fie mai lesne, pun texul inspirat
vremii pe la noi. Deşi eşti atât de departe, pe malul sub ochii mei: „Scoate zgura din argint şi argintarul va
acelor ape fără sfârşire, înţeleg că inima ta nu-şi face din el un vas ales” (Proverbe 25:4). Din fericire,
găseşte stâmpărare decât visând la curgerea blândă am unele însemnări mai vechi, un fel de glose făcute
a anotimpurilor de aici. Trăieşti, se vede, din amintiri şi la anumite versete, cu ocazia lecturii zilnice a cărţii pe
cred că amintirile sunt singurul paradis din care nu ne care o iubim cu folos, Proverbele lui Solomon.
poate alunga nimeni. Aşa şi inima mea, care din aceeaşi Dacă bine-mi amintesc, în una din scrisori am
pricină m-a împiedicat să mă las smuls şi înstrăinat. încercat o împărţire a cărţii în şase secţiuni mari.
Cred că astfel împlinesc cel mai bine preceptul înţelept Secţiunea a patra cuprinde capitolele 25 la 29, capitole
al celor vechi: „Cinsteşte locul în care te-ai născut, cel ce conţin cuvintele lui Solomon, culese de învăţaţii de
în care ţi-ai găsit jumătatea şi locul unde ţi-ai întâlnit la curtea evlaviosului rege Ezechia din gura poporului.
pentru prima oară prietenul”. Săptămâna trecută Nu mă mir, dragă frate, că în mediile rabinice, şi chiar în
m-am întâlnit cu E..., care a sosit în ţară. Am hoinărit rândurile poporului de jos, după regele David, Ezechia
în voie prin librării şi anticariate, am zăbovit pe sub este regele cel mai iubit şi pomenit. Această preţuire
castanii bătrâni din parc, am poposit în livezile de la a mers până acolo încât textele mesianice, din cartea
periferia urbei. Am făcut chiar o vizită la ţară, nimerind profetului Isaia, i se aplicau şi lui, şi în parte subscriu
pe culesul strugurilor. Câte amintiri din anii studenţiei la această opinie (Isaia 7:14-20). Tu ai mai găsit un
n-am depănat!... Mi-a adus o carte despre care-mi rege în Israel, şi nu numai, care să-şi trimită oamenii
spunea că e rodul multor frământări, a stat aplecat pe teren, nu numai pentru a aduna biruri de la popor,
asupra subiectului cărţii mulţi ani. Cred că a ajuns şi în ci şi înţelepciunea prezentă în această arhivă vie? Nu
mâna ta şi aş fi curios să aflu impresiile tale. Nu uit să- ţi se pare un gest de adâncă smerenie ca un rege să
ţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai trimis prin el. Dacă accepte astfel să fie învăţăcelul propriului popor? În
vrei să ştii cum e vremea pe aici, iată un mănunchi de acelaşi timp, avea în vedere şi educaţia generaţiei tinere
impresii, pe care toamna asta, întocmai ca o muză, mi în cadrul marilor reforme morale pe care Ie-a înfăptuit.
Ie-a dăruit într-un buchet de rime: „Buciumă octombre Să fii rege şi să fii interesat să luminezi propriu-ţi popor,
tânguind în vântoase / Cântec de prohod verdelui pentru a putea să-l stăpâneşti mai bine, este un lucru
crud, în înalturi pe nouri de scamă / Plutesc năluciri... vrednic de toată admiraţia. Câţi principi, câţi împăraţi
păsări spre sud. Jertfelnic de-alămuri livezile-mi par / şi demnitari au mai făcut asta? Ei s-au comportat cu
fumegând arome în tăcere... / Amiroase a teasc, iar popoarele peste care au domnit similar pescarilor din
strugurii striviţi / Plâng lacrimi de must în ciubere. / Fire Egiptul faraonilor, atunci când îşi propuneau să vâneze
de-argint lenevesc în văzduh, / Funigei se destramă crocodili. Întâi zvârleau noroi cleios în ochii reptilei,
risipiţi în nimic, / Şopot molcom în frunzişurile rare, pentru a-i întuneca privirea, ca apoi să-i sară în spinare
îmi pare o rugă-ntr-un templu antic. încremeniri...duh şi s-o străpungă. Dar regele Ezechia n-a făcut aşa şi de
de împăcare, balsam blând, / Se ning printre crengile aceea îl socotesc vrednic de fericită pomenire.
negre, pustii. / Pe cărări tainice, desfăcute-n lumină, Se Îmi pare normal să te întrebi ce caută acest text
sting foi veştede şi melancolii”. în gura poporului şi cum îl valorifică spiritual omul
Iartă-mi rimele şchiopătânde, dar am vrut să te de rând, când i-ar fi stat mai bine să fie o lozincă în
fac, pentru o clipă, părtaş magiei imaginaţiei şi simţirii atelierul unui argintar, căci el ţine mai degrabă de
mele din acest anotimp. Am fost oarecum obligat să-ţi domeniul prelucrării metalelor nobile, decât de cel al
răspund cu întârziere, din moment ce m-am hotărât să- eticii? Tu ştii că limba poporului ales a fost o limbă ce-
mi iau timp de meditaţie asupra textului indicat de tine. şi încorpora adesea ideile în cele mai banale imagini,
De altfel, n-am făcut altceva decât să urmez principiul imagini ce oglindeau experienţe comune, elemente din

10
pe care tu însuţi mi-ai scris că-l urmezi, adică dacă îţi imediatul omului simplu, pentru ca astfel principiul să

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
• „Nu iubi somnul căci vei ajunge sărac, deschide
ochii şi te vei sătura de pâine” (Proverbe 20:13);
• „Nu zice: „îi voi întoarce eu răul. Nădăjduieşte în
Domnul şi El te va ajuta” (Proverbe 19:22);
• „Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi
cu omul iute la mânie ca nu cumva să te deprinzi
cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet”
(Proverbe 22:24);
• „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să
aibă totdeauna frică de Domnul” (Proverbe 23:17);
• „Nu fi printre cei ce beau vin şi printre cei ce se
îmbuibează cu carne” (Proverbe 23:20);
• „Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu
nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit” (Proverbe
23:22);
• „Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi
fie uşor de reţinut şi urmat, spre deosebire de limba să nu ţi se veselească inima când se poticneşte el...”
elinilor, care comunica idei pur şi simplu, dovedind (Proverbe 24:17/a);
astfel o capacitate uluitoare de abstractizare. • „Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui
Citim că argintul era prezent în regatul opulent al lui tău...” (Proverbe 24:28);
Solomon, precum pietrele pâraielor (1 Împăraţi. 10:27). • „Nu te grăbi să te iei la ceartă...” (Proverbe
Nu ne vom mira să-l găsim parte a unui proverb, pe 25:8/a);
care-l aveau pe buzele lor şi cei mai lipsiţi din Israel. Dar • „Nu răspunde nebunului după nebunia lui ca
chiar dacă argintul nu era la îndemâna tuturor, referinţa să nu semeni şi tu cu ei” (Proverbe 26:4);
din cartea Împăraţilor, fiind doar o hiperbolă, cred totuşi • „Nu te făli cu ziua de mâine căci nu ştii ce poate
că morala acestui proverb îi privea deopotrivă pe toţi aduce o zi” (Proverbe 27:1);
israeliţii. • „Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui ca nu
Toţi ştiau că menirea argintului era să dobândească cumva să te blesteme şi să te faci vinovat” (Proverbe
strălucire, aşa încât meşterul argintar să se poată 30:10);
oglindi în el, urmând ca după aceea să fie înnobilat • „Nu-ţi da femeilor vlaga şi dezmierdările tale
în chipul unui vas de preţ, aceasta fiindu-i de altfel celor ce pierd pe împăraţi” (Proverbe 31:3).
menirea. Nu ştiu, însă, cum se reflectă acest precept Aceste texte puţine şi pe care cred că le vei
moral în experienţa evreului de rând şi nu ştiu termenii parcurge cu atenţie, aşa cum se cuvine când este
în care el punea această experienţă. Aşa că voi încerca, vorba de Cuvântul Domnului, cuprind un eşantion de
oarecum, să mă pun în situaţia unui evreu, din timpul zgură, menit să arate cum este restul nenumit şi de
regatului prosper al lui Solomon şi să-ţi tălmăcesc în care trebuie să ne curăţim. Iată nişte exemple concrete:
termeni subiectivi (oare sunt chiar subiectivi?) disciplina neadevărul şi viclenia, prostia şi nebunia care, de
pe care o porunceşte acest text sfânt. Acum... argintul altfel, sunt surori gemene, apoi învăţătura greşită şi
e argint, dar ce să-ţi spun despre zgură, acest fapt fiind păguboasă, somnul tot pe atâta, spiritul de răzbunare
mai important din moment ce aici se face confuzia. şi înclinarea spre băutură, despre care ţi-am mai scris,
Unii elimină argintul şi păstrează zgura, pe când alţii neascultarea de părinţi şi bucuria răutăcioasă, vorbirea
le păstrează fără semnificaţie pe amândouă. Dacă uşuratică şi nervozitatea, lângă care se adaugă
păstrează numai zgura în structura acestui minereu, vorbirea smintită şi mândria care umflă inima şi care
va împiedica argintul să devină valoare, altfel spus mi-L fură pe Dumnezeu, de asemeni clevetirea, care
„...inima celor răi este puţin lucru”, după sublinierea mi-l fură pe aproapele, şi desfrânarea, care mă fură
textului inspirat (Proverbe 10:20b). Dar odată eliminată pe mine însumi. Acestea reprezintă zgura sau răul, dar
zgura, minereul va pierde din volum, dar va creşte în cred că, odată numit, o primă biruinţă asupra lui a şi
valoare, potrivit cu afirmaţia de început a versetului mai fost câştigată.
sus citat: „Limba celui neprihănit este argint ales” De fapt, cu cine să te lupţi dacă nu identifici
Te întrebi ce ar putea fi această zgură, cu privire adversarul mai întâi? Aici, frate, intervine rolul major
la care avem porunca de a o elimina? Răspunsul l-ai pe care-l are Scriptura în viaţa noastră de fiecare zi,
putea găsi în aceeaşi poruncă spusă puţin diferit: adică acela de a ne arăta ce este păcatul sau, ca să
• „Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează mă folosesc de cuvintele Sfântului Pavel, de a ne oferi
viclenia de pe buzele tale” (Proverbe 4:24); „cunoaşterea deplină şi a adevărului”. Aşadar, odată
• „Du-te la furnică, leneşule, uită-te cu băgare de identificat păcatul, evreul îl mărturisea, se prindea cu
seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te” (Proverbe 6:6); legământ să nu-l mai făptuiască şi aducea în favoarea
• „Lăsaţi prostia şi veţi trăi....” (Proverbe 9:6); sa jertfă lui Dumnezeu potrivit cu acest cuvânt:
• „Depărtează-te de nebun căci nu pe buzele lui „Cine‑şi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine
vei găsi cunoştinţa” (Proverbe 14:7); şi le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”
• „Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura dacă ea (Proverbe 28:13). Cu tot ajutorul Scripturii, lupta nu

11
te depărtează de învăţăturile înţelepte” (Proverbe 19:27); (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

este atât de simplă cum s-ar părea şi dificultatea vine detaliile cele mai mărunte, furişat şi urzit cu abilitate în
şi din aceea că răul, deşi nu este ontologic precum ţesătura mea interioară? De unde această sensibilitate
un parazit (deşi răul este parazitul personalităţii), dureroasă? Evident, de la Duhul Sfânt prin lucrarea Lui
tinde totuşi să se impună, să se întrepătrundă, să se permanentă în omul meu lăuntric, unde trebuie să se
dizolve în personalitatea omului într-atâta, până la a-şi facă separarea. Duhul Sfânt este Cel ce-mi clădeşte
pierde urma, sustrăgându-se abil oricărei încercări de şi-mi sensibilizează conştiinţa făcând astfel cu putinţă
radiografiere. El nu conteneşte a se exprima în această căinţa în faţa lui Dumnezeu, căinţă a cărei tărie El mi-o
triadă a slăbiciunii umane: gând, vorbă, faptă. Ca să creşte din ce în ce mai mult. La un moment dat simt
exemplific mai bine ce-ţi spun citeşte acest verset: cum zgura, această mizerie morală, este măturată cu
„Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă tăria cu care marile furtuni mătură praful cel mai fin,
şi se şterge la gură şi apoi zice: N-am făcut nimic rău” eliberându-mă lăuntric.
(Proverbe 30:20). Atunci oare greşesc dacă spun că, Într-o scrisoare, m-ai întrebat în legătură cu locul
la urma urmei, duşmanul cel mai greu de identificat şi unde se „depozitează” păcatele noastre şi implicit locul
de răpus este omul însuşi, adică omul falsificat? Altfel, în care suntem eliberaţi prin iertare. Răspunsul este
cum se explică acea dureroasă, chiar foarte dureroasă simplu din moment ce citim în Scriptură că „...sângele
experienţă, chiar de dimensiunea unei crize, adică lui Hristos va curăţi cugetul...” (Evrei 9:14). În minte,
despărţirea de păcat? Nu dovedeşte asta, încă o dată frate, se face această depozitare, fie cunoscând ceea
în plus, măsura unirii păcatului cu fiinţa umană aproape ce am făcut, fie trăind acel fel de apăsare confuză de
până la identificare? Atunci cum ar fi cu putinţă ca în care-ţi scriam. Crezând, deci, în jertfa de ispăşire a
argintul minţii, amestecat cu această zgură să îşi mai Domnului, vina nu o mai simt ca atare şi în locul ei se
poate regăsi Adevărul chipul, oglindindu-se în el? instalează bucuria.
Tocmai asta înseamnă aceste cuvinte: „Oamenii dedaţi În toată această experienţă, lacrimile sunt nelipsite
la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe de fiecare dată şi tare ciudat, odată cu plânsul, sau
Domnul înţeleg totul” (Proverbe 28:5). La urma urmei, imediat după aceea, îmi încolţeşte în suflet ca un
păcatul este zgura care atacă sănătatea minţii, care firicel de plantă, la început firavă, nevoia de ispăşire,
o opacizează, învăluind-o în întuneric, parazitându-i de purificare... Oare sămânţa acestei plante era acolo,
capacitatea de a judeca drept. Ce nobleţe mai are ascunsă sub brazda sufletului meu, aşteptând ploaia
o astfel de minte învăluită şi pătrunsă de ceţurile lacrimilor pentru a încolţi? Este ea prezentă în fiecare
fărădelegilor? Astfel că refuzându-şi menirea de a-L suflet? Şi ar fi putut încolţi în sufletul meu fără să fie
oglindi pe Dumnezeu şi atributele Sale, omul îşi pierde hrănită cu lacrimi? Mă înfior, frate dragă, dându-mi
valoarea întocmai ca argintul care nu se poate separa seama cât de misterioasă este ţesătura fiinţei noastre, a
de zgură. oamenilor! Gândeşte-te că, deşi n-am fost făcuţi pentru
Îţi scriam mai sus de o anumită dificultate când este păcat, Dumnezeu a implementat în noi nevoia acută de
vorba de identificarea răului refugiat adânc în interiorul ispăşire, că n-am fost făcuţi pentru a gusta multă vreme
meu, rău pe care Cuvântul Domnului îl numeşte zgură, amărăciunea vinovăţiei, în schimb dulceaţa pocăinţei
deşi am Scriptura drept ajutor. Trebuie să observ toată viaţa şi din plin... Ce lucruri de neînţeles!
că, deşi există această dificultate aici, am sesizat, Deci porunca divină: „Scoate zgura din argint...”
totuşi, că oricât de insidios s-ar plia pe configuraţia este profund îndreptăţită şi-şi are temeiul în capacitatea
mea interioară, această prezenţă malefică e însoţită noastră de a rezona lăuntric. Deşi Sfânta Scriptură şi
întotdeauna de o jenă ciudată, de un soi de disconfort Duhul Sfânt îmi sunt la îndemână în acest proces de
vag, dar prezent. Acesta din urmă se afişează ca un fel purificare, de curăţire a zgurii, nu poate lipsi totuşi un
de umbră a răului, care nu apare pur şi simplu, ci dă în îndrumător, fie o persoană îmbunătăţită duhovniceşte,
vileag, trădează prezenţa răului în planul conştiinţei ca un argintar, cum ar spune textul biblic.
pe ceva străin şi dureros. Evident că nu pot obiectiva, lată câteva îndrumări în această privinţă, pe care e
nu pot numi un păcat oarecare de care m-aş fi făcut bine să le conştientizezi dacă vrei să devii „un vas ales”:
vinovat, deşi păcatul este acolo, din moment ce mă ■ „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept...”
simt plictisit, n-am apetit pentru rugăciune, lectură (Proverbe 13:20);
sfântă şi meditaţia nu mă atrage. Acestor stări li se ■ „Urechea care ia aminte la învăţăturile care
adaugă un fel de dispreţ de sine şi predispoziţia spre duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor” (Proverbe
autoînvinuiri.. Căci ce este păcatul decât un fel de 15:31).
tăciune luat din focul iadului, tăciune care, dacă nu mă De aici se vede că la marile performanţe
arde, mă murdăreşte. Gândeşte-te că psalmistul se duhovniceşti se ajunge numai prin învăţarea şi imitarea
ruga pentru păcate pe care nu le cunoştea. exemplelor practice care trebuie să nu-ţi lipsească de
Nu e uşor să umbli murdar şi sub apăsarea unei sub priviri. Cât timp eşti în formare trebuie să stai în
vini, numai că e mai cu folos să mă las osândit de preajma unui om mare, dacă este cu putinţă, ca să ştii
propria-mi conştiinţă înlăuntrul meu, decât de Marele cum şi cât trebuie să creşti. Dar să te apropii prea tare
Judecător în afara mea. Cine-mi dă această capacitate de un astfel de om, este riscant... în livezi, pomii de cel
de a simţi răul, fie vag sau părelnic, fie chiar în mai nobil soi se plantează la distanţe potrivite pentru a
12 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 5)
rodi. Asta trebuie s-o ai neapărat în vedere. Adaug aici

L e c ţiile de ş e r tu l u i
semnificativa observaţie pe care a făcut-o cărturarul
Ezra, cu privire la comportamentul regelui loas: „Ioas a
făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii
preotului lehoiada” (2 Cronici 24:2).
De asemeni, mărturisirea păcatelor identificate lucruri rele (1 Corinteni 10:6).
prin cercetarea de sine, mărturisire care trebuie făcută, 5. Rebeliunea. Acest curent este pus în mişcare,
fie oamenilor şi lui Dumnezeu, fie numai lui Dumnezeu, ca tehnică în vedrea schimbării. Sunt de obicei vizaţi
după indicaţia care sugerează această libertate: conducătorii care se opun curentului lumesc. Se recurge
„Cine-şi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine la serviciul unor oameni de nimic (2 Regi 21:10-13), sau
le mărturiseşte capătă îndurare”. În ce mă priveşte, a unui grup de influenţă, pentru a se ajunge la dezideratul
cred că mărturisirea trebuie făcută lui Dumnezeu în dorit. De obicei, se caută şi un motiv de mare greutate.
mod obligatoriu şi numai dacă fiinţa a devenit atât de În cazul răscoalei lui Core şi a celor 250 de oameni, din
degradată prin păcat, încât acesta nu poate fi înfrânt fruntaşii adunării care au protestat împotriva statutului şi
uşor, abia atunci la teama de Dumnezeu şi ruşinea de a poziţiei pe care o avea Moise (Numeri 16:2,3)
sine, dacă acestea se dovedesc insuficiente, să se 6. Idolatria. Este ceva de domeniul trecutului ca cineva
adauge şi ruşinea de oameni, prin spovedanie, prin să-şi confecţioneze un idol după toate caracteristicile
mărturisire. descrise în Psalmul 115:4-8, dar toţi idolii sunt nişte
Îţi recomand ca, odată eliminată zgura, să paravane din spatele cărora primesc închinarea dracii
valorifici argintul după cuvântul potrivit: „Prin dragoste (Deuteronom 32:17).
şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frică Domeniile care sunt afectate prin aceste strategii
de Domnul se abate de la rău” (Proverbe 16:6). Cu demonice sunt în prim plan două:
alte cuvinte, întăreşte-te în practicarea faptelor bune, a) închinarea - confuzia în închinare. În timp ce
slăbind astfel în cele rele, căci răul poate fi biruit şi prin Moise şi Iosua se coborau de pe munte, (Moise avea
stăruinţa-n bine. în mână cele două table ale legii. Iosua, care probabil
Am citit undeva că păstorii egipteni, obligaţi de avea un auz mai bun a auzit glasul poporului care scotea
nevoia de păşuni pentru animalele lor, treceau prin strigăte. Nefiind familiarizat cu muzica păgână, percepe
apele tumultuase ale Nilului, ţinându-se de coada zgomotul auzit ca pe nişte sunete de război. Moise care
unei vaci pentru a nu fi luaţi de apele tumultoase sau era la rândul lui în temă cu muzica egipteană l-a corectat
pentru a nu fi muşcaţi de crocodili. Folosindu-mă de pe Iosua spunând: „ce aud eu este glasul unor oameni
această metaforă, cred că nu este un ideal mai nobil care cântă” (Exodul 32:17,18). Din acelaşi tablou se
decât acela de a face din ideea purificării, a curăţirii desprinde un amănunt care trece neobservat şi anume,
de zgura păcatului, o hotărâre de care să ne ţinem s-a băut şi s-a mâncat (nicidecum mană) apoi s-a dansat.
cu consecvenţă până în ultimul ceas. În nici unul din Câtă asemănare cu unele manifestări de închinare, prin
momentele cercetării de sine, în oricare etapă a vieţii, aşa numita muzică creştină contemporană – zgomot,
nu putem spune că am împlinit deplin această chemare. strigăt ca de război, arderi de tot, jertfe de mulţumire
Oare nu suntem feriţi tocmai de posibilitatea amăgirii amestecate cu dansuri.
în această privinţă, prin cuvântul inspirat: „Cine poate b) conduita morală lipsită de valori sacre. În
zice: Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu?” toată istoria vechi-testamentală, Satan a avut în vizor,
(Proverbe 20:9). M-ai întrebat ce-o fi acel vas de preţ încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, a standardelor Sale
şi ce s-ar putea pune în el, tot de preţ? Pe scurt, odată morale, a etalonului sacru pe care le-a cuprins în cele zece
porniţi în această sfântă curăţire despre care‑ţi scriam, porunci. Astfel, în momentul în care s-a turnat viţelul de aur
cugetul, până acum sălaş pentru zgură, va deveni a fost încălcată prima şi a doua poruncă. Evreii au declarat
palat şi scaun de domnie al înţelepciunii divine: „Eu, viţelul: Dumnezeul care să meargă înaintea lor. Prin păcatul
înţelepciunea, am ca locuinţă mintea...” (Proverbe cârtirii, a ispitirii lui Dumnezeu, a fost încălcată porunca a
8:12a). De asemenea, un trup sănătos este de cea treia, care interzice luarea Numelui lui Dumnezeu în deşert
mai mare importanţă: „Aceasta va aduce sănătate (Numeri 21:4,5), apoi toate poruncile la rând. În Apocalipsa
trupului tău şi răcorire oaselor tale” (Proverbe 3:8). întâlnim aceeaşi plăcere a balaurului de a sfida autoritatea
Deci curăţirea interioară şi nu cea de faţadă va fi cea şi suveranitatea lui Dumnezeu, când cere închinarea tuturor
importantă pentru noi, împuternicindu-ne şi dându‑ne locuitorilor pământului; o face de pe poziţia de Dumnezeu
forţă cuvintelor, altfel am apărea în postura unui universal (Apocalipsa 13).
imobil cu intrare de palat şi cu un mizerabil interior de Scopul de ieri, ca şi cel de astăzi al diavolului este
cocioabă. compromisul, şi în final lepădarea de credinţă. În pustie
a reuşit într-un timp record să o facă, când cei care au
Rămâi sănătos! văzut minunile în Egipt şi la marea Roşie, au ales în mod
deliberat să se lepede de Cel care i-a eliberat. Însă cei ce
Zaharia Bica au rămas pe poziţia adevărului revelat au fost biruitori.

Simion Buzduga

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.” (Psalmul 119:98)

D iscuţ ii în b i r ou l
ş e fulu i
„Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toţi slujitorii lui sunt nişte răi” (Proverbe 29:12).
„Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te
blesteme şi să te faci vinovat” (Proverbe 30:19).

Un nou conducător al unei instituţii a pregătit cu ocazia consilieri bine plătiţi, tot ceea ce se petrece în jur.
preluării biroului său un caiet de reclamaţii şi sesizări, Al doilea proverb este bun să fie afişat pe holul
pe care îl oferea tuturor celor ce veneau să vorbească unde se aşteaptă pentru a intra în audienţe, purtând
despre angajaţii din subordinea sa. Culmea, deşi astfel de avertizarea şi ameninţarea blestemului pntru cei ce
„binevoitori” au trecut o vreme pragul biroului său, după vor continua acţiunea lor de sesizare împotriva unora
câţiva ani nimeni nu scrisese un singur rând în caietul dintre colegii lor.
de „fapte rele”. Dar câţi dintre noi am reuşi să aplicăm Biblia interzice vorbirea de rău sub orice formă,
ca acest om, principiul regelui David, care se angajase nu numai reclamaţiile către cei ce sunt în poziţii de
ferm în lupta împotriva clevetirii: „Pe cel ce cleveteşte în conducere. Tot Solomon avertizează asupra vorbelor rele
ascuns pe aproapele său, îl voi nimici” (Psalmul 105:5)? de acasă, „în odaia în care te culci” (Eclesiastul 10:20),
David a fost diferit în mod radical de Saul şi în această căci şi de acolo vorba poate să zboare. Dar obiectivul
privinţă, pentru că nu s-a lăsat influenţat în rău, de cei acestei meditaţii, este în primul rând sesizarea celor
din preajma lui. Nici Saul n-a recepţionat vorbele rele responsabili de un sistem, cei ce sunt în conducerea
ale celor răi, câtă vreme a fost sub călăuzirea Duhului unei adunări, a unei firme sau chiar la nivel de familie.
lui Dumnezeu (1 Samuel 10:27). În una dintre întâlnirile Ei pot să promoveze ori să stopeze, sau cel puţin să
ocazionate de providenţa divină, „David i-a zis lui Saul: frâneze acest flagel. Membrii unei comunităţi pot deveni
«De ce asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: „David îţi răi, prin ascultarea chiar şi numai tacită a sesizărilor lor,
vrea răul?»” (1 Samuel 24:9). Regele în exerciţiu, Saul, de către cei ce conduc, sau de părinţi în cadrul familiei.
a ajuns prin nevegherea lui sub influenţa diavolului, care Din vorbe purtate din gură-n gură şi falsificare de fiecare
este cunoscut în cer ca unul care pârăşte pe sfinţi, fiind minte după propria părere, pot apărea probleme reale,
„muncit de un duh rău” (1 Samuel 16:14), stare în care dacă nu pun în responsabilitate pe cel ce vorbeşte şi nu
magnetiza şoaptele rele. Despre David este scris că trăia poate depune o mărturie necesară. Astfel ia fiinţă un cerc
în aria de insuflare a Duhului lui Dumnezeu (1 Samuel vicios, propagator de păcat şi responsabil de o atmosferă
16:13), stare în care nu putea suporta clevetirile celor diabolică, pentru cei ce conduc şi pentru cei conduşi.
ce voiau să-l influenţeze, chiar prin reclamţii ce păreau Dacă vreţi să degajăm atmosfera de aceşti nori de
întemeiate. David avea cunoştiinţă de cei ce-l vorbeau praf în ochi, să închidem uşile şi ferestrele prin care circulă
de rău, către cei ce se bucurau de asemenea informaţii, aceşti curenţi ce întreţin suspiciunea, intriga, invidia, ura
când a scris despre omul, ce de fapt nu era doar unul, şi alte fapte care ne compromit reciproc. Să luăm drept
căci în asemenea situaţii „toţi slujitorii (celui ce-i primeşte
îndreptare sfatul apostolic, care era o reluare a normelor
pe clevetitori) sunt nişte răi: strânge temeiuri ca să mă
juridice din Legea lui Moise: „Orice vorbă să fie sprijinită
vorbească de rău; şi când pleacă, mă vorbeşte de rău...”
(Psalmul 41:6). În acest context moştenit de la Saul, el pe mărturia a doi sau trei martori” (2 Corinteni 13:1). Cine
a reuşit să anihileze stilul intrigilor de la curţile regale, nu poate vorbi cu responsabilitate, ca într-o şedinţă de
înconjurându-se de oameni cu frică de Dumnezeu, atâta tribunal, la care să asiste toate părţile implicate şi la care
vreme cât a fost credincios Domnului. Excepţie făcând o conştiinţă curată să fie prezentă, să se pocăiască în
doar vremea căderii lui, de care s-a pocăit cu smerenie şi tăcere. Mai bine „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci
pentru care a plătit scump vinovăţia lui. va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el şi
Cele două proverbe luate împreună au menirea să nu cu privire la alţii” (Galateni 6:4). Învăţătura sfântă este
suprime din ambele sensuri, cuvintele de denigrare, suficient de explicită în acest domeniu: „Dragostea să
clevetire, calomniere etc, fie ele total sau numai în fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare
parte neadevărate. Primul proverb atenţionează pe
de bine” (Romani 12:9). Acest principiu nu va permite
cei ce sunt în activităţi de conducere, să nu se lase
niciunui credincios să „vorbească de rău pe nimeni”
înconjuraţi de cei ce vin cu gânduri rele dar pozează
în susţinători al celui ce conduce şi al binelui acelei (Tit 3:2), iar dacă cineva nu-şi va putea ţinea gura, cei
lucrări. Dacă şeful îi va asculta cu plăcere se vor ce suntem în diferite poziţii de responsabilitate, să ne
îngroşa rândurile celor ce au de sesizat câte ceva, putem ţinea noi urechile şi inima neviciate de acest
cu sau fără rost, adevăr sau minciună. Cert este că păcat contagios.
astfel de oameni au o inimă rea, din al cărei prisos Iosif Anca

14
se vorbesc, au un ochi rău cu care observă ca nişte

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...
şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13:7)

Du p ă n oap tea
c ea l u n gă
Despărţită de familie, după trei ani de pedeapsă nu am primit niciun răspuns. Apoi am citit în ziare că Nikita
în închisori şi lagăre, iar acum aflată sub ameninţarea Hruşciov urmează să viziteze Statele Unite în calitate de
unui nou arest, Ekaterina Voronaeva a plecat la Alma- oaspete al Parlamentului SUA. Mi-a venit ideea să merg
Ata. A lucrat la fabrica de textile, conductor în autobus, la Washington şi să încerc să mă întâlnesc cu el undeva,
se muta din loc în lor, schimbând locurile de muncă rugându-l să-mi asculte cererea. După ce am ajuns la
şi trăind sub nume fals. De multe ori ajungea din nou Washington am pregătit o scrisoare în limba rusă cu
în mâinile NKVD. La un moment dat a avut nevoie de pledoarie pentru mama mea. Am făcut mai multe copii.
operaţie la rinichi, dar a fost nevoită să fugă din nou, M-am gândit să mă duc prima dată la Ambasada Rusiei
găsindu-şi adăpost la o soră săracă, al cărei soţ a fost şi să las acolo un exemplar al scrisorii. Nu ştiu cum s-a
arestat doar pentru că era polonez. Voronaeva a fost întâmplat, dar nu m-a oprit absolut nimeni la intrarea în
arestată şi condamnată încă de cinci ori, fiind trimisă Ambasadă şi când am păşit înăuntru, am văzut imediat
în nişte locuri din care nu se întorceau nici oamenii cei silueta îndesată a lui Hruşciov, înconjurat de multe
mai tineri şi sănătoşi. Mulţi au considerat-o moartă, oficialităţi. Fără să mai stau pe gânduri, am mers direct la
până şi copiii ei. Dar ea a supravieţuit prin minunea lui el şi am început să-i vorbesc în limba rusă, explicându-i
Dumnezeu – una din acele minuni pe care Dumnezeu scopul venirii mele. M-a ascultat preţ de câteva minute,
le arată lumii, ca dovadă a faptului că El este Stăpânul şi, după ce şi-a dat seama despre ce este vorba, mi-a
vieţii, capabil să învie din morţi. S-a întâmplat un întors pur şi simplu spatele, continuându-şi discuţiile cu
lucru de necrezut, ceea ce unii oameni ar putea să ceilalţi. Paznicii ambasadei m-au scos repede afară.
numească coincidenţă. Însă cei care cred în Fiul lui M-am pomenit pe trotuarul din faţa clădirii ambasadei,
Dumnezeu, ştiu că Dumnezeu este Domnul tuturor înconjurat de reporteri TV şi radio, curioşi ce s-a întâmplat
coincidenţelor şi cele întâmplate sunt rezultatul acţiunii şi de ce am fost dat afară. Le-am povestit povestea
directe a lui Dumnezeu, care îi scoate pe copiii săi din cetăţeanului american simplu, care nu şi-a văzut mama
strâmtorare la loc larg. Întorcându-se în Odessa după de 25 de ani, că ea nu mai are pe nimeni acasă în Rusia şi
ispăşirea ultimei sentinţe, Voronaeva a reuşit să trimită nu există cineva care să poată s-o îngrijească. Toţi copiii
o scrisoare către fiul ei Pavel, printr-o persoană de ei sunt în America, dar nu au nicio posibilitate s-o ajute.
încredere. Le-am spus că am vrea ca mama noastră să vină aici şi
Pavel îşi aminteşte: „Au trecut zece ani de când am să locuiască cu noi. Mass-media a găsit această poveste
auzit ultima veste despre mama, şi am început să cred demnă de interes şi au publicat-o în mai multe ziare. Am
că ea nu mai este în viaţă şi a trecut la Domnul. Am primit început să mă duc în audienţă la congresmeni, senatori,
o scrisoare din Rusia, scrisă cu cerneală şi lacrimi. Cinci membrii parlamentului SUA, lideri politici. Prietenii şi fraţii
rânduri scurte, pătate cu nişte pete gălbui – lacrimile mei se rugau pentru mine şi mă încurajau. Am apelat la
mamei. Ea scria: „Sunt mama voastră, acum am 73 de ajutorul preşedintelui Eisenhower şi al vicepreşedintelui
ani. Am ieşit de curând din puşcărie. Nu mai am mult de Nixon. Atunci s-a întâmplat minunea – pentru un moment
trăit. Ultima mea rugăciune este să-mi văd copiii măcar scurt „cortina de fier“ s-a ridicat şi mama a fost lăsată să
o dată înainte de moarte“. Această scrisoare a fost ca plece din Rusia. Era luna iulie 1960, când mama mea
un tunet într-o zi senină. Părea scrisă din cealaltă lume. de 73 de ani, îmbrăcată ca o ţărancă, s-a coborât din
Citind şi recitind acele rânduri plângeam şi mă rugam. avionul de cursă transatlantică. De abia puteam să cred
Fiind fiul cel mai mare, mă simţeam responsabil să fac ceea ce vedeam. Tremura toată când am îmbrăţişat-o
ceva pentru mama. Dar ce puteam să fac? Cum puteam pentru prima dată în ultimii 25 de ani. Zâmbind printre
s-o ajut? Am scris nenumărate scrisori şi cereri către lacrimi spunea: „Sunt atât de fericită, atât de fericită...
guvernul URSS şi către Nikita Hruşciov – personal, dar Mulţumeşte-I Domnului, fiule, că m-a păstrat în viaţă şi
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte
„Aduceţi-vă amintededemai
maimarii
mariivoştri,...
voştri,...
şi şi
urmaţi-le
urmaţi-le
credinţa!” (Evrei
credinţa!” (Evrei 13:7)
13:7)

m-a lăsat să-mi văd din nou copiii“. Pe drum din aeroportul dimineaţă, în zona înconjurată de sârmă ghimpată, se
din New York spre casa noastră din Indianapolis mama aliniau rânduri de prizonieri. Şeful striga cu voce tare
spunea din minut în minut: „Ţine-mă de mână, dragule, numele prizonierului, iar acesta trebuia să răspundă
ca să-mi dau seama că toate aceste lucruri nu sunt doar strigându-şi prenumele şi numele după tată, anul şi
un vis din care va trebui să mă trezesc“. Şi apoi repeta locul naşterii, articolul pe baza căruia a fost condamnat,
din nou: Îţi mulţumesc, Doamne!” Acum, în America, începutul şi sfârşitul perioadei de condamnare. Dacă
coşmarul despărţirii şi viaţa în lagăre a început, încetul toate datele corespundeau celor scrise în registru,
cu încetul să dispară din memoria mamei. Dacă o prizonierul trecea mai departe, pentru percheziţie. După
întrebam despre prietenii pe care-i mai ţineam minte aceea, deţinuţii ieşeau pe poarta lagărului, înconjuraţi
sau despre anii de detenţie, ea povestea un timp, dar la de un convoi înarmat, cu câinii gata să sfâşie pe oricine
un moment dat o podidea plânsul şi pleca în camera ei, încerca să fugă.
îngenunchea şi se ruga. Din când în când ne trezea în Când coloana se completa, se auzea o comandă:
mijlocul nopţii cu strigăte şi o găseam tremurând de frică, Atenţie! Un pas la stânga sau la dreapta va fi considerat
în sudoare. Memoriile suferinţelor îndurate nu o lăsau în tentativă de fugă, trag fără avertizare! Comandantul
pace. Întotdeauna era fericită când o trezeam din aceste coloanei este cutare! Coloană, înainte marş! Coloana
coşmaruri şi mulţumea Domnului pentru eliberare. Mama se pornea la drum. Prima data se mergea pe un drum
a petrecut ultimii 5 ani ai vieţii ei în linişte şi pace între asfaltat, iar apoi se continua pe drum de ţară, şi, trecând
copiii şi nepoţii ei. Viaţa ei s-a sfârşit în primăvara târzie printr-o pădure, ajungeau la câmpurile colectivului. Pe
a anului 1965. Ţin minte ultima convorbire a noastră, terenurile respective se cultivau cartofi, varză, sfeclă
când am povestit mult şi la un moment dat ea a spus: şi morcovi. Comandantul ordona ca toată lumea să se
„Pavel, sunt foarte obosită, sunt gata să mă duc acasă“ aşeze, până ceilalţi paznici marcau marginile porţiunii
Am înţeles ce-a vrut să spună. Era gata să meargă la care trebuia lucrată. După aceea se începea munca.
Domnul şi să primească răsplata pe care o merita din De obicei, munca în câmp era una la care deţinuţii
plin. O aştepta ceva ce era mai de preţ decât tot aurul şi mergeau cu o oarecare plăcere, pentru că puteau să
argintul din lumea această, ceva ce pregăteşte Domnul mănânce pe săturate cartofi copţi şi morcovi proaspeţi.
pentru cei care îşi dau viaţa pentru El. A murit foarte Unii reuşeau să aducă şi în lagăr câte ceva, depindea de
liniştită. A fost înmormântată în Rose Gardens, Whittier, comandantul coloanei. La câmp erau trimişi în special
CA. Pe mormântul ei este o simplă piatră cu inscripţia cei bătrâni şi cei care aveau perioada de condamnare
numelui ei şi cuvintele: „Iubitei mame“. Cuvintele acestea relativ scurtă. Aşa s-au întâlnit într-una din acele coloane
sunt puţine, dar în spatele lor este adâncul respect al doi consăteni, amândoi se trăgeau din cazacii din Ural,
copiilor ei pentru exemplul ei de credinţă, care era mai acum prizonieri, dar în trecut nişte oameni complet diferiţi:
mare decât însăşi viaţa ei. Mormântul mamei se află în unul era comunist, iar celălalt – creştin. Unul fusese
California, iar despre mormântul tatălui meu nu se ştie comandant în Armata Roşie, bolşevic, activist politic.
absolut nimic. După 28 de ani de detenţie, tata a murit în Celălalt era un fost predicator baptist, care a devenit
închisoare. Nu ştim unde este îngropat trupul lui, posibil apoi liderul penticostalilor din Rusia. Cel mai bătrân
într-o groapă comună, sau într-un mormânt fără nume. dintre ei era Ivan Voronaev, iar cel mai tânăr – Mihail
Dumnezeu însă cunoaşte pe fiecare dintre fiii Săi pe Koloskov. Acesta din urmă era din rândul cazacilor de la
nume. Aceştia îşi vor primi răsplata cuvenită în ceruri”. Ural, viteaz, eroul războiului civil. A luptat împreună cu
Vasili Ivanovici Ceapaev (o figură foarte cunoscută din
timpul revoluţiei şi a războiului civil) în munţii Ural, era

MOARTEA ŞI VIAŢA comandant de regiment, apărător al puterii sovietice.
Acum, acest om săpa cartofi, mânca morcovi nespălaţi,
după ce au fost scoşi direct din pământ şi Îi mulţumea
Situat la nord de la Severnîi Taghil, lagărul agricol Domnului că a avut milă de el şi i S-a descoperit ca
de bărbaţi era apărat chiar de deţinuţi, aşa numita Mântuitor personal prin Ivan Voronaev. Drumul lui Mihail
“autoapărare“. Era o „instituţie de corecţie“ relativ mică, Koloskov către Domnul a fost unul foarte complicat, plin
în jur de 2000-3000 de deţinuţi. Administratorul unui de urcuşuri şi coborâşuri. După ce războiul civil s-a
astfel de lagăr era de obicei un criminal „profesionist“ terminat, Mihail, fiindcă era eroul războiului, a fost trimis
sau un fost lider politic ajuns în dizgraţii. Paza turnurilor să studieze la Institutul Politic din Moscova, pe care l-a
şi a convoaielor era făcută tot de deţinuţi – cei care terminat cu bine. Lucrând ca şi cadru al nomenclaturii
s-au vândut organelor KGB, pentru o viaţă mai bună din Comitetul Central al Partidului Comunist, la un
în lagăr, deşi munca rămânea la fel de grea. În fiecare moment dat, a fost trimis prin ordinul personal al lui
16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Stalin într-o verificare a mersului colectivizării în unele (continuare din pagina 3)

Domnul Dumnezeul
regiuni ale ţării. Rezultatele verificării au fost scrise într-
un raport şi predate lui Stalin. Koloskov, fiind un om de

nostru este...
încredere, a avut şi o întrevedere personală cu Stalin.
Analizând raportul lui Koloskov şi aproximativ alte trei
sute de rapoarte pe acelaşi subiect, Stalin trage nişte
concluzii personale şi scrie articolul său istoric „Ameţiţi pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat” (Ezechiel
de succes“. Toţi cei care au scris rapoartele au fost 16:42); „Te fac să-Mi simţi gelozia şi se vor purta cu
arestaţi şi condamnaţi de către comisia „celor trei“ la urgie cu tine” (Ezechiel 23:25).
10 ani de lagăr de muncă forţată, iar după ispăşirea Iosua, cel ce era aproape nedespărţit de Moise şi
pedepsei, termenul le-a fost prelungit pentru o perioadă care a urmat pe Domnul „în totul totului tot” a ştiut ce
nedeterminată. Aşa au trecut 17 ani. Doar după moartea spune când a zis poporului evreu care gustase din plin
lui Stalin, în anul 1954, prin hotărârea Comitetului dragostea lui Dumnezeu prin moştenirea Canaanului,
dar avea tendinţa să uite avertizările date prin Moise, în
Central al Partidului Comunist, Koloskov a fost reabilitat
caz de neascultare: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului,
şi invitat să lucreze în arhivele Comitetului Central al PC
căci este un Dumnezeu Sfânt, un Dumnezeu gelos; El
la Moscova. Bineînţeles că pentru a lucra în Comitetul nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele” (Iosua 24:19).
Central al PC, trebuia, implicit, să fii şi membru al Când cunoaştem pe Domnul în imaginea completă,
partidului. Această problemă a fost pusă şi înaintea lui avem toate şansele să-I rămânem credincioşi, căci
Koloskov. De la el se aştepta să se simtă privilegiat, este scris: „Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui
pentru că a fi membru al partidului era considerat un Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate
lucru de onoare. Dar, spre surprinderea lor, Koloskov faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea
nu se grăbea să scrie cererea pentru a fi primit în aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu” (Romani 11:22).
În concluzie, cele două „feţe” ale dumnezeirii,
rândurile comuniştilor. Atunci a fost cerut dosarul lui din
cea pe care teologia vremii a pus reflectoarele şi cea
lagăr. Ce mare a fost mirarea celor din comitet, când au
pe care ne-o luminează în egală măsură Scripturile,
aflat că eroul războiului civil, M. Koloskov s-a convertit oferă două principii ce trebuie ştiute de toţi cei ce
la secta penticostalilor! Reacţia Partidului Comunist în vor ca Dumnezeu să le fie binevoitor.
frunte cu Hruşciov a fost rapidă şi eroul nostru a fost 1. Dumnezeu acordă libertate deplină fiinţelor
trimis la desţelenirea Kazahstanului. Acolo Koloskov a create, dar nu Îi este indiferent ceea ce fac; libertatea
fost pus în funcţie de director al colectivului din raionul oferită este responsabilă. El a pus pomul libertăţii în
Kurdai. Peste doi ani, el a ieşit la pensie şi s-a stabilit Eden, dar l-a avertizat pe om de judecata şi condamnarea
împreună cu fiica sa în satul Gheorghievka din acelaşi la moarte în caz de abatere de la legile sfinte. Aceeaşi
raion. A făcut multe călătorii misionare prin regiunile libertate apare şi în istoria lui Balaam. Mai întâi, Dumnezeu
l-a oprit să meargă, apoi i-a dat libertatea să se ducă,
Kîrgîzstanului. În timpul călătoriilor lui, s-a întâlnit cu
dacă aşa a vrut. Pe urmă i-a stat în cale, dar nu l-a oprit
fratele Vladimir Akimenko şi i-a povestit istoria convertirii forţat, iar în final l-a pedepsit cu moartea pentru că s-a
lui şi felul în care a murit Ivan Voronaev. Koloskov L-a făcut vinovat de păcat (Numeri 22-31).
primit pe Domnul în lagăr şi a fost botezat cu Duhul 2. Toate promisiunile divine favorabile nouă
Sfânt. A primit şi botezul cu apă, Voronaev a fost cel oamenilor, izvorăsc şi sunt alimentate permanent
care l-a botezat. Tot acolo, în lagăr a fost hirotonisit de dragostea divină, nu există altă sursă de viaţă
ca predicator-misionar. El a continuat să facă această şi de mântuire, dar ele sunt valabile numai în
lucrare până în ziua morţii sale. Conform mărturiei condiţii de pocăinţă şi sfinţenie. Acest principiu este
fratelui Koloskov, I.E. Voronaev a murit în următoarele prezentat şi în Isaia 27:2-5 - „În ziua aceea, cântaţi o
cântare asupra viei celei mai alese: «Eu, Domnul, sunt
circumstanţe: în timpul muncilor agricole la câmp, unul
Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi
din paznici l-a trimis să aducă apă de la pârâul care noapte ca să n-o vatăme nimeni. N-am nici o mânie.
era dincolo de zona păzită. Ivan Efimovici a mers ca să Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă
împlinească ceea ce i s-a cerut, dar între timp paznicii împotriva lor şi-i voi arde pe toţi, afară numai dacă vor
au asmuţit câinii la el, l-au împuşcat pentru tentativă de căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor
fugă şi trupul lui a fost sfâşiat de câini. I.E. Voronaev a face pace cu Mine»”.
fost îngropat în cimitirul lagărului. Nu uitaţi fraţi şi surori care vă permiteţi să vă
apropiaţi de Creatorul şi Stăpânul universului, după
Mesagerul Cincizecimii, ultimele previziuni pozitiviste ale teologiei liberale,
că „Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare
Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,
a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul
Editura Scriptum, Oradea (www.scritum.ro)
Lui” (Psalmul 89:7). Aşadar, „Bucuraţi-vă, tremurând!
(Psalmul 2:11), ca să vă bucuraţi pentru eternitate.

17
Editorii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

S alvat de şa p te or i
Sania gonea tot mai tare pe zăpada care nu l-au nimeresc. A scăpat pentru a doua oară.
scârţâia sub şinele ei, în tropotul copitelor şi în Îngerul Domnului era cu el. Era conştient că mâna
sunetele de zurgălăi şi clopoţei ai cailor. Vasile pleca divină care l-a salvat mai întâi de gurile de foc ale
la război împreună cu alţi soldaţi. Unul dintre ei, care armelor care semănau moarte, nimicire şi distrugere
întâmplător, era chiar fratele său, plângea şi printre era cu el. Era ferm convins că, Cineva de acolo de
suspine spunea că nu se va mai întoarce niciodată de sus, îl ocroteşte. După două săptămâni de călătorie
pe front. Şi aşa a fost. Vasile, văzând că unul dintre cu acel tren, au ajuns într-un lagăr de muncă forţată
soldaţi, pe nume Ilie, era mai înfrigurat, i-a oferit în pădurile nesfârşite ale Siberiei. Prizonierii de acolo
mănuşi, ciorapi împletiţi din lână, pentru că avea aparţineau diferitelor naţionalităţi şi munceau cu zor
perechi duble de acasă. Au urmat anii de negură şi din zori până în noapte. În zona subpolară în care
groază. Infernul războiului a cuprins aproape toate se aflau, bântuiau urşii albi. Muncile de peste zi erau
continentele. Ura şi răzbunarea pluteau în văzduh. foarte grele. Când venea seara, priveau cu groază la
Moartea secera vieţile cu milioanele. Balaurul lista cu numele celor care erau programaţi să aducă
apocaliptic rânjea din spatele cadavrelor, răniţilor, apă de la un anumit izvor, pentru băut (şi alte nevoi),
mutilaţilor, al foametei, şi lipsurilor. Escadrilele morţii pentru că o parte nu se mai întorceau, din cauză
semănau moartea din aer. Explozibilii distrugerii o că erau atacaţi şi mâncaţi de urşii albi. În fiecare
semănau pe mare şi pe toate fronturile uscatului. Din seară, după stingere, cu pătura pe cap, Vasile, care
tranşee, din crematorii, din adăposturi subterane, era crescut într-un spirit creştinesc, se ruga „Tatăl
îngerii morţii culegeau sufletele muribunzilor care nostru” şi „Împărate ceresc”. Interesant era faptul
rosteau ultimele cuvinte. Cel mai des cuvânt folosit la că de fiecare dată se întorcea teafăr de la izvor cu
final era: „Doamne, iartă-mă!”, sau „Mamă!” Planeta găleata cu apă. Dumnezeu îi asculta rugăciunile. Era
Pământ mustea de urlete, blesteme, înjurături şi de a treia salvare miraculoasă de când era plecat
plânsetele orfanilor şi ale văduvelor. Acesta era tabloul de acasă... Datorită hranei foarte slabe - un terci
de fiecare zi al zilelor de război. Groaza, teama, sec din mălai, pe care î-l mâncau aproape zilnic,
panica şi disperarea au pus stăpânire pe aproape din cauza malnutriţiei, unul câte unul, mureau. Cel
toţi locuitorii planetei. În timpul acesta, pe front, decedat era cărat de alţi doi deţinuţi, care cântăreau
Vasile era salvat din focul tirurilor de gloanţe, al în jur de 40 kg, şi ei subnutriţi, avea ca unic ritual
puştilor sau al mitralierelor sau de zgomotul infernal de înmormântare - semnul crucii, făcut în timp ce
al bombardamentelor aviaţiei: bombe, proiectile, cadavrul se rostogolea într-o prăpastie. După ce se
obuze, grenade şi schije. asigurau că a ajuns peste mormanul de cadavre din
Într-una din zile, tânărul nostru soldat a fost fundul prăpastiei, plecau trişti şi apatici, fiindu-le stinsă
capturat şi luat prizonier de ruşi. Au fost adunaţi mai dorinţa de a mai trăi. Ilie, soldatul îmbrăcat sumar din
mulţi şi urcaţi într-un tren de animale, în care se aflau sanie, care între timp a fost numit responsabil peste
sute de alţi ostatici şi a cărui destinaţie era Extremul deţinuţi, a observat că Vasile urmează la rând. Era
Orient. În timpul celor două săptămâni, cât a durat palid, livid şi extenuat de orice vlagă. „Mi-am amintit,
călătoria, au ajuns să fie măcinaţi de foame şi sete. i-a zis el, de gestul tău, când mi-ai oferit mănuşile,
În ciuda ordinelor care interziceau coborârea din ciorapii, atunci la plecare, în sanie, când nu mai
tren, în una din staţii, ajuns în pragul disperării şi al puteam de frig. Acum mi-a venit rândul. Îţi ordon,
epuizării, nemaiavând ce pierde, şi-a asumat riscul de fapt, te rog, ca începând de astăzi, să lucrezi la
morţii şi dintr-o dată s-a aruncat jos şi a început să bucătărie, să razi cazanul de scrum, aşa, ca să te
bea apă din găurile făcute de copitele unor vaci. mai întremezi un pic! Pentru că, îmi pare rău, nu te
Soldaţii ruşi au tras în el, dar zadarnic. Gloanţele văd prea bine. Zis şi făcut. Ilie a fost inspirat. Pe zi ce
18 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
ochii peste cap şi îşi dădu obştescul sfârşit. Situaţia
în care s-a aflat ani în şir, nu i-a permis un prânz atât
de copios şi iată de ce, i-a fost fatal. Vasile, având
deja învăţată lecţia refacerii şi recuperării treptate
a cantităţii de hrană începând cu lichidele, o aplică
cu multă scrupulozitate, după ce a ajuns acasă.
Prevenţia l-a salvat încă o dată: a şasea oară.
N-a trecut mult până şi-a revenit din slăbiciunea
în care se afla. Şi-a recăpătat vigoarea şi vitalitatea
apoi s-a căsătorit, în februarie 1946, cu o fată harnică,
frumoasă şi înţeleaptă, pe nume Aspazia. Ea i-a fost
ajutorul potrivit şi împreună au primit ca dar din partea
Domnului, zece copii, din care primul a murit. Soţia
lui Vasile era o foarte bună gospodină. Printre altele,
trecea, uşor, dar sigur, viaţa prindea din nou contur în era expertă în croşetat. Vizitând-o pe una din vecine,
soldatul condamnat să moară de inaniţie. Era salvat pe nume Elisabeta, pentru a-şi procura noi modele
a patra oară. în împletituri, a observat că aceasta era deosebită,
După o vreme, anii de surghiun au luat sfârşit. cânta mereu şi-i vorbea mai tot timpul din Evanghelie.
Au început să se citească lista cu deţinuţii eliberaţi. Vizitele au continuat, cel mai mult a fost impresionată
Numai că o parte, de bucurie şi din cauza slăbirii totale, de darul de a cânta al acestei femei şi vecine foarte
de prea marele şoc al bucuriei produse de vestea credincioasă. În anii următori, casa acesteia s-a ales
întâlnirii cu cei dragi, îşi dădeau duhul. Se moare şi nu doar cu modelele de croşetat, ci şi cu întâlnirea
din prea multă bucurie, atunci când anumite sisteme cu Mântuitorul. Cuvântul Sfintelor Scripturi a lucrat
nu funcţionează normal. Pe fondul lipsei cronice de la inima ei. S-a hotărât să-L slujească pe Dumnezeu
hrană, a scăderii forţei fizice, din cauza ameţelii, o şi să-L urmeze pe Domnul Isus pe calea cea strâmtă
veste, fie ea şi bună, dacă vine ca un trăznet, poate (Matei 7:13,14). A primit botezul biblic, în Biserica
produce moartea sau alte stări patologice. Când penticostală, ca urmare a credinţei în Domnul Isus
şi-a auzit numele, Vasile era cât pe ce să cadă şi el, şi a pocăinţei faţă de Dumnezeu, care i-a schimbat
mort - dacă unul dintre deţinuţi nu l-ar fi lovit să‑şi viaţa. În timpul acesta, l-a chemat şi pe soţul ei
revină, salvându-l în felul acesta, pentru a cincea să audă ce frumos cântă vecina lor. El a răspuns
oară. Însoţit de un alt coleg, eliberat şi el la rândul lui, invitaţiei, a fost atât de cercetat, atât de mişcat de
veneau pe drumul de întoarcere, care a durat parcă tot ce a auzit şi mai ales de o cântare. Aceasta a fost
mai mult, din cauza dorului accentuat de casă. Au şi cântarea vieţii lui, care l-a marcat cel mai mult şi
fost trimise telegrame cu vestea bună că prizonierii pe care a cântat-o ani în şir, în viaţa aceasta. Titlul ei
se întorc în ţară. Părinţii, fraţii sau soţiile celor dragi îi este: „Noi vom cânta pe Munte, Sionul, cel de sus”.
aşteptau, cu emoţii şi înfrigurare, ca să-i întâmpine. Într-o zi, după terminarea cântării amintite, inspirată
Majoritatea, aduceau cu ei, de ale mâncării, tot ce de Duhul Sfânt, Elisabeta profeţeşte: „Vasile, astăzi
aveau mai bun. La rândul lui, colegul lui Vasile, este ziua când Dumnezeu te cheamă, să-ţi predai
într-una din staţiile de tren, a fost întâmpinat de viaţa în mâinile Domnului Isus!” El s-a ridicat în
nevastă‑sa, care i-a adus o friptură de găină. Acesta, picioare, a făcut trei paşi şi a exclamat: „Începând de
după o întâlnire plină de entuziasm, dintr-o dată, a astăzi sunt hotărât să-l slujesc pe Dumnezeu şi să-L
devinit transfigurat la faţă şi cu ochii sticloşi. S-a întors urmez pe Domnul Isus toată viaţa mea!” De bucurie
cu spatele la tovarăşul său şi a început să mănânce au urmat şi alte cântări. Cu ei era unită şi oştirea
cu o poftă de nestăvilit, fără să-l fi îmbiat, fără să-i îngerilor cântând în sărbătoare. Era cea mai mare
oferit ceva celui care i-a fost părtaş la suferinţă, salvare. De data aceasta pentru a şaptea oară,
îndurând amândoi anii grei ai privării de libertate. dar nu şi de vicisitudinile vieţii, ci de moartea
N-a vrut să-i dea nici măcar o singură bucăţică din veşnică, datorită consecinţelor păcatului. A primit
carnea pe care o înghiţea pe nerăsuflate, marcat de mântuirea adusă de Domnul Isus Hristos, care oferă
foametea ce l-a chinuit ani de zile şi l-a adus în pragul viaţă veşnică tuturor celor care Îl urmează (Luca
exterminării. Vasile se uita năucit la tovarăşul lui de 9:23-27). Acum, atât Vasile, cât şi soţia lui, Aspazia,
supliciu, fostul prizonier eliberat din lagărul bolşevic, sunt la odihnă, acasă la Domnul şi aşteaptă prima
dar neeliberat din prizonieratul egoismului, poftei şi înviere, pentru ca apoi, după răsplătire, să cânte
cruzimii, clar demascate, lucru, care l-a bulversat pe „Cântarea Nouă, pe Muntele Sionului”, împreună cu
compatriotul său terminat de o foame cumplită, ce toţi cei răscumpăraţi şi mântuiţi din toate veacurile.
îl făcea să leşine. Privea şocat şi nu-i venea să-şi
creadă ochilor. Scena aceasta n-a durat foarte mult, S.B.
pentru că dintr-o dată colegul său, sătul, îşi aruncă
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
Adevărul şi minciuna • bogăţie şi sărăcie

(1)
„Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de a muri!,
(1) Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos;
(2) nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie” (Proverbe 30:7-9).

Sufletul care ştie să se teamă, ştie păşi pe căi sigure.
Nu trebuie nesocotit niciun prilej de a te păzi.

Minciuna nu costă. Va costa. Nimic nu durează – numai adevărul.

Minciuna premeditată nu este chestiune de circumstanţe, ci de caracter.

Păcatul are multe unelte, dar minciuna este un mâner care se potriveşte la toate.

Spune totdeauna drept; e mai bine să spui adevărul, decât să-l adauge cineva necontenit la cele ce spui.

Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă nici cu o sută de vorbe adevărate.

Cine spune o minciună este obligat să spună şi alte minciuni pentru a-şi acoperi prima minciună.

Printr-o minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii.

„De aceea, lăsaţi-vă de minciună: «Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul»...”
(Efeseni 4:25).

(2)
Sărăcia îl pune pe om să treacă prin multe, dar şi deprinderea cu bogăţia e cel mai rău lucru.

Bogăţia desfigurează omul. Dar nici sărăcia nu-l face mai frumos.

Niciun câştig nu e mai sigur decât economisirea a ceea ce ai. Cumpătarea este îndreptarea lipsurilor.

Aş prefera să pierd ultimul ban, decât să-l fi primit mişeleşte.

Să primeşti un împrumut pe care nu-l poţi înapoia, înseamnă să furi.
Furi, nu ceri, când iei ceva fără a ţi se fi îngăduit.

Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai!
Arunc-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi!

Multe căi duc spre bogăţie şi cea mai mare parte din ele sunt murdare.

„Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:7-8).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080