You are on page 1of 20

Înălţarea

N-a fost vreo rampă de lansare,
Cuprins
Nici vreo navetă spaţială,
Cu zgomot, forţă de motoare –
N-avea nevoie de escală.

N-au fost prezente echipaje
Şi nici vreo gardă de onoare, 3 Editorial
Când Domnul, prin cereşti miraje, Lucruri pe care (nu) le uită Dumnezeu –
Pleca din lumea trecătoare. Editorii

Era spre veşnica Sa cursă
Nu pe aeroport, pe munte,
Că El era a vieţii sursă, 4 Închinători în Duh şi în adevăr
Ce-a-ntins spre noi cereasca punte. Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică
– Simion Buzduga
Spre zări de vis şi pace ninse,
S-a înălţat dintre discipoli,
Iar norul îl acoperise,
De ochii triştilor apostoli.
6 Doctrine biblice
Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
lui Dumnezeu (partea a V-a) – Iosif Anca
Pe-aripi de cânt s-a dus departe,
S-a-ntors victorios acasă.
A smuls din moarte, tot prin moarte,
Biserica... a Sa Mireasă.
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Azi ea aşteaptă revenirea Scrisoarea a XXX-a – Zaharia Bica
Când va străbate aceleaşi spaţii,
Dar împreună cu Iubirea,
Pe aceleaşi culmi de slăvi şi graţii,

Isus, la fel va reapare... 12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
Te-ntrebă suflete: eşti gata? A pune vorbe bune – Cristian Dan
Mireasa Sa scrutează-n zare,
Se-aude! Vine! Maranata!

Simion Buzduga
15 Înţelepciune pentru înţelepţi
Fondurile necesare editării şi distribuirii re- Ce-ai învăţat din cele întâmplate? – Iosif Anca
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ 16 Experienţe
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 Familia Voronaev (partea a III-a) – Extras din
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac- Mesagerul Cincizecimii
tivitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Lucruri pe care (nu) le uită Dmnezeu
Noi oamenii suntem supuşi uitării prin limitele Este un mare har faptul că Dumnezeu, Cel ce
capacităţii noatre. Totodată, suntem afectaţi de uitarea cunoaşte totul în trecut şi în viitor, a decis să uite greşelile
lucrurilor bune şi de memorarea negativă – păstrarea şi păcatele noastre dacă ne pocăim;  „Toate păcatele pe
unor lucruri păcătoase sau cu gând de răzbunare, fapt care le-a săvârşit se vor uita...” (Ezechiel 33:16). Să
pentru care „Iosif a pus întâiului născut numele Manase nu uităm cuvintele dintr-o cântare a treptelor:  „Dacă ai
(Uitare) «căci» a zis el «Dumnezeu m-a făcut să uit toate păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine
necazurile mele şi toată casa tatălui meu»” (Geneza ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmul 130:3).
41:51). El a depus efort să fie selectiv în memoria lui şi Reversul uitării divine a păcatelor, se produce când omul
nu a uitat educaţia bună, ci numai necazurile pricinuite „săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui
de cei din jur. Cea mai vinovată uitare este în raport se va uita...” (Ezechiel 33:13); Prorocul Balaam este un
cu Dumnezeu –   „...ai uitat pe Dumnezeul, care te-a exemplu al omului, de care Dumnezeu a uitat şi a pierit
întocmit” (Deuteronom 32:18). „Luaţi seama, deci, voi fără răsplătire, intrând sub incidenţa celuilalt articol,
care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfîşii şi aşa cum se va întâmpla cu Babilonul (Apocalipsa 16:9;
să nu fie nimeni să vă scape” (Psalmul 50:22). Sentinţa 18:5). „Domnul a jurat pe slava lui Iacov: «Niciodată nu
divină anunţată prin profet pentru Israel a fost foarte voi uita nici una din faptele lor!»”(Amos 8:7).
dureroasă: „....Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, În concluzie, dacă „...nici una din (vrăbii) nu este
voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4:6) uitată înaintea lui Dumnezeu” (Luca 12:6), noi suntem
Să aflăm acum din Sfânta Carte, felul în care uită „mai de preţ” (v. 7). Domnul, a cărui aducere aminte
sau nu uită Dumnezeu. este o binecuvântare pentru cei credincioşi „Să-Şi
În situaţii critice, când necazul şi durerea sunt aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să
greu de suportat şi oamenii se întreabă rugător:  „A primească arderile tale de tot!” (Psalmul 20:3), dar să
uitat Dumnezeu să aibă milă?...” (Psalmul 77:9); „M-a nu uităm să le aducem la vreme potrivită şi în aşa fel ca
părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” (Isaia 49:14). să fie primite.  
Răspunsul este categoric NU; „Poate o femeie să uite În aşteptarea Împărăţiei viitoare, când „vechile
copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul suferinţe vor fi uitate” şi „nimeni nu-şi va mai aduce
pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în
voi uita cu nici un chip” (Isaia 49:15). Partea noastră în minte” (Isaia 65:16-17), ne vom bucura pentru eternitate,
necaz este să „sunăm cu vâlvă” (Numeri 9:9‑10), să-L pentru că Dumnezeu a decis ce va uita şi respectiv
chemăm în ziua cea grea şi Dumnezeu ne va veni ce nu va uita:  „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru
în ajutor (Psalmul 50:15). „Căci cel nenorocit nu este Mine şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”
uitat pe vecie...” (Psalmul 9:18).  Regele Ezechia s-a (Isaia 43:25); „...Domnul a luat aminte la lucrul acesta
rugat cu lacrimi: „Doamne, adu-Ţi aminte...” (2 Regi şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost
20:3) şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de faptele lui scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul
evlavioase, vindecându-l. şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul
Între oameni, după câţiva ani sau câteva generaţii, oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe
„totul este uitat”, „căci pomenirea înţeleptului nu este mai care o pregătesc Eu...” (Maleahi 3:16-17). Împărăţia lui
veşnică decât a nebunului...” (Eclesiastul 2:16) şi  „Nimeni Dumnezeu este pregătită de la întemeierea lumii. În ea
nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai vor fi răsplătiţi toţi cei neprihăniţi, pentru toate lucrurile
fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă bune, de care ei nu-şi aduc aminte, dar pe care nu le va
de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu” (Eclesiastul uita Domnul (Matei 25:31-46).
1:11). Referitor la cele promise prin profeţi, Dumnezeu
nu uită niciodată să-şi împlinească la timp lucrările. Editorii
După potop, El a aşezat curcubeul în nor, drept semn
al siguranţei celor afirmate în legătură cu istoria umană
(Geneza 9:15-16).  El a împlinit în timpul vieţii patriarhilor
ceea ce privea generaţia aceea „Şi-a adus aminte de
Avraam” (Geneza 19:29); „Şi-a adus aminte de cele
ce spusese Sarei” (Geneza 21:1). Apoi
potrivit timpului promis, în legământul
Său (Geneza 15), a eliberat pe evrei
după sute de ani; „Şi-a adus aminte
de legământul Său făcut cu Avraam,
Isaac şi Iacov” (Exodul 2:24)
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
partea a III-a

Rezumatul
biblice pentru oprirea bârfei sunt a fi mulţumit cu familia dăruită de
salvatoare, pentru cei ce le aplică, aşa Dumnezeu şi de poziţia din societate. O

părţii I
Odată cu căderea în păcat, fiinţa
cum sunt recomandate de Biblie: să ne
păzim limba, să ne apărăm dreptatea,
fără să implicăm terţe persoane şi să
altă cale de vindecare este mărturisirea
păcatelor. Tăinuirea îmbolnăveşte
(Psalmul 32:3,4), destăinuirea vindecă
umană a fost puternic afectată şi are evităm anturajele în care bârfa este o (Iacov 5:16). Efectele nemărturisirii
nevoie de refacere, de restaurare a activitate plăcută, ieşind din cercurile păcatelor se răsfrâng pe o arie largă,
comuniunii cu Dumnezeu. Bucuria pe lor vicioase, care produc durere şi în plan spiritual, biologic şi psihologic.
care o produce apartenenţa, reprezintă amărăciune. Mărturisirea, ce poate fi de tip personal
întoarcerea la părtăşia edenică. Iată – „unii altora”, publică sau înaintea lui
de ce, prezenţa Domnului este cea mai
mare binecuvântare în comuniune. Rezumatul Dumnezeu, ce cuprinde şi repararea
daunelor, reface relaţiile omului cu
Primii creştini erau „...toţi împreună”
(Fapte 2:46). Comuniunea pozitivă părţii a II-a
Comunicarea sfântă este o cale
Dumnezeu şi cu oamenii.

presupune o privire caldă, care se
expune înaintea oricărui cuvânt, „o
privire prietenoasă înveseleşte inima”
de vindecare, atunci când relaţiile
frăţeşti cuprind elemente etice cum ar
fi corectitudinea şi sinceritatea, când
Partea a III-a
(Proverbe 15:30). În consolidarea
legăturii frăţeşti, comunicarea este urmărim bunăstarea şi binele lor. O Departe de a accepta sau a
primordială. „Cuvintele Cuvântului”, altă cale (modalitate) de vindecare este cultiva cesaţionismul, un concept
rostite sub călăuzirea Duhului Sfânt, slujirea reciprocă, făcută „în dragoste” teologic ce afirmă că o parte a
au puterea să învioreze, să mângâie, (Galateni 5:13). În orice biserică, fără darurilor miraculoase au încetat să mai
să îmbărbăteze, să întărească, să dragoste, care îngăduie, care aşteptă, opereze în biserică odată cu moartea
îndemne, să sfinţească, să regenereze, care mângâie, care iartă, care ridică, apostolilor, dimpotrivă căile de
să transforme, să purifice (2 Timotei care doreşte să mântuiască, nu va exista vindecare amintite conţin doar subiecte
3:16-17). Biserica Domnului, trebuie progres spiritual. Unitatea în Biserică biblice predominant nou-testamentale.
să elimine comunicarea distructivă, este fortificată cel mai mult de spiritul Voi prezenta în continuare acele
limbajul lumesc, vorbele nechibzuite, de mulţumire - a fi mulţumit cu bunurile doctrine sau experienţe în domeniu,
cearta, judecata, blestemul, dispreţul, materiale pe care ni le dă Dumnezeu, care au fost acoperite de vălul uitării
linguşirea, minciuna, nedreptatea, în funcţie şi de aptitudinile, vocaţiile şi şi al ignoranţei, însă se vor aborda
jurământul strâmb etc. Bârfa este pregătirea noastră pentru a le procura; şi darurile miraculoase şi se va arăta
poluantul ucigător de suflete. Soluţii a fi mulţumit cu poziţia în biserică; eficienţa lor în situaţiile limită. Toate
acestea susţin şi fortifică sănătatea
fizică şi spirituală şi mai ales, vor
conduce la prevenirea bolilor, atât
fizice cât şi spirituale.

Vindecarea
prin post
„Atunci... vindecarea ta va încolţi
repede;...” (Isaia 58:8b)
Biblia prezintă postul total o
abţinere de la mâncare şi băutură,
o decizie benevolă pe o perioadă
limitată – timp împletit între smerenie,
pocăinţă, mărturisirea păcatelor,

4
citirea Sfintelor Scripturi şi închinare cu proşternere şi cancerului. Astfel, avem o întreagă listă de vindecări fizice
binecuvântarea Numelui divin al lui Dumnezeu pentru şi spirituale obţinute prin post.
atributele şi mai ales pentru lucrările Sale: „copiii lui
Israel s-au adunat îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână,
pentru ţinerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, Vindecare prin
despărţindu-se de toţi străinii au venit şi şi-au mărturisit
păcatele şi fărădelegile părinţilor lor. După ce au şezut
jos, au citit în Cartea Legii Domnului, a patra parte din zi
rezolvarea
(interioare şi exterioare)
conflictelor
şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au „...vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea
închinat înainea Domnului... Şi leviţii au zis: «Sculaţi-vă şi sub pedeapsa judecăţii” (Matei 5:22).
binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veşnicie Specialiştii în medicină atrag atenţia asupra
în veşnicie»...” (Neemia 9:1-5). efectelor fiziologice ale emoţiilor negative. Ura şi
Perioada de post poate fi dedicată şi rugăciunilor mânia lezează ficatul, controlează bila, sângele şi alte
fierbinţi pentru biruinţe spirituale (Matei 17:21), misiuni fluidovitale. Dezechilibrul urcă spre inimă, spre cap şi
speciale (Ezra 8:23), slujiri speciale (Fapte 13:2-3), provoacă migrene, ameţeli, tulburarea vederii, confuzie
izbăviri din primejdii şi încercări (Estera 4:16; Ioel 2:12) mentală. Anxietatea (stare de nelinişte şi teamă însoţită
sau reforme de înnoire a legământului sfânt (Neemia de palpitaţii şi insomnii) îngreunează respiraţia, dereglează
8-13). Postul umilinţei practicat de profetul Daniel a digestia (dureri abdominale) diminuează capacitatea de
deschis imaginea evenimentelor mondiale, a dat la o apărare a organismului, cauzează îmbolnăvirea intestinului
parte perdeaua lumilor spirituale, având acces la bătălia gros (constipaţie, colită), afectează alte organe interne
declanşată de căpeteniile luciferice împotriva avertizării (stomac, floră intestinală, splină, pancreas). Îngrijorarea
omenirii faţă de evenimentele vremurilor îndepărtate ale afectează sănătatea splinei, a pancreasului, a stomacului.
sfârşitului, luptă câştigată de oştirea cerească, graţie Ea este una din cauzele indigestiei şi ale scăderii imunităţii
intervenţiei decisive a voievodului Mihail – ocrotitorul organismului. Mâhnirea, tristeţea şi pesimismul – lezează
copiilor poporului ales. Daniel alege să postească în jale inima, plămânii, afectează uneori chiar şi pericardul,
şi umilinţă: „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni împiedică circulaţia sanguină, şi activitatea nervilor,
am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a încetineşte acţiunea ficatului, afectează digestia, nutriţia
intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, şi sunt răspunzătoare de dispersia rapidă a rezervelor
până s-au împlinit cele trei săptămâni” (Daniel 10:2-3). de energie vitală, diminuând sever rezistenţa faţă de
Postul spiritual este mai bine primit înaintea lui agresiunile, la care este supus corpul, din partea agenţilor
Dumnezeu decât postul total sau parţial care nu porneşte patogeni. Teama şi spaima afectează rinichii, determină
dintr-o inimă schimbată şi care poate fi nerăsplătit prin pierderea controlului vezicii urinare şi acţionează negativ
trâmbiţarea lui (Matei 6:17,18), sau datorită cârtirii cu privire asupra inimii. Copiii care urinează în pat sunt (sau au fost)
la inutilitatea lui, ca rezultat al nerespectării cerinţelor, marcaţi, frecvent de sentimente de teamă1.
care pot face ca strigătul să fie auzit sus. Mulţi credincioşi, Prezenţa mâniei excesive şi durabile în timp
traversează perioade critice de regres spiritual, de uşi cereşti certifică absenţa naşterii din nou. Apostolul Pavel spune:
închise, de absenţa luminii divine, de suferinţe, de boli, fizice „eram din fire copii ai mâniei ca şi ceilalţi” (Efeseni 2:3).
sau spirituale. Dumnezeu este cel care nu se schimbă şi ce Mânia poate fi prevenită, când eul personal este răstignit.
promite duce la îndeplinire (Maleahi 3:6; Ieremia 1:11-12). Acelaşi apostol continuă „Dar acum lăsaţi-vă de toate
Pentru ca uşile închise să se deschidă, lumina să răsară aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate” (Coloseni
şi vindecarea să încolţească, Dumnezeu prezintă şapte 3:8). Efectele mâniei sunt ura (vrăjmăşia), răutatea – adică
cerinţe urmate de şapte binecuvântări preţioase. Iată răzbunarea. Înţeleptul scria: „Un răspuns blând potoleşte
cele şapte cerinţe divine: eliminarea răutăţii, eliberarea celor mânia, dar o vorbă aspră aţîţă mânia” (Proverbe 15:1);
închişi în inimă, stoparea dependenţei şi a surselor ce o „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice
provoacă, hrănirea celor flămânzi, oferirea de adăpost pentru nebun se lasă stăpânit de aprindere” (Proverbe 20:3).
cei fără el sau pentru oaspeţi, îmbrăcarea celor goi, desfătare Cine declanşează mânia? „Un om iute la mânie –
în Ziua Domnului. Îndeplinirea cerinţelor va fi urmată de cele stârneşte certuri” (Proverbe 15:18). Iată de ce este nevoie
şapte binecuvântări: călăuză şi lumină în luarea deciziilor în de auto-control, fiindcă „furia este fără milă şi mânia
vreme de confuzie, vindecare şi revigorare fizică şi spirituală, năvalnică” (Proverbe 27:4). Cine şi ce detensionează
prezenţa Domnului ca rezultat al neprihănirii, răspuns la mânia? „Cei uşuratici aprind focul în cetate dar înţelepţii
rugăciune, belşug de har în pustiuri spirituale, regenerarea potolesc mânia” (Proverbe 29:8).
spirituală şi materială a familie, desfătare şi bucurie în Câte consecinţe ale mâniei ar fi rezolvate dacă
moştenirea vieţii veşnice. Dumnezeu nu este indiferent, ci s-ar implini cuvântul divin care zice: „Mâniaţi-vă şi nu
aduce binecuvântările cele mai mari unui suflet nefericit şi păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră”
lipsit de biruinţă, în urma postului. (Efeseni 4:26). Nerespectarea acestor porunci biblice atrag
Să luăm cele trei cazuri, în care s-a postit cel mai cumplitele efecte pe care le provoacă mânia, între care
mult: Moise (Exodul 34:28); Ilie (1 Regi 19:8) şi Domnul ura cu stările ei dezastruoase. De aceea, Scriptura este
Isus (Luca 4:2). Istoria sfântă arată traiectoriile eterne foarte categorică, în încadrarea urii, între formele cele mai
descrise de aceşti oameni ai lui Dumnezeu şi mai ales grave de păcat: „Cine urăşte pe fratele său este încă în
de Mântuitorul lumii, care este aşteptat de Mireasa Sa, întuneric” (1 Ioan 2:9); „Oricine urăşte pe fratele său este
să revină pentru a o lua în gloria Împărăţiei Sale. Câte un ucigaş...” (1 Ioan 3:15a); „Ura stârneşte certuri, dar
minuni nu experimentează şi astăzi Biserica? Câte dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12). Ura
exorcizări n-au avut loc, ca rezultat al folosirii darurilor, în naşte invidie, vrajbă, ceartă, neînţelegere şi dezbinare. Cel
urma postului? Şi totuşi, câţi îl practică, cunoscându-se, mai ilustrativ exemplu al efectelor dezastruoase îl găsim la
doar parţial efectele pe care le are? Da, postul chiar şi fără Cain, care „s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”

5
răspunsuri cereşti imediate, este o binecuvântare. Mai
nou, s-a descoperit felul cum luptă cu succes împotriva (continuare în pagina 9)
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
AL LUI DUMNEZEU

(Partea a V-a)

Rezumatul părţii I Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară,
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei în vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul de păcat, realizând o stare normală în noua relaţie cu
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu Dumnezeu (Efeseni 3:16-19). Duhul Sfânt se oferă prin
succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea credinţă, în urma (timpul) rugăciunii (Luca 11:9‑13).
Adam, o nouă viaţă, eternă, după planul conceput Prin botez se realizează locuirea Duhului Sfânt în
înainte de creaţie. credincios şi se preia controlul tuturor acţiunilor şi
În perioada Vechiului Testament, lucrarea activităţilor, evident în condiţia acceptării acestei lucrări
Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: călăuzitoare, făcând posibilă închinarea în duh şi adevăr
implementarea teoretică a planului etern (revelaţia şi (1 Ioan 3:24). Dovada (manifestarea) prezenţei Duhului
inspiraţia biblică) şi susţinerea supranaturală a derulării este spontană, fiind un fenomen supranatural destinat
lui prin semnele şi minunile aferente. În perioada edificării spirituale, nu doar ceva tainic şi nedetectabil.
Noului Testament, prezenţa Duhului a fost amplă, de la
intrarea Domnului în lucrare şi certificarea ei, până la Rezumatul părţii a III-a
încheierea glorioasă prin înălţarea Lui la cer şi realizarea Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul
ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat la nivel colectiv născut din nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi
prin fondarea şi conducerea executivă a Bisericii, iar slujirea prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie să
la nivel individual, de la naşterea din nou la înviere şi ajungă la „starea de om mare,... înălţimea staturii plinătăţii
proslăvire. La revenirea Domnului, moment aşteptat cu lui Hristos” (Efeseni 4:13). Omul născut din Dumnezeu
ardoare de Duhul şi de Mireasă, se va încheia lucrarea este duh, nu mai este carne (păcătoasă), căci în el
Duhului Sfânt în ce priveşte recuperarea creaţiei, operează „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus”,
când prin Duhul, materia moartă va fi readusă la viaţă o definire explicită: lege, pentru că are aplicabilitate
(Romani 8:19-23). generală, a Duhului de viaţă pentru că Duhul a generat
noua viaţă în om, în Hristos, pentru că prin El (jertfa Lui)
Rezumatul părţii a II-a a fost obţinută. Existenţa în dublă natură (Duhul şi firea
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de pământească - carnea), până la răscumpărarea trupului,
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate permite omului să trăiască după vechea sau după noua
de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou – lege. Aşadar, neprihănirea nu este rezultatul educaţiei
„dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să / cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilor
se facă copii ai lui Dumnezeu....” (Ioan 1:12-13). Este spirituale ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos
şi îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii – evident în condiţia unei ascultări depline, aşa cum
divine, conform profeţiilor referitoare la noul legământ explică apostolul, când leagă îndemnurile Duhului de
şi efectele practice ale noului statut spiritual al omului lucrurile Duhului (Romani 8:5). Abia la proslăvire vom
regenerat (Ieremia 31:31-33). Duhul realizează fi în condiţia neprihănirii sigure.
„tehnic”, noua viaţă prin Cuvânt, efectuând curăţirea Cei care refuză repetat să „rodească” - să dea voie
inimii (Efeseni 5:26-27). Momentul botezului în apă Duhului Sfânt să realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei,
trebuie să confirme teoretic şi practic naşterea din complăcându-se în stări păcătoase „este cu neputinţă
nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a unui destin nou să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă...” (Evrei 6:6).

6
(Romani 6:3-10).
Rezumatul părţii a IV-a misiuni, ce se află tot în serviciul unei lucrări sfinte, sunt
În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului a slujitori tereştri pentru cei mântuiţi (Matei 4:11).
fost înzestrată cu daruri supranaturale (1 Corinteni Orice comunitate locală are nevoie de lucrători
12:4-7), care se „receptează” prin dedicare şi diakonos, bărbaţi sau femei care văd şi rezolvă
consacrare. Prima acţiune în atribuirea unui dar al nevoile fizice ale colectivităţii (Fapte 6:1-3; Luca
Duhului este „slujba duhovnicească” a unei puneri 8:1-3; Filipeni 2:25). Toţi credincioşii sunt chemaţi să
la îndemâna lui Dumnezeu (Romani 12:1-2). Duhul slujească, dar aceşti diakonos se evidenţiază dintre
Sfânt, face repartiţia potrivită a darurilor aferente mulţimea de slujitori ce acţionează la nivel de familie
slujirii în Trupul lui Hristos (Efeseni 4:11-16). şi vecinătate (Romani 12:13, 15; 1 Corinteni 12:28;
Puterea de operare coroborată a Duhului se manifestă 1 Timotei 5:4, 16).
prin oameni aleşi şi împuterniciţi, care trebuie să‑şi Exemplele biblice arată cu claritate care era
înţeleagă menirea, ferindu-se de abaterile, de la activitatea celor cu darul ajutorării / slujirii (Marcu
harul lui Dumnezeu, specifice slujirii (Romani 12:3-5). 10:45). Călătoriile misionare ale apostolului Pavel şi ale
Darurile operează după principii (reguli) în scopul lui Barnaba evidenţiază slujirea lui Ioan Marcu (Fapte
edificării adunării (1 Corinteni 14) Dragostea alături 13:5; 2 Timotei 4:11). Adesea femeile sunt mai dăruite
de înţelepciune, reglează totul în slujire, fiind şi au o gamă mai largă de servicii în care pot sluji, ca
indispensabilă, ca mijloc şi scop al lucrării sfinte. în „Iope...Tabita.... Ea făcea o mulţime de fapte bune şi
1 Corinteni 13 – capitolul dragostei - este scris în milostenii... (când a murit, faptele ei au fost evidenţiate
contextul slujirii. Fără dragoste, totul se anulează, se înaintea lui Petru, care s-a rugat pentru învierea ei)
pierde, pentru că totul „se zideşte în dragoste” (Efeseni Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat
4:11-16). Modelul slujirii perfecte este Domnul Hristos hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era
(Matei 20:28). cu ele” (Fapte 9 :36-39). Apostolul Pavel a scris ceea
Toată lucrarea Duhului este opera lui Dumnezeu ce poate să fie o recomandare pentru toate femeile,
care trebuie să fie slăvit în toată lucrarea sfântă (1 Petru nu numai în vederea susţinerii lor la bătrâneţe de către
4:10-11; 1 Corinteni 3:5-7). Totuşi, Dumnezeu va adunare ci cu siguranţă şi în vederea răsplătirilor din
recompensa pe toţi cei implicaţi în lucrarea sfântă viaţa viitoare:  „să fie cunoscută pentru faptele ei bune;
şi „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (v. să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi
8). La revenirea Domnului (Stăpânului), vom fi răsplătiţi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi,
prin primirea unui trup potrivit trăirii duhovniceşti să fi dat ajutor la orice faptă bună” (1 Timotei 5:10). În
(Romani 8:11,23; 1 Corinteni 15:47-51) şi slujirea Chencrea s-a evidenţiat „...Fivi sora noastră, care este
efectuată (1 Corinteni 3:10-15). diaconiţă (slujitoare) a Bisericii...” (Romani 16:1).
Activităţile practice actuale, potrivit organizării
5. Darurile Duhului Sfânt şi nevoilor specifice vremii noastre sunt: colectarea
şi distribuirea fondurilor băneşti şi bunurilor materiale
a) Darul ajutorării / slujirii pentru cei implicaţi în lucrarea de misiune şi familiile
Termenii specifici acestui dar, în greacă – limba lor, ajutorarea săracilor, îngrijirea bolnavilor şi a
originală în care s-a scris Noul Testament sunt: diakonia bătrânilor, organizarea şi supravegherea lucrărilor
– un serviciu, o lucrare de slujire, îngrijire; antilepsis – a tehnice materiale aferente construcţiilor locaşurilor
ajuta, a asista pe altul care este în nevoie; diakonos – de închinare sau extinderii şi renovării lor, tipărirea şi
un slujitor al oamenilor. Ca o definiţie, darul ajutorării / distribuirea materialelor scrise sau în suport electronic
slujirii este abilitatea spirituală de serviabilitate ce-i ajută pentru evanghelizare, educarea copiilor şi creşterea
pe alţii să-şi mărească efectivitatea, să-şi împlinească spirituală, transportul credincioşilor la adunări sau al
scopul, slujba la care i-a chemat Dumnezeu prin Duhul celor ce merg în misiuni în alte localităţi.
Sfânt (Romani 12:7 ; 1 Corinteni 12:28).
Pentru înţelegerea ariei de cuprindere şi b) Darul învăţării - didaskalia (lb. greacă –
metodologiei de operare a fiecărui dar, vom observa învăţătură, instruire, doctrină)
caracteristicile de bază. Astfel, darul ajutorării / slujirii Darul învăţării este abilitatea spirituală/
poate fi comparat cu slujba îngerilor (Evrei 1:14). înţelepciunea de a explica relevant adevărurile Bibliei
Cei înzestraţi cu aceste daruri: cel al ajutorării, ce se (Romani 12:7; Efeseni 4:11).
manifestă în relaţie cu o altă persoană şi o lucrare Învăţătorii – cei ce se dedică în plan teologic
din Trupul lui Hristos; cel al slujirii, care presupune în formarea de ucenici, se califică în această slujire

7
posibilitatea executării asociate sau solitare a unei prin pasiunea pentru învăţătură sistematică, sub
îndrumarea unor învăţători cu învăţătură sănătoasă – şi în plan educaţional şcolar şi în media creştină. La
„...orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui” (Luca acestea se adaugă, după modelul Domnului Hristos,
6:40). Timotei este un exemplu de învăţător, format cel mai mare învăţător, şi educarea de la om la om. În
prin slujirea apostolului Pavel, care îi scrie referitor la funcţie de chemare şi ucenici, ce pot fi şi cei din casă şi
partea lui de preocupări în slujba învăţării, dar pune copii, alături de bărbaţi, cei chemaţi să explice Cuvântul
toate acestea sub pecetea Duhului, care l-a înzestrat adunărilor – ceea ce este o poruncă, deci nu se
cu darurile lui: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste „negociază”, în funcţie de context şi nevoi (1 Corinteni
lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te 14:34-38), pot sluji şi femeile (Tit 2:3-4).
hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături...
Porunceşte şi învaţă aceste lucruri... ia seama bine la c) Darul îndemnării / încurajării - paraklesis;
citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. parakaleo (lb. greacă - a mângâia, a consola, a
Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost îndemna)
dat prin proorocie, cu punerea mânilor de către ceata Darul acesta este lucrarea mângâierii, a
presbiterilor...  Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi îmbărbătării pentru ajutor şi vindecare, întăririi celor
asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în slabi şi descurajaţi (Romani 12:8).
aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe Caracteristicile acestui dar sunt comparabile
tine însuţi şi pe cei ce te ascultă” (1 Timotei 4:6‑16); cu atribuţiile unui serviciu de intervenţii şi întreţinere
„De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui (Psalmul 138:3). Ei sunt echipa secundă, ce intervine
Dumnezeu, care este în tine prin punerea mânilor mele” cu cuvinte de edificare pentru cei în creştere
(2 Timotei 1:6). Împletind slujba de evanghelist cu cea spirituală (Fapte 2:40; Romani 1:12) sau pentru cei ce
de învăţător, Timotei, „...ca un copil cu tatăl lui, a lucrat întâmpină diferite probleme de întristare, suferinţă etc
ca un rob împreună cu mine (Pavel) pentru înaintarea (1  Tesaloniceni 3:2). Necesitatea sprijinirii tuturor, în
Evangheliei” (Filipeni 2:22). diferite momente critice (Iosua 1:7-9; Evrei 10:24‑25),
Fiecare adunare trebuie să promoveze mulţi arată importanţa acestui dar al Duhului, care este
învăţători maturi, care tocmai pentru importanţa şi numit şi „Mângâietorul” (Ioan 14:16,26). Îndemnarea te
responsabilitatea darului de învăţător, vor avea „o ajută să începi (Romani 12:1), să păstrezi, să refaci,
judecată mai aspră” (Iacov 3:1). Încă de la începutul să reîncepi (1 Tesaloniceni 5:14; 1Timotei 6:13), să
lucrării Duhului Sfânt, au fost învăţători, care au ajutat sporeşti, să creşti (1 Tesaloniceni 4 :1,10).
mult la mântuirea şi desăvârşirea celor ce credeau Exemplele biblice din perioada revărsării Duhului
(Fapte 11:26; 13:1-2), totuşi, mai mulţi ar fi putut să Sfânt îl evidenţiază pe Barnaba – „fiul mângâierii, un levit,
fie folosiţi de Duhul, dacă s-ar fi dedicat cunoaşterii şi de neam din Cipru” (Fapte 4:36). El a ajutat pe proaspătul
instruirii oamenilor, ca Ezra în perioada postexilică (Ezra convertit Saul şi pe mulţi credincioşi din Antiohia şi
7:10; Evrei 5:12). Trebuie menţionat, că întotdeauna alte zone de misiune apostolică (Fapte 11:23; 13:43).
au fost şi învăţători cu accente distructive, pentru care Alte exemple arată că darul îndemnării / încurajării se
evlavia era doar o formă şi nu scopul preocupării lor. asociază şi se completează cu darurile profetice - „Iuda
Aceştia trebuie evitaţi, pentru a nu influenţa pe cei şi Sila, care şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi şi
necunoscători (1 Timotei 6:3; 2 Petru 2:1). i-au întărit cu multe cuvinte” (Fapte 15:32).
Exemplele biblice sunt conforme cu profeţia ce Activităţile practice actuale solicită folosirea celor
anunţa creşterea gradului de cunoaştere (Daniel 12:3). ce îndeamnă „la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24),
Apostolul Pavel, în misiunea sa, „un an şi şase luni într-un mod care aduce zidire sufletească evidentă şi
învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Fapte încurajează pe cei deznădăjduiţi la timpul rugăciunii
18:11), în Efes „a învăţat în fiecare zi pe norod”(Fapte curente, în stăruinţe ocazionate de diferite probleme
19:9). Apolo a fost un alt învăţător bun - „...Omul acesta acute, sau pentru primirea şi umplerea cu Duhul Sfânt,
avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în vizitarea bolnavilor şi a bătrânilor, în refacerea
în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi legăturilor familiilor în crize, în consilieri spirituale, în
vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus... transmiterea saluturilor frăţeşti şi predici scurte.
Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu,
pe cei ce crezuseră” (Fapte 18:24-27). (Va urma)
Activităţile practice actuale se extind de la
predicare tematică la diferite forme de studiu biblic Iosif Anca

8
în cadrul slujbelor adunării, dar sunt de mare utilitate
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 5) celui rău. Poţi îndepărta vrăjmăşia conturată şi instalată de
Căi biblice de vindecare spirituala şi fizică cel rău prin „pârjolul” facerii de bine. „Dimpotrivă dacă-i este
foame vrăjmaşului tău dă-i să mânânce, dacă-i este sete dă-i
(Geneza 4:5b) Apoi a urmat răzbunarea, căci egocentrismul să bea, căci dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi
contribuie cel mai mult la declanşarea mâniei şi a urii. În pe capul lui” (Romani 12:20). Acelaşi lucru a fost afirmat de
vremea noastră, asistăm la toate nivelele, la o luptă pentru către Domnul Isus, când a spus că în Împărăţia Lui nu intră
putere şi întâietate. Dar cel mai grav lucru nu este prezenţa cei ce urăsc, ci cei care-şi iubesc vrăjmaşii, binecuvântează
acestor fenomene în viaţa politică şi socială, ci atunci, când pe cei ce îi blastămă, fac bine celor ce îi urăsc şi se roagă
ele se găsesc în locul unde nici n-ar trebui să fie pomenite: pentru cei ce asupresc şi îi prigonesc (Matei 5:44).
mediul religios. Fiindcă Biserica n-a dus vestea Evangheliei În situaţiile conflictuale, părţile implicate trebuie
în lume, a fost ea însăşi cucerită de lume, printre altele prin să parcurgă următorii paşi:
ravagiile produse de mânie. Victima (persoana lezată): se va duce personal la
cel împricinat (vinovat); va aborda vinovatul strict personal
Care este soluţia? „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l
Sacrificarea eului - „Am fost răstignit împreună între tine şi el singur. Dacă te ascultă ai câştigat pe fratele
cu Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos tău” (Matei 18:15); va trebui să-l mustre – „...Dacă fratele
trăieşte în mine ... ” (Galateni 2:20a). Nu este nevoie de tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l” (Luca 17:3a); va fi
prea mult efort pentru a constata că sursa nemulţumirii, nevoit să-l ierte – „...dacă-i pare rău iartă-l!” (Luca 17:3b);
spiritul de ranchiună şi resentiment îşi au originea într-un va fi nevoit să-l ierte ori de câte ori – „se întoarce la tine şi
duşman foarte feroce care ne creează tulburări fizice şi zice «îmi pare rău» să-l ierţi” (Luca 17:4). Mustrarea trebuie
emoţionale, tulbură sistemul nervos, sistemul endocrin, care făcută cu scopul refacerii în dragoste a relaţiei, căci însoţită
produce dezechilibre şi boli. Acest duşman este EUL nostru. de ură şi răzbunare este vinovată: „Să nu urăşti pe fratele
Nerăstignirea lui va genera o întreagă gamă de conflicte. tău în inima ta, să mustri pe aproapele tău, dar să nu te
Aşa că nu trebuie să-i spunem eului nostru „la revedere” prin încarci cu un păcat din pricina lui... să nu te răzbuni şi să
camuflarea lui, ci „ADIO!” pentru că înţeleptul spune : „Chiar nu ţii necaz pe copiii poporului tău” (Leveticul 19:17,18).
dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se Dacă cel vinovat nu ascultă, nici după abordarea
va descoperi” (Proverbe 26:26). Absenţa autocontrolului în personală, se poate trece la următorii paşi – o discuţie de
cazul mâniei va genera conflicte, ce trebuie eliminate, altfel rezolvare a cazului în prezenţa a doi sau trei martori (Matei
sănătatea va fi extrem de afectată. 18:16). Dacă nici la o a doua mustrare nu ascultă, cazul
Abordarea biblică a conflictelor va duce la eliminarea trebuie adus în faţa Bisericii „şi, dacă nu vrea să asculte nici de
lor. După cum s-a putut vedea în cele prezentate mai sus, Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş” (Matei
scăparea de sub control a declanşării mâniei sau a urii în viaţa 18:17). În cazul dezbinătorilor, apostolul Pavel recomandă
de creştin, provoacă conflicte. Există situaţii de neveghere ruperea relaţiilor cu o astfel de persoană, depărtarea de ea
şi adesea devin inevitabile, însă tragedia care urmează este (Tit 3:10; 2 Tesaloniceni 3:6).
învechirea lor. Aşadar, este imperios necesară rezolvarea lor Vinovatul (împricinatul, cel care păcătuieşte):
imediată. „...Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să trebuie să accepte mustrarea (Luca 17:3); să-i pară rău
nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27) De ce? Pentru că (Luca 17:4); să se prezinte personal înaintea celui căruia
urmează opera vrăjmaşului. Conflictul învechit este scena şi i-a greşit (Luca 17:6); să-i ceară iertare (Matei 5:23-
canalul prezenţei forţei întunericului, care vine cu tot felul de 24; Luca 17:3-6); să repare daunele produse victimei
soluţii, ce întotdeauna sunt distructive şi mai greu de rezolvat. (Leveticul 6:1-5). A nu se uita, că credincioşii îl cheamă
Însuşi Mântuitorul ne-a avertizat cu privire la acest fapt, ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire, de aceea trebuie
când a explicat porunca a şasea – să nu ucizi: „Aţi auzit că să fie sfinţi în toată purtarea lor. Apostolul Petru ne
s-a zis msă nu ucizi, dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe reaminteşte cuvintele lui Dumnezeu care a zis: „Fiţi sfinţi
fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii...” (Matei 5:22a). căci Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1:16). Petru a preluat acest
Rădăcina actului de ură – ucidere, se trage din trei forme text spunând: „căci este scris...” Unde? În Leviticul 19:1-
de mânie vinovată: mânia nejustificată, supărări pentru 18, un text referitor şi la subiectul tratat: „Să nu vă furaţi
lucruri mărunte sau chiar imaginare; mânia răzbunătoare, şi să nu minţiţi nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii” (Leviticul
deschisă sau ascunsă pentru nedreptăţi, sfidări, gelozii, 19:11); „Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să nu storci
invidii etc; mânia blasfemiatoare, agresivă care recurge la nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata
acte necugetate pentru a-şi distruge adversarul. Într-un fel celui tocmit cu ziua” (Leviticul 19:13).
sau altul, marile duşmănii care intervin în vieţile oamenilor Analizând stările vinovate din relaţiile interumane,
îşi au originea în aceste forme de manifestare a mâniei. pe fondul celor scrise în Biblie, trebuie să recunoaştem
Un om stăpânit de una din aceste forme ale mâniei, nu că prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, vom obţine
poate să se prezinte înaintea lui Dumnezeu, fără să-şi fi revizuit vindecarea fizică şi spirituală.
în prealabil manifestările. Trebuie să identifice atitudini ostile ale
vreunui frate cu privire la el şi să rezolve litigiul, printr-o împăcare (Va urma)
grabnică. Mântuitorul continuă: „Caută de te împacă degrab cu Simion Buzduga
pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum ...” (Matei 5:25a).
Este indicată o revizuire completă a stăriii de spiritualitate, căci 1. Sorin Nicola, Sănătate şi vindecare, vol. I, Editura Texte, Dej,
atunci „când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni 2000, pag. 31 
chiar şi pe vrăjmaşii lui” (Proverbe 16:7). Apoi, este ştiut faptul
că nu poţi câştiga o bătălie spirituală pe terenul şi cu armele
9
Scrisoarea a XXX-a
Să-ţi scriu despre Nebunie? Din moment ce sunt cartea Proverbele, scrisă în bună parte de regele
atâtea subiecte vrednice de preocupările noastre Solomon, la care am făcut referire.
duhovniceşti, ce să caute Nebunia între ele? Ca şi Mă voi mulţumi deocamdată, dragă frate, să-ţi
cum n-ar fi destul de prezentă în lume, agresându-ne citez un text din savuroasa carte scrisă de umanistul
cu cele mai vulgare exprimări, mai trebuie să scriu şi Erasm de Roterdam, Elogiul Nebuniei, pe care am
eu despre ea pentru că aşa vrei tu. Mai ales, când mă citit-o chiar zilele acestea a nu ştiu câta oară, carte
gândesc, că toată viaţa nu numai că am fugit de ea, pe care te îndemn s-o citeşti şi tu. Ce crezi, Nebunia,
cât mi-a stat în putinţă, ci m-am zbătut să-mi apropii cocoţată la amvonul unei săli, plină până la refuz de
înţelepciunea şi să mi-o fac prietenă şi chiar soră o adunătură pestriţă printre care şi o mulţime de
(Proverbe 7:4) şi iată că acum trebuie să scriu despre teologi (cum intrarea este liberă, am aflat, mai nou,
Nebunie. Mă tem ca nu cumva scriind despre Nebunie că o seamă de tineri teologi penticostali îi audiază
să fie tot un fel de...nebunie. Nu este vorba de nebunia cuvântările cu consecvenţă), se plângea pe drept
patologică căci atunci mi-ar fi poate mai uşor, deşi cuvânt că, deşi are cei mai mulţi închinători, totuşi
n-am fost nici pe departe învăţăcelul lui Esculap... nu are un templu, dar tot ea, Nebunia, se consola
Dacă chiar vrei să ştii mai multe despre această cu cuvintele: „Ce să fac cu un templu? Nu-i oare
cucoană împopoţonată, cum o numeau umaniştii templul meu întreagă această lume ce mă ţine
Renaşterii, uită-te cu atenţie în lume, în jurul tău şi la mare preţ? Dacă s-ar găsi pe pământ vreun
dacă nu-ţi este destul, ai în vedere şi propriile tale locşor în care să nu îmi am credincioşii mei, fără
nebunii, fiindcă nici o viaţă omenească nu este lipsită doar şi poate că locul acela este pustiu. Nici să nu
cu desăvârşire de ea, nici chiar cea a marilor demnitari mă credeţi aşa de nebună să-mi doresc icoane şi
ai lumii, precum nu-i lipsit păianjenul, despre care se statui, căci ştiu cât de tare strică acestea cinstirii
scrie că: „Păianjenul îl poţi prinde cu mâinile şi se adevărate. Norodul tălâmb şi mojic adoră statuile,
găseşte totuşi în casele împăraţilor” (Proverbe 30:28). nu sfântul şi atunci ar fi ca şi cum aş fi dată afară
Mai adaugă aici, neapărat, textele lăsate nouă spre de pe locul meu de cel ce mi-l ţine. Toţi muritorii
înţelepţire de Cineva care, deşi a respins ademenelile vor nu statui, ci icoane vii în care m-au zugrăvit pe
Nebuniei în tinereţe, petrecând mulţi ani în prezenţa mine...”. De altfel, frate, ştii şi tu că nebunia îşi are
înţelepciunii, mai spre bătrâneţe s-a lăsat înduplecat deliciile ei la care puţini rezistă, altfel cum ţi-ai putea
să creadă că, fără prezenţa ei la palat viaţa ar fi prea explica mulţimea de nebuni care umple lumea şi
monotonă şi lipsită de culoare, aşa că nici una, nici care o slujesc cu fidelitate? Vorba poetului latin
alta, şi-a propus, nu să petreacă în preajma ei din Horaţiu: „Nu căzut-am oare pradă dulcii nebunii?
când în când, ci chiar să „stăruiască în Nebunie”, Să-ţi mai scriu ceva, de data aceasta din cartea
adică Nebunia să aibă drept de şedere permanentă la de care te ocupi de o bună bucată de vreme. Este
Curte, ba uneori să facă parte dintre sfetnicii de taină vorba de un text asupra căruia merită să reflectezi
(Eclesiastul 1:3). Este vorba de textele cuprinse în până la sfârşitul vieţii, text în care regele Solomon îl

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
avertiza pe prinţul Roboam, viitorul rege, că Nebunia lumii acesteia, de la cei mai mici şi până la cei mai
se simte tot atât de la ea acasă şi în palate regale, ca însemnaţi, care se pare c-au îndrăgit-o atât de mult
şi în bojdeuca omului sărman şi că foarte cu uşurinţă, încât i-au dat acces neîngrădit din alcov şi până în
odată ajunsă în palat după plac, se poate vârî până şi sălile cele de taină... Mai mult, datorită generozităţii
în iatac. Regele descrie chipul Nebuniei, în cuvinte de ei, a fost ridicată la rangul cel mai înalt, dobândind o
o rară forţă sugestivă, cuvinte care, odată înţelese, ar autoritate de-a dreptul babilonică. Ce spui de acest
trebui încrustate pe frontonul tuturor instituţiilor lumii text: „Babilonul era în mâna Domnului un potir de
acesteia, iar în anumite perioade ale istoriei de ce aur care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din
nu, ca emblemă deasupra porticurilor palatelor unde vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie”
s-au ţinut marile sinoade ecumenice (adu-ţi aminte (Ieremia 51:7). Textul biblic care mi-a îndreptăţit aceste
de Sinodul tâlhăresc de la Efes din anul 449 d. Hr. constatări, mă obligă să spun că numai cei smintiţi pot
şi altele) sau chiar la intrarea în multe din lăcaşurile fi în solda Nebuniei din moment ce toţi, fără excepţie,
creştine de închinare. Iată textul asupra căruia, te sfârşesc, nu în fericita nemurire şi în palate de cleştar,
rog din suflet, meditează ori de câte ori te vei simţi ci în Văile locuinţei morţilor. Crede-mă, că mă iau
ispitit să cedezi farmecelor Nebuniei: „Nebunia este fiorii gândindu-mă acum, când îţi scriu, ce mare este
o femeie gălăgioasă şi proastă şi care nu ştie nimic. numărul neghiobilor care îi aglomerează sălile de
Ea sade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe ospăţ, pentru ca de aici să treacă sub implacabila
înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg judecată a lui Dumnezeu.
pe cale cea dreaptă: „Cine este prost să vină aici”, Dragă frate, deşi la început m-am codit cu privire
iar celui fără minte îi zice: „Apele furate sunt dulci şi la subiectul ce mi l-ai propus, recunosc acum că
pâinea luată pe ascuns este plăcută!” El nu ştie că devine tot mai incitant, dar socotesc cumint, să mă
acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei opresc aici mulţumindu-mă să-ţi ofer lumina curată şi
morţilor” (Proverbe 9:13-18). la îndemână a Scripturilor Sfinte, citând doar un singur
Ce trebuia să înţeleagă tânărul rege, Roboam? verset, versetul 3, din capitolul 19 al cărţii Proverbele
Nebunia nu este un oaspete trecător, un fel de turist lui Solomon, capitol pe care l-am pus, pentru mine,
prin lumea noastră, aşa cum le-ar plăcea unora să căpătâi duhovnicesc zilei de azi: „Nebunia omului îi
creadă, ci dimpotrivă, prezentă aici şi câştigând atât suceşte calea şi apoi cârteşte împotriva Domnului”.
de mulţi adepţi, pe care nu uită să-i îndulcească, fără Iarăşi despre nebunie, dar un fel de nebunie, care
încetare la ospeţele ei, a primit în schimb, ca semn de se dovedeşte de două ori, că-şi merită numele pentru
recunoştinţă din partea muritorilor, drept de cetăţenie faptul că, sucind mintea omului, îi suceşte calea, adică
şi şedere permanentă între ei. Le-a deprins fără prea îi determină greşit deciziile pe care le ia, ca mai apoi
mare osteneală limba, obiceiurile, portul şi chiar religia să-l dezvinovăţească cu sârg, dovedind că izvorul
şi pentru că tot este vorba de religie, vreau să spun nenorocirilor abătute peste el se datorează nu unor
că Nebunia, deşi este foarte religioasă, a reuşit ceea judecăţi greşite, ci voinţei Domnului. Omul este astfel
ce n-a reuşit nici un muritor, în ciuda atâtor opintiri, dezvinovăţit iar Dumnezeu este culpabilizat. Un „motiv”
să fie ecumenică în mod desăvârşit şi în acelaşi timp deci, ca omul să se răzvrătească şi să întoarcă spatele
confesională. Adică este prezentă peste tot, fiind acestui Dumnezeu ce se dovedeşte cinic în relaţiile
adesea chiar poftită ca invitat de onoare la conferinţe, cu făpturile Lui. Îţi dai seama, frate, câtă nefericire
programe religioase şi liturghii de către cei cărora li este astăzi în lume datorită atâtor minţi înstrâmbate
s-a încredinţat turma lui Hristos spre păstorire. Aşa că, de această Nebunie? Şi când te gândeşti că această
identificându-se desăvârşit cu muritorii, până la a-şi nefericire, care este la ea acasă şi printre cei ce se
pierde urma şi neavând de gând să mai părăsească numesc creştini, a venit pe urmele acestei Înstrâmbă-
această lume, a socotit potrivit chiar să-şi aşeze Minte? Poate mă socoteşti un pisălog, dar nu voi înceta
domiciliul stabil aici, durându-şi sălaş statornic. până la sfârşit să te îndemn, şi nu numai pe tine, să
Cu toate acestea însă, nu se simte ea în citeşti neistovit Biblia, Cuvântul Dumnezeului nostru
prea mare siguranţă, de aceea, nu numai că nu se şi să-ţi clădeşti conştiinţa cu acest Cuvânt, pentru ca
depărtează prea tare de uşa casei ei, dar, pentru a se el să determine toate deciziile tale. Numai aşa te vei
simţi şi mai protejată de nebunia vreunui înţelept, şi-a putea izbăvi de ademenelile Nebuniei, care a cotropit
zidit casa pe înălţimile cetăţii, adică, altfel spus, s-a
(continuare în pagina 14)
pus sub protecţia sigură a împăraţilor şi demnitarilor
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

A pune
vorbe bune

„Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor
de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă
în cursa diavolului” (1 Timotei 3:7 ).
Cel puţin o dată în viaţă, vom avea nevoie ca
cineva să pună o vorbă bună pentru noi sau pentru cei
dragi ai noştri. De aceea, să pornim de la ce spunea
Mântuitorul în Matei 7:12 – „Tot ce voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt

Î
n articolul anterior am învăţat despre tăcere, dar cuprinse Legea şi Proorocii”:
noi am fost creaţi să comunicăm, de aceea trebuie
să vorbim întotdeauna bine şi niciodată rău. Acum
vrem să învăţăm să punem vorbe bune. Toţi la un 1. Pune vorbe
moment dat avem nevoie ca alţii să pună vorbe bune
pentru noi, să fim recomandaţi pentru un loc de muncă,
pentru căsătorie, pentru slujbă etc.
bune
Pentru început să observăm câteva situaţii din Se spune despre un frate slujitor dintr-o biserică
Biblie în care oamenii au avut nevoie să li se pună o că ar fi întâmpinat un alt frate care dorea să se mute în
vorbă bună. biserica lor. Întrebat fiind care este motivul mutării lui,
Estera 4:7,8 – „Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se acesta ar fi argumentat că cei din biserica de unde vine
întâmplase şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise nu sunt pocăiţi şi că a auzit că cei de aici sunt mult mai
Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul sfinţi. Replica slujitorului a fost promptă: „Frate nu cred
măcelăririi Iudeilor. I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite că ai găsit ce cauţi şi aici fraţii sunt exact ca cei din
în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi biserica de unde vii tu”. Cu o altă ocazie, un alt frate
să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă care se mutase în localitatea aceea, a venit la acelaşi
la împărat să-l roage şi să stăruiască de el pentru slujitor care l-a întrebat acelaşi lucru, motivul mutării.
poporul său”. Aici era nevoie de o vorbă bună pentru Acesta i-a spus că a fost nevoit să se mute datorită
Mardoheu dar şi pentru o naţiune. locului de muncă şi nu ar fi dorit să plece de la biserica
Geneza 40:14 – „Dar adu-ţi aminte şi de mine aceea că s-a simţit bine cu fraţii plini de dragoste de
când vei fi fericit şi arată, rogu-te bunătate faţă de acolo, dar doreşte să vină la biserica lor fiindcă a auzit
mine, pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, că sunt fraţi pocăiţi şi aici. Răspunsul primit a fost „Fii
şi scoate-mă din casa aceasta”. Un condamnat binevenit dragă frate, să şti şi aici fraţii sunt exact ca
nevinovat avea nevoie de o vorbă bună înaintea celui cei din biserica de unde vii tu”. Cel dintâi a vorbit de
ce-l putea graţia. rău pe fraţii de unde a plecat şi nu s-a bucurat de noua
Fapte 16:1,2 – „În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi biserică recomandată de mulţi, dar cel de-al doilea a
la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, avut parte de o bună primire.
fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. Fraţii Mardoheu s-a bucurat de iubirea fraţilor iudei,
din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine”. Pentru slujbă, pentru că el a fost cel dintâi ce a oferit dragoste vorbind
12
pentru binele lor. „Căci iudeul Mardoheu era cel dintâi 28:4). Mi-aduc aminte de la şcoală, când profesoara
după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între iudei îl disciplina pe un copil, erau alţii tot răi care imediat
şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele luau apărarea celui disciplinat. Ştiţi cântecelul cu
poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului „Ceata lui Piţigoi” de la grădiniţă? Se întâmplă ca în
său neam” (Estera 10:3). versurile acelui cântec „dai în unul, strigă doi”. Dacă
Unul din tâlharii de pe cruce a avut parte de o lăudăm sau recomandăm pe cel rău, se prea poate că
recomandare pentru intrarea în rai. Acest tâlhar s-a şi noi avem lucruri ascunse la activ, potrivit Romani
pocăit acolo pe cruce, nu a mai avut posibilitatea să 1:32 – „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că
facă multe fapte vrednice de pocăinţă, prin care să se cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte,
vadă schimbarea lui şi totuşi a făcut o faptă mare. Atunci totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni
când toţi Îl batjocoreau şi-l vorbeau de rău pe Domnul pe cei ce le fac”.
Isus, când cărturarii şi marii preoţi l-au incriminat, s-a În perioada când Mântuitorul trăia pe pământ,
găsit el, un tâlhar, să-l vorbească de bine pe Isus, să-l oamenii religioşi din vremea aceea aveau un mare
apere de batjocorura celuilalt tâlhar. „Dar celălalt l-a dispreţ pentru vameşi şi curve. Cine ar fi avut curaj să
înfruntat şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care pună vorbe bune pentru ei? S-a găsit Domnul Isus să
eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci o facă, sigur nu le-a încurajat faptele rele, ci a scos
primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, în evidenţă pocăinţa.  „...Adevărat vă spun că vameşii
dar omul acesta n-a făcut nici un rău». Şi a zis lui şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui
Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea
în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au
astăzi vei fi cu Mine în rai»” (Luca 23:40-43). Ferice crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit
de cine nu se ruşinează de Domnul şi-L mărturiseşte în urmă ca să-l credeţi” (Matei 21:31b,32). Pentru un
înaintea oamenilor (Matei 10:32-33). om pocăit merită să pui o vorbă bună.
Ionatan, fiul lui Saul, s-a gândit la viitorul familiei Când avem nevoie de o recomandare favorabilă,
sale şi i-a cerut lui David să aibă grijă de ai lui:  „Dacă chiar dacă oamenii vor uita să ne răsplătească binele
voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca făcut, Dumnezeu nu va uita de noi. Avem cazul lui
a Domnului; şi dacă voi muri, să nu îţi îndepărtezi Mardoheu, care a salvat pe împărat de la moarte,
niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când când era în mare pericol, Dumnezeu nu a uitat de
Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de el. E scris în Estera 6:1-3 – „În noaptea aceea,
pe faţa pământului” (1 Samuel 20:14). Dar înainte de împăratul n-a putut să doarmă şi a poruncit să-i
a beneficia de acest bine, Ionatan a pus vorbe bune aducă lângă el cartea aducerilor aminte, Cronicile.
pentru David în ciuda ostilităţii tatălui său şi a făcut Le‑au citit înaintea împăratului  şi s-a găsit scris
aceasta chiar cu preţul vieţii: „  Ionatan a răspuns ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan
tatălui său Saul şi i-a zis: «Pentru ce să fie omorât? Ce şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii
a făcut?» Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l pragului, care voiseră să întindă mâna asupra
lovească….” (1 Samuel 20:32,33). împăratului Ahaşveroş.  Împăratul a zis: «Ce cinste
şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?»

2. Nu lăuda pe «Nu i s-a făcut nimic», au răspuns cei ce slujeau
împăratului”. Oamenii au uitat să-l răsplătească, dar

cel rău Dumnezeu nu a uitat.
Cazul lui Iosif, fiul lui Iacov, este o altă dovadă
a faptului că Dumnezeu nu uită de noi, chiar dacă
Oare trebuie să punem vorbe bune pentru toţi? zăboveşte ca să ne încerce credinţa, odată va veni şi
Dacă aceşti „toţi” fac parte din cei „foarte neînsemnaţi izbăvirea. „I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în
fraţi ai Domnului”, nu numai că putem să punem vorbe fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi
bune pentru ei ci chiar trebuie să le facem bine. (Matei până când l-a încercat Cuvântul Domnului.  Atunci
25:40-45). Rău este când nu punem vorbe bune împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul
pentru fraţii cei foarte neînsemnaţi, dar tot aşa de rău popoarelor l-a izbăvit” (Psalmul 105:18-2).
este când punem vorbe bune pentru cei răi. „Pe cine Concluzie: Pune vorbe bune şi vei avea parte de
zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blestemă popoarele vorbe bune. Totodată, nu uita să adaugi fapte bune şi
şi-l urăsc neamurile” (Proverbe 24:24). Ştiţi cine laudă vei fi răsplătit la vremea potrivită.
pe cel rău? „Cei ce părăsesc legea, laudă pe cel rău,
dar cei ce păzesc legea se mânie pe el” (Proverbe
Cristian Dan
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 11)

Scrisoarea a XXX-a
atâtea minţi: indivizi, largi colectivităţi umane, naţiuni • „Nu vorbi la urechea celui nebun căci el
întregi, o lume chiar. Nebunia omului, care-L refuză pe dispreţuieşte cuvintele tale alese” (Proverbe 23:9).
Dumnezeu şi înţelepciunea Cuvântului Său; îl refuză Nu cred că trebuie să te interesezi prea tare
ca Guvernator al vieţii lui, păstrându-L totuşi aproape, despre ce este Nebunia, este suficient, cred, să ştii că
dar numai pentru a-L putea face responsabil de toate ea se instalează confortabil potrivit cu textele de mai
nefericirile şi mizeriile lui. Nu cunoşti atâţia creştini, sus doar acolo unde:
care atunci când dau de bucluc, datorită nepriceperii • înţelepciunea şi învăţătura divină sunt nesocotite;
lor, cârtesc împotriva lui Dumnezeu, alţii mulţumesc lui • înţelepciunea Scripturilor este urâtă sau neglijată;
Dumnezeu Cel Prea Bun pentru toate relele şi belelele • mustrarea înţelepţilor este uitată sau nesuportată;
care dau peste ei? Mă întreb ce mai pun aceştia în cârca • prostia, proprie omului natural, este preferată;
diavolului, sau a lor, dacă răul vine de la Dumnezeu? • cuvintele alese sunt dispreţuite.
Revin la cuvintele atât de semnificative: „Nebunia După ce ţi-am înşirat aceste simple constatări,
omului îi suceşte calea...”. te mai întrebi de ce este atâta nefericire în lume?
Câteva texte din această carte atât de îndrăgită Răspunsul vine de la sine, din moment ce în bună parte,
de tine îţi vor oferi înţelesuri mai adânci pe care ştiu că această nefericire îşi are izvorul în nebunia omului, de
le cauţi: a respinge Cuvântul Dumnezeului veşnic în favoarea
• „Frica Domnului este începutul înţelepciunii, dar propriei prostii, care înstrâmbă toate căile vieţii lui.
nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” M-aş opri aici dacă n-aş şti veşnica ta nemulţumire
(Proverbe 1:7). atunci când nu aduc exemplificări din Scriptură la ceea
• „învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, ce-ţi spun, scriindu-ţi aici un text, care vorbeşte de data
nebunilor!” (Proverbe 8:5). aceasta despre o nebunie care a cuprins o naţiune
• „Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea întreagă, este vorba de naţiunea lui Israel şi care nu
îşi vatămă sufletul său, toţi cei ce mă urăsc pe numai că i-a sucit căile ei, ci şi pe cele ale Domnului
mine (înţelepciunea), iubesc moartea” (Proverbe 8:36). Dumnezeu: „însă dacă cel neprihănit se abate de la
• „Lăsaţi prostia şi veţi trăi şi umblaţi pe calea neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia
priceperii” (Proverbe 9:6). după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el
• „Cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite” oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că
(Proverbe 10:17). s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.
• „Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Ascultaţi
oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată” dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare
(Proverbe 10:21). nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?” (Ezechiel
• „Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar 18:24,25). Ce ţi-aş putea dori, preaiubite, acum în
nebunul îşi dă la iveală nebunia” (Proverbe 13:16). finalul scrisorii mele care sper că repede va şi ajunge
• „Cei proşti au parte de nebunie dar oamenii sub ochii tăi, decât să te fereşti cât poţi de Nebunie,
chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă” (Prov. 14:18). mai ales că s-a dovedit că ea este de obicei cea mai
• „Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar nedespărţită tovarăşă a tinereţii.
cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie” (Proverbe
14:24). Cu drag,
• „Nebunului nu-i este de învăţătură...” Zaharia Bica
(Proverbe 18:2).

14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Ce-ai învăţat din cele întâmplate?
„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii”
(Proverbe 16:9)

„Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? ”
(Proverbe 20:24)

În pedagogie şi în ucenicie este nevoie de însuşirea ţi-a închis drumul cu spini sau cu un zid (Osea 2:6), este
unor cunoştinţe teoretice şi practice prin diferite metode, zadarnică? Profetul Balaam, „Omul cu ochii deschişi,  Cel
între care observarea şi repetarea sunt evidente. ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui
În cazul educaţiei pe care ne-o administrează Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi
Dumnezeu, adesea, El ne vorbeşte în moduri ce pot trece sunt deschişi” (Numeri 24:3-4), n-a înţeles că Dumnezeu
neobservate. Dacă „te uiţi cu băgare de seamă la ele în era de părere să nu meargă pe drumul spre Balac, de unde
lucrurile făcute de El”, ca în creaţie şi providenţă, ele „se văd nu s-a mai întors. Dumnezeu nu l-a oprit forţat, aştepta
lămurit” (Romani 1.20). Atunci când ne propunem realizarea ca el să înţeleagă părerea divină, care s-a dovedit foarte
unor proiecte şi ele suportă modificări necontrolate de bună, dar el a continuat în calea lui, deşi a auzit cuvinte
noi, trebuie să fim atenţi dacă nu cumva este degetul lui din gura unui animal şi a unui înger – două miracole:
Dumnezeu care trasează alte contururi pe planşele noastre „Îngerul Domnului i-a zis: «...Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau
cu schiţe, ca şi în cazul lui Iov, care se tânguia:  „Ce! mi împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care
s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea duce la pierzare, înaintea Mea»” (Numeri 22:32).
făcute cu atâta iubire în inima mea...” (Iov 17:11). Patriarhul În aceeaşi idee a înţelegerii intenţiilor Domnului
a înţeles că trebuie să accepte intervenţiile divine, când care vrea să ne călăuzească pe „drumul cel drept”
zicea: „El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine şi va (Psalmul 107:7), este scris:   „Eu - zice Domnul-te voi
mai face şi multe altele” (Iov 23:14). Însuşi Dumnezeu, din învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
mijlocul furtunii, pentru a face prezenţa Sa şi mai de temut te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta”
a afirmat: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin (Psalmul 32:8), după care apar cuvinte reprezentative
cuvântări fără pricepere?” (Iov 38:2); „Cine este acela care pentru cei care nu înţeleg - „Nu fiţi ca un cal sau ca un
are nebunia să-Mi întunece planurile?” (Iov 42:3). catîr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o
Elihu, inspirat de Duhul supunea observării lui Iov, zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine” (v.
felul în care Dumnezeu „îndreaptă paşii”omului chiar prin 9).
fenomenele ce par naturale „Dumnezeu tună cu glasul Acest sistem de operare inspirativă şi educativă,
Lui în chip minunat.... El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!» evidenţiază bunătatea Domnului şi scopul divin de
Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. formare a omului, fără să îi afecteze personalitatea şi să-i
Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se restrângă libertatea. Cazul celor doi ucenici ce călătoreau
recunoască de făpturi ale Lui... Dumnezeu, prin suflarea Lui, spre Emaus în ziua învierii Domnului, arată grija divină
face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. Încarcă norii pentru căile omului prin aportul adus înţelegerii lor, fără să
cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; mişcarea lor se îndreaptă le poruncească să se întoarcă la Ierusalim – aceasta au
după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El înţeles ei, în urma îndreptării paşilor lor, prin Scripturi. Să
pe faţa pământului locuit. Îi face să pară ca o nuia cu care recunoaştem cu mulţumire şi smerenie importanţa celor
loveşte pământul sau ca un semn al dragostei Lui.   Iov, scrise şi împlinirea lor, în formarea noastră duhovnicească
ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile şi chiar în activităţile specifice vieţii terestre: „Cuvântul Tău
lui Dumnezeu!” (Iov 37:5-12). Totuşi el recunoaşte că este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea
Dumnezeu „face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem” mea” (Psalmul 119:105). De regulă, Domnul îndreaptă
(v. 5), aşa cum recunoaşte şi Iov în final: „Da, am vorbit, fără paşii prin lumină, deşi o poate face şi prin bolovanii sau
să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe chiar stâncile ce apar în căile noastre. Rămâne de văzut
care nu le pricep” (Iov 42:3). dacă înţelegem să ne schimbăm căile – dacă nu sunt
Iată de ce înţeleptul, după ce afirmă imixtiunea bune şi să mergem pe „calea nevinovăţiei, pe mijlocul
divină în activităţile umane, pune o întrebare foarte cărărilor neprihănirii” (Proverbe 8:20). „Ascultă, fiule,
importantă, care constituie tema principală a acestei primeşte cuvintele mele... Eu îţi arat calea înţelepciunii, te
meditaţii: „dar ce înţelege omul din calea sa?” Cu alte povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Când vei umbla, pasul
cuvinte, mai pe larg: Înţelegi sau nu felul în care Dumnezeu nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni.
te vrea să fii / să faci anumite lucruri sau toată truda Lui, Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a
de la cele mai sensibile acţiuni, când ţi-a pus o idee în cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul
minte, până la situaţiile dure, în care ţi-a ieşit înainte şi zilei” (Proverbe 4:10-18).
Iosif Anca
15
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Familia Voronaev
(partea a IlI-a)

Isus îi trimitea pe ucenici doi câte doi. Şi de data problemei în felul lui, dar întotdeauna se ajungea, în cele
aceasta în Rusia au plecat doi soli. În vremea apostolilor, din urmă, la un consens. Acţiunile lor fiind bine gândite
unul din cei trimişi era de cele mai multe ori învăţător, şi cântărite dinainte. Niciodată nu a fost observată vreo
iar celălalt – proroc. Rolul prorocului în această misiune umbră de ostilitate sau îndoială în relaţia lor. De aceea
i-a revenit lui Vasili Romanovici Koltovici, născut în lumea cunoştea că ei erau ucenicii lui Cristos – pentru
1888 în Belarus, satul Dîia, comuna Voinilov, raionul că aveau dragoste între ei (Ioan 13:35).
Cervinsc, lângă Mozîri, într-o familie săracă de ţărani. În 13 iulie 1920, nava marină „Madonna“ a părăsit
Toată copilăria şi tinereţea lui a fost marcată de foame, ţărmul american şi s-a îndreptat spre Lumea Veche.
lipsa de hrană punându-şi amprenta pe sănătatea lui. Din cauza fondurilor restrânse, cei zece misionari au
Vasili era fragil şi bolnăvicios. Un mic teren mlăştinos nu cumpărat cele mai ieftine bilete, călătorind pe puntea
putea să asigure hrană pentru familia lor. Astfel, Vasili îşi superioară: ziua – sub soarele arzător, iar noaptea
lasă acasă soţia tânără şi porneşte spre alte ţărmuri, în – îngheţând de frig. Dar spiritele lor erau ridicate, cu
căutare de lucru. Împreună cu mulţi alţi imigranţi, Vasili gândul că după suferinţe şi lipsuri va veni şi cununa bine
ajunge în America. În acele vremuri imigrarea în Statele meritată. Suferinţele de acum nu erau vrednice să fie
Unite era un fenomen general. Datele statisticii afirmă puse alături de slava viitoare (Romani 8:18). Călătoria
că între 1871 şi 1907, în America s-au mutat 18 milioane peste Atlantic era ca un serviciu divin continuu, cu
de oameni. Ruşi, ucraineni, belaruşi, japonezi, polonezi, pauze scurte. Fraţii foloseau tot timpul pe care-l aveau
chinezi, francezi, germani şi alte popoare plecau din acum la dispoziţie pentru a se ruga împreună, a citi
locurile lor natale pentru a-şi aranja viaţa într-o patrie Scriptura, a discuta chestiunile doctrinei penticostale,
nouă sau pentru a câştiga nişte bani, după care să având în vedere faptul că urma despărţirea. Fiecare
se întoarcă acasă şi să-şi schimbe statutul din cel de avea o destinaţie bine definită: bulgarul Boris Glîbik
cerşetor, în cel de stăpân. Ajuns în America, Vasili a lucrat şi Daniil Zaplişnăi cu soţia lui, trebuiau să rămână în
o vreme în Springfield, dar lucrurile nu au mers foarte Bulgaria, grupul din Osetia cu liderul lor N. Kardaşov
bine, astfel că în 1915 se mută la New York. După un plecau în Caucaz, iar familia lui Voronaev şi Vasili
timp i se iveşte o ocazie deosebită, datorită auzului său Koltovici aveau ca destinaţie oraşul-port Odessa. Din
fin a fost angajat într-un atelier de instrumente muzicale. toţi aceşti oameni, doar Ekaterina Voronaeva a reuşit
Remarcând abilităţile lui Vasili, proprietarul îl pune şef de să se întoarcă în Statele Unite după 40 de ani, vreme
atelier. Încetul cu încetul Vasili devine un om înstărit şi în care a trecut prin multe suferinţe, luptă cu societatea
începe să se gândească la întoarcerea acasă, la familia ateistă, lagăre staliniste, puşcării şi exiluri. Acest
sa. Dar s-a întâmplat ceva neaşteptat... În 1919 intră lucru a fost posibil doar după intervenţia personală a
în contact cu credincioşii penticostali (posibil prin Anna preşedintelui Statelor Unite, Eisenhower, care a pledat
Koltovici, o rudă de-a lui, una din acele persoane care în faţa lui Nikita Hruşciov pentru reîntregirea familiei
au prezis plecarea lor în Rusia). În 1920 a fost botezat şi Voronaev. Călătoria peste Atlantic şi Marea Mediterană
a venit la biserica lui Voronaev. s-a sfârşit după două săptămâni în Grecia. Schimbând
Nu se cunosc amănunte despre convertirea lui vaporul, în data de 6 august 1920, misionarii ajung în
Koltovici, dar fără îndoială întoarcerea lui la Domnul a Istanbul (Constantinopol). În 2 septembrie 1920, Ivan
fost una adevărată, adâncă şi hotărâtă. El a luat decizia Voronaev îi scrie lui G.R. Flower următoarea scrisoare:
să-şi dedice viaţa slujirii Domnului. Oamenii care l-au Dragul meu frate în Cristos! Te salut în numele preţios
cunoscut şi-l amintesc ca pe un om inteligent, blând, al Domnului nostru Isus Cristos! Doresc să-ţi aduc la
modest şi cumpătat. Nu încape îndoială că Dumnezeu cunoştinţă că am sosit cu familia la Constantinopol,
nu i-a ales la întâmplare pentru misiunea care trebuia Turcia în data de 6 august 1920. Aici am aflat că nu am
îndeplinită. Anii de lucru împreună a acestor doi oameni voie să trec graniţa Rusiei şi să ajung în Odessa, din
ai lui Dumnezeu sunt o mărturie de prietenie creştină cauza regimului bolşevic instaurat acolo. Trebuie să
sinceră între doi slujitori ai Bisericii Domnului în Duhul rămân pentru un timp la Constantinopol, unde se află

16 Sfânt. Desigur existau lucruri în care cei doi nu erau
întotdeauna de aceeaşi părere. Fiecare vedea soluţia
aproximativ 100 de mii de refugiaţi din Rusia, care au
trecut marea, fugind de teroarea bolşevică. Subliniez că un rod bogat, până la plecarea spre Odessa. Zaplişnîi
aceşti refugiaţi nu sunt oameni de rând sau muncitori, ci cu familia lui au rămas în Bulgaria. Acolo se formaseră
constituie spuma nobilimii şi aristocraţiei ruse: generali, optsprezece biserici. Flacăra lui Dumnezeu s-a răspândit
comandanţi, medici, jurişti, scriitori şi alţii, împreună cu atât de repede, încât în anul 1935 în Bulgaria existau
familiile lor. Din păcate, nu am putut găsi aici Misiunea nu mai puţin de cinci mii de penticostali“. Având grijă
Rusă Evanghelică Penticostală, aşa că nu se ştie când de cele duhovniceşti, misionarii au primit şi lucrurile
toţi aceşti oameni pot să găsească liniştea şi izbăvirea materiale necesare. În timpul serviciilor din Plovdiv s-a
în Isus Cristos (Matei 11:28). În Constantinopol există pocăit patronul fabricii de textile. Dorind să-L slujească
Uniunea Creştină, dar ei nu au Biblii sau Nou Testamente pe Domnul cu bunurile pe care le avea, el a îmbrăcat
în limba rusă. Am ajuns la concluzia că Dumnezeu mă familiile misionarilor cu haine de cea mai bună calitate
cheamă să predic Evanghelia şi Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a ajutat financiar, înlesnind astfel munca misionarilor.
populaţiei ruse din Constantinopol şi am o dorinţă Vestea Cincizecimii se răspândea rapid între bisericile
arzătoare pentru a lucra în acest câmp de misiune, din Bulgaria. La serviciile conduse de Ivan Voronaev
dar am nevoie de ajutorul vostru pentru întreţinerea se aduna atâta lume, încât clădirile bisericilor deveneau
familiei mele care este aici cu mine. În 15 august neîncăpătoare. Pentru rezolvarea acestei probleme, s-a
1920, cu ajutorul Domnului am deschis aici Misiunea recurs la închirierea clădirilor administrative mai mari şi a
Rusă Penticostală şi Dumnezeu ne-a binecuvântat din sălilor de teatru. La serviciile din Burgas vine la credinţă
belşug: în 30 august am avut primul botez în apă. S-a Nikolai Nikolov, viitorul lider al penticostalilor din Bulgaria,
botezat soţia unui ofiţer rus, slavă Domnului! Am găsit un teolog renumit, teoretician al învăţăturii penticostale.
printre cei refugiaţi cinci baptişti-penticostali, cărora La sfârşitul lui aprilie 1921, grupul misionarilor se mută
le-am explicat despre botezul cu Duhul Sfânt şi i-am la Varna, unde continuă să predice Evanghelia şi botezul
îndemnat să caute botezul spiritual. cu Duhul Sfânt printre bulgari şi prizonierii de război ruşi
Vă rog să vă rugaţi pentru mine şi pentru aflaţi pe drumul lor de întoarcere din Germania în Rusia.
refugiaţii ruşi din Constantinopol. De asemenea, implor Fiind în Bulgaria, Ivan Voronaev se întâlneşte
Assamblies of God să mă ajute financiar, pentru că am cu misionarul Bisericii lui Dumnezeu, care îi prezintă
ajuns la fundul sacului. Adresa mea este: I.E. Voronaev, învăţătura lui J. Wesley despre sfinţire şi despre
British post 262, Galata, Constantinopol. Vă rog frumos respectarea poruncii spălării picioarelor înainte de Cina
să-mi trimiteţi şi ultimul număr al revistei „Evanghelia Domnului. După stabilirea în Rusia, Voronaev va începe
Pentecostului“, tipărit în 1 iulie 1920. Ca o informaţie: în să pună bazele unei noi denominaţii, cea a Bisericii
Constantinopol există două Misiuni Congregaţionaliste Penticostale, care sintetiza două doctrine teologice:
pentru turci, armeni şi greci. Dacă cunoaşteţi o misiune cea susţinută de Assemblies of God şi cea a Bisericii lui
penticostală în Turcia, vă rog să-mi trimiteţi adresa lor. Dumnezeu („The Church of God“). Teologia denominaţiei
Fratele vostru în Cristos, I.E. Voronaev. Vă rog să-mi Assemblies of God susţine „lucrarea completă a crucii
răspundeţi cât de repede cu putinţă – poporul turc de pe Golgota“, unde toată lucrarea de mântuire şi
trăieşte în întuneric şi are nevoie de lumina lui Cristos. desăvârşire a fost împlinită. Prin credinţă, omul capătă
Ivan Voronaev a petrecut în Turcia aproximativ trei mântuirea şi desăvârşirea lui Isus. Este greu să estimăm
luni, aducând la credinţă şi botezând în Bosfor pe cei corect valoarea concretă a acestei întâlniri pentru istoria
refugiaţi din Rusia. În ciuda faptului că lui i-ar fi plăcut să mai mişcării penticostale din ţările URSS. Poate neobservată
stea şi să continue munca printre refugiaţi, grupul misionar la început, influenţa doctrinei lui Wesley asupra
hotărăşte să se îndrepte spre Bulgaria. Este posibil că învăţăturii penticostale a avut un rol de „securizare“
această decizie să fi fost influenţată de „partea bulgară“ a împotriva infiltrării mentalităţii lumeşti în mijlocul bisericii,
grupului, care se grăbea să ajungă în patria lor, dar nu este în special în anii ‘90 ai secolului XX şi începutul secolului
exclus nici că circumstanţele în care se aflau să nu fi fost XXI. Marele merit al lui Voronaev a fost acela de a reuşi,
foarte favorabile pentru a rămâne. Din noiembrie 1920, fără să părăsească doctrina mântuirii săvârşite pe
grupul misionar a început lucrarea pe teritoriul Bulgariei, cruce, să îmbrăţişeze doctrina sfinţirii (Filipeni 3:12-18).
predicând plinătatea Evangheliei lui Isus Cristos. Vizitând De asemenea, el a introdus şi tradiţia spălării picioarelor,
bisericile congregaţionale, baptiste şi metodiste, Ivan respectată de către denominaţia Biserica lui Dumnezeu
Voronaev şi colaboratorii lui împărtăşeau credincioşilor şi în ziua de azi. Oraşul-port Varna era plin de militari
doctrina penticostală şi mărturiseau despre o nouă viaţă refugiaţi din Rusia, rămăşiţe ale armatei ţariste care
în Duhul Sfânt. Credincioşii bulgari se asemănau cu fugeau de teroarea bolşevică.
cei din Berea, având „o inimă mai aleasă decât cei din În 1921, Guvernul Sovietic le-a întins o cursă,
Tesalonic“ (Fapte 17:11). Ei ascultau cu atenţie cuvântul promiţând amnistia tuturor care ar vrea să se întoarcă
predicat, iar apoi îl comparau cu Scriptura. Ca urmare, în în patria lor. Guvernul Bulgariei a propus Sovietelor
multe oraşe din Bulgaria s-au format adunări, care mai să facă un schimb, să repatrieze militarii ruşi refugiaţi
apoi s-au unit într-o singură comunitate. Fred Smolciuk în Bulgaria în schimbul prizonierilor de război bulgari
scrie despre perioada de lucru a lui Ivan Voronaev în aflaţi în Rusia. Pentru acest scop a fost trimis un vapor,
Bulgaria în cartea sa De la strada Azusa la URSS: „În pe care orice refugiat putea să se întoarcă acasă, chiar
13 iulie 1920, Ivan Voronaev şi familia lui au plecat din dacă nu avea niciun act. Aceasta era ocazia unică
New York în călătoria peste ocean, împreună cu familia lui
D.M. Zaplişnîi. Pe drumul spre Uniunea Sovietică, ei s-au
oprit în Bulgaria şi au rămas acolo, lucrând şi aducând
(continuare în pagina următoare) 17
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

pentru familia lui Voronaev de a pătrunde în ţara natală. cu apă, încălzire centrală sau energie electrică, nici
În august 1921, grupul misionar desemnat pentru măcar în oraşele mari. Mijloacele de transport erau
Rusia şi-a luat rămas bun de la fraţii şi surorile din inexistente, calea ferată nu funcţiona, călătoriile la
Bulgaria şi au plecat spre Odessa. Oamenii plângeau, distanţe lungi fiind aproape imposibile. Am fost nevoiţi
gândindu-se că s-ar putea să nu se mai vadă niciodată. să rămânem în Odessa. Între timp tatăl meu a primit o
Familia lui Klîbik şi a lui Zaplişnîi au rămas să continue scrisoare din provincia Orenburg, în care i se aducea la
lucrarea în Bulgaria. În 12 august 1921, vasul a acostat cunoştinţă că majoritatea populaţiei din satul lui natal a
în portul Odessa. Toată lumea a fost cazată în foste murit de foame, inclusiv rudele lui, cu excepţia mamei
cazărmi militare, aşteptând să treacă două săptămâni lui şi a uneia dintre surori“. Era toamnă, timpul strângerii
de carantină şi verificare de loialitate. În sfârşit, li s-a recoltelor, de obicei cea mai bogată perioadă a anului.
dat dreptul de şedere în Rusia Bolşevică. O parte a Dar de data aceasta, toamna a fost fără recoltă.
grupului condusă de N. Kardaşov a plecat în Osetia, Condiţiile vremii nefavorabile au ruinat recoltele acelui
din păcate nu există nicio informaţie despre soarta lor an, care şi aşa era marcat de foamete în toată ţara. După
în continuare. Familia lui Voronaev, Vasili Koltovici şi America înstărită, Rusia arăta ca o lume nereală, ca
Daniil Zamriga au rămas să lucreze în Odessa. Le-a un coşmar îngrozitor. Pavel Voronaev scrie că oamenii
trebuit câteva zile pentru a se adapta cu imensitatea arătau ca nişte schelete ambulante pe străzile oraşului.
dezastrului care domnea pretutindeni. Misionarii nu Aveai impresia că sunt nişte stafii. Mergeau târâindu-şi
şi-au putut închipui că acestea sunt condiţiile în care picioarele, îmbrăcaţi în haine zdrenţuite şi încălţămintea
trebuia să trăiască şi să lucreze. Situaţia pe care o ruptă, reparată cu carton. Peste tot erau cadavre, care
ştiau din ziare, era incomensurabil mai grea în realitate. nu erau ridicate câteodată, timp de câteva săptămâni.
Citim în cartea lui Pavel Voronaev, Viaţa mea în Rusia Oamenii, disperaţi de foame, mâncau câini, pisici şi
Sovietică: „Am aflat în curând că în timpul Primului cai. Banii nu aveau nicio valoare. Când Ivan Voronaev
Război Mondial soldaţii armatei ţariste fuseseră trimişi a încercat să meargă în satele din împrejurimi ca să
pe câmpul de luptă cu foarte puţine provizii, nepregătiţi cumpere mâncare pentru familie, a aflat cu stupoare
şi prost înarmaţi. Mai mult de jumătate din ei au fost că banii nu înseamnă absolut nimic. A fost nevoit
ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri. Ţara era extenuată de să dea haine în schimbul mâncării; încălţăminte şi
vărsare de sânge, lipsuri, foamete şi sărăcie lucie. A pături, lucruri rămase după „perchiziţia“ bolşevicilor. În
urmat răscoala împotriva regimului ţarist, Nicolae al contextul în care moartea bântuia pretutindeni în ţară,
II‑lea a fost forţat să abdice. Mai târziu, el cu toată predica misionarului despre împăcarea cu Dumnezeu
familia lui, inclusiv copiii minori au fost ucişi de către era primită de oameni ca o ultimă speranţă de a avea
comunişti. Puterea comunistă a pus mâna pe tot ce era o viaţă mai bună, măcar în veşnicie. Inimile oamenilor,
în ţară, declarând că toate bunurile trec în proprietatea brăzdate de suferinţă, erau un pământ fertil pentru
statului: bănci, magazine, depozite, pământuri... etc., sămânţa adevărului, care aducea imediat roadele
fără să acorde nicio compensaţie foştilor proprietari. pocăinţei şi împăcării cu Dumnezeu. Mulţi dintre ei
Marii patroni şi comercianţi au fost arestaţi, duşi în lagăre apucau să ajungă la mântuire puţin înainte de a trece
de concentrare, iar apoi executaţi sau exilaţi. Revoluţia în lumea cealaltă. Pavel Voronaev avea pe atunci doar
şi războiul civil au început pe când Rusia încă se afla în nouă ani, dar îşi aminteşte perfect cele întâmplate
Primul Război Mondial şi războiul civil a mai durat încă atunci: „Doar prin mila lui Dumnezeu am putut să trecem
cinci ani. Veştile care ajungeau la ţărmurile Americii prin acea iarnă îngrozitoare. Când a venit primăvara,
spuneau că în Rusia există un nou guvern democratic, condiţiile s-au îmbunătăţit puţin, pentru că au apărut
care garantează libertatea religioasă pentru poporul ceva legume şi cartofi timpurii. Cât trăiesc, nu am să uit
rus (o mai mare minciună nici nu putea exista, cum am acea primă iarnă petrecută în Rusia! În lunile următoare,
aflat şi noi mai târziu). Populaţia Americii şi a altor ţări hrana a devenit mai accesibilă şi condiţiile economice
credea că acest lucru este adevărat, printre aceştia s-au îmbunătăţit datorită politicii noi adoptate de către
erau şi părinţii mei. Tata şi mama, împreună cu alţi guvern. A fost nevoie să se recurgă la o «abatere de
prieteni ruşi şi bulgari au hotărât să meargă în Rusia la cursul comunist» pentru că prin multe sate şi oraşe
ca misionari. Toată familia noastră, incluzându-i pe cei a trecut un val de nemulţumiri şi răscoale împotriva
trei fraţi şi o soră de-a mea, am pornit într-o călătorie dictaturii comuniste. Lenin a propus o nouă politică
lungă spre Europa de Est şi în cele din urmă în Rusia. economică, care a fost o soluţie salvatoare pentru
După câteva luni petrecute în Grecia, Turcia şi Bulgaria ţara înfometată. Ţăranilor li s-a îngăduit să arendeze
am ajuns în Rusia Sovietică. terenuri pentru a fi cultivate, şi chiar dacă taxele de
La sosire, toată familia a fost arestată şi lucrurile arendă erau destul de mari, incluzând plata produselor
noastre au fost confiscate: mâncare, haine. După câteva crescute, ţăranii reuşeau să rămână cu destulă
săptămâni am fost eliberaţi, eram flămânzi, îngheţaţi mâncare pentru familia lor şi pentru vânzare. S-a
şi bolnavi. Planul nostru iniţial a fost să plecăm din permis, de asemenea, comerţul la o scară mai mică şi
Odessa, la rudele tatălui meu care locuiau la o distanţă chiar deschiderea unor mici afaceri de familie. Partidul
de două mii de mile. Din cauza debandadei totale Comunist considera Noua Politică Economică ca pe un

18 pricinuite de războiul civil, lupte şi vărsări de sânge,
toate împrejurimile erau în ruine. Nu exista alimentare
compromis ruşinos faţă de comunism, prin faptul că a
fost admisă proprietatea privată. Dar datorita acestei
politici, în magazine au apărut din nou produsele Jucovskogo, 16, Odessa, Rusia. Fie ca Dumnezeu să
alimentare, fapt devenit raritate în ultimii ani“. binecuvânteze toate faptele voastre şi slujirea voastră
Putem doar să ne închipuim cât de greu trebuia dedicată slavei Lui. În El, I.E. Voronaev.
să fie pentru Ekaterina Voronaev, care se îngrijea zi şi Lucrarea de predicare a lui Voronaev a fost mai
noapte de soţ şi de cei cinci copii ai lor. Părinţii lăsau roditoare acolo unde, el era deja cunoscut ca autor al
pentru copii tot ce aveau mai bun, dar şi aşa aceştia, revistei „Istina i Jizni“ (Viaţa şi Adevărul), care din când în
de cele mai multe ori, se ridicau flămânzi de la masă. când ajungea din America în Rusia. Invitând la serviciile
Atunci mama îi punea pe toţi să se roage, pentru ca lor pe un frate aşa de bine cunoscut, credincioşii baptişti
Domnul să nu-i lase şi să le trimită pâinea cea de toate şi evanghelici nu aveau prejudecăţi şi erau gata să
zilele. Dumnezeu era credincios promisiunilor Lui: pe primească învăţătura cea nouă despre botezul cu Duhul
fondul foametei generale, existenţa hranei în casa lui Sfânt. Plinătatea Cuvântului lui Dumnezeu se revărsa
Voronaev era o dovadă a minunilor lui Dumnezeu. în inimile lor şi le transforma într‑un mod miraculos.
Ekaterina Voronaeva îşi aduce aminte despre acele Unele suflete primeau darul Duhului Sfânt chiar în timpul
vremuri astfel: „Atunci erau vremuri grele, nu era serviciilor conduse de Voronaev.
mâncare, nici îmbrăcăminte, răbdam frig. Pe când Până când învăţătura despre botezul cu Duhul
încă eram în Bulgaria, oamenii ziceau: „Sunt veşti că Sfânt era ceva nou şi necunoscut, nimeni nu se
în Rusia sunt boli şi foamete.“ Nu aş fi vrut să plec de împotrivea. Dar după ce Biserica Evanghelică, care
acolo. Acolo erau de toate, puteai să cumperi orice. Mă aparţinea Uniunii Ruse a Creştinilor Evanghelici, a
gândeam: „Eu o să stau aici, să meargă numai bărbăţii trimis o scrisoare direcţiei Uniunii la Petrograd, în care
în Rusia.“ Nu ştia nimeni de gândurile acestea ale mele. cerea ca Uniunea să se pronunţe cu privire la această
Dintr-o dată m-am îmbolnăvit, exact în seara dinaintea nouă învăţătură, lucrurile s-au schimbat. Conducerea
plecării. Atunci m-am rugat: „Doamne, vindecă-mă şi mă Uniunii, în frunte cu Ivan Stepanovici Prohanov, a
voi duce în Rusia.“ Dimineaţa ne-am dus, am cumpărat răspuns în felul următor: „Învăţătura penticostalilor
provizii şi am plecat. Însă nici foametea şi nici alte este o erezie care duce la pieire şi învăţătorii care o
greutăţi nu i-au abătut pe misionari de la scopul venirii propovăduiesc trebuie izgoniţi din biserici“. Lui Ivan
lor în această ţară ruinată. Deja după şase săptămâni Voronaev şi lui Vasili Koltovici le-a fost interzis să mai
după sosire, au reuşit să adune şi să analizeze informaţii vină în biserica evanghelicilor. În acelaşi timp, au fost
despre situaţia actuală a vieţii spirituale din ţară. Aceste daţi afară din biserică aproximativ o sută de oameni
informaţii le erau necesare pentru stabilirea direcţiilor care au primit botezul cu Duhul sau care simpatizau
principale ale lucrării lor misionare. În 28 septembrie cu noua învăţătură. Ivan Voronaev a fost nevoit să se
1921, Ivan Voronaev scrie prima scrisoare din Odessa folosească de experienţa dobândită în New York şi să
adresată lui G.R. Flower: Dragul meu frate în Cristos! deschidă o biserică penticostală autonomă. Primele
Te salut în numele preţios al Domnului nostru Isus servicii s-au ţinut în apartamentul paznicului de la gara
Cristos, care vine în curând! Acum şase săptămâni din Odessa, Tutkin. Apartamentul se afla la subsolul
am ajuns din Bulgaria în Odessa, Ucraina. Acum am clădirii gării. Mai târziu au închiriat o clădire pe strada
toate drepturile, ca un cetăţean rus (după ce am stat 10 Sabanski, în vecinătate cu temuta Direcţie Politică de
ani în America şi Bulgaria). Deocamdată m-am stabilit Stat. Din 12 noiembrie 1921, biserica penticostală şi-a
în Odessa. Biserica ortodoxă greacă şi protestanţii început activitatea, fiind înregistrată sub denumirea
ruşi au acum libertate religioasă şi suntem foarte „Biserica Creştinilor Evanghelici“. Ca pastor al bisericii
recunoscători Domnului pentru acest lucru. În Rusia şi a fost ales Ivan Voronaev. Într-un fel, Ivan Voronaev a
Ucraina există câteva biserici protestante, printre care fost pregătit pentru o astfel de întorsătură a lucrurilor,
biserici baptiste, creştini evanghelici (un fel de baptişti), ajutat fiind şi de experienţa acumulată în SUA. Totuşi,
adventiştii zilei a şaptea şi molocanii (quakeri), dar nu speranţa lui era ca mişcările protestante să răspundă
este nicio denominaţie penticostală. Am predicat într-o cu mai multă bunăvoinţă la învăţătură penticostală. În
biserică baptistă în Odessa şi am fost binecuvântaţi: Statele Unite, penticostalismul a fost iniţial bine primit,
două suflete au primit botezul cu Duhul Sfânt, aşa problemele începând să apără abia după ce mişcarea
cum scrie în Faptele Apostolilor 4:4, şi multe suflete s-a cristalizat şi a devenit mai puternică. Aici însă,
au început să se roage pentru botezul cu Duhul Sfânt. uniunile baptiste şi evanghelice au respins învăţătura
Printre greco-catolici se întâmplă acum o trezire mare, despre Cincizecime de la bun început, iar oamenii care
dar nu există literatură în limba rusă. Bibliile, Nou simpatizau cu ea, erau daţi afară din biserici.
Testamentele, tratatele şi articolele sunt foarte puţine,
din cauza lipsei de libertate a presei. Oamenii sunt (Va urma)
însetaţi după Cuvântul lui Dumnezeu. Vă rog să vă
rugaţi pentru Rusia şi pentru timpurile grele prin care
trece. Vă rog să vă rugaţi şi pentru mine! Nu se mai
pot trimite prin poştă cecuri, nici din America în Rusia,
nici invers; puteţi trimite doar scrisori. În multe oraşe
din Rusia, este foamete din cauza secetei. Avem mare Extras din cartea Mesagerul Cinzecimii.
nevoie de ajutorul Americii. Vă implorăm să nu ne uitaţi Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,

19
şi să vă rugaţi pentru noi. Vă rog să-mi trimiteţi revista Editura Scriplum, Oradea (www.scriptum.ro)
„Evanghelia Pentecostului“ la adresa: Voronaev I.A., str.
PRIETENIE

„Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”
(Proverbe 17:17)

O prietenie adevărată nu o găseşti gata făcută. Mai degrabă găseşti o perlă decât un prieten.
Prietenii adevăraţi sunt greu de găsit, dificil de părăsit şi imposibil de uitat.

Un singur prieten adevărat contribuie mai mult la fericirea noastră,
decât o mie de vrăjmaşi la nenorocirea noastră.

Prietenia curată este cel mai mare dar pe care o persoană îl poate oferi alteia.
Caracterul prieteniei vorbeşte despre calitatea propriului suflet.

Domnul este prietenul înaintea căruia îţi poţi descărca toată povara inimii, cu bune şi rele,
grâu şi pleavă, ştiind că blândeţea mâinilor Lui va lua totul şi va face selecţia, păstrând ceea ce
merită să fie pastrat
şi, cu suflarea bunătăţii Lui, va da deoparte ceea ce trebuie aruncat.

Prietenia este la fel ca banii, mai uşor de făcut decât de păstrat.

Una din metodele de a te scăpa de prieteni este:
„Dă-le bani împrumut. Nu o să-i mai vezi nici pe ei, nici banii”.

Prietenii sunt persoanele cu care ne binecuvântă Dumnezeu sau cu care ne pedepseşte.

Prietenii buni sunt îngeri care ne ajută să păşim, atunci când aripile parcă şi-ar fi uitat zborul…

Cel care vine la tine doar să se laude cu propriile reuşite
şi să plângă pe umărul tău atunci când îi este greu…nu-ţi este prieten.
Un prieten este cel care împarte cu noi bucuriile şi îndepărtează lacrimile noastre.

Când îţi faci un prieten nou, nu-l uita pe cel vechi.

Când prietenii te părăsesc, nu uita că sunt doar oameni şi nimic mai mult.

Prietenia este o floare care înfloreşte în toate anotimpurile, dar numai în grădina unei inimi
plină de jertfă. Parfumul ei etern şi universal, curăţă mintea şi aduce mulţumire fără preţ.

Aşa să te porţi cu prietenul, ca şi cum ţi-ar putea deveni duşman.
Să fii de folos prietenului, atât cât să nu-ţi dăuneze ţie.

Cel ce se străduieşte să adune mulţi prieteni, câştigă deopotrivă şi duşmani.

Prietenia adevărată nu poate exista decât între oameni cinstiţi. 

Fericit este cel ce găseşte câţiva prieteni buni pe calea vieţii. 

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080