You are on page 1of 20

„Învaţă-l pe copil ...

Cuprins
O motivaţie pentru părinţi
În Biblie este scris: „Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie s-o
urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe
20:6), iar următoarele versuri cred că ilustrează foarte frumos acest
adevăr:
Am luat o bucată de lut într-o zi / Şi am frământat-o încet; / Şi sub
apăsarea degetelor mele / Ea s-a lăsat modelată de voinţa mea.
/ M-am întors după câteva zile: / Am simţit lutul întărit, / El mai
păstra forma pe care i-am dat-o / Dar n-am mai putut-o schimba.
3 Editorial
„Păstrează ce ai!” – dacă ai primit bine –
/ Am luat o bucată de “lut viu” / Şi am format-o uşor zi de zi, / Editorii
Modelând-o măiestru cu mâinile mele / Într-o inimă vie de copil.
/ M-am întors peste ani: / Şi-am văzut un adult. / El mai pastra
forma imprimată în copilărie, / Dar eu nu l-am mai putut schimba.
Copiii sunt bucuria şi perspectiva părinţilor şi ceea ce era
ilustrat în poezia de mai sus este foarte adevărat; ceea ce este
sădit astăzi în copii, va răsări în tinerii de mâine.
Francisc Xavier a spus: „Daţi-mi un copil care încă nu a 4 Închinători în Duh şi în adevăr
împlinit şapte ani, şi, după ce vi-l voi da înapoi, veţi putea face cu Relaţia dintre păcat şi boală, neprihănire şi
el ce veţi voi” Lenin a spus şi el: „Daţi-mi patru ani să îi învăţ pe sănătate – Simion Buzduga
copii şi sămânţa pe care o voi pune în ei, nu va putea fi niciodată
distrusă”. Domnul, care este mai presus de orice om, vrea să ne
facă şi pe noi conştienţi de importanţa educării copiilor în lumina
Scripturilor. Însuşi Domnul Isus, când era pe pământ, a spus
ucenicilor săi: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci
Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei” (Luca 18:16). Doresc 8 Doctrine biblice
să ilustrez acest verset prin următoarea experienţă personală: Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
Am întâlnit odată o fetiţă pe nume Tamita. Era foarte murdară,
lui Dumnezeu (partea a VIII-a) – Iosif Anca
tunsă scurt, iar hăinuţele de pe ea erau rupte, dar se juca în voie cu
niste băieţi de vârsta ei. Când şi-a dat seama că o privesc, s-a întors
şi s-a uitat la mine cu nişte ochi mari, negri. Am stat aşa, câteva
secunde şi ochii mei s-au umplut de lacrimi. În faţa mea era un copil
neglijat de familie, care petrecea majoritatea timpului pe stradă şi
învăţa singurul lucru care putea să îl vadă pe stradă: duritatea face
legea. Ochii aceia frumoşi, care m-au privit un timp, nu i-am putut 12 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
uita până în ziua de azi, pentru că mesajul lor parcă striga: „Vreau să Scrisoarea a XXXIII-a – Zaharia Bica
fiu şi eu iubită de Cineva!” Sunt atâţia copii care strigă acest mesaj
în fiecare zi, chiar dacă mulţi nu o fac cu voce tare. Prin gesturile şi
acţiunile lor, îţi poţi da seama de acest mare adevăr. Este minunat
că Cineva într-adevăr îi iubeşte foarte mult, dar are nevoie de slujitori
care să meargă şi să spună: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu

14 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16)
Eşti tu gata azi să răspunzi chemării lui Dumnezeu pentru tine?
Eşti tu gata să fii instrumentul folositor în mâna lui Dumnezeu?
Vorbirea măsurată – Cristian Dan
El te aşteaptă! Are mult de lucrat cu tine, doar să-I spui astăzi
un DA! Roagă-te, cere-I Domnului să îţi arate planul Său pentru
viaţa ta şi VINO! E mult de lucru în via LUI!
Şi nu uita: influenţa pe care o putem avea noi asupra copiilor şi
învăţătura dată din Cuvântul lui Dumnezeu va putea sa îi marcheze
pentru tot restul vieţii lor!
L. S. 16 Înţelepciune pentru înţelepţi
Poţi păstra un secret? – Iosif Anca
Fondurile necesare editării si distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul 17 Experienţe

Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis O călătorie din Ukraina în SUA – Extras din
Mesagerul Cincizecimii
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB
0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
„Păstrează ce ai!” – dacă ai primit bine
Promisiunea binecuvântată a Domnului Isus Hristos: exemplu: Judecători 17-18 – aici apare o formă de închinare
„Eu vin curând”. (este urmată de sfatul) „Păstrează ce idolatră, întâi într-o familie, apoi, ea capătă valoare oficială
ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa” (Apocalipsa 3:11). Se printr-un levit şi în scurt timp se instituie ca şi cult al seminţiei
ridică însă întrebarea pertinentă: „Această promisiune se daniţilor: „Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui
adresează tuturor creştinilor, indiferent de felul în care cred Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei
şi practică cele scrise în Biblie? Pentru că este cunoscută Daniţilor, până pe vremea robirii ţării. Au aşezat pentru ei
scuza generală a celor ce se mulţumesc cu o viaţă spirituală chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cât a fost
superficială: „Eu aşa am primit!” În analiza problemei, vom casa lui Dumnezeu la Silo” (Judecători 17:30-31). Aşadar
încerca să conştientizăm pe cel ce vrea să se cerceteze: pentru evrei sfatul era: „Păstrează ce ai, dacă ai primit
„Cum a primit?”; „De la cine a primit?” Apostolul Pavel de la Moise, dar nu de la nepotul lui Moise” Iar pentru
scria unor credincioşi cărora le era părinte spiritual: „Vă fac noi, neamurile, recomandarea este: „Astfel, deci, după
cunoscut, fraţilor Evanghelia pe care v-am propovăduit-o pe cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul (de la unul care
care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, călca pe urmele lui – 1 Corinteni 11:1 - Pavel, nu de la
dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, unul care doar purta numele Lui, nici chiar dacă făcea
degeaba aţi crezut” (1 Corinteni 15:1). Fiindcă ei primiseră o minuni în acest nume – Matei 7:21-23), aşa să şi umblaţi în
doctrină corectă, nu trebuia decât să rămână statornici, dar El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după
nu se poate oferi aceeaşi încredere celor ce au primit eronat învăţăturile care v-au fost date şi sporind în ea cu mulţumiri
cunoştinţa despre Dumnezeu şi mântuire, ca act al credinţei către Dumnezeu” (Coloseni 2:6-7). Nu luaţi greşit cuvintele
şi ca proces în vederea moştenirii vieţii veşnice. care se referă la statutul social, nu la cel spiritual: „fiecare
Vom lua câteva exemple din Scripturi, că doar pentru să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care
aceasta ne-au fost scrise. Dumnezeu a dat Legea prin l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am
Moise şi oricine păstra cele scrise în cărţile lui, beneficia de aşezat-o în toate Bisericile” (1 Corinteni 7:17).
binecuvântările scrise la sfârşitul lor. Istoria generaţiilor ce Unii se scuză cu faptul că Dumnezeu nu le-a spus-o
au urmat după el, dovedeşte că tendinţa generală a fost în a pe alte căi, dar să citească Psalmul 50:21-22 - „Iată ce ai
nu păstra sau a păstra ceva greşit, în combinaţii vinovate de făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar
adevăr şi eroare. Astfel, toţi regii lui Israel au mers pe calea te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama, deci,
lui Ieroboam, iar cei ai lui Iuda au respectat în parte Legea voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfîşii, şi să
lui Dumnezeu – menţiunea păstrării înălţimilor apare ca o nu fie nimeni să vă scape”. Îşi vor aminti când vor întreba
problemă majoră în buletinul lor de analize spirituale. Totuşi, ca Esau: „N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?”
regi ca Ezechia şi Iosia s-au remarcat prin întoarcerea la Legea (Geneza 27:36), dacă au uitat sfatul înţeleptului: „Ţine
lui Moise. Despre o asemenea atitudine este scris: „Împăratul învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa
a dat următoarea poruncă întregului popor: «Prăznuiţi Paştele ta” (Proverbe 4:13). Ordinea este: întâi o primire bună, apoi o
în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris păstrare bună: „Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul;
în această carte a legământului» Paşte ca acestea nu se cine păstrează priceperea, găseşte fericirea” (Proverbe
prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi 19:8). Altfel ce să păstrezi, dacă ai moştenit „minciună şi idoli
în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda” (2 Regi deşerţi” (Ieremia 16:19)? Apostolul ne învaţă să fim selectivi
23:21-22). Lui Iosia putea Domnul Dumnezeul evreilor să-i şi apoi credincioşi: „Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce
spună: „Păstrează ce ai, pentru că ai de la Moise, iar Moise este bun” (1 Tesaloniceni 5:21); „Adu-ţi aminte, deci, cum ai
de la Mine”. Mai târziu, cărturarul iscusit şi credincios, Ezra, primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:3).ţ
revine la adevăr cu o altă sărbătoare: „Şi au găsit scris în Prin paginile revistei noastre încercăm să „predăm”
Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie cunoştinţe care să fie vrednice „de primit”, încât în urmă să
să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii a şaptea. putem spune ca apostolul: „ce aţi primit şi auzit de la mine şi
Atunci au trimis să răspândească vestea aceasta în toate ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”
cetăţile lor şi la Ierusalim: «Duceţi-vă la munte şi aduceţi (Filipeni 4:8-9). Doamne ajută!
ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, Editorii
ramuri de finic şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi,
cum este scris»... Toată adunarea celor ce se întorseseră din
robie a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din vremea
lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta,
nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa
ceva...” (Neemia 8:14-17). Din nou,
trimiterea este la adevăr, pe linia: Iosua
(cel care a împlinit tot – Iosua 11:15) –
Moise – Dumnezeu. Dar să luăm un alt
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
1. Relaţia dintre păcat şi boală al sănătăţii, iar o atitudine aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi
Cuvântul lui Dumnezeu
prezintă cauzele care contribuie
binevoitoare este un medicament
de excepţie: „Neliniştea din inima
fără vină în judecata Ta” (Psalmul
51:4). Biciul tribunalului suprem
la declanşarea bolilor fizice – omului îl doboară, dar o vorbă l-a făcut să se mărturiseasă
diagnosticarea şi tratamentul lor. bună îl înveseleşte” (Proverbe Domnului, căci păcatul produce
Când are loc sondarea problemei 12:25). Faptele firii pământeşti stres: „Câtă vreme am tăcut, mi
şi se ajunge la rădăcina ei, de sunt la originea bolilor şi a scurtării se topeau oasele de gemetele
cele mai multe ori cauzele sunt de vieţii. Orice păcat este o răzvrătire mele necurmate. Căci zi şi noapte
ordin spiritual. De exemplu stresul împotriva lui Dumnezeu, iar mâna Ta apăsa asupra mea;
şi depresia - bolile secolului XXI, păcatele descrise în Galateni mi se usca vlaga cum se usucă
reflectă gradul ridicat de apostazie, 5:19-21, ca faptele firii pământeşti pământul de seceta verii. Atunci
prin ignorarea imperativelor sunt cele mai puternice „lovituri” în Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu
divine – încălcarea poruncile propriul trup al celui ce le comite. mi-am ascuns fărădelegea. Am
sfinte. Dumnezeu a zis: să nu Voi prezenta în continuare zis: «Îmi voi mărturisi Domnului
te temi / îngrijorezi, să nu urăşti efectele negative asupra stării de fărădelegile!» Şi Tu ai iertat vina
etc. Păcatul este cea mai uriaşă sănătate ale faptelor firii pământeşti, păcatului meu” (Psalmul 32:3-5).
povară a lumii, prin efectele lui începând cu păcatele trupului: Săgeţile efectelor păcatului produc
multiple. Păcatul este fărădelege, „preacurvia, curvia, necurăţia, apăsare: „N-a mai rămas nimic
o neascultare de Dumnezeu şi desfrînarea”, pentru care cazul sănătos în carnea mea, din pricina
chiar împotrivirea făţişă faţă de David este semnificativ. După ce mâniei Tale; nu mai este nici o vlagă
El (Numeri 15:22-23; 1 Ioan 3:4), a comis păcatul adulterului, el se în oasele mele, în urma păcatului
iar consecinţele lui sunt bolile ce roagă Domnului: „Împotriva Ta, meu. Căci fărădelegile mele se
scurtează viaţa şi în final aduc numai împotriva Ta, am păcătuit şi ridică deasupra capului meu; ca
moartea. Stresul în exces este am făcut ce este rău înaintea Ta; o povară grea, sunt prea grele
factorul cel mai dăunător pentru mine. Rănile mele miroase
greu şi unt pline de coptură, în
urma nebuniei mele” (Psalmul
38:3-5). Apoi urmează simptomele
unei depresii în forme diferite:
uşoară, accelerată sau severă. O
tristeţe accentuată acompaniată
de ruşine şi teamă „Sunt gârbovit,
peste măsură de istovit; toată ziua
umblu plin de întristare” (Psalmul
38:6b). Nu lipsesc din descriere
mirosul rănilor puroiate, oboseala,

4
extenuarea, vinovăţia, neliniştea, cât vei trăi”. Lăcomia fiind şi ea o 17:19a). Cine nu se vindecă de
tulburarea inimii, suspinurile, pulsul închinare la idoli, scurteză viaţă, această boală va trăi puţin: „Cel
ridicat, izolarea, durerea, insomnia: dar „cel ce urăşte lăcomia îşi rău este doborât de răutatea
„Căci o durere arzătoare îmi mistuie lungeşte zilele” (Proverbe 28:16b). lui” (Proverbe 14:32a). Zavistia
măruntaiele şi n-a mai rămas nimic În lumea aceasta Dumnezeu – resentiment faţă de cineva,
sănătos în carnea mea. Sunt fără i-a pedepsit pe israeliţi pentru a ţine necaz pe cineva – este
putere, zdrobit cu desăvârşire; închinarea la idoli şi mulţi „au un factor de putrezire a oaselor
tulburarea inimii mele mă face să pierit în pustie” (1 Corinteni 10:5); (Proverbe 14:30b). Dezbinarea
gem. Doamne, toate dorinţele mele în lumea veşnică, Dumnezeu este provocată de diverse motive,
sunt înaintea Ta şi suspinurile mele nu-i va accepta pe închinătorii dar şi de pârâtor (Proverbe
nu-Ţi sunt ascunse. Inima îmi bate la idoli în Împărăţia Sa. Vrăjitoria 16:28b). Toate aceste manifestări
cu tărie, puterea mă părăseşte şi (ocultismul, spiritismul) este un produc insomnii, stres, slăbiciuni
lumina ochilor mei nu mai este cu alt păcat care îi va scoate din generale, pierderea aptitudinilor,
mine. Prietenii şi cunoscuţii mei se gloria veşnică pe toţi cei care o devalorizare, nefericire şi absenţa
depărtează de rana mea şi rudele practică (Apocalipsa 21:8). Şi nu entuziasmului în viaţă.
mele stau de o parte” (Psalmul doar atât, Biblia arată sfârşitul Invidia bulversează fericirea
38:7-11). Toate acestea infectează groaznic, lamentabil, al unor şi răutatea distruge: „Dacă se
atât organismul fizic, cât şi sufletul. oameni care au încălcat porunca încrede în rău, se înşeală, căci răul
Biblia merge mai departe spunând divină care interzice astfel de îi va fi răsplata. Ea va veni înainte
că urmează şi alte consecinţe ale manifestări demonice (Exodul de capătul zilelor lui şi ramura lui
pedepsei divine: „Căci Dumnezeu 22:18; Deuteronom 18:10). nu va mai înverzi” (Iov 15:31-32).
va judeca pe curvari şi pe Printre ei sunt: ghicitorul Balaam Solomon observă acelaşi destin
preacurvari”(Evrei 13:4b). Sida, (Numeri 31:8), Izabela (2 Regi şi îndeamnă: „Dar nu fi nici peste
bolile venerice, sunt rezultatele 9:30,37) Elima vrăjitorul (Fapte măsură de rău şi nu fi fără minte:
încălcării poruncii purităţii fizice. 13:10-11), Babilonul (Apocalipsa pentru ce vrei să mori înainte
Stresul şi depresia vor provoca 18:4, 23) şi alţii. de vreme?” (Eclesiastul 7:17).
mai devreme sau mai târziu, Păcatele relaţionării cu Răzbunarea şi înşelăciunea sunt
alte boli ca urmare a emoţiilor şi semenii – păcatele personalităţii: la ordinea zilei şi în societatea
sentimentelor negative ale acestor „vrăjbile, certurile, zavistiile, postmodernă, aşteptând să intre
păcate îndreptate împotriva mâniile, neînţelegerile, dezbi­ şi în rândurile celor credincioşi,
trupului care este Templul Duhului nările, certurile de partide, iar efectele sufleteşti şi fizice
Sfânt (1 Corinteni 6:19-20). David pizmele”, sunt o altă categorie negative, nu vor întârzia să
cere ştergerea vinovăţiei, o curăţire de fapte ale firii pământeşti, ce apară, dar „Oamenii setoşi de
de murdăria păcatului şi iertarea afectează sănătatea, întrucât sânge şi de înşelăciune, nu vor
(Psalmul 51:1-12). angrenează sentimentele în mare ajunge nici jumătate din zilele
Lista faptelor firii continuă cu măsură, raţiunea şi voinţa. Sinele lor” (Psalmul 55:23). Dumnezeu
închinarea la idoli şi vrăjitoria – sau egocentrismul prin mândrie hotărăşte, în anumite situaţii, ca
păcatele intrării sub supremaţia şi aroganţă generează toate zilele oamenilor să fie scurtate. În
lui Satan. De-a lungul timpului, aceste păcate care dăunează, Psalmul 102:23-24, citim: „El mi-a
idolatria a îmbrăcat diverse în realitate, relaţiilor omului cu frînt puterea în drum şi mi-a scurtat
forme, de la închinarea înaintea Dumnezeu. Ele sunt şi cauzele zilele. (şi rugăciunea în smerenie
idolilor materiali sau a imaginilor majorităţii bolilor. Resentimentele, şi pocăinţă) Eu zic: «Dumnezeule,
interzise de Dumnezeu, până la ranchiuna, ura, duşmănia sunt nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
idolatrizarea unor persoane, a de fapt manifestarea mândriei. Tu, ai cărui ani ţin veşnic!»”. Moise
unei arte, profesii, poziţii. Cea mai Solomon scrie: „Prin mândrie se constată că omul îşi sfârşeşte
periculoasă manifestare o au cei aţâţă numai certuri” (Proverbe zilele sub mânia divină, ca urmare
care se cred idoli şi fură prezenţa 13:10b). Limba stricată produce a faptelor lui: „Tu întorci pe oameni
slavei lui Dumnezeu (Isaia 48:8). numai răni sufleteşti (Proverbe în ţărână şi zici: «Întoarceţi-vă fiii
Articolul unei reviste conţinea 15:4). Vrajba înseamnă răutate, oamenilor!» Noi suntem mistuiţi
următoarea întrebare: „Spune-mi duşmănie - „cine iubeşte certurile de mânia Ta şi îngroziţi de urgia
cine este idolul tău, ca să-ţi spun iubeşte păcatul” (Proverbe (continuare în pagina următoare) 5
Ta. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi suflet şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24).
la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. Soţul şi soţia trebuie să fie prieteni intimi. În viaţa
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni lor de toate zilele trebuie să primeze mântuirea şi
se duc anii ca un sunet” (Psalmul 90:3-9). iubirea: „a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul
Păcatele nestăpânirii de sine: uciderile, şi aurul” (Proverbe 22:1b). Comunicarea trebuie să
beţiile şi îmbuibările, se adaugă la factorii bolii se bazeze pe „sfaturile pline de dragoste” (Proverbe
şi morţii premature. Atât uciderea fizică directă, 27:9b) şi pe acoperirea greşelilor, de aceea „Cine
cât şi ura sau suicidul, aduc în final moartea eternă, găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea” (Proverbe
ca pedeapsă (1 Ioan3:15). Beţia şi îmbuibarea, 18:22. Pentru prevenirea bolilor a căror sursă se află
pe lângă faptul că aduc sărăcie (Proverbe 23:21), în trăirea sentimentelor negative, înţeleptul Solomon
provoacă neînţelegeri, boli ale sistemului digestiv, ne îndeamnă să ne păzim gura şi limba pentru a ne
cardiovascular şi nervos, urmate de un deces scuti sufletul de multe necazuri (Proverbe 21:23).
prematur. În Osea 4:11 citim „Curvia, vinul şi mustul Spiritul de mulţumire aduce „un ospăţ necurmat”
iau minţile omului”. Acest fapt a fost dovedit de studii (Proverbele 15:15). „Limba dulce este un pom de
ştiinţifice. Alcoolul atrofiază suprafeţe din creier, ceea viaţă...” (Proverbe 15:4) iată de ce „Înţelepciunea
ce duce la pierderea latentă a personalităţii. Biblia este un izvor de viaţă pentru cine o are” (Proverbe
mai explică „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre 16:22a). Aşadar, înţelepciunea în privire, în cuvinte, în
cei ce se îmbuibează cu carne” (Proverbe 23:20); gânduri şi în fapte – înţelepciunea plină de dragoste,
„Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi este o puternică sursă de fericire şi sănătate.
va vorbi prostii” (Proverbe 23:33). Acelaşi adevăr Cine ne ajută în toată această aplicare a
este afirmat de apostolul Pavel atunci când scrie: dragostei? Bucuria desigur! „O inimă veselă
„Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin...” înseninează faţa” (Proverbe 15:13) şi „O inimă veselă
(Romani 14:21). De ce? Este un fapt demonstrat că este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”
vegetarienii se bucură de o viaţă mai bună şi de o (Proverbe 17:22). O bucurie permanentă ţine boala
longevitate sporită. departe (1 Tesaloniceni 5:16). Dumnezeu doreşte
să ne bucurăm în prezenţa Sa (Levitic 23:40). Un

2. Relaţia dintre neprihănire şi sănătate
Este dovedit faptul că roada Duhului Sfânt
(Galateni 5:23), este factorul esenţial de prevenire
fapt mai interesant ne sugerează apostolul Iacov:
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi
prin felurite încercări” (Iacov 1:2). Dacă David dorea
şi de menţinere a unei sănătăţi durabile, inclusiv să facă din Ierusalim culmea bucuriei sale, fie ca
de lungire a vieţii. Iată ce demonstrează un studiu noi cei mântuiţi să confirmăm aparteneţa noastră
în urma analizei vieţii celor credincioşi comparativ la împărăţie, pentru că ea este neprihănire, pace şi
cu ceilalţi: „Oamenii credincioşi au o părere mai bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17).
bună despre viaţă şi sunt mai sănătoşi”. S-a David, în urmă cu 3000 de ani prezenta o
constatat că religia (credinţa) contribuie la fericirea soluţie ca o garanţie a celor care doresc viaţa
individului, când majoritatea celor din comunitate (longevitatea şi fericirea). El apreciază că păzirea
sunt credincioşi. Sondajul a fost făcut pe un număr limbii, depărtarea de rău, căutarea păcii şi alergarea
de 200000 de persoane, dintre care 197857 au după ea este secretul unei vieţi împlinite (Psalmul
mărturisit acest adevăr când au fost chestionate. 34:12-14). Corectitudinea şi dreptatea constituie
Adevăraţii credincioşi sunt cei ce au roada Duhului o sursă a păcii: „Dreptatea şi pacea se sărută”
Sfânt în viaţa lor, care îi motivează pentru o trăire (Psalmul 85:10). Solomon spune: „Mai bine o bucată
cu folos. de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de
Să luăm în atenţie manifestarea dragostei. cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1). Acum în pragul
Aceasta se dovedeşte prin fapte, cuvinte şi priviri. revenirii Domnului trebuie să fim „găsiţi înaintea Lui
Înţeleptul Solomon atestă aceste stări: „O privire fără prihană, fără vină şi în pace” (2 Petru 3:14).
prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună Absenţa răbdării (aprinderea) produce şi
întăreşte oasele” (Proverbe 15:30); „Seninătatea declanşează toate relele, de aceea „este o cinste
feţei împăratului este viaţa şi bunăvoinţa lui este ca pentru om să se ferească de certuri” (Proverbe 20:3a).
o ploaie de primăvară” (Proverbe 16:15); „Cuvintele Poate fi un incident să te aprinzi într-o încrucişare
prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru de spade pe teme teologice sau administrative, dar
6
a fi stăpânit de aprindere anulează roada Duhului ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh
Sfânt numită îndelunga răbdare. Proverbul spune: blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui
„Este o cinste pentru un om să gândească şi apoi să Dumnezeu” (1 Petru 3:4).
vorbească, să măsoare de zece ori şi să taie o dată”. Înfrânarea poftelor – numită autocontrol sau
Domnul Isus afirma: „cine va răbda până la sfârşit, stăpânire de sine, prin control şi autoritate faţă
va fi mântuit” (Matei 24:13). Răbdarea noastră este de tentaţii rele, patimi, dorinţe păcătoase încheie
monitorizată, fapt confirmat de Domnul, bisericii lista roadei Duhului, slujind la prevenirea multor
din Efes (Apocalipsa 2:3), iar celei din Filadelfia, îi boli spirituale şi fizice. Solomon scrie: „Cine îşi
promite să fie păzită, căci a răbdat şi nu a obosit păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe
(Apocalipsa 3:10). necazuri” (Proverbe 21:23); „Cine este stăpân pe
Bunătatea este dorinţa de a face bine unei sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi”
persoane prin informări corecte, a pune un cuvânt (Proverbe 16:32b).
bun, favorabil şi a da o direcţie bună, a dori să nu De fapt toate faptele firii pământeşti sunt rodul
se producă suferinţă, supărare prin toate acţiunile nestăpânirii poftelor, al absenţei controlului şi ale
întrerprinse - „dragostea este plină de bunătate” nestăpânirii sinelui, ceea ce conduce la ruinarea
(1 Corinteni 13:4), după modelul divin: „Bunătăţile sănătăţii fizice. A avea roada Duhului Sfânt scuteşte
Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la atât trupul şi mai ales sufletul de cele mai cumplite
capăt”(Plângerile 3:22). boli. În tratarea problemelor spirituale, psihice, se
Facerea de bine presupune acţiuni concrete descoperă în majoritatea cazurilor, încălcarea stilului
pline de zel pentru apărarea binelui, prin fapte de de viaţă biblic: „Moartea şi viaţa sunt în puterea
caritate, ajutor material şi spiritual. Domnul Isus limbii” (Proverbe 18:21). Psihologia, medicina,
subliniază un adevăr concludent în aflarea fericirii cunosc un fapt biblic de netăgăduit: nestăpânirea
adevărate: „Este mai ferice să dai decât să primeşti” pentru gusturi şi plăcere stă în spatelor tuturor
(Fapte 20:35b). David susţine acelaşi lucru atunci păcatelor, ispitelor. Apostolul Pavel scrie: „Mă port
când spune: „Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi
îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Dumnezeu a dat
şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui. Domnul îl o poruncă omului, valabilă pentru toate veacurile:
sprijineşte, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi „Păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după
durerile în toate boalele lui” (Psalmul 41:1-3). Iată un tine, dar tu să-l stăpâneşti” (Genesa 4:7). Iată de ce
remediu pentru cei stresaţi sau căzuţi în depresie. alcoolul, tutunul, drogurile, ecranul şi orice e tentaţie
Credincioşia, fidelitatea faţă de cuvânt, nestăpânită, creează dependenţă. Dependenţa
statornicie în credinţă, în Dumnezeu, este un alt înseamnă lanţuri şi cătuşe, care imobilizează
remediu sfânt. Un exemplu elocvent îl constituie orice om cât de renumit sau anonim ar fi el. După
David. El rămâne statornic lui Dumnezeu indiferent dependenţă, urmează distrugerea, boala şi moartea.
de vitregiile care s-au abătut asupra vieţii sale. De Înfrânarea poftelor dă puterea de rezistenţă la ispite:
asemenea martirii – norul de martori – au preferat „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost
să rămână credincioşi lui Dumnezeu decât să se găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o
lepede de El. Familiile în care soţii şi soţiile trăiesc în Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1:12).
fidelitate, se bucură de fericire, sănatate, optimism În concluzie, putem alege să fim o albină, care
şi mulţumire interioară. culege nectarul din floare în floare, sau putem alege
Blândeţea este capacitatea şi puterea dată să fim o muscă ce poartă microbi, viruşi şi bacterii din
de Dumnezeu prin care cineva se abţine când este cadavrele aflate în descompunere. Biblia este prima
provocat şi în loc să se manifeste cu ură, o face sursă de igienă şi sănătate spirituală, intelectuală şi
cu o profundă seninătate şi linişte. Domnul Isus îi fizică. Câte epidemii devastatoare ale limbii stricate,
consideră pe cei blânzi fericiţi. Ei moştenesc atât ale zvonurilor neadevărate ar fi eradicate, dacă s-ar
pământul acesta, printr-o longevitate mai ridicată, proceda la aplicarea acestor principii?
cât şi noul pământ datorită virtuţilor cereşti.
Blândeţea este o componetă a caracterului care Simion Buzduga
are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu – „omul
7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
AL LUI DUMNEZEU

(Partea a VIII-a)

Rezumatul părţilor I-VII se „receptează” prin dedicare şi consacrare: Darul
În perioada Vechiului Testament, lucrarea ajutorării / slujirii - un serviciu, o lucrare de slujire,
Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: îngrijire; a ajuta, a asista pe altul care este în nevoie –
implementarea teoretică a planului etern (revelaţia este abilitatea spirituală de serviabilitate ce-i ajută pe
şi inspiraţia biblică) şi susţinerea supranaturală alţii să-şi mărească efectivitatea, să-şi împlinească
a derulării lui prin semnele şi minunile aferente. scopul, slujba la care i-a chemat Dumnezeu prin
În perioada Noului Testament, prezenţa Duhului Duhul Sfânt. Darul învăţării - învăţătură, instruire,
a fost amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi doctrină este abilitatea spirituală / înţelepciunea de a
certificarea ei, până la încheierea glorioasă prin explica relevant adevărurile Bibliei. Darul îndemnării
înălţarea Lui la cer şi realizarea ispăşirii. Lucrarea / încurajării - a mângâia, a consola, a îndemna,
Duhului a continuat la nivel colectiv prin fondarea şi este lucrarea mângâierii, a îmbărbătării pentru ajutor
conducerea executivă a Bisericii, iar la nivel individual, şi vindecare, a întăririi celor slabi şi descurajaţi.
de la naşterea din nou la înviere şi proslăvire. La Îndemnarea te ajută să începi, să păstrezi, să refaci,
revenirea Domnului, moment aşteptat cu ardoare de să reîncepi, să sporeşti, să creşti. Darul dărniciei
Duhul şi de Mireasă, se va încheia lucrarea Duhului - a da, a împărţi, a împărtăşi. Contribuirea cu
Sfânt, în ce priveşte recuperarea creaţiei, când prin bunuri financiar-materiale în susţinerea economică
Duhul, materia moartă va fi readusă la viaţă. a membrilor adunării şi a lucrării lor, în mod liber,
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ permanent, sistematic şi cu bucurie, spre slava
începe cu naşterea din nou. Momentul botezului în lui Dumnezeu. Darul cârmuirilor - administrare,
apă trebuie să confirme teoretic şi practic naşterea guvernare, direcţionare, cârmuire; a conduce, a sta
din nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a unui înainte, a prezida, a menţine. Abilitatea de a face
destin nou. Duhul Sfânt se oferă prin credinţă, în planuri, de a organiza lucrări pentru realizarea voii
urma (timpul) rugăciunii. Prin botez, se realizează lui Dumnezeu în adunare; capacitatea de a atrage,
locuirea Duhului Sfânt în credincios şi se preia de a motiva şi direcţiona activitatea membrilor
controlul tuturor acţiunilor şi activităţilor, evident adunării pentru îndeplinirea slujbei lor. Darul
cu condiţia acceptării acestei lucrări călăuzitoare, milosteniei – a avea milă, compasiune, a acorda
făcând posibilă închinarea în duh şi adevăr. Scopul ajutor pentru consecinţele păcatului. Abilitatea de
prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul născut din ajutor spiritual, printr-o compasiune extraordinară.
nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi slujirea Înzestrarea divină de a avea milă pentru oamenii
prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie să care suferă consecinţele păcatului. Darul prorociei
ajungă la „starea de om mare,... înălţimea staturii – a prezenta gândul şi sfatul lui Dumnezeu.
plinătăţii lui Hristos”, căci în el operează „legea Prorocia este primirea şi comunicarea cu putere
Duhului de viaţă în Hristos Isus”. Cei care refuză şi claritate a cuvântului lui Dumnezeu potrivit cu
repetat să „rodească” - să dea voie Duhului Sfânt să situaţii particulare, cu scopul cercetării, pocăinţei
realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei, complăcându- şi edificării. Cartea Fapte cuprinde relatări despre
se în stări păcătoase „este cu neputinţă să fie înnoiţi lucrarea sfântă care beneficia de aportul prorocilor
iarăşi şi aduşi la pocăinţă...”. în plan spiritual. Darul înţelepciunii – înţelepciune.
În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului Un cuvânt de înţelepciune este o cunoaştere

8 a fost înzestrată cu daruri supranaturale, care profundă, instantanee, asupra modului în care o
învăţătură, o revelaţie poate fi aplicată cel mai bine În Evanghelii întâlnim multe lucrări în care
într-un caz specific, în vederea rezolvării lui. Darul Domnul cerea celor în cauză credinţă. Astfel, cu ocazia
cunoştinţei - cunoaştere, cercetare, investigare. vindecării fiicei lui Iair, Domnul Isus a zis fruntaşului
Darul cunoştinţei oferă descoperirea prin Duhul sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36).
Sfânt a unui adevăr, informaţii despre ceva, cineva; Domnul l-a îmbărbătat să rămână ferm în credinţa care
revelaţia supranaturală a unei fapte sau întâmplări o avea când l-a chemat şi să reziste provocărilor celor
necunoscute. Descoperirile unui cuvânt de cunoştinţă care îi ziceau că fetiţa deja a murit. În cazul umblării pe
se aseamănă cu descoperirile profetice şi lucrează mare a lui Petru, totul a fost realizat prin credinţă. El
adesea împreună, dar sunt concrete şi folosesc unui s-a încrezut într-un cuvânt pe care Domnul i l-a spus,
scop imediat sau concret. iar când s-a îndoit, minunea s-a „oprit”. ,,Isus le-a zis
îndată: «Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!» «Doamne»,
Partea a VIII-a I-a răspuns Petru, «dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin
i) Darul credinţei - pistis (lb. greacă - cunoaştere, la Tine pe ape» «Vino!» i-a zis Isus. Petru s-a coborât
încuviinţare, încredere în adevăruri divine); abilitatea din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă
de a deosebi şi siguranţa încrederii în voia şi scopurile la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut;
lui Dumnezeu, cu privire la prezentul şi viitorul lucrării şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: «Doamne,
Lui; încrederea supranaturală de a vedea ce vrea scapă-mă!» Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a
Dumnezeu să facă (1 Corinteni 12:9). zis: «Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»” (Matei
Darul credinţei are la bază Cuvântul lui 14:27-31). Domnul a lăudat pe un sutaş roman care a
Dumnezeu, după cum darul credinţei mântuitoare zis: „«…Ci, zi o vorbă şi robul meu va fi tămăduit...»
se bazează pe Cuvântul Scripturilor. Definiţia Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş,
generală a credinţei este valabilă şi pentru darul S-a întors spre norodul, care mergea după El şi a zis:
credinţei: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită «Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă
în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare atât de mare»” (Luca 7:7-9). Domnul aşteaptă de la
despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). După noi să credem în lucrările Sale: ,,Isus a luat cuvântul
cum fără credinţă este imposibil să ne apropiem de şi le-a zis: «Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat
Dumnezeu şi să fim mântuiţi, la fel darul credinţei vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:
oferit în lucrarea Duhului este operabil numai prin «Ridică-te şi aruncă-te în mare» şi dacă nu se va îndoi
cei ce pot să creadă în anumite lucrări şi astfel să în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea
le poată face posibile. Avraam este numit părintele lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere,
credinţei, pe baza încrederii în cuvântul primit de la când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea”
Domnul: ,,Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în (Marcu 11:22‑24); ,,Cine va crede şi se va boteza,
ţara făgăduinţei…Prin credinţă a adus Avraam jertfă va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Iată
pe Isaac…Căci se gândea că Dumnezeu poate să semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele
învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua
din morţi l-a primit înapoi” (Evrei 11:9-19). În istoria în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va
poporuui lui Dumnezeu au urmat alţi oameni ai vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii
credinţei, între care cel mai folosit de Dumnezeu a se vor însănătoşa” (Marcu 16:16-18).
fost Moise. Primul lui act de credinţă a fost părăsirea La apostoli, întâlnim frecvent darul credinţei în
Egiptului şi asocierea cu poporul lui Dumnezeu (Evrei relaţie cu darul minunilor, căci „toate lucrurile sunt
11:27‑29). Ilie ne este dat ca exemplu de credinţă în cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23). Credinţa lui
lupta spirituală şi controlul naturii (Iacov 5:17-18). Pavel a lucrat la realizarea minunii din călătoria şi
Credinţa celor trei din Babilon a ieşit în evidenţă din naufragiul în drum spre Roma. El a primit un cuvânt
declaraţia şi acţiunea lor hotărâtă de credincioşie faţă de la Dumnezeu, apoi, rămânând încredinţat, le-a
de principiile sfinte: ,,Iată, Dumnezeul nostru, căruia vorbit celorlalţi: ,,Un înger al Dumnezeului, al căruia
îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte
va scoate din mâna ta, împărate (ceea ce monarhul şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai
babilonean a recunoscut)…Nebucadneţar a luat înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit
cuvântul şi a zis: «Binecuvântat să fie Dumnezeul pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine»” De
lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în
îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au
încrezut în El...!»” (Daniel 3:17-28). (continuare în pagina următoare)
9
Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus” minunile „adevărate” purtau amprenta lui Dumnezeu,
(Fapte 27:23-25). Domnul spunea ucenicilor, că numit în Psalmi „singurul care face minuni”. Domnul
prin credinţa în Numele Lui se vor face multe lucrări a vorbit despre necesitatea miracolelor, când a zis:
supranaturale (Ioan 14:12-14), lucrări realizate şi „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu
înainte de venirea Domnului Hristos, tot prin acelaşi credeţi!” (Ioan 4:48); „«V-am spus», le-a răspuns
Duh (Evrei 11:33-40). Unii, prin credinţă au făcut Isus, «şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu, în
minuni, iar pe alţii, credinţa i-a făcut să reziste şi Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine…
să suporte toate greutăţile vieţii, fiind o conlucrare Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
adesea inseparabilă între credinţa în mântuire şi Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine,
credinţa în lucrările miraculoase divine. credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să
În concluzie, nu cred că se poate trasa o cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în
linie de demarcaţie „vizibilă”, să ştim până unde Tatăl»” (Ioan 10:25-38). Minunile sunt parte comună
lucrează credinţa unui om neprihănit, care se roagă cu „o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost
fierbinte (Iacov 5:16) şi darul credinţei, ca un dar vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei
special al Duhului. Totuşi, un dar al credinţei se ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia
evidenţiază prin siguranţa şi selecţia acelor lucrări lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile
supranaturale, pe care Dumnezeu le are în vedere Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!” (Evrei 2:3-4).
să le realizeze. În vremea când aceste daruri însoţesc cu succes
În biserici şi în lucrarera de evanghelizare, la slujba de predicare, oamenii sunt mai vinovaţi, dacă
slujbele de rugăciune şi în vederea lucrărilor de nu ascultă de Evanghelie, de aceea Domnul mustra
vindecare, dar şi în lucrări materiale, de strângere cetăţile în care a făcut multe semne şi totuşi nu se
de fonduri pentru lucrarea Domnului, credinţa pocăiseră (Matei 11:20-24).
este determinantă. De asemenea, în activităţi Aici se impune o atenţionare: Dacă minunile
de consiliere spirituală şi în predici scurte de Duhului sunt pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea
îmbărbătare, darul credinţei este o binecuvânatare oamenilor, „minunile” Satanei, au scopul împiedicării
prin care se edifică adunarea şi Evanghelia este oamenilor să creadă mesajul sfânt. Puterea lui
însoţită de mai multă putere. Simon din Samaria, despre care oamenii credeau
că este puterea lui Dumnezeu, în raport cu puterea
j) Darul minunilor Duhului lui Dumnezeu, prin care Filip făcea minuni,
– dunamis (lb. greacă - putere inerentă, a fi capabil, ce însoţeau Evanghelia şi dorinţa lui de implicare,
în stare; abilitatea supranaturală prin care unii arată că o viaţă care nu este înnoită de Duhul, nu
slujesc ca intermediar prin care Dumnezeu modifică este compatibilă cu întreaga lucrare a Duhului, ce
sau suspendă acţiunile sau legile naturii cu scopul are în vedere mântuirea, scop cu care sunt oferite
autentificării mesajului lui Hristos şi glorificării lui darurile Duhului. Cei care refuză să „alinieze” în
Dumnezeu; intervenţie supranaturală în ordinea ordine lucrările Duhului, vor fi condamnaţi în pofida
obişnuită a naturii, în ordinea legilor fizice, chimice pretenţiilor lor de lucrare: ,,Mulţi Îmi vor zice în
sau biologice. ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi
Darul minunilor este o dovadă de autentificare a în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele
mesajului Domnului Hristos, Cel care a spus: „Toată Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele
puterea mi s-a dat în cer şi pe pământ” şi o slavă Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am
pentru Dumnezeu. Au fost momente în istoria biblică cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi
şi istoria Bisericii în care Dumnezeu a lucrat cu mai fărădelege” (Matei 7:22-23). Viitorul va fi plin de
mare putere, dar niciodată în lucrarea lui Dumnezeu fenomene falsificate, în care vor fi cooptaţi toţi cei
n-au lipsit semnele şi minunile. Nicodim a recunoscut care întristează pe Duhul Harului şi nu înţeleg cum
rolul minunilor în vremea Domnului Isus când a zis: operează darurile Lui ,,Şi atunci se va arăta acel
„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea
Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el” (Ioan Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot
3:2). Oamenii pot să hipnotizeze, diavolul poate să felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu
realizeze unele minuni, este şi el o forţă spirituală, toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea
dar de-a lungul istoriei au fost atâtea situaţii în care pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului

10
oamenii şi demonii au trebuit să recunoască că ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:8‑10).
Pentru a exemplifica darul minunilor ne vom referi tămăduirilor, în cazul ologului din Listra: ,,El şedea
la perioade în care ele au fost mai frecvente. În vremea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat
eliberării din Egipt, prin Moise, Dumnezeu a realizat ţintă la el şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să
un lanţ al minunilor, fără precedent (Deuteronom fie tămăduit, a zis cu glas tare: «Scoală-te drept în
34:10-12). Elisei, în timpul unor regi idolatri a fost picioare». Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început
folosit pentru efectuarea mai multor minuni: fierul să umble” (Fapte 14:9).
de la secure s-a ridicat anulând legea gravitaţiei, Sunt diverse moduri de procedură în vindecarea
mâncarea otrăvită dintr-o oală, a devenit comestibilă supranaturală: ungerea cu untdelemn, rostirea unui
fără dezinfectanţi chimici, la fel apele amare au devenit cuvânt pe bază de credinţă, rugăciuni ale credinţei,
potabile şi bune la gust, înmulţirea untdelemnului etc. atingerea din partea celor care au acest dar. Am citit
În toate S-a slăvit Dumnezeu şi oricare dintre ele a despre un caz din Africa de Sud, cu ocazia trezirii
fost o necesitate imperativă. În perioada de început printre zuluşi, când mai mulţi bolnavi, printre care
a Bisericii: ,,Prin mâinile apostolilor se făceau multe doi orbi n-au reuşit să se urce în camionul care-i
semne şi minuni în norod” (Fapte 5:12). Între ele sunt transporta la locul adunării şi când a fost rugăciunea
prezentate cu detalii: învierea Tabitei şi orbirea lui pentru bolnavi, s-au vindecat acolo în drum. În toate
Elima, dar au fost multe, căci în slujirea lui Pavel din aceste situaţii, elementul comun este ca şi în cazul
Efes, „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin Domnului Isus Hristos: ,,puterea Domnului era
mâinile lui” (Fapte 19:11). cu El, ca să vindece” (Luca 5:17); ,,Şi tot norodul
În vremea noastră, cei cu darul minunilor sunt căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o
recomandaţi pentru rugăciune în diferite cauze în putere, care-i vindeca pe toţi” (Luca 6:19). Este
lucrarea locală şi sunt cei mai de folos în zonele de nevoie ca Duhul să împartă daruri de tămăduire, ele
misiune, unde ajunge Evanghelia pentru prima dată fiind o necesitate în orice vreme. Cunosc o familie
sau în timpuri de prigoană. de pe valea Mureşului, în care se născuse o fetiţă
ce avea o boală care necesita un tratament mai
k) Darul tămăduirilor - iama (lb. greacă - vindecare, greu şi de durată. Doctoriţa i-a sfătuit să înceapă
a face întreg); lucrarea de intermediere prin care repede tratamentul. Ei au acceptat, dar numai
Dumnezeu restaurează sănătatea oamenilor fără după rugăciunea de binecuvântare, care, datorită
mijloace naturale; putere supranaturală de a vindeca orarului aglomerat al slujitorului de sector, a putut
boli (1 Corinteni 12:9,28). Doctrina biblică referitoare avea loc numai într-o slujbă de joi seara. În seara
la darul tămăduirilor nu anulează alimentaţia aceea, spre surprinderea lor, a intrat fratele Ioan
sănătoasă, nici activitatea medicală, ci numai practicile Mazăre de la Boşorod. A fost chemat la rugăciunea
cu conţinut bioenergetic şi de factură spiritistă de binecuvântare şi, inspirat, a rostit cuvinte pline de
(Coloseni 4:14; 1 Timotei 5:23). Harul nostru este că putere pentru vindecare şi fetiţa s-a vindecat complet.
pe lângă aceste remedii generale, Dumnezeu poate Un frate din Bihor, care era bolnav pe moarte, mi-a
prin jertfa Domnului Isus vindeca, nu numai ierta. povestit cum s-a vindecat singur acasă, când într-o
Iertarea reabilitează duhul, vindecarea reface trupul: zi, în timp ce se ruga, Domnul i-a spus că s-ar putea
„El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat vindeca oricând, dar nu are credinţă. El a întrebat:
bolile noastre” (Matei 8:17). Evangheliile abundă în „Doamne, dar ce să fac să dobândesc credinţă?” Şi
prezentarea cazurilor de vindecare, efectuate de Domnul i-a spus: „Citeşte vindecările din Evanghelii!”
Domnul Hristos în lucrarea Lui. În vremea primilor La un moment dat, după ce a citit vindecările scrise
apostoli au fost multe vindecări prin darurile Duhului, în Matei, a început să se roage şi a venit peste el o
dintre care unele sunt nominalizate în textul biblic: măsură de credinţă şi de putere şi a fost vindecat.
,,Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin Adesea o vindecare naşte credinţă şi pot urma
mâinile lui Pavel; până acolo că peste cei bolnavi altele. Noi trebuie să ne rugăm cu stăruinţă pentru
se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse că Dumnezeu doreşte să realizeze aceste lucrări –
de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei să fim gata în sfinţenie pentru orice lucrare bună.
duhurile rele” (Fapte 19:11-12); ,,Tatăl lui Publius Echipele de misionari, dar şi cele pentru rugăciuni şi
zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. vizite la bolnavi, sau pentru rugăciuni şi îndemnuri în
Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el adunare, pot să facă o lucrare autentică şi de folos
şi l-a vindecat. Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din pentru propăşirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
ostrovul acela, şi au fost vindecaţi” (Fapte 28:8-9). (va urma)

11
La apostolul Pavel vedem credinţa asociată cu darul Iosif Anca
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”.
(Eclesiastul 12:13)

Scrisoarea a XXXIII-a
Azi am primit scrisoarea ta, neaşteptat de repede aplica în propria ta viaţă principiile Domnului: „Nu zice: îi
şi m-am bucurat înţelegând că ce ţi-am scris, ţi-a mers voi întoarce eu răul! Nădăjduieşte în Domnul şi El te va
la inimă şi de acolo mai departe. Scrisoarea sosită ajuta” (Proverbe 20:22).
grabnic are o semnificaţie. Am aflat că ai început să te Acest principiu, aşa cum bine ai observat, nu poate
însănătoşeşti după zilele de lungă convalescenţă prin care face parte decât din morala individuală a celui credincios.
ai trecut, zile în care, aşa cum mi-ai scris, n-ai lăsat cartea Mi s-ar părea normal să te întrebi acum cum ar fi putut
din mână şi n-ai întrerupt rugăciunea. Bine ai făcut, căci în tânărul rege, Roboam, să aplice în dreptul lui acest
toată această perioadă, dincolo de efectele benefice ale prim principiu? Puteau şi regii trăi o morală individuală
rugăciunii şi lecturii, uitarea de sine ţi-a grăbit tămăduirea. bazată pe norme precum cea despre care mi-ai scris sau
Este o ciudăţenie pe care am văzut-o adesea acestea erau doar pentru oamenii de rând, el urmând doar
între oameni şi anume că unii se îmbolnăvesc şi dintr-o morala de stat? Este adevărat că în cadrul unei instituţii
accentuată preocupare egocentrică, iar alţii îşi află leacul acest principiu ar suna cam aşa: „Dar dacă se întâmplă
numai dacă se lasă furaţi oarecum de alte preocupări nobile, o nenorocire vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi
uitând de ei înşişi şi de durerile lor. Aşa că nu mai fi atât şi dinte pentru dinte, mână pentru mână şi picior pentru
de preocupat de tine însuţi şi nu-ţi mai analiza exagerat de picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie
amănunţit gândurile; ele vin şi pleacă, schimbându-se de pentru vânătaie” (Exodul 21:23-25). Atunci?...
la o clipă la alta. Vorba lui Homer din Odiseea: „Gândurile Atunci, adu-ţi aminte din Sfânta Scriptură de
omului se schimbă odată cu razele soarelui...”. personalităţi reprezentative pentru statul teocratic evreu,
În ce priveşte întrebarea ta legată de „simfonia care, cel puţin în anumite momente ale vieţii lor, au aplicat
Bizantină”, adică relaţia dintre Biserica creştină şi statul aceste principii de morală individuală. Totuşi, trebuie să
roman, nu-ţi voi scrie multe. Astăzi există suficiente cărţi recunosc că dorinţa omului de a se răzbuna şi a se război
care îţi pot da informaţii amănunţite despre acest subiect. pentru ofensa adusă este atât de adânc înrădăcinată în
Îţi voi spune doar atât: coabitarea dintre biserica creştină şi firea lui, încât de această dorinţă nu se poate desface
stat a dat naştere unui avorton, adică nu a dus la creştinarea decât cu ajutorul lui Dumnezeu, prin veghere şi printr-o
statului laic, cât la pătrunderea spiritului păgân în viaţa gândire înţeleaptă, aşa cum mărturiseşte şi textul pe care
bisericii, aşa că braţul secular a devenit repede braţul mi l-ai propus spre meditaţie.
pe care biserica l-a folosit în lupta împotriva oponenţilor Ca să-ţi aduc o dovadă în această privinţă, îţi amintesc
ei. Şi nu mă refer aici la păgâni, cât la cei care şi-au luat episodul care ne-a făcut să râdem amândoi, episod în care
libertatea de a gândi altfel şi a propovădui mântuirea prin marele legislator şi orator roman, Cato, a reuşit cu o singură
Hristos, diferit de tiparele tradiţionale. Biserica i-a numit smochină adusă în Senat să determine statul roman să
eretici, după cum ştii. Mai mult, s-a ajuns până acolo încât pornească război distrugător împotriva rivalului său, oraşul
aceştia din urmă erau mai urâţi decât păgânii în rândul Cartagina şi să-l şteargă de pe faţa pământului. Un singur
credincioşilor şi episcopilor. (Gândeşte-te la Ambrozie de argument... o smochină şi... un război nimicitor.
Milan a cărui operă ai citit-o în bună parte) Să nu te miri, Înainte de a pătrunde mai adânc în substanţa textului,
aşadar, că în foarte scurtă vreme Biserica, după ce s-a îţi atrag atenţia asupra cuvintelor pe care le-a rostit cel
dovedit ostilă oricărei forme de constrângere, va ajunge, în dintâi om despre care Scriptura spune că s-a răzbunat.
absenţa altor soluţii, să ceară pedeapsa cu moartea pentru Este vorba de Lameh, care şi-a mărturisit fapta în faţa
cei care se abăteau de la hotărârile sinoadelor. celor două neveste ale lui: „...Am omorât un om pentru
Şi pentru că tot eşti curios, „priscilianiştii”, această rana mea şi un tânăr pentru vânătăile mele” (Geneza
mişcare de înnoire duhovnicească ce şi-a avut începutul 4:23). Dacă te-ai răzbunat vreodată pentru vreo ofensă din
undeva în Peninsula Iberică, au fost se pare cei dintâi care partea cuiva, gândeşte-te bine la ceea ce s-a petrecut de
au fost supuşi din partea bisericii oficiale la cele mai aspre fapt atunci. Deşi nu ştiu care ar putea fi unitatea de măsură
rigori. Priscilian, acest studios al Bibliei şi iniţiatorul mişcării, pentru o ofensă, atunci când ai fost ofensat, ea avea totuşi
a fost executat de împăratul creştin Graţian, în anul 385 o măsură, numai că brusc în mintea ta şi în simţirea ta
d. Hr., evident la instigarea unor episcopi linguşitori. Mai ea a căpătat dimensiuni exagerate aşa încât atunci când
fac o singură observaţie şi cu asta am spus tot ceea ce te-ai răzbunat, tu ai răspuns pe măsura a ceea ce aveai
te interesează, şi anume că, în intenţia ei de a stârpi în minte şi în propria-ţi simţire. Cine a sporit oare atât de
ereziile de dragul unităţii statului, Biserica a folosit acelaşi mult în cugetul tău acea jignire? Oare mândria, orgoliul,
arsenal pe care l-a folosit statul păgân înainte de Edictul răutatea, ura şi altele din aceeaşi haită sau toate la un loc?
de la Milan pentru a reprima pe creştini. Primejdia pentru Merită să te gândeşti la asta şi ca să mă înţelegi mai bine,
Biserică s-a dovedit a fi instituţionalizarea ei şi implicit examinează cuvintele lui Lameh. Ofensa adusă lui a fost
o nouă morală care a dus la o contradicţie flagrantă cu doar o rană în corp, rana pe care el a perceput-o deformat
morala evanghelică, singura recomandată de Hristos ca întocmai ca pe o crimă şi de aceea răspunsul a fost pe
normativă în mod absolut pentru cel credincios. măsura acestei percepţii, o crimă şi nu o rană, aşa cum
Eu te sfătuiesc, aşadar, să te fereşti de spiritul s-ar fi cuvenit din punct de vedere juridic. Oare nu asupra
12 Bisericii instituţionalizate şi îţi vei păstra libertatea de a pericolului acestei percepţii deformate ne atrage Scriptura
atenţia când constată că: „Piatra este grea şi nisipul este propria-ţi onoare. Am spus „propria-ţi onoare” în sensul
greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai nobil pe care-l are această sintagmă în Cartea dragă ţie,
grea decât amândouă”? (Proverbe 27:3). Înţelegi acum că Proverbele: „Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie
tocmai pentru a împiedica un răspuns exagerat din partea mare...” (Proverbe 21:1).
răzbunătorului se preciza clar în codul juridic israelit „...ochi Dacă însă te gândeşti să răspunzi răului cu un alt
pentru ochi şi dinte pentru dinte”? Iată de ce Dumnezeu îşi rău, atunci nu eşti un om înţelept, ci mai degrabă...:
rezervă doar Sieşi dreptul la răzbunare întrucât El nu este „Cine se gândeşte să facă rău se cheamă un om plin
orbit de patimă, precum este omul. Trebuie să observăm de răutate” (Proverbe 24:8), ca în final să constaţi că tot tu
aici că celui aprins de flacăra răzbunării îi place să producă eşti cel ce ai pierdut fiindcă: „Omul nu se întăreşte prin răutate...”
mult mai multă suferinţă decât a suportat el, altfel spus, o (Proverbe 12:3).
întreită suferinţă: Aşadar, un război real şi dureros pentru o iluzie şi nici
– pentru răul ce l-a suportat, adică pentru răul în sine; aceea măcar durabilă: asta este răzbunarea. E o tuşă
– pentru că acest rău i-a fost pricinuit lui, adică are în doar pe chipul Nebuniei. Ţi-aş mai scrie ceva, ceva ce
vedere propria-i persoană; am observat în experienţele mele nefericite şi care ţine
– pentru a-l înspăimânta pe cel ce a făcut răul ca să tot de această reacţie pe care o numim răzbunare, care
nu-l mai facă niciodată. poate n-o s-o regăseşti între nefericirile tale. Am băgat
Cam acesta este în mare scopul pe care îl urmăream de seamă, în zilele mele de vieţuire deşartă, că cu cât
eu atunci când mă răzbunam asupra celui care mi-a adunăm mai multe cunoştinţe pentru a ne înţelepţi, nu se
pricinuit un rău, dar am băgat de seamă repede că este o poate să nu ne crească în acelaşi timp şi aşteptările de la
iluzie nebunească să cred astfel, din moment ce Scriptura ceilalţi semeni, aşteptări care, dacă nu sunt satisfăcute,
mă atenţionează: „După cum fierul ascute fierul tot astfel ne arătăm neîndurători. Multă cunoaştere este şi mai greu
un om aţâţă mânia altui om” (Proverbe 27:17). Mânia nu se de mulţumit. De ce crezi că scria Eclesiastul: „...cine ştie
stinge prin mânie, aşa cum focul nu se stinge aprinzând un multe are şi multă durere” (Eclesiastul 1:18)? Şi atunci ce
altul. Dacă vrei să apuci o sabie care te ameninţă cu tăişul ar trebui să facem, dragul meu? Să nu mai citim? Să nu
ei, n-o apuca de tăiş că te va răni adânc, ci de plăsele dacă ne mai sporim cunoştinţele? Aşa ceva este de neconceput
poţi. De aceea te sfătuiesc, nu întoarce cu rău şi răzbunare pentru noi, fiii luminii.
celui ce ţi-a făcut rău, căci te vei răni şi mai dureros. Îţi Îţi scriam mai sus că „înţelepciunea îl face pe om
atrag atenţia ştiind că ai un acut simţ al dreptăţii şi acest răbdător...” ori, răbdarea este tocmai suferinţa la care
fapt este nu numai o virtute, dar şi un permanent izvor suntem chemaţi fiecare, o suferinţă tăcută, potolită.
de ispită să te amesteci în certurile altora numai pentru Trebuie să fim gata de suferinţă mai degrabă decât de
a scoate dreptatea la lumină. Ştii ce ai păţit de câteva ori, răzbunare, căci am băgat de seamă că în această lume,
aşa că iubeşte cuminţenia şi prudenţa. Dacă te amesteci pacea adevărată şi trainică se naşte numai din suferinţă.
o dată, o s-o faci la nesfârşit şi asta se va termina într-o De ce nu este pace între oameni astăzi? Fiindcă nu toţi
zi în prăpastie. Nu te pripi, iar dacă vrei totuşi s-o faci, sunt gata să plătească acest preţ, preţul răbdării, preţul
cercetează în lumina unei minţi înţelepte, fiecare caz ce suferinţei.
ţi se propune şi apoi decide-te. Mi se pare că este mai Învaţă deci şi rabdă, fii îngăduitor cu semenii şi
mare curajul celui care nu se amestecă într-un caz anume, dacă nu se poate altfel, mai bine lasă-te păgubit. Căci
decât al celui ce amestecându-se, iese biruitor. Iar dacă se mai valoros şi mai trainic este ceea ce-ţi rămâne, dacă-ţi
iveşte vreun prost care te-ar putea provoca, de ce ai vrea păstrezi cumpătul şi rămâi în pace, decât ceea ce ţi se ia.
să fii tu un al doilea? Scriptura spune răspicat: „Un trecător Aş spune chiar că ceea ce ţi se ia mai degrabă îţi sporeşte
care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca decât să-ţi împuţineze ceea ce rămâne. Mai mult, pentru cel
unul care apucă un câine de urechi” (Proverbe 26:17). ce se răzbună, răzbunarea repede se preface în chin, iar
Întorcându-mă acum la textul ce mi l-ai trimis, te scurta mulţumire pe care o dă răul pricinuit se transformă
sfătuiesc să nu te răzbuni, ci mai degrabă bizuieşte-te într-o şi mai mare cupă cu venin. Astfel e chiar profitabil
pe ajutorul lui Dumnezeu. Adică poţi să te răzbuni, numai să nu te răzbuni. Nu vreau să mă despart de tine fără a
că cea mai eroică răzbunare e când celui ce ţi-a făcut un te ruga să meditezi la conţinutul profund al acestui cuvânt
rău îi întorci merite şi atitudini morale pe care Scriptura pe care chiar de la tine l-am auzit pronunţat, cu un anume
le numeşte roade ale Duhului Sfânt, singurele, care accent într-o stare de vorbă: „Dacă este flămând vrăjmaşul
torturează şi înfrâng adversarul. Astfel.... tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete dă-i apă să
Altfel, se va împlini cu tine ceea ce Scriptura spune: bea. Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui şi
„Nu răspunde nebunului după nebunia lui ca să nu te Domnul îţi va răsplăti” (Proverbe 25:21,22).
asemeni şi tu cu el” (Proverbe 26:4). Acuma cer îngăduinţa şi iertarea ta pentru graba
Tu ştii că lemnul de santal este un lemn foarte parfumat cu care ţi-am scris, care m-a făcut dezlânat în înşirarea
şi creşte în colonii masive în zona ecuatorului. Am citit că, în gândurilor şi lipsit de concizie în idei. Oricum, frate, dacă te
tot timpul defrişărilor care s-au făcut, adesea cu brutalitate, vei dezvăţa tot mai mult să te răzbuni, păstrându-ţi calmul
în junglă, în pădurile de santal, un parfum puternic plutea printr-o gândire înţeleaptă şi statornicindu-te tot mai mult
până în zare şi nu numai, dar tăietorii de santal plecau acasă în pace, salvându-te astfel pentru eternitate, mă voi simţi
în fiecare seară cu securile şi fierăstraiele parfumate. Mă împlinit că nu am pierdut vremea scriindu-ţi. Nu uita că
înţelegi? Nu poţi împiedica adesea securea să te lovească răzbunarea, chiar dacă e mică uneori, paguba e mare
sau fierăstrăul să te sfârtece, dar prin felul tău de a fi le deseori. Altfel spus, un nor oricât de mic, poate umbri,
poţi cel puţin parfuma. Îţi place acest verset: „Înţelepciunea acoperind, soarele.
îl face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite
greşelile?” (Proverbe 19:11). Cu bine!
Iată ce ţi se cere, de aceea nu amplifica războiul, căci,

13
dacă celălalt care te-a provocat n-are nimic de pierdut, tu Zaharia Bica
vei pierde tocmai ceea ce voiai să aperi cu atâta îndârjire:
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Vorbirea
masurata

lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi
că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând,
să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:30-31). Pe
acelaşi motiv şi mesajele date în prorocie prin Duhul
Sfânt sunt concise, dar suficiente pentru ca noi să
înţelegem.
Vom menţiona câteva motive pentru care trebuie
În numărul anterior al revistei am studiat „vorbirea să fim chibzuiţi şi în ce priveşte cantitatea vorbelor.
chibzuită”, ce priveşte calitatea vorbirii. Acum vom
studia „vorbirea măsurată”, ce priveşte cantitatea
vorbirii, pornind de la observaţia lui Solomon: „Cine Deşertăciune în
vorbeşte mult, nu se poate să nu păcătuiască, dar
cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit” (Proverbe mulţimea vorbelor
O persoană căreia i s-a cerut politicos să
10:19).
Trăim în „secolul vitezei” când informaţia este vorbească mai puţin, a replicat jignitor: „Doar n-ai
mai multă decât în orice altă epocă istorică şi este vrea să-mi răcească limba, ca şi ţie? Dumnezeu mi-a
transmisă mult mai rapid şi la distanţe mari. Aceasta dat limbă să vorbesc, nu să-mi răcească în gură”
ne diferenţiază categoric de evreii care erau educaţi să Răspunsul l-a primit pe măsură: „Mai bine să răcească
vorbească cât se poate de concis. Înainte de a vorbi, limba în gură, decât să doreşti odată numai o picătură
evreul trebuia să găsească cele cinci cuvinte cheie de apă pentru răcorirea ei, aşa cum şi-a dorit bogatul
prin care să se facă înţeles, ca să nu spună multe din pilda cu Lazăr” (Luca 16:24). În mulţimea vorbelor
cuvinte. Probabil de aici, Pavel citează ceea ce scrie în este deşertăciune care ne împinge în păcat: „Căci, dacă
1 Corinteni 14:19 – „Dar în Biserică, vreau mai bine să visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului
spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât se cunoaşte din mulţimea cuvintelor….Căci, dacă este
să spun zece mii de cuvinte în altă limbă”. Cu secole deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi
în urmă, înţeleptul Solomon menţionează şi el despre în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu”
limita vorbelor, mai întâi în raport cu Dumnezeu: „Nu (Eclesiastul 5:3-7). Apostolul Pavel este şi mai concret,
te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima când scrie: „Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti,
cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea
este în cer şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe lui Dumnezeu” (2 Timotei 2:16). Vorbirea măsurată
multe” (Eclesiastul 5:2). trebuie să ne caracterizeze nu numai la adunare, dar
Chiar şi învăţătura biblică are măsura suficienţei. şi la muncă şi în familie. Telefoanele sunt o invenţie
Dumnezeu ar fi putut transmite oamenilor o carte mult bună, dar au adus şi mult rău pentru cei cărora le
mai mare decât Biblia, dar a considerat că ceea ce place vorba lungă, fiindcă de regulă, în convorbirile, lor
avem este suficient pentru mântuirea noastră. Aşa oamenii nu vorbesc cu psalmi, ci „de toate”, dintre care
explica apostolul Ioan, când se pregătea de încheierea cele mai multe sunt rele şi nefolositoare. Mulţi oameni
evangheliei sale, fără a mai adauga multe alte lucruri: sunt foarte curioşi şi „vorba vorbă scoate”, de aceea
„Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte suntem sfătuiţi să ne ferim „de întrebările nebune şi

14 semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar nefolositoare” (2 Timotei 2:23). Vorbind mult, pierdem
timp preţios, devenim leneşi şi necinstim pe oameni voastre şi mai întrebaţi: «Cu ce L-am obosit?» «Prin
şi pe Dumnezeu. Proverbul românesc „Vorba multă, faptul că ziceţi: «Oricine face rău este bun înaintea
sărăcia omului” seamănă cu un proverb din Biblie: Domnului şi de el are plăcere!» Sau: «Unde este
„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai Dumnezeul dreptăţii?»” (Maleahi 2:17).
se vorbeşte, este lipsă” (Proverbe 14:23). Aşadar,
să ne învăţăm a vorbi concis, ştiind că în mulţimea
vorbelor e multă deşertăciune. Ascultarea ca jertfă
A asculta are o mai mare valoare decât a vorbi şi

Neputinţa trupului
S-a constatat că mai repede oboseşte omul care
mai ales în Casa Domnului: „Păzeşte-ţi piciorul când
intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să
asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu
ascultă decât cel ce vorbeşte. A asimila şi a înţelege că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura
e mai greu decât a vorbi, precum a umple un vas e şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui
mai greu decât a-l goli. De aceea, sfatul unuia implicat Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ,
în domeniul cuvintelor / vorbelor a fost: „Încolo, fiule, de aceea să nu spui vorbe multe” (Eclesiastul 5:1-2).
ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o Cei care nu ştiu că fac rău vorbind mult, au impresia
mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă că aduc o jertfă bună prin aceasta, însă Domnul o
învăţătură oboseşte trupul” (Eclesiastul 12:12). numeşte „jertfa nebunilor”. Atunci când vorbesc în
Un frate care ţinea studii biblice într-o adunare a timp ce altul predică, oare ce jertfă aduc? De aceea,
întrebat pe Domnul dacă trebuie să continue lucrarea, e mai bine să învăţ să ascult, decât să vorbesc mult,
deoarece nu se vedeau schimbări concrete în urma pentru că ascultarea este o jertfă bună.
studiilor. Prorocul a avut o vedenie din care spicuiesc Chiar rugăciunea care nu e concretă, dar e lungă
ceea ce ne interesează: L-a văzut pe fratele la lucru şi se crede că denotă o stare spirituală deosebită, poate
într-o încăpere unde trebuia să repare tavanul şi fi o bolboroseală neascultată. Rugăciunea trebuie să fie
lucrarea nu era terminată. A fost sfătuit să dea cu glet şi un dialog, nu doar un monolog, în care să-L lăsăm
partea rămasă, dar să nu pună mult glet o dată, doar şi pe Domnul să vorbească, iar noi să ascultăm (Matei
câte puţin, să nu cadă jos, apoi iar puţin până se va 6: 7-8). Aceasta nu înseamnă că e rău să mă rog mult,
termina. Astfel a înţeles să ţină studii mai scurte, ca în dimpotrivă, trebuie să mă rog mai mult, dar în aşa fel
felul acesta să poată asimila poporul. încât să-L aud şi pe Dumnezeu vorbind.
Firea omului are o mai mare plăcere să vorbească Ca să putem fi învăţaţi multe lucruri de Domnul,
şi să audă „te miri ce”, decât cele sfinte, de aceea trebuie să renunţăm la unele lucruri nefolositoare.
constatăm că unii se plictisesc la predici, dar după Ferice de cine nu-şi umple vasul cu „te miri ce”, dar e
adunare stau în curte sau la mese, mai multe ore, unde plin de Duh, de Cuvânt şi atunci are ce da şi la alţii fără
nu mai obosesc vorbind şi auzind lucruri „interesante”. să-i obosească. Să învăţăm de la Domnul Isus, care
Omul duhovnicesc poate să se roage şi să atunci când îi învăţa mult, avea în vedere şi nevoile
asculte lucrurile spirituale într-o măsură mai mare, lor fizice: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult
pe când cel firesc oboseşte repede. Disponibilitatea norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte
noastră la ascultarea de cele sfinte este un test de oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe
verificare să vedem ce hrănim noi: firea sau duhul? lucruri…. El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a
Domnul îşi sfătuia ucenicii, în vederea dobândirii unei ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvântarea. Apoi
maturităţi biruitoare în problemele vieţii. „Vegheaţi şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor ca ei să le împartă
rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.
râvnă, dar trupul este neputincios” (Marcu 14:38). Caz Au mâncat toţi şi s-au săturat” (Marcu 6:34-42).
concret avem predica prelungită a lui Pavel, care fiind Ferice de cei care dobândesc chibzuinţa vorbirii
plin de Duhul, chiar şi pe Eutih, adormitul, l-a salvat măsurate, măsură în care cei ce aud pot să asimileze
de la moarte. Sigur că acest exemplu nu ne dă nouă tot ceea ce este necesar pentru sufletul şi trupul lor,
dreptul să ne scuzăm de faptul că obosim pe alţii, chiar căci „cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
dacă vorbim despre lucruri sfinte. Trebuie menţionat izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge întruna”
faptul că Pavel era pentru ultima dată în acea biserică (Proverbe 18:4). Izvorul înţelepciunii stâmpără setea
şi, ca unul care le-a făcut de cunoscut tot planul lui şi udă pământul pentru a da roade din belşug, dar
Dumnezeu, a lăsat tot ce avea, înainte de despărţire. niciodată nu va curge peste maluri, inundând lanurile
Aici se vede cu adevărat şi ungerea vorbitorului prin de grâu.
puterea Duhului Sfânt (Fapte 20:7-12). Cristian Dan
Vorbele noastre pot obosi şi pe Dumnezeu, prin
atitudinea păcătoasă şi ipocrită, surprinsă concret
de profet: „Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele 15
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Poţi păstra un secret?
„Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13).

Un slujitor a fost întrebat de soţia lui, după o oră de altcineva pentru a-i veni în ajutor la vremea potrivită. Dar
consiliere spirituală: „Ştii că eu nu mă amestec în problemele ce neplăcut este ca cea care trebuia să o ajute, să discute
tale pastorale, dar am auzit ceva despre sora cu care ai cu o altă femeie pe care problema nu o priveşte şi nici nu
vorbit acum şi voiam să ştiu dacă este adevărat, poţi să-mi poate să intervină în favoarea femeii tinere care a cerut
spui ce problemă are?” Soţul a privit-o cu seriozitate şi a un sfat. Nu mai trebuie decât cea din urmă să discute şi
întrebat-o: „Tu poţi păstra un secret?” La care ea a răspuns ea cu altă femeie, în acest lanţ al slăbiciunilor, în care se
cu promptitudine: „Da!” Dialogul lor pe seama acelei surori pierde cu siguranţă din informaţia iniţială şi după câteva
s-a încheiat cu cuvintele lui, când a zis: „Şi eu pot păstra un „gazde fără poartă”, problema să fie deja poveste şi mult
secret!” Într-o societate plină de oameni curioşi şi de camere falsificată. Nepăstrarea unui secret şi curiozitatea sunt un
ascunse, secretul este de cele mai multe ori o ştire difuzată fel de pornografie sufletească, fiindcă prin acestea este
în secret. Datorită faptului că omul care a comis un păcat, dezgolit un om şi uneori mutilat prin deformările informaţiilor
simte nevoia să mărturisească şi cine are o problemă, fie transmise, nu doar ilicit, ci şi eronat.
ea o ispită sau o altă durere, doreşte să o împărtăşească Să luăm sfatul înţeleptului: „Să nu te părăsească
unui om credincios, se ridică întrebarea legitimă: „Oare nu bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe
voi fi divulgat?” Se caută oameni credincioşi, care sunt mai tăbliţa inimii tale” (Proverbe 3:3). Fii atât de bun, încât
rari, fiindcă cei mai mulţi sunt bârfitori, de care trebuie să ne oamenii să se poată apropia de tine şi să-ţi ceară ajutor
ferim. „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi să fii gata să-l dai cu bucurie, dar fii şi credincios şi nu
şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci” „publica” vorbele şi faptele în cauză, pentru ca să rămâi
(Proverbe 20:19). cu o răsplată întreagă şi să nu rămână urme sau vănătăi.
Scopul principal al acestor rânduri, nu este să Dacă totuşi trebuie cineva „rănit”, fă-o în taină şi păstrează
caute cititorului un om credincios, pe braţul căruia să dosarul la arhiva îndurării, nu în vitrina în care trebuie
se rezeme când este aproape să cadă, ci să facă din aşezate fotografii din zile cu soare, pentru ca feţele celor
cel ce citeşte, acel om de încredere. Satan va şopti o expuşi să ofere o imagine bună: „Rănile făcute de un prieten
minciună din ale lui, provocând îndoială: „Dacă n-are dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt
încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu mincinoase”( Proverbe 27:6).
sunt curate înaintea Lui” (Iov 15:15). În primul rând, noi ştim Un alt aspect legat de discuţiile dintre oameni, fie ele
că ne putem încrede din toată inima în Domnul nostru, de live sau virtual, are de-a face cu timpul afectat şi scopul
care ne putem „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere nostru în calitate de creştini în adunare şi în lume. Cine are
de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim timp pentru transmiterea de informaţii declasificate ilegal,
har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Dar, împiedică, atât ca timp, cât şi ca stare, laudele şi slava ce
fără să confundăm încrederea în oameni cu încrederea trebuie aduse lui Dumnezeu în orice vreme, de către el şi de
în Dumnezeu, în poporul Domnului, sunt bărbaţi şi femei către alte persoane. Acele informaţii umplu mintea, golind-o
credincioşi, în lucruri mici şi în lucruri mari (Luca 16:10). de alte lucruri mult mai valoroase şi necesare. Ispita aceasta
Adunarea are oameni vrednici „de încredere”, pe care este mare, căci „cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile:
Domnul îi poate folosi pentru ajutorarea celor ce se află în alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8).
diverse nevoi (1 Timotei 1:12). Feriţi-vă de oamenii supăraţi, căci ei sunt o altă sursă
Nu mă gândesc numai la mărturisirea păcatelor ci de desecretizare. Nu te angaja repede nici avocat, nici
vreau să extind aria lucrurilor ce trebuie păstrate sub procuror, nici judecător: „Un trecător care se amestecă
tăcere. Iată două exemple: Un om merge la un mecanic într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă
auto şi îl întreabă ce maşină i-ar recomanda să-şi cumpere. un câine de urechi” ( Proverbe 26:17). Ferice de omul care
Din discuţii rezultă ce sumă de bani are acel om şi chiar ziua este prea ocupat cu facerea binelui, nemaiavând timp
de unde i-a procurat. Ce frumos din partea mecanicului să pentru ceea ce nu-l priveşte, iar seara, prea obosit pentru
nu mai arate la nimeni „conturile” celui ce i-a cerut sfatul, a se frământa cu probleme care nu-i sunt date lui în grijă.
nici dacă trebuie să se consulte şi el cu altul mai specialist, Fie ca primăvara în care am intrat să aibă suficiente
căci poate pune problema fără să amintească vreun nume. flori, cu care să ne umplem braţele şi să oferim şi altora şi
O femeie mai tânără se confesează alteia mai în vârstă, nimeni să nu mai poarte spini din toamna trecută!
referitor la problemele ei intime de familie sau de sănătate,
cerându-i un sfat. Ce înţelept este să o ajute, iar dacă Iosif Anca

16 nu deţine cunoştinţe în acel domeniu să-i recomande pe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

care a trecut prin Ucraina. Atunci I-am mulţumit lui
Dumnezeu, pentru că ne-a scos de acolo, chiar dacă noi

Î
n revista „Hristianski vestnik“ („Mesagerul creştin“ – n. nu eram oamenii ce mai vrednici. El a binevoit să ne scape
tr.) nr.161-164 din 1951, a fost publicată o scrisoare, şi ne-a întins mâna Sa salvatoare. Să fie veşnic lăudat
care relatează o călătorie începută într-un sat din Izbăvitorul nostru! La sfârşitul anului, Duhul Sfânt ne-a
provincia Kirovograd şi sfârşită la San Francisco după 23 arătat următoarea destinaţie – Alma-Ata, Kazahstan. Cei
de ani: „Dragul meu frate în Domnul I.S.Zub-Zolotariov! întorşi la Domnul de curând, au primit încredinţarea să
Pace şi dragoste vouă şi tuturor copiilor lui Dumnezeu de vină împreună cu noi. Am ajuns în Alma-Ata în anul 1930
la Domnul nostru Isus Cristos. Salutări frăţeşti de la mine, şi am petrecut acolo un an. Aici se adunau credincioşii din
familia mea şi de la toată biserica. Aş vrea să vă toate colţurile ţării şi se închinau Domnului. Am avut două
împărtăşesc pe scurt experienţele noastre duhovniceşti în botezuri cu apă şi multe suflete au făcut legământ cu
timpul călătoriei noastre după voia lui Dumnezeu. Mă simt Domnul. Să-I cântăm „Aleluia!“ Răscumpărătorului nostru.
obligat să vă fac cunoscute toate binecuvântările şi Am primit direcţii pe mai departe şi într-o perioadă scurtă
îndurările de care ne-a făcut parte Domnul, şi despre care am vizitat oraşele Frunze, Djambul, Taşkent din Uzbekistan.
nu pot să nu povestesc (Psalmul 78:1-4; 119:26). Curând Ne amintim plecarea noastră din oraşul Fergana. Atunci
după întoarcerea noastră la Domnul, în anii 1925-1926, când a fost programată plecarea, şeful nostru de la
am primit un cuvânt de la El, că vom avea un drum în serviciu, a refuzat să ne lase să plecăm şi chiar a vorbit cu
China. Acest lucru era greu de crezut, pentru că nu directorul gării să nu ne elibereze bilete de tren. Am început
cunoşteam prea multe despre China şi această ţară se să ne rugăm şi Dumnezeu a spus: „Astăzi veţi pleca“. Într-
află la mii de kilometri distanţă de Ucraina, unde locuiam. adevăr, într-un mod miraculos, spre sfârşitul zilei am primit
A venit ziua însemnată de Domnul, în anul 1928. Ne-am salariile, am putut cumpăra bilete şi am pornit mai departe
luat rămas bun de la rude şi prieteni, de la locurile noastre călăuziţi de Duhul Sfânt. În 1931 am sosit în oraşul
natale, am lăsat toate bunurile în urma noastră, şi ascultând Djarkent, „oraş de frontieră“. Aici am înţeles prima prorocie
de chemarea lui Dumnezeu, am pornit la drum. Am făcut despre plecarea în China şi scopul călătoriilor noastre de
primul popas în N.U., unii s-au oprit în oraşul U., iar alţii – până acum. Mai departe trebuia să ajungem în oraşul
în împrejurimile lui. Indiferent unde ne opream, făceam chinez Kuldja (din vestul ţării). Un grup a plecat ceva mai
servicii divine, vestind Evanghelia Domnului. Dumnezeu a devreme, iar noi am primit de la Domnul data şi ora exactă
binecuvântat munca noastră şi în curând mulţi oameni a plecării. Nu era uşor să treci graniţa unui oraş de frontieră,
L-au primit pe Domnul. Mulţi au primit puterea cea de Sus totul era păzit. Dar Dumnezeu ştie cum să scoată pe
– Botezul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor. Slavă poporul său din încurcături. În ziua însemnată eram toţi
Domnului pentru toate! În N.U. am primit un alt cuvânt de adunaţi în Casa de Rugăciune care se afla în centrul
la Domnul. Într-o seară, când ne întorceam de la adunare, oraşului. Eram 45 de persoane, gata de călătorie. Trebuia
am văzut în partea de apus a cerului ca o stea de foc, să pornim la ora unu noaptea. Mulţi începeau să se
răspândind o lumină minunată. Ne-am oprit. În cer a îndoiască, cum vor putea să treacă? Dar la ora însemnată
apărut un cerc şi o soră a văzut în cercul respectiv o s-a stârnit o furtună foarte mare. Ne rugam şi mulţi au fost
armată trecând, trăgând după ea arme, tancuri, muniţie, umpluţi de Duhul Sfânt. Dumnezeu a spus: „Du-te, poporul
iar deasupra acelei armate era semnul morţii – o femeie Meu, mergi liniştit, Eu te voi păzi pe dinainte şi pe dinapoi“.
cu coasa în mâini. Prin Duhul Sfânt a venit prorocia: „o Astfel am ieşit din oraşul Djarkent şi am trecut în China.
mare nenorocire urmează să se abată peste Ucraina“. Mergeam pe jos, cu copiii mici, ducând cu noi toate
Este important de remarcat că prorocia s-a împlinit peste lucrurile noastre. Destinaţia călătoriei era oraşul Kuldja,
11 ani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Noi
eram departe şi doar auzeam despre grozăviile războiului (continuare în pagina următoare) 17
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

voi ajuta. Vă vor duce cu maşinile şi o să vă dea toate
care se afla la o distanţă de 130 de km. Cea mai mare cele de trebuinţă“. Apoi li s-a revelat şi următoarea etapă
parte a drumului trecea prin deşert nisipos. Nu cunoşteam a călătoriei: „vă aşteaptă un drum lung şi veţi trece o apă
calea. Am avut multe probleme şi greutăţi pe drum, dar mare“. Ne era greu să înţelegem toate acestea, dar ne‑am
datorită lui Dumnezeu, care ne călăuzea prin Duhul Sfânt, încredinţat vieţile în mâna Domnului şi în 19 decembrie
vorbind prin robii Săi - proroci, am ajuns la destinaţie. 1946 am pornit la drum. Am închiriat căruţe până la oraşul
Multe întâmplări ale acestei călătorii mi-au rămas în Urumci (capitala provinciei Sinzian) şi, cu copiii mici, prin
memorie pentru toată viaţă. Voi relata aici una din ger şi zăpezi, am început călătoria lungă şi anevoioasă,
experienţele trăite atunci. S-a întâmplat să mergem o zi şi urmând să parcurgem 650 de km. Într-un loc am fost
o noapte, iar proviziile de apă s-au terminat. A venit reţinuţi de autorităţi pentru 18 zile. Am stat în nişte barăci
dimineaţa, şi tot nu am ajuns la apă. Copiii plângeau şi fără încălzire, câte 2-4 familii la un loc. În fiecare zi
cereau apă, părinţii se simţeau neputincioşi şi inima li se mergeam să ne cerem permisiunea să plecăm, dar de
frângea când vedeau suferinţele celor mici. Nu am să uit fiecare dată răspunsul era negativ. Unii începeau să se
niciodată dramatismul acelui moment. Am început să ne îndoiască de faptul că vom pleca vreodată de acolo. Dar
rugăm şi să cerem Domnului să ne dea apă, copiii Dumnezeu ne îmbărbăta şi spunea: „Veţi pleca, aveţi
plângeau şi strigau către Domnul. Dumnezeu nu a zăbovit credinţă“. Într-adevăr, după 18 zile am primit permisiunea
cu ajutorul Lui. Am auzit vocea Lui îndemnându-ne: de a trece prin localitate şi ne-am continuat drumul. Până
„Luaţi-o puţin la stânga şi acolo veţi găsi apa“. Într-adevăr, la urmă am ajuns cu bine în oraşul Urumci. Am stat în
am mers în direcţia indicată şi am dat de o vale, unde era localitatea respectivă timp de 4 luni, după care am pornit
un izvor. Ne-am potolit setea şi ne-am continuat drumul din nou la drum, împărţiţi în grupuri mai mici. După ce am
mai departe, până am ajuns la destinaţie – oraşul Kuldja parcurs 700 de km de drum pustiu şi am ajuns la oraşul
din vestul Chinei. Veşnică slavă lui Dumnezeu! Aş vrea să Hami, am fost din nou reţinuţi pentru o perioadă de trei
spun prin cuvintele psalmistului: „Nu nouă, Doamne, nu luni. Ni se spunea că nu există nici un drum mai departe
nouă, ci Numelui Tău dă slavă...“ (Ps. 115:1). Suntem şi că ne vom rătăci, dar Dumnezeu ne întărea şi ne
acum convinşi că Dumnezeu continuă să facă minuni şi în mângâia. Aveam de la El încredinţarea că toate sunt
vremurile noastre, nu doar pe vremea apostolilor şi a pregătite pentru noi şi totul va fi bine, căci resursele lui
Bisericii Primare. Şi în zilele noastre Dumnezeu călăuzeşte Dumnezeu nu se epuizează niciodată“. În memoriile sale
prin Duhul Sfânt, vindecă şi izbăveşte. Aleluia! Am locuit Alexandr Efremovici Şevcenko, un martor ocular al
în China până în anul 1946, ascultând de cuvintele acestor evenimente, povesteşte că 153 de persoane au
prorociei. Este important de subliniat că după ce am ajuns ajuns din Kuldji la Langjou (provincia Gansui), iar după un
la Kuldja, Dumnezeu ne-a avertizat că urmează o mare an au ajuns la Şanhai, unde au stat 7 luni, până în anul
tulburare şi vărsare de sânge, dar El ne va păzi, şi niciun 1948. De acolo au plecat pe insula Samar din Filipine, iar
fir de păr nu va cădea de pe capetele noastre. În primul de acolo – în San Francisco. În 25 ianuarie 1951 călătorii
an al şederii noastre în acel loc a început revoluţia. Au au păşit pentru prima dată pe continentul american.
fost multe victime, mulţi şi-au pierdut casele şi averile. Remarcând acest eveniment, pastorul penticostal
Când toată zarva s-a liniştit, ne-am adunat cu toţi fraţii şi Zabronski a scris în revista „Hristianski vestnik“
I-am mulţumit Domnului pentru purtarea Lui de grijă, (Mesagerul creştin) un articol intitulat: „Un grup de 135 de
fiindcă niciunul dintre noi nu a suferit nicio vătămare. Am ruşi-penticostali din Sinzian a ajuns la San Francisco“: În
trăit câţiva ani o viaţă liniştită, întâlnindu-ne regulat pentru 25 ianuarie 1951 în portul San Francisco a acostat nava
servicii divine, unde multe suflete s-au convertit la credinţa maritimă „General Haan“. La bordul navei se aflau 1127
creştină şi au primit darurile Duhului Sfânt. La un moment ruşi refugiaţi, sosiţi din tabăra pentru refugiaţi din Tubabao,
dat am fost din nou avertizaţi că urmează un timp de insula Samar din Filipine. Printre aceşti refugiaţi, erau 135
război şi lupte, iar după ce acestea vor trece, vom porni de penticostali-sinzieni, care sunt sponsorizaţi de biserica
din nou la drum. Tulburările şi luptele au continuat timp de rusă penticostală din San Francisco, prin Adunările lui
trei luni în anul 1946. A fost un timp foarte instabil şi greu, Dumnezeu, de la Church World Service. Special pentru
plin de pericole. Într-o zi s-a produs o mare panică în oraş întâlnirea grupului penticostalilor, Assemblies of God,
şi lumea a început să fugă care încotro, unii cu maşinile, l-au trimis pe pastorul bisericii penticostale A.A.Gurov.
alţii cu căruţele. Oamenii se grăbeau să părăsească Împreună cu membrii bisericii din San Francisco, au
oraşul. Noi însă am primit cuvântul de la Domnul să stăm găsit pe toţi membrii grupului, i-au dus în oraş şi i-au
în locuinţele noastre şi să aşteptăm. A doua zi toată lumea cazat în apartamentele bisericii. Pentru întâmpinarea
a început să se întoarcă înapoi, pentru că de ceea ce se acestui grup a venit şi reprezentantul Comitetului General
temeau, nu s-a întâmplat. Slavă Izbăvitorului nostru al Assemblies of God în USA, G.Kinderman. Pentru a-i
pentru sfaturile Lui pline de înţelepciune. După acest caza pe toţi cei veniţi, a fost închiriată o casă pe strada
eveniment Dumnezeu ne-a îndemnat să ne continuăm Garry, unde au fost cazate 80 de persoane. Ceilalţi au
drumul. Ne-a fost spus: „Drumul va fi foarte greu, dar vă fost temporar cazaţi de către membrii bisericii în casele

18
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

lor de la Russian Mountain, iar un grup mic a stat în de muncă şi a locuinţelor pentru cei veniţi. Dumnezeu
anexele bisericii. Înainte să meargă la locurile lor de să-i ajute în această muncă de dragoste şi compasiune în
cazare, toţi membrii grupului au fost aduşi cu maşinile Numele Lui şi spre slava Domnului şi Mântuitorului nostru
la biserică, unde au fost călduros întâmpinaţi de către Isus Cristos. Amin. Pastorul Bisericii Penticostale Ruse
pastorul bisericii din San Francisco B.M.Zabronski. Li din San Francisco V.M.Zabronski.
s-a oferit un prânz îmbelşugat, chiar dacă ora mâncării Această poveste are ceva în comun cu povestea
a trecut de mult şi era seară. După masă, toţi au mers penticostalilor molocani din Transcaucaz. Multe alte
sus în biserică, unde urma să se ţină serviciul divin. După grupuri de penticostali au fugit prin România, Turcia, Iran,
rugăciunea de început, o cântare în comun şi o cântare a Afganistan, Manciuria ca să ajungă în Australia, Argentina,
corului condus de fratele I.M.Karpov, pastorul bisericii din Paraguay, Uruguay, Brazilia şi multe alte ţâri.
San Francisco a luat cuvântul şi a citit Psalmul 33:1-22, În anul 1929, Duhul Sfânt a descoperit poporului
după aceea a avut un scurt mesaj. Este absolut uimitor Său că în Ucraina urmează să vină o foamete mare.
cum acest grup de 135 de ruşi-penticostali, au reuşi să Printr-o soră a fost spus: „Cadavrele vor fi aruncate peste
parcurgă o distanţă atât de mare din Sinzian (partea tot ca nişte snopi şi mamele îşi vor mânca proprii copii.“
chineză a Turkmenistanului) până la Şanhai, pe jos sau Mulţi au crezut această prorocie şi a început exilul. Mulţi
cu căruţele. Călătoria lor a început în timpul Revoluţiei membrii ai adunărilor penticostale din Ucraina s-au mutat
comuniste din Rusia, acum 30 de ani. Majoritatea au în Caucaz, unde foametea nu a lovit cu atâta cruzime, iar
fugit prin Siberia, alţii au trecut deşertul Gobi. Atunci când alţii s-au împrăştiat prin toate colţurile lumii. Ucraineni care
comuniştii au ajuns la putere şi în China, aceşti oameni se rugau în limbi ciudate, puteau fi întâlniţi în Kazahstan,
au fost nevoiţi să fugă din nou, încercând să-şi salveze Siberia, Orientul Mijlociu, Filipine, America Latină... Au
viaţa. Şi-au găsit refugiu pe insula Samar în Filipine, unde fost şi din cei care nu au crezut în prorocie şi au rămas
au locuit în junglă tropicală, până s-a ivit posibilitatea să la locuinţele lor. Alţii au plecat, dar s-au întors înapoi,
fie transportaţi în USA. Călătoria lor prin toată China a deoarece foametea încă nu venea. S-a întors inclusiv şi
apărut în ziarele chinezeşti şi în cele americane. Grupul – sora prin care a fost spusă prorocia. Soarta lor a fost una
bărbaţi, femei şi copii – este constituit din oameni simpli, foarte tristă... S-a păstrat o mărturie despre sora Maria S.,
fermieri şi nişte sugari, care s-au obişnuit cu viaţa austeră care a crezut în prorocie şi a plecat în Batumi. În 1933,
în timpul călătoriei prin China. În 28 ianuarie 1951, când s-au auzit veştile despre foamete, Maria s-a gândit
duminica, în „Neighborhood house“ pe Russian Mountain, să-şi ajute părinţii, care necrezând în prorocie, rămăseseră
Potrero Hill, a avut loc o adunare festivă organizată de acasă, în satul Novosilki, provincia Odessa. Maria a
către Adunarea Rusă Penticostală din San Francisco, călătorit cu vaporul până la Odessa, iar apoi cu căruţă
cu participarea reprezentantului Assemblies of God, până la satul părinţilor. Ajungând acasă, a aflat că tatăl ei
celebrând sfârşitul călătoriei lungi şi pline de miracole a a murit de foamete, iar mama ei stătea, privind-o cu ochii
acestui grup. Serviciul divin a fost condus de către pastorul sticloşi, fără niciun semn de bucurie pe faţă. Până la urmă
bisericii ruse penticostale V.M.Zabronski şi reprezentantul i-a spus Mariei: „O, tu eşti Maria? Fiica mea! Ce grăsuţă
Assemblies of God, pastorul A.A.Gurov. Grupul celor eşti! Te voi mânca!“ Maria, văzând că mintea mamei ei este
sosiţi ocupa locurile de onoare. Mesajele au fost aduse tulburată de foame, s-a speriat, a aruncat jos sacoşele cu
de către pastorul V.M.Zabronski, pastorul A.A.Gurov şi provizii şi a fugit, întorcându-se înapoi la Batumi. În Batumi,
prezbiterul grupului din Sinzian G.I.Abramenko. Cântările penticostalii emigranţi din Ucraina şi-au organizat biserica.
în comun au fost conduse de T.V.Mogno, iar corul, cu Adunarea era condusă de prezbiterul Haleavka, care a
participarea pianistei M.M.Karpova, a fost dirijat de plecat din satul Prileveiskoe, provincia Odessa, împreună
I.M.Karpov. Prezbiterul Abramenko a exprimat în mesajul cu toată biserica. Cea mai mare biserică din Caucaz a fost
său mulţumirea către Dumnezeu din partea întregului biserica din oraşul Maharadze. Primul prezbiter acolo a fost
grup, pentru felul minunat în care i-a adus în sfârşit la fratele Miţkevici. Refugiaţii s-au stabilit şi în alte localităţi din
un loc sigur şi permanent. De asemenea, el a mulţumit Caucaz, cum ar fi Poti, Miha-Thokaia, Kutaisi, satele Maria,
bisericii din San Francisco şi comitetului general al Natonebi, Ţihidziri şi Supsa. Din fericire, în acele localităţi
Assemblies of God, pentru toate eforturile depuse pentru existau multe locuri de muncă datorită noilor plantaţii
a le face chemarea, pentru a fi transferaţi din Filipine în de ceai, citrice şi demarării
San Francisco. Între mesaje se cântau cântări în comun. construcţiei conductelor de
Cântatul sinzianilor a fost condus de dirijorul lor, I.Loktev. petrol între Bacu şi Batumi, peste
După masă a fost susţinut încă un serviciu divin, la care crestele Caucazului. Munca era
a participat la fel de multă lume ca şi la cel de dimineaţă. în cea mai mare parte manuală şi
Călătorii au fost cazaţi temporar în casa de pe strada Garry aveau nevoie de mulţi muncitori.
şi în casele membrilor bisericii Assemblies of God, precum
şi al membrilor Adunării Penticostale din San Francisco.
Aceştia din urmă, se ocupau acum de căutarea locurilor

19
Lacrimi
Când te-ai născut, ai plâns şi cei din jur se bucurau. Trăieşte în aşa fel ca la plecarea din lume să nu te
duci la plâns, iar cei din jur să plângă gândindu-se la binele ce l-ai făcut şi la cel ce te aşteaptă.
Nu e o durere plânsul care se sfârşeşte cu bucurie, dar e o mare durere veselia care sfârşeşte cu plâns.
Lacrimile sunt ploaia care topeşte primejdia furtunii, descărcarea trufiei şi dăruirea iertării.
Nu plânge fără motiv, dar nici din orice motiv. Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu.
Cine plânge îşi micşorează adâncimea mâhnirii.
Fugi de dulceaţa care poate deveni amară şi de veselia ce aduce plânsul.
Sub mască, plânsul moştenitorului e râset. Lacrimile „pregătite” arată prefăcătorie, nu jale.
Pe omul crud, lacrimile îl bucură, nu-l înduplecă. Unde toţi calcă legea, nu-i nădejde de a te putea plânge.
Poţi să te plângi că trandafirii au spini, sau te poţi bucura că spinii au trandafiri.
Unii se plâng de ce au, alţii de ceea ce n-au. Unele fete se plâng pentru că nu sunt căsătorite, iar când
ajung căsătorite, plâng după feciorie.
Cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrăneţe.
Nu e sincer cel ce plânge pentru a fi consolat, ci cel ce plânge în tăcere.
Îmi place să merg prin ploaie, pentru că nimeni nu îşi dă seama că plâng.
Lacrimile de bucurie sunt asemeni picăturilor unei ploi de vară, străpunse de razele soarelui.
Sunt lacrimi atât de grele şi de fierbinţi, încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă şi o ard.
O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet.
Lacrimile sunt limbajul mut al tăcerii. Despre viaţă nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.
Lacrimile sunt gheaţa sufletului care se topeşte.
Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane, exprimată în soluţie
chimică. Lacrima este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor.
Lacrimile adevărate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt
portretul celor mai adânci aspiraţii umane.
Nu există feţe mai adevărate ca acelea pe care le inundă plânsul.
E cu mult mai bine să plângi de bucurie, decât să te bucuri de lacrimile altuia.
„Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor
vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:17).
„Va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii
în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară” (Luca 13:28).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080