You are on page 1of 20

Astăzi...

• Voi da ascultare conştiinţei, în sesizările
ei referitoare la evenimentele trecute,
Cuprins
prezente sau viitoare.
• Mă voi strădui să vorbesc ceea ce este
important şi plăcut, fără să rostesc 3 Editorial
„Voi nimici totul de pe faţa pământului,
vorbe care nu folosesc.
zice Domnul” (Ţefania 1:2) – Editorii
• Voi fi atent şi nu voi critica sau corecta
pe cineva, înainte de a mă cerceta şi
corecta pe mine însumi.
• Mă voi acomoda la condiţiile de mediu,
fără a pretinde ca mediul înconjurător
4 Închinători în Duh şi în adevăr
Medicamente biblice miraculoase în evitarea
să se acomodeze la dorinţele mele. şi tratarea bolilor – Simion Buzduga
• Voi dedica un timp optim pentru
citirea Bibliei. Aşa cum hrana este
necesară pentru viaţa trupului, la fel
Cuvântul Vieţii este necesar pentru 6 Doctrine biblice
Autoritatea în biserica locală – Iosif Anca
viaţa sufletului.
• Îmi voi da toate silinţele să fac cel puţin
o faptă bună fără a mă lăuda.
• Voi accepta ceea ce mi se face pe nedrept
sau ceea ce nu-mi place, în aşa fel încât
nimeni să nu observe acest lucru.
11 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XXXIV-a – Zaharia Bica
• Voi stabili un program precis. Poate
nu-l voi respecta întru totul, dar voi
încerca să-l pun în practică. Mă voi feri
de grabă şi de indecizie.
• Voi crede cu tărie, chiar dacă cele din jurul 14 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
meu ar arăta contrariul, că providenţa Pâra – Cristian Dan
divină se îngrijeşte de mine, ca şi cum
nimeni altul n-ar mai exista pe lume.
• Nu voi uita să cânt şi să slăvesc pe
Dumnezeu, aşa cum fac neîncetat fiinţele 17 Experienţe
din cer. Istoria unei evadări – Extras din Mesagerul
Cincizecimii
Fondurile necesare editării si distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB
0015 0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul”
(Ţefania 1:2)
Sună sumbru – apocaliptic, ceea ce anunţa Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui
Stăpânul universului prin profet, dar informaţia este de aprinsă, ca să nu pierim!” (Iona 3:9). Dar în condiţia
actualitate. Şi, ca ântr-un buletin de ştiri, urmează detaliile: îndurărilor divine, care amână judecata Domnului avem
„Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, siguranţa mântuirii prin pocăinţă, aşa cum scria apostolul
pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu Pavel: „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei
desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul” şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui
(vers. 3). Te simţi ameninţat de această listă? Ea cuprinde Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea
şi „locurile sfinte”, datorită profanării lor, situaţie în care şi-au inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o
pierdut favoarea divină: „Îmi voi întinde mâna împotriva lui comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei
Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după
cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele faptele lui” (Romani 2:4-6). Poate vă gândiţi, citind aceste
slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei, pe cei ce se închină rânduri, că pocăinţa este pentru cei din lume. Da, dar în
pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină vremea noastră sunt tare mulţi „pocăiţi nepocăiţi” pe care
jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor Malcam” îi ameninţă judecata divină, după cum atunci profetul
(vers. 4-6a). Lista celor ce urmau să suporte pedeapsa Ţefania se adresa în primul rând poporului lui Dumnezeu.
nimicirii cuprinde următorii vinovaţi: „pe cei ce s-au abătut de După cum atunci Domnul a nimicit Templul din Ierusalim,
la Domnul şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă prin babilonieni, fapt la care evreii nu s-au aşteptat nici în
de El” (vers. 6b). Pedeapsa pentru cei ce l-au cunoscut pe anul 70, când au fost nimiciţi prin romani, peste un milion
Domnul, dar nu i-au fost credincioşi, va fi mai drastică decât de oameni în Ierusalim, la fel, adunările pocăiţilor, pline
pentru cei ce dispreţuiesc pe Tatăl şi Creatorul tuturor, fiind de oameni fireşti şi de păcate, vor fi nimicite, nu doar prin
străini de El (Luca 12:47-48). Ambele categorii afirmă direct dărâmarea clădirilor, ci prin pierderea sufletelor cuprinse
sau indirect prin comportamentul lor, siguranţa că Dumnezeu formal în registrul de membri. Până atunci „El (Domnul) Îşi
nu va lua nicio măsură de pedeapsă pentru ei şi faptele lor: scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar
„Domnul nu va face nici bine nici rău!” (vers. 12b), dar iată ce cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!” (Ţefania 3:5), dar
se anunţă şi o facem şi noi prin intermediul revistei noastre, ulterior constată cu durere neascultarea chemării sfinte,
din dragoste pentru Adevăr: „Tăcere înaintea Domnului care ar evita pedeapsa: „Ziceam: «Dacă ai voi măcar să
Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape...” (vers. 7); te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi nimicită locuinţa şi n-ar veni peste tine toate pedepsele
vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a cu care te-am ameninţat». Dar ei s-au grăbit să-şi strice
Domnului şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de toate faptele. «De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul,
mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât
o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs
în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată
cetăţilor întărite şi turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele»” (Ţefani 3:7-8).
la strîmtoare şi vor bîjbăi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit Acelaşi mesaj – ultimatum ameninţător a transmis
împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful Domnul şi prin alţi profeţi: „Căci iată, Domnul vine într-un
şi carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea foc, şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-
să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi un jăratic, şi ameninţările în flacări de foc. Căci cu foc
mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui
locuitorii ţării” (Ţefania 1:14-18). pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi
Dar spre deosebire de Iona, care anunţa numai la număr” (Isaia 66:15-16).
nimicirea, profetul Ţefania şi noi acum, anunţăm (poate) o Fie ca inima noastră să se poată smeri înaintea
ultimă şansă de evitare a pedepsei divine ce se apropie: Domnului şi întoarcerea noastră la El să fie autentică!
„Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până Editorii
nu se împlineşte hotărârea-ca pleava trece vremea-
până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului,
până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi
pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi
poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi
smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi
în ziua mâniei Domnului” (Ţefania
2:1-3). Cei din Ninive, au încercat o
şansă pe care nu erau siguri, când au
zis: „Cine ştie dacă nu Se va întoarce
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
MEDICAMENTE BIBLICE MIRACULOASE
ÎN EVITAREA ŞI TRATAREA BOLILOR
Când Dumnezeu le-a poruncit umflătură „o turtă de smochine” îndreptate împotriva Domnului, prin
israeliţilor să fie sfinţi, a avut în şi s-a vindecat (2 Regi 20:7). De raportarea faţă de mediu şi semeni
vedere natura Sa, caracterizată, în asemenea, în cazul celui căzut între într-un cadru moral şi înţelept.
primul rând, prin sfinţenie: „Căci Eu tâlhari, rănile i-au fost legate cu Încrederea în Dumnezeu
sunt Domnul, care v-am scos din „untdelemn şi vin” (Luca 10:34) şi este recomandată în toate
ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul listă ar putea continua. Dar înaintea problemele de sănătate dar, în
vostru şi să fiţi sfinţi; căci Eu sunt tuturor medicamentelor fizice, orice special, în stări depresive şi de
sfânt” (Levitic 11:45). Apostolul creştin şi cu atât mai mult, orice stres, cauzate de diferite păcate
Petru reia acest imperativ în epistola slujitor trebuie să aibă în trusa sau chiar în momente de ispită
sa: „Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci spirituală medicamente sfinte pentru şi încercare: „Pentru ce zici tu,
Eu sunt sfânt»” (1 Petru 1:16). Ce intervenţie în caz de prim ajutor. Iacove, pentru ce zici tu, Israele:
înseamnă, de fapt, a fi sfânt? A fi Evitarea anturajelor negative «Soarta mea este ascunsă dinaintea
separat de păcatele ce provoacă (beţivi, desfrânaţi, bârfitori, lacomi, Domnului şi dreptul meu este trecut
boală spirituală şi fizică. hoţi etc) constituie prevenţie cu vederea înaintea Dumnezeului
Fără să anuleze medicamen­ împotriva bolilor: „Nu intra pe meu?»” (Isaia 40:27). „Încrede‑te
taţia chimică sau naturistă, inclusiv cărarea celor răi şi nu umbla pe în Domnul din toată inima ta şi
intervenţiile chirurgicale, Biblia calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te nu te bizui pe înţelepciunea ta!
prezintă „medicamente” prin care de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi Recunoaşte-L în toate căile tale şi
omul este sfinţit şi prin aceasta păzit treci înainte!... Să nu se depărteze El îţi va netezi cărările... Aceasta
de efectele nefaste ale păcatului. cuvintele acestea de ochii tăi, va aduce sănătate trupului tău,
Terapiile sfinte sunt la îndemâna păstrează-le în fundul inimii tale! şi răcorire oaselor tale” (Proverbe
oricărei persoane şi pot instaura Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le 3:5-8). „Cei ce se încred în Domnul
o stare propice operării darurilor găsesc şi sănătate pentru tot trupul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca
de putere (minunilor, credinţei, lor” (Proverbe 4:14-22). „Frica de vulturii; aleargă şi nu obosesc,
tămăduirilor). Biblia arată că acum Domnul lungeşte zilele” (Proverbe umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:31).
aproape patru mii de ani, evreii 10:27). Această cerinţă presupune Conştientizarea că Dumnezeu nu
foloseau „leac alinător” (Geneza respectarea legilor naturale ale ne părăseşte oferă linişte deplină:
37:25). Lui Ezechia i s-a pus pe trupului şi evitarea păcatelor „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar

4
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic
cerşindu‑şi pâinea” (Psalmul 37:25). Pentru poporul de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă
Său, Părintele ceresc are o încurajare permanentă şi însufleţească” (Filipeni 4:8). Schimbarea sistemului
El este credincios promisiunilor Sale: „Nu te teme, căci de gândire este determinant în bătăliile spirituale:
Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii
Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu
Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii
41:10); „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei
râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de
va arde şi flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2). Hristos” (2 Corinteni 10:4-5).
Controlul emoţiilor în situaţii dramatice Munca fizică şi spirituală este „comoară
(singurătatea, învinovăţirea, decesul celor apropiaţi, de preţ a unui om” (Proverbe 12:27), „un dar de la
pierderea unor bunuri) se poate realiza numai pe baza Dumnezeu” (Eclesiastul 5:19). Spiritul de fericire
cunoaşterii lui Dumnezeu. Încredinţarea că Dumnezeu sporeşte atunci când ajuţi pe cineva: „Este mai ferice
ştie totul şi este în control total, aşa cum se minuna David să dai decât să primeşti” (Fapte 20:35). În orice
în Psalmul 139, este de mare ajutor pentru cel în necaz. situaţie de inactivitate, care cauzează diverse stări
În forme acute, descurajarea este atât de accentuată, negative, trebuie să se ajungă la rădăcina problemei;
încât iscusinţa omului nu poate să găsească cuvintele poate fi un spirit neiertător pentru un abuz trecut,
potrivite. În aceste situaţii alarmante Psalmul 46:1 ne poate fi o lăcomie sau un alt păcat nemărturisit. În
dă răspunsul potrivit: „Dumnezeu este un ajutor care toate „bolile”este indicată mărturisirea (Iacov 5:16)
nu lipseşte niciodată în nevoi”. Trebuie conştientizat pentru a se va evita plafonarea, adică restrâgerea sau
faptul că Dumnezeu simte El însuşi suferinţa, după eliminarea activităţii. Întotdeauna activitatea, fie fizică,
cum este scris: „În toate nenorocirile lor nu au fost fie de ordin intelectual va da rezultate. Efortul fizic şi
fără ajutor” (Isaia 63:9a). În traducerea King James spiritual este un puternic factor de imunizare: „Căci,
Version, este scris: „În toate nenorocirile lor, El a fost dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă
chinuit...”. Mila este una din însuşirile caracterului lui vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte
Dumnezeu, aşa cum a spus în autoprezentarea Sa, deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos”
în faţa lui Moise (Exodul 34:6a). Dumnezeu nu ne uită (2 Petru 1:8). Însănătoşirea, vindecarea de inactivitate
niciodată, aşa cum scria profetul Isaia. El a aşternut şi apatie sufletească se realizeză atât prin înviorare,
pe sulurile sale unul din cele mai profunde şi mai despovărare cât şi prin „intervenţii chirurgicale
încurajante declaraţii făcute de Dumnezeu, pentru spirituale” (mustrare aspră sau cu toată blândeţea,
ei, ce se credeau părăsiţi: „Sionul zicea: «M-a părăsit după caz). În caz de stres cronic sau depresie care
Domnul şi m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite diminuează drastic puterea de muncă, se va oferi
copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul mângâiere, aşa cum o face numai Dumnezeu prin
pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te Scripturile sfinte, dar nu ne vom aşeza ca şi judecător
voi uita cu nici un chip” (Isaia 49:14-15). Domnul Isus în locul Lui (Iacov 4:12).
Hristos şi-a pregătit ucenici pentru un moment critic, În caz de cădere spontană în vreo greşeală
cu cuvinte de încredere totală în cuvintele divine: sunt recomandaţi terapeuţi duhovniceşti, care pot
„Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine” să îi ridice pe cei căzuţi cu duhul blândeţii (Galateni
(Ioan 14:1). Atitudinea lui Iov este remarcabilă, în cazul 6:1). Pentru o diagnosticare corectă trebuie să te pui
decesului copiilor şi a pierderii întregii averi. El zis: în locul celui atins de durere. Numai aşa îi vei oferi un
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi medicament potrivit (Galateni 6:2). Să ne asigurăm că
întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul facem ca Domnul Isus Hristos, potrivit profeţiei despre
a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). lucrarea mântuirii: ducem veşti bune celor nenorociţi;
Pentru stări de îngrijorare este indicată trăirea în vindecăm pe cei cu inima zdrobită; vestim robilor
prezent, evitând presiunea unui viitor sumbru (Matei eliberarea şi prinşilor de război din bătăliile spirituale
6:34; Luca 21:26) şi mulţumirea continuă: „Să nu - izbăvirea; vestim anul de îndurare (mântuirea adusă
fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El de El) şi ziua de răzbunare a lui Dumnezeu; mângâiem
însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un pe toţi cei întristaţi, dându-le o cunună împărătească
chip nu te voi părăsi»” (Evrei 13:5). În situaţiile când în loc de cenuşă (distrugere); dăruim undelemn de
cei afectaţi de stres şi depresie ne cer sfaturi şi ajutor bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul
sau nu o fac, va trebui să-i încurajăm să nu insiste în unui duh mâhnit; şi toate acestea spre slava Domnului
negativisme, să aleagă să fie stăpâni pe gândurile lor pentru a fi numiţi „terebinţi ai neprihănirii, un sad al
şi să retrăiască doar evenimente şi ocazii în care au Domnului” (Isaia 61:1-3).
fost binecuvântaţi în trecut sau în care sunt ajutaţi în
prezent: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce Simion Buzduga
este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este
5
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

AUTORITATEA ÎN
BISERICA LOCALĂ

INTRODUCERE Evidenţiind raportul dintre slujire şi supunere şi
oferind exemplul Său, Domnul Hristos a spus ucenicilor,
Autoritatea în „casa lui Dumnezeu, care este care au fost interesaţi de forma de conducere a noii
Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia mişcări sau poate a implicării lor în guvernarea poporului
adevărului” (1 Timotei 3:15) este stabilită prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Ci oricare va vrea să fie mare între
lui Dumnezeu. Prin Scripturi, Domnul Hristos, modelul voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie
desăvârşit în exercitarea autorităţii, se adresează cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul
întregii comunităţi şi fiecărui individ în parte. El este omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească
„căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”
trupul Lui” (Efeseni 1:22-23). Diferenţa dintre statutul (Matei 20:26-28). Apostolul Pavel, călcând pe urmele
iniţial al Betelului (Geneza 35) şi cel ulterior (Amos 7) Domnului Hristos, se prezintă ca un tată al credincioşilor
arată cine are autoritatea spirituală. din adunările pe care le-a format, explicând acţiunile
În Biserica locală, autoritatea este exercitată şi atitudinile practicate de el şi colaboratorii săi, care
prin slujitori şi întreaga comunitate, potrivit cu puterea îi urmau exemplul: „...ne-am arătat blânzi în mijlocul
delegată de Domnul Isus Hristos, care a spus: „Cine vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în
vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să
nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar
Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi... Ştiţi
trimis pe Mine” (Luca 10:16). Prezentul articol conţine iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu
principii biblice ale autorităţii şi aplicaţii specifice copiii lui: vă sfătuiam, vă mângîiam şi vă adeveream”
conducerii şi coordonării „lucrării de slujire, pentru (1  Tesaloniceni 2:7-11). În condiţii de egalitate (între
zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:12). slujitori sau între alţi membrii ai adunării) supunerea
urmează tot modelul Fiului (Filipeni 2:6-8): „Supuneţi‑vă
I. PRINCIPII ÎN EXERCITAREA AUTORITĂŢII ÎN unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21) – fiecare
BISERICA LOCALĂ oferindu-se în favoarea celuilalt, pe care îl provoacă
la o acţiune pe măsură:  „Tot ce voiţi să vă facă vouă

1. pe
Autoritatea în Biserica locală este bazată oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12).
slujirea determinată de dragoste, fiind Autoritatea în Biserică se realizează prin
comparabilă cu autoritatea de tip familial, iubirea dintre cei ce o exercită şi cei supuşi,
indiferent de tipul de organizare ecleziastic (episcopal, care sunt slujiţi, fiind o chemare ce motivează o
prezbiterian sau congregaţional). ascultare voluntară. A conduce prin slujire şi a asculta
Soţul este cel ce a acordat favoare soţiei, prin cu respect, arată imaginea familiei Tatălui ceresc, după
alegerea ei, motivat numai de iubire; părinţii sunt cauza cum a arătat cel mai ascultător Fiu, când a zis: „Iată
favorabilă a existenţei copiilor, acceptând să-i nască mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui
şi să-i crească, din dragoste, iar fraţii sau surorile mai Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi
mari sunt adesea îngrijitorii şi protectorii celor mai mici, mamă” (Matei 12:49-50)
fiindcă-i iubesc, ipostaze în care cei slujiţi sunt „datori”

2. păstoririi turmei şi se exercită prin asigurarea
să se supună autorităţii. „Respectul este rădăcina Rolul autorităţii în Biserica locală este specific
ascultării, iar ascultarea este rădăcina binecuvântării”,
de aceea porunca ascultării de părinţi (Exodul 20:12) – hranei şi oferirea protecţiei.
„cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă” (Efeseni Hrănirea presupune capacitatea de a face ucenici,

6 6:2), are la bază cinstirea (respectul, aprecierea). într-o „îngăduinţă răbdătoare” (2 Timotei 2:24), necesară

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
evoluţiilor diferite în procesul creşterii spirituale şi 6:3); „Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu
a stărilor de adversitate, ceea ce este posibil numai stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru
prin exprimarea dragostei celor ce deţin autoritatea zidirea voastră iar nu pentru dărâmarea voastră…”
(Romani 14; 15:1-7; Efeseni 4:11-16). „Cine slujeşte (2 Corinteni 10:8). Pentru o adunare care are astfel
lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu de slujitori se potriveşte perfect îndemnul solemn:
şi cinstit de oameni” (Romani 14:18). Apostolul Petru „Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei
scria: „Sfătuiesc pe presbiterii...  Păstoriţi turma lui priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care
Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată
de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci
câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos” (Evrei 13:17).
aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci Imperativul tradus prin „ascultaţi” este din cuvântul
făcându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul „Πειθώ” (persuasiune - acţiunea, darul sau puterea
cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, de a convinge pe cineva să creadă, să gândească
a slavei. ...Căci «Dumnezeu stă împotriva celor sau să facă un anumit lucru).
mândri, dar celor smeriţi le dă har»” (1 Petru 5:1-5). Aşadar, autoritatea biblică a slujitorilor nu
Conducătorii bisericii trebuie să îşi exercite autoritatea constă în stilul oratoric, psihologia sau puterea
nu prin a stăpâni, ci prin exemplul lor. În Israel, păstorii financiară, ci într-un caracter duhovnicesc,
mergeau înaintea oilor, conducându-le şi chemându-le dedicat slujirii turmei (poporului), care impune
pe nume pentru a-i urma, iar noaptea dormeau la uşa respect şi ascultare. De exemplu, autoritatea
de la intrarea în adăpostul oilor pentru a păzi turma. regelui păstor David avea de-a face cu grija sa pentru
„A sta în faţă, înseamnă de fapt, „a se ocupa de, a turmă şi apoi pentru poporul evreu, pe fondul relaţiei
avea grijă de”, ceea ce accentuează responsabilitatea sale cu Dumnezeu, spre deosebire de Iş Boşet
celor ce păstoresc de a se concentra asupra îngrijirii (contracandidatul lui), care n-avea o viaţă sfântă şi
turmei. Această atitudine impune respectul cuvenit: „Vă nici pasiune pentru binele poporului.
rugăm fraţilor să priviţi bine pe cei ce se ostenesc

3.
între voi care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă Autoritatea se exercită prin puterea
sfătuiesc” (1 Tesaloniceni 5:12). Conducătorii Bisericii delegată, care este susţinută de prezenţa
pot să aibă autoritate dacă sunt în stare să convingă să puterii şi a darurilor Duhului Sfânt.
fie ascultaţi. Combinaţia dintre a conduce şi a sluji este Astfel, dovada vieţii în toiagul lui Aaron a pus
esenţa principiului enunţat de Domnul Hristos, conform capăt pretenţiilor de întâietate şi a dovedit cine a fost
căruia un lider cu autoritate este cel ce slujeşte: „... investit de Dumnezeu (Numeri 17). Mai târziu, într-o
Ci cel mai mare dintre voi, să fie cel mai mic; şi cel vreme de criză de autoritate şi vid de putere în Israel,
ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte” (Luca 22:26). Cazul mandatul lui Samuel a fost recunoscut prin darul
unei fete de 19 ani ce avea autoritate prin cuvintele profetic de necontestat şi păstrat, prin integritatea
ei, peste un copil de 4 ani, pe care îl îngrijea zilnic, iar lui ca judecător (1 Samuel 3:19-20; 4:1; 12:2-5). La
părinţii săi, profesori cu autoritate în şcoală, dar absenţi fel, ungerea lui David ca împărat a fost arătată prin
mult de acasă, nu reuşeau să-şi stăpânească propriul biruinţa împotriva lui Goliat (1 Samuel 17) şi păstrată
copil, evidenţiază valoarea autorităţii celui ce slujeşte. prin biruinţele ulterioare. Doar păcatul l-a făcut pe
Învăţătura şi practica apostolică în domeniul David să-şi piardă pentru o vreme tronul (2 Samuel
autorităţii, confirmă aceste adevăruri, chiar în condiţii 15-18). Când Domnul Hristos a fost întrebat despre
de criză. În Corint, apostolul Pavel a fost confruntat mandatul Său, liderii religioşi au făcut referire la
cu o opoziţie care îi contesta slujba apostolică şi puterea lui: „Spune‑ne, cu ce putere faci Tu aceste
autoritatea peste credincioşii din Ahaia, fapt pentru care lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” (Luca
el recurge la argumente teoretice şi practice, le-a scris 20:2). El însuşi a vorbit despre mărturia lucrărilor
apelând la o înţelegere călăuzită de acelaşi Duh, dar Sale, care îi confereau autoritate în lumea spirituală
făcând dovada de necontestat a curăţiei şi caracterului şi fizică: „Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le
dragostei sale altruiste, în lucrarea Evangheliei: „De săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu,
aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan
care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, 5:36). Apostolul Pavel îşi prezintă şi el „legitimaţia”,
care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, într-un moment necesar, arătând că lucrarea lui s-a
nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui realizat „fie prin puterea semnelor şi a minunilor,
Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem fie prin puterea Duhului Sfânt” (Romani 15:19), la
vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, care arată, pe „verso” dovezile incontestabile ale
înaintea lui Dumnezeu” (2  Corinteni 4:1-2); „Noi nu suferinţelor sale (2 Corinteni 11:22-28). Autoritatea
dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru şi puterea sunt inseparabile; autoritatea „εξουσια” pe
ca slujba noastră să nu fie defăimată” (2 Corinteni care au primit-o şi ucenicii este abilitatea spirituală
7
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
de a executa o acţiune. „Kατα εξουσια” descrie autoritatea supremă şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta
exercitarea puterii care are implicaţii de constrângere cine este al Lui şi cine este sfânt şi-l va lăsa să se
sau opresiune: „…Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe
ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le care-l va alege” (Numeri 16:5).
poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa.
Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul II. APLICAŢII ÎN EXERCITAREA AUTORITĂŢII ÎN
vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să BISERICA LOCALĂ
fie robul tuturor” (Marcu 10:42-44).
Dovada fundamentală a prezenţei puterii, care Autoritatea în Biserica locală, se realizează
păstrează conducătorii în autoritate este în primul între slujitori, între conducere şi membrii adunării şi
rând trăirea prin Duhul. Ioan Botezătorul „n-a făcut între diferitele forme structurale de slujire. În Israel,
nici un semn” (Ioan 10:41), dar era în „duhul şi puterea un preot sau un levit, era mai important ca un ofiţer sau
lui Ilie” (Luca 1:17). Datorită neascultării de autoritatea santinelă militară, pentru că avea în grijă accesul în
Cuvântului, liderii evrei religioşi şi-au pierdut toată Casa Sfântă şi toate obiectele Templului, pentru buna
puterea şi autoritatea, în relaţia dintre Dumnezeu şi desfăşurare a actului cultic înaintea lui Yahve (Numeri
poporul Său,. Domnul a sesizat şi a anunţat pedeapsa 18; 1 Samuel 7:1; Ezra 3:9). La fel, în Biserică, fiecare
pentru atitudinea lor vinovată: „Acum, către voi se credincios, în funcţie de responsabilitatea sa, trebuie
îndreaptă porunca aceasta, preoţilor! Dacă nu veţi să vegheze la păstrarea sacralităţii adunării, într-un
asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă climat de dragoste şi dreptate (Luca 12:1; Filipeni 3:2;
Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi Evrei 12:12-16). Slujitorii sunt cei dintâi responsabili
blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; da, să vegheze, de aceea apostolul Pavel îi sfătuia pe
le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca prezbiterii din Efes: „Ştiu bine că, după plecarea mea,
Mea... Veţi şti atunci că Eu v-am dat porunca aceasta, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa
pentru ca legământul Meu cu Levi să rămână în turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care
picioare, zice Domnul oştirilor... Legea adevărului era vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici
în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; de partea lor. De aceea vegheaţi...” (Fapte 20:29-31).
a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire şi pe mulţi Dar există şi o sarcină generală: „Să veghem unii
i-a abătut de la rău. Căci buzele preotului trebuie să asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la
păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, fapte bune” (Evrei 10:24).
pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Dar voi Autoritatea este uşor de exercitat între oameni
v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de duhovniceşti, dar firea pământească se află într-o
cădere pentru mulţi şi aţi călcat legământul lui Levi, stare de nesupunere, chiar imposibilitate de ascultare
zice Domnul oştirilor. De aceea şi Eu vă voi face să fiţi corectă (Romani 8:7). Nesupunerea este o stare specifică
dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că naturii corupte (Tit 1:10.16), iar neascultarea este dovada
n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, când prezenţei unui spirit demonic: „...cine cunoaşte pe
tălmăciţi Legea” (Maleahi 2:1-9). Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu
ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi

4. Dumnezeu.
Ultima instanţă de autoritate în Biserică este duhul rătăcirii” (1 Ioan 4:6). Subordonarea este o stare de
raportare a duhului (recunoaştere a statutului). În Hristos,
Colaborarea „directă” cu Dumnezeu este suprema noi am ieşit din structurile demonice şi concepţiile umane
dovadă a autorităţii slujitorilor Săi. Domnul Hristos a lipsite de adevăr (Luca 10:17, 20; Galateni 2:5; 4:9;
spus ucenicilor: „Adevărat vă spun, că orice veţi lega Coloseni 2:20).
pe pământ, va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe

1.
pământ, va fi dezlegat în cer” (Matei 18:18); „Celor ce le Manifestarea autorităţii în desfăşurarea
veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor slujbelor în Biserica locală.
fi ţinute” (Ioan 20:23). Autoritatea Bisericii se exercită a) autoritatea în organizarea slujbelor şi
şi în lumea spirituală, după cum s-a dovedit în cazul slujitorilor din biserica locală. Moise, slujitorul
curvarului din Corint: „În Numele Domnului Isus, voi şi credincios peste toată Casa lui Dumnezeu (Evrei 3:2,5),
duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului văzând nevoia unei bune organizări se ruga: „Domnul,
nostru Isus,  am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste
mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să adunare un om,  care să iasă înaintea lor, şi să intre
fie mântuit în ziua Domnului Isus” (1 Corinteni 5:4-5). înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru,
Istoria biblică prezintă situaţii şi mai radicale, care au pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi
mers până la pedeapsa cu moartea (Fapte 5, 8) şi în care n-au păstor” (Numeri 27:16-17). Organizarea în
contextul revoltei lui Core şi a boicotului instituit de alţi adunare trebuie să urmeze modelul îngerilor slujitori
8 conducători din triburile lui Israel. Moise a apelat la („îngerilor aleşi” – 1  Timotei 5:21), ce participă cu o

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
ascultare deplină, într-o execuţie cu bucurie (Psalmul împotriva învăţăturii şi învăţătorilor falşi, ceea ce va
103:19-21; Evrei 1:14), spre deosebire de supunerea stârni polemici, dar principiul separării binelui de rău
obligatorie, pe care Dumnezeu o exercită în controlul este evident în toată Biblia şi se impune în condiţiile
îngerilor căzuţi (Efeseni 1:17-23; 1 Petru 3:22). Biserica actuale ale unui ecumenism voalat, dar periculos
– trupul lui Hristos – este chemată la o supunere (1  Petru 2:1-4; Tit 1:9b-11; Galateni 4:11; Proverbe
voluntară, conştientă, faţă de Hristos – capul (Efeseni 9:1‑12). Asocierea cu cei apostaţi a fost singura
5:24); atât liderii, sub călăuzirea Duhului Sfânt (Ioan greşeală a lui Iosafat, dar suficientă pentru a fi distruse
14:26; Fapte 15:28); cât şi fiecare individ – suprimând toate realizările lui (2 Cronici 17-22). Despre aceasta
voinţele firii şi ale păcatului (Iacov 4:1-7). Îndemnul scria şi apostolul Ioan: „Păziţi-vă bine să nu pierdeţi
din Romani 12:1-2 este dat în contextul slujirii: „...să rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui
lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă Hristos, n-are pe Dumnezeu... Dacă vine cineva la
duhovnicească... să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi
voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: în casă şi să nu-i ziceţi: «Bun venit!» Căci cine-i zice:
cea bună, plăcută şi desăvârşită”.  «Bun venit!» se face părtaş faptelor lui rele” (1 Ioan
Autoritatea în organizarea slujbelor cere 1:8-11); „Prea iubitule, tu lucrezi cu credincioşie în
„rânduială”, specifică oricărei lucrări bune a tot ce faci pentru fraţi; şi pentru străini totodată. Ei
oamenilor lui Dumnezeu, care au avut rezultate au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii.
notabile în lucrarea sfântă: „Cântăreţii, fiii lui Asaf, Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip
stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, vrednic de Dumnezeu; căci au plecat pentru dragostea
lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii, Numelui Lui, fără să primească ceva de la Neamuri.
de asemenea, erau la fiecare uşă” (2 Cronici 35:15); Este datoria noastră, deci, să primim bine pe astfel
„În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul. Am
asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să
de mâncare, cele dintâi roade şi zeciuieli. Ei au fost aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De
însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele
hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu
bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor, păzind tot ce se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi,
privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cântăreţii şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i
şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rânduiala lui dă afară din Biserică. Prea iubitule, nu urma răul, ci
David şi a fiului său Solomon” (Neemia 12:44-45). În binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine
epistolele sale, apostolul Pavel făcea referiri frecvente face răul, n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 1:5-11).
şi categorice la lucruri ce „le voi rândui când voi veni” Diferenţa dintre Gaiu şi Diotref evidenţiază binele şi
(1 Corinteni 11:34), sau cerea altora să se ocupe de răul în raport cu încadrarea „musafirilor” în slujire.
ele (Tit 1:5). El scria cu satisfacţie: „Căci măcar că sunt

2. organigramei Bisericii locale
departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc Exercitarea autorităţii în realizarea
cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi
şi la tăria credinţei voastre în Hristos” (Coloseni 2:5). a) autoritatea peste departamentele / comparti­
Neorânduiala este asociată cu moartea (Iov 10:22) şi mentele de slujire: diaconat (probleme materiale,
cu îngerii căzuţi (Iuda 1:6). financiare şi sociale); evanghelizare, familii, tineret,
Trebuie să ştim că „Dumnezeu a rânduit în copii şi altele. În Lege erau prescripţii ce cuprindeau
Biserică...” (1 Corinteni 12:28), căci Dumnezeu nu reguli de la domeniul militar la cel sanitar sau funciar,
este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca fiecare cu metodologia şi sancţiunile specifice. În
în toate Bisericile sfinţilor” (1 Corinteni 14:33) şi să Biserică, apostolul Pavel, ca şi cei de la Ierusalim, cu
oferim spaţiu de mişcare lucrării Duhului, dar „... care s-a pus de acord erau organizaţi în compartimente
toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” cu caracter social, dar în primul rând, într-un orar de
(1 Corinteni 14:40). Oamenii inspiraţi, ca David, profeţii studiu biblic şi de rugăciune, potrivit dimensiunii şi
sau apostolii şi colaboratorii lor, au făcut să fie valabilă implicării bisericii locale. Pentru câştigarea şi păstrarea
expresia: „Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă” autorităţii în diverse domenii, erau aleşi oameni integri
(Fapte 15:28). şi destoinici, cerinţă prezentă şi la slujbele din Israel
b) autoritatea în primirea şi încadrarea (Deuteronom 1:15; Fapte 6:3‑4;1 Corinteni 16:1-4;
slujitorilor din alte biserici, potrivit necesităţii 2 Corinteni 8:16-24). Accederea în slujbe „noi”: lideri de
lucrării locale sau a câmpului de misiune aferent. tineret; învăţători de copii, lucrarea cu femeile, pe alte
Dezbaterea Conciliului de la Ierusalim (Fapte 15) a criterii, decât cele specifice slujbelor sfinte, va greva
fost determinată de probleme în câmpul Evangheliei autoritatea atât în raport cu conducerea adunării, cât şi
cu cei care „misionau”. Trebuie luată o atitudine în raport cu membrii acelui grup. Absolvirea unor şcoli
9
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
teologice, a unor cursuri, sau simpla charismă a unor instanţă omul irecuperabil (pentru un timp - disciplinarea
râvnitori după lucruri bune, nu poate să-i scutească de este în fond o nouă şansă ) trebuie tratat ca un „vameş”
testul „chemării”. sau ca un „păgân”, termeni folosiţi în vremea aceea,
b) autoritatea în derularea slujbelor cu pentru cei excomunicaţi din sinagogă. Corectarea
specific familial, particular: binecuvântări de copii, printr-o mustrare părintească este atitudinea prin care
căsătorii, înmormântări, botezuri, unde dorinţele se încearcă îndreptarea şi recuperarea, în nădejdea
celor implicaţi pot constitui o imixtiune în actul slujirii, rodirii şi mântuirii (Proverbe 25:4-5; 28:23; 29:1;
iar activităţile anexe (mese) pot aluneca în activităţi Luca 13:6-9). Mustrarea este asociată învăţăturii
lumeşti. Când conducerea Bisericii are doar rolul şi împreună formează educaţia: „Căci sfatul este
„să cunune” şi „să îngroape”, şi-a pierdut mandatul o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi
de autoritate. În consecinţă, trebuie să se păstreze mustrarea sunt calea vieţii” (Proverbe 6:23). În regimul
legătura cu familiile şi să se stabilească proceduri disciplinei biblice, mustrarea care nu şi-a atins scopul,
simple, dar clare pentru îndrumarea şi controlul este urmată de pedeapsă: „«Căci Domnul pedepseşte
activităţilor „particulare”. Oferirea unui cadru plăcut, pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l
în care se îmbină tradiţia cu inovaţia, dar fără primeşte» Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu
afectarea caracterului sacru al oricăror întâlniri este voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l
de competenţa conducerii adunării, aşa încât oamenii pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă,
să fie sfătuiţi că: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar
nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, nu fii...Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată
dar nu toate zidesc...   Deci, fie că mâncaţi, fie că pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai
beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada
lui Dumnezeu.   Să nu fiţi pricină de păcătuire nici dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:5-11).
pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Disciplina se realizează prin mustrări adecvate,
Dumnezeu” (1 Corinteni 10:23-32). pentru abateri de la învăţătura curată sau pentru
Autoritatea bisericii se extinde, în parte şi stări păcătoase în plan familial sau social: „Mustraţi
peste activiăţile economice private, care trebuie pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii,
să corespundă statutului biblic şi moralei creştine. smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică,
Activităţile ilicite, fie fraudă, fie cerşetorie, trebuie urând până şi cămaşa mânjită de carne” (Iuda 1:22-23).
condamnate. Apostolui Pavel scria: „...să mustraţi Aceste corectări se fac pe bază de autoritate: „sfătuieşte
pe cei ce trăiesc în neorânduială...” (1 Tesaloniceni şi mustră cu deplină putere” (Tit 2:15) şi în funcţie de
5:14); „...să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte creşterea spirituală şi starea sufletească a celui vinovat
în neorânduială...” (2 Tesaloniceni 3:6). El recomandă (1 Timotei 5:1-2; 2 Timotei 2:24-25). Există o diferenţă de
chiar constituirea unui for de judecată duhovnicesc fond şi de scop între corectare şi vorbirea de rău, care
pentru diverse probleme cu caracter material este o activitate satanică. Corectarea este o sesizare
(1 Corinteni 6:1-11). cu un ochi bun, iar vorbirea de rău este o acţiune cu un

3.
Supravegherea şi controlul preventiv, ochi rău (Zaharia 3:1; Proverbe 16:28; 26:20; 27:5-6; Tit
operativ şi postoperativ al tuturor lucrărilor 3:1-3; Apocalipsa 12:10). Atenţie la evitarea pricinilor de
(spirituale şi materiale). Disciplinarea este un păcătuire (Matei 18:6-7) şi a întărâtărilor la mânie prin
atribut al autorităţii. inconsecvenţe sau nedreptăţi (1 Timotei 5:21; Matei
Concepţiile care neagă dreptul la judecată, pe 7:1-5; Exodul 23:1-9).
motiv că noi oamenii suntem limitaţi şi putem fi ipocriţi Excomunicări (darea pe mâna Satanei) se
(Matei 7:1), sau că neghina nu trebuie smulsă până fac pentru păcate grave sau permanente şi doar
la sfârşit (Matei 13:30) nu pot rezista în faţa textelor în ultimă fază, ulterioară tuturor sesizărilor şi
foarte clare ale Noului Testament, referitoare la practica conform procedurilor punitive de recuperare (Matei
disciplinării instructive – convingerea unui om de o faptă 18:17; 1 Corinteni 5:4-13; 1 Timotei 1:20). În aceste
rea este mai degrabă o iluminare, nu o dojană: „Eu cazuri se cere depărtarea - ruperea relaţiilor frăţeşti
mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii cu cei vinovaţi, cu scopul neproliferării păcatului şi
plin de râvnă, deci şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:19). al conştientizării celui vinovat de pierderea dreptului
Conform învăţăturii Domnului Hristos din Matei 18, comuniunii sacre (2 Tesaloniceni 3:6, 14-15; Romani
etapele judecăţii de recuperare încep prin abordarea 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:8-11). Orice corectare
problemei în cadrul ei strict (expresia „împotriva ta” trebuie făcută cu intenţie şi procedură bună, conform
este discutabilă, pentru că nu apare la fel în toate voii şi scopului divin, care doreşte ca niciunul să nu
manuscrisele), continuă cu încadrarea într-un mediu piară (Galateni 6:1-2; Proverbe 24:25; Iacov 5:19-20).
mai bun, mai puternic şi poate ajunge la cel mai înalt Indiferenţa şi neglijenţa descalifică şi aduc întotdeauna
for – adunarea (reprezentată prin condurerea ei, sau pierderi în lucrarea Domnului: „Cel ce iartă pe vinovat

10 prin cei în care este prezent Duhul lui Hristos). În ultimă (continuare în pagina 13)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”.
(Eclesiastul 12:13)

Scrisoarea a XXXIV-a
Să ştii că pe aici toamna a pus pecete pe toate cele Iartă-mă că am pus un astfel de început răspunsului
ale firii. Aud, mai ales noaptea şuierul vântului ce mână cu care-ţi sunt dator, dar aceasta este sensibilitatea
în pulbere milioanele de frunze veştede şi plesnetele mea în acest anotimp, pe lângă faptul că scrisoarea
aţelor subţiri de ploaie în geam şi mă cuprind tristeţi. Îmi ta mi-a sosit chiar în aceste zile plumburoase, de
vin în minte vorbele poetului: „A rămas pe vârf o foaie / sfârşit de octombrie. Chiar bine, fiindcă tocmai ieri am
Şi prin pâclele înalte / Vede jos pe celelalte / Scuturate citit versetul 1 din capitolul 22 al Cărţii Proverbele şi
azi de ploaie / Ea se zbuciumă plăpândă / Plesnetele am observat şi chiar mi-am notat faptul că, totuşi, sunt
să le îndure / Două clipe să-i mai fure / Morţii care stă valori peste care nu trece niciodată suflarea toamnei,
la pândă”. care nu se ofilesc şi nu se scutură, întocmai ca nişte
Da, frate, privesc acest spectacol autumnal, mă fructe de aur pe care anotimpurile nu le desprind de pe
înfior şi mă smeresc în faţa acestor frumuseţi, care, ramura vieţii până la sfârşit: „Un nume bun este mai
oricât ai fi de optimist, au totuşi ceva funebru în ele, de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai
un fel de agonii tăcute şi înţeleg încă o dată cât de mult decât argintul şi aurul”. Nu aurul, nici argintul sau
efemere sunt toate cele pe care ne încăpăţânăm să le alte bunuri, ci un nume bun, acesta trebuie preferat
credem neclintite şi nesupuse ofilirii. Pe toate cele pe înaintea a orice. Este şi un nume rău, potrivit textului
care le văd acum în preajmă pot citi în slovă limpede inspirat (Proverbe 25:10). Nu vreau să fiu absurd, dar
adevărul strigat odinioară de profeţi: „Orice făptură şi bogăţia este ceva de dorit şi nu cred că acesta este
este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe un lucru rău, mai ales dacă nu suntem lipiţi de ea, dar
câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul înaintea ei mai de dorit este un nume bun. Şi aurul
Domnului peste ea” (Isaia 40:6,7). Dar de ce trebuie să şi argintul sunt valoroase, dar mai valoros este să fii
le văd pe toate acestea oare şi să le simt atât de dureros iubit. De fapt argintul şi aurul nu te fac iubit cât te fac
în sufletul meu? Are natura un anume corespondent în pizmuit, aşa că trebuie să te aştepţi să ai în preajmă nu
mine sau ea se află într-un anume fel în mine aşa cum atât oamenii cinstiţi, cât pervertiţi, hoţi şi şarlatani. Dacă
o cântare se află în întregime în mintea mea, încât ceea aurul şi argintul fac să se înmulţească nu numai moliile,
ce se întâmplă acum afară, în natură, rezonează tainic ci şi pe cei ce te duşmănesc, bunul nume, în schimb, îi
cu ceea ce este zidit în sufletul meu? Dacă este aşa, va înmulţi pe cei ce te iubesc şi-i va împuţina pe cei ce
atunci pot înţelege de ce sunt eu conştient până la te urăsc. Dacă faima că eşti bogat, că ai aur şi argint sau
durere de ceea ce se întâmplă acum în afara mea, ca altceva este apăsătoare şi greu de suportat într-o lume în
să nu uit nicio clipă înlăuntrul meu cine sunt. Altfel spus, care toţi te privesc cu un ochi pizmăreţ, în schimb, faima
asta îmi este viaţa, în care, pe de o parte mă încântă bunului nume este dulce şi înaripează sufletul.
aceste frumuseţi fugare, iar pe de alta simt suflarea cu Dacă cel ce are aur şi argint nu se simte în
care mă adie vântul rece al morţii. Cine ştie, poate că siguranţă nici chiar în cer, unde-L poate întâlni pe
natura este omul extins, într-o desfăşurare misterioasă, Dumnezeu ca potrivnic, nici pe pământ, de unde este
iar omul este natura concentrată, restrânsă într-un mod izgonit de invidia semenilor lui şi nici chiar sub pământ,
tot atât de misterios (este un fel de a spune). ci tot timpul este păscut de teamă, în schimb, cel ce
Este adevărat că toamna asta e nu numai un a agonisit un nume bun găseşte în iubirea semenilor
prilej de melancolii şi reverie, ci o mare şansă sau o mare cel mai sigur şi mai netulburat loc de odihnă. Dacă de cel
responsabilitate, căci natura a fost creată ca să-mi fie ce are aur şi argint se tem mulţi, mult mai mulţi sunt cei
dascăl, să mă înveţe, dar nu numai pe mine ci, pe toţi de care se teme el, pe când cel ce zilnic îşi sporeşte
oamenii. Numai că din această şcoală în care vrem sau bunul nume, cu cât este mai iubit, cu atât se simte
nu vrem să fim atenţi la lecţii, este cu neputinţă însă să mai în largul lui, chiar şi în această lume. Să ştii,
absentăm... dragul meu, că nu este un loc cu mai dulce odihnă ca

11
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
în iubirea curată a semenilor. Dacă numai lucrurile rare trăim într-un pustiu al indiferenţei. Vezi tu, omul este o
şi foarte valoroase pot fi preţuite multă vreme şi chiar sumă de dorinţe care pot fi sporite până la tiranie sau
până la sfârşit, atunci acestea nu sunt aurul şi argintul, simplificate până la cumpătare, aşa că cine controlează
ci bunul nume, fiindcă adevăratele valori se evaluează dorinţele unui om controlează omul. Să nu te miri dacă
pe baza longevităţii lor. Dacă aurul şi argintul cu toată veacul de acum poartă un război tenace pentru a pune
strălucirea lor, sporesc întunericul în jurul celor care stăpânire pe dorinţele omului, pentru a le controla şi
le râvnesc cu orice preţ, bunul nume sporeşte însă a le ordona după o altă grilă decât aceea pe care o
lumina celui ce-l are. Cel dintâi va trăi viaţa de sobol al recomandă Dumnezeu în Cărţile Sale.
întunecimilor, celălalt se va scălda în lumina bunului În ordinea lui Dumnezeu, accentul se pune cu
nume, precum pasărea în limpezimile cerului. Când prioritate pe formarea caracterului şi abia după aceea
oamenii în nesăţioasa lor lăcomie răpesc din măruntaiele se pot avea în vedere celelalte bunuri. Dumnezeu nu
pământului aurul şi argintul, pământul le dă şi veninul repudiază aurul şi argintul pe care El le-a făcut, dar
sub chipul aurului, pe când cel ce caută bunul nume va recomandă un „mai de dorit”:
primi odată cu el dulceaţa iubirii semenilor lui. Nu cred „Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie
că este prea greu să alegi între venin şi deliciul iubirii. mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi
Dar la urma urmei, de ce este un nume bun mai bun aurul”.
decât aurul, argintul sau bogăţia de orice fel? Dar, ca Dar ca să nu mă risipesc prea mult în reflecţii
să-l socotesc mai presus decât toate cele cu vremelnică personale, vreau să-ţi spun că un nume bun, adică
strălucire, trebuie să înţeleg întâi ce este un nume bun, un caracter frumos, îţi va aduce o întreită şi deplină
pentru că nimeni nu poate iubi ceva sau dori ceva fără binecuvântare. În primul rând, această binecuvântare
să cunoască. va afecta structurile tale psiho-fizice:
Trebuie să-ţi aminteşti că în una din scrisori îţi • „Atunci vei merge cu încredere pe drumul
explicam foloasele cetirii şi aplicării în propria-ţi viaţă a tău şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca vei
principiilor acestei cărţi frumoase, cartea Proverbele. fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce”
În paranteză fie spus, ce folos am culege doar dacă (Proverbe 3:23,24);
acumulăm noi şi noi cunoştinţe fără să împlinim ceea • „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic;
ce ştim? Cred că după cum putem să vorbim despre dar neprihănirea izbăveşte de la moarte” (Proverbe
un stomac bolnav, incapabil să mistuie hrana, tot astfel 11:4);
se poate vorbi despre o inteligenţă bolnavă care nu • „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul
reuşeşte să transforme cunoştinţele dobândite într‑un este ruşinea popoarelor” (Proverbe 14:34);
mod de viaţă. Urmăm aşadar, dacă-ţi aminteşti ce‑ţi • „Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat
scriam într-o scrisoare, îndrumările Marii Adunări care şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate”
recomandă în chiar introducerea cărţii Proverbele (Proverbe 20:28);
nepreţuitul câştig pe care-l va avea cel ce-şi va supune Cum tu eşti o fiinţă socială, relaţiile tale cu semenii
cu consecvenţă voinţa ascultării de principiile acestei vor fi, de asemeni, binecuvântate:
cărţi. Este vorba de o primă secţiune alcătuită din • „Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţa...”
primele 6 versete, secţiune în care nu se promit celui ce (Proverbe 11:27);
va asculta nici aur, nici argint, sau alte feluri de bogăţii, • „Un om este preţuit după măsura priceperii
oricare ar fi acestea, ci cu totul altceva: înţelepciune, lui...” (Proverbe 12:8);
învăţătură, înţelegere, bun simţ, dreptate, judecată, • „Cine iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe
nepărtinire, agerime de minte, cunoştinţă, chibzuinţă, buze este prieten cu împăratul” (Proverbe 22:11);
ştiinţă, iscusinţă (Proverbe 1:1-6). Astfel, rezultatul întregii • „Un împărat care judecă pe săraci după
lucrări de modelare şi construire a caracterului unui adevăr îşi va avea scaunul de domnie întărit pe
credincios, lucrare pe care o face Duhul Sfânt prin vecie” (Proverbe 29:14);
cartea Proverbele, cu cele peste 750 de versete ale ei, Cât despre relaţia cu Dumnezeu, textele insuflate
îşi găseşte ecoul în aceste prime 6 versete şi poartă de Duhul Sfânt te asigură că:
denumirea de bunul nume. • „Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă
Un nume bun este o altă denumire pentru un înaintea lui Dumnezeu...” (Proverbe 3:3,4);
caracter bun sau, în limbajul apostolului Pavel, pentru • „Căci Domnul... este prieten cu cei fără
omul dinlăuntru. Dar câţi şi-au făcut astăzi un scop prihană” (Proverbe 3:32);
din a dori şi a dobândi un caracter frumos, un caracter • „Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului...”
12 creştin după voia lui Dumnezeu? În această privinţă (Proverbe 12:2);

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
• „Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El (continuare din pagina 10)

AUTORITATEA ÎN
iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire” (Prov. 15:9);
Închei aici scrisoarea mea, dar nu înainte de a te ruga
să studiezi pentru tine valabilitatea acestor adevăruri,
urmărindu-le în viaţa excepţională a moabitei Rut, viaţă
povestită în cartea care-i poartă numele. Totuşi, nu
BISERICA LOCALĂ
închei fără să-ţi răspund unei întrebări mai vechi,
şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o
întrebare pe care o transcriu aici pur şi simplu şi
scârbă înaintea Domnului” (Proverbe 17:15); „Luaţi
pentru fineţea observaţiei pe care o cuprinde: „Numai seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui
cruci peste tot: atârnate la bordul autoturismelor, la Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo
gâtul oamenilor, căţărate pe acoperişul caselor sau rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi
pironite pe reverul costumelor de gală, în biserici, în mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15).
casele de rugăciune a celor fără cruce. Cruci lucrate În practicarea disciplinei, apostolul Pavel era
simplu şi în pripă, cruci din metale preţioase făcute învinuit ca „smerit când sunt de faţă în mijlocul
cu zăbavă şi migală, cruci... dar toate, toate „sfinţite”. vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră,
Te întreb acum: De unde vine această disponibilitate când sunt departe” (2 Corinteni 10:1), dar el vorbetre
facilă din partea oamenilor de a se relaţiona cu acest de „îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o
obiect de tortură antic...? În ce mă priveşte, dragul meu, întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuiesc că
noi suntem mânaţi de firea pământească” (vers. 2).
deocamdată cred ceea ce-ţi scriu aici. Cred în primul
El scria pe aceeaşi temă: „Îndată ce se va săvârşi
rând că această disponibilitate, idolatră de altfel, vine
ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata
din aceea că o relaţie cum este relaţia dintre om şi
să pedepsim orice neascultare... Şi chiar dacă m-aş
cruce nu impune şi nici nu presupune, cel puţin explicit, lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o
un sistem etic, un sistem de valori morale creştine Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea
pentru cel ce o adoră. Mai mult, omul natural având voastră...” (2 Corinteni 10:6-8).
o gândire magică se va raporta, evident din motive de
securitate personală sau colectivă, la cruce ca la un CONCLUZII
obiect magic, un fetiş, care încorporează în sine potenţe
paranormale la care are acces necondiţionat. Dacă un Autoritatea în Biserica loc, trebuie să se
astfel de adorator şi-ar propune să schimbe obiectul evidenţieze prin dragoste şi disciplină; dragostea
adoraţiei cu o persoană, în speţă cu Domnul Hristos fără disciplină permite imixtiunea profanului, iar
Cel viu, care a fost răstignit pe cruce, atunci o astfel disciplina fără dragoste este abuz de autoritate
(autoritarism), dar împreună sunt apreciate de Domnul
de relaţionare s-ar pune în alţi termeni cu totul diferiţi.
Isus Hristos – Capul Bisericii, în scrisoarea circulară
În ce mă priveşte, deşi nu sunt convins în totul că
trimisă celor şapte Biserici din Asia Mică, evidentă
Domnul a fost răstignit pe cruce, aş accepta valoarea
în comparaţia dintre Biserica din Efes şi Biserica din
crucii ca semn şi simbol aşa cum sugerezi tu, dar Tiatira: „Ştiu... că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la
trebuie să observ aici că, în istorie, acest simbol s-a încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi
dovedit păgubos deoarece a arătat cu prisosinţă că i-ai găsit mincinoşi... Dar ce am împotriva ta, este că
oamenii uită repede adevărurile, adesea profunde, pe ţi-ai părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:2-4); „Ştiu
care le ascund semnele, reţinând doar simbolul. Asta faptele tale, dragostea ta,... Dar iată ce am împotriva
dovedeşte clar că dacă ritualurile şi semnele fixează ta: tu laşi...„ (Apocalipsa 2:19-20)
un adevăr comunicându-l, ele de fapt îl şi înlocuiesc. Starea de om plin de Duh, este necesară
Aici s-a ascuns întotdeauna marea primejdie. Când te exercitării autorităţii în slujirea din Biserica
gândeşti câte semne şi simboluri a consacrat Biserica Domnului. Ea are o triplă valoare în planul
în bimilenara ei existenţă! manifestării autorităţii. Mai întâi, prin păstorire –
slujire eficientă – ceea ce elimină în mare parte stările
fireşti; apoi prin analiza şi judecata competentă - ceea
Rămâi sănătos!
ce duce la rezolvări eficiente; şi în ultimă instanţă,
prin autoritatea executivă a celui care are putere în
Zaharia Bica lucrarea încredinţată, pentru situaţiile extreme.

Iosif Anca

13
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Pâra
l-a spus din răzbunare este pârâcios şi în acelaşi timp
complice la faptă.
A spune tatălui, faptele negative ale copilului pe
care-l iubeşte, nu este o pâră, aşa cum s-a întâmplat
în cazul casei lui Eli şi a fiilor lui preoţi: „El le-a zis:
«Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot
poporul despre faptele voastre rele. Nu, copii, ce aud
spunându-se despre voi, nu este bine; voi faceţi pe
poporul Domnului să păcătuiască»” (1 Samuel 2:23).
În acest caz, preotul Eli nu trebuia să considere o pâră
ce aflase de la popor, era tată şi slujitor responsabil de
subalternii lui, era singurul în măsură să-şi salveze copiii
Una din caracteristicile vremii noastre este vânzarea din păcat.
(trădarea), care este asociată cu pâra, după cum avertiza Pâră mai înseamnă să divulgi anumite fapte contrare
Domnul Hristos: „Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii legii (chiar cu gând bun de îndreptare sau salvare a acelei
pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” (Matei 24:10) şi apostolul persoane) dacă autoritatea care ar trebui să îndrepte
Pavel: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. este rău intenţionată. În acest caz vom analiza în antiteză
Căci oamenii vor fi… vânzători…” (2  Timotei 3:1-4). două personaje, unul pârâtor, iar celălalt, cel ce biruieşte
Totul pleacă de la diavolul, pe care Biblia îl numeşte ispita de a pârî. Să ne amintim contextul din 1 Samuel
„pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pîra înaintea 21-22 pentru o înţelegere mai clară a caracterizării celor
Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 12:10). două personaje.
Dacă vrem să definim pâra putem spune că este
divulgarea unor fapte rele sau a unor fapte contrare legii Doeg edomitul (pârâtorul)
date de diferite forme de autoritate, cu gând de răzbunare
sau cu scop de condamnare a celui vinovat. Textul din 1 Samuel 22:6-8 ni-l prezintă pe împăratul
Această ispită apare încă din copilărie, de aceea Saul, ca autoritatea care s-a lepădat de Dumnezeu şi
am să prezint o întâmplare din viaţa copiilor: Doi copii care caută pârâtori, informatori, care să-l înştiinţeze de
dintr‑un cămin, Ioan şi Teodor, prieteni fiind au fost activitatea lui David. Într-un discurs ţinut de Saul sub
împreună când Ioan a forţat un dulap ce aparţinea altui un tamarisc, la Ghibea, cu suliţa în mână, el încerca
copil. La interogarea făcută de către pedagog, ei au să-şi înduplece propriii slujitori să devină informatori. În
tăinuit această faptă. După un timp cei doi prieteni s-au argumentarea lui, Saul afirma că ei sunt beniamiţi din
certat şi în urmă Teodor l-a bătut pe Ioan. Pentru fapta lui, tribul lui şi este normal să fie pe partea lui, nu a lui David,
Teodor a fost pedepsit. Supărat fiind, i-a spus lui Ioan că-l care era din tribul lui Iuda. Apoi apelează la sentimentele
spune că el a forţat atunci dulapul. Ioan a venit cel dintâi lor, acuzându-i de complot: „...«Ascultaţi, beniamiţi! Vă
la pedagog şi şi-a mărturisit greşeala, în plus a spus că va da fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi
Teodor va veni să-l pârască de fapta făcută. Când a venit căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? Dacă nu,
Teodor la pedagog a cerut să fie pedepsit şi Ioan pentru de ce v-aţi unit toţi împotriva mea, şi nimeni nu mi-a dat de
forţarea dulapului. Pedagogul l-a întrebat de ce a tăinuit ştire despre legământul fiului meu cu fiul lui Isai? Pentru
acest lucru şi de ce îl spune doar acum. El s-a scuzat că ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima
nu-i pârâcios, de aceea n-a spus nimic. Atunci pedagogul pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat
i-a explicat că nu ar fi fost pâră, dacă îl spunea atunci pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum
când a fost întrebat, căci aşa l-ar fi ajutat pe Ioan să-şi face astăzi?»” (1 Samuel 22:7-8). Sub această provocare,
14 recunoască vina şi să fie îndreptată fapta. Dar acum că unul din cei prezenţi, Doeg edomitul, acceptă să devină

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
informator. Caracterizând acest personaj, să vedem dacă lui şi faptele lui din urmă alături de cele amintite mai sus
nu suntem şi noi vinovaţi ca şi acest edomit. dovedesc gravitatea neascultării ca fiind mult mai mare
păcat decât al lui David în cazul Bat Şeba - Urie. David
Pârâtorul ARE SCOP s-a pocăit şi de aceea a fost iertat, Saul nu s-a pocăit de
CONDAMNAREA aceea nu a beneficiat de iertate. Indiferent cât de mai
El nu numai că l-a informat pe Saul „Doeg, edomitul, puţin grav ar fi păcatul, el este păcat şi fără pocăinţă nu
care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: «Eu este iertare şi mântuire.
am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul
lui Ahitub»” (1 Samuel 22:9), dar a şi acţionat ucigând: Pârâtorul LUCREAZĂ CU VICLENIE
„Atunci împăratul i-a zis lui Doeg: «Întoarce-te, şi loveşte Realitatea este că Doeg a fost „prezent” în Casa
pe preoţi» Şi Doeg, edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; Domnului, cu scopul unui informator, nu pentru a se
a omorât în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni, care apropia de Dumnezeu. David surprinde prezenţa vicleniei
purtau efodul de in” (1 Samuel 22:18). Ceilalţi slujitori şi descrie aceasta în Psalmul 52:2 (Către mai marele
ai lui Saul nu au ascultat porunca pentru a ucide preoţii cântăreţilor. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor
care sunt unşi ai Domnului, pe când Doeg a acţionat fără spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, când zicea: «David
remuşcare. Probabil că ceilalţi slujitori ştiau ce scrie în s-a dus în casa lui Ahimelec») – „Limba ta nu născoceşte
Psalmul 105:15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei, a zis El-şi decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!” Cel
nu faceţi rău proorocilor Mei!”. Numai oamenii lui Satan, ce pârăşte este de obicei foarte viclean, şi uneori nu-i
ucigaşul, cel care pârăşte slujitorii, unşii Domnului, ca în sesizezi intenţiile, ai impresia că vrea să facă bine, dar
cazul relatat în Zaharia 3:1, pot acţiona la fel „El (îngerul) faptele de pe urmă dovedesc răutatea, falsitatea.
mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare
înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta Pârâtorul MINTE FOLOSIND UN
lui, ca să-l pîrască”. ADEVĂR PARŢIAL
David, spre deosebire de Saul, s-a temut să „pună Dacă citim cu atenţie declaraţiile lui Doeg, observăm
mâna” pe unsul Domnului chiar dacă acesta era deja că el nu minte: „Doeg, edomitul, care era şi el printre
lepădat şi a zis, când a fost provocat: „Să mă ferească slujitorii lui Saul, a răspuns: «Eu am văzut pe fiul lui Isai
Domnul să pun mâna pe unsul Domnului!...” (1 Samuel venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub. Ahimelec a
26:11). Saul nu s-a temut să pună mâna pe David care întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde şi i-a dat
era şi el „uns” de Domnul prin Samuel şi l-a determinat sabia lui Goliat, filisteanul»” (1 Samuel 22:9). Problema e
pe Doeg să ucidă mulţi preoţi. Neascultarea de cuvântul că Doeg a spus un adevăr parţial. A omis ceva important
Domnului (1 Samuel 15) l-a împins pe Saul la răzvrătire care putea să-l salveze pe preotul Ahimelec de la
şi a făcut unor evrei, fraţi de-ai lui, ce trebuia să facă moarte: faptul că David a minţit pe Ahimelec, când a zis:
amaleciţilor. „Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: «Nimeni să nu
preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca
măgari şi oi: toţi au căzut sub ascuţişul sabiei” (1 Samuel pe care ţi‑am dat-o». Am hotărât un loc de întâlnire cu
22:19). El îşi putea scuza această faptă pentru că trebuia oamenii mei” (1 Samuel 21:2). Pârâtorul se foloseşte de
să se împlinească o prorocie pentru casa lui Eli: „Iată adevăr să-l sucească în favoarea lui să ducă în eroare
că vine vremea când voi tăia braţul tău şi braţul casei pe alţii. Odată ce Doeg ştia atâtea amănunte despre
tatălui tău, aşa încât nu va mai fi nici un bătrân în casa întâlnirea lor, se poate să nu fi ştiut aceasta?
ta” (1 Samuel 2:31). E adevărat că Dumnezeu hotărâse În Proverbe 16:28 este scris: „Omul neastâmpărat
aceasta, dar nu i-a cerut lui Saul să împlinească această stîrneşte certuri şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni
prorocie, ca în cazul amaleciţilor. Să ne păzească prieteni”. Prietenii au secretele lor şi dacă vine cineva
Dumnezeu să interpretăm anumite prorocii pentru a cu minciuni, nu va reuşi să-i dezbine. Pârâtorul vine însă
acţiona cum ne convine nouă. Îmi place ce a spus David cu adevăruri parţiale, prin care să reuşească să pună la
când a fost provocat să împlinească hotărârea Domnului îndoială anumite lucruri, şi apoi îi face să înghită şi minciuni.
cu privire la Saul: „Abişai a zis lui David: «Dumnezeu dă De aceea să ne ferim de cei ce pretind că doresc binele
astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, nostru pârând pe alţii. Chiar Domnul Isus a fost acuzat cu
să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr-o lovitură în lucruri parţial adevărate, interpretate altfel: „Drept răspuns,
pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta». Dar David Isus le-a zis: «Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi
a zis lui Abişai: «Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune ridica»” (Ioan 2:19); „Dar n-au găsit nici una, cu toate că
mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?» Şi s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit
David a zis: «Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate doi şi au spus: Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui
lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile»” (Matei 26:60).
într-un câmp de bătaie şi va pieri…»” (1 Samuel 26:8-11).
Neascultarea lui Saul s-a dovedit pe tot parcursul vieţii
(continuare în pagina următoare)
15
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Pârâtul – victima LUCREAZĂ CU
Ahimelec (pârâtul – victima) ÎNŢELEPCIUNE
CAUTĂ SALVAREA Ahimelec se apără pe el, dar cu multă înţelepciune:
„Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu
Ahimelec, spre deosebire de Doeg a fost nu numai pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce
ispitit să pârască pe David, dar şi ameninţat cu moartea. împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra
„Saul i-a zis: «Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic
lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare” (1 Samuel
pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea 22: 15). Ahimelec ar fi putut probabil să scape spunând
şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?»” (1 Samuel adevărul pe care l-a omis Doeg. Putea să zică că David l-a
22:13). Ce frumos pledează Ahimelec pentru David, minţit, dar el se apără fără a da pe faţă taina lui David, ştia
pentru a-i salva onoarea. El scoate în evidenţă calităţile acum că Saul îl urăşte pe David, pentru că David nu şi-a
lui David: slujitor credincios, ascultător la porunci, cinstit incriminat socrul, chiar dacă a fost urmărit să fie ucis.
în familie. Încearcă parcă să-i deschidă ochii lui Saul că Salvarea oamenilor presupune compasiune,
este ginerele lui demn de încredere. Prin aceasta se vede dragoste, dar şi înţelepciune: „Apără-ţi pricina împotriva
dorinţa de salvare, de recuperare a acuzatului: „Ahimelec aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ca nu
a răspuns împăratului: «Care dintre slujitorii tăi poate fi cumva, aflînd-o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă
pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, nume rău care să nu se mai şteargă” (Proverbe 25:9-10);
gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta?»” „Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii
(1 Samuel 22: 14 ). iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită
Un exemplu bun poate fi Iosif despre care unii spun de carne” (Iuda 1:23).
că şi-ar fi pârât fraţii. Personal înţeleg că el îi iubea pe fraţii
lui, le dorea binele şi nu a făcut-o din răzbunare, ştia că Pârâtul – victima SUFERĂ PENTRU
tata îi iubea şi putea să-i educe. „Şi Iosif spunea tatălui ADEVĂR
lor vorbele lor cele rele” (Genesa 37:2). Dovadă avem Dacă pârâtorul Doeg s-a folosit de adevăr să facă
că după multe tratamente rele din partea fraţilor, Iosif nu-i rău altora, Ahimelec este gata să sufere pentru adevăr:
vorbeşte de rău la paharnic. Nu zice că a fost vândut de „Împăratul a zis: «Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată
fraţi, măcar că era un adevăr. El spune un alt adevăr, „căci casa tatălui tău»” (1 Samuel 22:16). Ahimelec a preferat
am fost luat cu sila din ţara evreilor, şi nici chiar aici n-am să moară decât să-l trădeze pe David. Tot astfel apostolul
făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă” şi astfel nu‑şi Pavel a fost dat în judecată de fraţii evrei, dar pentru
trădează fraţii chiar dacă erau vinovaţi (Genesa 40:15). apărarea lui nu se gândea să-şi trădeze neamul: „După
Ahimelec şi Iosif au fost oameni care doreau salvarea ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea
fraţilor, aşa cum scrie Iacov: „Fraţilor, dacă s-a rătăcit drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de
vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştiţi moarte. Dar iudeii s-au împotrivit şi am fost silit să cer să
că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel nici un gând să
mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie pîrăsc neamul meu” (Fapte 28:18-9).
de păcate” (Iacov 5:19-20).
Tăinuirea şi nemărturisirea unor fapte pasibile de CONCLUZIE
moarte nu salvează de la moarte. Dar trebuie avut grijă „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?
cum şi la cine mărturisim. Pentru păcatul lui Acan au fost Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!”
pedepsiţi toţi membrii familiei. Dacă unul ar fi mărturisit (Romani 8:33). Împotriva aleşilor lui Dumnezeu, pâră va
poate ar fi fost scăpaţi de la moarte. (Iosua 7:11,15,25) aduce totdeauna diavolul şi supuşii săi. De aceea, să ne
Dacă cineva ne greşeşte nouă, e bine să rezolvăm păzim de această ispită pentru a nu cădea în păcat. Dacă
problema cu înţelepciune după sfatul Domnului: „Dacă trăim curat, nu trebuie să ne fie frică de cei ce caută pâre
fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l împotriva noastră, dar dacă avem vreo vină, atunci trebuie
între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe să ne pocăim şi să ne îndreptăm faptele, aşa cum i-a spus
fratele tău…” (Matei 18:15-16). Dacă privim cu atenţie, Domnul femeii imorale, după ce a scăpat-o de pârâşii ei:
vedem că scopul mustrării trebuie să fie câştigarea „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti”
fratelui nu pierderea lui. De aceea, uneori ajungem să (Ioan 8:11) şi după „trimiterea” înapoi de la altar pentru
apelăm la martori apoi la biserică, potrivit cu paşii trasaţi rezolvarea acestei vinovăţii: „Caută de te împacă degrabă
de Domnul Isus pentru că atunci când mustrăm nu avem cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva
scop de a câştiga pe fratele. Aşa că întâi contează scopul pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să
cu care mustrăm şi apoi urmarea paşilor: în particular, cu te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
doi martori, apoi bisericii. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti
cel din urmă bănuţ” (Matei 5:25-26).

16 Cristian Dan

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

În anul 1956 în China au început să aibă loc aşa numitele lumina lunii. Cărau pământ pentru construcţii în găleţi, pe care
„Adunări civile pentru corecţie“. Oamenii se adunau şi trebuia le duceau cu nişte pârghii peste umeri. Mulţi cădeau sub povara
să‑şi pârască vecinii şi colegii de muncă, pe care îi observau grea. Întâlnirea cu familia era permisă doar de două ori pe lună.
făcând lucruri care nu erau în conformitate cu ideologia comunistă Aşa au trecut şaisprezece luni. Vremuri grele au ajuns şi în
sau îi auzeau spunând ceva împotriva noului regim. Aceste China. Alimentele au devenit greu de găsit. Făina şi multe alte
adunări se făceau cu regularitate, în special printre învăţătorii alimente puteau fi cumpărate numai cu cupoane speciale. Raţia
şi profesorii de la şcoală. În vara anului 1958, toţi învăţătorii primită nu ajungea pentru o lună. Mulţi sufereau de foame spre
şi profesorii au fost adunaţi într-o şcoală mare. Trebuia să-şi sfârşitul lunii. A dispărut zahărul, carnea şi grăsimile. Zahărul se
petreacă acolo toată vară, având permisiunea să meargă acasă dădea doar pentru copii, o jumătate de kilogram pe lună. Din
doar la sfârşit de săptămână. În fiecare zi se făceau adunările ce primeau, copiii îi duceau şi Liubei ca s-o întărească măcar
de „corecţie“. Scopul întregului proiect era să-i depisteze pe cei puţin. Mama Liubei scria în toate instanţele posibile, cerând
care nu erau loiali regimului. Printre aceste cadre didactice era o eliberarea fiicei ei. Răspunsul era întotdeauna acelaşi – când
tânără învăţătoare, Liuba Ionko, care s-a născut într-o familie de se corectează, o eliberăm. Liuba lucra din răsputeri, încercând
refugiaţi din Bazilevo. Ea lucra la şcoală de doi ani. Asemenea să capete bunăvoinţă, dar nu se întâmpla nicio schimbare. În
altor refugiaţi, nu se amesteca în politică, mergea la biserică, ianuarie 1959 a murit mama Liubei. Ea a fost o femeie foarte
dar nu era foarte activă. Deşi avea o purtare frumoasă, nu se credincioasă, care nu a cârtit niciodată, ci s-a rugat zi şi noapte
grăbea să intre în legământ cu Domnul, se pare că încă nu a pentru fata ei. Tatăl Liubei lucra undeva în munţi pentru ca să
simţit acea cercetare specială care s-o îndemne să facă botezul. poată întreţine familia. Pe Liuba au lăsat-o acasă pentru două
În timpul acelor adunări de „corecţie“, Liuba îşi exprima deschis zile, fără să-i spună vestea despre moartea mamei ei. Fugind
dezacordul faţă de unele acţiuni ale noilor autorităţi, cum ar fi spre casă, bucuroasă că poate să petreacă două zile împreună
execuţia celor bogaţi, care nu aveau nicio altă vină. cu familia, Liuba s-a oprit şocată. În curte erau feţe plânse. Aşa
A venit rândul să se cerceteze şi cazul ei. Prima întrebare a rămas ea în memoria multor vecini şi cunoştinţe, stând în
a fost: „De ce vrei să pleci în America? De ce nu vrei să te întorci mijlocul curţii, slăbită, cu o expresie greu de descris pe faţa ei.
mai bine acasă, în Rusia?“ Chiar şi cei din familiile de refugiaţi, După moartea mamei, Liuba s-a schimbat foarte tare, devenind
care au fost născuţi în China, erau consideraţi cetăţeni ai URSS. mult mai închisă, apăsată. Ceva s-a rupt în inima ei şi nu mai
Ea a răspuns că vrea să plece acolo unde vor să plece părinţii putea fi reparat. În timpul întâlnirilor cu prietenele ei care veneau
ei şi nu vrea să-i lase singuri. Imediat i-a fost pusă etichetă de s-o viziteze, le spunea: „Dacă nu ies de aici în curând, viaţa
„spioană americană“, „trădătoare a patriei“ etc. S-a făcut un mea se va sfârşi“. Chiar dacă ea era credincioasă, nu se bizuia
dosar, în care printre alte acuzaţii, era scris că face propagandă pe Domnul. Se ruga, dar nu avea pace în suflet. Sora mai
religioasă printre elevi. Liuba răspundea: „Dacă mă întreabă un mare a Liubei continua să scrie scrisori cu cerere de eliberare
copil despre existenţa lui Dumnezeu, eu îi răspund că El există pentru Liuba, dar răspunsul era întotdeauna acelaşi. A venit
în inimile celor ce cred în El, iar cei necredincioşi pot să creadă luna februarie a anului 1960. Se apropia Anul Nou chinezesc,
ce vor“. La sfârşitul acestei adunări, s-a făcut o judecată cu Ceagan. În acele zile s-a răspândit un zvon: Grigori Mincenko,
toţi cei care au fost de faţă. Colegii ei de serviciu, trebuiau să-i osândit pentru spionaj în favoarea americanilor, a fugit din lagăr.
hotărască pedeapsa. Deoarece Liuba s-a arătat tare pe poziţiile Înainte să fie dus în lagăr din cauza refuzului de a-şi schimba
ei şi a susţinut până la capăt părerile ei, a fost hotărât s-o trimită felul de a gândi, el era membru în biserică şi lucrase ca asistent
într-un lagăr de „corecţie prin muncă“, până îşi schimbă modul medical la spital. Mulţi înţelegeau că şansele lui de a scăpa erau
de a gândi. Această decizie a fost un şoc mare pentru părinţii ei. foarte mici. Trebuia să ajungă la Şanhai, unde exista consulatul
Toată lumea ştia ce înseamnă aceste „lagăre de corecţie“: muncă britanic, care putea să-l ajute să plece la Hong Kong. Dar
istovitoare, lipsă de hrană şi condiţii de viaţă mizerabile. Mama pentru aceasta, trebuia să străbată toată China, trădat fiind de
Liubei era distrusă. Înainte de plecare, i-a fost îngăduit să meargă trăsăturile europene ale chipului şi aflându-se sub urmărire... Un
acasă pentru a-şi aduna lucrurile şi să-şi ia rămas bun. Primele astfel de gând de evadare a venit şi în mintea nepoatei Liubei,
zile în lagăr i s-au părut Liubei un coşmar. Locuinţele pentru Şura. Din momentul când ea a auzit de evadarea lui Grigori
femei erau săpate în pământ. Dormeau pe paturi supraetajate, Mincenko, acest gând nu o lăsa în pace. Acasă s-a făcut un
în mijlocul încăperii exista o sobă cu lemne sau cărbuni. Peste consiliu cu toată partea feminină a familiei. Cele trei surori ale
tot era mizerie, hrana era foarte puţină şi rea, iar zilele de Liubei au început să elaboreze planul de evadare. Au hotărât
muncă erau lungi şi istovitoare. Se lucra câte doisprezece ore,
în timpul verii chiar mai mult. Câteodată se lucra şi noaptea, la (continuare în pagina următoare) 17
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

aceasta avea şi ochi căprui. I s-a dat îmbrăcăminte tipică pentru
portul de atunci din China: haină şi pantaloni matlasaţi, căciulă
cu urechi. Aceste lucruri au fost cumpărate dinainte de către
că o vor ascunde undeva pe aproape timp de câteva zile, ca surorile Liubei. Acum trebuia să se hotărască ce va face mai
să ducă în eroare pe poliţişti. După multe căutări, au găsit cu departe. Acea femeie înţeleaptă a venit cu o soluţie care le-a
greu o familie care a fost de acord s-o adăpostească pe Liuba. părut cea mai bună. Unul din vecinii familiei Toropova, Leonid
Era familia Toropova, care era formată doar din doi oameni: o Beleakov, lucra ca şofer pe distanţe lungi. El a zis că următorul
mamă-bătrână cu fiul ei de vârstă mijlocie. Casa lor se afla lângă lui drum este spre Urumcea, care se afla la distanţă de trei sute
cimitirul musulman. Pe acolo nu prea trecea nimeni. Femeia de kilometri. Trebuia să ducă acolo un transport de grâu şi a fost
a aranjat o cămăruţă, punând acolo un pat şi o sobă pentru de acord s-o ajute pe Liuba. Această distanţă trebuia parcursă
încălzire. Prima încercare de evadare nu a reuşit, dar urma în trei zile – drumurile erau foarte rele şi iarna era în toi. Pe drum
sărbătoarea Anului Nou chinezesc. Toată conducerea lagărului trebuia să treacă un lanţ de munţi, unde exista şi un punct de
era adunată într-un loc, la băutură şi mâncare bună. Deţinuţii nu control. Oricine trecea pe acolo trebuia să arate actele personale
trebuiau să muncească în ziua respectivă şi vizionau un film. şi permisul de plecare. Regimul pe atunci era aşa de strict, că
Folosindu-se de un moment prielnic, Liuba a ieşit pe poartă. era nevoie de permis şi dacă te îndepărtai la o distanţă de 20-30
Chiar dacă era văzută de unii dintre paznici, ei ştiau că din când de kilometri. Între timp poliţia continua să perchiziţioneze toate
în când ea era trimisă cu referate la conducere, fiind o persoană rudele şi cunoştinţele lui Liuba, în speranţa că acea fată
în care aveau încredere şi nu au băgat-o în seamă. Când a văzut neexperimentată o să se dea de gol. În câteva zile s-a zvonit că
că nimeni nu o strigă, a început să fugă cât o ţineau picioarele. G. Mincenko a fost prins şi trimis la munci silnice în mine, legat
La drum o aşteptau surorile ei. Au hotărât să meargă prin câmp, în butuci. Toţi stăteau într-o aşteptare tensionată, gândindu-se
pe lângă moară şi cimitir, acoperite de cearceafuri albe, ca să la Liuba. Familia sorei ei mai mari se ruga neîncetat ca Domnul
fie mai puţin văzute. Câteodată intrau în zăpadă până la brâu. s-o ajute să ajungă la libertate. Prin oraş se vorbea că Liuba a
De câteva ori a trebuit să evite întâlnirile cu oameni beţi. Pline fost prinsă şi este adusă înapoi. Rudele ei stăteau cu răsuflarea
de frică, au ajuns până la adăpostul pregătit. Când au ajuns tăiată. În acest timp Liuba se ruga cum nu s-a mai rugat niciodată.
acasă, fetele i-au spus tatălui Liubei despre fugă. Tatăl lor nu Iar Dumnezeu nu a zăbovit să-i vină în ajutor. S-a întâmplat o
putea să creadă ce au făcut: „Voi aţi înnebunit! Ne vor închide minune: în timp ce ei se apropiau de punctul de control a început
pe toţi în puşcărie!“ „Ce am făcut, am făcut, nu mai putem da să ningă şi să viscolească foarte puternic. Toţi soldaţii stăteau în
înapoi. Va trebui să ne descurcăm“ – a spus sora cea mai mare. barăci, adăpostindu-se de vreme rea. Leonid a apăsat acceleraţia
Erau aşa de speriaţi că nici nu puteau mânca. Au hotărât că vor şi a trecut pe lângă post într-o mare viteză, gonind ca nebunul.
nega orice li se va spune. În momentul acela în casă a intrat în Soldaţii au ieşit în grabă pe drum, dar ei erau deja departe,
fugă, băieţelul cel mai mic – de 5 ani – strigând: „Au venit după ascunşi în întuneric şi vijelie. Domnul a avut milă de Liuba şi i-a
Liuba!“ L-au făcut repede să tacă, explicându-i că este foarte răspuns la rugăciune. Dacă nu era acea ninsoare, ar fi trebuit să
mare secret şi să nu spună la nimeni nimic. Apoi au ieşit cu toţii încerce să ocolească punctul de control prin nişte drumuri prin
afară. Ginerele lui Petru Ionko vorbea bine şi chineză şi uigură. munţi foarte abrupte şi periculoase. După ce a ajuns la Urumcea
„Ce doriţi? De ce aţi venit?“ – i-a întrebat el pe soldaţi. Unde şi a petrecut acolo o noapte în casa unor cunoştinţe, şi-a
este Liuba? – a întrebat cel mai mare dintre ei. Voi trebuie să-mi continuat drumul spre Hami. Acolo, trecând prin multe greutăţi,
spuneţi unde este Liuba! – a replicat capul familiei – Din câte a reuşit să-şi cumpere un bilet de avion până la Sian, unde a
cunosc este la voi de doi ani! fost prinsă şi trimisă înapoi cu trenul. Nu i-au pus cătuşe, dar o
Soldatul s-a pierdut puţin şi a spus: Ea a fugit din lagăr păzeau foarte vigilent. Nu-i dădeau voie să coboare în staţii
noaptea trecută. Voi probabil, aţi omorât-o, iar acum vreţi să pentru a-şi lua mâncare. Liuba se ruga cu disperare, aflându-se
spuneţi că a fugit! – continua să-i preseze ginerele. Vom face o într-o situaţie fără ieşire. Dacă ajungea înapoi în lagăr, urma
plângere şi vă vom face să ne-o aduceţi pe Liuba vie sau moartă! să‑şi petreacă acolo tot restul vieţii. Doamne, ajută-mă! Au ajuns
Tatăl Liubei a început să plângă. Toată familia stătea afară, până la Langjou. Trenul s-a oprit în staţie. Paznicul ei stătea
uitându-se la acest scenariu bine jucat. Soldatul a început să-l lângă uşă, urmărind ca ea să nu iasă din vagon. Atunci Liuba a
liniştească pe tatăl fetei: Nu vă fie frică, o s-o găsim noi. După observat că o chinezoaică a deschis uşa vagonului pe cealaltă
aceasta soldaţii au plecat. Toată ziua vecinii şi cunoscuţii lor au parte pentru a arunca acolo nişte apă. Folosindu-se de un
fost cercetaţi de către poliţie. Şi casa părintească a fost moment potrivit, după ce trenul s-a pornit, Liuba a sărit afară pe
percheziţionată. Au căutat peste tot, până şi în căpiţele de fân, acea uşă. A căzut pe pietre, dar s-a ridicat imediat şi a fugit cât
dar fără niciun rezultat. Seara, în casă a venit o altă „evadată“ putea de repede în direcţia opusă staţiei. Trenul se îndepărta,
din lagăr, spunând că ea s-a înţeles cu Liuba că vor fugi împreună prinzând tot mai mare viteză. Aşteptând un timp, Liuba s-a întors
şi şi-a cerut adăpost. Numele ei era Valea. Ea întotdeauna era la staţie şi s-a schimbat cu alte haine, pe care le avea cu ea. A
prezentă în timpul vizitelor rudelor şi prietenilor Liubei în lagăr. încercat să se urce într-un alt tren, dar nu a reuşit. A început să
Ce faceţi?! Mergeţi imediat înapoi în tabără! – i-a răspuns simtă foamea, dar sacoşa ei cu pătura, gentuţa şi provizia de
ginerele. Dacă Liuba vine cumva acasă, noi singuri o vom trimite pâine uscată au rămas la paznic. Avea ceva bani, dar nu putea
înapoi în lagăr. Aici nimeni nu poate să se ascundă! După ce a să cumpere nimic. Dintr-o dată a văzut în staţie doi băieţi din
aşteptat o vreme, femeia a ieşit afară, iar un grup de soldaţi o Kuldja, pe care-i cunoştea. Cât de mare a fost mirarea lor când
aşteptau la capătul străzii. Înscenarea lor nu a avut succes. Ce au văzut-o pe Liuba, singura faţă europeană printre chinezi! S-a
se întâmpla în acest timp în casa Toropova? Totul era liniştit, potrivit că şi ei încercau să ajungă la Şanhai, aşa că acum Liuba
nimeni nu i-a deranjat. Femeia i-a tăiat părul foarte scurt, ca să avea tovarăşi de drum. Băieţii au împărţit cu ea mâncarea pe
arate ca un băiat. În timpul muncii la câmp, Liuba a prins un ten care o aveau şi după câteva încercări nereuşite, au ajuns totuşi
foarte închis, aşa că era mai uşor să se deghizeze, pe lângă în posesia biletelor de tren până la Şanhai. În gara din Şanhai,

18
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Liuba a luat o ricşă, care a dus-o până în cartierul Hudjalu (unde timp, în Hong Kong erau foarte mulţi ruşi din toate părţile Chinei,
locuiau mulţi ruşi). Era ora trei dimineaţă când Liuba a ajuns pe care aşteptau să plece mai departe: America, Australia, Brazilia,
străzile acestui cartier, neştiind unde să meargă mai departe. În Argentina. A întâlnit în gară mulţi oameni din oraşul ei natal, Kuldja.
sfârşit a văzut un chinez trecând pe stradă şi s-a hotărât să-l De la gară au dus-o la hotel, unde locuiau mulţi ruşi. S-au adunat
întrebe cu o chineză stâlcită: „Nu ştiţi cumva unde locuiesc toate cunoştinţele ei, se bucurau, plângeau şi râdeau în acelaşi
ruşii?“ Iar el i-a răspuns într-o rusă impecabilă: „Chiar aici“ – şi a timp. Ea era prima persoană care a reuşit să fugă din lagăr şi să
arătat spre o casă pe strada unde se aflau. Ea a bătut la uşă. ajungă la Honk Kong. Liuba era convinsă că nu ar fi putut să
Cei care i-au deschis erau chiar oamenii din Kuldja. Când au ajungă aici fără ajutorul lui Dumnezeu, neştiind limba, neavând
văzut-o s-au speriat foarte tare, ştiind că ea a fugit din lagăr. În acte, fiind sub urmărire. Peste câteva zile Şura, nepoata sa, cea
casa aceea locuiau ortodocşi şi ortodocşi de rit vechi. Ce faci care a avut ideea evadării ei, se ducea la piaţă, ca de obicei. Ieşind
aici? Ieri au fost aici cu percheziţia. Poliţia a verificat actele pe poartă, a văzut poştaşul şi inima a început să-i bată puternic.
tuturor. Cei fără acte au fost arestaţi. Au arestat un ortodox de rit Oare nu au vreo scrisoare? Primeau scrisori foarte rar. Poştaşul
vechi care a fugit din lagăr după tine şi a ajuns în Şanhai. L-au s-a apropiat de ea şi i-a înmânat o scrisoare cu timbru străin. Pe
dus înapoi la Kuldja! Inima Liubei bătea cu putere. Doamne, nu plic era scrisul cunoscut al Liubei. Oare a ajuns la libertate?! Cu
lăsa să se întâmple asta! M-ai trecut prin atâtea, ajută-mă şi mâinile tremurânde a deschis scrisoarea. Era de la Liuba! A fugit
acum! A doua zi, după ce s-au rugat cu toţii, a plecat spre spre casă, citind pe drum. Toţi şi-au dat seama imediat de la cine
Ambasada Angliei, ca să depună cerere pentru plecarea din e scrisoarea. Mesajul se putea citi pe faţa lui Şura. „Dragii mei,
ţară. La ambasadă, spre surprinderea ei a aflat actele făcute pe sunt vie şi nevătămată. M-am mutat din hotelul meu rece, unde
numele ei. Acestea au fost făcute în urma numeroaselor scrisori tremuram tot timpul, într-unul cald. Toate sunt în regulă.
trimise de către mama şi sora Liubei pe când era în lagăr. Liuba A voastră, Saşa“.
a povestit situaţia ei şi toate actele necesare au fost trimise la Acest lucru era stabilit dinainte de plecare, că dacă
Departamentul Internaţional al Poliţiei Chineze. Aceasta era reuşeşte să scape, va semna scrisorile sale cu numele acesta
procedura legală pentru a primi permisiunea de a pleca. A doua fals. Toată familia era în lacrimi, mulţumind lui Dumnezeu. O
zi, Liuba a mers la departamentul poliţiei pentru străini. Se ruga mare povară le-a căzut de pe umeri. Şura zbura spre piaţă. Pe
neîncetat. I s-a dat o foaie de hârtie şi i s-a cerut să scrie totul drum s-a întâlnit cu un poliţist cunoscut, care vorbea foarte bine
despre ea. A scris ce i s-a cerut. I s-a spus să scrie mai amănunţit. limba rusă. De multe ori acesta o oprea pe Şura şi o întreba
Nu era voie să tăinuieşti nimic. Spre mirarea ei, nu au mai cerut despre Liuba. Tot aşa a fost şi acum. Salutând-o, el i-a spus:
niciun act şi au acceptat cererea ei. La ambasadă, lucra un rus „Ştiţi că Liuba voastră a fost prinsă, arestată şi este pe drum spre
din primele valuri de emigranţi. Era un om educat şi nobil, lucra Kuldja?“ Şura nu a putut să se abţină şi i-a spus: „Nu aţi reuşit
ca traducător. Liuba i-a explicat situaţia ei. Omul a făcut toate nimic, Liuba este deja la Hong Kong!“ – după aceea a plecat
actele ei într-un timp record şi viza ei a fost gata într-o singură mai departe. Când s-a întors, poliţistul stătea în aceeaşi poziţie,
zi! A treia zi, Liuba a fost chemată la Departamentul Poliţiei pentru şocat de cele auzite. După ce a locuit o vreme în Hong Kong,
Străini, pentru ca să ia o ultimă aprobare. Şi-a luat rămas bun de Liuba a plecat în Australia, unde locuiau fraţii ei – Piotr cu familia
la toţi, fiind sigură că cei de la poliţie o vor aresta şi o vor trimite lui şi Pavel Ionko. La scurt timp după plecarea ei, nu s-a mai dat
înapoi în lagăr, cum au făcut cu Stepan B.. S-a rugat tot drumul. permisiunea să se plece în străinătate prin Şanhai. Faptul că ea
Picioarele i se mişcau greu, se împleticeau. A intrat în clădirea a putut să treacă a fost mila lui Dumnezeu. După câteva luni,
poliţiei. Împreună cu ea a fost chemat încă un bărbat, Nicolai, ca unele familii au fost lăsate să plece în mod legal, printre aceştia
să primească actele. Dar acest om era liber, nu avea motiv să se a plecat şi tatăl Liubei, Piotr Ionko. Fiica lui adoptivă, Lilia, nu a
teamă. În sfârşit au chemat-o şi pe ea, i s-au dau actele şi i s-a primit permisiunea de plecare. Doar după patru ani a putut să
spus că poate să plece mâine. Doamne, oare să fie adevărat?! plece şi ea cu familia ei. Aceşti ani au fost foarte grei. Nu erau
Liuba nu a mai experimentat niciodată aşa o bucurie mare. Ieşind locuri de muncă, alimente, îmbrăcăminte. Trebuia să poarte
din clădirea poliţiei, ea şi Nicolai au început să sară de fericire pe cu rândul aceeaşi pereche de cizme. Dar Dumnezeu a potrivit
stradă. Omenii se uitau la ei crezând că sunt beţi sau nebuni. lucrurile într-un mod minunat. El a ajutat-o pe Liuba să plece
Liuba mulţumea Domnului din toată inimă. Bucuria ei era negrăită! în Australia, iar acum ea, ca Iosif din Egipt, trimitea bani surorii
A doua zi, compatrioţii lor i-au însoţit la gară. A venit şi Vladimir, sale mai mari. Dacă se întâmpla ca într-o lună să nu poată să
traducătorul din ambasadă. I-a spus la despărţire: „Eşti norocoasă! trimită bani, era foarte neliniştită, pentru că sora sa avea pe
Nu am crezut că toate o să meargă aşa de bine“. Ea i-a răspuns: atunci o familie cu doisprezece copii. Ajungând în Australia,
„Doar mâna Domnului a putut să facă posibil aşa ceva“. Restul Liuba a încheiat legământ cu Domnul. Viaţa ei s-a schimbat din
călătoriei cu trenul până la Kanton a trecut fără incidente. Ultimele temelii. Ea slujea Domnului cu râvnă, lucrând cu copiii de la
ore înainte de trecerea graniţei au fost îngrozitoare. Avea impresia şcoala duminicală, cânta cu vocea şi la acordeon. În anul 1965
că va fi arestată în orice moment şi trimisă înapoi. Dacă cei din s-a căsătorit cu Ivan Temnov. Dumnezeu i-a binecuvântat cu 5
Şanhai au aflat că ea a fugit din lagăr? Se pare că până acum fete. Acum au şi nepoţi. Locuiesc în Australia, în oraşul Adelaide.
poliţia nu a ştiut nimic despre acest lucru. Dar, iată că au ajuns la Ce mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule,
graniţă. Pe o parte sunt chinezii, iar pe cealaltă – englezii. Honk cel care ne cercetezi inimile!
Kong-ul era pe atunci sub autoritatea britanică. Au verificat mica ei
valiză, care şi-a cumpărat-o în Şanhai – era prea suspect să „Mesagerul Cincizecimii”,
meargă fără nimic. Valiza era aproape goală. Au trecut-o printr-o de Nikolai Usaci şi Vladimir
cameră specială şi... adio China! Liuba se afla în libertate! Se Tkacenko, Editura Scriptum,
simţea ca şi cum s-a eliberat de o povară enormă, ca şi cum i-ar fi Oradea (www.scriptum.ro)
crescut aripi! Ce bucurie! Doamne, Îţi mulţumesc! I-au dat un
însoţitor şi în câteva ore se afla în gara din Hong Kong. În acest

19
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Adevărata libertate
Să mulţumim Domnului că trăim într-o vreme în care avem deplină libertate să spunem orice gândim!
Bineînţeles... dacă suntem siguri că nu păcătuim.

Ce amar e să slujeşti, când nu eşti deprins a sta sub poruncă! A şti să te supui e un merit egal
cu a porunci.

Libertatea nu constă numai în faptul că oamenii pot face tot ce doresc,
ci şi în faptul că ei pot să nu facă ceea ce nu trebuie, chiar dacă doresc.
Adevărata libertate este obţinută atunci când poţi să alegi şi să exişti în tot ce este bine.

Libertatea nu o ai decât în măsura în care o dai şi altora. Altfel eşti rob al prejudecăţilor.

Libertatea înseamnă răspundere, de aceea mulţi oameni nu ştiu cum să se comporte.
Libertatea este o monedă cu două feţe: pe una sunt privilegii, iar pe cealaltă responsabilităţi.

„Liber ca pasărea cerului” este numai o expresie a oamenilor. Păsările care zboară ştiu că ele
sunt limitate de bariere de mediu, de teritoriu şi de instinct. Când toate acestea sunt luate în
consideraţie, recunoaştem că fiecare avem „colivia” limitărilor noastre.

Aflăm libertatea când Îl găsim pe Dumnezeu şi ne-o pierdem când Îl pierdem pe El.
Cei ce se supun de bună voie lui Dumnezeu obţin adevărata libertate.

Cândva urlam ca leii după libertate, acum behăim ca mieii după securitate! Soluţia oamenirii nu este în
ocrotirea pe care ne-o dau guvernele, ci în oamenii liberi peste care nu domneşte decât Dumnezeu.

Nicio creatură nu are libertatea de a schimba principiile fundamentale ale propriei naturi,
deorece este o prerogativă a lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator.

Nu uita: unul dintre sinonimele „libertăţii” este şi „fără-de-legea!”
Prea mulţi oameni tânjesc după libertate doar pentru a-şi permite să facă „lucruri neîngăduite”.

Libertatea de expresie nu-i dă nimănui dreptul să strige: „Foc!” într-o sală arhiplină.
Când libertatea distruge ordinea, dorinţa după ordine va pune capăt libertăţii.

Oamenii liberi pot scăpa de pericolul de a intra sub stăpânirea altora, dacă învaţă să fie stăpâni pe ei înşişi.

Este imposibil să înrobeşti social sau mental un popor care citeşte Biblia.

Libertatea nu este o rupere haotică a zăgazurilor, ci mai degrabă o aliniere cu armonia divină a
creaţiei, o cufundare a inimii în ascultare totală faţă de Creator.

„Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei” (Iacov 2:12).
„Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină că să trăiţi
pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13).
„Luaţi seama însă că nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire
pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:9).
„Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080