You are on page 1of 20

Recunoştinţă

Tu, Excelenţă Maiestuoasă Cuprins
Ce stai în Empireu,
Tu m-ai scăpat de-a morţii ceaţă
De chin, de iadul greu.
3 Editorial
Cartea Adevărului şi calendarul nostru –
N–ai acceptat să-mi vezi făptura Editorii
Trântită în Abis,
Ci-ai nimicit împotrivirea
Ce sta într-un zapis. 4 Închinători în Duh şi în adevăr
Întâlnirea din grădina grădinilor – STRĂJERII
N-ai acceptat, văzându-mi chipul – Fănel Şuteu
Profund desfigurat,
Ci–ai ordonat pe loc decretul
Să fiu răscumpărat.
6 Doctrine biblice
Pericolul apostaziei – Pierderea mărturiei
creştine – Iosif Anca
N–ai acceptat să vezi cum lumea
Mă bântuia amar,
Ci mi-ai dat salbă rugăciunea ,
Să m-adâncesc în har.
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XXXIX-a – Zaharia Bica

N-ai acceptat să vezi cum moartea
Mă leagă în sicriu,
Ci-ai venit cu învierea 12 Statutul spiritual şi moral al creştinului

Mi-ai dat nume de fiu. Vindecarea inimii – Simion Buzduga

N-ai acceptat să vezi cum firea
Mă sugruma tăios,
Ci ai venit cu înfierea
16 Experienţe
L-am cunoscut de Dumnul în Italia –
Din loc armonios. C. M. şi P. M.

N–ai acceptat să-mi vezi durerea
Din focul blestemat,
17 Experienţe

Ekaterina Afanasievna (soţia lui I.E.
Ci-ai venit cu graţierea, Voronaev) – Extras din Mesagerul Cincizecimii
Iertând al meu păcat.

Tu, care porţi apusul vremii
Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Pe–al lumii calendar,
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
O! Tu faci asta de decenii
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Măreţ ceasornicar....
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Să-Ţi cânte miliarde pururi Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Creaţia-n al ei toi, la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Şi universul plin de sufluri, 0303 1877 0001.
Tot veacul de apoi! Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Cornel David
Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„La început era Cuvântul...”(Ioan 1:1)

Cartea Adevărului
şi
calendarul nostru

O
dată cu intrarea în noul an, şi-au făcut apariţia câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece
diferite calendare, toate purtând „titlul” 2014. o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se
Dar noi, ştim că anii vor curge în acest ritm, fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18).
doar până în „ziua aceea”, aşa cum obişnuiau profeţii şi În aceste zile se declanşează evenimente
apostolii, să numească ziua în care Stăpânul Universului supranaturale, care, chiar dacă sunt efectuate de
va opri clepsidra scurgerii timpului şi va instaura lucrurile oameni, sunt mai presus de capacitatea lor de
care nu se mai schimbă şi nu se mai clatină. Despre înţelegere şi realizare în alt timp, decât cel pe care
ziua aceea, ziua de apoi scria apostolul Pavel atunci l-a rânduit El pentru o anumită lucrare (Eclesiastul
când se apropia amurgul vieţii, anticipându-i zorii: „De 3:1-14). Astfel, la potop: „în ziua aceea, s-au rupt
acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis
da, în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi stăvilarele cerurilor” (Geneza 7:11). În ziua însemnată
nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea de seara, prin sângele eliberării, Dumnezeu hotărâse
Lui” (2 Timotei 4:8). Atunci cei sfinţi vor primi ceea ce să elibereze evreii din Egipt (Exod 12:17, 51), chiar
acum nu se vede că au, iar cei răi vor pierde ceea ce dacă Faraon interzisese lui Moise şi Aaron să mai vină
au crezut că au. Pentru cei răi ziua Domnului va fi un înaintea lui. În acea zi, el i-a chemat şi le-a dat drumul
ca hoţ, care va lua adevărata comoară din mijlocul în grabă mare.
lor – credincioşii, ce vor fi răpiţi de Domnul lor, dar şi Trudnica muncă astrologică de observare a
ca un hoţ care le va lua ceea ce cred că au – valorile mersului lucrurilor viitoare sau orice alte previziuni
trecătoare în care s-au încrezut (2 Tesaloniceni 1:5-10; spiritiste sunt „desene făcute de orbi pentru miopi”.
2 Petru 3:1-18). Nu se pot compara sub nicio formă cu telescoapele
Expresia „în ziua aceea” este întâlnită în scrierile sfinţilor, oferite de Stăpânul zilelor, în vederea orientării
sfinte şi cu referire la anumite zile speciale din calendarul lor de la o stea la alta, în drumul spre cetatea cerească,
trecutului, sau cu referire la anumite zile de sărbătoare spre care au pornit în călătoria credinţei, Avraam şi toţi
prevestitoare. În toate acele situaţii, sunt foarte evidente ceilalţi mântuiţi ce au trăit înaintea lui sau după el, aşa
deciziile divine, al Celui care a hotărât „mai dinainte” cum sunt văzuţi în norul slavei descris în Evrei 11.
(Romani 8:29) cursul istoriei, căci lui Dumnezeu, toate Unul dintre ei, Daniel, a fost omul care citea cărţile
îi sunt „cunoscute din veşnicie” (Fapte 15:18). Oamenii, profetice existente şi a primit noi viziuni pentru alte zile
credincioşi sau necredincioşi, împlinesc ceea ce este şi chiar pentru „seri şi dimineţi” (Daniel 8:14), căci la
notat în calendarul divin, calendar numit în cartea Dumnezeu atât este de amănunţit orarul cărţii Sale,
profetului Daniel: Cartea adevărului. Când urma să-i încât evenimentele sunt aranjate pe ore. De aceea, au
dea informaţii concrete despre viitor, un înger i-a zis: putut profeţii să spună cu exactitate ce urma să aibă
„Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în Cartea loc la o anumită oră din zi, în viitor. Împăraţii au avut din
adevărului” (Daniel 10:21). Toate acestea sunt taine antichitate, cronici pentru istorie şi oamenii au jurnale
pentru noi, despre care este scris sau nu a fost permis numai pentru zilele parcurse, dar în Cartea adevărului
să se scrie, dar noi ştim că tot ceea ce se întâmplă este sunt scrise şi zilele viitorului, după cum recunoştea şi
după un plan etern şi chiar şi cei mai mari oameni şi profetul David, atunci când a vorbit despre „o ştiinţă
cele mai puternice duhuri demonice, oricât ar vrea să atât de minunată” (Psalmul 139:6), care a notat cu
se împotrivească lui Dumnezeu, nu fac altceva decât anticipaţie tot ceea ce se va întâmpla.
ceea ce este deja scris în Cartea adevărului: „Căci Ziua aceea înseamnă respectarea calendarului
Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire din Cartea adevărului, până la ultima filă. Aceasta
planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei este baza documentară a prorocilor, pentru că ei au
stăpânirea lor împărătească, până se vor împlini acces la trecut, prezent şi viitor. Iată de ce putem avea
cuvintele lui Dumnezeu” (Apocalipsa 17:17) În aceeaşi încredere în Domnul şi în prorocii lui, cum îndemna
ordine de idei, a păstrării organigramei şi orarului divin, evlaviosul rege Iosafat; iată de ce prorocii şi-au scris

3
spunea Domnul Isus Hristos: „Căci adevărat vă spun, (continuare în pagina 9)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Întâlnirea din Grădina
Grădinilor

STRĂ J E RI I

U
n înger cu strai ca zăpada,/ 21:8; 1Ioan 5:12). Drumul spre rămas totuşi indiferenţi. Au trecut
Înalţă o spadă de jar!/ Ostaşii, Pomul Vieţii s-a redeschis. Pomul împlinirile profeţiilor pe lângă voi.
cu feţele var,/ Dau buzna pe Vieţii este Isus. Calea vieţii este Isus. Axa lumii trecea în dimineaţa aceea
stânci de-a grămada./ Şi, grabnic, Calea vieţii este calea credinţei. prin grădina de lângă Golgota. Ce
de spaima puterii,/ Pieriră ca fumul... Calea morţii, calea necredinţei. Să mare ofertă şi ce greşită alegere!
străjerii! (Costache Ioanid) ne cercetăm dar, cum ne raportăm Vi s-a oferit inocenţa îngerilor şi aţi
La întâlnirea din Grădina la întâlnirea din Grădină. Dacă ales indiferenţa demonilor!
Grădinilor, câţiva oameni au fost este adevărat că luăm peste Tu cum stai cu indiferenţa
ignoraţi de Cel mai Frumos dintre 100.000 decizii pe zi, îmi veţi spune: care pândeşte din umbră Biserica
oameni, devenind cei mai nenorociţi „ce contează o decizie greşită la (Evrei 2:3)? Ziua judecăţii va lovi
oameni. Ah, ce pierdere! E tragica 99.999 decizii corecte?” Contează! omenirea indiferentă precum fulge­
experienţă a miliardelor care vor Vom parcurge câteva alegeri greşite rul. Căci indiferenţa este vârful
împânzi iadul. Dar ce îl respinge care au târât paşii unora pe calea recifului numit „Necredinţă”. Ştii
sau atrage pe frumosul Mire înviat? morţii. Oamenii decid greşit asupra cum se formează atolii de corali?
(Ne)credinţa în înviere. Atât! Am prezentului, care le ucide viitorul. Aceste animale acvatice – coralii,
numit „Grădina Grădinilor” acel loc Măcar de-am învăţa din greşelile aparţin celenteratelor, încrengătură
de cântec şi dor, loc de taină şi fior, altora! Dar le uităm! Însă moartea care numără cca. 9.000 de specii.
loc unde cel căzut se întâlneşte cu nu ne uită. Şi plângem, însă prea Scheletele lor calcaroase, miliarde,
Cel Înălţat în dimineaţa învierii. târziu: „Fugit ireparabile tempus!” se depun pe fundul mării prin
Să vedem cum s-au petrecut Căci, cu noi e „Astăzi de plăcere, sedimentare. Stâncile care apar,
lucrurile. de încântare şi belşug; uităm de Ieri recifele, sunt atât de periculoase
Era o noapte de vis. Natura cel ca un leagăn şi Mâine cel ca un încât pot avaria şi scufunda corăbii.
dormea şi respira lin, iar aburii albi coşciug...” Necredinţă azi, necredinţă mâine,
ai grădinii se înălţau prin pături de şi reciful creşte... Stânca ascunsă
întuneric spre lumi nepământene. Iată patru alegeri greşite care va provoca naufragiul vieţii
Măslinii străjuiau drumul de argint ale străjerilor: tale apare! Vrei să o vezi? Priveşte
al lunii spre mormânt. Florile se în inima ta! Poţi fi indiferent când
trezeau somnoroase, picurând 1. Între inocenţă şi indiferenţă sabia, nu a lui Damocles, ci a
miresmele lor parfumate pe poteci Inocenţa este candoare, puri­ Judecătorului tuturor oamenilor
neştiute omului, pe unde ajungea tate, curăţie de suflet. Indiferenţa? atârnă de un fir deasupra ta?
doar zvonul paşilor străjerilor: s-a Insensibilitate, nepăsare, răceală, Trezeşte-te! În iad va fi prea târziu
luminat de ziuă. Deodată „s-a făcut lipsă de grijă. Ostaşii puteau dobândi să o faci, dar o vei face!
un mare cutremur de pământ; căci inocenţa, adică inima curată.
un înger al Domnului s-a pogorât Puteau deveni martori ai învierii. 2. Între a împărăţi şi a îmbogăţi
din cer, a venit şi a prăvălit piatra, şi Când „un înger al Domnului s-a Cine nu ştie ce diferenţă este
a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca pogorât... „Străjerii au tremurat... între a împărăţi şi a (te) îmbogăţi?
fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă şi au rămas ca nişte morţi” (Matei Îmbogăţirea constituie un proces
ca zăpada. Străjerii au tremurat de 28:2,4). Potrivit unor cercetători, de acumulare în care s-au angajat
frica lui şi au rămas ca nişte morţi” în Vechiul Testament sunt 332 de avizii, cei ce urmăresc himera lui
(Matei 28:2-4). profeţii distincte care s-au împlinit Midas ascunsă în El Dorado; a
Acolo a reapărut drumul pierdut literal în Domnul Isus Hristos. Plus împărăţi este un apogeu visat de
sub ameninţarea heruvimului de la încă peste o sută de prefigurări sau aceştia sau moştenit de urmaşii
poarta Edenului. Calea vieţii şi-a tipuri care vorbesc despre El. Şi, naturali ai monarhilor. Şi cei care
întins braţul, chemând spre cer tragedia indiferenţei! Chiar dacă aţi împărăţesc trebuie neapărat să

4
călătorii de pe calea morţii (Ieremia tremurat, chiar dacă aţi leşinat, aţi aibă o împărăţie.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
în mormânt. Condusă de marii preoţi Ana şi Caiafa, o
delegaţie de lideri evrei i-au cerut lui Pilat ca mormântul
să fie sigilat şi păzit, motivându-se prin teama că
prietenii lui Isus ar putea să-I fure trupul, dând impresia
că a înviat. De ce? Frica este legea imperiului datoriei.
Dragostea nu are frică. Iar ei nu puteau iubi şi au ales
datoria, adică frica.
Îndatorirea nu înseamnă niciodată îndrăgire:
„aveţi o strajă”, „échete koustodían”, le-a spus Pilat
(Matei 27:65). Expresia se referă la garda alcătuită din
„zece până la treizeci de soldaţi, care conform indicaţiilor
au sigilat mormântul lui Iosif cu sigiliul imperial al
Romei”. Anumite obligaţii stricte le desemnau străjerilor
o datorie precisă: Roma. Grădina, mormântul, sigiliile
şi piatra nu erau pentru ei decât accesorii ale instituţiei
patronate de Justitia, zeiţa oarbă a dreptăţii. Slujirea
Unde este Hristos, acolo este Împărăţia: lor imperturbabilă, impasibilă, impetuoasă, consta în a
„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca face, nu în a fi. Să ne mirăm că nu L-au cunoscut pe
17:21). Însă nu orice împărăţie: „Împărăţia Mea nu Cel ce a spus Eu Sunt!? Cunoaştem doar prin iubire.
este din lumea aceasta” (Ioan 19:36). Iar Împărăţia Tu Îl cunoşti? Ştii că singura ta „datorie” este să nu
le este dată moştenitorilor care au biruit prin sângele ai altă datorie decât iubirea? Totuşi, iubeşti din datorie
Prinţului şi prin mărturia lor. Ne bucurăm întotdeauna sau te-ai îndatorat iubirii? Faci pentru că eşti, sau eşti
când primim daruri. Dar dacă celălalt dă cu bucurie, ba pentru că faci, bizuindu-te pe tine? Trezeşte-te! Trebuie
încă răspunde la mulţumirea noastră prin încântătorul să fii viu prin El şi pentru El, şi aşa vei face ce a făcut
şi melodiosul „Cu plăcere!” suntem adânc emoţionaţi. El: vei iubi până la moarte, vei sluji din dragoste, nu din
Dumnezeu, Marele Împărat al Cetăţii cu temelii tari, datorie şi-I vei spune: „Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,/
pe lângă că o dă, este şi amabil, răspunzând uimirii dar eu din dragoste sunt rob/ şi robul Tău ascultă...”
noastre - „Cu plăcere!”, copleşindu-ne! Aleluia! Nu aveţi
decât să citiţi texte precum Luca 12:32, Ioan 17:25 sau 4. Între închinare şi înşelare
Apocalipsa 3:21, pentru a vă convinge! „Ucenicii Lui au venit noaptea... şi L-au furat”,
Străjerii au ajuns la Uşa Împărăţiei şi au refuzat au declarat străjerii (Matei 28:13). Mărturie şi minciună!
să intre. S-au lovit de Piatra vie pentru că n-au crezut Ce diferenţă mare între închinare şi înşelare! Când se
(1 Petru 2:8). Au respins zidurile Mântuirii şi porţile aştepta de la voi mărturia mărturiilor, se aude minciuna
Laudei prin necredinţă. Au ales între Persoană şi minciunilor. De aceea, închinarea voastră este înşelare
posesiuni, între a împărăţi şi a se îmbogăţi. „Au luat şi înşelarea voastră, închinare! Vă închinaţi până la
banii” (Matei 28:15). Când a coborât îngerul, au rămas pământ în faţa tatălui minciunii!
ca morţii şi chiar morţi în păcate, pentru că au minţit Din Grădina Învierii s-a înfiripat firul necredinţei
şi au cedat lăcomiei. Nenorociţii! Cum le-a sugrumat seculare. Alţii au spus că a leşinat pe cruce, iar
laţul banului limba mărturiei! Cum le-a împietrit otrava răcoarea mormântului L-a readus la viaţă. Alţii, că
lăcomiei, glasul conştiinţei! Cum le-a anulat tatăl Petru L-a visat înviat şi la sugestia lui, peste cinci sute
minciunii dreptul de întâi născuţi ai cerului şi de fii ai au halucinat în masă. De la preoţi şi străjeri la Astruc
învierii! Au ales între Împărăţia cerului şi a pământului, şi Wellhausen, Voltaire şi Ingersoll, apoi la scepticii
între Hristos şi Mamona, între Împărăţie şi îmbogăţire, moderni, înşelăciunea a devenit închinăciune. Omul se
devenind veşnic nenorociţi. oferă diavolului pe altar, aprins de focul scânteii raţiunii
Tu? Vorbeşti limba Canaanului ceresc, sau limba (Isaia 50:11).
Babilonului (pământesc)? Eşti bogat în cunoaşterea Tu? Te închini sau te înşeli, înşelându-te singur?
lui Dumnezeu şi în fapte bune sau doar în posesiuni În plan teluric, omul este specialist în înşelăciune.
materiale? Dacă acum când citeşti aceste rânduri ai Vom face bine câtă vreme lumea este plină de vulpi,
primi glorie, aur, plăceri, promovări, bani sau distracţii noi să nu fim gâşte. Un frate mi-a povestit cum un
- cu o singură condiţie - ţi-ai părăsi biserica şi fraţii? prieten al lui a cumpărat nişte oi prin... telefon. Când
Ai părăsi Calea adevărului? Dacă eşti sincer, iar s-a dus să le vadă, erau capre. „Fii liniştit, domule!”,
răspunsul tău este da, să ştii clar: eşti un alt Iuda, i-a spus vânzătorul. „Toate caprele astea au inimă
vânzător de fraţi. Eşti frate cu străjerii. Eşti fiul lui de oaie!” Nu ştiu: în biserică, e de râs sau de plâns?
Mamona. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Căci Acceptă Dumnezeu persoane cu exterior deplorabil şi
mulţi s-au dus în chin aşa! interior impecabil sau persoane cu exterior impecabil şi
interior deplorabil? Nu cumva sintagma „nimic întinat”
3. Între îndrăgire şi îndatorire (Apocalipsa 21:27) îţi dă de gândit? Poţi amăgi cerul?
Mielul pascal a fost sacrificat. Maci sângerii se Ce vei face în faţa Celui cu ochii ca para focului? Vei
odihneau sub aburi de tămâie dincolo de perdeaua putea scăpa de îngerii puterii? Vei putea să te ascunzi
sfâşiată. Sub roua din ochii femeilor cucernice, trupul a când aştrii se vor ascunde de mânia Lui, iar tu vei

5
fost coborât de pe cruce, înfăşurat în pânze albe şi pus (continuare în pagina 9)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

pericolul apostaziei

p ie rde re a m ă r tu r i ei
cre ş ti n e
Rezumat partea I. CAUZE neprefăcută” (1 Timotei 1:5), este afectată mărturia
Mântuirea a fost realizată prin jertfa Fiului lui încă din faza predicării - „Căci noi nu stricăm Cuvântul
Dumnezeu şi se intră în „posesia” ei prin credinţă lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu
şi pocăinţă (Fapte 20:20-21). Păstrarea mântuirii, inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui
perseverenţa sfinţilor în har este lucrarea Duhului Dumnezeu, în Hristos” (2 Corinteni 2:17) şi apar scopuri
harului şi a sesiunii Marelui Preot – Domnul Isus, murdare ca în cazul lui Simon magul, despre care
dar necesită din partea credinciosului statornicie şi apostolul Petru a declarat: „Tu n-ai nici parte, nici sorţ
stăruinţă în har (Filipeni 2:12-13). Toate făgăduinţele în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată
divine conţin necesitatea ascultării credinţei (1 Timotei înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 8:21). „Ferice de cei cu
1:18-19; Evrei 6:11-15). inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei
Apostazia, se instalează treptat prin efectuarea 5:8), în ziua răsplătirilor şi împreună cu ei vor fi şi cei
activităţilor spirituale ale adunării de oameni nechemaţi ce îi urmează tot cu inimă curată. Prezenţa darurilor
de Dumnezeu la acele slujbe sau lepădaţi, printr-o de descoperire, poate fi un ajutor de neînlocuit, în
slujbă pentru Dumnezeu şi pentru oameni, dar „radiografierea” sincerităţii colaboratorilor. Cercetarea
neprimită de Dumnezeu - o înşelare eternă pentru iniţală şi vegherea reciprocă rămân o îndatorire a
slujitori şi slujiţi. Activitatea unor slujitori a căror viaţă slujitorilor în special şi a tuturor celor ce compun Trupul
spirituală este afectată de stări păcătoase, aflaţi în lui hristos în general (1 Timotei 3:1-16; Evrei 12:15‑16).
proces de apostazie se observă şi prin acceptarea Exemplu: Un rege ce nu avea moştenitori direcţi la
în cadrul slujbelor adunării, a diferitelor activităţi cu tron şi proba cu seminţele fierte din care „crescuseră”
conţinut ecumenic şi laic, care fac să dispară treptat diverse plante spre deosebire de vaza goală a unui
sfinţenia şi dragostea pentru lucrurile sfinte. tânăr sincer a făcut o diferenţă clară a caracterelor lor,
Tendinţa umană generală de îndepărtare de care în cazul liderilor se răsfrânge peste oamenii din
Dumnezeu repetă istoria lui Israel, unde „poporul se sfera lor de responsabilitate.
strica mereu” (2 Cronici 27:2), în primul rând datorită
slăbiciunii slujitorilor - lipsa de fermitate şi autoritate, 2. Experienţele din istoria Israelului – popasul
permite o îndepărtare de Dumnezeu în mod accentuat. de la Cades Barnea şi diferenţa dintre slujirea celor
Alte abateri de la harul lui Dumnezeu (Evrei 12:15) 10 / 2 iscoade – evidenţiază natura lucrătorului şi a
contribuie la apariţia unui comportament libertin în lucrării: „alt duh”. Istoria biblică ne oferă imagini ce
creştinismul neoprotestant. Erezii strecurate pe furiş, evidenţiază cu claritate diferenţa majoră dintre o slujire
după metoda lui Balaam (Numeri 25; Apocalipsa 2:14) sfântă cu o inimă curată şi o slujire efectuată în virtutea
şi raţionamente materialiste (2 Petru 2:14-16), sunt atât unui mandat, fie el şi primit iniţial din partea lui Dumnezeu.
de prezente oriunde, datorită procesului globalizării, Cazul diferenţei majore dintre Iosua şi Caleb, pe de-o
prin diverse forme de transmitere a informaţiilor de parte şi ceilalţi zece bărbaţi întorşi din Canaan, pe de
natură religioasă. La toate acestea se adaugă un alta, se explică prin efectul stării lor spirituale. Iosua a
mod de închinare lipsit de evlavie, pe fondul mutaţiilor fost un slujitor, care a înţeles şi aplicat cuvintele rostite
puternice din muzică. prin Moise: „Tu să te ţii în totul totului tot, numai de
Domnul Dumnezeul tău” (Deuteronomul 18:13), dovadă
Partea a II-a – SOLUŢII referinţele concrete de mai târziu: o predică întreagă –
„N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care
A. O inimă curată – o slujire sfântă să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel,
în faţa femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau în
1. Inima curată este o condiţie obligatorie în mijlocul lor” (Iosua 8:35); o împlinire întreagă - „Iosua
împlinirea slujbelor sfinte. Fără aceasta se pierde a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise
idealul - „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot

6 inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă ce poruncise lui Moise Domnul” (Iosua 11:15). În aceste

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc.
Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina
lucrării lor” (1 Tesaloniceni 5:12-13); „Presbiterii care
cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste,
mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi
cu învăţătura pe care o dau altora” (1 Timotei 5:17).
Oamenii văd şi nu pot uita uşor „osteneala şi munca”
(1 Tesaloniceni 2:9), dar dacă se pune problema
superficial: „Ce mai osteneală!” (Maleahi 1:13), nu
rămâne decât dispreţ general şi pierderea valorilor
sfinte (Maleahi 2:1-9).
Un om al lui Dumnezeu, prin exemplul lui şi,
dacă se poate, al familiei lui, trebuie să dovedească
faptul că pentru el slujirea nu este ca orice altă
activitate, ca o profesie. Dacă pentru cei din lume,
încheierea timpului de lucru permite trecerea la
condiţii a putut să vină în faţa poporului cu aceleaşi cerinţe: diverse activităţi care nu au nimic a face cu munca
„Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot prestată, ci ţin de o pasiune (sport, pescuit, etc),
ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi pentru sfinţi trebuie să rămână totul o chemare
(apostazie) nici la dreapta nici la stânga” (Iosua 23:6) şi sfântă şi prin toate trebuie să fie slăvit Dumnezeu
în acelaşi timp să afirme că Dumnezeu este credincios, (1 Corinteni 10:31-32). Au drept şi cei ce slujesc
de partea Lui, împlinind tot ce le-a promis: „Recunoaşteţi, la odihnă, dar dacă în concediu sau într-o ieşire
deci, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că în aer liber nu sunt cuprinse şi acţiuni spirituale
nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de decât în mod formal, e dovadă că acele inimi nu
Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi bat cu regularitate pentru Domnul. Toti, în prim plan
s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit” (Iosua 23:14). familişti, trebuie să ne preocupăm şi cu „de ale
Caleb, omul „însufleţit de un alt duh”, „a urmat în totul mâncării” (Ioan 4:8), dar trebuie să ne asemănăm
calea Mea” (Numeri 14:24), a confirmat Dumnezeu. El a cu Domnul nostru, care flămând fiind, a zis în acea
luat cuvântul în adunarea generală din pustie şi a insistat, împrejurare: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui
mai întîi, asupra păstrării unui climat de stabilitate – „a ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan
potolit poporul” cu cuvinte de încredere (Numeri 13:30), 8:34) şi a amânat puţin orarul mesei, pentru a
apoi împreună cu Iosua au recurs la explicaţii şi acţiuni finaliza discuţia evanghelistică prin care s-a deschis
prin care nu admiteau nicio urmă de îndoială în ceea ce o misiune în Samaria.
afirmau şi care era în concordanţă totală cu voia şi planul
lui Dumnezeu (Numeri 14:6-10). Atitudinea lor se explică 2. Activităţile de pregătire a slujirii (lectură,
prin starea lor spirituală, mărturisită mai târziu: Caleb – „am studiu, rugăciune, post), deplasările şi întreg
adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată... am efortul organizării şi efectuării sarcinilor
urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu” (Iosua personale şi ale personalului implicat în slujire,
14:7-8); Iosua - „cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji în condiţiile existente de sănătate şi din punct de
Domnului” (Iosua 24:15). Expresia „alt duh” apare şi în vedere economic sunt o îndatorire sacră. O astfel
scrierile apostolului Pavel, tot în evidenţierea diferenţei de slujbă în care sacrificiul se împleteşte cu sfinţenia
dintre cei călăuziţi de Duhul şi cei aflaţi sub influenţa nu poate fi defăimată, iar harul aferent darurilor
amăgitoare a unui duh demonic (2 Corinteni 11:4). primite nu este zadarnic. Aceşti „vrednici slujitori ai
lui Dumnezeu” chiar dacă întâmpină probleme, vor
B. O inimă devotată – o slujire adevărată rămâne în picioare şi lucrarea Domnului va progresa.
Apostolul Pavel descria slujirea lor astfel: „Ci, în toate
1. Râvna pasionată pentru împlinirea unei privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai
chemări sfinte. Lipsa de interes şi oboseala, pot fi lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în
anulate definitiv şi total, prin îndeplinirea lucrurilor ce nu nevoi, în strîmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale,
lasă loc rutinei şi oboseli în slujbă. Aceasta, împreună în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin
cu absenţa oricărui interes vinovat, califică pe un slujitor înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate,
şi-l face roditor, după cum declara apostolul Pavel când prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin
a fost nevoit să-şi apere slujba apostolică: „De aceea, cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu,
fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă
căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, care am neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi
lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători,
cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi,
arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care
orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu” (2 Corinteni murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă
4:1-2). Cei ce se ostenesc se învrednicesc la cinste - „Vă nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi şi totdeauna

7
rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi
lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Pe fondul acestor să plouă mântuire” (Osea 10:12). Factorii proreformă
probleme – lupte spirituale şi împotriviri omeneşti, depind de noi, oamenii, iar reforma este un har de la
pregătirea este cu atât mai grea, dar mai necesară. De Domnul: „Pocăiţi-vă, deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu,
exemplu, cheltuielile pentru creşterea economică a unei ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul
ţări sunt adesea afectate de cheltuielile militare, iar în vremurile de înviorare” (Fapte 3:19). Ascultarea
vreme de război, acestea din urmă devin prioritare. La glasului conştiinţei, o închinare corectă potrivit cu ceea
fel se explică eforturile bivalente ale acţiunilor sfinte ce ce este şi face Dumnezeu – toate printr-o cunoaştere
trebuie să cuprindă atât pregătiri de „suprafaţă”: lectură, a Cuvântului Lui, ne scapă de idolatrie, imoralitate şi
studiu, repetiţii, slujbe, cât şi pregătiri de „subsol”: post, toate celelalte păcate.
rugăciuni stăruitoare. Toate aceste cer inimă, timp,... Un plan / proiect de apropiere de Dumnezeu
de fapt totul, cum este şi scris: „să iubeşti şi să slujeşti prin schimbări concrete completează dosarul pus
Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot înaintea Domnului pentru aprobarea „bugetului”
sufletul tău” (Deuteronom 10:12). îndurării. O hotărâre divină favorabilă depinde de
acţiuni umane concrete: „Deodată zic despre un neam,
CONCLUZII. ÎNCHEIERE despre o împărăţie, că-I voi smulge, că-I voi surpa şi
În istoria poporului ales s-au înregistrat regrese că-I voi nimici; dar dacă neamul acesta, despre care
spirituale repetate, soldate cu apostazii generalizate şi am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci
chiar îndelungate. Dacă atunci idolatria deschidea uşa şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în
pentru valul de păcate ce inunda ţinutul sfânt şi de la o gând să i-l fac” (Ieremia 18:7-8). Evitarea pierderii
cunoaştere adevărată se ajungea la stări degradante identităţii spirituale înaintea lui Dumnezeu şi a mărturiei
de imoralitate şi alte păcate ridicate la rang de virtute creştine în lume, se realizează prin hotărârea fermă
(Romani 1:19-32), istoria se repetă pentru că subiecţii de abandonare a păcatului şi eforturi de împlinirea a
implicaţi sunt tot aceia: dumnezeirea şi îngerii aleşi pe voii lui Dumnezeu, „cea bună, plăcută şi desăvârşită”
de-o parte şi diavolul şi îngerii căzuţi pe de alta, iar (Romani 12:2). Dorinţa de apropiere de Dumnezeu
oamenii, în mod deosebit oamenii al căror destin etern – o cerinţă permanentă: „De aceea, cu atât mai mult
încă nu s-a definitivat, la mijloc, prezentând mare interes trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca
pentru ambele tabere. Influenţa lumii prin ceea ce i s-a să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1), poate fi susţinută
permis stăpânitorului ei să posede temporar şi să ofere de cercetarea sinceră şi sistematică a Scripturilor:
prin „toate amăgirile nelegiuirii” face ca „toţi cei ce n-au „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor
crezut adevărul... să fie osîndiţi”. Motivele apostaziei Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi
irecuperabile se află în lista cauzelor: „n-au primit răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea,
dragostea adevărului”; „au găsit plăcere în nelegiuire, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi
adică au avut o slujire duplicitară, impregnată de pe văduvă!” (Isaia 1:16-17). Smerenia prin post şi
pasiuni lumeşti şi păcătoase (2 Tesaloniceni 2:10-12). rugăciune favorizează, de asemenea, procesul de
În acest context trebuie înţeles sfatul dat de David fiului reformă – revenirea din alunecarea spre apostazie,
său Solomon, cu ocazia instalării lui în slujbă: „Şi tu, prin sensibilizarea, deopotrivă, a lui Dumnezeu şi a
fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi oamenilor (Ieremia 36:6-7; Iona 3:5-10). „Dar chiar
slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată
căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfîşiaţi-vă inimile nu
toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, hainele şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru...”
Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va (Ioel 2:12-13).
lepăda şi El pe vecie” (1 Cronici 28:9). Idolatria este Ferice de cei ce înţeleg că Cel ce ne cheamă
suportul instalării definitive al apostaziei, de aceea aproape de El este Domnul: „Inima îmi zice din partea
renunţarea la idolatrie este o condiţie obligatorie a Ta: «Caută Faţa Mea!» Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!”
întoarcerii la Dumnezeu; dualitatea şi sincretismul (Psalmul 27:8).
nu au fost acceptate niciodată de Dumnezeu şi nu Iosif Anca
sunt posibile, prin incompatibilitatea dintre adevăr
şi eroare, dintre bine şi rău (Iosua 24:23; 1 Samuel
7:3; Matei 6:24)
În prezent se impune o lucrare de „reînnoire
a legământului”, după cum se întâmpla în perioada
Vechiului Testament. Reforma este o ploaie de har
care nu vine din senin, iar copiii spirituali (ca şi cei
naturali) nu se nasc fără părinţi. Reforma este un efect
al unor cauze: „Sămănaţi potrivit cu neprihănirea şi

8
veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,... în
lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” (Ioan 21:25)

(continuare din pagina 3) (continuare din pagina 5)
Întâlnirea din Grădina
Cartea Adevărului Grădinilor
şi
calendarul nostru S T RĂJ E RI I
sta tremurând în faţa scaunului alb de judecată murmurând
înspăimântat: Ju-de-că-to-rul...?
revelaţiile şi au notat mai obiectiv decât orice Există o axiomă a creştinismului: Cine înşală, se înşală.
istoric evenimente trecute, ţesute în iţele planului Cum te poţi înşela? Simplu. Iată ce spune Iacov: „fiţi împlinitori
divin. Cartea Apocalipsa – un manuscris vast şi ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri”
foarte important extras din Cartea adevărului (Iacov 1:22). Oare câte „oi cu inimă de capră” şi câte „capre
arată realităţi cereşti despre cărţi şi dreptul de cu inimă de oaie” pasc păşunile Vieţii?
a avea acces la ele sau de a le cita, drept pe La întâlnirea din Grădina Grădinilor a apărut Isus, dar
care nici îngerii nu îl au fără restricţii (Marcu străjerii nu L-au văzut. Niciunul nu L-a întâlnit; doar o fiinţă
13:32; Apocalipsa 5:2-9). În această ultimă care-L iubea a avut harul acesta. Iar pe cerul istoriei biblice au
carte a Scripturilor este scris despre cărţile ce rămas patru stele rătăcitoare căzând în negura întunericului:
conţin faptele oamenilor, care sunt evidenţe steaua indiferenţei fără de inocenţă, steaua îmbogăţirii
postfaptice, dar noi aşteptăm să se deschidă fără de împărăţie, steaua îndatoririi fără de îndrăgire şi
o altă carte scrisă înainte de existenţa noastră steaua înşelăciunii fără de închinăciune. Acum, tu alegi.
a tuturor – Cartea vieţii Mielului (Apocalipsa Roagă-te să-ţi fie dăruită întâlnirea din Grădina Grădinilor
20:12-17). cu Cel mai Frumos dintre oameni, care te va elibera de
duhurile înşelătoare, dăruindu-ţi duhul de înfiere. Căci El S-a
Aşteptăm ziua aceea şi locul reşedinţei arătat ca „să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii
din cortul Domnului. „Şi din ziua aceea, numele erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:15). Cel mai Frumos
cetăţii va fi: Domnul este aici!»” (Ezechiel dintre oameni să-ţi dea o inimă frumoasă!
48:35). Pentru o zi cum n-a mai fost – „În ziua Da, Doamne! M-ai avertizat despre pericolul indiferenţei,
aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să al lăcomiei, al fricii şi al minciunii. Doamne, dacă cel dintâi
asfinţească soarele la amiază şi voi întuneca Adam a murit, după sentinţa Ta, aş vrea să dau morţii pe
pământul ziua nămeaza mare” (Amos 8:9), omul cel vechi. Şi dacă Tu, al doilea Adam ai înviat, ajută-mă,
dorim tuturor cititorilor noştri să intre în voia lui te rog, să înviez în omul cel nou. Fă să se vadă Doamne,
Dumnezeu „cea bună plăcută şi desăvârşită”, realitatea! Că întunericul nu mai stăpâneşte în mine. Că
pentru ca acea zi să nu fie o „groază” sau o poftele - slujbaşii domnului puterii văzduhului, nu mai constituie
„uluială”, cum scriau profeţii ci o zi de „bucurie”. motive de încredere, frică sau ascultare pentru mine. Că
Dacă ne place adevărul, Cartea adevărului va mădularele mele sunt uneltele neprihănirii, nu ale păcatului.
fi o binecuvântare, în tot ceea ce cuprinde ea, Că Legea noii mele patrii este Dragostea. Că legea veche
descoperit sau încă nedescoperit, scop în care nu mă mai găseşte – sunt ascuns în coasta Ta străpunsă, şi
vă lăsăm în lectura paginilor ce urmează, din prin Tine am înviat în dimineaţa învierii, în Grădina Grădinilor!
Dragoste pentru Adevăr. Neprihănitule Isus, fii Tu neprihănirea mea! Sfinte Cuvânt,
fă-mă lacom după poruncile Tale! Adevărule, fă să pătrundă
Editorii Adevărul în adâncul inimii mele! Preaiubitule, dă-mi o inimă
iubitoare! Preafrumosule, dă-mi o inimă frumoasă! În Numele
Tău le cer cu credinţă, Amin!
Fănel Şuteu
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S c ri s o are a a X X X I X - a

I
eri a sosit în ţară P. L, pe care nu l-am văzut de mult mă hrăneam cu ea...Te rog să mă înţelegi că nu am aici
timp. Avea câteva zile rânduite să mă cerceteze şi să în vedere minciuna aceea care se propune zgomotos
stăm de vorbă, după cum ştii că-i este obiceiul. Repede oricui sau care se poate naşte din tot felul de constrângeri
m-am hotărât să ne retragem la ţară, în pacea grădinii, contextuale, ci una mai greu de identificat, mai subtilă,
unde am petrecut adesea şi cu tine ceasuri de adevărată mai insidioasă şi pe care aş numi-o... falsificarea de
desfătare duhovnicească. Ne-am aşezat la masa aceea sine. În lumina necazurilor care au dat peste mine în
veche pe care o ştii, acum înnegrită de ploi, sub vişinii ultima vreme, am ajuns să constat, cu groază chiar, că
ce izbucniseră în floare. Tu îl cunoşti bine pe amicul L, ani buni din viaţa mea am trăit într-o întreită ipostază. Pe
îi ştii sensibilităţile şi aplecările lui spre interiorizare, aşa de-o parte aveam o identitate ce ţinea de modul cum mă
că nu am fost surprins să stau lângă el fără să rostească oglindeam în conştiinţa publică, identitate de care eram
la început nici un cuvânt. S-a aşezat la masă cuminte, conştient şi pe care mi-o asumam copios, ameţit evident
s-a mulţumit să-mi pună sub ochi Sfânta Scriptură şi „De de un anume orgoliu, apoi o a doua identitate, aşa cum
doctrina christiana”, a Fericitului Augustin şi sprijinit cu se reflecta în propria-mi conştiinţă, desigur cu diferenţe
bărbia în palmă privea aşa în gol... Peste grădină, într-o mari faţă de cea dintâi, căci în intimitate eram conştient
cernere tăcută, se aşezau petale scuturate şi ne adiau de unele slăbiciuni, ce mă făceau adesea să sângerez
miresme amărui... într-un târziu, am frânt tăcerea. „Îmi lăuntric, dar le ignoram voit, iar în al treilea rând, era
pare că eşti abătut lăuntric!” S-a mulţumit să clatine din eul autentic, adevăratul meu sine, adevărata mea
cap a încuviinţare. N-am mai stăruit şi l-am lăsat o vreme identitate, fundamental diferită, pe care doar Dumnezeu
învăluit în tăcerile lui, apoi am îndrăznit: „Vreun necaz?” o cunoştea, iar eu ar fi trebuit s-o cunosc”.
Şi iarăşi a clătinat din cap. Abia într-un târziu s-a deschis „Îmi dau seama, l-am întrerupt eu, că acest tip de
timid, precum vâna subţire a unui izvor, ca apoi, undeva minciună blestemată, era ca un fel de iederă ce creştea
în adânc, stăvilarele să se rupă. A plâns şi mi-a povestit pe nesimţite, învăluindu-te, acoperindu-ţi la urma urmei
toată durerea lui. L-am ascultat cu ochii plecaţi şi abia adevărata identitate, consumându-ţi sevele esenţiale şi
într-un târziu ni s-au întâlnit privirile. Atunci am văzut condamnându-te la pipernicire duhovnicească. În acest
că ochii lui scăldaţi în lacrimi iradiau lumina unei fericiri caz, religia ta nu a fost altceva decât frunze cu care
stranii. N-am înţeles totul în acele clipe, dar depanând îţi acopereai în mod inconştient, aş zice, obscenitatea
gând după gând, răsfoind Biblia, rechemând în discuţie sinelui, de starea căruia nu erai conştient, după cum
texte memorabile, fie din Carte, fie din patristica timpurie, îmi ziceai”.
m-am dumirit de-a binelea. „Da, frate sunt tot mai convins acum că de fapt a fost
Eu n-am spus o vorbă până n-a deschis el Biblia la o fugă ani în şir, o fugă de mine însumi. Trebuie să constat
cartea Proverbele lui Solomon, capitolul 24, versetul 10, şi aici că de nimic nu fuge omul mai spornic decât de
text asupra căruia şi-a pus degetul ferm, ţinându-l acolo lumina dezvăluirii de sine. Am avut prieteni serioşi, care
îndelung, de parcă se temea ca acel text să nu scape mi-au atras nu o dată atenţia, cu blândeţe mustrătoare,
cumva din pagină. L-a recitat cu o anumită fermitate şi aşa cum se cuvine între amici, dar i-am îndepărtat
accent, din memorie, în timp ce privea cernerea albă. repede, arătându-rnă indiferent, înconjurându‑mă în
Dacă slăbeşti în ziua necazului mică, îţi este schimb de oameni fără personalitate şi linguşitori. Nu‑mi
puterea”, a făcut o scurtă pauză, şi din nou l-a recitat, de plăcea mustrarea fiindcă eram un prost. Da, eram un
data aceasta cu glas potolit. De câteva ori l-am întrerupt prost, aşa cum citeşti şi citeşti bine. Spune-mi tu, cui
în timp ce vorbea, deşi ştiam că îşi răsfoieşte inima filă cu îi place în mod firesc mustrarea? Crezi că degeaba,
filă, cetindu-mi-o în cuvinte adevărate şi înţelepte. În ce mă Scriptura spune limpede că „cine urăşte mustrarea
priveşte, interesul meu creştea faţă de ceea ce spunea, este prost” (Proverbe 12:1)? Uram mustrarea, uram
căci te descopeream pe tine însuţi în cuvintele lui. lumina. Tu ştii că eram în serviciul unui anumit public,
„Crede-mă, îmi spunea printre altele, oftând, că nu pe care-l iubeam şi-l slujeam, dar în acelaşi timp nici
mi-am putut închipui niciodată că în timp ce cu oroare nu mi dădeam seama cum cercetam cu râvnă şi lăcomie
fugeam de minciună, eu însumi trăiam în ea, cuprins în discretă ce se spune despre mine, care sunt părerile în

10 tentaculele ei mâzgoase şi chiar mă complăceam în ea, stânga şi în dreapta, fiindcă, la urma urmei, toate aceste

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
că, în sfârşit, poţi să aduci înaintea lui Dumnezeu, în
mărturisire, realitatea unui sine despre care n-ai fost
conştient până atunci. Aş adăuga că, fără această
cunoaştere dureroasă, nu am fost eu însumi în
rugăciunile mele, ci un altul... Da, frate, altfel spus m-am
mulţumit să-mi formez convingeri clare despre cât de
înalt eram măsurându-mi neîncetat umbra, în timp ce
Dumnezeu îmi cântărea neîncetat inima. Azi îmi dau
seama perfect că a fost o stare foarte rea, o stare a
răului în lucrare, cu observaţia că în general acolo unde
este răul, întotdeauna minciuna nu lipseşte”.
„De aceea refuză răul lumina, am intervenit eu,
pentru că el nu proliferează decât sub acoperământul
de întunerec al minciunii?”
„Răul, a adăugat el, oricare ar fi acesta, la urma
urmei se hrăneşte din minciună şi se dezvoltă numai
iluzii mincinoase despre care vorbesc îşi trag sevele şi la întuneric precum sobolii. De aceea, el, nu suportă
se hrănesc din părerile mulţimii”. strălucirea luminii şi totdeauna la apropierea ei se
„Să nu-mi spui că moartea ar putea să-mi vină refugiază, caută întunericul. Ce crezi că înseamnă
tocmai de la cei pe care-i slujesc, i-am replicat eu cu aceste cuvinte? „Batjocoritorului nu-i place să fie
o notă de revoltă în glas, căci atunci ar fi preferabilă mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi” (Proverbe
slujirea în ascuns şi nici să nu aud că slujitorii Domnului 15:12)? Nu înseamnă oare refuzul de a te împărtăşi
sunt oameni care, slujind cu fidelitate, îşi pot pierde din lumină? Eu refuzam lumina, aşa cum îţi spuneam,
identitatea adevărată”. fiindcă lumina, deşi este aceeaşi, ea supără ochiul
„Nu în totalitate, a adăugat el, şi totuşi... Ai văzut bolnav care se va feri de ea, pe când ochiul sănătos
cum aleargă copiii vara, prin iarba smălţuită de flori, să o va căuta, simţindu-se chiar mângâiat de atingerea
prindă fluturii? Cu braţele întinse şi cu palmele deschise, ei. Da, trebuie să recunosc, ochiul meu era bolnav. Ştii
prind fragila insectă şi de bucurie o strâng în palmele pe versetul: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui...”
care le frământă de plăcerea capturii. Numai că atunci (Proverbe 12:15)? Eram nebun fără să ştiu, din moment
când le deschid pentru a admira insecta cu aripile stropite ce refuzam mustrarea. Dar ca să vezi câtă nebunie este
de culori, sub ochi au doar o pată de mizerie. Vreau în orgoliul de a refuza mustrarea, chiar dacă aceasta
să‑ţi atrag atenţia asupra a ceea ce s-a întâmplat în vine de la o necuvântătoare, precum măgăriţa profetului,
viaţa mea şi anume că acel puţin pe care îl ştiam despre ia aminte la consecinţele cuprinse în cuvintele... „cel ce
realitatea mea lăuntrică, la care se adăugau apoi opiniile uită mustrarea apucă pe căi greşite” (Proverbe 10:17)
celorlalţi, a dus pe nesimţite la făurirea unei personalităţi sau „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă
amalgamate, care nu mă exprima cu adevărat. Nu eram certarea” (Proverbe 13:18) şi de asemeni „cine urăşte
cu adevărat ceea ce credeam eu şi cu atât mai puţin ceea mustrarea va muri” (Proverebe 15:10). Cu un cuvânt:
ce credea mulţimea. Mai mult decât atât, am ajuns să greşeală, sărăcie, ruşine şi moarte, iată fişa clinică a
nu mai cred despre mine ceea ce credeam şi să cred în unei bune părţi din viaţa mea.
totalitate ceea ce la început nu luam chiar în serios, adică O să te miri, cum am putut suporta amărăciunea
vorbele mulţimii. O să te întrebi, cum a fost cu putinţă? unor astfel de stări, dar vreau să-ţi spun că nici nu i-am
Ei... a fost. Ajunsesem, aşa cum îţi spuneam, un fluture simţit otrava, din moment ce totul era însiropat în dulcea
strivit de palmele unor iubiri nemature, o mică pată de licoare a minciunii. Mai mult, ţineam orbeşte la onoarea
mizerie. Da, a fost cu putinţă, să ştii, căci adesea opinia mea, pe care n-o doream şifonată de vreo atingere
mulţimii ajungea la mine sub forma unor aşa-zise profeţii, mustrătoare şi pe care eram în stare să o apăr cu orice
pe care le credeam atunci, şi care, de fapt, repetându-se, preţ, fără să ştiu că-mi apăram propria condamnare”.
erau un fel de repetată spălare a creierului. Astfel că mă „Incredibil, am adăugat, asta înseamnă că nici eu
construiam bucată cu bucată, culegându-mă din aceste nu te-am cunoscut cu adevărat”.
false radiografii. Cu alte cuvinte, o personalitate făurită „Evident, din moment ce nici eu nu mă cunoşteam
din minciuni şi iluzii şi e posibil tocmai datorită acestui pe mine însumi aşa cum eram de fapt. Există un ochi
fenomen, ca într-o anumită etapă a vieţii să refuze orice al trupului, ochi cu care tu m-ai privit şi există un ochi al
investigaţie. Acum, îmi dau seama că nu este rău mai inimii, ochi cu care eu m-am privit. Numai că şi tu şi eu
mare ca acesta, adică răul omului nu este răul în sine, cât ne-am înşelat. Există însă şi un ochi al lui Dumnezeu.
refuzul de a-l recunoaşte. E un rău de două ori mai mare. Dacă ochiul trupului vede cele din afara trupului, ochiul
Tocmai de aceea nici nu am simţit nevoia unei cercetări de inimii vede cele din afara inimii, astfel numai ochiul lui
sine sau, dacă am făcut-o, m-am privit prin acei ochelari Dumnezeu vede cele din interiorul inimii, înţelegi de ce
de împrumut, fără să reuşesc mare lucru. nici o cercetare de sine nu se poate face fără ochiul
O autentică examinare a fiinţei trebuie să aibă Divin, care în acelaşi timp le vede pe toate şi pe cele
ca rezultat spaima şi bucuria în acelaşi timp. Spaima din afară şi pe cele mai dinlăuntru? Cum citim în Cartea
întâlnirii cu acele adâncuri ale fiinţei, pe care ajungi să pe care amândoi o iubim deopotrivă „Toate căile omului
le descoperi brusc, adâncuri în care colcăie răul ca o sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile
lavă în pântecul unui vulcan şi în acelaşi timp bucuria (continuare din pagina 14)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi
întipărirea Fiinţei Lui...” (Evrei 1:3)

Vinde carea i n i mi i

Î
n Scripturi cuvântul „inimă” (în ebraică – leb, lebab; continuă şi apar următoarele simptome ulterioare:
în greacă - kardia), defineşte mai ales viaţa spirituală abaterea inimii de la Cuvântul Vieţii (Deuteronom 5:32;
umană, rareori se referă la organul fizic care este 17:17, 20), prin profeţi şi învăţători mincinoşi, care vor
centrul vieţii – fizico - energetice al organismului. strecura pe furiş ereziile nimicitoare, pentru că au inima
Termenul „inimă” exprimă atât latura sentimentală, deprinsă la lăcomie (2 Petru 2:1, 14); absenţa dragostei
emoţională, a voinţei, a stărilor şi atitudinilor sufleteşti în inimă (Romani 5:5); pacea nu mai stăpâneşte în
şi trăirile spirituale legate de comuniunea cu divinul sau inimă (Coloseni 3:15); nu mai clocotesc cuvinte pline
sediul duhului. Aşadar „inima” din Biblie se referă la de farmec în inimă (Psalmul 45:1) ci în inimă poartă
personalitatea omului şi la locul părtăşiei omului cu războaie (Psalmul 55:21) leşinul de la inimă (Exod
Dumnezeu, fiind sediul: sentimentelor (Levitic 19:17; 15:15; 2 Samuel 22:46); starea de mândrie în inimă
Deuteronom 6:5; Judecători 19:9; 1 Samuel 1:8; 2 Regi (Osea 3:16); inima lui devine tare ca diamantul (Zaharia
6:11; Iov 17:11; Psalmul 27:3); raţiunii (Ezra 7:10; Isaia 4:12); prin gânduri aduse de diavolul (Ioan 13:2).
10:7; Matei 15:19; Marcu 2:6,8; 7:21; Luca 2:35; 3:15; Când inima nu este în totul dată lui Dumnezeu (2
Fapte 8:22); dorinţelor (Psalmul 20:4; 21:2; Fapte 7:23; Cronici 25:2), apar păcatele; îngâmfarea îşi face simţită
Romani 10:1); atitudinilor (Levitic 26:41; Deuteronom prezenţa (Psalmul 131:1); se instalează cârtirea (Luca
11:13; 17:17; 20:30; 2 Cronici 34:27; Matei 11:29; 13, 5:22); domină răzvrătirea (Ieremia 5:23), iar uneori omul
15; 1 Petru 1:22); voinţei (Numeri 32:7; 2 Regi 12:4; 2 devine fricos şi slab de inimă (Deuteronom 25:8).
Cronici 9:7; Iov 17:4; Psalmul 17:40; 95:8; Fapte. 11:23; Odată ce sentimentele devin alterate şi intră
1 Petru 3:15); percepţiilor (Deuteronom 29:41; Regi în moara inimii, acestea îl spurcă pe om, dar: „ce
3:9; Proverbe 14:13, 33); sinelui, eului (Ieremia 17:17; iese din gură, vine din inimă şi aceea spurcă pe
Matei 15:8; Romani 6:17; 16:10); conştiinţei (1 Samuel om” (Matei 15:18). Păcatele rezultate ca urmare a
24:5; 2 Samuel 24:10; 1 Ioan 3:20, 21) trăirii sentimentelor vinovate sunt citate de Domnul
Isus când zice: „Căci din inimă ies gândurile rele,
Cauzele care produc bolile de inimă uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile
mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om...”
Factorii care conduc la apariţia bolilor diverse (Matei 15:19, 20a).
ale inimii spirituale sunt diferiţi. În general sunt de Voinţa alterată este dovada inimii împietrite
factură psihică. În primul rând păcatul, urmat de stresul sau bolnave (Exodul 4:21; Proverbe 28:14). O inimă
vinovăţiei; „Neliniştea din inima omului îl doboară” sănătoasă din punct de vedere spiritual are o voinţă
(Proverbe 12:25). Înţeleptul Solomon observa acum trei controlată de Duhul Sfânt aşa cum Barnaba îi îndemna
mii de ani o cauză comună şi de actualitate: distrugerea pe cei din Antiohia să rămână „cu inimă hotărâtă, alipită
speranţei - „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” de Domnul” (Fapte 11:23) O inimă bolnavă este prinsă
(Proverbe 13:12). Iov surprinde adevărata cauză care în cursa diavolului pentru a-i face voia (2 Timotei 2:26)
îmbolnăveşte inima omului atunci când zice: „Poate de unde o coagulează voia firii omeneşti, a minţii ei,
că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în a neamurilor, a gândurilor, a pornirilor inimii (Psalmul
inima lor” (Iov 1:5b). Când cineva îşi închide inima în 81:12) care va culmina cu voia patimilor scârboase
faţa celor în nevoie (1 Ioan 3:17), în neascultare faţă (Romani 1:21). Ea se demască prin cugetarea la lucruri
de voia Domnului, inima acelui om se umple de ceea nelegiuite (Marcu 11:23) şi înşelăciune (Proverbe
ce iese „din inimă” (Matei 15:18,19). Cine umple inima 26:24b); „când îţi vorbeşte cu glas dulce nu-l crede
cu astfel de nelegiuiri? Satan. „Petru i-a zis: «Anania, căci şapte urâciuni sunt în inima lui” (Proverbe 26:25).
pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Privind la inimile afectate de păcat ale contemporanilor
Sfânt?»” (Fapte 5:3a) săi, profetul Ieremia întreba: „Inima este nespus de
Primele simptome ale bolilor spirituale ale inimii înşelătoare, de deznădăjduit de rea; cine poate să o
sunt sentimentele vinovate, dar cauzele care produc cunoască?” (Ieremia 17:9). Mintea bolnavă aparţine în

12 bolile spirituale ale inimii sunt complexe. Astfel, ele general asupritorilor care cugetă lucruri rele în inima lor,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Dumnezeu recurge la operaţia de transplant a inimii:
„le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi
lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de
carne” (Ezechiel 11:19).
Factorii regeneratori sunt: apa curată – Cuvântul
(Ioan 15:3; Iov 10:22; 1 Petru 1:23; Iacov 1:18), care
„Desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva,
judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12); Duhul
Sfânt (Ezechiel 36:27; 37:14) „…prin spălarea naşterii
din nou şi înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:5b);
sângele Domnului Isus „…sângele lui Hristos… vă va
curăţi cugetul de faptele moarte” (Evrei 9:14). Succesul
regenerării unei vieţi trăite într-un mediu poluant este
respectarea normelor de igienă spirituală care presupun
efectuarea transplantului într-un mediu total dezinfectat
cu agenţii bactericizi enumeraţi mai sus. Astfel are loc
care îşi ascut limba ca un şarpe şi au pe buze o otravă schimbarea totală la toate nivelele.
de năpârcă (Psalmul 140:2,3). Înţeleptul Solomon La nivelul raţiunii, credinciosul are acum o inimă
descrie apogeul unei inimi bolnave atunci când spune: bună şi pricepută, călăuzită de Duhul Sfânt, care
„Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor mărturiseşte lucrările lui Dumnezeu şi ia decizii înţelepte
vesteşte nebunia” (Proverbe 12:23). (1 Regi 3:9, 12), care păzeşte poruncile şi învăţăturile
lui Dumnezeu (1 Cronici 29:19) şi foloseşte un limbaj
sfânt (Efeseni 5:19; Coloseni 3:16).
Metode de tratament. Cine vindecă inima?
La nivelul voinţei, cel născut din nou trăieşte în
neprihănire (1 Ioan 2:29); nu păcătuieşte (1 Ioan 3:9);
Înainte de a prezenta metodele de tratament,
biruieşte lumea (1 Ioan 5:4); cântă laudele Domnului
recomandăm Medicul Suprem - „Domnul... tămăduieşte
(Iacov 5:13); este hotărât (1 Cronici 12:33; Fapte
pe cel cu inima zdrobită” (Psalmul 147:2,3). Domnul
11:23); este darnic (Romani 12:8); se luptă pentru
Isus a fost învestit de Duhul Sfânt în mod special în
unitate - „Dumnezeu... le-a dat o singură inimă…” (2
slujba de medic cardiolog: „Duhul Domnului Dumnezeu
Cronici 30:12); dăruieşte cu dragoste (Ezra 7:15) şi
este peste Mine, căci Domnul M-a uns … să vindec pe
lucrează din inimă (Neemia 4:6) pentru că în inima lui
cei cu inima zdrobită” (Isaia 61:1).
locuieşte încrederea (Psalmul 84:5).
Metode folosite de Dumnezeu în tratamentul
La nivelul sentimentelor, inima nouă iubeşte pe
inimii bolnave: o cercetează „Tu care cercetezi
fraţi şi pe Dumnezeu şi dovedeşte aceasta prin faptul
inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte” (Psalmul
că păzeşte poruncile Lui (Ioan 4:7; 5:1-3); trăieşte în
7:9); o mişcă să bată mai puternic pentru Domnul
curăţie şi păstrează puritatea inimii (1 Cronici 29:17);
(1 Samuel 10:26); toarnă în ea dragoste prin Duhul
este plină de îndurare (Coloseni 3:12); plină de dragoste
Sfânt pentru a ne da speranţă (Romani 5:5); o
şi bucurie (Galateni 5:22).
deschide „... Domnul i-a deschis inima” (F.A. 16:14); o
La nivelul duhului, din inima nouă, umplută de
umple cu Duhul Sfânt (2 Corinteni 1:22); o întăreşte
Duhul Sfânt curg râuri de apă vie (Ioan 7:38). În ea
prin dragoste (1 Tesaloniceni 3:12,13) şi prin har
locuieşte Hristos (Efeseni 3:17) şi El este sfinţit ca
(Evrei 13:9); o testează (Proverbe 17:3); o luminează
Domn (1 Petru 3:15). Inima este stropită şi curăţită
„Căci Dumnezeu … ne-a luminat inimile” (2 Corinteni
de un cuget rău (Evrei 10:22). Tâlharii de întinare,
4:6); o ajută să dea cu generozitate (Romani 12:8);
pângărire au fost scoşi afară când Domnul Isus a fost
o călăuzeşte (2 Tesaloniceni 5:3); o sprijineşte când
invitat să intre în inimă. Credinciosul născut din nou se
este întreagă pentru El (2 Cronici 16:9); o păzeşte
încrede din toată inima în Cuvântul lui Dumnezeu, îl
(Filipeni 4:7); scrie în ea Legea Sa „voi pune legile Mele
citeşte zilnic pentru a prinde la inimă (Ioan 18:5), adică
în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16); o
se hrăneşte din „Pâinea vieţii”. Conştiinţa – tribunalul
mângâie şi o întăreşte în orice lucru şi cuvânt bun
suprem uman - nu-i osândeşte inima şi au îndrăzneală
(2 Tesaloniceni 2:16-17) o cunoaşte (Fapte 1:24) o
la Dumnezeu „şi orice vom cere, vom căpăta de la El,
exclude pe cea fricoasă şi slabă pentru a nu înmuia
fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut
inima altora (Deuteronom 20:8).
înaintea Lui” (Ioan 3:22). O astfel de inimă este
Transplantul de inimă (regenerarea spirituală) este
chemată să se roage împotriva distrugerilor spirituale
o intervenţie care aparţine chirurgiei spirituale (Ezechiel
la nivel personal, congregaţional, familial: „…varsă-ţi
11:19). Desigur, este vorba despre o intervenţie divină
inima ca nişte ape înaintea Domnului şi ridică-ţi mâinile
ca urmare a falimentării spirituale. Ideea de transplant
spre El pentru viaţa copiilor tăi care mor de foame
nu este nouă. Dumnezeu a promis poporului Său
la toate colţurile uliţelor” (Plângeri 2:19b) şi pentru a
risipit printre popoare, iarăşi ţara lui Israel, după ce
nu recidiva omul vechi, trebuie cunoscută şi aplicată
în calitate de emigranţi au procedat la ecologizarea şi
prevenţia, care este mult mai eficace decât tratamentul
dezinfectarea ei: „Şi când vor veni în ea, vor scoate
propriu-zis.
de acolo toţi idolii şi toate urâciunile” (Ezechiel 11:18).
Aşadar, pe fondul exclusiv al unei dezinfecţii totale, (continuare în pagina 15)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,... în lumea aceasta n-ar
fi putut încăpea” (Ioan 21:25)

(continuare din pagina 11)

Scrisoa rea a X X X I X -a
este Domnul?” (Proverbe 16:2) sau şi mai concret spus:
„Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar
cel ce cercetează inimile este Domnul” (Proverbe 21:2).
Da, frate, El le cercetează şi le aşază pe un cântar,
singurul nemincinos (Proverbe 24:12) a cărui scală,
într-o zi, ţi-o pune sub priviri. Atunci cărţile se deschid şi
intenţiile ascunse se văd deasupra, precum undelemnul
pe apă. Deci, să nu te temi niciodată, indiferent cât de
rea este starea ta, să chemi pe Dumnezeu în ajutorul
tău, El, chiar dacă eşti un păcătos, va veni, şi asta nu Pentru mine, dragă frate, acest necaz care m-a lovit
pentru că eşti demn de prezenţa Lui, ci ca să devii demn a fost tigaia şi cuptorul lui Dumnezeu. Nu-ţi pot tălmăci
prin lucrarea acestei prezenţe”. simţirea mea din acele momente, când am văzut că nu
„Când e acel moment...?” sunt ce credeau alţii, nici ce credeam eu însumi, ci cu
„Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este totul diferit. Vreau să-ţi spun că spaima judecăţii care s-a
puterea”, e textul pe care l-am invocat chiar la începutul înfipt ca o ţepuşă în carnea mea, dar şi dulceaţa unui
discuţiei noastre. Este o zi a necazului, preaiubite frate, har ce mă cuprindea cald, se amestecau în sufletul meu
anume aleasă de Dumnezeu sau cel puţin îngăduită de într-un chip de neînţeles”.
El, în care e slobozită asupra noastră încercarea. Este „Şi ce răspuns eroic ai dat întrebărilor ce-ţi
drept că acest cuvânt pe care l-am citat evocă în mod sfredeleau sufletul?”, l-am întrebat uşor incomodat.
natural, în mintea fiecăruia, ideea unei nenorociri care „Un răspuns care nu încape în cuvânt... într-o clipă
a venit la întâmplare; boală cruntă care macină trupul, şi asta scapă înţelegerii mele, tot ce eram, tensiunile
cineva drag este răpit de moarte sau altceva dureros, interioare, acea falsă megalomanie, toată paleta de
care-ţi lasă impresia că eşti o victimă a existenţei. Dacă minciuni, de nedrepte încredinţări în care mă legănam,
ar fi să definesc încercarea, ea nu este altceva decât toate temerile s-au domolit şi s-au topit în şuvoiul unui
acea situaţie, nu întâmplătoare, prin care omul este plâns, zile în şir, un plâns neostoit şi fără zăgaz. Am
probat, fie în ce priveşte puterea lui, fie inteligenţa sau lăsat atunci lacrimile să mă exprime cu îmbelşugare.
caracterul. Acesta din urmă, cred că Dumnezeu l-a avut Mă temeam să vorbesc lui Dumnezeu în rugăciune
în vedere în cazul meu şi nu numai. Când caracterul căci aveam senzaţia că această albie deschisă prin
este încercat se vădeşte cel mai limpede forţa morală, plâns s-ar bloca şi tot acel drenaj sufletesc s-ar opri.
ceea ce suntem cu adevărat din punct de vedere al Astfel am tăcut şi am plâns. Era plânsul amar al celui
caracterului. Dacă înţelegem aceasta corect, atunci ce-şi privea vasul spart în cioburi nenumărate. Dar aşa
nici o încercare, oricare ar fi, nu va aduce deprimare, ci cum îţi spuneam, eram fericit în acelaşi timp, fiindcă
dimpotrivă, după cuvântul Domnului: „Fiule, nu dispreţul mă eliberam, mă regăseam cu adevărat şi vasul meu,
mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. chiar spart, era spart sub ochii Marelui Olar. Şi El ştia
Căci Domnul mustră pe cine iubeşte ca un părinte pe ce trebuie să facă mai departe. Îţi aduci aminte de Petru
copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11,12). pe care l-am pomenit? Aceeaşi experienţă a trăit-o şi
„Dar nu te simţi jenat la gândul că a fost pedeapsa el fiind chiar în prezenţa Mântuitorului. Şi el, într-o zi,
Domnului peste tine?”, l-am întrebat. s-a cunoscut cu adevărat aşa cum era. Pentru viitorul
„Să ştii că nu, fiindcă totdeauna mă gândesc că apostol, cred că două au fost momentele în care a
Dumnezeu printr-o pedeapsă ne eliberează de o altă avut perspectiva sinelui adevărat: când s-a lepădat de
pedeapsă şi e mai de preferat să suporţi o vreme disciplina învăţătorul lui şi la Cincizecime, când Duhul Adevărului
unui tată iubitor decât veşnic mânia unui neînduplecat a venit peste el. Aş mai adăuga aici experienţa fraţilor
Judecător. Vorbind despre pedeapsă, sau încercare, sau lui losif, care, după ce şi-au vândut fratele, au ajuns
necaz, vreau să-ţi mai spun că toate nasc întrebări şi ele să creadă că sunt totuşi „oameni de treabă” (Geneza
se înfiripă viguros din chiar zona cu probleme a fiinţei, 42:11). Te-ai întrebat cum au ajuns să dobândească
întrebări care te somează să răspunzi. Da, să răspunzi, această convingere mincinoasă care nu-i exprima cu
căci încercarea şi numai ea sfâşie toate cutele inimii, îi adevărat? Cred că o mare înrâurire asupra lor avea,
cotrobăie toate ascunzişurile, aducând-o în lumina lui aşa cum observam adineaori, părerea semenilor, care
Dumnezeu şi sub ochii tăi. Suferinţa, frate, încercarea, a devenit şi părerea lor. Dar într-o zi, i-au năpădit
oricare ar fi, te decojeşte strat după strat, până în zona vie, spaimele îngăimând care mai de care: „Da, am fost
în zona autentică a fiinţei, până în teritoriul adevăratului vinovaţi faţă de fratele nostru.. ni se cere socoteală
sine. Abia atunci ajungi să te vezi cum eşti şi să ţi se ceară pentru sângele lui...” (Geneza 42:21,22). Au ajuns
un răspuns eroic. În cartea Proverbele este scris: „Tigaia să se cunoască cu adevărat în Egipt, între străini şi
lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul, dar cel ce nu în cercul adesea periculos al prietenilor şi al celor

14
încearcă inimile este Domnul” (Proverbe 17:3). cunoscuţi, care de obicei te falsifică.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 13)

Vinde c a r e a
inim ii
Să nu uităm nici de
prevenţia bolilor de inimă,
pe care Solomon a aplicat-o
mai puţin, deşi i-a cunoscut
importanţa decisivă pentru
viaţa şi liniştea inimii. El a zis:
„Păzeşte-ţi inima mai mult
decît orice căci din ea ies
izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23).
Similar s-a întâmplat cu evlaviosul împărat Ezechia, care, bolnav fiind Dar tot din ea pot ieşi izvoarele
şi primind sentinţa morţii prin gura profetului, s-a rugat şi a plâns. Numai morţii aşa cum este subliniat
că după izbăvirea miraculoasă cântă o cântare în care va recunoaşte că de Domnul Isus Hristos (Matei
suferinţele lui l-au aşezat în adevărata lumină în care s-ar fi cuvenit să fie 15:19-20). Acelaşi Solomon vine
în toată vremea: „Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după şi cu prevenţia: „Goneşte orice
ce am fost întristat astfel, lată, chiar suferinţele mele au fost spre mântuirea necaz din inima ta şi depărtează
mea; căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele” (Isaia 38:15,17). răul din trupul tău…” (Eclesiastul
lată, de ce nu cred că mă voi putea izbăvi vreodată de această tristeţe 11:10). El continuă: „o inimă
şi teamă, dar şi bucurie în acelaşi timp, pe care cred că le-ai citit de la liniştită este viaţa trupului, dar
început în ochii mei: tristeţe pentru ceea ce sunt şi bucurie pentru ceea ce invidia este putrezirea oaselor”
pot fi prin El. Ş-apoi de-acum, am învăţat să cred că în faţa lui Dumnezeu, (Proverbe 14:30). Apoi oferă cel
fie că mă rog, fie că citesc sau meditez, nu mă aleg cu mare lucru, dacă nu mai bun remediu, atunci când
am şi o stare de teamă”. recomandă buna dispoziţie:
Aici amicul nostru s-a oprit şi a tăcut o vreme. Am tăcut şi eu şi stăm
„O inimă veselă este un bun
aşa ascultând oftatul adierilor de vânt în frunzişul grădinii. Apoi, a continuat
leac, dar un duh mâhnit usucă
să vorbească, dar eu pun capăt aici scrisorii mele, după ce am încercat cu
oasele” (Proverbe 17:22).
fidelitate să-ţi transmit ceva din această întreţinere duhovnicească. Poate
Stările sufleteşti decid nivelul
altă dată o să revin. Vreau însă să nu mă despart de tine fără să-ţi atrag
de sănătate a organismului
atenţia asupra câtorva lucruri care s-au desprins ca nişte concluzii din
uman. Manifestările unei inimi
ceea ce am discutat mai departe, discuţie pe care nu ţi-o pot reproduce în
îngâmfate conduc la înălţare
întregime. Ar fi prea mult pentru spaţiul unei scrisori. Aşadar, pe cât îţi este
şi ce este înălţat înaintea
cu putinţă, nu lua în seamă larma celor ce nu mai contenesc cu laudele la
adresa ta, indiferent care ţi-ar fi performanţele duhovniceşti. Pe cei ce te oamenilor este urâciune înaintea
laudă fără măsură, socoteşte-i mai periculoşi decât pe nişte câini, căci dacă lui Dumnezeu (Luca 16:15).
cei din urmă latră, măcar o fac cu ochii deschişi, pe când cei dintâi latră cu În concluzie, discursurile
ochii închişi. Bucură-te mai degrabă de preţuirea tăcută a celor puţini şi care sforăitoare, lipsite de aplicaţiile
sunt gata să facă ceea ce le spui, decât de limbuţia celor mulţi. corecte izvorâte din adevăr
Retrage-te în singurătate şi linişte, din când în când, pentru cercetare sunt inutile, sunt un fel de
de sine, pentru a nu creşte deformat, căci firul de nisip devine perlă în iubire cu „vorba şi cu limba”.
tăcere. Nu respinge necazurile care vin peste tine, căci am constatat că Iubirea înseamnă transpunerea
omul învaţă cel mai bine nu din succese, cât din eşecuri care cu condeiul adevărului în fapte. „Prin aceasta
lor tăios îi înscriu adevăratele principii până şi în carnea trupului. De altfel, vom cunoaşte că suntem din
nici o lecţie nu i se întipăreşte în minte precum cele pe care le învaţă adevăr şi ne vom linişti inimile
în suferinţă. Ştii ce-ţi spuneam la început invocând cuvântul de la Duhul înaintea Lui” (1 Ioan 3:19).
Sfânt: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea”. Fereşte-
te, de asemenea, să crezi că tot ceea ce faci, faci bine şi nu te grăbi Simion Buzduga
să-ţi înmulţeşti faptele bune, pentru ca nu cumva ceea ce este bun prin
îndelungă socotire să se strice prin pripire. Să nu fii atât de mult atent la ce
faci, ci spre ce tinzi când faci. Nu te accepta prea ieftin pe tine însuţi ca să
nu plăteşti prea scump când vei ajunge la adevărata cunoaştere de sine.
Dacă totuşi cineva te va lauda pentru munca ta, fii între cei puţini care nu
cred decât o parte din ceea ce li se spune şi printre cei şi mai puţini care
ştiu ce parte trebuie să o creadă.

Fii sănătos!
Zaharia Bica

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

L-am cunoscut pe
Domnul în Italia

Î
n copilărie am frecventat o adunare împreună cu m-i pregătise cu câteva luni înainte, să-i cunosc, deşi
verişoarele mele, dar ajungând la vârsta adolescenţei atunci nici nu voiam să aud de Domnul. Am mers cu
şi având un anturaj nepotrivit, încetul cu încetul, am ei la adunare şi slăvesc pe Domnul căci acolo m-a
început să las cele duhovniceşti şi să mă apuc de cele cercetat cu Duhul Său şi m-a mântuit.
lumeşti. Prima oară diavolul a venit cu muzica din lume; C.M.
întâi cu cântece mai lente, după aceea cu muzică mai
ritmată. Apoi văzând cântăreţele cum se îmbracă şi Pe când eram copil, am vizionat un film despre
se machiază, am dorit să mă aseamăn cu ele; azi cu Domnul Isus Hristos. Când am văzut cum l-au răstignit
puţin rimel, mâine cu mai mult, poimâine nu-mi mai pe cruce, am plâns şi după ce am mers acasă, m-am
plăcea culoarea părului şi mi-am făcut doar nişte şuviţe rugat în camera mea. Mai mult timp m-am gândit la
blonde, apoi m-am vopsit blondă. Plăcându-mi muzica El şi mă rugam aşa cum ştiam eu. Într-o noapte, am
am început să frecventez localuri unde era muzică pe avut un vis în care l-am văzut pe Domnul Isus Hristos
gustul meu, la început baruri, apoi discoteci şi cluburi. în Biserica ortodoxă de la noi din sat. Ceea ce m-a
Eu voiam să mă distrez, dar ceva mă făcea să surprins era faptul că biserica arăta altfel, lipseau toate
fiu nemulţumită. Aveam o problemă la ochi, o miopie icoanele; de aceea l-am întrebat de Domnul: „Cine
foarte mare -15. Părinţii m-au dus la fel şi fel de doctori le-a furat?” El mi-a spus: „Aşteaptă puţin”, după care
şi mi se spunea că nu se poate face operaţie deoarece a apăsat cu degetul pe geamuri şi dintr-o dată a intrat
era foarte mare riscul de a rămâne fără vedere. soarele cu o lumină puternică. Am văzut clar că nu era
Au trecut anii şi eu continuam cu viaţa mea nici o icoană şi pe pereţi era o zugrăveală albă. M-am
lumească, fără să mă gândesc că vreodată mă voi gândit că poate nu e bisecica de la noi din sat şi am
întoarce la adunare. La vârsta de 23 de ani, printr-o ieşit să văd mai bine de afară, deoarece cunoşteam
prietenă am ajuns în Italia la muncă. După doi ani, am casele din jurul ei. Într-adevar era biserica de la noi
hotărât să merg acolo la medic pentru o consultaţie, din sat şi m-am întors să-L întreb din nou pe Domnu
în dorinţa mea de a fi operată, sau a se face ceva Isus referi tor la icoane. În timpul acela a apărut unchiul
pentru ochii mei afectaţi de acea miopie severă. Spre meu, iar eu am strigat: „Unchiule, uite-l pe Domnul Isus
surprinderea mea, acel doctor mi-a spus că operaţia Hristos”, dar când să-L vadă el, Domnul s-a făcut în
este posibilă şi de la miopie -15 se poate reduce la chip de nor şi a dispărut. Toate acestea au născut în
miopie -9, dar nu o să reuşească să-mi scadă definitiv mine o sete după Dumnezeu, dar nu ştiam mai mult.
miopia. Am acceptat deoarece îmi doream foarte mult Fiind un copil orfan, n-aveam cu cine să mă sfătuiesc
să văd mai bine. Înainte de a merge la operaţie, m-a şi să-i spun întrebările inimii mele.
apucat frica şi mi-am adus aminte de Dumnezeu, care După mulţi ani, am ajuns în Italia la muncă şi
poate face minuni, care ne ajută dacă ne rugăm şi am am descoperit o biserică fără icoane, dar care era a
cerut la două mătuşi de-ale mele pocăite să se roage martorilor lui Iehova. Am început să frecventez acea
cu alţi credincioşi, deoarece ştiam că rugăciunea lor biserică însă nu-mi lăsa pace în suflet ceea ce auzeam
are putere şi m-am rugat şi eu. Atunci m-am rugat cu şi ceea ce se făcea acolo. După câţiva ani, la locul meu
adevărat şi mi-L imaginam pe Dumnezeu (cum era de muncă, Dumnezeu a trimis pe un frate din România,
descris în filme) că numai dacă se uită spre mine, pe care l-a înştiinţat de lucrarea de mântuire a unor
operaţia va ieşi bine. Am zis: „Doamne chiar dacă nu colegi şi el mi-a vorbit mult despre Dumnezeu. Domnul
vei vrea să mă vindeci total, dar măcar să iasă bine a făcut în aşa fel, încât să lucrăm unul lângă celălalt, iar
operaţia, să nu rămân fără vedere”. Şi Dumnezeu care Dumnezeu m-a cercetat. Nu am avut însă posibilitatea
mă iubeşte a privit spre mine cu milă şi îndurare şi nu de a merge la o adunare, deoarece în zona aceea nu
doar că n-am rămas fără vedere, dar a făcut în aşa fel erau adunări de români. Ne rugam la locul de muncă
încât doctorii să reuşească să mă ducă la miopie -2, şi unde locuiam împreună. După un timp am mers în
ceva ce nici ei nu speraseră. Slăvit să fie Domnul. România la el (eu fiind originar din Bulgaria), unde
Când am ieşit din operaţie, mi-am dat seama cât am continuat cu rugăciuni şi am hotărât să îmi predau
de murdară şi păcătoasă sunt şi că L-am chemat pe viaţa Domnului Isus. Acolo am avut posibilitatea şi de
Dumnezeu doar când am avut probleme. Am hotărât a merge la o adunare de credincioşi aşa cum văsusem
în inima mea să mă duc la biserică, să dau bilet de eu în vis, fără icoane. Ulterior m-am întors în Italia, la
mulţumire, deoarece îmi spuneam: „Credincioşi din trei Roma şi aici am întâlnit pe cea care este acum soţia
biserici s-au rugat ca operaţia să reuşească şi măcar o mea. Amândoi mulţumim Domnului, care ne-a căutat şi
biserică să mulţumească împreună cu mine pentru că ne-a salvat vieţile. Slăvit să fie Domnul!
Dumnezeu s-a îndurat de mine”. Am sunat pe nişte fraţi P. M.

16 din Roma, unde locuiam, o familie pe care Dumnezeu
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Ekaterina
Afanasievna
(soţia lui I.E. Voronaev)

Î
n anul 1933 a devenit clar sensul numerelor „30 mă va împuşca pe loc. Apoi mi/a poruncit să mă întorc
şi 33“ din prorocia care li s-a dat misionarilor la înapoi cu faţa la ei şi să stau cu mâinile ridicate. Mi-a
plecarea din New York. În 1930 a fost arestat I.E. rămas pentru toată viaţă în memorie, imaginea mamei
Voronaev, iar în 1933 comuniştii au luat-o şi pe soţia lui stând în mijlocul camerei, cu părul cărunt răvăşit, cu
credincioasă,Ekaterina Afanasievna. buzele tremurânde, iar ochii ei frumoşi de un albastru
Iată ce scrie în memoriile sale Pavel Voronaev: luminos erau plini de lacrimi. Acum, când percheziţia
„După plecarea celor trei fraţi ai mei în USA, familia s-a terminat, soldaţii erau gata s-o ducă la închisoare.
în care au rămas doar patru persoane, a rămas să I-au poruncit să iasă. Mama a reuşit să facă un singur
locuiască la Odessa. În afară de mine era mama, sora pas, după care a căzut jos. Folosind un limbaj foarte
mea cea mică Nadejda (9 ani) şi fratele meu cel mai urât, unul din soldaţi i-a poruncit să se ridice, dar mama
mic Timotei (4 ani). Locuiam la un subsol cu pereţii nu putea să se mişte. Atunci soldatul şi-a ridicat piciorul
distruşi, de pe care cădea tencuiala. Încăperea era rece pentru o lovi. În momentul acela mi-am închis ochii şi
şi umedă. Aveam foarte puţină mobilă. Patul era făcut mă rugam: O, Doamne, nu, nu...“ Soldatul a avut un
din două cutii peste care erau puse nişte scânduri, cu o moment de ezitare, după care şi-a pus piciorul jos. Doi
saltea de paie şi un covor vechi în loc de pătură. Frigul soldaţi au ridicat-o pe mama, apucând-o de sub braţ
şi umezeală au afectat sănătatea mamei, care s-a şi au târât-o până la maşină. Ofiţerul ţinea într-o mână
îmbolnăvit foarte serios, zăcând la pat cu febră mare. teancul de cărţi şi scrisori confiscate, iar în cealaltă
Nu aveam medicamente, nici măcar aspirină. Încercam mână, era pistolul îndreptat spre mine. Eu încă mai
s-o convingem să stea liniştită în pat şi ne rugam. stăteam cu mâinile ridicate. Ofiţerul a ieşit cu spatele,
Noaptea, pe la ora 12, ne-a trezit un zgomot fără să lase arma jos. Timotei şi Nadejda, şocaţi, se
puternic – cineva bătea la uşă. Uşa a sărit din ţâţâni înecau de plâns, reuşind să şoptească un ultim „la
sub lovituri grele. În prag erau trei soldaţi din trupele revedere“ mamei noastre dragi. Când soldaţii au plecat
poliţiei secrete. Doi dintre ei erau înarmaţi cu puşti cu din cameră, am fugit la geam. Am văzut cum soldaţii au
baionete, iar cel de-al treilea avea în mână un pistol. aruncat/o pe mama ca pe un sac în maşina de marfă,
Ofiţerul a strigat către mama: „Cetăţeana Ekaterina iar maşina era deja plină de alţi arestaţi. Oamenii au
Voronaeva, sunteţi arestată în numele legii!“ I-a spus prins-o şi nu au lăsat-o să se lovească. Aceste maşini
că urmează percheziţia, iar după aceea o vor duce la de marfă, erau folosite din cauza mulţimii de arestări
închisoare. Cuvintele ofiţerului îmi tăiau inima ca un făcute în fiecare noapte şi a lipsei de maşini speciale
cuţit. Nu puteam să cred că aceşti trei soldaţi înarmaţi pentru deţinuţi. Maşina a pornit din loc, soldaţii sărind
au fost trimişi să aresteze o femeie nenorocită şi în ea din mers. Şi-acum aud vocea mamei strigând:
bolnavă, care avea în grijă doi copii mici. Tremurând de „Doamne,..O, Doamne...“ până când maşina a fost
febră şi de frică, mama s-a îmbrăcat în grabă. Cei mici, înghiţită de întunericul nopţii. Am rămas în tăcere. Nu
treziţi de toată zarva au început să plângă. Soldaţii ştiam ce să zic. Toţi plângeam. Cel mai greu a fost
rupeau învelişurile pernelor şi căptuşeala hainelor, pentru cei doi fraţi ai mei, care erau aşa de mici. În
căutând cine ştie ce materiale compromiţătoare. Au fiecare zi obişnuiam să ne rugăm fierbinte pentru tatăl
confiscat toate scrisorile, carnetele de notiţe şi Biblia nostru, iar acum ne-a fost luată şi mama. Nu aveam
noastră mare. Toate acestea urmau să fie luate drept cuvinte pentru a-i mângâia. Ce puteam să le spun?(Cu
„dovezi“.Am încercat să-i explic ofiţerului că mama ajutorul multor prieteni creştini, am reuşit până la urmă,
este foarte bolnavă şi nu poate să stea în picioare să părăsim ţara şi să emigrăm în USA, unde locuim
fără ajutor. Le spuneam că ea are nevoie de asistenţă acum cu toţii).
medicală şi de targă, deoarece este prea slăbită ca Pentru mama, acesta era începutul unei
să poată merge. În acea clipă unul din soldaţi a pus perioade de detenţie şi exil, de puşcării şi lagăre, care
baioneta la burta mea, mi-a poruncit să mă întorc cu a durat timp de 24 de ani. Nu a fost niciun proces.
faţa la perete şi mi-a spus că dacă mai scot un cuvânt, În orice caz, este greu de înţeles cum mama a putut

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
17
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

suporta drumul până la puşcărie. Securiştii, pentru un mâini şi de la picioare, mureau de frig şi foame. În
motiv inexplicabil, voiau ca ea să trăiască. Au pus-o timpul ispăşirii pedepsei, mama a fost închisă pentru
în terapie intensivă şi au readus-o la viaţă. Probabil un an într/o închisoare subterană a oraşului Fergana,
pentru ea, pentru ar fi fost mult mai bine să fi murit. locul unde se aduceau numai deţinuţii condamnaţi la
Timp de o lună a fost chinuită şi interogată sub torturi, mulţi ani de detenţie. O mică crăpătură în perete, era
în penitenciarul din Odessa. De ce? – a făcut ea vreo singura cale de acces a luminii soarelui în celula ei.
crimă sau o altă faptă îngrozitoare? Mama a rămas Dar ea nu simţea singurătatea. Dumnezeu era cu ea
credincioasă faţă de Domnul şi faţă de tovarăşii ei de întotdeauna. Ca să scape de monotonie, cânta cântări
credinţă. Securitatea voia numele şi adresele tuturor care le ştia din copilărie. O păsărică şi-a făcut cuib
credincioşilor, în special, îi interesau informaţii despre chiar lângă crăpătura din perete şi mama putea să
liderii mişcării. Voiau să ştie cu cine ţineau legătură, cu fie martoră la procesul apariţiei puilor, a hrănirii lor, a
cine aveau întâlniri, unde se adunau pentru slujbe de creşterii lor. Ciripitul păsărilor şi a puişorilor era o muzică
când biserica a fost închisă în mod ofi cial. Încercau s-o extraordinară pentru urechile ei. A fost dezamăgită
facă pe mama să intre în colaborare cu ei, devenind când puii au crescut şi cuibul a rămas pustiu. În total,
informatoare, informându-i despre toate mişcările mama a petrecut aproape douăzeci şi cinci de ani în
făcute de cei credincioşi. O sculau în toiul nopţii pentru închisori şi lagăre. În sfârşit, au eliberat-o din cauza
un interogatoriu de 18 ore. Anchetatorii se schimbau, vârstei înaintate şi a bolii. Trupul ei era distrus, dar nu şi
punând din nou aceleaşi întrebări. O băteau cu cruzime, sufletul. Au lăsat-o să moară în libertate, pentru că nu
acuzând-o de spionaj american, activitate antisovietică, mai reprezenta niciun interes pentru autorităţi“.
propagandă religioasă cu scopul de a face din Rusia o În 16 iunie 1933 a fost întocmită acuzaţia finală,
colonie americană. Aceste acuzaţii erau nişte aberaţii care spunea următoarele:
absurde. Dacă ea ar fi acceptat să colaboreze, ar fi
primit o celulă mai bună şi mâncare. O ameninţau cu
moartea prin împuşcare, dacă nu va recunoaşte că
1. Slavik, Ivan Iuzefovici, condamnat la 8 ani
de lagăr, 1833, născut în oraşul Nepotup –
Cehoslovacia, cetăţean RSSU. Este acuzat de faptul
este vinovată. Mama nu putea să accepte să lucreze la că fiind membru al conducerii bisericii CCE din Odessa,
doi stăpâni. Mai repede ar fi ales să moară decât să-L ţine la el acasă adunări ilegale de rugăciune, în timpul
trădeze pe Domnul . cărora a predicat în spirit antisovietic, interpretând
În sfârşit, fără nicio judecată, i-a fost anunţată citatele din Scriptură în acelaşi spirit. A făcut „vindecări“
sentinţa: condamnată la trei ani de muncă silnică în în timpul acestor adunări. Ţine legătură cu grupările lui
Siberia. I s-a spus, că dacă la sfârşitul acestor trei ani nu Voronaev de la periferie şi îi îndemna şi pe ei să facă
era gata să colaboreze, sentinţa urma să fie prelungită propaganda antisovietică. Ţine legătură cu Voronaeva,
cu încă trei ani, şi aşa la nesfârşit, până la moarte sau o vizitează, iar în timpul vizitelor primeşte instrucţiuni
distrugerea completă a psihicului şi a fi zicului ei. Veţi din străinătate pentru activitatea lor. Primeşte de la ea
ajunge ca un invalid, care nu mai poate face absolut ajutorul pentru cei din închisori şi trimite acest ajutor prin
nimic – o legumă. Doar atunci veţi putea fi eliberată. I-au soţia sa. Învăţând membrii grupării sale, Slavic explică:
încărcat în vagoane de marfă ca pe nişte animale, câte „vine vremea Judecăţii de Apoi, pentru că încep să se
40-50 de persoane într-un vagon. Dormeau pe paturi împlinească cuvintele Scripturii cu privire la semnele
supraetajate de lemn, făcute pe toţi pereţii vagonului. celei de a doua veniri ale lui Cristos.
Au călătorit timp de aproape o lună, până au ajuns la
un întreg complex de lagăre în Karaganda, în Siberia.
În timpul călătoriei mulţi au murit de foame, frig şi boli.
2. Voronaeva Ekaterina Afanasievna, condamnată
la 5 ani de lagăr, 1888, născută în provincia Ufa,
satul Uteşino, soţia prezbiterului, de naţionalitate rusă,
În acel loc, păzit de soldaţi înarmaţi şi câini dresaţi, nu este membră a partidului comunist, locuieşte în
înconjurat de terenuri mlăştinoase nesfârşite, aflat la Odessa, str.Artioma, Nr.8. Este acuzată de faptul că,
mii de mile de cel mai apropiat stat liber, nu puteai nici după ce conducerea sectei a fost arestată în 1930,
să te gândeşti la posibilitatea evadării. A locuit mai întâi a preluat legătura cu centrul penticostalilor din afara
într-un cort, dormind direct pe pământ umed. Mai târziu ţării, primind de acolo instrucţiuni pentru activitatea
au pus-o într-o baracă, ce semăna mai mult a grajd sectei pe mai departe. La rândul ei, Voronaeva, trimite
pentru animale, decât a locuinţă. Baraca era înconjurată dincolo informaţii despre ceea ce se întâmplă în ţară,
de gard din sârmă ghimpată. Hrana pe care o primea şi despre acţiunile autorităţilor Sovietice împotriva
pentru 12 ore de muncă fizică istovitoare, consta într- sectei lui Voronaev. Pe lângă toate acestea, Voronaeva
un blid de supă de varză, câteva bucăţele de peşte primeşte sume de bani, pentru susţinerea financiară
şi pâine neagră. Mama era aşa de slăbită, încât de a predicatorilor, ajutor material pentru membrii sectei
abia se mai ţinea pe picioare. Dacă îşi permitea să se şi suplinirea altor nevoi. De asemenea, Voronaeva a
oprească pentru un moment din muncă, primea lovituri ţinut o legătură strânsă cu fiii săi plecaţi în America
de baston de la paznici. Se lucra afară, la temperaturi în anul 1932. Această corespondenţă are caracter de

18
sub zero grade, mulţi rămâneau fără degetele de la informare politică.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3. Bondarenko Alexandra Pavlovna, condam­nată la
3 ani de lagăr, 1886, născută în oraşul Nikolaev, cu
studii, măritată, locuieşte pe str.Rizovskaia, Nr.40, este
antisovietică, fiind un membru activ al sectei, împreună
cu Kuzmenki şi Sliusarenko.
Ekaterina Voronaeva îşi aminteşte astfel despre
acuzată de faptul că este o membră activă a sectei lui acele grele vremuri: “Am fost trimişi la Karaganda
Voronaev, obişnuieşte să predice şi participă la adunările împreună cu criminali, hoţi şi bandiţi. Ne-au trimis cu
ilegale de rugăciune. Soţul său, Bondarenko Mitrofan – trenul, într-un vagon pentru transportarea animalelor.
un predicator-misionar – a fost condamnat în 1933 la Ne închideau acolo cu lacăt. Am stat acolo până am
trei ani de lagăr pentru activitate contrarevoluţionară. primit telegramă de la soţul meu. Lagărul lor a fost vizitat
Acuzata Bondarenko, nu a fost de acord cu acuzaţiile, de Beria, directorul Gulag-ului (Administraţia generală
declarând că slujirea de predicare i-a fost încredinţată la a lagărelor de muncă – n.tr.), şi soţul meu a mers la el
Primul Congres al Uniunii CCE în 1927. în birou. El i-a spus: „Soţia mea este în Karaganda, nu

4. Samoliuk Artiom Trofimovici, condamnat la 3 ani
de lagăr, 1877, născut în satul Avsionovka, provincia
Vinniţk, cu studii, însurat, brutar de meserie, locuieşte
s-ar putea s-o trimiteţi aici?“ Aşa că cei de acolo au trimis
o cerere pentru transfer. Administratorul m-a chemat la
birou şi mi-a spus: „În curând veţi pleca“. Însoţită de
pe str.Tovarnaia, Nr.4. Este acuzat de organizarea doi paznici am fost dusă în republica Komi, unde era
adunărilor ilegale de rugăciune cu caracter antisovietic, soţul meu. Acolo este frig, vara aproape că nu există.
fiind preşedintele organizaţiei sectante CCE. Vânturi şi geruri mari. Acolo oamenii călătoresc cu reni.

5. Strihari Iakov Petrovici, condamnat la 3 ani
de lagăr, 1875, născut în provincia Podolsk, cu
studii, muncitor, zugrav de meserie, nu este membru al
Mi-am ispăşit pedeapsa – am fost condamnată la trei
ani. Acel an era al treilea. Lucram ca farmacistă. Mi-am
ispăşit pedeapsa şi aşteptam acum pe soţul meu să
partidului comunist, locuieşte pe str. Spiridonovskaia, se elibereze. Aveam deja apartament acolo. Locuiam
Nr.31, membru al conducerii adunării CCE din Odessa acolo şi îl aşteptam pe soţul meu. Când perioada lui
şi predicator, împuternicit cu această slujire la Primul de condamnare s-a terminat, el şi-a primit actele şi am
Congres al Uniunii CCE din 1927. Este acuzat de plecat în Kaluga, oraşul de lângă Moscova. Copiii ne-au
organizarea adunărilor ilegale de rugăciune, unde avea trimis vize ca să putem pleca în Statele Unite, dar soţul
mesaje cu caracter antisovietic. a fost arestat a doua oară, în 16 octombrie 1936. A stat

6. Kuzmenko Nikolai Vasilievici, condamnat la 8
ani de lagăr, 1903, născut în raionul Spartak, de
naţionalitate ucraineană, însurat, tâmplar de profesie,
în libertate doar câteva luni. Ni s-a spus atunci când
am plecat din lagăr, că NKVD (Comisariatul Poporului
pentru Afaceri Interne – n.tr.) nu o să-l lase, şi va fi
a fost sub anchetă în anul 1932 pentru activitatea arestat din nou. Aşa a şi fost.
antisovietică, locuieşte pe str.Petropavlovskaia, Nr.46. Eu am rămas în apartamentul nostru. Copiii
Este predicator pe tot teritoriul Uniunii Sovietice, pus în ne‑au trimis o mie de ruble. Aveam nevoie de acei bani
această funcţie de către Primul Congres al Uniunii CCE ca să plătim nişte cheltuieli adunate de mult. Soţul a
din 1927, unde a fost ales şi ca membru al comitetului mers de patru ori la Moscova ca să scoată acei bani,
Uniunii CCE din Rusia. Este un activist al grupării lui dar fără niciun rezultat. Apoi l-au arestat. Nu am mai
Voronaev din 1924 până în 1932. Este responsabilul văzut niciodată banii aceia. După arest trebuia să-i
adunării din Maiaki. Este acuzat de predicarea în duc mâncare, trebuia să mănânc şi eu ceva. A venit
adunările sectei din Maiaki, arătând oamenilor scheme un american din Moscova, Garry. El lucra ca şi contabil
despre o mie de ani, Judecata de Apoi, etc. la Consulatul Statelor Unite ale Americii din Moscova.

7. Slisarenko Grigori Lukianovici, condamnat la
3 ani de lagăr, 1901, născut în satul Maiaki, de
naţionalitate ucraineană, nu este membru al partidului
Pavel a trimis banii prin el şi astfel i-am primit. Am
continuat să duc pachete la închisoare, până ce soţul
meu a fost trimis de acolo. În decembrie a fost trimis
comunist, locuieşte în satul Maiaki. A fost sub anchetă în închisoarea din Cetatea Petropavlovsk, îngrozitor
în 1926 pentru refuzul de a îndeplini serviciul militar de departe... Eu, am rămas în Kaluga. Am făcut o
obligatoriu. Este responsabilul bisericii din Maiaki şi şiretenie, ca să nu mă aresteze şi pe mine. Mi-am
predicatorul principal al acestei adunări. Nu are drept adunat lucrurile şi le-am dus la o soră credincioasă.
de vot. Este acuzat de propagandă antisovietică în Mi-am vândut maşina de cusut ca să am bani de drum.
predicile lui ţinute la adunările de rugăciune. Iată I-am spus gazdei mele că plec la Moscova, pentru că
mărturia arestatului Blajko: „Sliusarenko îndemnă pe soţul meu a fost dus acolo. Am stat la Moscova doar
toţi să se roage, ca să nu fie înghiţiţi de pucioasă două-trei zile, la fratele Bîkov. I-am lăsat ceva bani
şi să nu cadă în mâinile Satanei“. Acuzatul nu este ca să-i ducă un pachet soţului meu, iar eu am plecat
de acord cu acuzaţiile, dar a confirmat activitatea la Taşkent, unde locuia fratele meu. M-am angajat la
antisovietică a grupării lui Voronaev în satul Maiaki, fabrica de unt şi am lucrat acolo. Mi-au pierdut, astfel,
unde el a fost lider. urma. Am stat şi am lucrat acolo trei ani.El nu ştia unde

8. Blajko Ivan Andreevici, condamnat la 5 ani de
lagăr, 1883, născut în satul Maiaki, fost fermier,
însurat, nu este membru al partidului, locuieşte în
sunt eu, iar eu nu ştiam nimic de el.

Mesagerul Cincizecimii,
satul Maiaki. Un activist al grupării lui Voronaev, având Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,
slujirea de misionar împreună cu Kuzmenko, delegat Editura Scriptum, Oradea (www.scriptum.ro)

19
al Congreselor Uniunii CCE. Este acuzat de activitate

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
FERICIREA
Dumnezeu nu ne poate da fericire şi pace dacă stăm departe de El.
Pacea şi fericirea se află în Dumnezeu, El fiind izvorul fericirii desăvârşite.

Să nu uităm că fericirea este mai întâi o atitudine pe drum, apoi o destinaţie.

Bucură-te mai mult de binefacerile pe care le-ai împărţit, decât de cele pe care le-ai primit.
Generozitatea este o fericire de obşte. Bunătatea se socoteşte totdeauna fericită.

Examinează-ţi cu atenţie necazurile şi vei descoperi că pe multe dintre ele este ştampilat
în dreptul firmei producătoare, numele tău.
Schimbă-ţi atitudinile şi vei culege roadele fericirii, sănătoase deopotrivă sufletului şi trupului.

Dumnezeu ne duce la apă adâncă ca să ne spele, nu ca să ne înece.
Adesea fericirea urmează după o „baie” rece.

Dumnezeu este nu numai un ajutor în necazuri, ci mai ales un ajutor ca să nu ajungem în necazuri.
Să fim sinceri şi să recunoaştem că nu El este cauza nefericirilor noastre.

Pentru a avea o viaţă fericită, trebuie să ai o minte liniştită.

Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat;
dar fericirea este foarte aproape, totul depinde de inima noastră.

Adesea este foarte simplu să fii fericit, dar este foarte greu să fii simplu.

Cea mai mare parte a fericirii sau nefericirii noastre, depinde de starea noastră şi nu de circumstanţe.

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate.

Dacă s-ar zidi casa fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de aşteptare.

„Păzeşte, deci, legile şi poruncile Lui pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine şi
să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, pe vecie” (Deuteronom 4:40).

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile
multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău” (Deuteronom 5:16).

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13).

„Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că
fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El” (Eclesiastul 8:12).

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8).

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10).

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a
făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1:12).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080