You are on page 1of 20

A şti să taci, e o virtute

Cuprins
(fragment)

A şti să taci, e o virtute
Înscrisă-n rândul altor zeci,
La fel de mari şi cunoscute,
Cu binecuvântări pe veci.

Căci mai uşor e a deschide
Fereastra gurii să vorbeşti
Şi mult mai greu s-o poţi închide,
În faţa dulcilor poveşti.
3 Editorial
Votul democratic - una dintre slăbiciunile
creştinismului – Editorii
A şti să taci în orice vreme,
Când vorba ta e de prisos,
Mai bine alţii să ţi-o cheme,
E mult mai greu, dar mai frumos.
4 Doctrine biblice

A şti să taci e o comoară, Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
În lumea noastră de dureri; lui Dumnezeu (partea a IV-a) – Iosif Anca
Ea face viaţa mai uşoară
Şi astăzi mai frumos ca ieri.

A şti să pui o strajă gurii, 8 Statutul spiritual şi moral al credinciosului

Când alţii te batjocoresc, Tăcerea – Cristian Dan
Să nu răspunzi cu ură urii,
Acelor care te lovesc.

A şti să taci când încercarea,
Apasă umărul tău slab, 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

În loc să cauţi alinarea, Scrisoarea a XXIX-a – Zaharia Bica
La semenii tăi mai degrab’.

A şti să taci oricând, ia seama
E-o-nfrângere a vechii firi,
Când limba ta îşi cere vama,
12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
Opreşte-i relele porniri. Tu ce ai fi făcut? – PC

Şi, dacă vrei să-nveţi tăcerea,
Priveşte la divinul Miel
Şi cere-I Domnului puterea,
Să poţi şi tu să taci ca El.
13 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
Conceptul de Satan în Vechiul Testament –
Ioan Giura Iosif Birău

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din 16 Înţelepciune pentru înţelepţi
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do- Între săraci şi bogaţi – Iosif Anca
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
17 Experienţe

Familia Voronaev – Extras din Mesagerul
tivitate doar educaţia creştină.
Cincizecimii
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Votul 1 democratic 2
una dintre slăbiciunile creştinismului
Este recunoscut faptul că Adunarea/ Biserica Potrivit practicii Bisericilor din perioada apostolilor,
Domnului are drept conducător suprem pe Domnul diaconii au fost aleşi de către adunare, pentru că
Isus Hristos. Biblia afirmă cu claritate că Dumnezeu administrau proprietăţile materiale ale membrilor ei, dar
„...I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste condiţiile necesare admiterii „candidaturii” lor au fost
toate lucrurile, Bisericii” (Efeseni 1:22). El „este Capul” formulate de apostoli. „Vorbirea aceasta a plăcut întregii
(Efeseni 4:15), iar „noi suntem mădulare ale trupului adunări. Au ales pe...” (Fapte 6:5). Prezbiterii, care
Lui” (Efeseni 5:30); „El este Capul trupului, al Bisericii” au funcţie spirituală în primul rând, deşi au o listă de
(Coloseni 1:18). În acest context general şi permanent, cerinţe de ordin moral şi spiritual, au chemări specifice
putem spune că Domnul este mai mult decât acţionarul şi înzestrări cu daruri supranaturale, ei nu au fost aleşi
majoritar, El este conducătorul suprem al Trupului Său, de plenul adunării. În cazul lor implicarea divină trebuie
funcţie executată prin Duhul Sfânt (Ioan 14:16-17, 26; să fie mult mai evidentă. Apostolul Pavel le spunea
16:7-15), pe când noi, oricine am fi şi oricâţi am fi, suntem celor din Efes: „Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la
minoritari şi temporari. Dar Domnul este în cer, iar toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi ca
problema conducerii executive şi decizionale a adunării să păstoriţi Biserica Domnului...” (Fapte 20:28). El era
locale, se impune atât în domenii foarte importante, o dovadă a chemării cereşti, urmată de consacrarea
ca cel al alegerilor de slujitori şi luarea deciziilor în pentru mandatul apostolic (Fapte 13:2-4). Atunci
doctrinele de bază - axiomatice, în dogme, cât şi în „Duhul Sfânt a zis” şi lucrarea a fost o reuşită. Dar dacă
probleme curente, de ordin teologic sau administrativ. punem în slujbă oameni, ca unele generaţii de evrei, ce
Cazul Conciliului de la Ierusalim (Fapte 15) nu au cerut sfatul Domnului, le vom împărtăşi soarta
este reprezentativ pentru luarea deciziilor majore lepădării (Osea 8:1-8). Apostolul Pavel avertizează
la nivel colectiv, iar în alte aspecte operaţionale, se credincioşii, despre cei care „se vor vârî” (Fapte 20:29).
observă în practica apostolică, aceeaşi dependenţă Dar cine are capacitatea să observe şi să analizeze
totală de Duhul Sfânt. Faraon şi-a dat seama că Iosif îndeplinirea condiţiilor? Moise a fost însărcinat să-i
are capacitatea să guverneze mai bine ca şi ei toţi, prin cerceteze pe viitorii judecători, iar în adunare slujitorii
„Duhul lui Dumnezeu” (Geneza 41:38). Toţi conducătorii bătrâni au menirea să studieze dosarele celor ce
din Israel, care aveau Duhul şi proroci lângă ei, au fost trebuie promovaţi, nu oricine din popor. Apoi rugăciunea
biruitori. Cu atât mai mult creştinii trebuie să înţeleagă sinceră, în smerenie înaintea Domnului, pe fondul
cuvintele Domnului care a zis: „Duhul este acela care căreia apar descoperirile specifice, va selecta din lista
dă viaţă, carnea (mintea cu raţionamentul ei, ca în celor apţi, pe cei pe care Domnul i-a ales. Cazul Timotei
Matei 16:17) nu foloseşte la nimic...” (Ioan 6:63). Numai este concludent, prin prorociile „făcute mai înainte”
minţile pline de Duhul Sfânt pot pricepe Scripturile şi (1 Timotei 1:18). Pavel îi scrie: „Nu fi nepăsător de darul
vor fi călăuzite „în tot adevărul” (Ioan 16:13). Numai care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu
Duhul Sfânt – Duhul Tatălui – Duhul lui Hristos ne poate punerea mâinilor de către ceata presbiterilor” (1 Timotei
scăpa din situaţii critice (Luca 12:12). Decizia teologică 4:14). De aici rezultă şi faptul că doar moartea poate să
prin care s-a deschis uşa spre neamuri a fost luată prin retragă ordinarea unui slujitor, care evident, dacă este
Duhul (Fapte 11:12), dar şi decizia disciplinară de la omul lui Dumnezeu îşi va forma ucenici, dintre care,
Ierusalim (Fapte 5), ca şi cea din Corint (1 Corinteni sub călăuzirea Duhului, va avea urmaşi la care să le
5:3-5) au necesitat coordonarea Duhului, pentru că lase mantaua şi toiagul. Întotdeauna rolul slujitorului
noi operăm în lumea spirituală. Nu are valoare decât este căutarea părerii, hotărârilor divine, ceea ce se face
părerea celui ce are „Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni (continuare în pagina 14)
7:40). „Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece
totul...” (1 Corinteni 2:15). Conducerea de tip episcopal,
prezentă în perioada de formare a Bisericii, şi-a dovedit
în timp slăbiciunile, cea de tip prezbiterian, deşi mai
scutită de efectul votului democratic, faţă de situaţiile
din adunările de tip congregaţional, este
bună numai în situaţia în care
prezbiterii au fost aleşi de Domnul
şi au rămas sub călăuzirea Duhului
Sfânt, conformă întotdeauna cu
adevărurile imuabile ale Bibliei.
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
AL LUI DUMNEZEU

(Partea a IV-a)

Rezumatul părţii I Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară,
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei în vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină de
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul păcat, realizând o stare normală în noua relaţie cu
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu Dumnezeu (Efeseni 3:16-19). Duhul lui Dumnezeu/
succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea Duhul lui Hristos/ Duhul Sfânt se oferă prin credinţă,
Adam, o nouă viaţă, eternă, după planul conceput în urma (timpul) rugăciunii, după cum a explicat
înainte de creaţie. Cel care botează cu Duhul Sfânt – Domnul Hristos
În perioada Vechiului Testament, lucrarea Duhului (Luca 11:9-13). Prin botezul – cufundarea ce umple
Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: implementarea interiorul deschis şi curăţit şi unge, îmbracă exteriorul
teoretică a planului etern (revelaţia şi inspiraţia biblică) şi cu Duhul Sfânt, se realizează locuirea Duhului Sfânt
susţinerea supranaturală a derulării lui prin semnele şi în credincios şi se preia controlul tuturor acţiunilor şi
minunile aferente. În perioada Noului Testament, prezenţa activităţilor, evident în condiţia acceptării acestei lucrări
Duhului a fost amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi călăuzitoare, făcând posibilă închinarea în duh şi adevăr
certificarea ei, până la încheierea glorioasă prin înălţarea (1 Ioan 3:24). Dovada (manifestarea) prezenţei Duhului
la cer şi realizarea ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat este spontană, fiind un fenomen supranatural destinat
la nivel colectiv prin fondarea şi conducerea executivă edificării spirituale, nu doar ceva tainic şi nedetectabil.
a Bisericii, iar la nivel individual, de la naşterea din nou
la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, moment Rezumatul părţii a III-a
aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă, se va încheia Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul
lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte recuperarea creaţiei, născut din nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi
când prin Duhul, materia moartă va fi readusă la viaţă slujirea prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie
(Romani 8:19-23). să fie plin „de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni
3:19), să ajungă la „starea de om mare,... înălţimea
Rezumatul părţii a II-a staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13). Omul
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de născut din Dumnezeu este duh, nu mai este carne
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate (păcătoasă), căci în el operează „legea Duhului de
de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou – viaţă în Hristos Isus”, o definire explicită: lege, pentru
„dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să că are aplicabilitate generală, a Duhului de viaţă pentru
se facă copii ai lui Dumnezeu...” (Ioan 1:12-13). Este că Duhul a generat noua viaţă în om, în Hristos, pentru
şi îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii că prin El (jertfa Lui) a fost obţinută.
divine, conform profeţiilor referitoare la noul legământ Existenţa în dublă natură (Duhul şi firea
şi efectele practice ale noului statut spiritual al omului pământească – carnea), până la răscumpărarea trupului,
regenerat (Ieremia 31:31-33; 2 Corinteni 3:3). Duhul permite omului să trăiască după vechea sau după noua
realizează „tehnic”, noua viaţă prin Cuvânt, efectuând lege. Aşadar, neprihănirea nu este rezultatul educaţiei/
curăţirea inimii (Efeseni 5:26-27). Momentul botezului cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilor
în apă trebuie să confirme teoretic şi practic naşterea spirituale ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos
din nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a unui destin – evident în condiţia unei ascultări depline, aşa cum

4 nou (Romani 6:3-10). explică apostolul, când leagă îndemnurile Duhului de
lucrurile Duhului (Romani 8:5). Abia la proslăvire vom fi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui
în condiţia neprihănirii sigure. Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă
Cei care refuză repetat să „rodească” - să dea voie duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului
Duhului Sfânt să realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei, acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre,
complăcându-se în stări păcătoase „este cu neputinţă să ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună,
fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:1-2). Prima acţiune
din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie în procesul spiritual al atribuirii unui dar al Duhului
batjocorit” (Evrei 6:6). este „slujba duhovnicească” a unei puneri la
îndemâna lui Dumnezeu. El, prin Scripturile descoperite
IV. Slujirea (prin Duhul) în Trupul/ de Duhul Sfânt, poate „...să înveţe, să mustre, să
Adunarea Domnului îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca
omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic
În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Apoi,
a fost înzestrată cu daruri supranaturale: „Sunt felurite tot Duhul Sfânt, face repartiţia potrivită a darurilor
daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar aferente slujirii, ce vor fi prezentate, fiecare în parte,
este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi în articolele viitoare. Biblia nu prezintă o listă exhaustivă
Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă a darurilor, dar, din listele prezentate, se poate face
arătarea Duhului spre folosul altora” (1 Corinteni 12:4-7). un sumar care completează principalele posturi ale
Lucrări comune perioadei premergătoare primei venirii lucrării sfinte: „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul,
a lui Mesia şi ulterioare – continuării misiunii Sale, prin să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească
apostoli - manifestările puterii divine - sunt o necesitate despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; altuia credinţa,
în lumea spirituală în care ne desfăşurăm activitatea prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi
(Evrei 2:3-4). Vom studia slujirea prin Duhul în cadrul Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia;
mişcării iniţiate de Domnul Isus Hristos şi continuate altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi
de prezenţa Duhului, ca un reprezentant direct al Lui, altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le
în coordonarea Adunării – Trupului Lui. Promisiunea face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum
Domnului, prezentată în Ioan 14-16, referitoare la rolul voieşte” (1 Corinteni 12:8-11); „Şi Dumnezeu a rânduit
Duhului Sfânt în desăvârşirea mântuirii, avea în vedere în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea,
şi dimensiunea colaborării ucenicilor la misiunea învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe
mântuirii: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi
Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în vorbirii în felurite limbi” (1Corinteni 12:28); „Deoarece
toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului” avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine
(Fapte 1:8). Cartea Fapte se ocupă, în special, de are darul prorociei, să-l întrebuinţeze după măsura
împlinirea misiunii ucenicilor, care, în pofida interdicţiilor credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de
autorităţilor evreieşti din Ierusalim, erau total dedicaţi slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
lucrării sfinte: „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare.
unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să
vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Fapte cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu
4:31). Când lucrarea s-a extins, lucrarea Evangheliei a bucurie” (Rom. 12:6-8).
fost marcată de aceleaşi acţiuni ale Duhului Sfânt: „În Diversitatea darurilor arată desăvârşirea
Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători... divină şi scopul lucrării Duhului în desăvârşirea
Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a tuturor credincioşilor: „Şi El a dat pe unii apostoli;
zis: «Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori
lucrarea la care i-am chemat»” (Fapte 13:1-3). şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea
Darurile Duhului Sfânt se „receptează” prin lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
dedicare şi consacrare, după cum sfătuia şi asigura până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei
apostolul Pavel pe credincioşii care avuseseră parte Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea
de „îndurarea lui Dumnezeu” - mântuirea: „Vă îndemn, staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii,... ci,
deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi (continuare în pagina următoare)
5
credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite.
privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai
Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea multă cinste mădularelor lipsite de cinste: ca să nu fie
ce dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească
cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în deopotrivă unele de altele. Şi dacă sufere un mădular,
dragoste” (Efeseni 4:11-16). Multitudinea slujbelor şi toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit
darurilor spirituale arată şi complexitatea întregului, un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu
comparată cu trupul uman, care potrivit descoperirilor el” (1 Corinteni 12:23-26).
medicinii, este la fel de imens ca şi universul cunoscut Darurile (aptitudinile) se dezvoltă prin utilizare
de noi: „Căci, după cum trupul este unul şi are multe permanentă, în măsura harului divin. În adunările
mădulare şi după cum toate mădularele trupului, cu din primul veac, credincioşii erau îndemnaţi: „Umblaţi şi
toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este după darurile duhovniceşti” (1 Corinteni 14:1); „...fiindcă
şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii” (1 Corinteni
greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr‑un 14:12). Apostolul Pavel îl sfătuia pe urmaşul lui,Timotei,
singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci să fie dedicat chemării lui şi să respecte regulile slujirii
mai multe” (1 Corinteni 12:12-14). Mai mulţi pot să facă sfinte: „De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul
mai bine, ceea ce ar încerca să facă mai puţini, după lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mânilor
cum a fost şi în cazul lui Moise, căruia Domnul i-a zis: mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de
„Eu Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:6-7);
care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte „Dreptarul învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit
împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în
singur” (Numeri 11:17). Când s-a împlinit lucrarea, Iosua Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat,
a fost surprins şi „Moise i-a răspuns: «Eşti gelos pentru păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi”
mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să (2 Timotei 1:13‑14); „Tu, deci, copilul meu, întăreşte‑te
fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui în harul care este în Hristos Isus....Înţelege ce-ţi spun;
peste ei!»” (Numeri 11:29). La fel, în îndrumările din Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile” (2 Timotei
Corint este scris să nu proroceasă numai unul ci mai 2:1-7); „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi
mulţi, „pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie înaintea lui Hristos Isus, ... propovăduieşte Cuvântul,
îmbărbătaţi” (1 Corinteni 14:29-32). stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă,
Dumnezeu şi-a rezervat dreptul de distribuire îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.... Dar tu fii
şi amplasare, pentru cea mai bună funcţionare, ca treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui
în cazul celulelor trupului uman, sub coordonarea evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba” (2 Timotei 4:1-5).
creierului şi acţiunea sângelui şi a sistemului nervos Pentru momentele „limită” întâlnite în slujire şi păstrarea
– lucrări ce pot fi comparate cu puterea de operare mărturiei sfinte, Domnul şi-a asigurat ucenicii: „...Duhul
coraborată a Duhului: „Dumnezeu a pus mădularele Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să
în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi vorbiţi” (Luca 12:12)
un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt Darurile Duhului Sfânt se manifestă prin oameni
mai multe mădulare, dar un singur trup” (1 Corinteni aleşi şi împuterniciţi, care trebuie să-şi înţeleagă
12:18-20). Mai mult, Creatorul a realizat o echilibrare menirea, ferindu-se de abaterile, de la harul lui
a organelor trupului, în vederea asigurării ajutorului Dumnezeu, specifice slujirii. Apostolul Pavel avertiza
reciproc şi preţuirii comune; la fel, fiecare slujbă în solemn: „Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia
adunare şi fiecare credincios devine important şi preţios, dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă
câştigând, prin slujba comună a tuturor organelor din decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre
trup, maturitate şi viaţă din belşug:„Şi părţile trupului, sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o
care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într‑un trup avem
mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase mai multe mădulare şi mădularele n-au toate aceeaşi
ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă, pe slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un

6
singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem cu El: „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte,
mădulare unii altora” (Romani 12:3-5). Tot el sesiza, mădularele lui” (1 Corinteni 12:27), ceea ce ne califică,
pentru credincioşii din Corint, cele două extreme greşite prin Duhul, la o slujire competentă: „Iată cum trebuie să
ale slujirii: excluderea şi autoexcluderea. În prima fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte
situaţie, unii se cred mai importanţi şi chiar ispitiţi de ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere
autosuficienţa mândriei şi subestimează alte daruri şi de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în
prin ele pe credincioşii aleşi de Duhul, să opereze cu ele, lucrul încredinţat lui” (1 Corinteni 4:1-2). Slujbele sfinte din
caz în care se apelează, iar la analogia trupului: „Ochiul Adunare sunt o cinste pentru credincioşi, din partea lui
nu poate zice mânii: «N-am trebuinţă de tine»; nici capul Dumnezeu: „...Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la
nu poate zice picioarelor: «N-am trebuinţă de voi». Ba Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui
mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; ...cum n-ar fi cu
neapărată trebuinţă” (1 Corinteni 12:21‑22). În cea de-a slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare
doua situaţie, se observă contrariul, prin subestimarea de osîndă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă
proprie şi descalificarea celor care se cred inferiori slujba aducătoare de neprihănire?” (2 Corinteni 3:5-9).
prin darurile lor, ceea ce nu se regăseşte într‑un trup Toată lucrarea Duhului este opera lui Dumnezeu care
normal: „Dacă piciorul ar zice: «Fiindcă nu sunt mână, trebuie să fie slăvit în toată lucrarea sfântă: „Ca nişte
nu sunt din trup» - nu este pentru aceasta din trup? Şi buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din
dacă urechea ar zice: «Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă
din trup» - nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.
trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care
unde ar fi mirosul?” (1 Corinteni 12:14-17). „Nu stingeţi i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit
Duhul” (1Tesaloniceni 5:19), este un îndemn general, în Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea
favoarea manifestărilor tuturor darurilor spirituale. în vecii vecilor! Amin” (1 Petru 4:10-11). În lucrarea sfântă
Darurile operează după principii (reguli) în a Duhului nu este loc pentru câştig şi pentru laude, căci
scopul edificării adunării, după cum explică apostolul este scris: „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi
credincioşilor din Corint, care aveau daruri, dar nu erau pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără
maturi în manifestarea lor: „Ce este de făcut atunci, plată să daţi” (Matei 10:8); „Dumnezeu a ales lucrurile
fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile
o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o care nu sunt... pentru ca nimeni să nu se laude înaintea
vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă lui Dumnezeu...după cum este scris: «Cine se laudă, să
spre zidirea sufletească” (1 Corinteni 14:26); „căci se laude în Domnul»” (1 Corinteni 1:28-31); „Cine este
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu,
păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor” (v. 33); „Dar toate prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de
să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (v. 40). Din Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a
cele scrise în 1 Corinteni 12-14 rezultă că în utilizarea făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce
darurilor spirituale primează utilitatea - valoarea, în udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească”
vederea desăvârşirii credincioşilor. Astfel, înţelepciunea (1 Corinteni 3:5-7). Totuşi, Dumnezeu va recompensa
este o necesitate fundamentală (1Corinteni 14:20), fiind pe toţi cei implicaţi în lucrarea sfântă şi „fiecare îşi va lua
aşezată în fruntea listei de daruri (1 Corinteni 12:8-10). răsplata după osteneala lui” (v. 8). La revenirea Domnului
Dragostea alături de înţelepciune, reglează totul (Stăpânului), vom fi răsplătiţi prin primirea unui trup potrivit
în slujire, fiind indispensabilă, ca mijloc şi scop trăirii duhovniceşti (Romani 8:11,23; 1 Corinteni 15:47-51)
al lucrării sfinte. 1 Corinteni 13 – capitolul dragostei şi slujirea efectuată (Luca 19:15-26; 1 Corinteni 3:10-15),
- este scris în contextul slujirii. Fără dragoste, totul dar această „ultimă” lucrare a Duhului Sfânt, în recuperarea
se anulează, se pierde, pentru că totul „se zideşte în creaţiei, o vom studia în ultima parte a acestei prezentări.
dragoste” (Efeseni 4:11-16).
Modelul slujirii perfecte este Domnul Hristos, (Va urma)
căci „...Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să
slujească...” (Matei 20:28) şi noi devenim un singur trup Iosif Anca

7
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Tacerea
„O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!” (Iov
13:5); „De aceea, în vremuri ca acestea înţeleptul trebuie
să tacă, căci sunt vremuri rele” ( Amos 5:13); „Cine îşi
înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul
potolit este un om priceput. Chiar şi un prost ar trece
de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţinea
gura” (Proverbe 17:27-28). Uneori chiar dacă ştii e mai
înţelept să taci: „Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar
inima nebunilor vesteşte nebunia” (Proverbe 12:23).

2. Când să tăcem?

Desigur că nu putem prezenta toate situaţiile când
trebuie să tăcem. Sunt situaţii când trebuie să tăcem
şi altă dată, în aceleaşi situaţii, trebuie să vorbim,
după cum este scris: „Nu răspunde nebunului după
nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. Răspunde însă

Î
n ciclul de articole „Vorbirea credinciosului” să nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept”
studiem tăcerea, gândindu-ne la spusele lui David: (Proverbe 26:4,5). Cum am putea şti care din cele două
„Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi” (Psalmul variante s-o alegem? David se ruga: „Pune, Doamne, o
39:9). Când tăcem nu înseamnă că suntem laşi, că nu strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!”
avem curaj, că nu ştim să ne apărăm ci dimpotrivă ştim (Psalmul 141:3). Cine să fie acest străjer din faţa gurii
că atunci lucrează Dumnezeu. Ava Zosima spunea: (paznicul buzelor)? Duhul Sfânt este cel ce trebuie să
„Pentru ca să învăţăm a vorbi bine şi fără greşeală trebuie fie straja sau călăuza noastră. Doar El ne poate învăţa
să învăţăm mai întâi a tăcea”. Avem un text în Vechiul cel mai bine când să tăcem şi când să vorbim.
Testament care prezintă o mare izbăvire a Domnului, a) Să tăcem când cel rău stă înaintea
dărâmarea zidurilor Ierihonului. „Iosua dăduse porunca noastră şi ne acuză, până primim cuvinte
aceasta poporului: «Voi să nu strigaţi, să nu se audă de la Duhul Sfânt: „Ziceam: «Voi veghea asupra
glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune
când vă voi spune: «Strigaţi!» Atunci să strigaţi»” (Iosua frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea». Am stat mut,
6:10). Şase zile le-a fost interzis să vorbească, dar în a în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit şi totuşi
şaptea zi, la porunca lui Iosua, trebuiau să vorbească în durerea mea nu era mai puţin mare” (Psalmul 39:1,2).
aşa fel încât să se audă tare „Atunci să strigaţi”. Ca oameni, nu suntem destoinici să dialogăm cu cel rău,
La o grupă de copii, învăţătorul a constatat că copiii care are o experienţă de mii de ani şi avem toate şansele
vorbesc între ei când se preda lecţia, astfel şi-a întrerupt să păcătuim cu limba. De aceea, e mai bine, să tăcem
predarea şi a propus copiilor să vorbească, dar în aşa atunci când cel rău stă înaintea noastră. E adevărat că
fel să nu păcătuiască şi anume să se roage în comun uneori avem dureri mari în situaţii când dreptatea e de
cu voce tare. Ce credeţi că au făcut ei? N-au avut partea noastră - „Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu
multe cuvinte în rugăciune, se auzea doar învăţătorul vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci
rugându-se. Când trebuia să tacă, ei vorbeau şi invers ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
când trebuiau să vorbească, tăceau. Oare noi, ca şi fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi
copii ai Domnului, nu cumva mai facem uneori aşa ca în voi”. „Tăcând înţelegi şi după ce ai înţeles, vorbeşte,
acei copii? căci, în tăcere naşte mintea cuvântul” (Antonie Cel Mare).
Dacă tăcem, atunci e momentul când putem primi cuvinte

1. Tăcerea nu e de la Domnul. „Am stat mut, în tăcere; am tăcut,... Îmi
ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia şi atunci

slăbiciune, mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:...” (Psalmul 39:2).
Duhul Sfânt, ca un foc, arde cuvintele nepotrivite din

ci înţelepciune inimă şi apoi ne dă El cuvinte.

8
Chiar Domnul Isus a fost dus în faţa judecăţii şi a
ştiut să tacă. „Atunci marele preot s-a sculat în picioare
în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: «Nu e înţelept să tăcem când suntem noi acuzaţi, nu la fel
răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva trebuie să facem când suntem în postura să apărăm
Ta?» Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot pe altul. Atunci când putem apăra dreptul altuia, dar ne
L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: «Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui eschivăm ca să nu ne facem duşmani, sau pur şi simplu
binecuvântat?» «Da, sunt», i-a răspuns Isus. «Şi veţi din lipsă de interes (nu-i treaba mea), facem un păcat.
vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un
pe norii cerului»” (Marcu 14:60-62). Atunci când putea păcat!” (Iacov 4:17); „Deschide-ţi gura pentru cel mut,
să argumenteze nevinovăţia Lui pentru acuzaţiile false a pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura,
tăcut. Dar când i s-a cerut identitatea, a răspuns politicos: judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel
„Da, sunt”. Aici vedem strategia celui rău când ne provoacă lipsit” (Proverbe 31:8,9). Când un frate e vorbit de rău
cu ameninţări false, ispitindu-ne uneori să ne apărăm în prezenţa mea şi el nu-i prezent, el e ca cel mut, care
certându-ne, că doar avem dreptate şi, după ce ne prinde nu are cum să vorbească, dar sunt eu acolo care-l pot
în capcana certurilor, ne întrebă ironic: „Eşti tu copil al lui apăra. Oare am tăria să îl apăr? Din păcate, noi, uneori
Dumnezeu, eşti tu pocăit? Uite ce scandal faci”. Şi nu mai facem invers: pe noi ne apărăm, chiar dacă trecem
putem răspunde cu aceeaşi fermitate „Da sunt!” peste principiile sfinte şi când e vorba de alţii zicem: „E
b) Să tăcem atunci când avem ceva treaba lui, sunt faptele lui”.
de condamnat la alţii ca să putem fi b) Să nu tăcem când putem informa
învăţaţi de Tatăl cum să procedăm: Model sau ajuta pe cineva cu un sfat sau să-i
pentru noi este Domnul Isus, care a spus: „Am multe facem un alt bine. Un exemplu frumos avem pe
de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce M-a cei patru leproşi, care într-o criză economică de proporţii
trimis, este adevărat şi Eu, ce am auzit de la El, aceea mari, au adus vestea salvării unei naţiuni. Aşa mare era
spun lumii”. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. criza că au ajuns mamele să-şi mănânce copiii. Dacă
Isus deci, le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, cineva găsea vreo sursă „de venit”, o ascundea de ochii
atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de celorlalţi flămânzi. După ce aceşti leproşi au găsit sursa
la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl salvării lor, au ştiut că vor fi pedepsiţi dacă nu ajută şi
Meu” (Ioan 8:26). Oare câte avem noi să zicem şi să pe alţii. „Apoi, şi-au zis unul altuia: «Nu facem bine! ziua
osândim în viaţa altora, dar câte le facem după cum ne aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi
învaţă Tatăl? Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu făcea nimic dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi
din propria iniţiativă, chiar de ştia relele din ei, neavând pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei
nevoie de martori. Dar noi nu cumva ne depăşim împăratului»” (2 Regi 7:9). Trăim şi noi într-o perioadă
atribuţiunile crezând că ştim multe? de criză, (nu de proporţii mari), dar bine am face dacă
c) Să tăcem când alţii sunt în necaz, nu tăcem informând sau sfătuind pe alţii de sursele pe
ca să învăţăm cum să mângâiem. „Trei care ni le dă şi nouă Dumnezeu.
prieteni ai lui Iov,… au aflat de toate nenorocirile care-l c) Să nu tăcem când trebuie să vestim
loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă Evanghelia (VESTEA BUNĂ). Cea mai mare
să-i plângă de milă şi să-l mângâie... Şi au şezut pe criză este cea spirituală. Oamenii au nevoie de soluţii în
pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i primul rând pentru suflet. Să nu le-ascundem nimic din
spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea” ce le-ar fi de folos pentru mântuire, după cum a procedat
(Iov 2:11-13). Ce frumos din partea celor trei prieteni, ce şi apostolul: „Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era
doreau să-l mângâie pe Iov! Cu acest gând au plecat de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă
de acasă, dar şi-au schimbat planul mai târziu. Ei au învăţ înaintea norodului şi în case şi să vestesc iudeilor
zis: „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar şi grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în
cine ar putea să tacă?...” (Iov 4:2). Cine poate să tacă Domnul nostru Isus Hristos….Căci nu m-am ferit să vă
când alţii sunt în necaz? Cine are strajă pe Duhul Sfânt. vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20:20-27).
„Te vei supăra?” Ce întrebare ironică! „Dar şi dacă te CONCLUZIE: De la Domnul Isus putem învăţa
superi, tot nu pot să tac”. Ce cuvinte grele! Dacă ştii că-i cel mai bine tăcerea: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a
supărat de ce vrei să-l superi mai tare? D O A M N E deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie
DĂ‑NE ÎNŢELEPCIUNE , că nu degeaba a zis Iov: „O, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura”
de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!” (Iov 13:5). (Isaia 53:7). Tot de la El, putem învăţa cel mai bine, când
să nu tăcem: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru

3. Când să nu că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să
tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc

tăcem? robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii;
să dau drumul celor apăsaţi,…” (Luca 4:18). Dacă am
primit Duhul Sfânt şi ascultăm de „ungerea” Lui, vorbim
Sunt cazuri când e păcat dacă tăcem. şi / sau tăcem ca El.
a) Să nu tăcem când putem face un
bine, când putem face dreptate altuia. Cristian Dan
„Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi
voi fără părtinire, fiii oamenilor?” (Psalmul 58:1). Dacă
9
Scrisoarea a XXIX-a
Îţi mulţumesc pentru plăcuta surpriză pe care mi‑ai merită să reflectezi: „Orice om vrednic şi orice ticălos
făcut-o, trimiţându-mi cel dintâi volum din magnifica pot suferi aceleaşi pătimiri, dar nu prin aceasta se
operă a Fericitului Augustin, Cetatea lui Dumnezeu, pe deosebesc ei, deoarece nu este nici o deosebire prin
care l-am parcurs cu o lăcomie care m-a împiedicat să ceea ce pătimesc şi unii şi ceilalţi. Chiar în asemănarea
fac diferenţa între zile şi nopţi... L-am citit şi recitit, am pătimirilor există o neasemănare a pătimiţilor şi chiar
făcut sublinieri. Am găsit pachetul sosit de la tine, chiar dacă ambii sunt supuşi aceloraşi torturi, nu există
în ziua când m-am întors dintr-o vizită de zece zile, pe aceeaşi tărie şi acelaşi păcat. Căci după cum supuse
care am făcut-o la Roma. aceluiaşi foc aurul se înroşeşte, în schimb paiele şi
Am plecat, aşadar, din Roma magistrului spicele bătute cu acelaşi îmblăciu cad şi grânele se
Augustin, unde se mai vedeau încă limpede urmele curăţă de neghină, iar drojdia nu se amestecă cu uleiul,
vandalismelor făcute de vizigoţii lui Alaric la anul 410 pentru că este stors din acelaşi teasc cu socoteală, la
d. Hr., ca să am dulcea surpriză să-l întâlnesc pe acest fel aceeaşi putere nu are acelaşi efect pentru toţi: pe
sfânt aşteptându-mă la mine acasă... îţi dai seama cei vrednici îi încearcă, îi căleşte, îi purifică, pe cei răi îi
cu câtă nerăbdare am parcurs acest volum, în care condamnă, îi dărâmă, îi extermină. De aceea cei căzuţi
acest mare om al lui Dumnezeu încerca să mângâie în restrişte îl urăsc şi-L bleastămă pe Dumnezeu, cei
pe credincioşii romani loviţi cu aceeaşi urgie ca şi cei buni îi adresează rugăciuni şi-L proslăvesc. Această
necredincioşi, urgie adusă de năvălirile barbare care atitudine e demnă de interes, nu ce fel de pătimiri
au dus în final la căderea Cetăţii Eterne? Poate că, îndură o fiinţă omenească, ci în ce chip le îndură. Căci
într-un ceas mai potrivit vom mai discuta asupra unora dacă se acţionează deopotrivă cu un instrument de
dintre ideile majore care au făcut din această operă, mestecat în vase diferite, unul încărcat cu murdărie,
jalonul gândirii teologice a Evului Mediu, şi nu numai. altul cu parfum, primul exală o duhoare oribilă, celălalt
Trebuie să-ţi spun ,că nu mică mi-a fost şi tristeţea o mireasmă suavă”.
când am aflat că eşti bolnav, că vechile tale suferinţe Vezi, frate, ne măgulim pe noi înşine în fiecare
au recidivat în ciuda cererilor tale fierbinţi către clipă şi adesea nu simţim o greaţă suficient de acută
Dumnezeu. Am înţeles că eşti deznădăjduit fiindcă faţă de linguşitorii care se învârt prin preajma noastră,
odată cu suferinţele îţi cresc şi îndoielile cu privire la fie ei şi creştini, fraţii noştri, luăm în serios laudele lor
bunătatea lui Dumnezeu pe care ai vrea-o exprimată şi astfel riscăm să ne pierdem identitatea adevărată şi
după semnificaţia imediată a adjectivului „bun”. În ce ne-o pierdem, dobândind în schimb una mincinoasă,
mă priveşte, cred că dacă Dumnezeu a ales aceleaşi o icoană falsă care nu ne reprezintă câtuşi de puţin
cuvinte pe care le folosim şi noi pentru a se exprima şi pe care aceşti linguşitori ne-o vântură prin lume.
prin ele, bunăoară cuvântul „bunătate”, semnificaţia Ajungem precum acel personaj celebru căruia i s-a
cuvântului este aceeaşi şi pentru Dumnezeu ca şi spus: „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”.
pentru noi, diferenţa dureroasă, constând doar în Dumnezeu, însă, are toată grija ca prin suferinţă şi
perspectiva noastră diferită de cea a lui Dumnezeu. nu cred că este un instrument mai eficient în această
Dar pentru că tot am parcurs cel dintâi volum la privinţă, să ne smulgă din mâinile noastre această
care am făcut referire mai sus, vreau să-ţi scriu spre icoană falsă, punându-ne faţă în faţă cu noi înşine
mângâiere un text despre suferinţă, pe care l-am aşa cum suntem, fără putinţă de tăgadă. Abia în
extras din Cartea I capitolul 8, text asupra căruia suferinţă vedem ce suntem: paie care se sfărâmă la

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
treierare sau grâu care e curăţat pentru hambar, aur ce eu sunt lovit în fiecare dimineaţă în timp ce toţi mişeii
care se purifică în foc sau pleavă care fumegă, vas trăiesc în pace... Pe fondul suferinţelor mele, ispite de
cu murdărie care exală miasme grele, frământat fiind, tot felul mă năpădesc fără răgaz precum mareele,
sau vas care exală arome suave. Nu ştiu de ce, dar ca şi cum durerile acestea n-ar umple măsura. Bag
cred că numai în suferinţă le vedem pe toate acestea de seamă că dacă-mi pironesc toată simţirea asupra
în chip nemincinos, aşa că nu-ţi dispreţui suferinţele! durerilor mele, flacăra lor sporeşte şi devin mai greu de
Suferinţele care te cearcă acum, deznădejdile suportat, aşa că nu mi-ar strica, cred, un pic de dulce
care te apasă şi îndoielile amare le-am petrecut şi eu uitare. Poate aş dobândi-o, încercând să meditez zilnic
nu cu prea mult timp în urmă şi nu o dată, ci ori de câte asupra unui verset biblic care să-mi vorbească despre
ori a socotit Dumnezeu că este nevoie să stau faţă în suferinţă şi, împrumutând astfel lumina lui, mi se vor
faţă cu mine cel adevărat... Puţini dintre noi suportăm mai limpezi adâncurile...
uşor să ne vedem aşa cum suntem, suferinţa însă, Da, chiar acum la cumpăna zilei citesc pentru
ne obligă să ne privim îndelung şi în profunzime ziua ce mi-a rămas: „Duhul omului îl sprijineşte la
limpezindu-ne gândurile şi simţămintele. boală, dar duhul doborât de întristare cine-l va ridica?”
Mă întorc acum la acele zile răsfoind filele (Proverbe 18:14).
jurnalului meu, file scrise în dezordine, cu multe Bag de seamă că textul biblic vorbeşte despre
versete risipite, culese fie din Cartea Psalmilor, din două feluri de suferinţe care pot împovăra fiinţa omului,
Cartea lui Iov sau din Plângerile profetului Ieremia, fie pe rând, fie concomitent: boala trupească şi cea
cărţi pe care le preferăm de obicei atunci când trecem sufletească numită aici „întristare”.
prin suferinţă. Şi încă ceva: Prima parte a versetului este o
N-o să mă crezi, dar experienţa m-a învăţat că constatare al cărei adevăr nu-l pot tăgădui, pe când
nu-i destul să ai pe Duhul Cel Sfânt ca să înţelegi o partea a doua este o întrebare care mă pune pe
carte din Biblie, ci mai este nevoie de ceva şi sper că gânduri. Adică ce mi se poate întâmpla când ultimul
anii care ţi se vor adăuga îţi vor aduce şi acest adevăr. suport al fiinţei mele, adică „duhul”, se prăbuşeşte
Tu ştii că Biblia dincolo de dimensiunea ei revelaţională în suferinţă sau, cum spune textul, este „doborât de
este şi o sumă de experienţe atât de diferite unele de întristare?” Dacă sunt sincer cu mine însumi chiar
altele, dar toate aceste experienţe însumând viaţa astăzi, îmi pare că sunt surprins în această stare pe
acelor oameni care au bine plăcut lui Dumnezeu şi care mi-o pune sub priviri textul sfânt.
mai ales cărţile la care am făcut referire şi pentru care „...duh doborât de întristare” este sintagma ce
autorii au folosit un limbaj foarte copios: exuberanţă şi mă atrage fiindcă înţeleg că acest duh este ultima şi
bucurie cu laude aduse lui Iehova, stări de penitenţă, cea mai importantă proptea în suferinţele mele. Dar
suferinţe fizice şi sufleteşti, stări de asuprire, refugiu şi ce este „duhul” acesta al meu pe care trebuie să-l
exil, rugăciuni rostite adesea cu o notă de deznădejde feresc pe cât îmi va sta în putinţă de povara tristeţilor?
sau încredere senină etc. şi multe, multe lacrimi. Dacă mă las în voia lecturilor mele din Platon, ca
Probabil o să zâmbeşti, dar am constatat, de să nu-i numesc şi pe ceilalţi de după el, duhul meu
exemplu, că nu-ţi poţi permite să scrii un comentariu este o fărâmă de divinitate aşa cum o scânteie este o
vrednic de apreciere asupra cărţii Eclesiast decât la părticică luminoasă dintr-un foc mare. Şi aşa cum focul
bătrâneţe fiindcă numai atunci o înţelegi putând să cel mare este potenţial în scânteie, aşa divinitatea
spui cu îndreptăţire: „Am văzut tot ce se face sub este prin chiar natura duhului meu în mine, fiind din
soare...” (Eclesiastul 1:14). aceeaşi esenţă. Presupunând că lucrurile stau astfel şi
Tot astfel, nu poţi înţelege cartea lui Iov decât dacă duhul meu este de origine divină, adică o entitate
dacă ai băut din cupa amară a suferinţelor care te distinctă de materie, cum este el supus pătimirilor
aduc în vecinătatea acestui campion al răbdării. Ce sufleteşti, bunăoară tristeţii despre care am citit azi?
să mai spun despre Plângerile lui Ieremia, Cartea Asta înseamnă că însuşi Dumnezeu care l-a emanat
Psalmilor sau alte cărţi ale Scripturii? Am făcut este supus tristeţii sau altor pătimiri din moment ce El
această paranteză care cred că nu o să-ţi displacă, ci este identic ca esenţă cu duhul meu. Acest raţionament
dimpotrivă. Acum, dar să trec la jurnal: văd că mă duce într-o fundătură şi mă simt obosit...”
„15 octombrie 1992... Lumina este molcomă azi „16 octombrie 1992... Azi mă simt uşor înviorat.
şi soarele blând. Nori de scamă albă se destramă Recitesc ce am scris ieri. Nu trebuie să fac nici un
în văzduh precum iluziile tinereţilor mele. Sunt din efort ca să-mi dau seama că acest tip de raţionament
nou bolnav şi mă cuprind disperările când văd că nu este străin unei anumite teologii convenabile, din
Dumnezeu rezistă la rugăciunile pe care i le aduc cu păcate, multora... Dacă însă mă întorc la cugetarea
multe lacrimi întârziind... spre care mă îndeamnă Scripturile, sensul cuvântului
Lăuntric mă simt risipit, abandonat şi inutil. Mi se
(continuare în pagina 15)
11
pare că Dumnezeu este nedrept cu mine din moment
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

D
imineaţă de martie, o vreme ploioasă, totuşi, câţiva stropi răzleţi se sfărâmă de umărul meu. Noaptea
plouase, prin urmare, erau nelipsite bălţile, mai ales pe lângă trotuare unde asfaltul „s-a lăsat”. Am pornit
din timp de acasă, aşa că nu mă grăbeam, deşi aveam un chef de muncă mai rar întâlnit.
Sunt foarte atent şi de fiecare dată când mă apropii de vreo baltă, întorc privirea peste umăr să văd dacă
nu cumva vine o maşină. Nu am nevoie de două duşuri dimineaţa. În faţa mea e o singură persoană, distanţa e
constantă, mergem în acelaşi ritm. Deodată un zumzet specific BMW îmi sună în urechi; e un motor turat şi presimt
că va încerca să fenteze coloana prin partea dreaptă. În aceeaşi clipă, trece de mine şi roţile lui năvălesc prin balta de
culoare cenuşie ce e doar la câţiva paşi înaintea mea. Omul din faţa mea coboară în mare grabă umbrela şi reuşeşte
să îşi protejeze faţa, restul primind din plin un val de apă murdară. Măresc pasul, vreau să îi văd mimica, poate prind
şi un sunet de pe buzele lui; îl ajung în 2-3 secunde şi nimic... buzele îi sunt strânse şi îşi continuă drumul.
Îmi vine imediat în minte o întâmplare. Un pastor s-a pus să îşi repare gardul. Fiind mereu ocupat, nu a reuşit
să îl întreţină, acum fiind nevoit să lucreze serios la el. Din întâmplare, trece un copil pe lângă el şi după ce face doar
câţiva paşi, se întoarce şi nu mai pleacă, nici după 5 minute, nici chiar după o jumătate de oră. Deşi nu îl încurcă în
munca sa, pastorul e intrigat că e urmărit aşa insistent. La un moment dat, lasă lucrul, se întoarce, priveşte copilul
şi îl întreabă: „De ce stai şi te uiţi aşa la mine, de atâta timp?” Copilul îi răspunde: „Vreau să aud ce spune un pastor
când îşi dă cu ciocanul peste degete!”
Întâmplarea e comică, însă plină de învăţăminte şi ne priveşte pe amândoi, căci exact la fel ca un pastor avem
datoria ca să reprezentăm cu cinste Nume pe care îl purtăm, steagul nostru nefiind unul oarecare! Sigur că sunt o
mulţime de versete, Cartea Sfântă e plină de îndemnuri în sensul acesta, însă eu îţi voi da un singur reper pentru că
ştiu că eşti în măsură să le găseşti pe celelalte: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele
Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3:17).
Cât despre ce era să păţesc eu... recunosc, nu cred că aş fi reacţionat ca şi omul acela... cu părere de rău o
spun, dar nu ar fi fost la fel. Mulţumesc Domnului că am văzut scena aceasta! El mi-a vorbit şi am luat aminte. Înainte,
dacă mă uda pe mine, în mod sigur maşina lui ar fi avut de suferit. Ştii ce făceam? Pe lângă faptul că, în apropierea
unei bălţi, mă uitam peste umăr să văd dacă nu cumva sunt în pericol, a doua privire era să văd dacă am o piatră la
îndemână...
Într-un alt caz interesant, un frate din fosta Uniune Sovietică, ce mergea cu bicicleta spre un sat aflat la câţiva
kilometri depărtare de casa lui, a întâlnit un om din aceeaşi categorie de oameni deosebiţi. Pe drum i s-a defectat o
roată de la bicicletă şi a cerut ajutor de la un om pe care nu-l cunoştea, din localitatea aceea. Spre surprinderea lui,
omul a răspuns: „Eu am o bicicletă care este aproape nouă şi fiindcă se potriveşte cu a ta îţi voi da roata de la ea, căci
eu sunt la mine acasă şi o pot repara, dar tu eşti în drum şi n-ai timp să stai să ţi-o repare cineva”. Fără să pretindă
niciun preţ drept diferenţă şi fără să ceară să i-o înapoieze, omul necunoscut l-a ajutat să o schimbe şi i-a urat: „Drum
bun!” Credinciosul şi-a continuat drumul fericit, dar se tot gândea şi apoi a mărturisit şi la alţii: „Eu nu cred că eram în
stare să fac o asemenea faptă. L-aş fi ajutat să şi-o repare, sau i-o împrumutam cu o garanţie, dar nu mai mult”. Să
ne amintim că şi Domnul Hristos a prezentat un caz cu un străin (un samaritean), care a excelat în atitudinea lui faţă
de aproapele lui.
Sper că tu ai învăţat mai simplu lecţia asta! Îţi doresc succes în îndeplinirea misiunii de ambasador al cerului.
Vă îndemn să ne deprindem „cât avem prilej, să facem bine la toţi” (Galateni 6:10). Totodată, să ne ferim
să facem rău, chiar şi celui ce ne-a făcut rău „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă,
binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea” (1 Petru 3:9). Aşadar, fiţi binecuvântaţi!

P. C.

12
conceptul de

SATANÎN VECHIUL
TESTAMENT

3.
Studiul despre Satan oscilează între a fi neglijat 1 Regi 11:14-23 – „Domnul a ridicat un vrăjmaş
prea mult şi a fi adâncit prea mult uneori, ajungându‑se lui Solomon: pe Hadad... Dumnezeu a ridicat
în general la acceptarea unor teorii nefondate biblic un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon...”. Nu
şi generate mai mult de capacitatea intuitivă a omului ştim cu exactitate cine este autorul cărţii, dar el atribuie
decât de studiu exegetic al Scripturii. Permisiunea titlul de satan unor oameni care nu se deosebeau cu
existenţei lui Satan în Univers, este considerată de mulţi mult de ceilalţi, Hadad fiind un prinţ edomit, iar Rezon un
cercetători una dintre marile enigme, căreia nimeni nu slujitor al împăratului tobit. Este important, să precizăm,
poate să îi dea de capăt, dar deşi nu putem şti adevărul în legătură cu aceste pasaje dacă autorii Vechiului
în întregime despre acest personaj, putem măcar să Testament, atunci când desemnau unele persoane
analizăm textele din Scriptură, care vorbesc despre el, sub acest titlu „satan” se gândeau doar la omul avut
încercând să stoarcem câteva informaţii despre acesta în vedere sau făceau referire mai mult la o influenţă
pentru a le aşeza într-o ordine cu ajutorul căreia să spirituală care stătea în spatele lui, pentru că în Noul
facem o teologie biblică a lui Satan, nepermiţând astfel Testament, Isus i s-a adresat lui Petru folosind acelaşi
acceptarea unei perspective greşite asupra acestui termen (Marcu 8:33), iar despre Iuda a spus că este un
subiect. Să studiem ce spune Biblia, despre conceptul diavol (Ioan 8:70).

4.
de Satan, în câteva texte din Vechiul Testament 1 Cronici 21:1 – „Satana s-a sculat împotriva

1.
Geneza 26:21 – „Apoi au săpat o altă fântână, lui Israel şi a aţâţat pe David să facă
pentru care au făcut iarăşi gâlceavă, de aceea numărătoarea lui Israel. Aici avem un pasaj
a numit-o Sitna”; 1 Regi 5:4 – „Acum Domnul, care include folosirea termenului şi în limba română. În
Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu celelalte pasaje citate nu găsim în traducerea textului
mai am nici potrivnic, nici nenorociri!” Punctul principal transliterarea termenului evreiesc, ci traducerea lui prin
pe care îl au în comun aceste două versete, este vrăjmaş, acuzare sau împotrivire. În legătură cu acest
limitarea sensului termenului satan, la ceva palpabil, pasaj apare o dificultate, în urma comparării cu pasajul
ce face parte din lumea noastră vizibilă. În primul text, paralel din 2 Samuel 24:1, unde în relatarea aceluiaşi
oamenii au numit o fântână, cu numele acesta, nume eveniment istoric, cel care l-a provocat pe David să facă
care făcea referire la contextul în care s-a săpat fântâna, numărătoarea, nu este Satan – ca în acest pasaj – ci,
adică acuzare reciprocă (gâlceavă în trad. Cornilescu), foarte ciudat, însuşi Dumnezeu. Explicarea clasică a
iar în al doilea verset, Solomon ajunge să declare că acestei situaţii este că Dumnezeu se foloseşte de Satan
Dumnezeu i-a făcut nişte condiţii pentru viaţă în care pentru a-şi face lucrările Sale. Dar problema acestei
însuşi potrivnicul era scos de pe scenă. Mai relevantă explicaţii este că îl consideră pe Satan o unealtă în
este formularea în limba ebraică, unde se afirmă că mâna lui Dumnezeu şi nu ca pe un oponent. Dar de ce
Solomon nu a mai avut satan. ar trebui oare ca acest lucru să reprezinte un conflict?

2.
Numeri 22:22-32 – „Dumnezeu S-a aprins N-ar fi fost posibil, ca atât Domnul cât şi Satan să fie
de mânie, pentru că plecase. Şi Îngerul implicaţi? Acest lucru s-a mai întâmplat şi în alte ocazii.
Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se Pavel a afirmat, că Domnul i-a trimis un sol al lui Satan
împotrivească. ...Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ca să-l împiedice să se înalţe pe sine (2 Corinteni 12:7).
ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să- Cu siguranţă că atât Domnul cât şi Satan vor fi implicaţi
ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un în evenimentele apocaliptice.

5.
drum care duce la pierzare, înaintea Mea”. Aici un Iov 1:6-12 – „Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi
înger al lui Yahwe primeşte porunca de a se face satan de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit
pentru Balaam care mergea să blesteme poporul lui şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei:
Dumnezeu. Locuţiunea verbală „să i se împotrivească” „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la
este traducerea termenului evreiesc satan însoţit de cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am
prepoziţia pentru. (continuare în pagina următoare) 13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 3) (continuare din pagina 13)

Votul 1 democratic 2 conceptul de

SATAN
una dintre slăbiciunile creştinismului
prin aplicarea principiilor sfinte, ce trebuie cercetate cu
sinceritate. Biblia prezintă, de exemplu, calităţile necesare
unui potenţial slujitor. ÎN VECHIUL
Starea spirituală a poporului este determinantă,
conform 2 Timotei 4:3-4 - „Căci va veni vremea când oamenii
TESTAMENT
nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila făcut-o pe el”. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe
urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după
robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este
poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor
un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de
îndrepta spre istorisiri închipuite”. În acest context specific
sfârşitului şi în condiţii de vot democratic, împlinirea acestei Dumnezeu şi se abate de la rău”. Şi Satana a răspuns
profeţii este din ce în ce mai clară. Într-un mesaj profetic Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
recent erau avertizaţi slujitorii, asupra diverselor metode Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai
prin care vor fi îndepărtaţi de la „ altar”. Una din metode binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr
fiind votul, în urma unor campanii de intimidare şi defăimare. ţara. Dar ia întinde‑Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are
Abia în final se va recurge la forţă. şi sunt încredinţat că te va blestema în faţă”. Domnul
Ispita părerii mulţimii este o tragedie şi în a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai
hotărârile adunării generale a Bisericilor locale, deşi asupra lui să nu întinzi mâna”. Şi Satana a plecat
Scriptura avertizează: „Să nu te iei după mulţime ca să dinaintea Domnului”. Acest pasaj este asemănător cu
faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea cel din 1 Cronici 21, în sensul că Satan este văzut
celor mulţi, ca să abaţi dreptatea” (Exodul 23:2). Cazul
ca aflându-se într-un fel de colaborare cu Dumnezeu.
deciziei mulţimii în condamnarea Domnului este evidentă,
Dar diavolul, care cunostea dreptatea lui Iov, s-a
fiind manipulată de conducerea rău voitoare (Matei 27).
Se observă că vinovăţia este deopotrivă a conducerii şi a înfaţişat înaintea Domnului şi a cerut, înadins, voie
poporului. Biblia avertizează asupra unei amăgiri în masă, să-l ispitească. Şi Dumnezeu a îngăduit lui Satan să
ceea ce logic va face ca majoritatea să fie de partea răului: lovească pe Iov în averea sa şi în copiii lui, fără însă
„Fiindcă vor veni mulţi ... şi vor înşela pe mulţi”(Matei 24:5). să se atingă de el: “Iată, tot ce are el este în puterea ta;
Unii lideri se „vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat numai asupra lui să nu întinzi mâna ta” (Iov I, 12).1

6.
şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi Zaharia 3:1,2 „El (îngerul) mi-a arătat
îi vor urma în destrăbălările lor... În lăcomia lor vor căuta pe marele preot Iosua, stând în picioare
ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana
Dar osânda îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu stând la dreapta lui, ca să-l pârască.  Domnul a zis
dormitează” (2 Petru 21-3). Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te
În concluzie, poporul – adunarea are „drept” de
mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua,
vot, dacă are capacitatea spirituală necesară să aprobe
un tăciune scos din foc?” Acest text este ultimul din
ceea ce a decis deja Dumnezeu. Altfel, se impun slujitori
şi se votează dogme după plac, prin care se semnează Vechiul Testament în care apare Satan şi este ultimul,
propria condamnare la lepădare, ca în cazul lui Saul şi nu doar în ordinea cărţilor, ci şi în ordine cronologică.
al altor împăraţi ai lui Israel, dar şi a poporului. Am putea spune, că întreaga revelaţie cu privire la
Scopul celor scrise nu este să schimbe un statut Satan în Vechiul Testament nu întrece cu nimic, felul
cu un altul, care poate avea alte carenţe pe care să în care este prezentat el aici. Spre deosebire de
le exploateze cei fireşti, care fac jocul Diavolului, ci textele 1 Cronici 21 şi Iov 1 şi 2, el este văzut în totală
să căutăm cu sinceritate şi smerenie voia Domnului, opoziţie cu Dumnezeu, rolul lui în această situaţie,
cedând autoritatea supremă Duhului Sfânt. Atunci fiind de acuzator. De fapt, este o folosire foarte fidelă
bătrănii adunărilor (ca să rămânem în termeni biblici), a termenului evreiesc care la origine înseamnă pâră
vor fi călăuziţi împreună cu prorocii şi toată adunarea. sau a pârî. Aici el este văzut ca fiinţă spirituală şi aflată
în opoziţia atât cu omul, cât şi cu Dumnezeu. Este
Editorii
________________ singurul pasaj vechi testamental, în care apare în
1. Exprimare a opiniei cetăţenilor unui stat în legătură cu alegerea opoziţie cu Dumnezeu; în celelalte, el fiind prezentat
reprezentanţilor lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii în opoziţie doar cu oamenii.
unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau
cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. Dex ‘98 Iosif Birău

14 2. Formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul
deţinerii puterii de către popor. MDN 1
http://ler.is.edu.ro/~religieonline/arhiva/Numarul2/s5.htm
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 11)

Scrisoarea a XXIX-a
„duh”, cel puţin în contextul cărţii din care face parte „Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul
versetul propus spre meditaţie, nu este altul decât său, dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe ziditorul
totalitatea acelor stări interioare bune, făurite din pace, său” (Proverbe 14:31).
credinţă, speranţă, nevinovăţie etc. Dacă aceasta este • cu Dumnezeu: „încrede-te în Domnul din toată
realitatea şi am aici în vedere experienţa mea, atunci inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L
nimic nu este mai tonifiant în suferinţă decât pacea în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti
inimii, credinţa neclintită în adevăr, conştiinţa unei vieţi singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău/”
trăită în voia lui Dumnezeu. Observ că nu pot substitui (Proverbe 3:5-8).
absenţa acestor stări în suferinţele mele cu nimic... Oare n-am greşit aşezând relaţia cu Dumnezeu pe
Dacă sunt grijuliu de obicei să am medicamente ultimul loc în această înşiruire? Cred că nu! Dacă aş fi
din timp şi la îndemână, atunci de ce nu aş pune accent aşezat-o la început, toate celelalte relaţii ar fi atârnat de
pe îmbunătăţirea vieţii mele duhovniceşti aşa încât aceasta şi este un adevăr. Dacă am aşezat-o aici ea se
atunci când suferinţe trupeşti mă năpădesc să mă pot face temelie pentru celelalte de mai sus. Oricum e bine”.
sprijini pe „duhul” meu?...” Dragul meu, dacă am despecetluit pentru tine, câte
„7 octombrie 1992...Uneori, oricât m-aş cerceta, ceva din frământările mele din anii de altădată, altele
nu pot să-mi dau seama de unde vin suferinţele mele mai personale le-am păstrat pentru întâlnirile pe care le
sufleteşti şi mă gândesc că ele pot fi într-un fel neînţeles aştept în viitor. La ce am scris atunci, în jurnalul meu, aş
şi suflarea otrăvită a Balaurului cel vechi pe care o vrea să adaug acum ca o pecete de adeverire ceea ce
simt astfel, aşa cum simt în obraz suflarea vântului de am găsit chiar zilele acestea în cartea dreptului Iov:
toamnă. Alteori şi în cele mai multe cazuri, ele nu sunt • „Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire şi
altceva decât urmarea unor relaţii greşite sau alterate de rugăciunea mea a fost totdeauna curată” (Iov 11:17);
vreun păcat poate de care nu sunt conştient... în cartea • „Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut
Proverbele lui Solomon din care citesc în fiecare zi un calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit
capitol, mi se atrage atenţia că pentru a avea un duh bun, poruncile buzelor Lui, mi-am plecat voia la cuvintele
trebuie să cultiv zilnic şi cu mare atenţie relaţii corecte: gurii Lui” (Iov 23:11)
• cu mine însumi: • „Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima
„O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este nu mă mustră pentru nici una din zilele mele” (Iov 27:6);
putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30); Ia te rog în considerare şi acest text tare ciudat, tot
„...dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ din aceeaşi carte:
necurmat” (Proverbe 15:15). • „Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi
• cu lucrurile şi bunurile care mă înconjoară: dacă brazdele lui varsă lacrimi...” (Iov 31:38);
„Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, cu cele dintâi • „Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima
roade din tot venitul tău şi atunci...” (Proverbe 3:9); mea milă de cel lipsit?” (Iov 30:25).
„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui • „De ce ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
rău este fără milă” (Proverbe 12:10); întindă-şi mâna şi să mă prăpădească! Îmi va rămânea
„Am trecut pe lângă ogorul unui om leneş şi pe măcar această mângâiere, această bucurie în durerile
lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini şi cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat
acoperit cu mărăcini şi zidul de piatră era prăbuşit. M-am poruncile Celui Sfânt” (Iov 6:9,10).
uitat bine şi cu luare aminte şi am tras o învăţătură din Dar tu ştii că şi Isus a fost cuprins, cel puţin în preajma
ce am văzut. „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, patimilor, de sfâşietoare suferinţe sufleteşti. El, Fiul lui
să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!... Şi Dumnezeu, cel fără păcat, a îndurat suferinţe care L-au
sărăcia vine peste tine pe neaşteptate ca un hoţ şi lipsa dus până la agonie... Şi atunci S-a rugat Tatălui Ceresc
ca un om înarmat” (Proverbe 24:30-34). (Marcu 14:32-36). Închei aici scrisoarea mea dorindu‑ţi
• cu semenii mei: ca atunci când eşti sănătos să te pregăteşti pentru
„Nu gândi rău împotriva aproapelui tău când locuieşte suferinţă ,ducând o viaţă sfântă, iar când suferinţele vor
liniştit lângă tine. Nu te certa fără pricină cu cineva când veni peste tine să le risipeşti cu rugăciuni.
nu ţi-a făcut nici un rău. Nu pizmui pe omul asupritor şi nu Rămâi sănătos!
alege nici una din căile lui” (Proverbe 3:29-30); Zaharia Bica
15
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
Psalmul 119:98)

„Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă”
(Proverbe 22:16)
„Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi”
(Proverbe 29:13)
În toată istoria au fost şi vor fi două categorii de oameni, Realitatea dovedeşte că păcatele se asociază, astfel
sub aspect economic: „Bogatul şi săracul se întâlnesc: cine se face vinovat de asuprire are şi alte stări vinovate,
Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul” (Proverbe 22:2). În de aceea, „Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău
raportul dintre ei, cel ce are o anumită putere economică, nu poate s-o priceapă” (Proverbe 29:7).
chiar dacă nu este foarte bogat, îşi poate permite să se Asuprirea săracilor a fost unul din capetele de
comporte cu asprime (Proverbe 18:23), astfel, „Săracul şi acuzare a evreilor, fapt pentru care au ajuns robi unor
asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii popoare străine, ce i-au supus la biruri, apoi la sclavie
la amândoi” (Proverbe 29:13). (Isaia 3:15; 10:2). „«Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi
Asuprirea celor săraci, este condamnată cu şi pentru că săracii gem, acum» zice Domnul «Mă scol,
fermitate de Dumnezeu, într-o societate în care şi aduc mântuire celor obijduiţi»” (Psalmi 12:5). „Căci
„Săracul este urât chiar şi de prietenul său...” (Proverbe Domnul ascultă pe cei săraci...” (Psamul 69:33). Regula
14:20). Legea lui Moise cuprindea diferite modalităţi practicată se va aplica deopotrivă – „Căci cu ce măsură
de ajutorare a săracilor, prezenţi în fiecare generaţie veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38b).
(Deuteronomul 15:11): roadele anilor de sabat (Exodul O situaţie posibilă de răsplătire a asupritorilor este
23:11); dreptul de răscumpărare (Leviticul 25:25, 47); amintită în Proverbe 28:8 – „Cine îşi înmulţeşte avuţiile
oferirea unui ajutor temporar în vederea refacerii stării prin dobândă şi camătă, le strânge pentru cel ce are
economice - evitarea înrobirii altor evrei (Leviticul 25:35, milă de săraci”. Ceea ce se întâmplă în criza actuală
39). Bogatul Iov, care a trăit înainte de darea Legii, deşi dovedeşte şi va dovedi atât în cazul persoanelor
era acuzat, s-a ferit întotdeauna de asuprirea celor fizice, al agenţilor economici, dar şi al băncilor,
nevoiaşi (Iov 20; 20-31). El se apăra spunând: „Căci efecte specifice istoriei evreilor. Tot ce au acumulat
scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit pe nedrept şi în stare păcătoasă de la confraţii lor
de sprijin” (Iov 29:12). Aceeaşi atitudine favorabilă este şi de la străini, le-a fost luat de cei mai puternici –
recomandată şi celor mai puternici oameni: „Căci el va asirienii şi babilonienii, care au împroprietărit pe cei
izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul, care n-are mai săraci din ţară, ducând în robie sau omorând
ajutor. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va pe cei mai mulţi dintre vinovaţi „...Nebuzaradan,
scăpa viaţa săracilor; îi va izbăvi de apăsare şi de silă şi căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii
sângele lor va fi scump înaintea lui” (Psalmi 72:12-14). din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic;
Alţii, se bucură să le cadă săracii „în ghiare” şi le-a dat atunci vii şi ogoare” (Ieremia 39:10).
(Psalmi 10:10). Acest lucru se poate face sub mai Să nu uităm că înaintea lui Dumnezeu, „Mai mult
multe forme: stabilirea nedreaptă a contravalorii preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât
muncii, prin salarii sau plăţi pe zi, mult mai mici decât un bogat cu buze stricate şi nebun” (Proverbe 19:1),
câştigul patronilor / beneficiarilor; înşelarea cu ocazia întrucât este bogat în credinţă şi moştenitor al Împărăţiei
unor contracte dezavantajoase pentru partenerul de eterne (Iacov 2:5), dar până atunci „să ne aducem
afaceri, sau chiar abuzul prin refuzarea executării aminte de cei săraci” (Galateni 2:10), căci un „Un
unor plăţi sau servicii. Evreii s-au făcut vinovaţi faţă de împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea
săracii din poporul lor, fapte surprinse de profeţii care-i scaunul de domnie întărit pe vecie” (Proverbe 29:14).
chemau la pocăinţă: „Efraim este un negustor care are în A judeca „pe săraci după adevăr” nu înseamnă a le
mână o cumpănă mincinoasă. Îi place să înşele” (Osea da ce merită şi cu atât mai puţin ce ţi-ar „permite”
12:7); „.. au vândut pe cel neprihănit pe bani şi pe sărac puterile, ci a-i ajuta. Experienţe întâlnite la tot pasul,
pe o păreche de încălţăminte. Ei doresc să vadă ţărâna arată că Dumnezeu răsplăteşte în rău – asuprirea,
pământului pe capul celor sărmani şi calcă în picioare cu pierderea averii şi în bine – dărnicia, cu haruri
dreptul celor nenorociţi” (Amos 2:6-7); „Căci Eu ştiu că spirituale şi materiale. Slăvit să fie Domnul, pentru
nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt felul în care se implică în toate lucrurile ce se petrec
fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în sub soare!

16 picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor” (Amos 5:12). Iosif Anca
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Familia Voronaev
A
stfel, Voronaev începe să studieze şi mai stăruitor din tabăra baptiştilor conservatori se întrebau: „Este imposibil,
Sfintele Scripturi şi să ceară ca Tatăl să-i trimită Duhul nu poate fi adevărat. Cum putea acest om inteligent să cadă
promis în mod personal. Domnul, prin mila şi harul Său, atât de jos, încât să înceapă să se roage în limba fanaticilor?”
1-a umplut de Duhul Sfânt şi Voronaev a primit darul limbilor. Alţii, văzând în convertirea lui un semn, studiau Scriptura
Vestea despre faptul că Voronaev se roagă în limbi a ajuns la stând în post şi rugăciune, căutând răspunsuri la întrebările
urechile bătrânilor bisericii, care s-au îngrijorat în mod serios. care le aveau. Ca rezultat al acestor căutări, în decurs de
Pe atunci, penticostali erau consideraţi fanatici. Era evident că un an, au apărut cincisprezece adunări penticostale ruse.
el nu mai poate îndeplini slujba de păstor în biserica baptistă. Începe organizarea Comunităţii Creştine Penticostale, de
Voronaev lasă slujirea de acolo şi organizează prima Biserică crez evanghelic. La cele spuse mai sus, trebuie să adăugăm,
Penticostală rusă din New York, de fapt, prima Biserică că în acest proces Voronaev, ca şi William Seymour de altă
Penticostală rusă din Statele Unite ale Americii. Noua adunare dală, ia rolul de „catalizator”. Mişcarea penticostală se pornise
formată din nouăsprezece persoane, foşti membri ai bisericii deja în rândurile bisericilor baptiste ruse din America, dar
baptiste care l-au urmat pe Voronaev, începe să se adune în încă nu avea o doctrină stabilă. Revista „Hristianin” (Creştinul
clădirea Bisericii Prezbiteriene Emanuel, de pe 6th Avenue. n.tr.) redactată de l.S. Prohanov, scria în 1908: „În Biserica
Iată un fragment din interviul Ekaterinei Voronaev care din Chicago, începe, de asemenea, trezirea. La sfârşitul unui
povesteşte despre aceste evenimente: „. Domnul Spirits era serviciu obişnuit de rugăciune, eu şi încă opt membri, am
vecinul nostru. El şi soţul meu aveau discuţii dese, controversate hotărât să stăruim mai mult în rugăciune. Nu a trecut mult timp
despre botezul cu Duhul. Fetiţa noastră mergea atunci cu copiii şi unul din noi, un om respectat şi demn de toată încrederea,
lor la biserica americană. Soţul meu, care trebuia să plece în a început să se roage într-o limbă necunoscută. Apoi fiecare
Philadelphia, mi-a zis la plecarc: „Nu o mai lăsa pe Vera la dintre noi a început să se roage în limbi necunoscute. Aceste
acea biserică, fiindcă baptiştii o să mă excludă pentru faptul evenimente au avut o influenţă puternică asupra multora
că mergem la biserică americană şi ne rugăm pentru botezul şi curând în biserică a început o nouă mişcare. Ceea ce
cu Duhul”. El a plecat, iar fetiţa, fară să ştie de convorbirea se întâmpla cu aceşti oameni, nu era cu nimic diferit de
noastră, a plecat din nou la biserică. În ziua aceea ea a primit experienţele descrise în Fapte 10. Aceste limbi necunoscute
botezul cu Duhul Sfânt. Luni, când soţul a venit acasă, fiica nu sunt un mijloc de comunicare între oameni, cum a fost
noastră i-a spus că a fost botezată cu Duhul. El a luat-o în în ziua Cincizecimii, ci aşa cum este descris în 1 Corinteni
braţe şi cu lacrimi în ochi a zis: „Roagă-te ca să fiu botezat 14:2, sunt un mijloc de comunicare a sufletului cu Domnul.
şi eu”. Apoi a mers la adunare şi le-a zis: „Fraţi şi surori, eu Oamenii nu predică în limbi străine, dar se roagă cu stăruinţă,
plec din această adunare pentru că sunt un creştin deschis şi iar exprimarea laudei şi a mulţumirii de multe ori ia forma unor
duhovnicesc. Voi puteţi rămâne”. Dar oamenii au zis: „Noi toţi sunete nedesluşite. Copleşite de prezenţa lui Dumnezeu,
plecăm, pentru că şi noi credem la fel”. Am găsit loc pentru sufletele lor rămân fără grai, într-o stare de profundă umilinţă.
adunare la prezbiterieni pe 6th Avenue şi mergeam şi ne rugam Aceşti oameni sunt convinşi că toate aceste experienţe sunt în
acolo, iar Domnul boteza oamenii cu Duhul în fiecare seară”. deplină concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate,
Astfel Voronaev, iar mai târziu toată familia lui, au venit astfel dc revelaţii ale Duhului Sfânt, nu au fost niciodată
la penticostalism prin fetiţa lor, care şi-a căpătat numele de încurajate în bisericile baptiste, ci, dimpotrivă, erau „osândite”
„prorociţa din Cevennes”. S-a întâmplat ceva neprevăzut. şi de multe ori interzise. Relaţia a devenit şi mai ostilă atunci
Ceea ce părea de neînţeles şi imposibil, s-a aprins dintr-o când la noua mişcare au început să treacă tot mai mulţi
dată şi cu putere în viaţa lui Voronaev, deschizându-i lumea membri din bisericile baptiste, metodiste şi prezbiteriene.
fascinantă a păcii lui Dumnezeu. Şuvoiul dragostei lui Situaţia penticostalilor americani era mai bună decât
Dumnezeu, revărsându-se în inimile celor botezaţi, năştea cea a ruşilor, ei având cultul penticostal deja format.
în oameni Împărăţia lui Dumnezeu în toată plinătatea ei. Credincioşii evanghelici ruşi nu aveau unde să meargă,
Aşteptarea Mângâietorului s-a transformat într-o experienţă deoarece Uniunea Penticostală Rusă încă nu a luat fiinţă.
reală. Belşugul păcii dulci, care se revărsa prin Duhul Sfânt, Astfel mulţi baptişti care au primit darul Duhului Sfânt, se
nu putea fi comparat cu nimic altceva. Experienţa aceasta rugau acasă ţinând uşile bine închise.
este ca un balsam miraculos pentru sufletul omului. Ea este Din 8 şi până în 15 februarie 1920, în Philadelphia are
necesară ca apa, aerul sau lumina; fără de care sufletul loc Primul Congres al adunărilor ruse penticostale, la care a
omului s-ar usca, s-ar sufoca sau ar rătăci în întuneric. Ea fost declarată înfiinţarea Uniunii Slave a creştinilor de crez
este izvorul minunat de vindecare şi bucurie, este plinătatea evanghelic. Preşedintele Uniunii a fost ales Ivan Efimovici
binelui, pe care trebuie s-o împărtăşim tuturor celor din jur. Voronaev, vicepreşedinte I.A. Gheris, secretar B. Klîbîk,
Inspirat şi reînnoit prin botezul cu Duhul Sfânt, Ivan casier N. Kinici, membru al conducerii A. Tîşkevici. Imediat
Voronaev începe să predice Evanghelia cu o nouă putere, în după Congres, Conducerea Uniunii Slave a creştinilor de crez
Duhul Cincizecimii. În dorinţa lui de a face învăţătura cea nouă evanghelic, a început munca de aducere laolaltă a tuturor
cunoscută de mai mulţi oameni, el începe să editeze revista adunărilor penticostale ruse din toată America. A fost adoptată
„Istin”" (Adevărul - n.tr.), în care publică articole despre Duhul învăţătura denominaţiei penticostale americane: Assemblies
Sfânt, pe care Tatăl îl trimite oricui îl doreşte. Ştirea despre of God, ca fiind unică pentru toate bisericile penticostale ruse,
părăsirea cultului baptist de către slujitorul Ivan Voronaev, s-a
răspândit repede prin bisericile ruse din SUA şi Canada. Cei (continuare în pagina următoare) 17
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

Familia Voronaev
ceea ce a contribuit la unitate şi bună funcţionare a multor ne-am născut în Rusia şi nici faptul că Dumnezeu a botezat cu
comunităţi penticostale disparate. Duhul Sfânt prima dată la Ierusalim, iar apoi în toată lumea. Noi
Ivan Voronaev şi-a exploatat la maxim calităţile de vrem să vedem Rusia salvată. Acolo au rămas soţiile noastre,
predicator şi organizator, vizitând multe oraşe americane, unde copiii, părinţii, fraţii şi surorile noastre. Şi nici unul din ei nu a
mai înainte predicase în calitate de păstor baptist. Acum el intrat încă în legământ cu Domnul prin sângele Lui. Veniţi dragi
ducea învăţătura despre comunicarea vie între om şi Dumnezeu fraţi, veniţi şi ajutaţi-ne să trimitem un ajutor dincolo de ocean.
prin Duhul Sfânt şi ajuta bisericile tinere locale să stabilească Noi auzim strigătele lor după ajutor. Domnul să binecuvânteze
legături trainice între ele. Voronaev se bucura şi îi mulţumea lui fiecare ureche care este deschisă să audă glasul lor. Doamne,
Dumnezeu, văzând cum multe suflete însetate primeau belşug binecuvântează mâna celui care dăruieşte! Aşteptăm mii de
de har şi mângâiere, ajungând la libertate spirituală. Mulţi „tineri” dolari cu ajutorul cărora lsus va reinstaura Împărăţia Tatălui Său
penticostali erau foştii lui fraţi baptişti, care căutau de mult în Rusia. Ataşăm la această scrisoare un cec cu suma de 37 de
posibilitatea de a se apropia mai mult de Dumnezeu, dar nu au dolari pentru fondul „Evanghelizarea Rusiei”. Al vostru în Cristos,
reuşit să găsească singuri calea într-acolo. Înfiinţarea Uniunii I.E. Voronaev”. Avem certitudinea că acest strigăt al sufletului
Penticostale Ruse a fost o soluţie pentru multe suflete aliate în lui Voronaev, exprimând dorinţa lui arzătoare de a împărtăşi
căutare. Voronaev nu se înspăimântă în fata vastului câmp de bogăţia harului lui Dumnezeu cu compatrioţii săi, a fost ascultat
activitatc şi a volumul mare de muncă, ci se umple de bucuric. nu numai pe pământ, ci şi în ceruri... În 6 ianuarie 1920, după ce
Îi plăcea să fîe în lucrarea Domnului. Îi plăcea să celebreze în primeşte răspunsul la prima scrisoare, I. Voronaev îi scrie încă
adunările Domnului. Se bucura de activităţile de evanghelizare, o dată lui G.R. Flower: „Dragi fraţi în Cristos! Harul, îndurarea
împărtăşirea Cuvântului celor care aveau nevoie de iluminarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Cristos să
minţii şi a sufletului. O bucurie negrăită îi cuprindea inima atunci fie peste voi. Am primit scrisoarea dumneavoastră semnată
când reuşea să mai aducă la credinţă un om pe care-l găsea la data de 2 ianuarie 1920. Presupunerea dumneavoastră
pe stradă, la restaurant sau uitându-se în gol pe malul mării. este corectă. Într‑adevăr, suntem de acord cu propunerea de
I se veselea sufletul văzând cum durerea din ochii oamenilor a adăuga periodic următoarele sume de bani, până se iveşte
se schimbă în lumina speranţei şi a bucuriei. ocazia de a ajunge în Rusia cu vestea Pentecostului. Nu-1
În mintea lui se năşteau multe planuri, cum ar putea să fie cunosc pe fratele Urşan, este prima dată când aud despre el şi
ajutaţi aceşti oameni care sunt departe de patria lor, dezrădăcinaţi despre lucrarea lui în Rusia. Aş vrea să mă pregătesc aici pentru
şi dezorientaţi, aflaţi într-o ţară străină. Dar Dumnezeu a avut lucrarea din Rusia. Sperăm că dumneavoastră veţi scrie un scurt
un alt plan şi o altă cunună pentru slujitorul Său credincios. articol despre fondul nostru „Evanghelizarea Rusiei” în revista
Mâna lui Dumnezeu îl trimitea într-o direcţie total opusă, Iată „Evanghelia Pentecostului”: De asemenea, avem şi noi o sumă
ce povesteşte despre această Ekaterina Voronaev: „...iar după pe care vrem s-o direcţionăm într-acolo. Vă rugăm frumos să
aceea a fost întâmplarea cu Koltovici... Acolo era şi biserica în vă rugaţi pentru Rusia, care are mare nevoie de mântuire. Noi
carc ne-a fost descoperit că trebuia să plecăm în Rusia. El venea sperăm că toate bisericile americane penticostale se vor ruga
de la adunare şi a intrat la noi ca să ne rugăm împreună şi eu pentru ruşii de aici şi din Rusia şi se vor ruga pentru ca fondul
am auzit că prin Koltovici i-a fost zis: „Vei pleca în Rusia, tu, „Evanghelizarea Rusiei”, să crească. Al vostru în Domnul Isus
soţia ta şi copiii tăi”. Şi Koltovici trebuia să plece. Aceste lucruri Cristos, Ivan Voronaev.
au fost spuse de către Duhul Slant? În timpul acela Dumnezeu El scrie unui alt colaborator al Assemblies of God, E.N.
mi-a vorbit în vis:... Duhul Sfânt Se revărsa prin acoperiş peste Bell: „Dragi fraţi în Cristos, v-aş fi foarte recunoscător dacă
biserica noastră şi boteza. Acolo se afla Sidora, care se ruga mult aţi acorda atenţie acestei scrisori şi mi-aţi da răspunsuri la
pentru botezul cu Duhul. M-am dus la ea şi i-am spus: ...Nu vezi următoarele întrebări:
că Duhul Sfânt Se revarsă din ceruri?”, iar ea mi-a zis: „Da, văd”. 1. Există în Rusia misiuni americane penticostale? Daca
Eu ziceam: „Doamne, boteaz-o cu Duhul Sfânt”, şi ea spunea: da, vă rog să-mi trimiteţi adresele lor. Acest lucru este foarte
„Da, Doamne, botează-mă”. Şi soţului meu i-a fost zis: „Treizeci important pentru noi, penticostalii ruşi din America.
şi treizeci şi trei” (semnificaţia acestor numere am înţeles-o de 2. Dacă aveţi adresele credincioşilor penticostali din
abia în 1930 şi 1933...)”. Rusia, vă rog să ni le trimiteţi. Eu am fost dat în urmărire de
Trebuie să adăugăm că o astfel de trimitere nu a primit-o către autorităţile ruse acum şapte ani şi am părăsit ţara. De
doar Ivan Voronaev. Au fost mulţi alţi emigranţi care au venit în atunci, am pierdut orice legătură cu cei de acolo şi nu am
America, în căutarea unei vieţi mai bune, dar convertindu-se şi mai auzit nimic despre penticostalii din Rusia. Locuiesc în
primindu-L pe Duhul Sfânt, au simţit în inima lor un îndemn pentru SUA, de şapte ani şi în tot acest timp ani lucrat printre ruşi, ca
a fi misionari printre compatrioţii lor, care piereau în întuneric şi predicator baptist şi ca redactor al unei reviste baptiste ruse
deznădejde, neavând şanse să ajungă la o viaţă mai bună în lunare, de la Societatea Baptistă Americană de misiune. În
această lume şi nici speranţă în viaţă veşnică. Găsind în America urmă cu şase luni, Domnul m-a botezat cu Duhul şi cu foc la
cea mai de preţ comoară pe care o poate avea un om, ei s-au New York, iar apoi am părăsit organizaţia baptistă împreună
grăbit să părăsească acea ţară, pentru ca bogăţia lor spirituală cu adunarea mea şi am început să frecventez o biserică
să poată fi de folos celor „săraci”. În data de 1 ianuarie 1920, Ivan independentă şi liberă în Isus, predicând acolo plinătatea
Voronaev, neavând posibilitate financiară pentru organizarea împărăţiei lui Dumnezeu. Am auzit de existenţa penticostalilor
plecării în misiune în Rusia, se adresează unui colaborator acum patru sau cinci ani, în Los Angeles. Acum Dumnezeu
responsabil al denominaţiei Assemblies of God, George Roswell binecuvântează din plin uniunea noastră, a penticostalilor ruşi.
Flower, cu cerere de ajutor: „Dragul nostru frate în Domnul, am în decurs de şase luni, Domnul a botezat cu Duhul şaizeci de
dori ca această scrisoare să fie un început al aşteptatului rod persoane, iar douăzeci şi una de persoane au venit la credinţă
pentru Cristos, pe care îl aduce lucrarea în ogorul Domnului. şi au fost botezaţi cu apă. Binecuvântat să fie Domnul Nostru
Fraţii noştri îl iubesc pe Domnul şi El continuă să-i înveţe în Isus Cristos! Aleluia! Al vostru frate în dragostea lui Cristos,
şcoala Lui, pentru a fi tot mai dedicaţi lucrării Lui. Am făcut tot I.E. Voronaev”.
ce am putut la momentul de faţă. Noi ştim în inimile noastre şi P.S. „Vă rog să vă rugaţi pentru mântuirea Rusiei şi pentru
suntem convinşi că ştiţi şi voi că lsus iubeşte sufletele pierdute adunarea noastră din New York. La începutul verii anului 1920,

18 din Rusia, la fel ca şi cele din alte ţări. Nu este la întâmplare că pregătirile pentru plecarea misionară în Rusia s-au încheiat. Au
fost făcute actele necesare, adunată suma stabilită de bani,
pregătită literatură şi, nu puţin important, a fost primit consensul
Biruitorii
întregii familii - o decizie ce nu a fost uşor de luat”.
În Rusia încă bântuia războiul civil, zeci de mii de oameni Când viata e o luptă, cum zice Scriptura,
mureau din cauza foametei sau a epidemiilor de tifos; ţara era
în ruine. Familia lui Voronaev avea cinci copii. Cel din urmă, Voi toţi care sunteţi ai Domnului fii,
Ivan, născut în 25 noiembrie 1919, încă nu împlinise un an. Veniţi să vă dea tuturor armătura
O astfel de decizie putea fi luată numai de oameni stăpâniţi
de puterea Duhului Sfânt, care nădăjduiesc în imposibil.
Şi mergeţi la luptă, spre a-i fi mărturii.
Probabil toată viaţa lui Voronaev de până acum, era doar o Staţi gata! Transpuneţi cu zel strategia,
pregătire pentru acest pas. Pribegia lor prin Siberia şi botezul Ce Domnul a scris-o la ai săi urmaşi;
cu Duhul, care la rândul lui a fost un pas în necunoscut, au
contribuit la pregătirea acestei misiuni pline de curaj. Zi şi Căci iată, se-aude, se-ndreaptă urgia,
noapte, în adunare şi acasă, se înălţau rugăciuni pentru cei Ca norii musonici spre-ai săi bravi ostaşi.
care se pregăteau să părăsească liniştitul ţărm al Amcricii şi
să meargă într-o ţară atât de instabilă. Într-o zi, rugându‑se Străjerul din turnul de veghe asculta
în pădure împreună cu Vasîli Koltovici, cei doi au mai pus o Şi vede duşmanul venind furios,
dată înaintea Domnului întrebarea care le preocupa minţile:
„Doamne, ţara noastră e în ruine, peste tot e foamete, Din trâmbiţa suna semnalul de luptă
război... Ce să facem? Chiar trebuie să ducem Evanghelia Şi-ncepe atacul, în frunte-i Hristos.
poporului nostru în această situaţie? Domnul le-a răspuns
imediat: „Mergeţi şi Eu vă voi binecuvânta din belşug atât
Cu-a duhului săbii mulţimi se ridică,
spiritual, cât şi material. Voi avea grijă de omul vostru din Zdrobind dogme false, idei din Şeol;
afară. Deschideţi ochii şi uitaţi-vă sub tufişul de lângă voi şi Cu scutul credinţei opresc fără frica,
vă veţi convinge că Eu, Domnul, am vorbit cu voi”. Uitându-se
sub tufiş, au văzut un coş plin de mâncare. Ridicând coşul au Săgeţi otrăvite ce vin stol cu stol.
auzit din nou glasul Domnului: „Astfel o să vă dau toate cele Vrăjmaşul aruncă în luptă noi cete
de trebuinţă în patria voastră şi veţi fi binecuvântaţi”. După ce
au trecut câţiva ani, această istorisire a fost povestită de către Ce luptă sălbatic, ca leii turbaţi;
Voronaev secretarului său Ignarii Podlesnîi, prin intermediul Cad pradă-n vâltoare, loviţi pe-ndelete,
căruia am aflat-o şi noi. După această confirmare primită de
la Domnul, misionarii au fost întăriţi în credinţă şi inimile lor au Desculţii de râvna ce-au fost dezarmaţi.
fost umplute de pace, de care aveau atâta nevoie în pregătirile Apoi se-nfiltrează, când somnul răzbate
lor pentru misiunea lor plină de responsabilităţi. În iunie 1920, În taberi şi-n oaste, spioni deghizaţi.
Ivan Voronaev scrie unui prieten de-al său: „Dumnezeu ne
descoperă lucruri mari de făcut în Rusia şi ne trimite acolo. Şi-ncepe-ncleştarea, comenzile date,
Nu m-am gândit niciodată să plec în Rusia. Planul meu era Fac lupte interne şi certuri de fraţi.
să deschid o şcoală biblică penticostală, pentru care am făcut
demersuri împreună. Dar noi gândeam într-un fel, iar Domnul În urmă pe câmpuri, întinşi ,zac ostaşii
într-alt fel. Mi-a fost descoperit prin vestitorii Lui: „Mergi în Ce n-au folosit a luminii armuri,
Rusia şi Eu voi fi cu tine”. Nu vreau să fiu asemenea lui Iona.
Rugaţi-vă pentru mine. Sunt foarte ocupat acum cu pregătirile C-au tras cu-ale firii săgeţi, crud ţintaşii,
pentru plecare. Dumnezeu ne susţine. La sfârşitul acestei luni Din ceata adversă au primit lovituri.
sau luna următoare, vom pleca spre Odessa. Împreună cu noi
mai vin câţiva fraţi. Am primit deja paşapoartele”.
E asediu-n tăcere. Sambalat împarte
În 22 iunie 1920, Ivan Voronaev serie o scrisoare lui G.R. Puzderii de patimi ce-n jur se roiesc.
Flower, unde apare deja data precisa a plecării: „Dragul meu Sunt cobre ce-mproaşcă veninul de moarte
frate în Cristos! Har şi pace vouă de la Acela care ne-a spălat
de păcate în sângele Său şi ne-a facul regi şi preoţi în Domnul Spre ochii acelor ce-n urmă orbesc.
şi în Dumnezeu Tatăl. Am primit scrisoarea dumneavoastră Canale, imagini ce-nghit lacom timpul
datată 18 iunie 1920 şi mă grăbesc să vă răspund la întrebări:
1. Împreună cu familia şi câţiva fraţi planificăm să pornim Şi cântul ritmat al celor exaltaţi,
în călătoria peste ocean în data de 13 iulie 1920 cu nava Cuprind omenirea, răpesc vajnic nimbul
„Madona”. 2. Mă încred în Domnul, căruia-I aparţin şi pe care-L
slujesc că îmi va purta de grijă (1 Petru 5:7; 1 împăraţi 17:3-16). Cununile vieţii celor apostaţi.
3. Nu pot să vă spun nimic în legătură cu ajutorul care ar veni În luptă eroii viteji sunt martirii,
în sprijinul meu de la adunarea noastră din New York. Oamenii
din biserica noastră sunt foarte săraci, nu există nici măcar un
Sunt cei ce pe ei se pot birui,
singur om bogat printre ei. 4. Nu-i cunosc pe fraţii Schmidt şi Sunt cei care luptă cu arma iubirii
Jonson. 5. Planurile noastre - acel unic plan în lsus Cristos este Când ura se vărsa-n şuvoi prin stihii.
evanghelizarea în Rusia prin muncă personală (rugăciune,
predicare. împărţire de ajutoare, aşa cum făceau apostolii în Dar vine şi ziua când biruitorii
Ierusalim în Ziua Cincizecimii (Fapte 2:41) - astfel sperăm să Din pomul vieţii uimiţi vor gusta,
ducem Vestea Bună în Rusia cu ajutorul lui Dumnezeu. 6. În
Rusia nu sunt Biblii şi Nou Testamente. Le vom cumpăra din Vor fi-n haine albe cu Mielul în glorii,
New York. Dacă ne puteţi ajuta cu bani pentru această nevoie, La nunta slăvită cu drag vor serba.
vă vom fi foarte recunoscători. În ultimii ani, am fost foarte
binecuvântaţi lucrând printre populaţia rusă din New York. Ce imnuri sublime cânta-vor salvaţii
Fratele vostru în dragostea lui Cristos, I.E. Voronaev”. În ziua victoriei, ziua de cânt;
P.S. „Rugaţi-vă pentru mine, pentru familia mea şi pentru Sub arcul ceresc de triumf, mântuiţii
călătoria noastră prin această lume”.
(Va urma) Vor trece în marşuri, cântând celui Sfânt.
Extras din cartea Mesagerul Cinzecimii.
Nikolai Usaci, Vladimir Tkaeenko,
Editura Scriplum, Oradea (www.scriptum.ro)
Simion Buzduga 19
RUGĂCIUNE
Cu cât te rogi mai din adânc, cu atât ajungi mai sus.

Orice om care este prea ocupat ca să se roage, este mai ocupat decât îl vrea Dumnezeu.
Rugăciunea este locul de muncă al sufletului.

Dacă vrei să te audă Dumnezeu când te rogi, trebuie să-L auzi şi tu când îţi vorbeşte.

Rugăciunea nu este un substitut pentru gândire, pentru veghere, pentru suferinţă sau pentru
dărnicie. Rugăciunea trebuie să fie doar fondul pe care trebuie să se desfăşoare toate acestea.

Nu te ruga numai ca să scapi de necazuri sau să dobândeşti o mângâiere în suflet.
Roagă-te şi să ţi se dea putere să faci voia lui Dumnezeu în toate situaţiile.
„Facă-se voia Ta” este singura rugăciune care are ascultarea garantată.

În viaţa de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă n-ai cuvinte,
decât să ai cuvinte şi inima să-ţi fie goală.

Rugăciunea unui copil: „Doamne ai grijă de mine, de mama, de tata...
dar mai ales ai grijă de Tine, că, dacă Ţi se întâmplă Ţie ceva, va fi vai de noi toţi!”

O mărturie eficientă începe când credinciosul este în genunchi, nu în picioare.
Să le vorbeşti oamenilor despre Dumnezeu, după ce mai întâi ai stat de vorbă eu El despre ei.

Scopul adevărat al rugăciunii nu este să-L schimbăm pe Dumnezeu, ci pe noi înşine.

Foloseşte din plin cel mai mare privilegiu pe care-l avem de partea aceasta a curcubeului.
Isus Hristos a plătit cu viaţa Sa ca să facă posibilă comuniunea cu Dumnezeu.

Rugăciunea este cea mai intensă formă de eliberare a energiei vitale, de care este capabil spiritul uman.

Rugăciunea este o privire aruncată asupra vieţii, de la înălţimea supremă a părtăşiei cu Dumnezeu.

Aparent, nemişcata rugăciune de pe culme s-a dovedit a fi o mai mare încercare a puterii,
decât bătălia din vale, căci Moise a fost cel ce obosea, nu Iosua!

Uneori, rugăciunea va schimba împrejurările, dar de cele mai multe ori ea te va schimba pe tine. Înainte
de a te ruga pentru schimbarea împrejurărilor, ar trebui să te rogi pentru schimbarea caracterului tău.

Rugăciunea de mijlocire este puntea de legătură între neputinţa noastră şi atotputernicia lui Dumnezeu.

Câţi se roagă zilnic cu copiii acasă?
Cât de ipocrit este că luptăm să reintroducem rugăciunea în şcoli, în timp cc neglijăm rugăciunea acasă!

Au existat treziri religioase fără prea multă predicare,
dar niciodată n-au existat treziri spirituale fără multă rugăciune.

Dacă diavolul te poate înfrânge în problema rugăciunii zilnice, atunci te poate birui în oricare altă
problemă, dacă tu îl birui acolo, îl vei învinge foarte uşor în oricare altă problemă.

NOU Ne găsiţi şi pe internet la adresa www.dragostepentruadevar.ro
alături de diverse resurse creştine. Vă aşteptăm!

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080