You are on page 1of 20

• Vin cu grijă în Sion?

Cuprins
• Vin pregătit pentru lucrarea Domnului?
• Ce fac în mod concret pentru bunul
mers al lucrării sfinte?
• Dacă toţi ar veni la Biserică odată cu
mine, când ar începe slujba? 3 Editorial
Lucruri pământeşti şi lucruri cereşti –
• Când fac o lucrare în Biserică, doresc să Editorii
se vadă Domnul Isus în mine, sau caut
să arăt ce ştiu eu?
• Dacă toţi ar vorbi în timpul slujbei atât
cât vorbesc eu şi ce vorbesc eu, ce s-ar 4 Închinători în duh şi-n adevăr

auzi în Biserică? Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică
(partea a II-a) – Simion Buzduga
• Mă rog zilnic, ca Duhul Sfânt să-Şi facă
lucrarea în / prin Biserică?
• MărogzilnicpentruvestitoriiEvangheliei?
Ştiu că şi de mine depinde răspândirea 8 Doctrine biblice

Cuvântului? Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
lui Dumnezeu (partea a III-a) – Iosif Anca
• Simt împreună cu cel care trece printr-o
încercare sau printr-o bucurie?
• Iubesc pe duşmanii mei aşa cum a iubit
Domnul Isus pe toţi oamenii? 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
• Iert pe cei ce-mi greşesc, aşa cum a Scrisoarea a XXVIII-a – Zaharia Bica
poruncit Domnul Isus Hristos?
• Sunt gata şi bucuros să-L întâlnesc pe
Domnul?

OARE CUM AR ARĂTA BISERICA
12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului
Vorbirea credinciosului – Cristian Dan
DACĂ
TOŢI MEMBRII EI AR FI CA MINE?

Fondurile necesare editării şi distribuirii re- 16 Experienţe
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din Vremea cercetării – Nelu Popa
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
17 Experienţe

Familia Voronaev – Extras din Mesagerul
tivitate doar educaţia creştină.
Cincizecimii
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Lucruri pământeşti şi
lucruri cereşti
Omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu
(Geneza 1:27), dar după căderea în păcat a degenerat, El în slavă” (Coloseni 3:1-4).
până acolo încât urmaşii lui Adam „...şi-au perdut orice pic Paradoxul multor creştini care se declară sau cred
de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie că sunt duhovniceşti (cereşti), cu sau fără o experienţă
orice fel de necurăţie... (devenind) omul cel vechi (o identitate specială a botezului cu Duhul Sfânt, dar care sunt tot fiind
diferită de cea creată, care are nevoie de regenerare, atraşi de lucrurile pământeşti, acestea determinându-le
pentru a redeveni)... omul cel nou, făcut după chipul lui modul de viaţă, constituie o piedică în lucrarea de mântuire.
Dumnezeu...” (Efeseni 4:19-24). Omul cel vechi este numit Dacă noi „după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un
în Scripturi şi „carne” (Ioan 3:6), „omul firesc” (1 Corinteni pământ nou, în care va locui neprihănirea... fiindcă aşteptaţi
2:14) sau „fire pământească” (2 Corinteni 10:3). În aceste aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană,
condiţii avem două stări: oameni care trăiesc după carne, fără vină, şi în pace” (2 Petru 3:13-14), ceea ce nu se poate
„ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti (şi) umblă după dacă nu am rupt-o cu poftele lumeşti (Tit 2:12). Aceasta se
lucrurile firii pământeşti” (Romani 8:5a); şi oameni care va dovedi din gândurile, vorbele şi faptele noastre. Viaţa
trăiesc după „după Dumnezeu, în duh” – 1 Petru 4:6), „ce de zi cu zi ne dă nota reală. Dacă nu trece o zi fără „ştiri”
trăiesc după îndemnurile Duhului (şi) umblă după lucrurile (audio sau video), mâncare bună şi alte preocupări cu
Duhului” (Romani 8:5b). Fiecare dintre aceste opţiuni are un prioritate pentru „pântece”, care-i sortit nimicirii (1 Corinteni
destin etern: „Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, 6:13), alături de Pâmânt, care „cu tot ce este pe el, va arde”
este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este (2 Petru 3:10), natura noastră este pământească.
viaţă şi pace” (Romani 8:6). Este vremea să ne direcţionăm comorile spre cer
Lucrurile pământeşti au prioritate în viaţa celor lipsiţi (Matei 6:19-20) şi cele cereşti să fie centrul preocupărilor
de credinţă şi care plătesc tribut numai cărnii, ei îşi „au partea noastre: „Pentru că unde este comoara voastră (spunea Cel
lor în viaţa aceasta” şi preocuparea lor este „pântecele” venit din cer), acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:20). Câtă
(Psalmul 17:14), pe când adevăraţii credincioşi, spun ca şi vreme suntem încă (fizic) pe pământ, în drum spre cele
apostolul Pavel: „Măcar că eu aş avea pricină de încredere cereşti (şi spre noul Pământ), să fim atenţi, urmând sfatul
chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate apostolului: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini
încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult” (Filipeni şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se
3:4), „slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu... şi... războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11).
nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti” (Filipeni „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi...”
3:3). „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este (1 Corinteni 11:28), în relaţia cu lucrurile pământeşti şi
vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii cereşti, dacă încă trăieşte în „poftele firii pământeşti... (şi)
lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Romani 8:7). voile firii pământeşti” (Efeseni 2:3) sau a fost „strămutat
Aşteptarea celor care umblă după lucrurile cereşti în Împărăţia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13). Cum să
este „abandonarea” cărnii păcătoare la revenirea Domnului nu fim preocupaţi de lucrurile cereşti când „...Dumnezeu...
Hristos. „El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti,
face asemenea trupului slavei Sale...” (Filipeni 3:21). Atunci în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1:3), chiar mai mult
vom primi un trup ceresc şi „...alta este strălucirea trupurilor „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună
cereşti” (1 Corinteni 15:40). „Căci tot ce este în lume: pofta în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)? De aceea
firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de să ne gândim la „Ierusalimul ceresc” (Evrei 12:22) şi să
la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face alergăm „pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în
voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (1 Ioan 2:16-17). Hristos Isus” (Filipeni 3:14).
Pentru a ne ridica deasupra lucrurilor pământeşti,
se impune ca unică soluţie „tăierea împrejur a lui Hristos, Editorii
în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti”
(Coloseni 2:11). Apostolul explică în continuare în Coloseni
2, că nicio poruncă, oricât de restrictivă ar fi ea, nu poate
controla firea pământească; singura posibilitate este o nouă
viaţă în Hristos. El scrie: „Dacă, deci, aţi înviat împreună
cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de
sus, unde Hristos şade la dreapta lui
Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de
sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi
aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu
Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
partea II

Rezumat partea I: interacţiunea cuprinde elemente
Odată cu căderea în păcat, fiinţa umană a fost afectată în toate entităţile etice cum ar fi corectitudinea şi
componente. Duhul şi trupul omului au nevoie de refacere, de restaurare a sinceritatea în relaţiile social-
comuniunii cu Dumnezeu. Comuniunea vine din ceruri. Domnul Isus a zis: economice frăţeşti: „Să nu furaţi,
„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine şi eu în Tine; ca şi ei să fie să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi
una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21) Noi şi unii pe alţii” (Levitic 19:11).
noi descoperiri cu caracter ştiinţific demonstrează că viaţa de familie bazată Sinceritatea lipseşte atunci când
pe dragoste, relaţionarea cu alte familii prin prietenie, care se roagă, oferă „Se trag pe sfoară unii pe alţii, nu
un surplus de fericire, sănătate şi chiar longevitate. Însă, cu atât mai mult, spun adevărul, îşi deprind limba
când vidul uman este umplut cu Dumnezeu, fericirea şi longevitatea sunt să mintă şi se trudesc să facă rău”
veşnice. Şi aceasta începe în Cortul Întâlnirii, numit Adunarea Domnului. Aici (Ieremia 9:5). Atât în Vechiul, cât
se derulează recuperarea omului, proces în care se împletesc următoarele şi în Noul Testament, Dumnezeu
tratamente de vindecare spirituală şi fizică: Vindecare prin comuniune a trasat principii clare pentru a fi
sacră – Vindecare prin cuvânt. „Cuvintele Cuvântului”, rostite sub eliminată exploatarea (asuprirea),
călăuzirea Duhului Sfânt, au puterea să: învioreze, mângâie, îmbărbăteze, incriminându-le: „Oamenii se vor
întărească, îndemne, sfinţească, regenereze, transforme, purifice. asupri unii pe alţii, unul va apăsa
Atenţie la bârfă – Poluantul ucigător de suflete. Mediul comuniunii, în pe celălalt, fiecare pe aproapele
care acţionează foarte frecvent bârfa şi efectele ei distructive, sunt lui...” (Isaia 3:5); „Cine asupreşte
dovada monstruozităţii ei. Biblia are soluţii pentru oprirea bârfei: să ne (exploatează) pe sărac, batjocoreşte
păzim limba, să evităm anturajele negative, să nu vorbim de rău pe nimeni. pe Ziditorul său” (Proverbe 14:31).
*** Aici apare păcatul de a falimenta

Comunicarea adevărată este reciprocă.
Comunicarea sacră – legătura frăţească, presupune şi alte relaţionări
pe cineva (Ieremia 9:8). Este o
vinovăţie mare a fi viclean şi nedrept
în relaţiile de muncă (1 Tesaloniceni
decât cele bazate pe comunicare. Ea se realizează cu adevărat, atunci când 4:6), a profita de crizele altora (Amos
2:6-7), a nu fi supus (a nu te încadra
în normele şi instructajele de muncă
prevăzute în contractele încheiate)
faţă de firmele, patronii sau cei
care le conduc (1Petru 2:18), sau
a nedreptăţi sau păgubi pe un frate
(1Corinteni 5:8).

„...astfel de închinători
doreşte şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
Dimpotrivă, noi trebuie să
urmărim bunăstarea şi binele III. Vindecarea
prin slujire reciprocă
fraţilor noştri de credinţă: „Fiecare
din voi să se uite nu la foloasele
lui, ci la folosul altora”(Filipeni 2:4). O altă cale (modalitate) de vindecare este slujirea reciprocă.
Trebuie să-i sprijinim pe fraţii care Relaţiile dintre creştini trebuie să fie bazate pe dragoste, la fel ca în veacul
sărăcesc şi care nu mai pot munci apostolic: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet...” (Fapte
(Levitic 25:35). Nu trebuie trataţi ca 4:32). Dragostea creştină trebuie să se vadă din fapte, în orice privinţă.
nişte robi, ci ca nişte fraţi (Levitic Dovada este incomparabil, mai puternică decât declaraţia. Este imposibil
25:39). Duritatea, aroganţa, spiritul de acceptat ca cineva să declare că-L iubeşte pe Dumnezeu, dar are
de agresivitate şi de superioritate resentimente, ranchiună, ură pe fratele său. Textul din 1 Ioan 4:20-21, este
sunt interzise de Dumnezeu în relevant în acest sens. Dacă procentele pentru cei din vremea sfârşitului,
relaţiile de muncă în care omul de sunt total opuse faţă de comunitatea creştină din primul secol în ce priveşte
afaceri sau muncitorul este creştin: dragostea, de care parte a baricadei ne aflăm? „Atunci mulţi vor cădea, se
„Căci ei sunt slujitorii Mei...să nu-i vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci
stăpâneşti cu asprime şi să te mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina fărădelegii, dragostea celor
temi de Dumnezeul tău” (Levitic mai mulţi se va răci” (Matei 24:10-12). Dovada dragostei se poate vedea
25:42-43). Dumnezeu dimpotrivă în faptul de a fi deschis, să binecuvântezi din inimă pe cineva. Se înţelege
cere să fim miloşi şi buni unii cu că este mai greu să binecuvântezi un vrăjmaş, dar pe fraţi, este la fel
alţii (Efeseni 4:32). Exista pericolul de greu? Oricine rosteşte mai greu un cuvânt de binecuvântare nu are
real în care se pot instala tensiuni dragoste. Psalmistul spune: „Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi
şi se poate crea invidie din motivul va ţine numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alţii şi toate neamurile
discrepanţei de nivel social. Ei bine, îl vor numi fericit” (Psalmul 72:17). Fiii lui Iov se vizitau unii pe alţii, ocazii
acestea reprezintă iarăşi încălcări în care ofereau daruri reciproce (Iov 1:4). Cei din familia Domnului Isus,
ale Cuvântului nou testamental care au nevoie, de asemeni, să se viziteze reciproc. O vizită trebuie să poarte
interzice categoric o asemenea întotdeauna amprenta dragostei. Dragostea înseamnă şi acceptare:
manifestare: „Să nu umblăm după o „Aşadar, primiţi-vă (acceptaţi-vă) unii pe alţii cum v-a primit şi pe voi
slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe Hristos spre slava lui Dumnezeu” (Romani 15:7). Cei care se acceptă, îşi
alţii şi pizmuindu-ne (invidiindu‑ne) vor da întâietate reciprocă. Absenţa acestui gest creştin reveleză absenţa
unii pe alţii” (Galateni 5:26). dragostei, a iubirii. „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste,
Sunt tot mai dese plângerile fiecare să dea întâietate unul altuia” (Romani 12:10).
unor credincioşi, care reclamă o Slujirea trebuie facută „în dragoste” (Galateni 5:13). Credincioşii sunt
lipsă de sensibilitate din partea chemaţi să se sfătuiască unii pe alţii (Galateni 5:14), nu să se certe unii
patronilor la care lucrează. Ori, pe alţii (1 Timotei 1:4, Rom 13:13). În orice biserică, fără dragostea, care
dorinţa apostolului Pavel din Filipeni tolerează (Efeseni 4:2), care aşteptă (1 Corinteni 11:33), care mângâie
2:2 se aplică nu doar în Biserică, ci (1 Tesaloniceni 5:11), care iartă (Efeseni 4:32), care ridică (Galateni 6:1),
şi la locul de muncă sau în societate: care doreşte să mântuiască (Iuda 1:23), nu va exista progres spiritual.
„faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o Unitatea în Biserică trebuie să evite metode false de realizare
simţire, o dragoste, un suflet şi un a unităţii. Pentru mulţi din cei ce au trăit în regimul trecut, unitatea are
gând”. Este limpede că o punere în valenţe diferite, asociate cu elementul de unanimitate din comunism.
aplicare a acestui spirit de dragoste Acestea confundă Biserica cu relaţii de sistem democratic, de aceea
creştină, ar crea o comunitate în există spiritul de pluralism în acţiunile lor, care se vor mai degrabă
verva apostolică a primului veac. democratice decât biblice. Aşa se explică formarea de partide care îşi
Este imposibil ca totul să decurgă susţin reprezentanţii propuşi şi care conduc poporul în manifestări de
strună, dar atenuarea disensiunilor genul campaniilor electorale politice.
se face după tiparul toleranţei Punctul de vedere biblic susţine cu tărie poziţia fermă exprimată de
reciproce: „Îngaduiţi-vă unii pe alţii şi Domnul Isus ucenicilor Săi: „Isus i-a chemat şi le-a zis: «Ştiţi că domnitorii
dacă unul are o pricină să se plângă neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum Între voi să nu fie aşa, ci oricine va vrea să fie mai mare între voi, să fie
v-a iertat Hristos, aşa iertaţt-vă şi slujitorul vostru»” (Matei 20: 25-26). A fi una în Hristos înseamnă unitate
voi” (Coloseni 3:13). la toate nivelele spirituale. Cuvântul divin, dimpotrivă proclamă unitate:
în vorbire „...să aveţi acelaşi fel de vorbire” (1 Corinteni 1:10); în slujire,
conducere (Galateni 5:13); în smerenie (Romani 12:16; Filipeni 3:16); în
învăţătură, gândire (1 Petru 3:8); în simţăminte, unii faţă de alţii (Romani

5
15:5); în rugăciune - „Rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5:16); în dragoste -
„Să avem o dragoste de fraţi neprefăcută şi să ne iubim Mărturisirea este o lucrare imperios necesară
cu căldură unii pe alţii” (1 Petru 1:22). din următoarele motive: aparţine lucrării de sfinţire,
Dragostea creştină nu este simulată. Îmbrăţişările fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei
atrificiale, schimbările de tip camelionalist nu demonstrează 12:14). „Nimic întinat nu va intra în (cetatea eternă)
decât o imitare a ceea ce este în lume. Apostolul epistolei ea, nimic care trăieşte în spurcăciune şi în minciună”
către evrei ne recomandă un fapt acceptat din ce în ce mai (Apocalipsa 21:27); redă startul progresului spiritual
puţin: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm care a fost stagnat: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu
la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24). propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele,
Totuşi, ceea ce fortifică cel mai mult unitatea capătă îndurare” (Proverbe 28:13); anihilează (aici pe
este spiritul de mulţumire care se manifestă cel pământ) ascunzătorile judecăţii viitoare.
puţin în trei domenii: Mărturisirea se face cu privire la: gândurile

1. A fi mulţumit cu bunurile materiale pe care
ni le dă Dumnezeu, în funcţie şi de aptitudinile,
vocaţiile şi pregătirea noastră pentru a le procura (Luca
ascunse, desigur păcătoase – „Domnul care va scoate
la lumină lucrurile acunse în întuneric şi va descoperi
gândurile inimilor” (1 Corinteni 4:5); cuvintele păcătoase,
12:15; 1 Timotei 6:11). nefolositoare sau ascunse – „...nu este nimic ascuns

2. A fi mulţumit cu poziţia în biserică (3 Ioan
1:9).
care nu va fi descoperit” (Ioan 10:26) - „Vă spun că în
ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt

3.

A fi mulţumit cu familia dăruită de Dumnezeu
şi de poziţia din societate. (Efeseni 5:20).
În final, există atâtea daruri, slujbe, care pot să
nefolositor, pe care-l vor fi rostit” (Matei 12:36); faptele
ascunse – „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor.
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
contribuie la realizarea unităţii unei biserici. Unul dintre aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va
acestea, amintit sau profesat din ce în ce mai puţin, aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va
este darul îmbărbătării (Romani 12:8). Acesta trebuie face cu privire la tot ce este ascuns: fie bine, fie rău”
să vizeze: pe cel disperat / deznădăjduit (1 Tesaloniceni (Ecl 12: 13.14) sau... „Dumnezeu va judeca lucrurile
5:14); inimile slăbite în ceea ce priveşte credinţa (Fapte ascunse ale oamenilor” (Romani 2:16).
15:31; Efeseni 6:22; 1 Tesaloniceni 3:2). Apropierea Apostolul identifică în 1 Ioan 2:16 valorile
dintre credincioşi, cunoaşterea fiecărui membru cu după care se ghidează cei mai mulţi oameni.
problemele sale, apropierea lor faţă de slujitori şi Această scară a valorilor corespunde cu cele trei
a acestora faţă de credincioşi va contribui sigur la nivele ale unui om: trup, suflet şi duh. Fiecărui
realizarea unităţii. Neemia spunea: „Am zis mai marilor, nivel îi corespunde scena în care a fost biruitor sau
dregătorilor şi celuilalt popor. Lucrarea este mare şi înfrânt:
întinsă şi noi suntem risipiţi pe zid departe unii de alţii.
La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de
unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”
1. Pofta firii pământeşti – trupul: imoralitatea
sexuală, curvia, preacurvia (Romani 13:13),
sodomia (1 Corinteni 6:9, Apocalipsa 21:8), malahia
(Neemia 4:19-20). (Romani 1:27; 1 Corinteni 6:9), zoofilia (Levitic 18:23);
vicii care creează dependenţă: fumatul, drogurile legale

IV. Vindecarea
prin mărturisire
şi ilegale (Isaia 55:2), beţiile (Deuteronom 29: 19-20;
Galateni 5:21), nerespectarea legilor naturale şi divine cu
privire la mâncare (1 Corinteni 3:17; Levitic 11; Fapte 15:
28-29); îmbuibările (Galateni 5:21), lenevia (Proverbe 6:
O altă cale de vindecare fizică şi spirituală 6-10; 2 Tesaloniceni 3:7-10), sinuciderea (Matei 27:5).
este mărturisirea păcatelor. Atât Biblia, cât şi studiile
recente prezintă două adevăruri clare în ceea ce
priveşte mărturisirea păcatelor: tăinuirea îmbolnăveşte
2. Pofta ochilor – sufletul: posesia (Psalmul
101:3; Isaia 3:16; Ezechiel 23:40); ochiul rău
(Matei 6:23; 7:5; 18:9); lăcomia de avere (Ef eseni
(Psalmul 32:3,4); destăinuirea vindecă (Iacov 5:16). 5:5; Coloseni 3:5-6); înşelăciunea (Marcu 7:22-23;
Ce este, de fapt, mărturisirea? Mărturisirea înseamnă Proverbe 26:24); mita - a da sau a lua mită (Amos
descretizarea, autodezvăluirea ascunzătorii în care s-au 5:12; Ezechiel 22:12; Mica 7:3), necinstea în afaceri
aciuat fărădelegile noastre care ne-au întinat carnea (Proverbe 28:8). Păcatele gurii se asociază cu păcatele
şi duhul, scoaterea măştii în care am pozat pentru o mâinilor şi picioarelor şi toate întinează conştiinţa, căci
imagine favorabilă; cu alte cuvinte este o confruntare cu implică voinţa, fie neascultare, răzvrătire, nemulţumire,
realitatea păcatului şi dezvăluirea lui. Au nevoie de lucrul împotrivire, obrăznicie, făţărnicie sau mânie.
acesta toţi cei care doresc să fie sfinţiţi (2 Corinteni 7:1),
toţi cei care sunt sau se numesc creştini.

6
3. Lăudăroşia vieţii – duhul: mândria (Iacov 4:6; Apostolul Ioan scrie: „Dacă ne mărturisim păcatele,
1 Petru 5:5), necredinţa în Dumnezeu (Ioan El este drept şi credincios să ne ierte păcatele şi ne
3:19), neascultarea de Dumnezeu (1 Samuel 15:23), curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Înţeleptul
ura faţă de Dumnezeu (Romani 1:30-32), întristarea Solomon scrie acelaşi lucru în Proverbe 28:13. Apostolul
Duhului Sfânt (Efeseni 4:13), hula împotriva Duhului Iacov este şi mai clar atunci când scrie: „Mărturisiţi-vă
Sfânt (Matei 12:31), vrăjitoria (Fapte 19:19; Exodul 8:7), unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii să fiţi
ghicitul (Levitic 19:26), spiritismul (Levitic 18: 10‑12), vindecaţi” (Iacov 5:16). Dietrich Bonhoeffer scrie: „Dacă
idolatria (1 Corinteni 10:21-22), curvia spirituală (Osea un creştin este în-o relaţie destul de apropiată cu un
1:2), abuzul de putere, poziţia etc. frate, încât să i se poată mărturisi, nu va mai fi singur
niciodată, niciunde”. Pe paginile Cărţii Sfinte întâlnim pe:

Efectele
Aaron, care i se mărturiseşte lui Moise (Numeri 12:11);
nemărturisirii păcatelor sunt David care se mărturiseşte înaintea lui Natan spunând:
un regres ce se răsfrânge pe o arie largă care „am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13);
cuprinde următoarele domenii: Petru se mărturiseşte înaintea Domnului Isus: „Doamne,

1. Spiritual. Se poate observa foarte uşor în pleacă de la mine căci sunt un păcătos” (Luca 5:8).
viaţa oricărui creştin prin faptul că atitudinile,
comportamentele, deprinderile devin păcătoase, 2. Mărturisirea publică. Mărturisirea publică a
avut loc de-a lungul istoriei poporului evreu când
preoţii mărturiseau public păcatele în numele poporului
compromiţătoare – se instalează formalismul, se diminu-
ează devoţiunea spirituală, se atrofiază conştiinţa, (Levitic 16:21). Cei care veneau să fie botezaţi în
creşte ipocrizia, plictiseala şi se dezvoltă spiritul critic, râul Iordan, îşi mărturiseau păcatele (Matei 3:6).
cel mai sigur se scutură roada Duhului Sfânt (Galateni Cei din Efes s-au mărturisit astfel: „Mulţi din cei ce
5: 20-22). Cu alte cuvinte, aceştia sunt factorii indicatori crezuseră, veneau să se mărturisească şi să spună ce
care descoperă şi care reprezintă tot atâtea simptome făcuseră”(Fapte19:18). Au existat în trecut, desigur şi
de boli spirituale. Biblia devine tot mai greşit înţeleasă, situaţii când cei vinovaţi au fost siliţi să se mărturisească
apare spiritul critic urmat de lupta deschisă împotriva public. De exemplu Acan, Anania şi Safira (Iosua 7;
persoanelor incomode din Biserică, iar rezultatul se Fapte 5:1-11).
materializează în tensiuni şi dezbinări între credincioşi.
Oamenii afectaţi de aceste manifestări vor căuta să 3. Mărturisirea înaintea lui Dumnezeu. Aceasta
are loc mai ales când păcatele au călcat Legea
Sa. Astfel îl întâlnim pe David (Psalmul 32:5; 38;
activeze ca în Filipeni 1:15-17, din unghiul înţelegerii
greşite a motivaţiilor care îi animă. De exemplu: motivaţiile 51:1-5); Isaia (6:5), Daniel (9:17-18), Neemia (1:6-7).
activităţii, slujirii lor personale vor avea ca suport slava Orice păcat afectează trupul, cugetul şi aproapele, de
personală deşartă, duhul de ceartă, invidia şi foloase aceea trebuie mărturisit lui Dumnezeu, în prezenţa
personale, motivaţii care exprimă sau reprezintă tot cel puţin a unui martor. În felul acesta ieşim din
atâtea materiale spirituale, combustibile cum ar fi: lemn, ascunzătoare şi intrăm din nou în comuniune cu El.
fân şi trestii (1 Corinteni 3:12). Este limpede că aceste Desigur, mărturisirea presupune sinceritate, păstrarea
activităţi îşi pierd răsplătirea veşnică, atunci când va secretului cum ar face însuşi Dumnezeu, regret urmat
avea loc marele test. de rugăciune pentru iertare.

2. Biologic. Toate bolile fizice apar după ce mai întâi Mărturisirea prevede şi repararea daunelor. O
sunt afectate emoţiile, sentimentele, atitudinile, autoexaminare nu este totală şi reală dacă nu repară
organele vitale ale corpului omenesc. şi daunele. De exemplu, promisiuni neacoperite, rostite

3. Psihologic. Biciul conştiinţei produce vinovăţie, cu uşurinţă, îl fac pe om vinovat (Levitic 5:4), atunci
autocondamnare, descurajare, mânie, nesiguranţă, „...trebuie să-şi mărturisească păcatul” (Levitic 5:5) şi
atitudini negative, emoţii negative puternice, depresii, să restituie pagubele produse (Levitic 6:1-5). Totodată,
anxietate, anorexie etc. victima trebuie să se roage pentru vinovat, împricinat,
cum Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Geneza 20:7,

Tipuri de mărturisiri 17, 18), iar victima trebuie să binecuvânteze pe vinovat
(2 Samuel 21:3), de aceea David a cerut gabaoniţilor
Mărturisirea propriu-zisă mai poartă denumirea să binecuvânteze moştenirea Domnului. Rezultatele
de spovedanie, confesiune sau consiliere. Sfânta binecuvântate ale mărturisirii aduc îndurarea lui
Scriptură cuprinde sau descrie cel puţin trei feluri Dumnezeu (Proverbe 28:13) prin: iertare (Psalmul
de mărturisiri: 32:5; 1 Ioan 1:9); vindecare (Iacov 5:16); îndreptăţire

1. Mărturisirea personală – de tip „unii altora”. (Luca 18:13-14) şi sfinţire (2 Corinteni 7:1; 1 Ioan 1:7).
Atât în Noul, cât şi în Vechiul Testament, întâlnim
mărturisiri făcute în mod personal unei alte persoane, Simion Buzduga
de obicei o persoană de încredere şi cu autoritate divină.
7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
A LUI DUMNEZEU

(Partea a III-a)

Rezumat la partea I prin credinţă, în urma (timpul) rugăciunii, după cum a
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei explicat Cel care botează cu Duhul Sfânt – Domnul
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul Hristos (Luca 11:9-13). Prin botezul - cufundarea ce
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu umple interiorul deschis şi curăţit şi unge, îmbracă
succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea exteriorul cu Duhul Sfânt, se realizează locuirea
Adam, o nouă viaţă, eternă, după planul conceput Duhului Sfânt în credincios şi se preia controlul tuturor
înainte de creaţie. acţiunilor şi activităţilor, evident în condiţia acceptării
În perioada Vechiului Testament, lucrarea acestei lucrări călăuzitoare, făcând posibilă închinarea
Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: în duh şi adevăr. (1 Ioan 3:24). Dovada (manifestarea)
implementarea teoretică a planului etern (revelaţia şi prezenţei Duhului este spontană, fiind un fenomen
inspiraţia biblică) şi susţinerea supranaturală a derulării supranatural destinat edificării spirituale, nu doar ceva
lui prin semnele şi minunile aferente. În perioada tainic şi nedetectabil.În condiţii normale manifestările
Noului Testament, prezenţa Duhului a fost amplă, de iniţiale se continuă cu manifestarea permanentă a
la intrarea Domnului în lucrare şi certificarea ei, până darurilor de slujire, ce va fi tratată în capitolul Slujirea
la încheierea gloriasă prin înălţarea la cer şi realizarea în trupul Domnului - Adunarea.
ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat prin fondarea
şi conducerea executivă a Bisericii, în lucrarea la III. Călăuzirea în adevăr
nivel colectiv, iar la nivel individual: de la naşterea din Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu în
nou la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, omul născut din nou este trăirea după voia lui
moment aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă, Dumnezeu şi slujirea prin Duhul. Pentru împlinirea
se va încheia lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte lucrărilor cuprinse în planul de mântuire este necesară
recuperarea creaţiei, când prin Duhul, materia moartă creşterea – educarea - celui născut din Duhul, în
va fi readusă la viaţă (Romani 8:19-23). vederea desăvârşirii. Un copil al lui Dumnezeu trebuie
să fie plin „de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni
Rezumat la partea a II-a 3:19), să să ajungă la „starea de om mare,... înălţimea
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13)
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate Duhul realizează trăirea în Hristos a celui născut
de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou - din nou, printr-o nouă lege, care-i oferă condiţii optime
„dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să de sfinţire şi slujire. De ce era nevoie de o nouă lege?
se facă copii ai lui Dumnezeu....” (Ioan 1:12-13). Este În explicaţiile referitoare la doctrina mântuirii (Romani
şi îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii 1-11), apostolul Pavel pleacă de la realitatea spirituală
divine, conform profeţiilor referitoare la noul legământ a legământului lui Dumnezeu cu poporul evreu şi
şi efectele practice ale noului statut spiritual al omului condiţiile de împlinire a cerinţelor Legii. El defineşte
regenerat (Ieremia 31:31-33; 2 Corinteni 3:3). Duhul Legea lui Dumnezeu (poruncile): „sfântă, dreaptă şi
realizează „tehnic” noua viaţă prin Cuvânt, efectuând bună” (Romani 7:12), fiind „duhovnicească” (Romani
curăţirea inimii (Efeseni 5:26-27). Momentul botezului 7:14), dar mai surprinde „o altă lege”: „Găsesc, deci,
în apă trebuie să confirme teoretic şi practic naşterea în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul
din nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a unui destin este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru îmi
nou (Romani 6:3-10). place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele
Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite
necesară, în vederea umplerii fiinţei înnoite, care de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este
fusese plină de păcat, realizând o stare normală în în mădularele mele” (Romani 7:21-23). Apostolul arată
că acea „altă lege” face imposibilă împlinirea Legii lui
8
noua relaţie cu Dumnezeu (Efeseni 3:16-19). Duhul lui
Dumnezeu / Duhul lui Hristos / Duhul Sfânt se oferă Dumnezeu şi îşi arată dorinţa pentru o salvare, ce nu
poate să apară decât din exterior. El strigă disperat, apoi îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi
se bucură de realizarea mântuirii prin Domnul Hristos: umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte,
„O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi
trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin pace.... Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al
Isus Hristos, Domnul nostru!...” (Romani 7:24-25). Lui” (Romani 8:5-9). Aceste afirmaţii sunt categorice:
Pentru o exemplificare a implicaţiilor celor două a avea sau a nu avea Duhul lui Hristos (Duhul Sfânt),
legi: Legea lui Dumnezeu şi legea naturii umane ceea ce în context înseamnă a trăi după „legea
păcătoase, să ne imaginăm un cod de legi care prin Duhului de viaţă în Hristos Isus”, înseamnă a fi sau
cerinţele lui ar face viaţa mult mai sigură şi mai uşoară. a nu fi al lui Hristos. Apostolul Ioan descrie acţiunea
De exemplu o lege cu indicatoare aferente, ca în acestei legi prin înţelepciunea şi puterea de a discerne
circulaţie, care să arate omului drumul direct peste şi a controla orice lucrare, simplă sau complexă, sub
ape, fără să mai ocolească sau fără să folosească o acţiunea Ispititorului: „Dar voi aţi primit ungerea din
ambarcaţiune. Această lege s-ar izbi de imposibilitatea partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru... ungerea pe care
împlinirii ei, nu datorită refuzului omului de a asculta de aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă
indicatoare, aşa cum scria apostolul: „am voinţa să fac să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă
binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:18), ci legii învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu
gravitaţiei, care nu permite „umblarea pe mare”. La fel este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat
s-ar întâmpla, dacă indicatoarele ar oferi drumul cel mai ea” (1 Ioan 2:20‑27).
scurt spre piscul unui munte, fără să mai fie străbătute Aşadar neprihănirea nu este rezultatul educaţiei/
colinele şi escaladate stâncile, căci legea gravitaţiei, cerinţelor Legii, ci înnoirii (schimbării) condiţiilor
arată neputinţa omului de a respecta aceste cerinţe. spirituale ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos
Problema în discuţie – împlinirea Legii divine s-a - evident în condiţia unei ascultări întregi, aşa cum
rezolvat prin ispăşirea realizată de Domnul Hristos, în explică apostolul, când leagă îndemnurile Duhului
urma căreia Duhul Sfânt a fost oferit omului răscumpărat, de lucrurile Duhului: „În adevăr, cei ce trăiesc după
aşa cum scrie apostolul în continuare: „Acum, deci, nu îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii
este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile
care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci Duhului, umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8:5).
după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de O nouă natură va căuta alt mediu – lucrurile Duhului,
viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului spre deosebire de lucrurile firii pământeşti. Pentru a
şi a morţii. Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea favoriza trăirea prin Duhul, trebuie evitate prieteniile
pământească (greceşte: carnea) o făcea fără putere lumeşti şi activităţile lipsite de moralitate (Efeseni
(acea lege a „gravitaţiei păcatului”, care nu ne permitea 5:9-18; Iacov 4:4; 1 Petru 2:11). Rămânerea fizică în
să ne înălţăm spre Dumnezeu - Legea păcatului şi a lume trebuie să evidenţieze ieşirea în plan spiritual din
morţii – a păcatului pentru că ea defineşte păcatul şi a lume (Ioan 17:11-18). Astfel se anulează faptele firii şi
morţii pentru că ea pronunţă condamnarea la moarte ca se produc roadele sfinţirii, dar într-un cadru păcătos
plată a păcatului) - Dumnezeu a osândit păcatul în firea îndemnurile vor fi nişte impulsuri prea greu de împlinit,
pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi de aici starea retardată a unora ca a celor din Corint
Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru (1 Corinteni 3). Aici se dă bătălia, aici se vede cine
ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu are permanentizată prezenţa Duhului, dovedită prin
după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile rodire, de aceea suntem sfătuiţi: „... umblaţi cârmuiţi
Duhului.(Romani 8:1-4). Omul născut din Dumnezeu de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci
este duh, nu mai este carne (păcătoasă) şi nu mai este firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul
supus acelei legi de neputinţă. În acelaşi text se explică împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele
modul cum lucrează noua lege, numită „legea Duhului altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi... Şi faptele firii
de viaţă în Hristos Isus”,o definire explicită: lege, pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea:... Roada
pentru că are aplicabilitate generală, a Duhului de viaţă Duhului, dimpotrivă, este...” (Galateni 5:16-22). Tot
pentru că Duhul a generat noua viaţă în om, în Hristos, aici, se face legătura cu conceptul Legii prin care trăim:
pentru că prin El (jertfa Lui) a fost obţinută. „Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege”
Dat fiind coexistenţa în dublă natură (Duhul şi (Galateni 5:18), căci „împotriva acestor lucruri nu este
firea pământească - carnea), până la răscumpărarea lege” (vers. 23). Păstrând legătura cu Romani 6-7, în
trupului, omul are posibilitatea operării după vechea care se prezintă moartea noastră împreună cu Hristos,
sau după noua lege. Procesul sfinţirii împărtăşite, prin răstignire; motivul: condamnarea Legii; efectul:
spre deosebire de sfinţirea atribuită, care ne-a fost aparţinem altuia, lui Hristos, în continuare este scris:
oferită prin credinţă, se realizează prin ascultarea de „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea
îndemnurile Duhului (sfaturile interioare, în minte – pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă
locul de reşedinţă a Duhului Sfânt): „În adevăr, cei ce trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni
trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după 5:24-25).
lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după (continuare în pagina 14)
9
Scrisoarea a XXVIII-a
Îţi înţeleg bine indignarea ce se degajă din ultima ta ei culturale, cât şi faţă de o biserică pe care o numeau
scrisoare cu privire la faptul că cei ce astăzi se numesc cu dispreţ „Sinagoga Satanei”, au ajuns, prin nu ştiu ce
creştini, copii ai lui Dumnezeu, nu se abţin aproape de la metamorfoză blestemată, nu numai să frecventeze din
nimic din ceea ce se numeşte divertisment pentru veacul când în când teatrele cu aceeaşi libertate cu care participă
de acum, astfel că numele de creştin este adânc pătat, la serviciile religioase de duminică, cinematografele şi
pierzându-şi semnificaţia apostolică. Bine ai zis în scrisoarea arenele sportive, sau să răsfoiască fără strângere de
ta, „nu este creştin cel ce în viaţa lui nu face faptele unui inimă reviste rău famate, dar au creat posibilitatea ca
creştin, delimitându-se astfel clar de lumea în care trăieşte toate acestea şi altele să-şi exale miasmele grele în cel
căci dacă numele de creştin este o podoabă sfântă şi dacă mai sfânt loc dat lor de Dumnezeu: căminul. Ştii la ce mă
purtăm fără demnitate acest nume, nu suntem decât nişte refer, mă refer la televizor. Dar să lăsăm acum asta.
porci care poartă în nas belciuge de aur”. Ai dreptate când Printre altele m-ai rugat să identific şi să-ţi transmit
susţii faptul că creştinii veacurilor primare s-au ferit cu grijă textul la care ai făcut o referire aproximativă. Da, textul se
şi de-a dreptul cu oroare, de toate spectacolele păgâne află în opera apologetului Tertulian, care a trăit în cea de-a
ale vremii lor, fiindcă aşa îi învăţau dascălii lor, care prin doua jumătate a secolului al doilea, în lucrarea, De idolatria
predici vehemente le interziceau acest fel de distracţie. (Despre idolatrie), scrisă în perioada premontanistă (asta
M-am bucurat mult citind această observaţie pe care ai este foarte important fiindcă nimeni nu-l va putea învinui
făcut-o lecturând operele Sfinţilor Părinţi şi cred că dorul de rigorism îngust şi sectar). Acesta este deci textul
tău după desăvârşire sporeşte cu cât te adânceşti în aceste care te interesează: „Dacă trebuie să respingem orice
lecturi. În ce mă priveşte, îţi dau dreptate că „...creştinii desfrânare, de ce ne-ar fi îngăduit să ascultăm ceea ce
primelor veacuri ştiau indica precis hotarul dintre viaţa lor nu ne este nici măcar îngăduit să spunem de vreme ce
şi viaţa lumii, ştiau bine ce este îngăduit şi lucrurile de care ştim că bufoneria şi orice vorbă goală e condamnată de
trebuie să se ferească. De aceea era de neconceput ca Dumnezeu? De asemenea, de ce ar fi îngăduit să vedem
ei să participe la spectacolele din circ, fie ele sângeroase ceea ce nu ne este îngăduit să facem? De ce vorbele care
sau nu, la curse de cai, la spectacolele de pe scenele ies din gură îl spurcă pe om, iar cele ce ajung la el prin
teatrelor, sau la alte lucruri pe care le întâlneau în acest ochi şi prin urechi să nu pară a-l spurca, de vreme ce ochii
uriaş Bâlci al Deşertăciunilor care este lumea aceasta. şi urechile slujesc spiritului şi oare poate rămâne curat cel
Evident, intelectualii vremii lor numeau toate acestea şi ai cărui slujitori sunt mânjiţi? Aşadar, interzicerea teatrului
altele „cultură”, creştinii însă le numeau păcat...”. îţi vine din interzicerea desfrânării... Şi dacă tragediile
Ai dreptate în ce-mi scrii şi observaţia asta am făcut-o şi comediile, ce plăsmuiesc crime şi destrăbălări, sunt
şi eu mai demult şi i-am rămas fidel. Vreau însă să-ţi sângeroase şi lascive, nelegiuite şi nesocotite, reamintirea
spun că, în urmă cu ani, am citit o broşură a unui episcop unui lucru netrebnic sau atroce nu face acel lucru mai bun:
însemnat care încerca să îndreptăţească participarea fără ceea ce respingem ca faptă nu trebuie să acceptăm nici
nicio îngrădire a credincioşilor pe care îi păstorea, la toată ca spusă...” (De idolatria, cap. XVII al. 5). De asemeni,
viaţa culturală a lumii, scriind că Biserica a sfinţit toate nu pot să trec cu vederea constatarea ta, făcută cu multă
formele de distracţie, exorcizându-le de duhul păgân cu fineţe, în legătură cu acea stare pe care ai numit-o paralizie
care omul antic venea astfel în comuniune. Am zâmbit interioară, adică lipsa de îndrăzneală a celor credincioşi
atunci citind astfel de afirmaţii puerile făcute de un lider când este vorba să se încreadă în Dumnezeu, stare în care
spiritual inconştient, întrebându-mă dacă un creştin care se ajunge datorită spiritului lumesc în care trăiesc cei mai
citeşte Biblia şi care este familiarizat cu morala evanghelică mulţi. Nu pot decât să-ţi dau dreptate, adăugând că aceşti
îl poate lua în serios. Recunosc azi, cu smerenie, că m-am oameni nu pot trăi totuşi fără sentimentul siguranţei, fie el
înşelat. De atunci mulţimi de creştini, care s-au numit şi fals... Ce se întâmplă de fapt în viaţa acestor oameni la
altădată puritani şi protestatari faţă de lume, cu instituţiile care ai făcut referire?

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
Zilele trecute citind capitolul 18 din cartea Proverbele să spunem că deşi sunt aproape, sunt totuşi departe, pe
am asociat pentru meditaţie două versete: când Dumnezeu, în care trebuie să ne punem încrederea,
• „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit deşi este departe, este totuşi aproape. Nu am în vedere
fuge în el şi stă la adăpost”; aici acea idolatrie vulgară în expresia ei antică, proprie
• „Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în doar unui păgânism primitiv, când zeitatea făcea parte din
închipuirea lui, ea este un zid înalt” (Proverbe 18:10,11). natură, iar închinarea se încadra în relaţia dintre om şi
Mă gândeam că ambele texte, într-o expresie natură, ci acest tip de idolatrie sofisticat, deşi în esenţă
antitetică, vorbesc despre acelaşi sentiment - sentimentul acelaşi cu cel al păgânilor, foarte greu identificabil astăzi
siguranţei pe care unii îl au în Domnul, precum într-o şi totuşi prezent în viaţa şi închinarea multor credincioşi.
fortăreaţă puternică în care aleg să rămână, prin sfinţenie Întrebări ca: Cine este sursa bucuriei mele? Cine
şi ascultare de El, pe când alţii în schimb, izgoniţi de îmi conferă sentimentul de siguranţă şi împlinire? Unde
propria lor inimă din acest adăpost, fac din avere, din bani, îşi află inima mea liniştire? şi altele ca acestea, trebuie să
sănătate sau relaţii, cu ajutorul unei închipuiri îndrăzneţe, facă neapărat parte din cercetarea de sine. Cât de tragic
tot felul de burguri cu ziduri înalte, pentru ca astfel să se poate fi să ne zidim viaţa pe închipuire şi să credem că
ştie la adăpost... La cei dintâi lucrează credinţa şi dreapta bunurile acestei vieţi ne oferă suficientă garanţie pentru a
judecată, la ceilalţi necredinţa şi imaginaţia contaminată fi paznicul de încredere căruia să-i încredinţăm bunul cel
de un soi de nebunie. M-am întrebat unde ar trebui să caut mai de preţ – viaţa.
obârşia acestui sentiment al siguranţei care este mai mult Crede-mă că nici nu ştiu cum să numesc această
decât un sentiment, este chiar o nevoie proprie oricărei atitudine, în care a ajuns omul înşelat de propria lui
fiinţe umane ? Cine ştie...? Poate le-aş putea afla în acea închipuire. A ajuns să creadă, pe de-o parte, că este sub
dramatică frângere de comuniune originară, comuniunea protecţia averii lui, iar pe de alta, forţat de împrejurări,
cu Dumnezeu, când făptura umană învăluită în spaimele fiindcă averile sunt pândite de armate întregi de pizmaşi,
lepădării s-a descoperit cu uimire că este cu mult mai că el este paznicul cel mai vajnic şi vrednic de încredere
puţin decât era şi nicidecum mai mult decât a fost, după al acestor averi. Care este însă adevărul? Cine pe cine
cum a sugerat Şarpele. Se pare că atunci frica a căpătat păzeşte? Averea poate fi un paznic credincios? Iată
dimensiuni de coşmar, panicând fiinţa umană şi deformând mărturia Scripturilor pe care le cercetezi: „... în câştigurile
grav nevoia de ocrotire. Astfel că, rupt de Dumnezeul celui rău este tulburare” (Proverbe 15:6) sau „Cel lacom
lui care i-a oferit protecţie şi o Grădină a desfătărilor şi de câştig îşi tulbură casa...” (Proverbe 15:27) sau „Cel ce
nedorind să se întoarcă, omul s-a lăsat pradă imaginaţiei vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit”
sale construind şi refugiindu-se în amăgitoare fortăreţe de (Proverbe 28:20). Cât despre om, când este vorba de
fum şi năluciri: s-a născut astfel cetatea (Geneza 4:17), avere, este paznicul cel mai neputincios şi vrednic de
arsenalele militare (Geneza 4:22), colectivismul de turmă compătimit, căci a păzi valurile mării să nu se frământe
(Geneza 11:4), marile acumulări de bogăţie (Geneza sau vânturile să nu sufle, ori vulturii să nu se ridice în
14:11), războaiele (Geneza 14:1-10) etc.,... Refuzând văzduh şi a fi paznicul propriei bogăţii, este tot una. „Abia
cu obstinaţie să accepte că tot ce se câştigă, uneori atât ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi
de lesne, într-un ceas cu noroc înşelător, precum banii, face aripi şi ca vulturul îşi ia zborul spre ceruri” (Proverbe
bogăţiile sau altceva, se poate pierde pe neaşteptate, 23:5). Textul spune că bogăţia este atât de nestatornică
datorită nestatorniciei lumii şi fragilităţii acestor bunuri, încât nici măcar nu se lasă privită îndelung şi ce tragedie,
şi, sedus de închipuirea lui alterată de păcat, din fiu al preaiubite, o ce tragedie! Şi câţi creştini şi-au făcut un ideal
lui Dumnezeu precum era, omul a devenit un fel de din a acumula fără cumpăt aceste himere. Nici că poate fi
progenitură a unor iluzii mincinoase. Fără să-şi dea o prostie mai monumentală ca asta, adică să laşi credinţa
seama că separându-L prin necredinţă pe Dumnezeu cea bună în ocrotirea sigură a Dumnezeului Atotputernic
de darurile Sale, omul va fi nevoit, în virtutea acutei lui şi să te laşi călăuzit de iluzia oarbă...
nevoi de securitate, să atribuie prin închipuire, lucrurilor Ce spui tu de aceste texte?
vieţii acesteia prerogative divine, dizolvându-L astfel pe • „Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc...”
Dumnezeu în propria-l creaţie. Va cădea în panteism, (Proverbe 10:2);
divinizând lucrurile şi închinându-li-se. Această atitudine • „în ziua mâniei bogăţia nu slujeşte la nimic...”
idolatră faţă de lucruri va furniza omului de-a lungul istoriei (Proverbe 11:4);
mincinosul sentiment al siguranţei, al confortului sigur. • „Cine se încrede în bogăţii va cădea...” (Proverbe
Odată, un păgân curios să ştie de ce Dumnezeu 11:28);
i-a vorbit lui Moise din tufişul unui rug şi nu dintr-un loc • „Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o
încărcat cu multă măreţie şi semnificaţie, cum ar fi un deşertăciune care fuge şi ea duce la moarte” (Proverbe
Templu, un munte sau o furtună, s-a adresat unui rabin 21:6).
pentru răspuns. Răspunsul dat de rabin a fost neaşteptat: • „Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia,
„Ca să ne înveţe că nici un loc pe lume, nici un lucru şi nici va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă”
chiar un biet tufiş nu e lipsit de prezenţa Lui Dumnezeu” (Proverbe 22:16);
(Talmud, Exod Raba 2,9). Este adevărat că Dumnezeu • „Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu
este în toate lucrurile, dar nu se identifică cu ele şi de rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24);
aceea o încredere în lucruri nu înseamnă şi o încredere în
(continuare în pagina 15)
11
Dumnezeu, ci mai degrabă, idolatrie. Iar despre idoli putem
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Vorbirea
credinciosului
acesta a răspuns: «Mă duc, doamne!» Şi nu s-a
dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?”
«Cel dintâi», au răspuns ei...” (Matei 21:28‑31).
Atunci de ce un studiu despre vorbire şi nu un
studiu despre fapte? Pentru că voia Tatălui o fac
cei ce chiar dacă vorbesc rău - „nu vreau”, totuşi
au fapte bune? Nu, întrucât pilda aceasta a pus
în contrast două atitudini greşite: vorbire rea +
faptă în ascultare şi vorbire bună + faptă rea. La
concluzia „cel dintâi” spusă de preoţi şi bătrâni,
Domnul Isus concluzionează astfel: „Adevărat vă
spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră
în Împărăţia lui Dumnezeu….”

D
umnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea Şi acum întrebăm de ce merg acele
de a vorbi, pentru a putea exprima ceea categorii de oameni înaintea lor în Împărăţie?
ce gândim şi simţim. Este adevărat Pentru faptele lor dintâi? Nu! Pentru credinţa şi
că sunt şi oameni muţi, ce nu pot vorbi, dar căinţa lor. Domnul Isus a spus: „Dar vameşii şi
totuşi ei comunică prin gesturi, semne care au curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul
un corespondent în graiul omenesc. „Vorbirea acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi” (v. 32).
omenească este o emanaţie a spiritului aşezat de Deci „cel dintâi” a făcut voia tatălui pentru că s-a
Dumnezeu în om. Datorită originii superioare a căit, i-a părut rău şi şi-a schimbat şi vorba şi fapta.
spiritului omenesc, graiul omenesc se deosebeşte Contează cum sfârşim: în vorbă şi faptă. Sau
de toate manifestările celorlalte vieţuitoare. putem crede că fiul bombănea mereu „nu vreau” în
Structura ordonată a limbajului omenesc a făcut timp ce lucra? Nu! Deci contează ce vorbim! Dacă
posibilă întocmirea unor studii gramaticale, care vrem cu adevărat să facem voia Tatălui trebuie să
au descoperit legi precise ce stau la baza fiecărei gândim, să vorbim şi să facem bine.
limbi. Vocabularul, care datorită spiritului inventiv Pe acestă temă apostolul scria: „Toţi greşim
al omului, continuă să se îmbogăţească, a prilejuit în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire,
întocmirea a fel şi fel de dicţionare şi enciclopedii. este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu
Graiul omenesc izvorăşte din spiritul omului”.1 tot trupul... Limba este şi ea un foc, este o lume
Auzim tot mai des expresia: „Nu contează de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele
ce vorbim, contează ce facem”. Adevărul este că noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata
faptele ne infirmă sau confirmă vorbele noastre vieţii, când este aprinsă de focul gheenei” (Iacov
frumoase, ca în cazul fariseilor sau în pilda celor 3:2-6). Aşadar, un control desăvârşit asupra limbii
doi fii: „..«Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia ne ajută să ne stăpânim tot trupul, iar lipsa acestui
despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta control ne duce la întinarea întregii fiinţe. De altfel
Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe vorbirea noastră trădează ceea ce avem în inimă,
de Mine. ..»” (Marcu 7:6-7); „Ce credeţi? Un om în gând şi faptele ce urmează să le facem mai
avea doi feciori şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: curând sau mai târziu, chiar dacă un timp ştim să
«Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!» «Nu ne prefacem prin vorbe. Când inima ne e plină de
vreau», i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a rău vom da afară ce-i rău, „căci din prisosul inimii

12 dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul vorbeşte gura” (Matei 12:34 b).
De ce un studiu despre vorbire?
Pentru trei argumente, ba chiar pentru
patru, aşa cum urmează: 4. Duhul Sfânt
1. Legătura
şi vorbirea
„Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au
dintre rodire şi vorbire început să vorbească în alte limbi, după cum le
„Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori da Duhul să vorbească” (Fapte 2:4); „Şi vorbim
faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea
cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul
putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească
răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei pentru lucrurile duhovniceşti” (1 Corinteni 2:13).
12:33-34); „Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea Oare numai când vorbim în alte limbi sau când
şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare predicăm, trebuie să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să
din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce ne călăuzească? Sigur că nu! Un om călăuzit de
şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin Duhul Sfânt trebuie să arate aceasta, nu numai la
să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici slujbe sfinte, ci şi în toate momentele vieţii. „Căci
apa sărată nu poate da apă dulce” (Iacov 3:10- toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu
12). A spune că cineva „e rău de gură dar bun la sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14).
suflet” înseamnă să contrazicem aceste versete. Concluzie: „Lucrul cel mai bun dar şi cel
De altfel şi vorba noastră este tot o faptă bună sau mai rău din lume” este limba2, ceea ce rebuie să
rea. Domnul caută roadă în faptele noastre, dar şi constatăm cu teamă, ca profetul: „Atunci am zis:
în vorbele noastre. «Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu
buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor

2. Judecata
tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe
Împăratul, Domnul oştirilor!»” (Isaia 6:5). Un om
după gânduri, vorbe şi fapte sincer, care se află în prezenţa lui Dumnezeu, îşi
„Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor va cerceta şi vorba, nu doar fapta.
da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l
vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără (va urma – lecţia 2 Tăcerea)
vină şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12:
36); „Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor!...” Cristian Dan
(Isaia 66:18a). Uneori ne scuzăm că în vorbire toţi
greşim (Iacov 3:2), însă aceasta nu ne dă dreptul Note
să păcătuim cu vorba. Una e greşeala fără voie 1. Trandafir Şandru, Pneumatologie, pag.194,195,
şi alta e când ştim că e rău ceea ce am vorbit. Bucureşti, 1991;
Aceasta ar trebui să ne facă conştienţi de păcat, 2. „Unui om înţelept din Grecia cu numele PITTAKOS,
nu să găsim scuză pentru păcat. un rege egiptean i-a trimis un animal de jertfă cu
rugămintea ca să-i trimită înapoi partea cea mai

3. Fericirea
bună şi partea cea mai rea din el. Înţeleptul i-a
trimis regelui o singură bucată şi anume limba, cu
în funcţie de vorbire remarca: «Limba este partea cea mai bună dar în
„Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă acelaşi timp şi cea mai rea». Şi lucrul acesta se
zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele poate observa la om. Atunci când se foloseşte limba
de la cuvinte înşelătoare” (1 Petru 3:10). Vrei să spre bine, ea este partea cea mai bună, dar când se
fii fericit - să fii scutit de unele necazuri? Printre foloseşte spre rău, ea este partea cea mai rea din
altele nu uita şi ce scrie în Proverbe 21:23 – „Cine trupul său”.
îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de
multe necazuri”. În lume nu suntem scutiţi de toate
necazurile, dar totuşi putem evita acele necazuri
care sunt consecinţe ale păcatelor. Deci putem fi
scutiţi de necazurile care provin în urma vorbelor
noastre, dacă suntem atenţi în vorbire.
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 9)
adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ai lui Dumnezeu” (Romani 8:12-16). Dacă nu suntem
ÎN PLANUL VEŞNIC ascultători, după ce „El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în
inimă arvuna Duhului” (2 Corinteni 1:22), atitudinea în
A LUI DUMNEZEU cauză va fi considerată păcat de neiertat, căci „... oricui
va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta” (Luca
12:10). Omul poate beneficia de har sau îl poate respinge,
Din cele prezentate rezultă că un om născut din caz în care, prin hulă (păcat cu voie) cel convertit pierde
nou poate păcătui (dacă dă drept firii pământeşti – posibilitatea mântuirii, ca evreii care se împotriveau
cărnii, cu slăbiciunile ei să se manifeste) sau poate să Duhului Sfânt (Fapte 7:51). Dumnezeu, după expirarea
nu păcătuiască (dacă ascultă îndemnurile Duhului şi se vremii de îndurare „va da mânie şi urgie celor ce, din
păstrează departe de lume). Abia la proslăvire vom fi duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de
în condiţia neprihănirii sigure. Acum „suntem copii ai lui nelegiuire” (Romani 2:8). „Căci, dacă păcătuim cu voia,
Dumnezeu” (în carne şi oase – de aceea „lumea nu ne după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne
cunoaşte – vers 1), atunci când Se va arăta El, vom fi nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată
ca El” (1 Ioan 3:2). Astfel se înţelege Romani 6:21-22 - a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei
„Şi ce roade aduceaţi atunci? (sub jurisdicţia Legii, dar răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără
în incapacitatea respectării ei) Roade, de care acum milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră
vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare
moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului,
şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu (prin ascultarea de cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?...
îndemnurile Duhului şi trăirea în lucrurile Duhului), aveţi Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui
ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”. Fiecare viu!” (Evrei 10:26-31) „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în
generaţie de credincioşi a avut harul „să trăiască după slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne
Dumnezeu, în duh”(1 Petru 4:6), fapt ce se va confirma rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine
definitiv la înviere, tot prin lucrarea Duhului. negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este
Se poate ridica întrebarea mântuirii celor din Vechiul năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi
Testament, în condiţia inferioară în care se aflau, înainte după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27).
de aducerea jertfei de ispăşire. Potrivit cu dispensaţia Aşadar, să fim atenţi: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt
lor, au fost educaţi în principiul jertfei substituitoare, iar al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
Duhul lui Dumnezeu a lucrat şi în vremea aceea (Geneza răscumpărării” (Efeseni 4:30). Cei care refuză repetat
6:3; Isaia 63:10; 1 Corinteni 10:1-4). Ei nu au fost lipsiţi să „rodească” - să dea voie Duhului Sfânt să realizeze
de favoarea divină, dar noi avem ceva mai bun (Evrei şi să păstreze sfinţenia în ei, complăcându-se în stări
11:39-40), după cum a fost promis prin profeţi, pentru păcătoase „este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi
zilele din urmă: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură... Da, chiar şi Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6).
peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele Starea lor şi destinul ce-i aşteaptă este comparat cu un
acelea, din Duhul Meu şi vor prooroci” (Fapte 2:17-18). pământ care prin binecuvântarea Domnului trebuie să
În condiţia harului, oferta este mai bogată, dar rodească, în caz contrar intră sub blestem: „Când un
şi responsabilitatea este mai mare. „Căci Domnul pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi
este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat,
slobozenia” (2 Corinteni 3:17), adică avem bucuria capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacă aduce
să facem binele din proprie intenţie, prin asistenţa spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat
binecuvântată a Duhului Sfânt, împlinindu-se astfel şi sfârşeşte prin a i se pune foc” (Evrei 6:6-8). Retragerea
promisiunea Domnului, care a zis: „Când va veni Duhului lui Dumnezeu, dă „dreptul” apariţiei – lucrării unui
Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească duh rău, ca şi în cazul lui Saul (1 Samuel 16:14-15).
în tot adevărul...” (Ioan 16:13); „Dar Mângâietorul, adică În acest context devine imperativă rugăciunea lui
Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, David: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul
vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea
tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26) „Aşa dar, fraţilor, noi dreaptă!” ( Psalmul 143:10).
nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după
îndemnurile ei... Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca (va urma)

14
să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care
ne face să strigăm: «Ava! adică: Tată»! Însuş Duhul Iosif Anca
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 11)

SCRISOAREA a XXVIII-a ciudat de orice bun material, chiar nesemnificativ, dar îl
simţi suficient pentru a-ţi spori suspect de mult acea linişte
esenţială după care tânjeşti...
Iartă-mă pentru această incizie în sufletul tău, dar
cum îţi dai seama ţi-am scris aşa cum se cuvine între
Să-ţi mai spun ceva, legat de această fortăreaţă care prieteni - cu bună cuviinţă şi cu o îndrăzneală cuminte fără
nu este într-un fel decât o cetate a păcatului şi anume, să intru în prea multe amănunte.
cu cât această cetate devine mai puternică cu atât creşte În încheiere, mă rog să-ţi închizi ochiul rece, de
nesiguranţa celui ce se ascunde în ea, cu atât mai mult îi gheaţă, al minţii şi să deschizi privirea caldă a inimii peste
sporesc grijile, neliniştile, iar somnul devine tot mai puţin şi aceste cuvinte:
mai subţire... Cel ferecat înăuntru se simte pândit de colţii • „...dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi
celor ce-l invidiază, pe care neputându-i identifica, urăşte liniştit fără să se teamă de vreun rău” (Proverbe 1:33);
pe toţi cei din preajmă, iar săracii cu care ar trebui să fie • „în dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei bogăţie
milostiv sunt socotiţi cei mai mari duşmani, căci a le dărui şi slavă” (Proverbe 3:16);
din bunurile lui ar însemna să-şi demoleze cu propriile • „Când te vei culca vei fi fără teamă şi când vei
mâini fortăreaţa construită cu atâta trudă, devenind astfel dormi somnul îţi va fi dulce” (Proverbe 3:24);
vulnerabil... • „Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel
Îţi aminteşti de bogatul nebun din parabola nevinovat...” (Proverbe 10:29);
evanghelică spusă de Domnul Hristos? În loc să-şi afle • „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat, el
liniştea când bogăţiile i-au sporit prin rodnicia ţarinilor, o este un scut pentru cei ce se încred în El” (Prov. 30:5).
întrebare i-a furat odihna multor nopţi şi zile, sfredelindu-i Ar fi o pagubă, cred, să nu-ţi descriu acum, în
mintea: „Ce voi face?”. Cred că întrebarea aceasta este încheiere, cum arată chipul cetăţii pe care credinţa
cea mai prezentă şi cea mai chinuitoare şi astăzi pentru şi-o alege ca refugiu, cetate tare, fortificată cu nouă
unii ca aceştia, este ca un foc molcom la care li se rânduri de ziduri, care nu sunt rod al închipuirii
perpeleşte sufletul. cuiva, căci descrierea este făcută chiar de Domnul
În vârtejul atâtor nelinişti, în loc să ajungă la Dumnezeu, Ctitorul acestei cetăţi şi care în cel dintâi
limpeziri, mintea li se înceţoşează şi mai mult, ajungând text pus începătură acestei scrisori se numeşte
să se socotească stăpâni nu numai pe ţarini, ci şi pe... Numele Domnului: „Domnul S~a pogorât într-un nor, a
timp „...ai multe bunătăţi strânse pentru multe zile”. stătut acolo lângă el (este vorba de Moise) şi a rostit
Câtă nelinişte, câtă nesiguranţă, câtă nebunie! De fapt Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui
astfel de fortăreţe, de ziduri înalte se pot construi şi şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu
fără Dumnezeu, adică poţi să devii bogat fără însoţirea plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de
Atotputernicului, dar zilele, timpul, cea mai preţioasă bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea
avere... aceasta o dă Dumnezeu. până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea,
Dar să te crezi stăpân şi peste timp... Şi spune‑mi, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat
ce valoare au cele dintâi fără aceasta din urmă? Din drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor
păcate, ceea ce am constatat, dar şi altele ca acestea, în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al
se întâmplă adesea unor credincioşi, care, glumind patrulea neam” (Exodul 34:5-7). Dacă vei alege în toată
cu păcatul (Proverbe 14:9), cad pradă acelei paralizii vremea să te refugiezi din faţa vitregiilor lumii şi vieţii
lăuntrice, pierzându-şi încrederea în Dumnezeu. în acest turn inexpugnabil care este Numele Domnului,
Să-i las însă pe aceştia şi să mă duc mai departe, vei putea să cânţi des cântarea profetului Habacuc:
căci mi-ai mărturisit zilele trecute într-o scrisoare pe care „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da
am păstrat-o, că uneori eşti mâhnit la gândul că nu ţi-ai nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor
pus inteligenţa în a deschide o afacere. Gândul în sine nu da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în
este rău, dar să nu crezi că eu nu am sesizat acolo mai grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura
în adâncul tău, solul ascuns din care a încolţit această în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul, Dumnezeu este
buruiană... Mă îndoiesc că ai conştientizat suficient de tăria mea” (Habacuc 3:17 -19a).
bine motivaţia intenţiilor tale, dar din cuvintele scrisorii am În încheiere, îţi doresc multă sănătate în Domnul şi
înţeles mai degrabă că de fapt vrei să-ţi construieşti „un zid dacă totuşi vrei să faci o afacere, să strângi avere şi să fii
înalt”. Ştiu, sunt momentele în care treci prin adânci crize bogat pentru a fi mai sigur de viaţa ta, prietenia noastră nu
sufleteşti şi când ai impresia că credinţa nu-ţi mai oferă se va rupe, ci va rămâne doar cu o condiţie: să-i pui pe cei
nimic, iar în suflet zile în şir simţi o stranie foame de a săraci paznicii averilor tale.
păcătui... De aici, cred, lipsa de îndrăzneală de a te arunca Cu bine!
în braţele nevăzute, dar întinse şi sigure al lui Dumnezeu

15
şi ezitarea de a te refugia în „turnul cel fortificat” care este Zaharia Bica
Numele Lui. În schimb, nu numai că te bucuri într-un mod
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte

Vremea cercetării
de mai marii voştri,
care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

„...n-ai cunoscut vremea
când ai fost cercetată”
(Luca 19:44)

Odată, un fermier irlandez necredincios, a scris editorului
unei reviste creştine din localitate, un experiment arogant
şi sfidător pe care l-a conceput şi aplicat în fermă: „Anul
acesta mi-am arat ogoarele duminica, am grăpat şi
fertilizat duminica, am plantat şi cultivat duminica. Cum
vă explicaţi, voi creştinii, aceasta?” Scrisoarea fiind
expediată la 1 octombrie, editorul i-a dat zilele următoare
răspunsul: „N-aţi reuşit, domnule fermier, să epuizaţi prin
acest experiment răbdarea divină (vezi Eclesiastul 8:12),
iar Dumnezeu nu încheie socotelile cu dumneavoastră
în luna octombrie. Totuşi, va trebui să daţi socoteală de
Dacă pentru cetăţile din Israel unde fuseseră faptele dumneavoastră la timpul rânduit de Dumnezeu
făcute cele mai multe minuni, dar care nu se pocăiseră, (vezi Eclesiastul 8:11,13; Apocalipsa 22:12). În Luca 12
Domnul Isus are cuvinte de mustrare şi judecată (Matei găsim că Dumnezeu a dat unui fermier bogat o recoltă
11:20-24), apropiindu-se de Ierusalim, plânge pentru îmbelşugată, ca să-i cerceteze astfel gândurile, atitudinile
cetate şi prevesteşte distrugerea ei, pentru ca n-a şi faptele, care fiind egoiste şi lumeşti, n-au mulţumit pe
cunoscut vremea cercetării divine (Luca 19:41-44). Dumnezeu, iar judecata divină, menţionată în versetul 20
Biblia spune clar că Dumnezeu îi cercetează pe a fost aplicată îndată. S-ar putea, pentru dumneavoastră
oameni şi-i judecă atât personal (Psalmul 139:1-4, 23- dacă vă smeriţi în faţa Adevărului, Stăpânul universului
24), cât şi colectiv, ca popor a lui Dumnezeu (Psalmul să vă mai acorde har, pentru că este scris: „Dumnezeu
7:8; Luca 7:16). Privind cu seriozitate acest adevăr, stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”
este necesar ca noi cei credincioşi, pe lângă cercetarea (1 Petru 5:5).
personală (1 Corinteni 11:28), să urmărim creşterea Prezint în continuare reacţia unor oameni în
spirituală şi înnoirea vieţii din zi în zi, după modelul vremea cercetării:
suprem (2 Corinteni 4:16; 5:17). Despre Domnul Isus, Mila Constantin din satul Iermata, judeţul Arad.
pilda lui Dumnezeu pentru noi, este scris: „...Isus Mergea (pe la mijlocul lui martie, 1934) să macine
creştea în înţelepciune (intelectual), în statură (fizic) şi porumb la moară în localitatea învecinată, Mocrea,
era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu (spiritual) şi unde a găsit câţiva oameni adunaţi în jurul fratelui
înaintea oamenilor (emoţional) (Luca 2:52). Este bine Bulza Petru, în timp ce acesta citea un articol din revista
să verificăm şi noi cum progresăm în aceste domenii. „Cuvântul Adevărului”, numărul 2/1934. Prin cuvintele
Vremurile pe care le trăim sunt grele (2 Timotei pe care le asculta, Domnul a cercetat şi a mişcat inima
3:1-5) şi implică multe pericole pentru poporul acestui om. Cuvântul citit arată cum Domnul Isus S-a
sfânt (Luca 21:34-36) şi stă în responsabilitatea descoperit lui Saul din Tars, pe drumul Damascului
conducătorilor să-l înştiinţeze (Ezechiel 3:17-21) căci: şi acolo i-a vorbit cu autoritate şi multă putere (Fapte
„Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti 9:3-8; 26:13-20), determinând schimbarea planurilor
de lupta?” (1 Corinteni 14:8). Despre căpeteniile acestui aprig prigonitor al creştinilor, care a devenit
seminţiei lui Isahar, care ne pot servi de exemplu, apoi, urmaş al Domnului Isus şi apostol al neamurilor.
vechile cronici sfinte menţionează că erau: „oameni Impresionat de cele auzite şi fiindcă îl cunoştea pe
care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce fratele Bulza Petru din timpul stagiului militar, cere de
trebuie să facă Israel...” (1 Cronici 12:32). Călăuzirea la acesta pentru câteva zile revista şi citeşte în ea,
şi umplerea cu Duhul Sfânt a predicatorului zilelor remarcând şi un verset de aur scris imediat sub titlu: „El
noastre, depinde mult de închinarea personală a lui. de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului,
Porunca Domnului Isus: „...Intră în odăiţa ta, încuie-ţi ca să fim un fel de pârgă a făpturilor lui” (Iacov 1:18).
uşa şi roagă-te Tatălui tău” (Matei 6:6) este vitală, dar... Căutând să înţeleagă acest verset aşezat pe prima
mult neglijată astăzi. pagină a revistei, simte în inimă cercetarea Domnului
Să urmărim în continuare cercetarea divină sub şi citeşte mai departe articolul „Am păzit credinţa” de
cele două aspecte ale sale: Gheorghe Bradin, unde scrie că apostolul Pavel a
1. Cercetarea gândurilor inimii (1 Cronici 28:9) mers în Ierusalim la apostoli (Fapte 15:2). Când a dat
Biblia avertizează: „Domnul este înălţat: totuşi... peste lucruri greu de înţeles, s-a dus la vecinul Sighete

16
cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi” (Psalmul 138:6). (continuare în pagina 19)
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,
Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”
Evrei 13:7

Familia Voronaev
În luna mai, Nikita Cerkasov şi Ekaterina Başkirova Voronaev nu predica numai în biserică, ci încerca pe
se căsătoresc, cununia având loc în Biserica Baptistă din cât posibil să vestească Vestea Bună şi oamenilor din afara
Taşkent. Dar înainte de cununie, pentru siguranţa lor, fraţii adunării. Astfel, prin mărturia lui, se converteşte un negustor
l-au sfătuit pe Nikita să-şi schimbe numele. Unul din fraţi, înstărit, P.S. Svecinikov, de la staţia Manciuria, de pe calea
Ivan Efimovici Voropaev i-a oferit paşaportul său. Pentru ferată chineză. Mai târziu acest negustor îl angajează pe
ca să excludă posibilitatea de a fi recunoscut de către cei Voronaev, în funcţia de contabil în întreprinderea lui. Stilul
care-l ştiau pe adevăratul Voropaev, au schimbat o literă lucrării lui Voronaev ar trebui să fie un exemplu pentru toţi
din numele lui de familie – astfel numele de Voropaev a credincioşii, care câteodată uită să-L mărturisească pe
fost schimbat în Voronaev, acesta fiind noul nume al lui Cristos la locul lor de muncă, căci „vai de mine, dacă nu
Nikita Cerkasov. Devenise prea periculos să mai rămână vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16). Astfel că, la locul
în Taşkent şi fraţii i-au sfătuit pe tinerii căsătoriţi să plece de muncă a lui Voronaev s-au convertit mulţi angajaţi de-ai
în Siberia. În acea vreme încă nu a existat calea ferată lui Svecinikov la baptism, iar în curând la staţia Manciuria,
directă între Asia Mică şi Siberia. Aceasta va fi construită este deschisă o adunare baptistă. Tot aici, la data de
mai târziu de către miile de condamnaţi în sângeroasa 1 decembrie 1911, se naşte şi primul băiat al familiei lui
epocă a lui Stalin. Cei doi au fost nevoiţi să călătorească Voronaev, Pavel.
prin Aşhabad, Kizîl-Arvat, Krasnovodsk, Baku, pe Marea Probabil Dumnezeu a considerat misiunea lui
Caspică până la Astrahan, iar de acolo, pe râul Volga până Voronaev în acel loc terminată şi urmează o nouă mutare,
la Samara şi apoi până în Omsk, unde exista o biserică la Harbin, unde postul în funcţia de contabil la o mare
baptistă destul de mare, condusă de G.I. Mazaev. întreprindere condusă de V.N. Mecinicov era deja pregătit.
Familia lui Voronaev a călătorit prin Siberia timp de Continuând să predice şi în biserica locală din Harbin,
patru ani. S-a dovedit că nici aici ochiul securităţii ţariste nu Voronaev se dovedeşte a fi şi un foarte bun organizator
dormea. Predicatorul neobosit a fost remarcat şi a început al vieţii bisericeşti. În curând, el este ales conducătorul
să fie urmărit. De aceea, din Omsk a trebuit să se mute în adunării respective, deşi munca aceasta nu a durat mult.
Novosibirsk, unde se angajează ca şi conţopist la notarul În iunie 1912, încep represaliile împotriva creştinilor
Izosimovici. Înainte de Crăciunul anului 1908, este nevoit evanghelici din Harbin. Într-o zi, familia lui a fost „vizitată“
să se mute din nou, de data aceasta la Krasnoiarsk, unde de un jandarm. Din fericire stăpânul casei era plecat.
Nikita, devenit fratele Ivan, folosindu-şi darul de a scrie Era clar că ameninţarea arestului este foarte reală, soţii
frumos, îşi găseşte iarăşi de lucru la notar, continuând Voronaev nu aveau de ales şi trebuiau să se pregătească
să predice în timpul liber. În primăvara anului 1909, din să plece din oraşul Harbin. În acest timp Voronaev, află de
cauza presiunii crescânde a securităţii, a urmat o altă la unii prieteni că un număr de familii baptiste au plecat
mutare, în Irkutsk, unde după obiceiul deja format, se în America, în San Francisco. În condiţiile date, aceasta
angajează ca şi conţopist la notarul local, Razumovski. părea a fi singura cale spre libertate.
În Irkutsk, Voronaev vizitează satele din împrejurimi în Discutând cu soţia, au căzut de acord ca primul să
fiecare duminică. Astfel ajunge să deschidă o adunare plece Ivan, iar apoi, după ce se stabileşte la locul nou, să
baptistă în satul Sludeanka, în apropierea lacului Baikal îi trimită invitaţie şi Ekaterinei şi copiilor lor. Fără să mai
şi în localitatea Zima. În Irkutsk, în 10 mai 1909 se naşte stea pe gânduri, Ivan Efimovici pleacă spre Darian, de
prima fetiţă a lor, Vera, numele căreia simbolizează felul de unde merge cu vaporul până în oraşul japonez Kobe, iar
viaţă dus de părinţii ei – prin credinţă (cuvântul rusesc vera de acolo după 10 zile, pleacă cu vaporul spre America.
înseamnă credinţă – n.tr.). Însă şi aici norii încep să se În 25 august 1912, ajunge în San Francisco, aşteptat cu
adune asupra capului lui Voronaev şi, în septembrie 1909, căldură de către fraţii baptişti. Drumul din Harbin până
familia se mută la Blagoveşcensk, unde Voronaev se în San Francisco a durat aproximativ două luni. Biserica
angajează în funcţia de contabil la Societatea Comercială baptistă, dorind să-l ajute pe tânărul predicator, îl trimite
de pe Amur. Aici, în Blagoveşcensk, se refugiau mulţi la Seminarul Teologic Baptist din Berkeley, lângă San
creştini evanghelici, căutând să se ascundă de persecuţiile Francisco. Aflând că soţia lui Ivan era încă în Harbin, fraţii
şi urmăririle securităţii ţariste şi ale Bisericii Ortodoxe. baptişti au adunat suma de bani necesară pentru drumul
Voronaev continuă lucrarea lui de predicare în biserica lor până în America. Peste câteva luni, Ekaterina şi copiii

17
baptistă locală, care a devenit destul de mare la număr, au ajuns la San Francisco. Aproape imediat după sosirea
condusă de G.I. Şipkov. (continuare în pagina următoare)
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

lor, în 2 decembrie 1913, s-a mai născut un băiat în familia supravegheată de către un ofiţer rus... Aşa că Ivan Efimovici
lor, căruia i-au pus numele Alexander. a fost trimis la New-York... Acolo exista o şcoală Biblică...
La seminar, Ivan învaţă limba engleză şi se adânceşte Institutul Biblic.
tot mai mult în istoria mişcării evanghelice. El studiază — Dar în acel timp încă eraţi baptişti?
serios Scriptura, precum şi învăţăturile şi predicile marilor — Da, eram baptişti. Am primit botezul cu Duhul
evanghelişti: Conrad Grebel, George Blaurock, Felix Sfânt în timp ce eram la New-York.
Manz, Michael Sattler. La vremea lor, aceştia au condus Văzând binecuvântarea cu care era însoţită activitatea
mişcarea anabaptistă (din limba greacă anabaptizo lui de predicator şi misionar, conducerea Uniunii Baptiste
– a se boteza din nou) din Elveţia. Voronaev admiră îi încredinţează lui Voronaev postul de pastor într‑una din
personalităţile remarcabile ale anabaptismului, pe doctorul bisericile ruse din New-York. Oraşul New-York era ticsit de
în teologie, Balthasar Hubmaier şi soţia acestuia Elizabeth emigranţi din ţările europene, din cauza Primului Război
Hügline, slujirea lor jertfitoare şi curajul în faţa morţii. Mondial. De trei ani, întreaga Europă se afla sub teroarea
(În anul 1527 regele Boemiei şi al Moraviei, Ferdinand Primului Război Mondial, care a secerat milioane de vieţi,
al Austriei îi aruncă în puşcărie pe cei doi soţi, iar în 10 a distrus familiile a zeci de milioane de oameni, a cauzat
martie 1528, doctorul Hubmaier a fost ars pe rug, ultimul nişte suferinţe colosale popoarelor europene. Mulţi care
lui cuvânt rostit fiind numele lui Cristos. În timpul execuţiei, au reuşit să scape de grozăviile războiului păreau a fi
soţia lui, Elizabeth îl îndemna să aibă curaj şi să-I rămână nişte tăciuni scoşi din foc. Inimile multora erau zdrobite şi
credincios lui Dumnezeu. După expresia unuia dintre aveau nevoie de mângâiere. În acest context, chemarea
vrăjmaşii lui, el a rămas tare până la sfârşit, „ca o stâncă de creştinilor era cum nu se poate mai potrivită – să ducă
neclintit“. După trei zile şi soţia lui a fost ucisă, fiind înecată vestea bună a mântuirii, să le dea speranţă, să ofere
în Dunăre. Voronaev studiază experienţele preţioase ale ajutor. Ivan Voronaev s-a apucat de lucru cu entuziasm
lucrătorilor mişcării evanghelice: John Wesley, Charles în această parte a ogorului lui Dumnezeu. El predica în
Spurgeon, George Fox, Philipp Jakob Spener şi, încetul adunarea rusă, căuta să se întâlnească cu populaţia rusă
cu încetul, învăţăturile lor pătrund tot mai adânc în mintea a New Yorkului, îi chema la adunare, încerca să fie atent
lui, cuprinzând lumea lui interioară şi îndemnându-l să la nevoile celor tineri în credinţă – şi rezultatul nu s-a lăsat
continue această mişcare existentă în minţile multora, dar aşteptat prea mult: biserica a început să crească. Pentru
neformată încă în realitate. ca influenţa Evangheliei asupra sufletelor oamenilor să
Fiind la şcoală, Voronaev predică în biserica baptistă fie şi mai eficientă, Ivan Voronaev începe să tipărească şi
rusă. Perseverenţa lui în studierea doctrinelor teologice, o să răspândească revista „Istina i Jizni“(Adevărul şi Viaţa),
interpretare multilaterală a Scripturii, râvna pentru lucrare unde îşi publică periodic articolele.
şi, în sfârşit, dragostea fi erbinte pentru Domnul îl fac să fie După un timp fondează încă o biserică în Brooklin,
remarcat de către mulţi fraţi. După terminarea seminarului, bisericile baptiste înmulţindu-se în New York. După toate
în anul 1915, Ivan Efimovici a fost hirotonisit de către aparenţele, curând tot oraşul urma să fie împânzit de adunări
baptiştii americani ca misionar-evanghelist şi trimis în Los de acest fel. Dar într-un mod neaşteptat, în viaţa pastorului
Angeles. În acel loc, Voronaev a slujit timp de un an, dar baptist Ivan Voronaev se produce o mare schimbare... La
dorinţa lui era să meargă misionar într-un pământ unde un moment dat mişcarea penticostală ajunge şi în casa
sămânţa Evangheliei încă nu fusese semănată. Astfel, lui Voronaev. La început, cum se şi cuvenea unui pastor
după un an, Voronaev pleacă în Seattle, unde exista o baptist, Ivan Efimovici s-a împotrivit învăţăturii noi, văzând
comunitate mare de emigranţi ruşi, dar nu exista nicio în ea un fel de exagerare a doctrinei. Se întreba de ce
biserică în limba rusă. Făcând evanghelizare personală pe mai e nevoie de o altă învăţătură, când doctrina baptistă
străzi, în parcuri, la restaurante, Voronaev continua să-i existentă reprezenta o exprimare completă a Evangheliei
aducă pe oameni la credinţă în Isus Cristos şi să-i cheme şi conţinea toate conceptele necesare pentru mântuirea
la adunare. În Seattle se naşte al treilea băiat al familiei, omului – oamenii se pocăiau, cunoşteau adevărul şi
Piotr, la data de 31 ianuarie 1916. creşteau spiritual. Nu lipsea absolut nimic. Şi totuşi,
După mulţi ani, Ekaterina Voronaeva, povesteşte Voronaev nu putea să respingă această învăţătură cu
despre perioada de viaţă din America într-un interviu: fermitate, din cauza faptului că asemenea experienţe sunt
— Soţul meu dorea să plece din Los Angeles în statul descrise în Scriptură. Pe lângă aceasta, el încă îşi amintea
Washington, pentru că acolo nu exista biserică rusă şi a de martirii care au suferit prigoană de la cei „rămaşi în
plecat... Eu aveam un loc bun de muncă în Los Angeles, urmă“ sau cei „aflaţi în odihnă şi linişte“.
lucram la un restaurant. Nu doream să plec. Dar imediat Nedorind să intre în rândul credincioşilor superficiali
după ce a plecat el, toţi copiii s-au îmbolnăvit de tuse şi nepăsători, Voronaev hotărăşte să procedeze după
convulsivă şi a trebuit să renunţ la slujbă ca să îngrijesc principiul biblic „cercetaţi totul şi luaţi ce este bun“. El dorea
de ei. Aşa am plecat şi eu, în cele din urmă, după soţ. apropiere de Dumnezeu şi posibilitatea de a lucra în ogorul
Ivan Efimovici căuta emigranţii ruşi şi îi chema la adunare. Lui. Încercând să „cerceteze“, Voronaev se ruga şi studia
Astfel am fondat biserica din Seattle. această problemă, deloc simplă pentru el.
— Cât timp aţi stat acolo? Analizând evenimentele descrise mai sus, amintindu‑ne
— Am petrecut în Seattle trei ani. După aceea de oameni care se predau de-a-ntregul puterii Duhului Sfânt
18 am plecat la New-York, pentru că slujirea de acolo era am putea să ne punem întrebarea logică: „Cum de Voronaev,
viitorul «apostol al Cincizecimii în Rusia», nu a fost la fel Vremea cercetării
de impresionat de acele evenimente şi nu s-a lăsat dus de
(continuare din pagina 16)
valul botezului cu Duhul Sfânt?“ Mai ales că el era rus, ieşit
din mediul ortodox, care întotdeauna a avut o predispoziţie Gheorghe (predicator baptist). Împreună dezbat
pentru misticism, spre deosebire de catolici, care puneau mai versetele, caută şi referinţe biblice şi se roagă împreună,
multă bază pe studierea Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea iar Domnul îi luminează mintea, îi înflăcărează inima (Tit
în Vest (catolicism) creştinii deveneau doctori în teologie, 3:5-7, Luca 24:31-32) şi produce minunea naşterii din
iar în Est (ortodoxie) – pustnici, căutând apropierea de nou în viaţa lui (1 Petru 1:23). Apoi a încheiat legământ
Dumnezeu. Probabil că acest lucru se datorează doctrinei cu Domnul în apa botezului în adunarea baptistă.
bine definite a mişcărilor vestice (baptism şi metodism), Citim despre filozoful german A. Schopenhauer,
reprezentanţii cărora se simţeau în siguranţă între „pereţii“ iniţiatorul voluntarismului modern (care susţine o teorie
învăţăturii sistematice din Cuvânt şi nu le era frică să conform căreia la temelia universului ar sta o voinţă oarbă,
accepte venirea la conducere a unor lideri mai descătuşaţi care evoluează de la formele spontane, la cele conştiente)
emoţional. În ce priveşte ogorul în care urma să lucreze că a fost cercetat de Dumnezeu printr-o grea suferinţă.
Voronaev, acesta era într-o mare paragină. În timp ce Medicul care îl supraveghea a auzit cuvintele şoptite
vesticii au reuşit să construiască ziduri solide ale învăţăturii, atunci de ateu: „Doamne, Dumnezeul meu!” Surprins,
esticii de abia aveau, figurativ vorbind, un gard de lemn. acesta îl întreabă: „Totuşi, există loc şi pentru Dumnezeu
Era clar, că pentru o astfel de lucrare se cerea un om care în filozofia dumneavoastră?” „Credinţa în Dumnezeu este
în tot acest extaz nestăpânit al răspândirii pentecostului, necesară la durere, iar dacă Dumnezeu mă face sănătos o
să reuşească să elaboreze într-un mod sistematic şi corect zi în mijlocul unor adepţi şi a zis: „Dumnezeu te-a vindecat,
învăţătura acestei mişcări – lucru foarte necesar în ţara în dar schimbarea promisă?”, la care filozoful plin de mânie
care interpretarea libertină şi abuzivă a Scripturii aproape a replicat: „Aceste chestiuni religioase sunt pentru copii,
că devenise tradiţie. În acest sens este remarcabilă nu pentru filozofi!” arătând astfel împietrirea inimii (Ioan
mărturia directorului Departamentului Slav al Organizaţiei 5:44, Evrei 4:2) şi opoziţia faţă de cercetarea Domnului.
Assemblies of God, Fred Smolciuk, scrisă în lucrarea În aceeaşi zi, arogantul filozof a murit, fiind chemat să
lui De la strada Azusa până în URSS: „Voronaev a fost răspundă de necredinţa lui.
invitat să slujească la Biserica Baptistă Rusă din Seattle,
statul Washington. Ţinându-şi serviciile în clădirea bisericii 2. Cercetarea stării spirituale a poporului (Luca 7:16)
Assemblies of God, Voronaev se împrieteneşte cu pastorul Fiind martori la minunea învierii din morţi a fiului
acestei adunări, E.S. Williams. În timpul lungilor discuţii cu văduvei din Nain, marea mulţime a iudeilor prezenţi „...au
acest pastor, care mai târziu devine superintendent general fost cuprinşi de frică”,...şi ziceau: «...Dumnezeu a cercetat
al Assemblies of God, Voronaev încearcă să înţeleagă pe poporul Său»” (Luca 7:16). Se credeau privilegiaţi!
fenomenul şi doctrina despre botezul cu Duhul Sfânt Domnul Isus însă, mustră aspru lipsa de credinţă şi setea
prezentată de Williams, dar nu rămâne foarte convins“. după semne şi minuni (Ioan 4:48; 1 Corinteni 1:22). Există
Precum se vede, Voronaev nu era omul care să însă şi cercetări speciale, pe care Dumnezeu le face
acţioneze nechibzuit, mânat de emoţii, fapt imputat de chiar unor grupuri de oameni necredincioşi. Astfel grupul
multe ori penticostalilor. El avea principiul de a verifi ca şi de credincioşi din Biserica Baptistă Iermata conduşi de
de a cântări totul în mod temeinic, în funcţie de învăţătura Sighete Gheorghe (numit apoi „spiritu”) şi Mila Constantin,
Scripturii. Acele discuţii menţionate mai sus, chiar dacă care au găsit în revista Cuvântul Adevărului nr 2/1934
nu l-au convins pe Voronaev, au avut totuşi, o influenţă (ultima pagină) cum Dumnezeu a botezat cu Duhul Sfânt
asupra lui, aruncând sămânţa care avea să răsară în timp. credincioşi penticostali din anumite localităţi, se adunau
Fred Smolciuk scrie mai departe în lucrarea sa: „După zilnic la rugăciune stăruitoare, acasă la fratele Sighete
trei ani, familia Voronaev s-a mutat la New York, Ivan Gheorghe. Câţiva fraţi din Mocrea, printre care şi Jineon
Efimovici fiind invitat să ia slujba de pastor în biserica rusă. Nicolae i-au vizitat, iar la rugăciunea comună a grupului,
Providenţa lui Dumnezeu a făcut ca ei să-şi găsească fratele Jineon N. a vorbit în alte limbi. În zilele următoare,
locuinţa printre ruşii penticostali care frecventau biserica Domnul a botezat cu Duhul Sfânt pe Sighete Gheorghe.
Glad Tidings Tabernacle. Familia Spirits a început să le Fratele său de corp, Sighete Mitru, locuia vizavi (fiind şi
mărturisească despre necesitatea botezului cu Duhul el predicator la baptişti şi membru în comitet) şi se afla
Sfânt. La început Voronaev nu era de acord cu această în curtea lui, lângă fântână, să scoată apă la cai, când
învăţătură, dar atunci când fiica sa, Vera, frecventând a văzut în curtea fratelui său o lumină foarte mare, iar
biserica Glad Tidings, a fost botezată cu Duhul Sfânt şi a pământul s-a cutremurat sub el, fiind cuprinse de o mare
primit darul vorbirii în limbi, el a fost profund impresionat. frică. Aflând că fratele său a fost botezat, a plâns, dar nu
Observând schimbarea în bine a comportamentului fiicei s-a alăturat grupului de stăruitori, nesocotind şi el vremea
sale după botezul cu Duhul, el începe să creadă că în cercetării divine. Din acel grup de stăruitori în rugăciune,
toate aceste lucruri există ceva real şi serios. s-a format Biserica Penticostală din Iermata, care în
anii care au urmat a experimentat o frumoasă trezire
(va urma) spirituală, ce s-a extins şi în alte localităţi din jur.
Pentru a birui în umblarea creştină şi a ajunge
Extras din cartea la un final fericit, se impun pentru noi, atât cercetarea
Mesagerul Cinzecimii. personală, cât şi vegherea (1 Corinteni 11:28; Luca
Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,
Editura Scriptum, Oradea, www.scriptum.ro
21:36) Domnul să ne ajute! Amin.
Nelu Popa 19
În drum spre veşnicie
După cum o existenţă de nouă luni petrecute în pântecele mamei, ne pregăteşte, nu pentru ea însăşi,
ci pentru o lume căreia îi suntem încredinţaţi, de îndată ce suntem capabili să supravieţuim independenţi;
tot aşa şi intervalul dintre pruncie şi bătrâneţe ne este dat ca o pregătire pentru viaţa ce urmează.
Ne îndreptăm spre o nouă naştere şi spre circumstanţe cu totul diferite de ceea ce experimentăm azi.

Milioane de oameni tânjesc după nemurire,
chiar dacă unii dintre ei nu ştiu ce să facă cu o după-amiază ploioasă de sâmbătă.

În preocupările lor politice cu dreapta şi cu stânga, lumea a şi uitat că mai există un sus şi un jos.

Viaţa veşnică nu începe în momentul morţii, ci în cel al credinţei.

În ebraică, cuvântul pentru viaţă este „haim”, o formă de plural.
Religia evreilor este impregnată cu concepţia veşniciei.

Cel ce se aşteaptă să ajungă în cer, ar trebui să-şi facă puţin timp ca să studieze drumul într-acolo.
Lumea aceasta este ca pridvorul lumii viitoare; pregăteşte-te, ca să poţi intra cum se cuvine în sala de mese.

Distanţa dintre pământ şi cer nu este o problemă de altitudine, ci de atitudine.

Necazurile ne ajută să facem cunoştinţă cu noi înşine şi rostul vieţii pe pământ.
Caută să păstrezi mereu o porţiune de cer deasupra ta, ca să nu uiţi de mărturia lui.

Dumnezeu nu ne poate da fericire şi pace dacă stăm departe de El, pentru că pe pământ aşa ceva nu există!
Pacea şi fericirea se află în Dumnezeu, de aceea, pentru a le avea, trebuie să-L căutăm.

Examinează-ţi cu atenţie necazurile şi vei descoperi probabil,
că pe multe dintre ele este ştampilat în dreptul firmei producătoare numele tău.

Nu-ţi trâmbiţa necazurile tuturor oamenilor, vino cu ele la Dumnezeu.
Singurii oameni care se bucură să le audă, sunt avocaţii şi psihiatrii, dar... ei sunt plătiţi pentru asta!

Dumnezeu este nu numai un ajutor în necazuri, ci mai ales un ajutor ca să nu ajungem în necazuri.
Dumnezeu ne duce la apă adâncă ca să ne spele, nu ca să ne înece.

Nu-ţi fie teamă niciodată să-ţi încredinţezi viitorul unui Dumnezeu pe care Îl cunoşti,
dar cunoaşterea are de-a face mai întâi cu păcatul şi mântuirea.

Omul fără imaginaţie este ca observatorul astronomic fără telescop;
dar imaginaţia reală este credinţa, fără ea orice imaginaţie este o utopie ce îndepărtează orizontul fericirii.

Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi.

Celor ce navighează pe mare nu li se spune izbăviţi când au parcurs atâtea şi atâtea mile,
ci doar când au ajuns în port şi calcă pe pământ.

Binele şi fericirea nu le găsim în cele trecătoare,
de aceea suntem chemaţi să ne împărtăşim din bunurile cele veşnice,
totuşi cei mai mulţi iubesc mai mult viaţa trecătoare.

Frica de moarte este o însuşire a firii umane, intrată în ea prin neascultare.
Iar tremurarea în faţa morţii este semnul păcatelor neiertate.

Unii oameni nu pornesc spre veşnicie, preferând „raiul” pământesc, alţii se pierd pe drum,
din pricina indiferenţei şi lenevirii, dar unii vor ajunge în siguranţă la fericita destinaţie.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080