You are on page 1of 20

Gând la popasul timpului
Cuprins
Ne-am deprins să ne măsurăm trecerea după
intervale mai mici sau mai mari, unele hotărâte de
noi, altele statornicite dintotdeauna. Punem astfel, de
3 Editorial
“Pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea
o parte a balanţei certitudinea materială a pietrelor
să nu le lăsaţi nefăcute.” – Editorii
gata cioplite pentru aducerile noastre aminte, iar de
cealaltă parte, fluidul acela ademenitor pe care ne-am
obişnuit să-l numim viitorul nostru. Şi tot privind, 4 Închinători în duh şi-n adevăr
când în urmă, când înainte, vedem seminţele din A fi sau a nu fi slujitorul (preotul) Domnului
anul ce-a trecut schimbându-se în roade sub ochii – Fănel Şuteu
noştri căutători, jinduind după noi înţelesuri.
Şi-n orice rod se coc seminţe noi chemate 6 Principii sfinte
de lumină. Toamna adună în lumina ei răspunsuri
Taina împietririi lui Israel – Simion Buzduga
pentru întrebări de mai de mult, dar şi atâtea chemări,
atâtea promisiuni. Sub cer, câmpul tace nehotărât
parcă, între verdele bătrân al lanurilor de porumb şi
negrul îndrăzneţ al primelor brazde. Copacii poartă
8 Doctrine biblice

ruginiul pe străzi, printre noi şi sub privirile noastre. Alimente “curate” şi “necurate” - Iosif Anca
Păşim acum parcă mai uşor, iar mulţi din noi simţim
în suflet mai vie, frământarea noilor brazde, decât
tihna roadelor culese. O, sfăntă şi dorită tihnă a 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
roadelor culese! Ce adânc ne pătrunde ecoul. „Tu Scrisoarea a XX-a – Zaharia Bica
cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi
de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Încununezi anul cu
bunătăţile Tale şi paşii Tăi varsă belşugul” (Psalmul 65:
9, 11). Dar, tihna e brăzdată parcă dintr-odată de
12 Statutul spiritual şi moral al creştinului
Problematica socio-economică a familiei
ecoul unei alte rostiri, ajunsă până la noi prin aceeaşi
creştine - Nicolae Cosma
negură a timpului; răscolitoare chemare profetică :
„Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit
cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să 15 Înţelepciune pentru înţelepţi
căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mântuire” Slava... - Iosif Anca
(Osea 10:12). Şi, iată că tresar. Mesajul acestei chemări
mă smulge din răsfăţul tihnei, amintindu-mi că mă
aflu la un nou început, învăţându-mă să cuprind 18 Experienţe
într-o singură privire, roada şi brazda. Fericită şi Vindecat de Domnul – Ş. V.
scurtă întâlnire! Le privesc pe amândouă; prima îşi Păzit de Domnul - I. B.
poartă către hambare noianul de impliniri, cealaltă,
rămâne singură sub biciuirea vânturilor şi ploilor
strângănd în braţele-i umede noianul de speranţe. Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Iar eu rostesc, întâi numai pentru mine, apoi cu glas vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din
tare, ca să audă cât mai mulţi: „Nu că am şi câştigat donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-
resc să sprijine această lucrare pot face
premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte,
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
căutând să-L apuc, întrucât şi eu am fost apucat de
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
Hristos” (Filipeni 3:12). RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
Da, ne aşteaptă un an de muncă şi de luptă. EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
Fie, sfânta noastră strădanie, încununată cu roade deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
binecuvântate pe plan intelectual, profesional, tivitate doar educaţia creştină.
familial, dar mai ales pe plan spiritual; roada cea
mai de preţ, roada Duhului, chipul Mântuitorului Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
nostru drag, văzut în viaţa fiecăruia din noi. Colectivul de redacţie
Doamne, ajută-ne!
Marin Pintilie ISSN: 1841-1185
„Pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea
să nu le lăsaţi nefăcute.”
(Matei 23:23)
Când Domnul a rostit aceste cuvinte, a început regulat Casa de adunare şi poate sunt implicaţi într-o
cu expresia: „Vai de voi” şi ea a fost adresată unor lucrare, dar dacă starea lor spirituală, în restul timpului
oameni religioşi şi cărturari. Deci cine lasă (nefăcute, este lumească (sportul, filmele, chefurile şi alte distracţii
neîmplinite) sau se lasă (de practici evlavioase), specifice firii pământeşti şi societăţii noastre le sunt la fel
când este scris „să nu se lase” (Luca 18:1), poate de familiare ca adunarea), ei nu sunt decât nişte ipocriţi,
pierde tot ce a dobândit până la un moment dat, ca un cărora Domnul le va spune, când va fi prea târziu, pentru
alergător de cursă lungă, ce abandonează întrecerea. ei: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine,
Credem că este important să identificăm, fiecare voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:23). Alţii au alte
în mod individual, care sunt pentru noi: „acestea” (pe reguli privitoare la îmbrăcăminte sau la alimentaţie. Unele
care le facem) şi respectiv „acelea” (pe care nu le facem). surori acceptă purtarea unei acoperitoare permanente
Un asemenea inventar este cu atât mai necesar cu cât pentru cap şi se îmbracă feminin, aşa cum este scris,
lucrurile nefăcute pot fi mai importante decât cele făcute, dar nu pot fără haine scumpe şi de marcă. Unii fraţi nu
ca în cazul fariseilor cărora Domnul le-a zis: „Pentru că acceptă consumarea mustului şi a vinului, ceea ce este
voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi bine, dar în rest, meniul poate fi în fiecare zi un ospăţ. Le
lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: reamintim că Domnul a zis: „Luaţi seama la voi înşivă, ca
dreptatea, mila şi credincioşia” (Matei 23:23). Mântuitorul nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de
le-a explicat că ei deviaseră în extrema practicilor mâncare şi băutură...şi astfel ziua aceea să vină fără
religioase vizibile şi pierduseră total din vedere o „religie veste asupra voastră” (Luca 21:34).
a inimii”, care păstrează o bună relaţie cu Dumnezeu, prin Ne oprim aici cu „acestea” şi „acelea”, venind
duh, dar se manifestă cu dragoste şi faţă de semeni. El le-a cu câteva recomandări practice:
zis: „Vai de voi,... Pentru că voi curăţiţi partea de afară..., – Fiţi cu luare-aminte la predici (dar alegeti-vă
dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. predicatorii), profeţii şi alte sfaturi ale oamenilor
Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru..., pentru ca evlavioşi (cu frică de Dumnezeu) - Domnul vă va
şi partea de afară să fie curată... Pentru că voi sunteţi ca vorbi prin ei!
mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, – Ascultaţi cu sinceritate „şoapta” conştiinţei
iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice şi vocea Duhului în duhul minţii voastre – Domnul vă
fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi va vorbi direct!
neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini – Citiţi cu atenţie şi regulat toată Biblia, prin
de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:25-28). Ei se ea, Dumnezeu a vorbit multor oameni!
lăudau cu legi şi norme „sfinte”, pe care ei nu le practicau Apoi, mărturisiţi-vă starea unui slujitor
(„...leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun credincios. Cereţi-i sfaturi şi ajutor pentru a vă putea
pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le preda în întregime Domnului. Smeriţi-vă înaintea
mişte” – Matei 23:4), iar pe ceilalţi oameni îi criticau că lui Dumnezeu cu rugăciune şi post şi fiţi gata să
nu le respectă. Ei ziceau: „...norodul acesta, care nu ştie renunţaţi la tot ce v-ar împiedica slujirea şi mântuirea.
Legea, este blestemat!” (Ioan 7:49). Angajaţi-vă responsabil în pocăinţă!
În cazul lor, li s-a spus clar: „...voi daţi zeciuială „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă
din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile şi daţi uitării drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!”
dreptatea şi dragostea de Dumnezeu...” (Luca 11:42), (Apocalipsa 22:4).
dar în „grădina” noastră sunt alte „plante”. De exemplu,
putem să ne plătim „contribuţia la cult” că doar este de Editorii
câţiva lei sau chiar zeciuiala şi să înşelăm în activităţile
noastre economice, la locul de muncă, sau cu ocazia
unor tranzacţii, de o sută de ori mai mult. Se poate
întâmpla să vorbim, „prin Duhul”, câteva cuvinte în
„alte limbi” încadrate într-o mulţime de
vorbe arogante, clevetiri, minciuni
sau chiar numai vorbe referitoare
la viaţa din lumea aceasta, dar care
arată că aparţinem sistemului ei de gândire. Unii vor
fi ispitiţi să creadă că sunt bine, fiindcă frecventează
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
A fi sau a nu fi slujitorul (preotul) Domnului
„Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului...” (Isaia 61:6)

Domnul a chemat doispre- Cine dintre evreii ieşiţi din Egipt, nu a auzit de Nadab şi Abihu,
zece ucenici, apoi încă şaptezeci, fiii cei mari ai lui Aaron? Nu numai atât, dar însuşi Dumnezeu le-a fost
grupându-i doi câte doi pentru favorabil, i-a onorat, când i-a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron,
slujbă (Marcu 6:7), dar şi diavolul, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel” (Exodul 24:1). „...Moise
de-a lungul istoriei şi-a recrutat s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu şi cu şaptezeci de bătrâni ai
câte doi, fie din rândul celor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un
chemaţi, dar pe care i-a abătut de fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. El nu Şi-a
la adevăr şi de la slujirea sfântă, întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel” (Exodul 24:9-11). Mai mult
fie i-a chemat el, încercând să-i decât o ocazie, o revelaţie specială, ei au avut parte de o alegere specială;
facă „apostoli”, pe cei ce au vrut Dumnezeu a zis lui Moise: „...pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi:
să lucreze ceva pentru „cineva”. pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar” (Exodul
De regulă, i-a luat din rândul elitei 28:1). Cei doi, pe baza sorgintei lor familiale şi a faptului că erau fără cusur
vremii – fii de preot, de judecător. trupesc, aveau dreptul la preoţie.
Atenţie! În special cei cu „şanse” A urmat o mare sărbătoare (Levitic 8). Aaron şi fiii lui sunt aduşi la uşa
pot face mari greşeli când vor, ca cortului întâlnirii sub privirea întregului popor. De azi înainte vor face slujba de
şi Ahimaaţ, să facă ceva într-un preoţi ai Domnului. Sunt spălaţi, îmbrăcaţi în veşminte sfinte, curăţiţi cu sânge,
domeniu în care nu au chemare unşi cu untdelemn. Au avut parte de un timp de consacrare înaintea Domnului.
(2 Samuel 18:20). Chemarea lui Moise le-a zis: „Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii,
Dumnezeu nu este ecoul naturii până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului;...”
noastre, ci exprimă natura lui (Levitic 8:33). Cei doi aduc sângele jertfelor înaintea tatălui lor (Levitic 9:9,
Dumnezeu. Cel chemat e deplin 12, 13, 18-20); Aaron, marele preot, îşi ridică mâinile, binecuvântează
conştient de ce aude: „...îndată, poporul. Şi acum, atenţie! „Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit pe
n-am întrebat pe nici un om” altar arderea-de-tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos
(Galateni 1:16), dar nu poate auzi strigăte de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ” (Levitic 9:24). Aici putem
chemarea dacă nu are natura Lui. face o paralelă a închinării cu ceea ce s-a întâmplat în Valea Dura (Daniel
Şi aşa cum spunea A. W. Tozer: 3), aici, slava Domnului - acolo, un chip de aur; aici, un popor ce se bucură
„dacă ne încredem în Duhul, trăim în închinare - acolo, „popoare, neamuri, oameni de toate limbile”. Dar vai! În
în Duhul şi umblăm în Duhul, astfel valea din Babilon, trei tineri evrei stau în picioare, ferm hotărâţi şi nu se pleacă
vom realiza că Dumnezeu este la închinare idolatră, iar Domnul îşi face prezenţa în foc împreună cu ei. Aici,
totdeauna de partea noastră”, la după atâtea realizări, şapte zile de sfinţenie, recunoaşterea Domnului şi a
fel e şi cu cel chemat. Nu tot aşa oamenilor, un singur păcat capital al celor doi tineri preoţi, aduce pe lângă
s-a petrecut cu cele patru perechi focul prezenţei Domnului, focul urgiei Lui! „Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu şi-au
de tineri, pe care îi vom vedea în luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie
acţiune. pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului
foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a
mistuit şi au murit înaintea Domnului”
(Levitic 10:1-2). De ce? Au acţionat în
afara voii lui Dumnezeu şi a mandatului
lor preoţesc, ceea ce a fost o eroare ce
i-a costat viaţa. „De câte ori sunt „EU”,
greşesc; când nu eşi Tu mă rătăcesc; o

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
clipă de mă-ncred în „EU”, rămân orfan Mai târziu, un tată, judecător chivotul este luat, dar Domnul e la
de Dumnezeu”. şi prooroc, trasează nişte urme. cârmă: „Samuel creştea, Domnul
În perioada judecătorilor, a Dar „fiii lui Samuel n-au călcat pe era cu el şi n-a lăsat să cadă la
fost mereu vreme de criză; „...cuvântul urmele lui...” (1 Samuel 8:3). Este pământ nici unul din cuvintele
Domnului era rar în vremea aceea, şi evidentă diferenţa de slujire între Sale. Tot Israelul, a cunoscut că
vedeniile nu erau dese” (1 Samuel tată şi copii (1 Samuel 8:3; 12:3-4) şi Domnul pusese pe Samuel prooroc
3:1); cei ce se roagă nu sunt apreciaţi implicit, criza de lider, criza politică, al Domnului” (1 Samuel 3:19). Pe
(1 Samuel 1:13). Aici, Biblia dă exprimată în cuvintele poporului: vremea trecerii de la judecători
definiţia oamenilor răi: „Nu cunoşteau „pune un împărat peste noi...” (v. 5). la regi, Domnul a zis: „am ales...”
pe Domnul” (1 Samuel 2:12). Astfel, Ioel şi Abia: „se dădeau la lăcomie”; (1 Samuel 16:1), iar oamenii şi‑au
din norul necunoaşterii, se desprinde Samuel: „Mărturisiţi împotriva mea,... dat seama, privind spre David:
„un foarte mare păcat” – nesocotirea Cui i-am luat...?” – „n-ai primit nimic”. „Domnul este cu el” (1 Samuel
darurilor Domnului (1  Samuel 2:17); Ioel şi Abia „luau mită”; Samuel: 16:18).
apoi lăcomia care însoţeşte nesoco­ „De la cine am luat mită ca să închid Realizările unor slujitori ca
tirea generează imoralitatea (v. 22). ochii...?” – „din mâna nimănui”. Ioel Fineas, Samuel, David sau Pavel
Toate acestea concluzionează în v. şi Abia: „călcau dreptatea”; Samuel: sunt capodopere sfinte şi fiecare
25, când Eli zice fiilor săi Hofni şi „Pe cine am apăsat şi pe cine am dintre ei va fi răsplătit în Împărăţia
Fineas, preoţi ai Domnului: „Dacă un năpăstuit?” – „Nu ne-ai apăsat , nu lui Dumnezeu cu funcţii de onoare şi
om păcătuieşte împotriva altui om, ne-ai năpăstuit”. Cei doi nu au fost slujire veşnice. Dar şi alţii din vremea
îl va judeca Dumnezeu; dar dacă niciodată chemaţi de Domnul şi nici lor au primit din partea Domnului
păcătuieşte împotriva Domnului, cine nu puteau fi lăsaţi în slujbă. diverse chemări, căci harul unei poziţii
se va ruga pentru el?” Totuşi, ei n-au În vremea Noului Testament, uperioare, sau inferioare, aici şi în
ascultat de glasul tatălui lor, căci alţi doi fii de „preot iudeu din cei veşnicie, este hotărât de Dumnezeu.
Domnul voia să-i omoare”... În aceste mai de seamă”, încearcă miracolul De aceea, este foarte important ca
condiţii, preoţii sunt dezapobaţi de în lucrarea de eliberare. Ei au rostit fiecare să-şi înţeleagă chemarea şi
Dumnezeu. Tatăl lor se face părtaş, o formulă religioasă asupra unui să nu accepte provocarea Diavolului,
neascultării „Pentru ce călcaţi voi în om demonizat ca cel din Gadara, care „împinge” pe oameni, de regulă,
picioare jertfele Mele (zice Domnul) „zicând: «Vă jur pe Isus, pe care-L „mai sus” - „veţi fi ca Dumnezeu”
şi darurile Mele, care am poruncit să propovăduieşte Pavel, să ieşiţi (Geneza 3:5). Cei ce vor fi cuprinşi
se facă în locaşul Meu? Şi cum se afară!»” (Fapte 19:13) „Duhul cel rău de flagelul mândriei şi cei ce nu
face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult le-a răspuns: «Pe Isus Îl cunosc, şi pe vor sluji Domnului după rânduieli,
decât pe Mine , ca să vă îngrăşaţi Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?» Şi vor fi neacceptaţi sau scoşi din
din cele dintâi roade luate din toate omul, în care era duhul cel rău, a sărit slujbă, fără niciun drept de a se
darurile poporului Meu Israel?” (v. asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi mai apropia de Dumnezeu. Mâna
29).?” La graniţă apar filistenii şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi lui Dumnezeu nu poate fi forţată
începe războiul. De ce? Pentru a şi răniţi din casa aceea” (v. 15-16). sub nicio formă, El este un suveran
se împlini sentinţa rostită de omul În Efes, eşecul celor doi fii de preot absolut care decide cu anticipaţie
lui Dumnezeu: „Hofni şi Fineas: e întors în favoarea Evangheliei, prin toate evenimentele şi controlează
amândoi vor muri într-o zi” (v. 34). slujba apostolului Pavel: „i-a apucat toate împrejurările. Oamenii au o
Degeaba e adus chivotul Domnului frica pe toţi; Numele Domnului era anumită libertate, în parametrii,
pe câmpul de bătalie şi evreii se proslăvit. Mulţi din cei ce crezuseră, îngăduinţelor divine, dar niciodată
bucură enorm, căci împreună cu cei veneau să mărturisească şi să spună nu-şi pot permite să încalce în
doi preoţi, mai mor 30.000 de evrei. ce făcuseră” (v. 17-18); la un foc mod deliberat limitele harului
În urmă, un strigăt sfâşietor al unei public şi-au adus cărţile de vrăjitorie lui Dumnezeu, fără să plătească
mame care naşte şi moare, defineşte şi le-au ars. nesăbuinţa lor, în special la nivelul
perioada aceasta de întuneric în E interesant cum Domnul slujirii. Să luăm aminte la sfatul
Israel: I-Cabod „Nu mai este slavă!” rezolvă crizele provocate de cei ce fac apostolului, care anunţa solemn:
(4:21). Pentru asemenea slujitori slujbă fără El: chemând şi trimiţând „Ca nişte buni ispravnici ai harului
şi aşa adunare e valabilă explicaţia oameni aleşi de El. „Un singur om felurit al lui Dumnezeu, fiecare din
din Isaia 5:14-16 - „De aceea îşi şi chemat de Domnul valorează mai voi să slujească altora după darul
deschide locuinţa morţilor gura şi mult decît o sută de oameni care pe care l-a primit. Dacă vorbeşte
îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, s-au hotărât să lucreze pentru El” (O. cineva, să vorbească cuvintele lui
ca să se pogoare în ea măreţia şi Chambers). În cazul celor doi fii ai Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva,
bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui Aaron, care au adus focul mâniei să slujească după puterea pe care
lui gălăgioasă şi veselă. Şi astfel, Domnului, vocea divină anunţă: i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate
cei mici vor fi doborîţi, cei mari vor „Să-i spui lui Fineas că închei cu el lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin
fi smeriţi şi privirile trufaşe vor fi un legământ de pace... legământul Isus Hristos, a căruia este slava
plecate. Dar Domnul oştirilor va fi unei preoţii veşnice...” (Numeri şi puterea în vecii vecilor! Amin”
înălţat prin judecată şi Dumnezeul 25:12). Cei doi fii ai lui Eli continuă (1 Petru 4:10-11).

5
cel Sfânt va fi sfinţit prin dreptate”. să păcătuiască, până când mor şi Fănel Şuteu
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

Taina împietririi
lui Israel
Faptul că lumea întreagă îşi concentrează dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici
atenţia faţă de evenimentele din Ţara Sfântă, precum de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri”
sunt concentrate razele într-o lentilă convexă aşa se (Fapte 13:46).
dezvăluie involuntar interesul pe care îl are lumea faţă Evreii nu numai că n-au acceptat Evanghelia
de acest popor. Reacţiile sunt diverse: o bună parte a Domnului Isus şi pe apostoli Săi, (cu excepţia
omenirii comportă o reacţie de ură faţă de acest popor rămăşiţei), dar s-au arătat ostili propovăduirii ei. „În
– ură care a generat antisemitismul de-a lungul istoriei; Corint, nu contribuiau la întărirea mărturiei lor comune
o parte este indiferentă faţă de tot ce se întâmplă sau despre Dumnezeul adevărat, împotriva idolatriei şi
tratează problema dintr-un unghi echidistant ca şi faţă imoralităţii care predomina în cetate. Iar ca iudeii să-i
de alte naţiuni; o parte mai restrânsă înţelege corect aducă pe creştini înaintea tribunalului roman şi să încerce
direcţia din care vine şi merge acest popor ales de să obţină interzicerea creştinismului, aşa cum au făcut-o
Dumnezeu şi cauzele care mai târziu, era o faptă ce-i zdrobise inima (lui Pavel)2”.
Faptul că conduc la reacţii adverse. Faptul că majoritatea naţiunii lui Israel L-a respins
majoritatea În acest context apostolul Pavel pe Hristos, aceasta nu s-a datorat predestinării, ci
scria: „Fraţilor, pentru ca să nu a fost rezultatul propriei necredinţe şi respingeri.
naţiunii vă socotiţi singuri înţelepţi, nu „Dumnezeu are de-a face cu oameni credincioşi şi oameni
vreau să nu ştiţi taina aceasta: necredincioşi şi nu cu marionete3”. Când Domnul Isus a
lui Israel o parte din Israel a căzut într-o plâns pentru Ierusalim cu câteva zile înaintea patimilor
L-a respins împietrire, care va ţinea până Sale, în mesajul Său profetic final a exclamat: „Iată că vi
va intra numărul deplin al se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum în acolo nu
pe Hristos, neamurilor” (Romani 11:25). mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat
Cuvântul „taină” apare doar ca este Cel ce vine în Numele Domnului»”(Matei 23:38,39).
aceasta nu o expresie a faptului că această În altă ordine de idei, Isus privea în viitor şi îşi vedea
s-a datorat lucrare privind împietrirea revenirea în mijlocul exclamaţiilor de laudă la adresa lui
Israelului nu a fost dezvăluită Dumnezeu, acceptat şi nu respins ca altă dată. Profeţia
predestinării, pe paginile Vechiul Testament. din Ezechiel 37 delimitează restaurarea în necredinţă
Dezvăluirea ei, făcută de a oaselor, care s-au apropiat unele de altele, dar fără
ci a fost apostol, subliniază şi alte să aibă viaţă spirituală, le-a crescut carnea, au apărut
rezultatul promisiuni ale lui Dumnezeu venele, le-a acoperit pielea (Ezechiel 37:7,8). Astăzi, noi
făcute poporului Său, din care asistăm la o restaurare în necredinţă în Ţara Sfântă, dar
propriei rezultă clar că El nu l-a lepădat „restaurarea spirituală a Israelului va veni. Întreaga fiinţă
definitiv, ci temporar şi limitat, a lui Dumnezeu se află în spatele acestei promisiuni”4.
necredinţe şi arătând că el va fi mântuit în Când va avea loc miracolul salvării Israelului?
respingeri. întregime în vremurile din urmă. Acest eveniment este însă de domeniul viitorului. Dacă
Bineînţeles, cei care vor crede nu este condiţionat de timp, în schimb este condiţionat de
în Domnul Isus, deoarece nimeni nu este mântuit fără a momentul completării ultimului om mântuit dintre neamuri,
crede în El (Fapte 4:12; Ioan 14:6). Aşa că împietrirea, care va forma numărul deplin al lor. Nu pare să fi avut loc,
neascultarea şi necredinţa a cuprins doar o parte din după cum susţin unii5, pe baza profeţiei făcută de Domnul
popor. Planul lui Dumnezeu a fost de a binecuvânta Isus în Luca 21:24 - „Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare
popoarele, pentru că şi pe vremea apostolilor cât şi în de neamuri până se vor împlini vremurile neamurilor”.
vremea noastră a existat o rămăşiţă. Dumnezeu n-a Dacă Ierusalimul este sub controlul evreilor în întregime
împietrit în mod voit poporul Său?1 Aceasta s-a făcut încă din 6 iunie 1967 în urma războiului de şase zile, „totuşi
prin alunecarea lor, care a făcut cu putinţă mântuirea este prea devreme să ştim dacă israelienii vor fi în stare să
neamurilor (Romani 11:11). Însuşi apostolul Pavel şi-a menţină permanent oraşul lor sfânt în posesie6” Conform
redirecţionat câmpul de misiune spre neamuri, zicându- prevederilor legământului făcut de Dumnezeu cu poporul

6 le: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; Israel prin Moise (Exod 20:1 – 31:18), Israelul nu mai
are o a doua şansă, fiindcă a fost făcut sub lege şi a fost perioada dintre prima venire a lui Hristos şi cea de-a
deci condiţionat. Dar rămâne legământul necondiţionat doua venire a Lui, astfel că expresia: „în felul acesta tot
pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam personal, pentru Israelul va fi mântuit”, ar putea fi înţeleasă ca desemnând
urmaşii Săi prin Isaac şi pentru toate naţiunile pământului. nu numai ultima generaţie de israeliţi, ci pe toţi cei care
Rămâne şi legământul făcut cu David prin care îi promite au fost adevăraţii israeliţi. A doua şi a treia teorie pot fi
o descendenţă regală nesfârşită, excepţiile (fiind şi de luate în considerare9.
ordinul mileniilor) au fost disciplinările pe care Dumnezeu J. D.G. Dunn, înţelege că o convertire în masă a
le-a făcut poporului Israel. Atunci, când cadrul profetic va evreilor ar putea reprezenta apogeul restaurării viitoare
fi prielnic, va avea loc restaurarea spirituală a Israelului a Israelului atât fizic cât şi spiritual, precedată inclusiv
(Romani 11:25,26). de convertirile individuale ale evreilor de pe tot parcursul
În capitolul 11 din Romani, Pavel demonstrează istoriei şi de împlinirea numărului neamurilor10.
faptul că respingerea lui Israel este temporară, Cranfield crede că în viitor, înainte de venirea lui
parţială, şi nu definitivă sau totală. Antony A. Hoekema7 Mesia, este posibilă o convertire în masă a Israelului, pentru
prezintă două obiective serioase în ce priveşte expresia că termenul luat în discuţie se referă la naţiunea lui Israel
„Şi atunci tot Israelul va fi mântuit”. Ideea că mântuirea ca întreg, însă acest fapt după părerea sa nu include în
poporului Israel, aşa cum este descrisă aici, are loc mod necesar fiecare individ11.
numai la sfârşitul vremurilor, nu poate fi reconciliată Simion T. arată Natura
cu expresia „tot Israelul”. Se referă oare „tot Israelul” că Israelul a fost respins
numai la ultima generaţie de israeliţi? Această ultimă de Dumnezeu ca naţiune,
izbăvirii este
generaţie nu va fi decât un fragment din numărul total comunitate şi nu ca individ. una spirituală
de evrei care au trăit pe pământ.Textul nu spune: „Şi „De aceea e natural a spune
atunci tot Israelul va fi mântuit” (traducerea Cornilescu). că dacă Dumnezeu i-a respins şi nu una cu
Dacă Pavel ar fi vrut să redea acest lucru, el ar fi folosit ca naţiune îi va primi la fel.
cuvântul „huios”, care nu descrie o succesiune, ci o Căci, dacă lepădarea lor a
caracter politic
manieră temporară. Cuvântul acesta înseamnă: astfel, adus împăcarea lumii, ce va fi aşa cum au
aşa, sau în felul acesta. Deci Pavel spune: „Israel a primirea lor din nou, decât viaţă
cunoscut o împietrire parţială până când numărul deplin din morţi? (Romani 11:15). Au fost şi sunt
al neamurilor se va împlini şi în felul acesta tot Israelul va fost respinşi în masă, vor fi
fi mântuit”. Prin aceste obiecţii ridicate, A. Hoekema nu ia convertiţi în masă. Excepţia o
aşteptările
în calcul încheierea numărului deplin al neamurilor care face rămăşiţa, au fost persoane evreieşti cu
va avea loc la un moment precis, fapt care va deschide care au crezut şi care n-au fost
posibilitatea convertirii evreilor printr-o explozie în masă respinse. Este posibil ca Israelul privire la
la venirea Domnului. să fie deschis Evangheliei aşa
Există trei interpretări cu privire la acest pasaj: cum sunt deschise Neamurile
Mesia
1. Calvin înţelegea prin expresia „pas Israel” azi” .
12

numărul de aleşi pentru mântuire atât dintre neamuri Afirmaţia apostolului Pavel din Romani 11:26 în
cât şi dintre evrei în decursul istoriei. Interpretarea sa care spune că: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta
este contrazisă de existenţa a 11 termeni de Israel în toate nelegiuirile de la Iacov”, pare mai degrabă să prezinte
capitolele 9-11, care face distincţie clară între Israel şi un Mesia care se ocupă de problemele spirituale ale lui
neamuri în aşa fel încât Pavel se adresează categoric Israel. El vrea să aducă iertare de păcate, adică tocmai
la Israelul natural. Nu există explicaţie logică pentru ceea ce le cerea Duhul Sfânt prin Petru, atunci când a
trecerea de la înţelesul natural al acestui cuvânt la un predicat acelei mari mulţimi de la Rusalii (Fapte 2:38).
înţeles mai larg, figurativ sau spiritualizat8. Pavel reia profeţia din Isaia 59:20-21, însă acolo
2. A doua teorie spune că expresia „pas Israel” Izbăvitorul vine pentru Sion şi nu din Sion cum este
poate fi înţeleasă ca indicând o convertire în masă a naţiunii scris în Romani 11:26b. El citează „din Sion – ek Sion”
lui Israel ori în perioada premergătoare reîntoarcerii lui – şi nu „eneken Sion – de dragul Sionului”. În ebraică
Hristos, ori în momentul întoarcerii Lui. A. A. Hoekema „Le Ţion” înseamnă şi din Sion, şi de dragul Sionului,
prezintă obiecţiunea acestei teorii care prin expresia „pas astfel că Pavel a avut libertatea să folosească ambele
Israel” nu se poate face referinţă doar la ultima generaţie traduceri. După J. Murray, ambele semnificaţii rezultate
de evrei sau la o parte din numărul lor total în vremea din această traducere sunt corecte: Mântuitorul va veni
revenirii lui Hristos. A doua obiecţie se bazează prin din Sion şi pentru izbăvirea Sa. Accentul este pus pe
traducerea adverbului autos cu astfel, aşa şi în aşa fel. relaţia dintre Izbăvitor şi Sion, pe lucrarea de salvare
În limba română cuvintele „şi atunci” sunt greşite. Dacă a Izbăvitorului asupra Israelului ca popor13. Natura
Pavel ar fi descris o succesiune ar fi folosit termenii: tote izbăvirii este una spirituală şi nu una cu caracter
sau epelta (apoi), dar el descrie o manieră temporală. politic aşa cum au fost şi sunt aşteptările evreieşti
3. A treia teorie susţine că evreii vor continua să cu privire la Mesia14.
se întoarcă la Domnul până la parousia (a doua venire Cuvintele: „va îndepărta toate nelegiuirile de la
a Fiului lui Dumnezeu), timp în care numărul deplin al Iacov” (Romani 11:26b) este de asemenea profeţia lui Isaia
neamurilor se va împlini, astfel că mântuirea lui Israel în 27:9, iar „Acesta va fi legământul, pe careţl voi face cu
nu va avea loc numai la sfârşitul vremurilor, ci în toată
(continuarea în pagina 17) 7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

ALI M E N T E
„CUR AT E ” ŞI
„N E CUR AT E ”

Din grădina Edenului – locul unde omul a fost I. Evoluţia istorică vechi testamentală a alimentaţiei
aşezat iniţial de Dumnezeu şi până în Noul Eden – A. Libertăţi şi restricţii în perioada anterioară Legii
aşezământul veşnic al celor mântuiţi, problema regimului 1. Alimentaţia în grădina Edenului.
alimentar pe criterii religioase a cunoscut o evoluţie pe Protopărinţii noştri Adam şi Eva au primit două
care Biblia şi istoria Bisericii o explică în fond şi formă. porunci privitoare la hrană. Una se referea la hrana zilnică,
Omul, ca de altfel şi celelalte fiinţe vii de pe necesară întreţinerii vieţii fizice. „Şi Dumnezeu a zis: «Iată
pământ, îşi menţine viaţa într-un mediu propice pe baza că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe
alimentaţiei, iar de la o generaţie la alta, prin procreare. faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu
Dar omul este o fiinţă religioasă prin creaţie, pe baza sămânţă: aceasta să fie hrana voastră» (Geneza 1:29).
„genei” ce păstrează datele generale ale revelaţiei Cealaltă avea caracter spiritual, dar interesant că avea
naturale, în conştiinţă. Aceste noţiuni sunt completate legătură cu cea dintâi. „...«Poţi să mănânci după plăcere
prin educaţie şi desăvârşite prin credinţa ce permite din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui
perceperea dumnezeirii şi a planului de mântuire. Astfel şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din
în funcţie de dispensaţia mântuirii şi etapele dezvoltării el, vei muri negreşit»” (Geneza 2:16-17).
spirituale a individului, subiectul alimentaţiei a fost o Provocarea şarpelui, ajuns ulterior cel vechi2
problemă determinată de dorinţele cărnii, ce adesea (Apocalipsa 12:9), s-a soldat cu încălcarea poruncii
contrastau cu conceptele minţii şi de diferenţele dintre alimentare şi modificarea condiţiilor generale de viaţă şi
curentele teologice. evident şi a alimentaţiei (Geneza 3:1-24). Foarte posibil,
Vechiul Testament grupează animalele admise ca odată cu noua condiţie spirituală a omului – căzut în
pentru sacrilegii şi consumul ca hrană generală în jertfe păcat, atunci când Adam şi Eva au fost îmbrăcaţi în haine
şi alimente curate şi necurate. Împărţirea în aceste de piele, să fi fost învăţaţi principiul jertfei substituitoare şi
două categorii a instaurat un cult mozaic al sacrului şi totodată regimul animalelor curate şi necurate, acceptate
profanului de ordin fizic, ce pe lângă uzul şi consumul sau neacceptate ca ofrande înaintea lui Dumnezeu.
propriu-zis, a statornicit, mai târziu în poporul evreu, o
mulţime de reguli de genul: „Nu lua, nu gusta, nu atinge 2. Practici referitoare la jertfe - alimente, de
cutare lucru” (Coloseni 2:21). Existau avertizări în piaţă: la Adam la Noe
„Să nu cumva să laşi ca bucăţica de hrană necurată Într-o istorie de aproximativ 1600 de ani, despre
să ajungă pe limba ta. Scuip-o imediat. Nici măcar să care avem puţine detalii, a trăit Abel, Set şi alţi patriarhi
nu întinzi mâna după ea: Nu trebuie să întri în contact cunoscuţi pentru care practicarea închinării, a chemării
cu astfel de lucruri necurate; fă un ocol, închide ochii, Numelui Domnului prin jertfe era binecunoscută. Având
spală-te de şapte ori dacă s-a întâmplat din neatenţie exemplul jertfei lui Abel şi cel al lui Noe, de după potop, care
şi… şi…”1. poate fi luat ca o practică mai veche, putem considera că
Odată cu descoperirea tainei celei mari şi erau acceptate numai jertfe din animale curate. O simplă
minunate – Isus Christos, Domnul şi Mântuitorul, au logică arată că, după ieşirea din arcă, sacrificarea unui
fost explicate scopurile divine poruncite şi practicate în animal necurat ar fi însemnat dispariţia acelei specii, căci din
Vechiul Testament. El şi apostolii Lui au formulat pe baza animalele necurate au fost salvate doar câte o pereche.
luminii Duhului adevărului, principiile curăţiei şi respectiv
necurăţiei din Noul Legământ. Însă creştinismul, născut 3. Modificări apărute după potop
în sânul iudaismului biblic şi tradiţional, cu o istorie Probabil şi datorită modificărilor condiţiilor de viaţă,
cultică de aproximativ 1500 de ani şi-a cerut tributul, de mediu, prin distrugerea cauzată de ape, oamenilor
iar neplata lui a generat polemici. Aceste frământări au le-a fost permis ca pe lângă alimentaţia vegetariană
necesitat lămurirea crezului teologic şi metodologiei iniţială, să se poată consuma şi carne (Geneza 9:3). A
practice referitoare la mâncăruri „curate” şi „necurate”. fost formulată totuşi o restricţie: „Numai carne cu viaţa ei,
adică sângele ei, să nu mâncaţi” (Geneza 9:4). Scopul
ei avea o conotaţie religioasă importantă în perspectiva
planului de mântuire prin jertfă.
8
B. Reglementări ale Legii referitoare la jertfe şi alimente Celelalte criterii ce identificau păsările sau peştii curaţi,
1. Reglementări ceremoniale reflectau atât prin forma trupului, cât şi prin regimul de
Sanctuarul – Cortul Întâlnirii şi apoi Templul viaţă, curăţia sau necurăţia care le cataloga3.
Domnului ca sediu central şi unic al poporului evreu, Domeniul sanitar şi alimentar mai cuprindea o
avea ca activitate de bază, slujbele pe baza jertfelor. serie de restricţii, măsuri de carantină şi diverse spălări.
Atât animalele, păsările, cât şi jertfele cerealiere sau Ulterior au apărut reguli suplimentare, adiţionale,
libaţiile erau permise şi primite înaintea Domnului doar care pe timpul Domnului Hristos erau instituţionalizate
dacă erau curate. „Domnul a vorbit lui Aaron, şi a zis: într-un sistem respectat de partida fariseilor. Însăşi
«Tu şi fiii tăi împreună cu tine,... să puteţi deosebi ce numele lor provenea de la expresia: a separa. Iar ca
este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce reprezentant al evreului de rând, ca individ dintr-un
este curat” (Leviticul 10:8-10). Aceste reglementări au eşantion reprezentativ, îl putem lua pe apostolul Petru,
constituit pentru toată istoria poporului ales un simbol care provocat prin viziunea dumnezeiască şi ajuns
al dependenţei de un Dumnezeu Sfânt şi un bastion apoi în contact cu neamurile, a declarat: „Nicidecum,
al independenţei de toate celelalte popoare şi religii Doamne”, a răspuns Petru. «Căci niciodată n-am mâncat
păgâne. De aceea gestul potrivnic al lui Antioh Epifanes, ceva spurcat sau necurat»”(Fapte 10:14).
care a jertfit un animal necurat, a fost declarat „urâciunea
pustiirii” (Daniel 9:27;12:11). II. Evoluţia istorică şi doctrinară a folosirii alimentelor
Jertfele curate erau o cerinţă divină pentru în noul legământ
justificarea omului păcătos, care, deşi erau doar o acoperire A. Conţinutul învăţăturii şi practica Mântuitorului,
vremelnică a vinovăţiei umane, reprezentau sfinţenia referitoare la alimente „curate” şi „necurate”
desăvârşită cerută de Dumnezeu. El a zis, prezentând 1. Explicaţii ale Legii. De la Lege la Adevăr
chintesenţa doctrinei levitice: „Căci Eu sunt Domnul, care Expresiile în limba ebraică pentru curat, curăţie
v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, sunt „tahor”, „barar”, iar pentru necurat, necurăţie „tame”
şi să fiţi sfinţi; căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:45). şi „tuma” şi au sens fizic, ritual şi etic, suprapunându‑se
Puţini evrei însă au înţeles că Dumnezeu nu uneori. În limba greacă, cuvintele similare sunt „akathartos”
a intenţionat deschiderea unui abator cu conotaţie (necurat), „akatharsia” (necurăţie), şi respectiv „kathartos”
religioasă în care animalele plăteau tribut pentru abaterile (curat)4.
oamenilor. În această idee, Dumnezeu striga prin profetul Domnul Isus Hristos nu numai că S-a născut
Isaia: „Ce‑Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice şi a crescut în mediul iudaic al Legii, ci El a venit să
Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi împlinească Legea, cu scopul dovedirii şi împlinirii
de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor caracterului şi scopului lui Dumnezeu (Matei 5:17-18).
şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine Astfel, El ca Fiul lui Dumnezeu, era în interiorul problemei
vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?” (Isaia ca Logos veşnic. Totodată, ca fiu al omului, trăia fizic şi
1:11-12). David însă, inspirat de Duhul lui Dumnezeu „a sufleteşte în afara problemei, gustând, ca omul, aceleaşi
citit” intenţiile divine, când în urma unei abateri grave, simţiri, însă fără a se poziţiona în adversitate cu Legea
săvârşirea unui păcat cu multe capete, s-a rugat: „Dacă lui Dumnezeu. De aceea a putut să explice şi evident să
ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile aplice ceea ce prea adesea omul, în general şi evreul în
de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: special, nu au înţeles. Domnul Hristos face referire chiar la
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi perioada Vechiului Testament, când ia apărarea ucenicilor
mâhnită...Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de ce preparau în mod rudimentar spice şi le consumau în
tot şi jertfe întregi;...” (Psalmul 51:16-19). El a înţeles ziua Sabatului, El dând ca exemplu pe David şi partizanii
necesitatea curăţirii duhului cu efect asupra cărnii, chiar lui care au consumat pâinile pentru punerea înaintea
dacă accepta funcţionarea jertfelor, valabile în vremea sa. Domnului – care erau socotite sacre şi aveau dreptul să
le consume doar preoţii (Matei 12:1-4).
2. Reglementări generale, sanitare Apoi Domnul Hristos critică regimul de curăţie
Nu ştim exact sorgintea clasificării alimentelor, practicat de farisei, răspunzând acuzaţiilor formulate de
în prim-plan a animalelor curate – necurate, dar prin ei şi cărturari. „Isus le-a răspuns: «Făţarnicilor, bine a
legile date de Dumnezeu prin Moise s-au standardizat şi prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul
normalizat criteriile de selecţie. Astfel s-a spus: „...: «Iată acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe
dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu
de pe pământ. Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia sunt decât nişte porunci omeneşti». Voi lăsaţi porunca lui
despicată, copita despărţită şi rumegă” (Leviticul 11:1-3). Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum:
Putem evalua, însă nu în mod exhaustiv că regimul spălarea ulcioarelor şi a paharelor şi faceţi multe alte
climatic (o zonă caldă) şi obiceiurile religiilor din acea lucruri de acestea” (Marcu 7:6-9). Vinovăţia lor consta în
vreme (căci toţi practicau jertfirea animalelor), au avut pierderea valorii morale şi a dragostei, care era spiritul Legii
un rol principal în clasificarea lor. De asemenea, regulile şi practicarea unor forme duplicitare ce îngreunau viaţa
aveau o încărcătură simbolistică spirituală; a rumega spirituală. Confuzia gravă era dată de imaginea publică,
poate fi comparat cu a gândi cu atenţie şi a avea unghia aparent sacră şi imaginea ascunsă mascată de lăcomie,
despicată şi copita despărţită are de-a face cu o umblare ură şi insensibilitate spirituală. În acest context, Domnul a

9
(trăire) pe alte criterii decât una care are labe cu gheare. folosit în durerea Lui, critici foarte dure, dar pertinente, la
(continuarea în pagina 16)
Scrisoarea a XX - a
Sunt de acord întru totul nisip, configurat şi reconfigurat a altor instituţii în spaţiul sacru al
cu părerile pe care le-ai exprimat la nesfârşit de orice adiere din familiei, ingerinţă care va eroda
în ultima scrisoare privitoare cele patru puncte cardinale... Dar simţitor autoritatea părinţilor în
la periculoasa derivă în care a marea primejdie e că influenţa faţa copiilor, iar pe de alta, natura
fost prinsă familia în veacul de nefastă a lumii se face prezentă rebelă şi nesupusă a acestora, se
acum. Un veac în care nu numai şi în Biserica lui Dumnezeu într-un va adăuga încă un „drept” la cele pe
că se vorbeşte năucitor de mult mod simţitor. Ca să nu spun mai care le oferă societatea modernă
despre o nouă morală, dar ni mult, acest dezechilibru extrem copiilor şi anume periculosul „drept”
se propune aproape agresiv ca de periculos se vede în chip de a refuza o conştiinţă formată
sistem de valori în toate domeniile manifest mai ales în relaţia dintre prin pedagogia părinţilor, adică
vieţii. De fapt, este un sistem de părinţi şi copii, unde, la cei dintâi, de a refuza cinstirea părinţilor prin
pseudovalori mai degrabă, un fel paleta manifestării autorităţii, când ascultare. Astfel că lectura poruncii
de haos prin care se tinde treptat la este vorba de educaţia propriilor a cincea, copiii nu vor mai fi obligaţi
înlocuirea celui vechi, deşi vremea odrasle, devine tot mai restrictivă, să o facă în favoarea lor, ci părinţii
şi experienţa l-au consacrat ca cum bine ai observat, părinţii într-un sens nou, altul decât cei
valid, întreaga temelie pe care s-a nemaiputând invoca în favoarea avut în vedere de Dătătorul Legii:
ctitorit educaţia noastră de până autorităţii lor, fără a risca conflicte „Cinsteşte pe fiul tău şi pe fiica ta
acum este înlăturată cu cinism. În cu poliţia care va deveni în curând pentru ca să ţi se lungească zilele
schimb, ne place chiar şi în acest o instituţie paternalistă, texte în libertatea pe care ţi-o dă noua
domeniu al principiilor să trăim din ca acestea: „Pedepseşte-ţi fiul, societate în care trăieşti”’ . Cred că
împrumuturi ieftine mai degrabă, căci tot mai este nădejde, dar nu vremea aceasta nu este departe aşa
decât să revalorificăm patrimoniul dori să-l omori” (Proverbe 19:18); că atunci când se va ajunge acolo,
nostru spiritual atât de bogat, să ne „Nebunia este lipită de inima vom şti că sfârşitul actualei stări de
lăsăm fascinaţi de sclipirile clipei, copilului, dar nuiaua certării lucruri este aproape după vorba
urmând orbeşte un mod de viaţă o va dezlipi de el (Proverbe 22:15); apostolului: „...în zilele din urmă vor
după toanele şi mofturile vedetelor „Nu cruţa copilul de mustrare, căci fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi..
lumii acesteia, fixându‑ne idealuri dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. .neascultători de părinţi...” (2Timotei
doar pentru un sezon, fani ai unor Lovindu-I cu nuiaua, îi scoţi sufletul 3:1,2 ). Cine ştie dacă nu la această
himere. din locuinţa morţilor” (Proverbe generaţie rebelă de la sfârşitul
Nu cred că exagerez în 23:13,14); „Nuiaua şi certarea dau istoriei se referă cartea Proverbele
ceea ce-ţi scriu, ci, dimpotrivă înţelepciunea, dar copilul lăsat de în care citim: „Este un neam de
mă consider un observator cu capul lui face ruşine mamei sale” oameni care blastămă pe tatăl său
un ochi limpezit de cunoaşterea (Proverbe 29:15); „Pedepseşte‑ţi şi nu binecuvântează pe mamă-sa”
Adevărului, dar şi de experienţa fiul şi el îţi va da odihnă, şi-ţi (Proverbe 30:11).
adusă de anii prin care am trecut. va aduce desfătare sufletului” Chiar dacă am pus început
La urma urmei, dragă frate, asta-i (Proverbe 29:17), sunt ignorate. scrisorii mele aceste gânduri nu
lumea în care trăim, o lume în Dacă avem în vedere vreau să nu-ţi răspund la versetul
plină criză morală, un imperiu de pe de o parte această ingerinţă asupra căruia meditezi şi pe care

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
vrei să-l foloseşti ca motto la întâlnirea cu tinerii din privitoare la cinstirea lui Dumnezeu şi celelalte cinci
biserica ta, mai ales că noi suntem chemaţi în orice porunci privitoare la relaţia corectă cu aproapele, copiii
împrejurare să alegem Adevărul şi să rămânem lângă care ascultă de părinţi de fapt cinstesc, ca să zic aşa
El: „Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar şi pe Dumnezeu şi pe aproapele în persoana părinţilor
batjocoritorul n-ascultă mustrarea” (Proverbe 13:1). lor. Când este vorba de autoritatea părinţilor potrivit cu
Sper că nu vei fi nemulţumit dacă nu-mi propun să-ţi porunca a cincea, autoritate care trebuie recunoscută de
împărtăşesc sistematic gândurile mele despre educaţia copii prin ascultare şi supunere; ascultarea se constituie
copiilor sau despre ascultarea de părinţi, dar în schimb în obiectul unei porunci divine; porunca ascultării de
nu voi ocoli adevărul de care este atâta nevoie atât părinţi este cea dintâi după porunca supunerii faţă de
pentru unii, cât şi pentru alţii. Dumnezeu; ascultarea are alipită de ea făgăduinţa vieţii
Mai întâi, vreau să-ţi spun că atât iudaismul terestre.
biblic cât şi cel tradiţional pun un mare accent pe o În aceeaşi ordine de idei mai adaug aici
bună educaţie, o educaţie în conformitate cu preceptele observaţia că importanţa acestei virtuţi care se cere
Legii lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp pe importanţa copiilor este subliniată nu numai prin porunca pomenită
ascultării de părinţi. Talmudul consemnează importanţa mai sus, ci şi prin exemplul suprem dat de Isus. Dacă în
bunei educaţii şi prin aforisme ca acestea: „Nu avem ce priveşte viaţa lui de tânăr adolescent, Evangheliile
dreptul să întrerupem instruirea copiilor nici măcar nu consemnează nimic (exceptând evangheliile
pentru a reconstrui Templul. Oraşul în care nu s-ar găsi apocrife) totuşi nu întâmplător un singur episod ne-a
nici un şcolar va fi distrus” (Sabra 119 b). De asemeni, fost transmis, prilej cu care evanghelistul Luca a făcut
porunca fermă dată de Dumnezeu părinţilor când este următoarea remarcă şi singura, fie pentru a sugera că
vorba de învăţarea poruncilor Legii: „Să le întipăreşti întreaga copilărie şi adolescenţă a lui Isus au stat sub
în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi semnul ascultării, fie pentru a arăta că, indiferent ce alte
acasă, când vei fi în călătorie, când te vei culca şi când satisfacţii ar putea oferi un tânăr părinţilor lui, totuşi cea
te vei scula.” (Deuteronom 6:7). Altfel spus educaţia mai mare şi mai aşteptată de aceştia este ascultarea:
este atât de importantă încât nu este permis să i se ,Apoi S-a pogorât împreună cu ei la Nazaret şi le era
aloce doar anumite segmente de timp, ci tot timpul şi supus” (Luca 2:51a).
cu orice prilej. Repet aici ceea ce îmi pare că scriitorul Luca
În ce priveşte cinstirea părinţilor părerea unor mai sugerează oarecum şi anume că, pentru un copil,
învăţători ai lui Israel, aşa cum s-a fixat ea în tradiţia cel mai important şi mai decisiv fapt prin urmările pe
talmudică, privitoare la porunca a cincea, merită să ţi-o care le are pentru tot restul vieţii este ascultarea de
comunic aici pentru frumuseţea ei. Rabinii au observat părinţi. Oare ar putea fi altfel când şi Decalogul întăreşte
că între porunca privitoare la cinstirea părinţilor acest principiu afirmând că ascultarea aduce cu sine
prezentă în Decalog şi aceeaşi poruncă consemnată făgăduinţa, iar făgăduinţa îl aduce pe Dumnezeu?
în Levitic 19:3 este o deosebire semnificativă. Dacă Importanţa ascultării de părinţi sau porunca a cincea
în primul caz tatăl este menţionat pe primul loc, în o vei găsi implicit sau explicit în mulţimea de texte
al doilea caz mama ocupă acest loc şi ei au explicat cuprinsă în cartea Proverbele lui Solomon, texte atât
această deosebire studiind psihologia copilului faţă de diverse prin tematica lor, dar din care cel puţin 25
de părinţi. „A fost revelat şi cunoscut de Acela care a de texte vorbesc despre educarea copiilor, despre
adus Universul la existenţă, că un fiu va înclina să-şi ascultarea de părinţi, în general despre familie.
cinstească mama mai mult decât pe tatăl său, pentru Şi pentru că ştiu că nu uşor te laşi convins de
că mama îl câştigă prin vorbe pline de bunătate. De afirmaţiile mele în ce priveşte consecinţele ascultării
aceea Sfântul (binecuvântat fie El) a dat întâietate sau neascultării de părinţi, aş vrea să te încredinţez
tatălui în porunca privitoare la cinstirea părinţilor. Dar „legănând” în faţa ta doar un snop mic de texte pe
a fost revelat şi cunoscut în faţa Lui şi faptul că un care le-am ales anume, texte care sugerează clar
fiu trebuie să se teamă mai mult de tatăl lui decât de consecinţele de scurtă sau lungă durată pe care le aduc
mama sa, deoarece tatăl este cel care-l învaţă Tora...” neascultarea sau ascultarea nu numai în viaţa copiilor,
(Kid. 30b şi seq.). De fapt Scriptura pune un mare ci şi a părinţilor, cu un cuvânt pentru întreaga familie,
accent pe ascultarea de părinţi întâi comunicându‑ne lată cum se răsfrânge, adesea pe nedrept, asupra
că înaintea lui Dumnezeu ascultarea este atât de părinţilor neascultarea copiilor lor:„Cine dă naştere unui
importantă încât El a socotit că trebuie să facă obiectul nebun va avea întristare şi tatăl unui nebun nu poate
unei porunci, poruncă aşezată nu într-un loc oarecare, să se bucure” ( Proverbe17:21); „Un fiu nebun aduce
ci între cele zece legi, imediat după poruncile privitoare necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce /-a născut’
la ascultarea de El. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama (Proverbe 17:25); „Un fiu nebun este o nenorocire
ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care pentru tatăl său...” (Proverbe 19:13); „Cine păzeşte
ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău” (Exodul 20:12). legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei
Dacă aş face pe exegeza foarte sumară a desfrânaţi face ruşine tatălui său” (Proverbe 28:7);
acestei porunci cu privire la importanţa ascultării şi a „Piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea
cinstirii părinţilor, atunci aş remarca mai întâi faptul pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât
că fiind aşezată între corpul primelor patru porunci
(continuarea în pagina 14)
11
FAMILIA, CUIBUL CREDINŢEI
„Învaţă pe copil calea
pe care trebuie s-o urmeze,
şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

Problematica
socio-economică
a familiei creştine
(partea I)

Problemele familiei creştine cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii
se înscriu în tonul abordărilor bisericii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează
locale, întrucât cele două se identifică şi tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea
se reprezintă reciproc. Familia creştină oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl
este biserica din casă. Scopul ambelor vostru, care este în ceruri” (Matei 5:13-16). Viaţa creştină autentică
entităţi este să-L slăvească pe Dumnezeu ne face vizibili şi prin aceasta utili pentru slava lui Dumnezeu şi
şi să evanghelizeze lumea. Există mântuirea semenilor. Nu odată simpla trăire după voia lui Dumnezeu a
totuşi şi cazuri speciale în care familia „mişcat” gândul şi inima oamenilor din jur spre Dumnezeu.
supravieţuieşte şi acţionează aparte, În perioada antedeluviană, familia lui Noe a fost singura imagine
uneori chiar diferit de biserica locală. sfântă a lui Dumnezeu. Mai târziu Avraam, între caananiţi a fost privit
În situaţia inexistenţei vreunei adunări ca un „domnitor al lui Dumnezeu” (Geneza 23:6). În perioada Noului
locale, apostaziei ei, sau a interzicerii Testament, într-o societate afectată de formalism şi secularizare, au fost
întrunirilor ei, familiei îi revine sarcina alte familii ce-L reprezentau cu multă cinste pe Dumnezeu şi principiile
susţinerii solitare a valorilor sacre. În Sale: Zaharia şi Elisabeta, Iosif şi Maria. Am întâlnit şi în vremea noastră,
acest context, al existenţei şi activităţii familii sfinte. Într-o zi, în aeroportul din Dublin am văzut o familie: soţ, soţie
familiei în societate, notăm câteva şi copii, la care mi-a atras atenţia îmbrăcămimtea evlavioasă. Am crezut
„chemări” făcute de Dumnezeu iniţial că sunt români, considerând aceasta după acoperirea capului la
familiei creştine. Le numim „chemări”, mamă şi fiică, dar când i-am întrebat, am aflat că erau o familie irlandeză
fiindcă familia nu poate fi „silită“ la decisă să-L slujească pe Dumnezeu după Biblie.
slujire, factorul determinant al identităţii
şi slujirii ei fiind gradul de spiritualitate. 2. Chemarea la mărturie pentru Dumnezeu prin implicare
Societatea are multe nevoi, iar familia creştină poate şi trebuie
I.Chemările familiei în raport cu să ajute la rezolvarea lor. Acum, în perioadă de criză, implicarea socială
societatea a membrilor bisericii, în fond prin participarea famililor ce o compun, va
da o mărturie reală a existenţei şi providenţei lui Dumnezeu. Actele de
1. Chemarea la mărturie caritate ocazionale şi cu atât mai mult cele de durată sau permanente,
pentru Dumnezeu prin viaţa creştină ca dispensare, spitale, şcoli „explică” într-un mod indubitabil,
autentică. iubirea divină din învăţătura creştină. Acest gen de misiune clasică
Aceasta presupune pur şi este o cerinţă stringentă şi la noi! Încă de la începuturile sale, Biserica
simplu existenţa noastră creştină. Creştină, prin caritatea bisericii din Ierusalim (Fapte 2-4) sau dărnicia
Domnul spunea ucenicilor: „Voi sunteţi macedonenilor (2 Corinteni 8) a înţeles şi a practicat ajutorarea celor
sarea pământului. Dar dacă sarea îşi săraci. Apostolul Pavel îşi amintea de recomandarea specială a „stâlpilor”
pierde gustul, prin ce îşi va căpăta de la Ierusalim: „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci şi
iarăşi puterea de a săra? Atunci nu chiar aşa am şi căutat să fac” (Galateni 2:10).
mai este bună la nimic decât să fie Prin implicarea socială, se poate contribui la reducerea
lepădată afară şi călcată în picioare efectelor păcatelor sociale, ceea ce va favoriza scopul evanghelizator.
de oameni” (Matei 5:13). Suntem sare Mărturia verbală (de la om la om) sau prin folosirea unor pliante, cărţi sau alte
– autentici sau nu suntem nimic. Apoi mijloace de informare şi comunicare compatibile zonei respective (panouri

12 a adăugat: „Voi sunteţi lumina lumii. O publicitare, radio etc) poate implica diferiţi membri ai familiei şi poate cuprinde
un spectru cât mai larg al societăţii. Să ne amintim de apostolul Pavel, care să spunem ce fac ei în ascuns.Dar
cu ocazia prezenţei în Atena: „În sinagogă stătea, deci, de vorbă cu iudeii şi toate aceste lucruri, când sunt osîndite
cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi de lumină, sunt date la iveală; pentru
cu aceia pe care-i întâlnea” (Fapte 17:17). Evanghelizarea prin implicarea că ceiace scoate totul la iveală, este
familiei îşi dovedeşte utilitatea, în cazul Aquila şi Priscila, care şi-au pus casa lumina”. (Efeseni 5:6-13). Tot aici se
la dispoziţia Domnului (Fapte 18:26; Romani 16:3-4). impune o atitudine negativă faţă de
În raporturile noastre cu societatea, mai trebuie să ştim, aşa sporturile de performanţă în special şi
cum a fost informat şi proaspătul convertit Saul din Tars, că slujirea faţă de sportul de agrement  în general,
cere purtarea   cu demnitate şi curaj   a crucii, iar în unele situaţii, acestea fără a afecta dreptul la joacă
martiriul: „ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16). al copilăriei - „cand eram copil…”
Situaţiile actuale din ţări ca Nigeria, Sudan, India, Pakistan etc, dovedesc (1 Corinteni13:11) şi făcând diferenţa
permanenţa persecuţiilor. O altă extremă sunt privaţiunile democraţiei în între mişcare şi sport - „Toate lucrurile
virtutea dreptului celuilalt la libertaţi păcătoase imorale şi oculte. Atitudinea sunt îngăduite... dar nu toate cunt de
lui Irod şi a Irodiadei, faţă de Ioan Botezătorul, arată posibilele reacţii ale folos… zidesc ” (1 Corinteni 6 :12).
societăţii şi organelor de conducere în raport cu cei care se luptă pentru Un domeniu controversat, ne-
o societate „curată”. „Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în gat tot mai vehement, din partea soci-
temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; pentru că Ioan îi etăţii, a principiilor biblice aparţine pro-
zicea: «Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă»” (Matei 14:3-4). blemelor bioetice. Se impune neac-
ceptarea  metodelor  păcătoase  de
3. Chemarea la conservarea adevărului  mântuitor control şi intervenţie  asupra vieţii:
Păstrarea valorilor sacre este necesară mai ales în avort, fecundare în vitro, transplant
timpul  apostaziei. Biblia prezintă familiii care au rămas credincioase de organe în anumite condiţii etc,
când cei din jurul lor au părăsit legământul sfânt. Pe drumul pustiei, când reafirmând dreptul suveran al lui
idolatria a apărut în poporul evreu, un neam, o seminţie, a luat atitudine Dumnezeu asupra vieţii (Filipeni
şi s-a separat de rău „Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron 1:21,23; 2 Timotei 4:6).
îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura Între „chemările” familiei
Chemările vrăjmaşilor săi; S-a aşezat la uşa taberii în raport cu societatea, un loc im-
şi a zis: «Cine este pentru Domnul, să portant îl are câştigarea  celor mici
familiei în raport vină la mine!» Şi toţi copiii lui Levi s-au –evanghelizarea şi educarea copiilor.
strâns la el” (Exodul 32:25-26). Pe vremea Ei sunt cel mai uşor  de evanghelizat  şi
cu societatea judecătorilo,r s-a găsit o familie consacrată, sunt rodul cel mai curat, pentru că nu
în timp ce mai mulţi zeci de ani poporul a au avut încă parte de toată infuzia de
fost nepăsător faţă de Dumnezeu: „casa lui păcat din lume, ce se acumulează în
Abinadab, pe deal şi au sfinţit pe fiul său următoarele etape ale vieţii. Cei care
1. Chemarea la
Eleazar ca să păzească chivotul Domnulu” îşi dau seama de valoarea acestei lu-
(1 Samuel 7:1). În Noul Testament Dimitrie crări, nu lucrează  pentru popularitate
mărturie pentru
(3 Ioan  1:12) şi credincioşii  din Tiatira  si sau   statistici, ci pentru Împărăţia   lui
Sardes (Apocalipsa 2:24; 3:4), sunt alte Dumnezeu. Ei ştiu că şi un agricultor
Dumnezeu prin viaţa
exemple puternice de conservare a prevăzător   selectează nu doar   cei
adevărului mântuitor. mai mari cartofi pentru hrană,  ci şi pe
creştină autentică.
În asemenea situaţii, apar probleme cei  (mai mici) potriviţi pentru   recol-
de separare şi neparticipare la ta  viitoare. Scripturile abundă în sfaturi
2. Chemarea la
serbări, banchete, baluri, excursii, practice pentru educaţia copiilor - „în-
tabere etc, care trebuie contracarate vaţă pe copil..” (Proverbe 22:6). Psal-
mărturie pentru
cu acţiuni pozitive,   corecte. Uneori, mul 78:1-10 prezintă câteva aspecte
este recomandată abordarea cadrelor padagogice pentru lucrarea cu copiii.
Dumnezeu prin
didactice   şi a părinţilor celorlalti copii În primul rând, recomandă folosirea
pentru a explica atitudinea noastră de povestirilor - „transmiterea isprăvi-
implicare (acţiuni)
reţinere de la activităţile cu caracter lor demne de laudă  ale Domnului”.
păcătos şi lipsit de valoare. Apostolul Un copil nu are mare interes   pentru
3. Chemarea
scria: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe studii biblice   sau alte tipuri de slujiri
deşerte; căci din pricina acestor lucruri elaborate, care seamănă cu ceea ce
la conservarea
vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii face la şcoală şi de care este „sătul”,
dar iubeşte povestirile. Pe această
adevărului  mântuitor neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, deci,
deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar cale, adevărul mântuitor il „ia” ca pe un
acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, medicament în dulceaţă!
deci, ca nişte copii ai luminii. Căci roada Pe acest fond se realizează
luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este cultivarea cu prioritate a încrederii in
plăcut înaintea Domnului  şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare Dumnezeu    (Psalmul 78:7). Increde-
ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.  Căci e ruşine numai
(continuarea în pagina 16) 13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

(continuare din pagina 11)

Scrisoarea a XX - a
amândouă” (Proverbe 27:3).
Care crezi că poate fi urmarea unei astfel de atitudini pentru un fiu ca acesta?
Răspunsul pe care-l dă Adevărul este fără echivoc: „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce
leapădă mustrarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste” (Proverbe 13:18); „Pe
ochiul care-şi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă îl vor scobi corbii
de la pârâu şi-l vor mânca puii de vultur1’ (Proverbe 30:17); „Dacă cineva bleastamă pe
tatăl său şi pe mamă-sa I se va stinge lumina în mijlocul întunerecului (Proverbe 20:20);
„Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa” (Proverbe 17:13); „Căci cel ce
face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi se stinge” (Proverbe 24:20).
Dar şi foloasele ascultării: „Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său
(Proverbe 29:3); „Un fiu înţelept este bucuria tatălui său...(Proverbe 15:20); „Tatăl celui
neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură” (Proverbe 23:24).
În ce priveşte foloasele ascultării de părinţi o singură promisiune mai notez aici, pe
care am găsit-o la capitolul 24 versetul 14: „Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul
tău: dacă o vei găsi ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea”. Şi încă ceva: întotdeauna mi-
am închipuit familia ca fiind un fel de reflectare a grădinii Edenului. Părinţii, mama şi tata,
ţin locul lui Dumnezeu, care era prezent pentru părtăşie în răcoarea dimineţii, în grădina de
altădată, iar copiii, pe cel al protopărinţilor noştri. Câtă vreme copiii se vor supune părinţilor
prin ascultare, se vor împărtăşi negreşit din binecuvântările promise de Dumnezeu familiei.
Dar dacă opţiunea lor va fi alta, vor pierde negreşit aceste binecuvântări, neascultarea
aducând asupra lor blestemul alegerii greşite.
Preaiubite, voi încheia această scrisoare, dar mai întâi îţi voi trimite un text despre
creşterea copiilor, text pe care l-am selectat pentru tine dintr-o predică a lui Ioan Hrisostom,
pe care am citit-o în aceste zile, socotind că poate fi şi azi, după şaisprezece veacuri, un
reper educaţional: „Iar pricina tuturor relelor din lume provine din principiul pe care îl punem
la temelia educaţiei copiilor noştri. Şi vă voi explica acest lucru în cele ce urmează. Îndată
ce s-a născut un copil, tatăl nu-şi dă toată silinţa să-i orânduiască viaţa şi să-i formeze
caracterul, ci să-l împodobească şi să-i îmbrace cu haine luxoase, cusute cu fir de aur..
.Şi mai laşi să-i atârne copilului părul pe spate ca unei fete.. .Scriptura spune: «E o ruşine
pentru un bărbat dacă lasă să-i crească părul». Firea n-o vrea, Dumnezeu n-a îngăduit-o,
este un obicei păgânesc. Multora le atârnă cercei de aur la urechi. Ar trebui ca şi fetele
să se ferească de asemenea podoabe. Voi însă aduceţi această pierzanie peste băieţi...
Ochiului trebuie să-i dăm legi aspre. Mai întâi această lege: Să nu duci niciodată copilul
la teatru, ca să nu se pângărească în întregime prin cele ce aude şi vede în pieţe mai cu
seamă când trece prin înghesuială de lume, pedagogul să ţină seama de această lege
şi să vorbească cu el în aşa chip, încât să nu se pângărească ochii copilului. Sunt multe
mijloace prin care poţi face pe copil să nu-şi închipuie că merită să fie văzut şi admirat:
dezbracă~l de prea multe podoabe; tunde-i părul de pe cap, aşa cum se cade să fie un
copil. Dacă se supără copilul că este lipsit de podoabe, învaţă-l în primul rând că el este
cea mai mare podoabă...” (Ioan Hrisostom, Despre creşterea copiilor).
Mă opresc aici, dragă frate, socotind că ţi-am spus destule chiar dacă nu într-o
ordine pe care ştiu că o preferi, dar asta nu te împiedică să reflectezi asupra acestui
subiect, să culegi şi alte texte din Cărţile Sfinte care vorbesc fie despre educaţie fie despre
ascultarea de părinţi. Oricum îţi va prinde bine fie că te consideri încă un copil, fie că eşti
deja părinte.

Cu bine!
Zaharia Bica

14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

SLAVA...
„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.”
(Proverbe 25:2)

„Nimeni n-a văzut vreodată desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rândul să iei paharul din dreapta Domnului
pe Dumnezeu” (Ioan 1:18a), nimeni nu şi va veni ruşinea peste slava ta” (Habacuc 2:16). „Cu cât s-au înmulţit,
păstrează atâta tăcere ca El şi nimeni, cu atât au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în
niciodată, nu poate să descopere, ceea ocară” (Osea 4:7), cu toate formele ei de manifestare. „Căci Fiul omului
ce tăinuieşte El - „Lucrurile ascunse are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti
sunt ale Domnului, Dumnezeului fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27).
nostru” (Deuteronomul 29:29). În Împăratul Solomon a avut multă slavă şi a fost un cercetător
schimb întreaga lume este plină de asiduu în multe domenii, dar Domnul Hristos a arătat că florile, ascunse
spectacol, iar conducătorii popoarelor în ţărâna pământului, l-au întrecut. „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum
sunt cei mai mediatizaţi şi aspiraţiile lor cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în
tind spre noi descoperiri şi noi valori în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei” (Luca 12:27). „Căci orice
care s-ar putea ascunde o nouă slavă. făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă
În vremea revelaţiei prin şi floarea cade jos...” (1 Petru 1:24). „Toată slava lumii, piere, mai
Moise „Slava Domnului s-a aşezat pe degrabă decât vine; Veşnică e numai slava, celui care face bine”,
muntele Sinai şi norul l-a acoperit...” scria poetul Traian Dorz
(Exodul 24:16), iar când a fost Credincioşii sunt oameni ce trăiesc în lumea aceasta, dar au ieşit
inaugurat Templul de la Ierusalim din conceptele ei; prin credinţă ei evaluează corect, valoarea şi strălucirea
„Preoţii n-au putut să mai stea acolo slavei lui Dumnezeu şi respectiv a oamenilor, printre care împăraţii sunt
ca să facă slujba, din pricina norului; cei mai glorioşi. Ei aparţin Împărăţiei lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă şi
căci slava Domnului umpluse Casa lui o altă slavă, după cum a spus Domnul Isus: „Eu le-am dat slava pe care
Dumnezeu” (2 Cronici 5:14), de aceea Mi-ai dat-o Tu...” (Ioan 17:22). Noua slavă este de aceeaşi natură cu a lui
Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea Dumnezeu şi „stă în ascunderea lucrurilor”. Astfel „...viaţa voastră este
să locuiască în întuneric!” (2 Cronici ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa
6:1). Dumnezeu nu poate fi văzut de voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Coloseni
noi oamenii, dar „Cerurile spun slava 3:3-4). Atenţie, căci tot Domnul spunea: „Eu nu umblu după slava care
lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte vine de la oameni. Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi;
lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19:1). dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi
El se „ascunde” într-un univers ce se crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi
vede mai bine noaptea, dar numai slava care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:41-45).
în parte, iar oamenii care au vrut să Slava împăraţilor, de regulă, ţine cât dinastia lor, dar slava lui
şi-L imagineze într-un mod vizibil Dumnezeu va rămâne cât tronul lui veşnic. Împăraţii şi supuşii lor sunt
„au schimbat slava Dumnezelui elogiaţi şi premiaţi pentru cercetări, pentru că nimeni, dacă este realist,
nemuritor într-o icoană care seamănă nu va putea să afirme că a ajuns să cunoască pe deplin un anumit
cu omul muritor, păsări, dobitoace cu domeniu. Dumnezeu deţine adevărurile absolute şi stăpâneşte toate
patru picioare şi târâtoare” (Romani domeniile de proprietate şi activitate, dar le păstrează „sub cheie”,
1:23), ceea ce este o nebunie. oferindu-le apoi în generozitatea Sa, în parte, unor oameni.
Să nu uităm că „toţi (oamenii) Cele de mai sus pot fi exemplificate prin răspunsul unui neo-
au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui zeelandez, care în timp ce era provocat în mod repetat să admire palatele
Dumnezeu” (Romani 3:23). În aceste regale din Londra, cu valori adunate de sute de ani, repeta cuvintele: „La Tatăl
condiţii orice om, fie el şi mare monarh, meu este şi mai frumos!” Englezul cuprins de vanitatea gloriilor pământeşti
este ca şi alţi predecesori, despre a întrebat furios: „Unde la tatăl tău?”, primind un răspuns pe măsură: „În
care Domnul zice: „În trei ani, ca Împărăţia lui Dumnezeu!” Oricât ar mai continua oamenii să descopere şi să
anii unui simbriaş, slava Moabului va inventeze, orice splendori ar poseda, în ziua aceea, toate vor păli, inclusiv
fi dispreţuită, împreună cu toată creaţia, căci se va arăta Creatorul. Atunci ne vom aminti cântarea: „Aş privi
această mare mulţime; şi ce va din zori în zori” şi vom rămâne cu finalul ei : „numai slava lui Isus”.
rămâne, va fi puţin lucru, aproape „Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se
nimic” (Isaia 16:14). „Te vei sătura întindă slava Ta (shekinah)!” (Psalmul 57:5).
de ruşine în loc de slavă; bea şi tu şi Iosif Anca
15
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

(continuare din pagina 9) (continuare din pagina 12)
AL I M EN T E
„CU R AT E” Ş I „NEC U RATE” Problematica
socio-economică
adresa lor, când a zis: „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi
cămila! Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!... Pentru că voi sunteţi ca
A FAMILIEI CREŞTINE
mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru (partea I)
sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi,
pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini
de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:24-28).
Cred că explicaţia cea mai concretă, despre adevărata curăţie, rea este forma supremă a unei relaţii
pe care o avea în vedere Dumnezeu este prezentată în cuvintele: „Isus voluntare şi se bazează pe cunoaşte-
a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: «Ascultaţi, şi înţelegeţi: Nu ce intră în rea profundă a partenerului. Ea înar-
gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om»... orice intră mează pe prieteni şi îi dezarmează pe
în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese duşmani. Cele prezentate în Geneza
din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile 22, prin discuţia dintre Avraam şi Isaac,
rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, dovedesc încrederea fiului în afirmaţi‑le
hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate tatălui său: „Atunci Isaac, vorbind cu
nu spurcă pe om»” (Matei 15:10-11, 15-20). Aşadar, necurăţia de ordin tatăl său Avraam, a zis: «Tată!» «Ce
fizic, rămâne doar ca o regulă de ordin sanitar, alimentar, separându-se de este, fiule?» i-a răspuns el. Isaac a zis
necurăţia de ordin spiritual, care poate avea ca efect şi întinarea trupului din nou: «Iată focul şi lemnele; dar unde
(de exemplu, prin imoralitate), dar fără a fi confundabile. este mielul pentru arderea-de-tot?»
«Fiule» a răspuns Avraam «Dumnezeu
2. Implicaţiile trăirii Mântuitorului asupra conceptului de însuşi va purta grijă de mielul pentru
alimente „curate” şi „necurate” arderea-de-tot». Şi au mers amândoi
În mod cert, Mântuitorul a respectat Legea lui Dumnezeu şi împreună înainte” (v. 7-8).
cerea celor cu care relaţiona să o împlinească. De aceea, trimitea pe Se recomandă folosirea, ca
leproşi la preoţi (Matei 8:4) şi se încadra în orarul sărbătorilor sfinte, exemplificare istoria poporului lui Dumne-
atât în copilărie cât şi la maturitate (Luca 2:41; 4:16). Însă El accepta în zeu, cu sublinierea urmăririi „întocmai”(v.
intimitatea Sa pe cei socotiţi intangibili de fariseii „curaţi” şi cu atât mai 10) a voii lui Dumnezeu. Exemplul este
mult pe străinii consideraţi în permanenţă necuraţi (Luca 15:2; Ioan 4:9). cel mai puternic argument, este argu-
Domnul şi-a informat ucenicii că misiunea lor avea să mentul viu. Exemplul rău conştienti-
depăşească totalmente limitele „încălcate” de El, deşi venise la oile zează, iar exemplul bun motivează şi
pierdute ale casei lui Israel (Matei 15:24). Ei puteau să înţeleagă că încurajează. Cum ar fi pornit la luptă cei
propovăduirea până la marginile pământului presupunea acceptarea trei sute de evrei, împotriva a peste o sută
multitudinilor regulilor alimentare. Dar mai degrabă evreii plini de râvnă de mii de duşmani dacă Ghedeon nu ar
pentru Lege ar fi respins mântuirea celor care nu deveneau evrei ca fi dat exemplul personal? „El le-a zis: «Să
religie, prin prozelitism. vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum
Oricum, deşi Domnul a împlinit cerinţele Legii, prin explicaţiile voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face
date în primul rând şi apoi prin practica Sa, conform cu conceptele eu»” (Judecători 7 :17). Domnul Isus şi-a
afirmate, a vrut să-i facă pe evrei să înţeleagă fondul reglementărilor format ucenicii, tot prin practica Sa şi le-a
Legii. Scopul Lui era să-i pregătească pentru sfârşitul mandatului zis: „Învăţaţi de la Mine“ (Matei11:29).
Legii, pentru încetarea funcţiei jertfei, căci venise vremea jertfei Apostolul Pavel a folosit în scrierile sale
unice şi desăvârşite. În acest context aveau să fie separate odată diferite exemple negative, din istoria po-
pentru totdeauna curăţia sacramentală de ordin fizic ce includea porului evreu (1 Corinteni 10:1-11) şi din
şi regimul alimentar aferent, de curăţia pe criterii fizice, dar fără vremea sa, dar şi exemple pozitive, între
implicaţii spirituale. care (foarte important) era şi el, când a
„împletit” doctrina cu practica, afirmând:
(va urma) „Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc
Iosif Anca pe urmele lui Hristos.  Vă laud că în toate
Bibliografie privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că
ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am
1. Heiko Krimmer, Comentariu biblic - Matei, pag. 114
dat” (1 Corinteni 11:1).
2. Titulatură ce-l caracterizează în seducerea lumii angelice şi umane
3. Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a doua, Editura I. B. M. B. O. R., Bucureşti
1982, pag. 340-341 (va urma)
16 4. Dicţionar Biblic, Editura Cartea creştină, Oradea 1995, pag. 309-311  Nicolae Cosma
c) Pavel este deja sigur că Dumnezeu îi va
Taina împietririi altoi, deoarece sunt ramuri fireşti în măslinul lor, fapt
concludent, convingător întrucât a făcut aceasta cu
lui Israel mlădiţele sălbatice, împotriva firii lor care au fost altoite
în măslin fructifer.
(continuare din pagina 7) Apostolul Pavel enunţă 8 trăsături morale şi
ei când le voi şterge păcatele” religioase ale evreilor în Romani 2:17-20: Dumnezeu
(Romani 11:27), este o reluare s-a relevat lui Avraam prin Legământul făcut cu el;
Apostolul a profeţiei din Ieremia 31:33-34 Dumnezeu S-a relevat lui Moise prin Lege; evreii cunosc
Pavel enunţă 8 - „Ci iată legământul, pe care-l voia Lui prin Legământ şi Lege; ştiu să facă deosebire
voi face cu casa lui Israel, după între lucruri (dokimazeis = a testa şi a accepta lucrurile
trăsături morale zilele acelea, zice Domnul: Voi care au trecut testul15); cunosc şi experimentează
pune Legea Mea înlăuntrul lor, fenomenele ca rezultat al învăţării Legii; au vocaţia
şi religioase o voi scrie în inima lor; şi Eu didactică, educaţională, călăuzitoare celor neiniţiaţi,
ale evreilor în voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor neiluminaţi şi needucaţi; au dreptarul (morphosin) Legii;
fi poporul Meu. Nici unul nu va învaţă pe alţii. Deşi în ce priveşte transpunerea morală a
Romani 2:17-20: mai învăţa pe aproapele, sau pe articolelor din Lege au falimentat, totuşi Pavel recunoaşte
fratele său, zicând: «Cunoaşte că Dumnezeu le-a dăruit într-un mod deosebit alte
Dumnezeu s-a pe Domnul!» Ci toţi Mă vor opt binecuvântări (Romani 9:4-5): înfierea, aleşi să fie
relevat lui Avraam cunoaşte, de la cel mai mic până copii ai lui Dumnezeu (Exodul 4:22); slava (shekinah) –
la cel mai mare, zice Domnul; prezenţa lui Dumnezeu între ei şi norul de fum (Exodul
prin Legământul căci le voi ierta nelegiuirea si 16:10); Legea, inclusiv Vechiul Testament, darea Legii
nu-Mi voi mai aduce aminte (Deuteronom 5:1-22); legământul cu Avraam (Geneza
făcut cu el; de păcatul lor”. Pasajul din 15:18); slujirea lui Dumnezeu ; făgăduinţele (în Vechiul
Dumnezeu S-a Romani 11:26b şi 27 are o Testament); părinţii (Sfinţii Vechiului Testament); Isus
dublă perspectivă pentru că îl Hristos – Mesia. Având aceste binecuvântări, este greu
relevat lui Moise prezintă pe Domnul Isus atât de înţeles necredinţa lui Israel. Însuşi Domnul Hristos
la prima cât şi la a doua venire. este una dintre aceste binecuvântări, în care Israel
prin Lege; evreii Prima Sa venire a fost pentru a falimentat. Însă în Dumnezeu nu este nedreptate
cunosc voia Lui izbăvirea păcatelor, dar are şi (Romani 9:14), ci, dimpotrivă, El este caracterizat
o aplicaţie escatologică, prin ea de milă. Pavel discută alegerea divină în legătură cu
prin Legământ şi se întrezăreşte şi restaurarea dorinţa lui Dumnezeu de a arăta milă şi faţă de evrei şi
în viitor a poporului evreu, prin faţă de neamuri. Dumnezeu i-a numit pe evrei martori
Lege; ştiu să facă refacerea legământului care ai Săi. Numele de iudeu înseamnă laudă. Prin vieţile lor
deosebire între a fost călcat în picioare, prin trebuiau să aducă lauda lui Dumnezeu16, dar necredinţa,
neascultarea poporului ales. falimentul au diminuat acest obiectiv divin.
lucruri; cunosc şi În aceste condiţii
mântuirea lui Israel este (va urma)
experimentează mai mult ca sigură (Romani Simion Buzduga

fenomenele 11:23-24). Versetele 23-24 din Bibliografie
capitolul 11, conţin rezumatul
ca rezultat al învăţăturii prezentate cu privire 1. Fredi Winkler, Taina împotrivirii lui Israel, Strigătul de la Miezul
Nopţii, mai 2002, pag 9.
la alegerea suverană a lui
învăţării Legii; au Dumnezeu. În continuare voi
2. David Gooding, Credincioşi adevărului, Cluj, Editura Logos, pag.
124.
vocaţia didactică, prezenta trei argumente care 3. Gunter Wagner, The Future of Israel, Reflection on Romans 9-11,
exprimă această siguranţă: ed. W. Hulitt Gloer, 1988, pag. 81.
4. Stamley M. Horton, op. cit., pag. 208.
educaţională, a) Deşi altoirea din 5. Petru Popovici, Graiul Proorocilor, Editura Lumina Lumii, pag.
nou a mlădiţelor fructifere 153.
călăuzitoare este condiţionată de stăruirea 6. Foundation of Faith, op. cit., pag. 154.
în credinţă sau revenirea la 7. Antony A. Hoekema, Biblia şi viitorul, Wheaton, SMR, 1992, pag.
celor neiniţiaţi, 147.
credinţă, totuşi apostolul este 8. A. A. Hoekema op. cit., pag. 146.
neiluminaţi mai mult decât convins că ei 9. Romulus Vasile Ianea, Mântuirea Israelului, Pleroma, Bucureşti,
vor fi altoiţi din nou. publicaţie editată de ITP, decembrie 1999.
şi needucaţi; b) Dumnezeu poate 10. J.D.G. Dunn, Romans 9-11, W. BC. Vol 38b, Dallas, Word Books
Publishers, 1995, pag . 677.
au dreptarul să-i altoiască iarăşi – şi o 11. C. E. B. Cranfield & J.A.Emerton, Romans, I.C.C. Edinburgh T.&T.
face, deoarece trăsăturile Clark, 1986, pag. 573.
(morphosin) Legii; caracterului Său sunt cunoscute 12. Simion Tinbuc, Epistola către Romani, pag. 72.
şi sunt: îndurarea, mila, 13. J. Murray, The Epistle to the Romans, Edermans, Grand Rapids,
învaţă pe alţii. bunătatea, credincioşia(Exod
1977, pag. 99.
14. C.E.B. Cranfield, op. cit., Pag. 578.
34:6-7; Tit 3:4-7). 15. Comentariu al Noului Testament, pag. 439.
16. Paul A. Pomerville, Galateni şi Romani, Bruxelles, Belgia, Institu-
tul Internaţional prin corespondenţă, 1976, pag. 149. 17
Experienţe „Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta…
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise
toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele”
(Psalmul 139:14-16).

Vindecat de Domnul

În anul 1994 am încheiat legământul cu acasă, Eu voi veni într-un miez de noapte în casa
Dumnezeu, sunt căsătorit şi avem şase copii. În ta, mă voi atinge de tine şi te voi vindeca, Mă vei
primăvara anului 2003, la vârsta de 37 ani, Domnul mi-a vedea şi îmi vei auzi paşii”. Slăvit să fie Domnul!
vorbit prin Duhul Sfânt să mă pregătesc Am plecat la Cluj, am stat internat
că va veni o mare furtună peste viaţa o săptămână, am întâlnit un bărbat
mea şi voi fi lovit în trup, în slujba “Eşti pregătit din Bistriţa, internat în acelaşi spital,
spirituală şi în slujba pământească, dar i-am vestit Cuvântul Domnului şi
în timpul acela să mă rog cu stăruinţă,
să faci un drum, la externare, a rostit următoarele
să cred din toată inima mea în ajutorul te vei duce, cuvinte: „Mulţumesc, mă bucur că
Domnului şi voi fi izbăvit. te-am cunoscut, mă duc acasă şi o
În vara anului 2003 am avut pentru că vreau să închei legământ cu Domnul, căci
puternice dureri la cap, coloană şi să mântuiesc vreau să-L slujesc toată viaţa mea”.
piept, în zona inimii. Căutându-mi M-am întors acasă de la Cluj şi au
sănătatea la diferiţi medici cardiologi şi un bărbat prin trecut vreo două săptămâni până a
reumatologi, mi-au stabilit diagnosticul: venit acea noapte minunată. În jurul orei
HTA (hipertensiune arterială ~160 cu
Cuvântul Meu două noaptea, fiind culcat, am visat că
100), spondiloză cervicală, anxietate, pe care trebuie a venit la mine, la patul în care eram, un
calcefieri VAo şi insuficientă Ao gr ½. Medic în haine albe, având o frumuseţe
Acest diagnostic mi-a fost confirmat să-l vesteşti acolo, nemaivăzută de mine până atunci,
şi la Institutul Inimii „N. Stăncioiu” dar pe tine nu te m-a privit şi mi-a zis: „Am venit să-ţi
din Cluj, în luna iunie 2004 fiindu-mi iau tensiunea!” Eu i-am răspuns: „Da,
administrat tratament medicamentos voi lăsa pe mâna sunt de acord!” S-a apropiat, mi-a pus
cu Xanax, Piritinol, Concor, Celebrex, un aparat la inimă şi a zis: „Tensiunea
Limphathil 160, Aspenter şi altele.
oamenilor...” ta este 160 cu 100, prea mare în
Dar aceste medicamente nu mi-au miezul nopţii!”
redat sănătatea, dimpotrivă, m-am simţit mai rău, Eu I-am zis: „Ajută-mă şi
până acolo că nu am mai putut să stau pe picioare, vindecă-mă!” El m-a ascultat!
fiind mereu agitat şi ameţit. A scos o bucată de pânză
Văzându-mi starea gravă de sănătate în care albă de aproximativ 60 cm
am ajuns, o casă de copii mici şi o soţie îndurerată, lungime şi 10 cm lăţime,
m-am gândit la cuvântul profetic rostit prin Duhul Sfânt a trecut-o printre palmele
şi am început să mă rog cum nu m-am mai rugat până Sale. În urmă se vedea că
atunci. Am luat Sfânta Scriptură şi am cercetat cum pânza rămânea unsă de
s-au rugat oamenii lui Dumnezeu, de exemplu Iosua ceva asemănător cu uleiul,
(Iosua 7:6), şi am început să mă rog ziua şi seara, apoi a lipit acea pânză peste
până după miezul nopţii. pieptul meu, începând din
Au trecut zilele, a venit iarna, mă pregăteam zona inimii până în partea
să mă duc din nou la analize şi spitalizare de dreaptă a pieptului şi a zis:
data aceasta la Clinica Medicală III din Cluj, fiind „Să vedem acum tensiunea!”
programat pentru internare la începutul lunii A pus din nou aparatul şi a
februarie 2005. Cu câteva zile înainte de a pleca la zis: „Tensiunea ta este 120
Cluj, Domnul a trimis în casa mea un proroc al Său cu 70, perfectă!”
de la mare depărtare, prin care mi-a vorbit aşa: „Eşti M-am trezit din
pregătit să faci un drum, te vei duce, pentru că vreau somn şi m-am uitat în jur.
să mântuiesc un bărbat prin Cuvântul Meu pe care

18 trebuie să-l vesteşti acolo, dar pe tine nu te dau pe
mâna oamenilor ca să te trateze, ci la întoarcerea
Păzit
de
În cameră era o lumină
foarte puternică, dar după
câteva momente întunericul
a revenit. Cineva a deschis
uşa la dormitor şi în hol a
călcat foarte apăsat în jur
de patru, cinci paşi.
Domnul
În ziua următoare am
mers la medic şi spre mirarea
lui tensiunea arterială era 120
cu 70. În lunile şi anii următori, 28 octombrie 2009
nu am mai avut nevoie În timp ce lucram la acoperişul unei
de acele medicamente, clădiri, la înălţimea de aproximativ opt metri,
tensiunea mea este şi astăzi am auzit în duhul meu o voce, care m-a
perfectă, după ce Domnul întrebat: „Dacă ar cădea un muncitor, de aici
m-a vindecat. Slăvit să fie El până jos, ar mai rămâne sănătos? S-ar împlini
cu un credincios Psalmul 91 („Pentru că zici:
în vecii vecilor!
«Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci
Pe toţi cei care citiţi
din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de
despre această minune
aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici
pe care a făcut-o Domnul
o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci
Isus în viaţa mea şi aveţi El va porunci îngerilor Săi să te păzească
probleme, necazuri de felul în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâni,
acesta, sau altele mai mici ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo
sau mai mari, vă îndemn piatră”)? După o scurtă meditaţie am răspuns
să vă rugaţi lui Dumnezeu cu promptitudine şi siguranţă: „Da, căci
neîncetat, să vă sfinţiţi viaţa Dumnezeu este credincios şi Cuvântul Lui se În scurt timp, am visat că
şi să aşteptaţi îndurarea împlineşte, El ocroteşte pe cei credincioşi”. am fost vizitat de trei fraţi bătrâni,
Lui, pentru că El nu întârzie La câteva minute după acest gând, dintre care unul era proroc. Ei
să vină în ajutorul celui care s-a rupt un laţ şi am căzut până jos pe beton, mi-ai cerut să le relatez minunea
Îl aşteaptă. fără să am vreo fractură, ci doar o mică cu căderea de pe acoperiş, iar la
Vă salut pe toţi cu lovitură la genunchi, căci am căzut peste o sfârşit prorocul mi-a zis: „Dacă
Cuvântul Domnului din Evrei şipcă subţire triunghiulară. Când m-au văzut te-ai fi îndoit în mintea ta, când
4:14-16. Dumnezeu să vă cei ce erau cu mine s-au speriat şi m-au dus la ai fost întrebat despre cele scrise
binecuvânteze! medic, care, consultându-mă şi-a dat seama în Psalmul 91, puteai fi mort, dar
de minunea ce a avut loc şi a zis: „Bun ai Dumnezeu sprijineşte pe cei ce se
Ş .V. fost la Dumnezeu!”, la care eu am răspuns: încred în promisiunile Lui”.
„Dumnezeu a fost bun cu mine!” I.B.

Întrebări
1. Care este relaţia dintre „faptele Legii” și „faptele credinţei”? Ce efecte au ele asupra
cugetului (conștiinţei)?
2. Ce avantaje și/sau dezavantaje are studierea diferitelor explicaţii escatologice?
Cât de importantă este cercetarea Apocalipsei, pentru un creștin?
3. Ce spune Biblia despre împrumuturile financiare ale celor credincioși? Ce
motivaţii de fond provoacă angajarea unui credit?
CREDINŢA

Credinţa nu este împotriva raţiunii, ci dincolo de limitele raţiunii, o continuare a ei.

Credinţa nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinţa este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în
lumea divină pentru renaşterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi şi ne face o făptură
nouă, ne recreează inima, curajul, înţelegerea şi toate celelalte faţete ale personalităţii. Credinţa vine prin
lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viaţă care ne împinge irezistibil spre bine. Credinţa nu întreabă
care sunt faptele bune ce trebuie făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără niciun fel de întrebare (Martin Luther).

Cred în soare şi când nu străluceşte, cred în Dumnezeu şi atunci când nu-mi răspunde.
(Declaraţia unui deţinut dintr-un lagăr de exterminare din timpul celui de-al doilea Război Mondial).

Credinţa în Dumnezeu vede invizibilul, crede incredibilul şi primeşte ca răsplată imposibilul.

Ceea ce credem determină cum ne comportăm, iar amândouă împreună determină ce devenim.

Mulţi suntem convinşi că am putea muta munţii, dacă s-ar găsi cineva să dea la o parte dealurile care ne stau în cale!

O credinţă uşor de ascuns este şi uşor de pierdut!

Să nu te îndoieşti niciodată în întuneric de ceea ce a spus Dumnezeu pe când era încă lumină.

Credinţa vede lumina înainte de ivirea zorilor.

Suntem înclinaţi să credem nu ceea ce este adevărat, ci ceea ce ne place.

Faptele fără credinţă sunt tot la fel de moarte ca şi credinţa fără fapte.

Există trei feluri de credinţa în Isus Christos: credinţa care se chinuieşte, care se poate asemăna cu un om care
se zbate in valurile furtunii; credinţa care se apucă, asemănătoare cu naufragiatul care, înotând, a ajuns să se apuce
cu o mână de marginea bărcii, şi credinţa liniştită, care se aseamănă cu cel care s-a urcat deja în barcă, s-a odihnit
puţin şi acum este gata să dea o mână de ajutor pentru salvarea altora (D. L. Moody).

M-am rugat pentru credinţă, aşteptând ca Dumnezeu să mă lovească cu ea ca şi cu un trăznet. Nu s-a întâmplat
însă nimic... Am deschis atunci Biblia şi am început să citesc cu regularitate. „Credinţa vine în urma auzirii şi
auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu”. De când citesc, credinţa mea este într-o continuă creştere (D. L. Moody).

Adevărata credinţă se preocupă cu ceea ce a spus Dumnezeu, nu cu ceea ce au spus „înţelepţii”.

Am auzit despre muribunzi care au zis: regret că am fost un alcoolic, că am fost un ateu, că am fost un agnostic,
că am fost păcătos, dar n-am auzit încă de nimeni care să fi spus pe patul morţii: „Îmi pare rău ca am trăit o
viaţă de credinţă”.

Credinţa produce creştinismul, viaţa îl dovedeşte, încercările îl confirmă, iar moartea îl încununează.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080