You are on page 1of 20

Adorare

Cuprins
Natura Te adoră, Ţi-ascultă cuvântarea
Şi ţese-n ceasul vremii bogatele rodii.
Cântă secerătorii, făcându-şi îngrânarea 3 Editorial
Ce se învață în școlile teologice? – Editorii
În anu-mbelşugării, prin lunci şi prin câmpii.

Răsună turtureaua în vremea ei târzie 4 Doctrine biblice

Şi fluturii fac zgomot, deasupra de şopron, Lupta dintre adevărul Bibliei și eroare –
Iosif Anca
Te cântă porumbelul, ieşit din colivie
Te-adoră pelerinii, ce calcă prin pogon.
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Răsar lumini aprinse din inimi condamnate Scrisoarea a XLV-a – Zaharia Bica
Să fie nimicite de buncărul amar,
Dar Te-au aflat pe Tine, Acel împins de gloate
Ce dai a Ta mireasmă şi-al Tău slăvit nectar. 12 Statutul moral şi spiritual al creştinului

Vorbirea cu credință – Cristian Dan
Biserica-narmată dă straja ne-ntreruptă
Cântând pe continente în sunet de viori
Iar pe altarul păcii, punând tămâie sfântă, 14 Închinători în duh şi în adevăr

Elanul se destinde, în toi de sărbători. Călătoria spre țara făgăduinței –
Simion Buzduga

Citată este bolta în contul Providenţei
Ce-arată peisajul brodat universal, 16 Carte în serial

Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a III-a –
Dar, dincolo de-aceste, e locul transcendenţei Ivan Petrovici Fedotov
E tot ce stă deasupra pe un sfânt piedestal.

Slăvită este era, ce-i gata să răsară,
Primejdiile de-o clipă, vor dispărea, rămân.
Şi pentru totdeauna intrăm în primăvară
Cu-a tale albe haine, Iubitule Stăpân.
Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Cornel David
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

Ce se învață în
școlile teologice?
Ne amintim că în vremea comunistă erau anumite că el a scris despre Mine.” (Ioan 5:46). Interpretările
discipline şcolare care educau copiii şi tinerii în doctrina teologilor lor îi împiedică pe evrei, până în ziua de
marxist-leninistă. În promovarea evoluţionismului şi a azi, să-L primească pe Mesia.
materialismului ateist, ideologii partidului erau foarte Eroarea lor a fost perpetuată în creştinism,
importanţi pentru întregul sistem. Exista un întreg conştient sau inconştient, prin îndepărtarea de la
aparat de partid şi de stat care veghea la formarea sursa primară a informaţiei – Biblia şi transferul
gândirii „omului nou” şi la neafectarea ei prin alte sursei de informare de la Dumnezeu la om (teolog
convingeri filozofice, politice sau religioase. Însă după - comentarii) ceea ce este foarte grav, după cum
ruperea „cortinei de fier” şi mai mult, după globalizarea este scris: „...blestemat să fie omul care se încrede
şi diversificarea fără precedent de care are parte şi în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate
creştinismul românesc, piaţa educaţională oferă orice, inima de la Domnul!... Binecuvântat să fie omul,
de la tradiţiile tracilor şi ale altor popoare care au lăsat care se încrede în Domnul” (Ieremia 17:5-7). Marea
urme pe teritoriile locuite de români şi până la importul problemă a şcolilor teologice, cu diplome recunoscute
de teorii şi tehnici şamaniste, budiste sau alte practici de Ministerul Învăţămânului sau nu, prin participare
asiatice, culminând cu islamismul aflat în continuă directă la cursuri sau prin corespondenţă, este că
expansiune. Dar ce învăţăm în şcolile noastre teologice, studenţii, cei care ar ztrbui să fie ucenicii Cărţii sfinte
căci altora nu le putem face noi lista de materii ce vor fi sunt de fapt ucenicii mulţimii de teologi ale căror păreri
predate? Când este vorba de teologie, această ştiinţă trebuie să le cunoască, ca la final să ştie ce a spus
a sfinţilor – a-L studia pe Dumnezeu, modul Lui de x, y, z, dar să nu mai poată avea încredere în ceea
gândire şi lucrările Sale în raport cu creaţia, este mai ce este scris în Scripturi. De ce trebuie ca studenţii să
important decât orice disciplină şcolară. înveţe cu deamănuntul teorii, adesea contrastante?
În abordarea teologiei noi putem să învăţăm Ele nu pot fi deopotrivă inspirate, nu arată cu claritate
de la evrei, din succesele şi greşelile lor, care au rol ce este adevăr şi ce este eroare. Aşa ceva, la oamenii
pedagogic (1 Corinteni 10:6, 11). Care a fost evoluţia lui Dumnezeu din istoria biblică nu întâlnim, căci Pavel
gândirii teologice evreieşti începând cu momentul Sinai a scris: „Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim
şi până în prezent? Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea şi voi aşa aţi crezut” (1 Corinteni 15:11). Acum de unde
(Ioan 1:17), pe care preoţii trebuiau să o aplice într-o „acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris”
interpretare corectă. Au urmau perioade alternative de (2 Corinteni 4:13), dacă ceea ce se scrie este diferit?
apropiere sau depărtare de Cortul / Templul şi Legea Aceste cuvinte au fost adresate corintenilor, care
Domnului, cuprinsă în Cele cinci cărţi ale lui Moise. aveau o tendinţă de dezbinare, dar au fost protejaţi
Mai târziu, începând cu perioada exilică şi postexilică datorită învăţăturii unitare a celor ce slujeau acolo.
s-a format profesia de cărturar – teolog. Aşa au apărut Să fim înţeleşi, este nevoie de cunoaşterea ereziilor,
diferite comentarii la Lege, care ulterior sau diversificat, pentru a fi protejaţi copiii în credinţă care pot fi „purtaţi
unele cu orientări mai conservatoare, altele mai liberale, de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi
ca de exemplu şcoala lui Şhammai sau şcoala lui Hillel. prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” (Efeseni
Aşa s-a scris Mişna, un comentariu la Legea lui Moise. 4:14) sau „clătinaţi aşa de repede în mintea... (lor) de
Dar teologii care au urmat nu s-au oprit aici şi au apărut vreo epistolă...” (2 Tesaloniceni 2:2), dar este cu totul
comentarii la comentarii, ceea ce a dat naştere altor altceva a arăta învăţătura corectă şi respectiv eroarea,
scrieri teologice – Ghemara şi lista poate continua faţă de a pune împreună opiniile, căci nu le putem numi
adăugând Midraşul şi alte scrieri cabalistice. Care descoperiri, ale diferitelor curente teologice, dându-le
a fost urmarea acestor manuale de teologie? Cei crezare. Aceasta nu face decât să semene îndoiala în
învăţaţi după acestea au pierdut contactul direct mintea cursanţilor. Aceste variante aleatoare sunt în ton
cu originalul şi interpretarea corectă, drept urmare cu sintagma nebiblică „unitate în diversitate” pe când
faptul că nu au mai acceptat învăţătura Domnului apostolul scrie de unitate frăţească numai în unitate
Isus Hristos, care a explicat în mod corect şi teologică- „în care am ajuns de aceeaşi părere, să
desăvârşit pe Moise şi n-au crezut în profetul umblăm la fel” (Filipeni 3:16). El numeşte în acelaşi text
anunţat de cel pe care se lăudau că-L urmează, pe unii ca „vrăjmaşi ai crucii lui Hristos” (Filipeni 3:18),
pentru a fi mântuiţi. Domnul le-a spus: „Căci, dacă
(continuare în pagina 9)
3
aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

LUPTA DINTRE ADEVĂRUL
BIBLIEI ȘI EROARE
I. PERIOADELE CONFLICTULUI DINTRE ADEVĂR
Primele noţiuni despre adevăr şi eroare au fost
rostite atunci când Creatorul i s-a adresat lui Adam ŞI EROARE
1
informându-l cu privire la condiţiile de mediu fizic, şi Antichitatea a fost cea mai lungă perioadă istorică
mai important, poruncindu-i în ce condiţii spirituale (4000 î.e.n. – sec. V e.n.) ce s-a consumat în prim
îi este rezervată viaţa şi respectiv în ce situaţie va fi plan în leagănul omenirii – zona Orientului Mijlociu, dar
lovit de moarte. Nu ştim cât timp a trecut, oricum nu treptat sau ridicat şi alte zone cunoscute în plan social
mult, până când omul a fost pus în faţa alternativei de şi religios: China, India, Europa. Drept urmare, în spaţiul
a rămâne încredinţat pe cele afirmate de Dumnezeu mediteranean şi european, s-a impus cultura greco‑romană
sau a accepta, întâi ca o dezbatere, apoi ca un posibil cu influenţe din răsărit. În acest timp, Dumnezeu a păstrat
adevăr, şi afirmaţiile celui ce s-a dovedit duşmanul de linia biologică a patriarhilor credincioşi adevărurilor
moarte al omului. De atunci, durează „bătălia cosmică” transcendente. Stăpânul universului s-a ocupat de
la care mintea omului este expusă, cu tot aceeaşi indivizi, familii dar şi de naţiunea Israel, în sânul căreia
incidenţă de viaţă sau moarte. a păstrat oameni cu convingeri şi practici evlavioase.
Istoria acestei confruntări se poate împărţi Celelalte popoare au devenit idolatre, sumerienii fiind
(subiectiv) pe diferite perioade, dar ea este un tot unitar, cei mai dedicaţi politeişti ai vremii, cu accente celeste şi
aflat într-o metamorfoză continuă, marcată de evoluţia demonologice, forme care au evoluat şi sau diversificat la
stărilor spirituale ale oamenilor, cu efecte pentru egipteni, cananiţi, greci, romani etc (Psalmul 147:19‑20;
celelalte stări şi condiţii ale vieţii. Toate evenimente Romani 1:21-27). În perioada antică s-a dat o luptă
consumate în timpul scurs până aici şi cele ce vor fi permanentă între politeismul imoral (în special
în viitor, sunt incluse în „planul veşnic” (Efeseni 3:11) cananit şi grecesc) şi monoteismul sacru al lui YHWH.
conceput de Dumnezeu, care cuprinde permisivităţile Dumnezeu a intervenit regulat în viaţa indivizilor şi în
stabilite de El, pentru îngerii – demonii şi oamenii care egală măsură a naţiunilor, la Turnul Babel şi ori de
s-au abătut de la menirea creaţiei. Apostolul Pavel a câte ori a fost nevoie. Istoria Israelului este dovada
explicat oamenilor din antichitate, fapt valabil pentru cea mai puternică a intervenţiei divine în momente
toată istoria, că „El (Dumnezeu), în veacurile trecute, a cheie (2 Regi 17:8-20), dintre care cel mai important
lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor” (Fapte a fost naşterea miraculoasă a Fiului lui Dumnezeu,
14:16), însă libertatea oferită de Creator are un scop cu toate etapele vieţii Lui ispăşitoare (Galateni 4:4-5;
care-i face pe oameni responsabili: „ca ei să caute pe Efeseni 1:7-10).
Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbăind, Ultimele secole din antichitate – perioada de
cu toate că nu este departe de fiecare din noi” (Fapte supremaţie a Imperiului roman au fost benefice din punct
17:26-27) de vedere politic, social, economic şi cultural, pentru
Postmodernismul este perioada actuală de timp, răspândirea creştinismului, chiar dacă noua paradigmă
marcată de noi valenţe, dar aceleaşi surse de inspiraţie şi modul în care trăiau creştinii au fost într-un conflict
şi putere, de luptă acerbă dintre adevărurile afirmate de deschis cu convingerile naţionaliste şi exclusiviste ale
Dumnezeu, începând cu porunca din Grădina Edenului evreilor ce erau răspândiţi peste tot în imperiu şi cu stilul
şi până la profeţiile Apocalipsei şi minciunile şarpelui, păcătos al cezarilor şi întregii societăţi. Spre sfârşitul
„acela care înşeală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9) acestei perioade, în care a suportat persecuţie sub
şi ele prezente pe toată această perioadă. Generaţia unii imperatori, creştinismul acceptat ca religie
de astăzi trebuie să facă faţă acumulărilor istorice oficială şi apoi impusă ca religie de stat, a fost
de eroare, dar şi negării generale a oricărui principiu înghiţit de lume în cea mai mare parte, prin mutaţiile
religios, filozofic sau social, totuşi cei credincioşi rămân religioase, sociale şi politice, ceea ce de fapt a dus la
puternici în lupta cu balaurul care a făcut multe victime trecerea într-o nouă etapă istorică şi în plan religios,
în istoria cerului şi a pământului, conştienţi că „tot ce în întreg cuprinsul fostului imperiu roman.
este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi Mesajele trimise de Domnul Isus Hristos
lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi credincioşilor din Asia Mică, prin apostolul Ioan,
lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, anticipau deja, demascând profetic problemele
rămâne în veac” (1 Ioan 2:16-17). ce urmau să apară, în plan local sau universal,
surprinzând apostazia - „Adu-ţi, deci, aminte de

4 unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3 Perioada modernă (sec. XVI – sec. XX) a durat
de la renaştere la al doilea război mondial. Tiparul,
reforma şi renaşterea au deschis o nouă eră, apoi
revoluţia industrială, descoperirile geografice şi stiinţifice
au schimbat structurile sociale şi viaţa oamenilor în plan
economic dar şi religios. Perioada modernă a creat o
lume în care credinţa în supranatural şi autoritatea lui
Dumnezeu au fost puse la îndoială. Condiţiile de viaţă
nu mai erau într-o dependenţă directă de natură, odată cu
formarea populaţiei urbane şi a industrializării, astfel noile
tehnologii îmbinate cu umanismul şi ateismul au făcut din
om posesorul de fapt al materiei. De o asemenea ispită
i-a avertizat Dumnezeu pe evrei ce urmau să intre într-o
zonă şi vreme prosperă: „Căci Domnul, Dumnezeul tău,
are să te ducă într-o ţară bună... unde vei mânca pâine
din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic... Vezi să
nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încît să
tale dintâi.” (Apocalipsa 2:5), dar şi persecuţia - „Nu nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui pe care ţi le
te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul dau azi... ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie
are să arunce în temniţă pe unii din voi...” (Apocalipsa şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău... Vezi să nu
2:10), fenomene extreme în viaţa Bisericii Lui, ambele zici în inima ta: «Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au
având scop îndepărtarea adevărului biblic din mintea şi câştigat aceste bogăţii».” (Deuteronom 8:7-17). Ştiinţa
practica poporului lui Dumnezeu. şi raţiunea au devenit raţiunea zeiţăţile perioadei
moderne, iar cercetări din diferitele domenii ale ştiinţei,

2 Evul mediu (sec V – XVI), după părerea unor istorici, cumulate cu teoria evoluţionismului, au lansat teoria
a durat de la căderea Imperiului roman de apus – progresul istoric. Era o altă încercare ce s-a dovedit
476, până la căderea Imperiului roman de răsărit – 1453, nereuşită de revoltă împotriva Creatorului şi a adevărului,
sau după alţii, până la apariţia tiparului, descoperirea prin schimbarea idolilor antici cu cei moderni, dar scopul
Americii şi înconjurul pământului. În această perioadă, era acelaşi: instaurarea eroarei – minciunii demonice
Biserica Apuseană, în primul rând, având o în locul adevărului divin revelat în Scripturi. Şi aceste
autoritate mai mare, dar şi cea Răsăriteană, au avut forme de conlucrare dintre „domnul puterii văzduhului” şi
un rol „împărţit” între o educaţie precară şi un rol oamenii cărora le lasă impresia că fac ce vor când de fapt
politic lumesc, drept dovadă luptele pentru putere el îi coordonează, sunt surprinse cu claritate de apostolul
sau cruciadele de cucerire a locurilor socotite sfinte. Pavel când a scris că oamenii sunt conduşi: „după mersul
Creştinismul amestecat cu păgânismul a acceptat lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului
treptat multe practici păcătoase, iar icoanele au luat care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi
locul idolilor, efectul fiind acelaşi ca în antichitate: noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre
înlocuirea lui Dumnezeu din mintea închinătorilor pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale
şi a adevărului biblic cu eroarea. Cu siguranţă că gândurilor noastre.” (Efeseni 2:2-3).
un mesaj al Domnului către conducătorii religioşi şi în Dumnezeu a trezit spiritul misionar al celor
general către membrii confesiunilor creştine, din acea credincioşi care s-au folosit de descoperiri şi
vreme, ar fi fost asemănător celor adresate celor din tehnologie în vederea răspândirii Evangheliei,
Pergam şi Tiatira: „Dar am ceva împotriva ta. Tu ai pentru că din nou adevărurile transcendente ale
acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, Bibliei s-au impus atât în faţa noilor „descoperiri”
care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire cât şi în faţa vechilor concepte din zonele cucerite
înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile de europenii colonizatori. Din nou a avut succes
jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. Tot aşa, şi tu adevărul biblic împlinindu-se profeţia biblică prin
ai cîţiva cari, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor care Domnul afirma: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei
pe care Eu o urăsc” (Apocalipsa 2:13-15); „Dar iată va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de
ce am împotriva ta: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, mărturie tuturor neamurilor.” (Matei 24:14) . Trimiterea
care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească Mântuitorului şi-a găsit ucenici printre cei ce lăsau
pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din civilizaţia plecând pe câmpul de misiune (Matei
lucrurile jertfite idolilor.” (Apocalipsa 2:20). În această 28:19-20). Tot în această perioadă în zonele de acum
perioadă războaiele şi bolile – pedepse divine, au tradiţional creştine Dumnezeu a „reînviat ” dorinţele
decimat populaţia Europei, unde se mutase centrul oamenilor pentru căutarea adevărului, adevăr care
de greutate al istoriei creştine. Lumea arabă şi întotdeauna s-a descoperit celor ce vor să-l transpună
zonele asiatice au avut rolul lor în evoluţia istoriei fără rezerve în viaţa lor, căci lumina se descoperă celor
medievale, dar sub coordonatele altor religii, care ce vor să umble în lumină.
aveau şi ele perceptele lor morale. Şi în acest
timp, Dumnezeu n-a rămas indiferent controlând
limitele proliferării păcatului şi păstrând 4 Postmodernismul este perioada actuală. Dacă
tiparul a facilitat începerea unei noi epoci, numită
modernă, imaginea televizată a deschis larg uşa
rămăşiţa sfântă a poporului Său, astfel în pofida
promovării intereselor omeneşti, în creştinism s-au postmodernismului, care a luat cu asalt tot ceea ce
înregistrat preocupări sincere de căutare şi păstrare a fost mai înainte. Tehnica vremii noastre a fost de
a adevărului care au dat naştere la vieţi sfinte prin neimaginat în epocile anterioare, din punct de vedere

5
şi pentru care Domnul şi-a continuat lucrarea. (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

a disponibilităţilor materiale existente, descoperite, teoriilor şi normelor standardizate, iar globalizarea
dar acum se redefinesc şi toate canoanele, legile şi informaţiei a făcut ca să nu se mai poată păstra valori
convenţiile, până şi valorile considerate absolute. Nici „pure” în plan naţional, regional sau local. Acum nimic
ştiinţele exacte nu mai sunt considerate obiective, cu nu este sigur, perfect sau obligatoriu, fiecare individ
atât mai puţin regulile religioase. poate fi propriul său zeu. Pentru omul postmodern totul
E drept că postmodernismul a fost generat de este permis, fiecare om considerându‑se deopotrivă
criza internă a modernismului, dar problemele nu au creator şi creatură, liber să face orice îi place. Tendinţa
fost rezolvate, termenul criză mai este specific vremii generală a omenirii în procesul decăderii face ca
noastre decât înaintaşilor noştri. Conceptele moderne să primeze pasiunile carnale în detrimentul gândirii
au dat faliment, nu doar prin războiul care a decimat profunde care trebuie să accepte existenţa divinităţii,
mai mulţi oameni decât bolile din Evul Mediu sau din ceea ce presupune în mod fundamental rolul de
zone înapoiate, ci şi prin creştinismul rămas fără viaţă autoritate a lui Dumnezeu, dar şi comuniunea cu El,
în urma secularizării – fenomen înregistrat în orice care este purtătoare şi de valenţa fericirii, după care
perioadă istorică unde nu s-a păstrat sacralitatea omul caută cu fervoare şi acum în postmodernism.
adevărului biblic. Acum însă lucrurile s-au complicat şi Interesul pentru horoscop sau practicile orientale
mai mult, căci amestecul ştiinţific în creaţie, în special de educarea minţii, dar şi permisivităţi imorale fără
în genetica celulară a dus la reînvierea unor maladii şi precedent, sunt toate dovezi că omul postmodern caută
a creat terenul apariţiei unor boli noi, ca SIDA şi alte ceva ce nu are, aşa cum descrie profeţia biblică aceste
boli generate de imoralitatea fără precedent şi diverse vremuri: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri
forme de stres, care domină în special generaţia tânără grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de
care nu mai poate face o delimitare clară între live şi bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,
virtual, între realizate şi ficţiune, pentru că imaginea nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească,
filmată, real sau şi animaţie abundentă au deposedat neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi,
creierul uman de dimensiunea analitică şi critică prin neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori
care un om poate raţiona şi emite concluzii corecte. mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având
Dacă modernitatea a vrut să se elibereze din doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”
regulile medievale, ale normelor bisericeşti şi ale (2 Timotei 3:1-5).
controlului feudal, postmodernismul se impune prin Postmodernismul prin paradigmele şi domeniile
dizolvarea tuturor structurilor ce legau în structuri vieţii în care s-a instalat anulează sau cel puţin pune
societatea modernă. În postmodernism statul îşi pierde la îndoială tot ce a fost declarat axiomatic sau valoare
graniţele reale, în favoarea satului planetar; culturile până acum, însă atacul cel mai puternic al diavolului,
şi firmele devin transnaţionale, dar şi familiile se în această ultimă etapă a conflictului cosmic, între
dezintegrează sub loviturile sistematice ale filozofiilor fiinţele rămase fidele lui Dumnezeu şi cele răzvătite,
evoluţioiste şi imorale, dar culmea este că împlinirea aflate sub comanda sa ca cel mai puternic înger din
râvnită se lasă încă aşteptată; bucuria, pacea, facerea cei căzuţi, aflaţi în libertate limitată, este îndreptat
de bine lipsesc din limbaj şi din practica vieţii cotidiene împotriva lui Dumnezeu şi a Bibliei prin respingerea
(2 Timotei 3:1-5). E ceva obişnuit în vremea noastră să adevărurilor transcendente. Pentru gândirea
auzi că staruri – stele, care au adepţi şi simpatizanţi postmodernă, nu mai este suficient un argument pentru
mai mulţi decât idolii antici sau avere mai multă decât a postula ci este suficient un contraargument pentru
nobilii feudali, se sinucid din lipsă de scop în viaţă. a nega, ceea ce în plan religios duce la demontarea
În concluzie, privind la etapele conflictului cosmic, principiilor sfinte, punct cu punct, lăsând o libertate
se observă că influenţele demonice manifestate de-a aproape absolută fiecărui individ, după sintagma: dubito
lungul generaţiilor au dus la pierderea, la anularea relaţiei ergo cogito (lat. mă îndoiesc deci gândesc), ce a luat
cu Dumnezeu şi drept urmare a imaginii şi cunoaşterii locul predecesoasrei ei, lipsită şi ea de credinţă: cogită
corecte a adevărului, a celor mai mulţi oameni. În ergo sum (lat. gândesc deci exist). Postmodernismul
antichitate imaginile idolatre au luat locul divinităţii, este o topire a tuturor solidelor, inclusiv al teologiei
în evul mediu s-au impus icoanele creştine, în cărţilor sacre, care au ajuns să fie studiate după reguli
perioada modernă, Dumnezeu a fost scos din generale de critică textuală sau date empirice. Acel
imagine, iar acum în postmodernism omul este pus „oare a zis Dumnezeu cu adevărat” demonic, de la
în icoană, devenind simbolul închinarii private libere, început, survolează şi surmontează întreaga gândire
toate forme de eroare aducătoare de moarte (Romani teologică” (Geneza 3:1).
1:18-32). Totuşi, în toate aceste perioade istorice, cei ce Neîmplinirea prin valorile statice, mecaniciste,
au căutat şi păstrat adevărurile descoperite în Scripturi, formale ale modernismului lumesc, în prim plan în
au identificat cu claritate orice formă de rătăcire şi au zona creştină a lumii, datorită creştinismului apostat
rămas credincioşi lui Dumnezeu. în care „nimic nu mai merge” (Eclesiastul 2:1-26)
a deschis uşa relativismului religios, conform

II.RELATIVISMULUI

ADEVĂRUL
RELIGIOS ÎN LUPTĂ CU
Postmodernismul este caracterizat de relativism
căruia toate religiile (monoteiste sau politeste) pot
fi bune, dar niciuna nu este perfectă. Respingerea
transcendenţei şi absolutului divin biblic, este un
general, de aceea poatre fi numit şi „modernitate lichidă”, concept evoluţionist şi liberal, care a dat naştere unor

6
pentru că a fluidizat toate solidele, prin neacceptarea interpretări ce limitează autoritatea divină, chiar dacă

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
în parte existenţa Sa nu este respinsă total. Teorii ca condiţii, în ultima vreme sunt nevoit să întreb cine va
cea a „morţii Dumnezelui Creator”, conform căreia Lui cânta înaintea predicii sau studiului ce va fi expus
i-a aparţinut big bangul iniţial, dar materia şi cu atât mai pentru a vedea dacă sunt sau nu şanse să fie dusă cu
mult fiinţele vii evoluează şi decid în libertate şi fără El, succces informaţia sacră în mintea auditorului.
induc o stare de neascultare şi împotrivire permanentă,
ceea ce duce la lepădare din partea lui Dumnezeu,
ca în cazul regelui Saul (1 Samuel 13-15). Oamenii
uită că adevărul biblic este la fel de stabil ca fiinţa
III.CUNOAŞTEREA

ŞI PĂSTRAREA ADEVĂRULUI
BIBLIC – TAINA EVLAVIEI
O cunoaştere personală a lui Dumnezeu,
divină, de aceea Domnul Isus Hristos s-a identificat cu nu doar confesională şi tradiţională poate conduce
Adevărul, Calea şi Viaţa (Ioan 14:6), în sensul că nu omul la adevărul biblic care este sursa vieţii veşnice,
există alternativă la accederea omului la pomul vieţii, prin mântuire. Adevărul nu se confundă cu filozofiile
acel secret al divinităţii, spre care le-a fost interzis care au fost într-o continuă schimbare dar şi reluare
accesul tuturor oamenilor, începând cu protopărinţii (platonism / neoplatonism), el nu aparţine minţii
noştri (Geneza 3:24). Iată de ce „toţi cei ce cunosc umane prin originea lui şi se descoperă doar prin
adevărul” (2 Ioan 1:1) mesianic, pentru că toată Biblia iluminarea Duhului lui Dumnezeu, după cum afirma
este hristocentrică, au ajuns la „deplina cunoştinţă a apostolul Pavel analizând opozanţa şi diferenţa dintre
Domnului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:8), pe când valorile intelectuale ale lumii şi realitatea operei de
cei care nu se aliniază sub autoritatea divină trăiesc mântuire, pe care s-a clădit toată evoluţia istoriei
un paradox pentru că „învaţă întotdeauna şi nu pot cerului şi a pământului: „Totuşi ceea ce propovăduim
ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” noi printre cei desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu
(2 Timotei 3:7). Aceasta este cea mai mare pierdere a veacului acestuia... Noi propovăduim înţelepciunea
posibilă – pierderea vieţii veşnice, pentru că este vorba lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă pe care o
de „adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte
noi în veac” (2 Ioan 1:2). de veci şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii
Una din armele relativismului în lupta contra veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi
adevărului etern este tranzienţa, fenomen născut răstignit pe Domnul slavei... Nouă însă Dumnezeu ni
din senzaţia, sentimentul, starea de nepermanenţă, le-a descoperit prin Duhul Său... Şi noi n-am primit
specifice ciclicităţii şi efemerităţii vieţii sub soare duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să
(Eclesiastul 1:4-11), câmp aflat sub incidenţa putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu
blestemului păcatului, dar acestea nu pot fi aplicate prin harul Său.” (1 Corinteni 2:6-12).
valorilor eterne, după cum este scris despre Dumnezeu se descoperă fiecărui individ, în
Dumnezeu: „Tu ai întemeiat în vechime pământul şi condiţia căutării cu sinceritate şi smerenie, după
cerurile sunt lucrarea mânilor Tale. Ele vor pieri, dar principiile descrise în Psalmul 119: „Te caut din toată
Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le inima mea...” (vers. 10); „Învaţă-mă, Doamne, calea
vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Dar orânduirilor Tale, ca s-o ţin până în sfârşit! Dă-mi
Tu rămâi Acelaş şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalmul pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată
102:25-27) Neacceptând autoritatea absolută a lui inima mea!” (vers. 33-34). Aşa se face că Dumnezeu se
Dumnezeu şi în paralel oferind omului dreptul de a descoperă nu celor „înţelepţi şi pricepuţi” ci „pruncilor”,
emite opinii cu caracter de principii, fie ele şi relative, metodă lăudată de Domnul Isus Hristos văzând
în special prin contribuţia negativă a teologilor liberali operativitatea ei binecuvântată (Matei 11:25-26). O
s-a ajuns la desctructuralizarea sistemelor teologice ascultare fără orgolii ca în cazul copiilor generează
şi etice şi interpretări literare ale Bibliei. Relativismul o viaţă sfântă şi curată – locul unde teoriile se
s-a impus la nivelul cel mai înalt prin noile traduceri ale materializează. Alegerea unui mod de viaţă biblic,
Bibliei, ce au modificat sau eliminat până la 1000 de într-o diversitate de opinii este singura modalitate
versete din textul sacru, pe baza a 5/1000 manuscrise de certificare a adevărului, pentru că Dumnezeu se
existente la începutul sec. XX (celelalte 995/1000 descoperă progresiv – în funcţie de ascultarea noastră
sunt conform Textus receptus), provenite din zone şi creşterea capacităţii de cunoaştere şi aplicare a
de influenţă ezoterică specifice evangheliilor gnostice adevărurilor descoperite. În contextul unei crize de
(2  Timotei 4:1-4). Aceste „tăieri” au menirea anulării înţelegere teologică, Domnul Isus a afirmat acest
ideii de adevăr unic revelat în Scripturile sfinte. principiu: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge
Scopul actual al relativismului este toleranţa – să cunoască” (Ioan 7:17), iar apostolul Pavel aducând
libertatea coexistenţei valorilor contrare – principiu argumente tot pe fondul confuziei din vremurile din
generic în religiile politeiste, unitatea în diversitate urmă, a făcut apel la corelaţia dintre doctrină şi practica
– concept nebiblic incompatibil cu teocraţia. religioasă, când a scris lui Timotei: „Tu, însă, ai urmărit
Filozofiilor democratice modifică statutul creştinismului de aproape învăţătura mea, purtarea mea... De altfel,
prin faptul că acceptă toate ideile, tehnicile şi culturile toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus,
preexistente, cu titlul: „merge orice” , ceea ce a vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge
condus la o închinare liberă, fără norme interioare sau din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi
exterioare. Aceasta se reflectă şi în muzica ultimelor pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat
decenii care a căpătat accente demonice, rockul fiind şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai
o dovadă de netăgăduit pentru orice minte care vrea învăţat” (2 Timotei 3:10-14).
să gândească, doar din antichitate se cunoaşte efectul Evlavia, în înţelesul ei semantic: înţelepciunea fricii
muzicii asupra omului. Aşa a fost în valea Dura, aşa de Dumnezeu (Iov 28:28; Proverbe 9:10), este dovada
este în triburile din junglă, aşa este la concerte sau în credinţei în existenţa lui Dumnezeu, „singurul care are
magazin la cumpărături, conştient sau inconştient omul
este prelucrat pe „direct” prin muzică în sensul accesului (continuare în pagina următoare)
în camera cea mai tainică a sufletului uman. În aceste
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu vieţii de credinţă, oferă cadru propice pentru separarea
poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a văzut, nici de orice formă de eroare, fie ea tradiţională sau
nu-L poate vedea (fizic) şi care are cinstea şi puterea postmodernă. Existenţa unor activităţi de ucenicizare
veşnică! Amin” (1 Timotei 6:16), a faptului că „cine se prin slujbele şi darurile conferite de Domnul Bisericii
apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi Sale contribuie la creşterea spirituală a celor convertiţi
că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Evlavia „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi
(frica de Domnul) este o caracteristică de neînlocuit a de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi
unui copil al lui Dumnezeu, iar atacul lumii, coordonat de prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” (Efeseni
diavolul atacă perfid acest fundament absolut: „frica de 4:14). Un climat evlavios este propice vieţii
Domnul - comoara Sionului” (Isaia 33:6). „O formă de credincioşilor şi lucrării Evangheliei, scop în care
evlavie” este prima treaptă a decăderii grave, iar „oameni trebuie să contribuim la instaurarea şi păstarea lui
neevlavioşi schimbă în desfrînare harul Dumnezeului (Fapte 9:31; 1 Timotei 2:1-4).
nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn
Isus Hristos” (Iuda 1:4), adică îşi permit sfidător să nege CONCLUZII
nu numai prin afirmaţii ci şi prin fapte adevărul biblic al Odată cu expulzarea din Eden şi viaţa în absenţa
mântuirii şi sfinţirii. Idolatria şi păcatele ce le aduce, părtăşiei şi prezenţei divine directe, omul a fost influenţat
începând cu imoralitatea a fost în toată istoria în permanenţă în diverse forme de gândire şi stil de
umanităţii şi a Israelului, în special, cauza pierderii viaţă lipsite de adevăr, toate o căutare după fericire, dar
totale a evlaviei şi cu acesta pierderea bătăliei dintre toate o îndepărtare de ea, pentru că toate admit sub o
adevăr şi eroare, ceea ce însemna de fiecare dată formă sau alta păcatul - o eroare de la menire şi „ruşinea
pierderea vieţii şi apariţia morţii, întâi spirituale popoarelor” (Proverbe 14:34). Postmodernismul, prin
şi apoi fizice. Frica de Domnul îl păstrează pe om susţinerea relativismului ca teorie fundamentală, poate
departe de păcat şi-l face puternic în faţa Ispititorului; să ofere doar noi drumuri, deşi nu sunt total noi, care să
împăraţii evrei evlavioşi au redat naţiunii componenta încânte la primele peisaje, să dea libertatea identităţii
fundamentală a fericirii spirituale şi materiale ( 2 Cronici opţionale de alegere şi schimbare după plăcere a
32:32; 35:26; Neemia 13:14, Psalmul 16:3). funcţiilor naturale ale vieţii, în care iluzia şi imaginea
Evlavia are o componentă teoretică: să ia locul realului, masculinul să devină feminin şi
„cunoştiiţa adevărului este potrivit cu evlavia” (Tit femininul masculin, omul având „dreptul” nenatural de a
1:1) – un concept teologic corect, ce evită în egală fi: hetero, homo, asexual sau bisexual, de a trăi live sau
măsură superstiţiile şi ateismul, extremele religioase, virtual, dar lumea (din antichitate la postmodernism) nu
de acceptare a tot ceea ce pare supranatural, sacru a oferit nimic cu finalitate, de aceea a fost mereu în
sau ocult sau de negare a tot ceea ce este de natură căutarea de valori şi de modele (Proverbe 14:12).
spirituală, limitând omul la lumea materială (1 Timotei În postmodernism, teorii filozofice nihiliste
4:7). Are şi o o componentă practică – faptele bune, şi umaniste apărute în modernism au ajuns în
o determinare naturală a unei gândiri sănătoase căutarea unui real mai profund să se combine
(2  Cronici 19:7; 1 Timotei 2:9-10; 5:4; Tit 2:11-14); cu concepţiile mai vechi ale religiilor păgâne
evlavia face legătura între credinţă şi dragoste şi să formeze un umanism cosmic – new age,
(2 Petru 1:5-7). Evlavia evită formalismul în închinare care cuprinde totul, în afară de adevărul Bibliei.
şi obiceiurile practicilor păcătoase, care au fost Influenţa acestui sincretism amprentează gândirea şi
o permanentă inducere în eroare de-a lungul practica creştină tot mai puternic, aşa încât este greu
istoriei umanităţii, de la ceremonialul din vatra de identificat ceea ce este autentic de ceea ce este
tribului la concertele rock şi de la şezătorile din contrafăcut. Diferenţa de puritate a unui râu, între locul
sat la forumurile de discuţii on line. Apostolul Pavel de izvor şi cel de vărsare este o imagine a realităţii
surprinde cu claritate diferenţa dintre adevărul pur, cel originare şi a dogmele şi practicilor prezente ale
însoţit de evlavie şi orice altă formă teologică şi mod creştinismului. În acest context multicolor, dar lipsit de
de viaţă lipsite de aceste valori sacre, recomandând albul pur, evlavia are secretul vieţii, în orice coordonate
separarea de cei ce au trecut în tabăra neadevărului şi ale vremii (re)formând identitatea omului creat după
mai păstrează doar o formă de evlavie cu scop înşelător, chipul lui Dumnezeu şi în acord cu planurile Lui
căci „minciuna umblă îmbrăcată în haine de adevăr iar desăvârşite „evlavia este folositoare în orice privinţă,
adevărul este gol goluţ”. El scria lui colaboratorului întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei
său care era încă tânăr, cu scopul formării sale şi a viitoare.” (1 Timotei 4:8). Evlavia este starea în care
altor generaţii de slujitori ei Evangheliei: „Dacă învaţă venirea Domnului nu va fi o surpriză ci o împlinire
cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de binecuvântată, iar modelul Domnului Isus Hristos,
cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos cel care a venit pe pământ să afirme adevărul şi
şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de să-l respecte la cote desăvârşite, este exemplul de
mândrie şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor urmat al fiecărui om din orice generaţie (1 Timotei
fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte 3:16; Evrei 5:7). El a venit să completeze adevărul
pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile revelat prin Moise şi ceilalţi profeţi şi să realizeze prin
ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de trupul Său de carne sau prin puterea primită în cer şi
adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. pe pământ tot planul lui Dumnezeu, împlinind până
Fereşte‑te de astfel de oameni.” (1 Timotei 6:3-5). la ultima literă Cuvântul lui Dumnezeu, acest adevăr
Integrarea într-un grup creştin – adunare, probat de o istorie de generaţii şi de conştiinţa umană
8 organizaţie, unde evlavia este o constantă de bază a (Daniel 10:21; Romani 2:14-16)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Prolema cea mai gravă a (continuare din pagina 3)
teologiei creştine şi a modului de
viaţă viaţă creştină postmodernă Ce se învață în școlile teologice?
este una de interpretare variabilă separându-se de convingerile şi spiritele ce-i animau pe unii predicatori din
a afirmaţiilor Bibliei. Relativismul vremea lui. Diferenţa în învăţătură este dată de diferenţa în trăire, de aceea
permite firii pământeşti să-şi aleagă nu trebuie acceptată orice opinie, căci ea este purtătoare de fapte, după
căile, după aplecarea inimii – o cum este scris: „Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta,
tendinţă generală de îndepărtare să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: «Bun venit!» Căci cine-i zice: «Bun
de Dumnezeu. Punerea la îndoială venit!» se face părtaş faptelor lui rele.” ( 2 Ioan 1:10-11)
este un blestem sigur, de aceea În concluzie, şcolile teologice sunt o necesitate în procesul educaţiei
căutarea sinceră a lui Dumnezeu spirituale, după cum şi Domnul Isus Hristos le-a predat ucenicilor cursuri
– sursa adevărului transcendent intensive câţiva ani, timp în care i-a trimis şi în probe practice pe teren.
este singurea modalitate de ieşire Acelaşi model a fost continuat de apostoli. În mod deosebit s-a remarcat
din impas, iar proba practică a unei în primele decenii şi chiar mai târziu, adunarea din Antiohia Siriei, unde
astfel de iniţiative, aşteptată de din nou se preda intensiv şi de unde s-a plecat apoi pe câmpul de misiune
Dumnezeu din partea noastră este (Fapte 11:26; 13:1-3). Răspunderea revine în primul rând celor ce aleg
un comportament evlavios într-o disciplinele teologice care se predau în şcoli şi apoi celor ce cred pe diferiţi
lume în care puritanismul nu este teologi care n-au Duhul, ci fac pe textul sacru critică literară Literatura
agreat. Aici este cheia înţelegerii biblică nu este comparabilă cu proza şi poezia laică scrisă de-a lungul
vremurilor, după cum scria apostolul vremii, nici nu permite interpretări diverse. Recomandăm profesorilor şi
Pavel cu referire la câştigătorii şi oricui studiază liber cărţi de teologie să nu uite că ideile teologilor evrei şi
perdanţii acestei bătălii ce se apropie apoi gândirea filozofică grecească au adus multe erori teologice prin care
de sfârşit: „Arătarea lui (ultimului lider cei ce i-au crezut au fost călăuziţi de orbi şi au ajuns cu toţii în groapă. Însă
uman însetrat cu puteri malefice ) se din nou „învăţăm din istorie că nu învăţăm din istorie”. S-a ajuns atât de
va face prin puterea Satanei, cu tot departe de izvor încât un profesor i-a spus unui tânăr ce cerea lămuriri
felul de minuni, de semne şi puteri concrete asupra unui subiect dorind să-i fie aduse referinţe biblice:
mincinoase şi cu toate amăgirile „Numai cu Biblia te pierzi, dar eu am citit o bibliotecă de cărţi!”. Acel
nelegiuirii pentru cei ce sunt pe tânăr a rămas şocat pentru că exact aceeaşi expresie o auzise din
calea pierzării, pentru că n-au partea unui călugăr „erudit”, cu un timp în urmă, atunci când căuta
primit dragostea adevărului ca să adevărul, mai întâi în biserica „mamă”
fie mântuiţi. Din această pricină, Cred că este necesar ca pe lângă şcolile teologice consacrate, să
Dumnezeu le trimite o lucrare de fie regulat la nivelul bisericilor locale studii biblice cu toată adunarea, pe
rătăcire, ca să creadă o minciună: domenii de vârstă şi pe grupuri, dar nu după cărţi, că aceasta este eroarea
pentru ca toţi cei ce n-au crezut de fond a multor şcoli teologice, ci după Biblie, ca fiecare să studieze de
adevărul, ci au găsit plăcere în la sursa primară şi ucenicii să fie în contact nemijlocit cu Domnul, după
nelegiuire, să fie osîndiţi. Noi cum este scris în proroci: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu” (Ioan 6:45),
însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, fapt realizabil prin prezenţa Duhului lui Dumnezeu în fiecare individ.
trebuie să mulţumim totdeauna lui Îndrumarea în învăţarea teologică este binevenită în ceea ce omul
Dumnezeu pentru voi, căci de la nu înţelege singur, în diferite etape spirituale şi în funcţie de darul
început Dumnezeu v-a ales pentru fiecăruia, ca în cazul famenului etiopian, prin Filip (Fapte 8), dar după
mântuire, în sfinţirea Duhului şi Biblie, căci el citea Isaia, nu Talmudul. Sistematizarea pe teme este
credinţa adevărului.” (2 Tesalonicei benefică, explicaţiile sunt binevenite, dar nu din partea teologilor care nu
2:9-13) cunosc „nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12:24) şi pierd
Cei ce vor descoperi sau măsura etalon: evlavia. Învăţătură fără evlavie este cel mai mare pericol
mai corect spus li se va descoperi pentru cursanţii acelei şcoli. Textul cuprins într-o scrisoare pastorală este
adevărul şi-l vor păstra, luptând poate cel mai reprezentativ pentru profesorii şi cursurile care ar trebui
pentru el, vor fi serviţi permanent retrase din programa şcolilor teologice ce vor să zidească nu oricum,
la masa înţelepciunii cu adevărul ci ca meşteri zidari înţelepţi: „Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură
Scripturilor şi vor gusta în final din deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus
Cina Stăpânului care a supravegheat Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu
întreg teatrul de operaţii al luptelor ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost... ale oamenilor stricaţi
dintre adevăr şi eroare. Biruitorilor la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig.
le sunt păstrate toate comorile Fereşte-te de astfel de oameni.” (1 Timotei 6:3-5) Atenţionarea priveşte
eternităţii viitoare, rezervate încă din nu doar realităţile existente la noi în ţară ci şi cele anticipate, aşa cum
eternitatea trecută; „cel ce va birui”, se explică în articolul Lupta dintre adevărul Bibliei şi eroare, care face
este un mesaj repetat adresat tuturor referire şi la reînvierea concepţiilor ezoterice şi gnostice, în ultime traduceri
credincioşilor de către Comandantul ale Bibliei, în special în limba engleză. Acele teorii eliminau din schema
suprem (Apocalipsa 2-3) şi asigurat cunoaşterii pe cei „neiniţiaţi”, ceea Biblia nu spune, dimpotrivă Domnul
de către Dumnezeu Tatăl: „Cel ce doreşte ca pământul să fie „plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul
va birui, va moşteni aceste lucruri” mării de apele care-l acopăr” (Habacuc 2:14) şi să ajungă „toţi la unirea
(Apocalipsa 21:7). credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la
înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13).
Iosif Anca Fie ca cei ce scriu şi învaţă în şcolile noastre, între care ne înscriem şi
noi cu paginile revistei Dragoste pentru Adevăr, să contribuim la extinderea
învăţăturii curate şi dătătoare de viaţă a Bibliei!
Editorii
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

Scrisoa rea a X LV- a
Am observat că eşti adeptul unei lecturi foarte ce se scuturau Ca într-o fulgerare însă, dintr‑un boschet
diverse în ultima vreme: Proverbele lui Solomon, a ţâşnit o viperă subţire şi uşor verzuie, înţepându-l cu
Epistola către Romani, comentariile pline de avânt veninu-i mortal. Deşi maşina ambulanţei a sosit la timp
ale lui Hrisostom. Ce să mai zic de Istoria Bisericii, şi omul a fost salvat, totuşi a rămas cu sechele uşoare
atât de dragă ţie? Eşti ca o lăcusta în pajişte ce nu-şi la nivel cerebral. Era totuşi fericit, nu numai pentru
găseşte loc decât dacă încearcă nectarul tuturor florilor, că a fost salvat, ci şi gândindu-se că şarpele veninos
îmbătându-se de parfumul fiecăreia. a nimerit aşa din întâmplare în curtea lui. Imediat,
Crede-mă, nici nu ştiu de unde să încep să-ţi cum era şi firesc, autorităţile au dispus deplasarea în
răspund, să păstrez o anumită ordine sau nu? Nu ştiu! perimetrul proprietăţii acestui emigrant a unui specialist
Să încep cu prima întrebare, referitoare la înţelesul în identificarea acestor reptile atât de periculoase,
textului din Epistola către Romani capitolul 5, prima control ce trebuia făcut la intervale de o săptămână.
parte a versetului 20: ,.Ba Încă şi Legea a venit ca să Şerpii nu puteau fi ucişi (erau ocrotiţi de lege), ci doar
se înmulţească greşeala...” Aş mai adăuga aici şi alte texte identificaţi, iar în funcţie de numărul lor, omul avertizat
înrudite oarecum: păcatul nu l-am cunoscut decât prin să fie cu mare grijă, căci moartea îl pândeşte la fiecare
Lege” (Romani 7:7/a) sau „...fără Lege păcatul este pas. La prima verificare s-au identificat zece reptile
mort” (Romani 7:8). Perspectiva pe care ne-o oferă mature, fiecare cu perechea ei. Omul s-a speriat de-a
aceste texte este preponderent umană, însă trebuie binelea. La a doua verificare s-au identificat cincizeci,
să adaug un text care precizează funcţia Legii lui pentru ca în final, bietul om să constate că proprietatea
Dumnezeu şi dintr-o perspectivă divină, adaos necesar lui este de fapt o şerpărie, un tărâm al morţii.
explicaţiei ulterioare: „...în Lege ai dreptarul cunoştinţei Ca să nu ai dificultăţi cu povestea mea, îţi dau şi
depline şi al adevărului” (Romani 2:20b). Aici vreau să cheia: omul acela cu proprietatea lui, este orice om în
fac câteva precizări în legătură cu termenii folosiţi de condiţia lui naturală. Şerpii veninoşi sunt toate păcatele
apostol, apoi am să-ţi spun o poveste care va lămuri de care nu suntem conştienţi la început, nici în ce
întreaga problemă. priveşte existenţa lor şi nici în ce priveşte consecinţele.
În primul rând, expresia „să se înmulţească” nu Cel ce săptămânal identifică şerpii, aducând la
este cauzativă, ci rezultativă, adică Legea n-a făcut ca cunoştinţa stăpânului numărul lor, făcându-i astfel
dintr-un păcat să se nască un alt păcat, aşa cum s-ar existenţa greu de suportat, este Legea lui Dumnezeu
înţelege la prima citire. Ea nu a făcut păcatul prolific. care arată păcatul, dar nu îl inventează, nu îl înmulţeşte.
În al doilea rând, expresia „fără Lege păcatul este Aşa că Specialistul care identifică şerpii nu este atât de
mort” nu sugerează inexistenţa păcatului în absenţa vrednic de a fi urât pentru că-i identifică în culcuşurile
Legii, chiar dacă păcatul nu este o realitate ontologică, lor, cât iubit pentru serviciul lui în favoarea vieţii.
ci doar că nu este sesizat la nivelul conştiinţei, adică nu În ce priveşte cealaltă întrebare, îţi mărturisesc
este luat în seamă, ca şi cum n-ar fi. Orice conştiinţă se că la început mi s-a părut banală, până la iritare, dar
clădeşte pe baza principiilor, a educaţiei primite. m-am domolit repede în numele prieteniei ce ţi-o port
Să-ţi spun povestea la care am făcut referire mai şi al faptului că acel text, la care ai făcut trimitere este
sus. Un om din ţinuturile nordice ale Europei se hotărăşte parte din Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine îngrijeşte de
să se mute în Africa australă şi să se stabilească cu un smochin va mânca din rodul iui şi cine-şi păzeşte
familia acolo definitiv. Cum nu are prea mult timp să stăpânul va fi preţuit.” (Proverbe 27: 18)
se informeze cu privire la noua zonă geografică, odată Pe lângă toate acestea, meditând pe marginea
ajuns acolo, cumpără un teren şi-şi clădeşte o casă acestui text am posibilitatea să te critic pentru că prea
elegantă şi încăpătoare. Văzând că zona era destul de uşor ai lăsat să se frângă relaţia dintre tine şi El, despre
aridă, în curte îşi plantează tufe de flori şi trandafiri, care altădată îmi scriai în termeni elogioşi. Mă feresc
amestecate cu alte plante exotice. Într-o zi, cum nu prea să te acuz de lipsă de perseverentă în relaţia ta cu El.
avea ce face prin casă, a coborât între flori şi a început Argumentele pe care le-ai adus m-au copleşit, numai

10
să culeagă cu grijă frunzele uscate şi petalele veştede că pentru cuvântul perseverenţă eu am o altă definiţie

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
credincioşie de dragul credincioşiei, virtute de dragul
virtuţii. Eu nu sunt adeptul stoicilor. Nici textul invocat
de tine în scrisoare n-o face. Dimpotrivă! Celui ce
îngrijeşte de un smochin i se promite rod şi celui ce
veghează la siguranţa stăpânului lui, preţuire. O
astfel de atitudine nu conţine nimic meschin, chiar
dacă urmăreşte un anume scop. Orice atitudine se
împlineşte şi se defineşte nu numai prin calitatea, ci şi
prin finalitatea ei, în cazul smochinului rodul, în celălalt
caz - preţuirea.
În ce mă priveşte, nu pot să trag alte concluzii
decât îmi permit mărturisirile tale, duse până la detalii.
Mi-ai scris că tu nu ai avut niciun scop precis din această
relaţie şi că toate însuşirile bune ale sufletului le-ai
împletit în ea fără niciun interes afară de acela de a
da frumuseţe acestei prietenii. Nu te cred, fiindcă eşti
decât cea pe care o dă dicţionarul, de care ai făcut atâta om, ori în lumea noastră, a oamenilor, fidelitatea este
caz. Sunt cuvinte pe care le auzi şi cuvinte pe care le caracterizată de cele două dimensiuni. Nici Isus Domnul,
simţi. Pe cele din urmă doar inima le poate defini cel care s-a făcut om, n-a dovedit credincioşie nici faţă de
mai bine, dicţionarul poticnindu-se aici. oameni şi nici faţă de Dumnezeu, aşa pur şi simplu. Nici
În locul cuvântului perseverenţă, de care tot ai chiar El n-a fost total dezinteresat în ceea ce a făcut.
pomenit, eu prefer cuvântul uşor arhaic credincioşie. Acest Sau tu ţi-ai propus să-L depăşeşti pe Domnul? Dar chiar
termen însumează perseverenţa caldă, bună. iubitoare şi în acest caz, dacă mâ gândesc bine. tot ai urmărit un
etc, singura, de altfel, capabilă să absoarbă mediocritatea, scop, acela de a da frumuseţe relaţiei tale cu E... Dacă
răutatea, egoismul, cu un cuvânt nedesăvârşirile celuilalt. m-ai pus să judec între tine şi el, atunci eu cred că tu eşti
Credincioşia conferă astfel rezistenţă relaţiei ce trebuie vinovatul. Poate o să te deranjeze afirmaţia mea, dar eu
consolidată şi dusă până la capăt. o să rămân liniştit, ştiind că e mult mai uşor să te faci
Un smochin nu te poate dezamăgi? Pomicultorul vinovat decât să-ţi porţi vina.
prin vocaţie îl va săpa punând gunoi la rădăcină, Ca să nu te obosesc cu prea multe vorbe, să
sporindu-şi vegherea (Luca 13). Un stăpân nu poate încerc sa definesc ce este această virtute numită
deveni dezagreabil, cel puţin în unele momente. Îţi credincioşie. Când Dumnezeu Şi-a propus să facă om
este bine cunoscută afirmaţia din Cărţile Sfinte: „Prin după Chipul şi Asemănarea Sa, Şi-a propus să facă
răbdare se înduplecă un voievod şi limba dulce poate o fiinţă capabilă de credincioşie. căci „Dumnezeu este
zdrobi oase.” (Proverbe 25:15) Nu cumva asta ţi-a lipsit, credincios” (Deuteronom 7:9).
adică răbdarea şi dulceaţa rostirii? Poate eşti suspicios Credincioşia este rădăcina nevăzută a unei relaţii,
din cale afara? Nu ştiu! Dacă eşti suspicios din fire, tu indiferent care ar fi aceasta. Cum rădăcinile transformă
te cunoşti mai bine. în acest caz te asigur că niciodată, lutul întunecat şi gunoiul în care s-au înfipt în culoare,
indiferent de cine ar fi vorba, nu vei duce lipsă de pretexte parfum, floare şi rod, tot astfel adevărata credincioşie
pentru a lăsa să se destrame o relaţie precum a fost a ta. absoarbe în sine nedesăvârşirile celuilalt în vederea
Suspiciunea înseamnă să crezi ceva înainte ca dovada desăvârşirii.
acelui ceva să-ţi sară în ochi, să te convingă. Sau ai Omul fiind o fiinţă de relaţie, măsura personalităţii lui
urmărit o relaţie circumstanţială în intenţia de a acapara în această privinţă e dată de măsura credincioşiei lui.
un moment ce l-ai socotit prielnic ţie? Şi asta poate fi Credincioşia este o relaţie interioară.
posibil, căci într-un veac al nestatorniciei şi al nerăbdării Credincioşia se dovedeşte şi dobândeşte nobleţe
oamenii se feresc de lucruri care durează, fie ele banale numai prin confruntare cu defectele celuilalt, precum
sau foarte importante, de la punga de plastic ori paharul diamantul dobândeşte strălucire numai sub piatra
de unică folosinţă până la bunul Dumnezeu. N-ai aspră a şlefuitorului.
auzit adesea afirmaţia celor mai mulţi, că totul trebuie Numai cu credincioşia ta poţi câştiga credincioşia
schimbat la anumite intervale de timp pentru a da culoare celuilalt.
şi atractivitate vieţii? Oamenii îşi schimbă mereu locul Numai dacă cei doi, sau mai mulţi, sunt fiinţe perfecte,
de muncă, maşina, localitatea sau ţara de reşedinţă, relaţia se zideşte pe potrivire, dar dacă sunt fiinţe imperfecte,
prietenii, soţia (de ce s-au înmulţit divorţurile?) şi chiar ea se edifică prin credincioşie. Cunoşti cumva o fiinţa
pe Dumnezeu. Omul modern nu are rădăcini. E soţul perfectă? Astfel, cu cât eşti mai conştient de imperfecţiunile
provizoriu, prietenul provizoriu, credinciosul provizoriu, celuilalt, cu atât trebuie să-i fii mai credincios.
cu un cuvânt omul provizoriu. E azvârlit încoace şi încolo Credincioşia înseamnă încredere. Sunt convins
de vânturile împrejurărilor şi ale capriciilor. Şi tu te-ai lăsat că uneori este mai puţin păgubos să fii înşelat decât
în voia acestui curent blestemat, te-ai lăsat dus de val! să nu ai încredere. La această concluzie m-a condus
Tu ştii că nimic nu funcţionează de la sine, permite-mi experienţa ta.
să-ţi scriu că ai fost uşuratic ignorând o temelie trainică Credincioşia este o fiică a timpului şi de aceea, ca să-i poţi
pentru relaţia voastră. (continuare în pagina 13)

11
Să nu mă înţelegi greşit, în sensul că îţi propun

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

Vorbirea cu
credință
Credinţa sau necredinţa noastră se dovedeşte, în avut credinţă „au muiat inimile copiilor lui Israel şi i-au
primul rând, prin ceea ce vorbim. Avem două exemple făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul”
în care Domnul Isus evidenţiază credinţa unor persoane (Numeri 32:9). Cuvintele lor lipsite de credinţă au
pe baza cuvintelor lor: un sutaş neevreu - „Adevărat avut un efect dezastruos nu numai în popor ci şi în
vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de sentinţa primită pe loc din partea Domnului: „oamenii
mare.” (Matei 8:10); o femeie cananeancă - „Pentru aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo înaintea
vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta.” (Marcu Domnului, loviţi de o moarte năprasnică. Numai Iosua,
7:29) Este adevărat că nu numai vorbele ci şi acţiunile fiul lui Nun şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă
noastre, faptele dovedesc dacă avem credinţă ca în dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească
situaţia celor ce „au desfăcut acoperişul casei unde ţara” (Numeri 14:37-38). Pedeapsa a fost foarte aspră
era Isus, şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo - moartea, pentru necredinţa exprimată verbal în auzul
patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus întregului popor. Poporul de asemenea a rostit cuvinte
credinţa, a zis slăbănogului: «Fiule, păcatele îţi sunt lipsite de credinţă în răzvrătirea lui şi au fost pedepsit
iertate!»” (Marcu 2:4-5) cu călătoria prin pustiu 40 de ani. După ce oamenii au
În acest articol, voi prezenta partea vorbirii în văzut efectele cuvintelor de necredinţă, au încercat să
ceea ce priveşte credinţa şi vom vedea că vom vorbi facă ceea ce trebuia crezut, dar Dumnezeu schimbase
cu credinţă doar dacă îl credem pe Isus pe cuvânt, proiectul ca urmare a necredinţei lor, situaţie în care
ca sutaşul care a zis: „«Doamne», a răspuns sutaşul, credinţa lor a fost o iluzie, o nădejde înşelătoare care
«nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi nu i-a mai ajutat la nimic (Numeri 14:38-42).
numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi Un exemplu ce surprinde diferenţa dintre un
eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic optimism nerealist, utopic şi siguranţa pozitivă a credinţei
unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi îl avem în cuvintele lui Ieremia care a fost acuzat că
robului meu: «Fă cutare lucru! şi-l face.»” (Matei 8:8-9) moaie inima poporului prin cuvântările lui şi speranţele
Vorbirea cu credință nu se confundă cu vorbirea false ale regelui Zedechia şi a altor conaţionali iudei
pozitivistă din conceptele filozofice şi religioase referitoare la posibilităţile de intervenţie divină în
păgâne. A vorbi cu credinţă înseamnă a te baza pe favoarea lor sau capitularea în faţa invadatorilor
Cuvântul Domnului. Atunci când cred, chiar dacă nu babilonieni. În acea situaţie cuvintele lui Ieremia erau
văd, nădăjduiesc pentru că am încredere în Cuvântul lui bazate pe Cuvântul Domnului, care le aducea salvare
Dumnezeu. O speranţă fără siguranţa unui angajament în necaz printr-o soluţie ce nu era agreată de ei. Iată
al Domnului în realizarea unei lucrări promise de El, că a vorbi cu credinţă întotdeauna se referă la a fi
poate fi o nădejde înşelătoare. Aceasta este sugerat conştient şi încredinţat de voia lui Dumnezeu pentru
în mod clar de ceea ce putem numi definiţia credinţei: acel moment, nu neapărat o vorbire pozitivistă, ci una
„credinţa este o încredere neclintită în lucrurile realistă, potrivită cu punctul de vedere al lui Dumnezeu,
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care atunci era următorul: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cine
care nu se văd” (Evrei 11:1). În context, Scripturile mai va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de
afirmă unicitatea credinţei în primirea oricărui har din foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce
partea lui Dumnezeu: „Şi fără credinţă este cu neputinţă la haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa
să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, lui, şi va trăi.» Aşa vorbeşte Domnul: «Cetatea aceasta
trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o
ce-L caută” (Evrei 11:6) va lua!» Atunci căpeteniile au zis împăratului: «Omul
Iosua şi Caleb au fost exemple de oameni care acesta ar trebui omorât! Căci moaie inima oamenilor
au avut credinţă şi au vorbit sub impulsul ei, aducând de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a
încurajare poporului chiar dacă realitatea fizică văzută întregului popor, ţinându-le asemenea cuvântări; omul
era ameninţătoare, ei au ignorat „realitatea” bazaţi pe acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i

12
promisiunile lui Dumnezeu, pe când ceilalţi care n-au vrea decât nenorocirea.»” (Ieremia 38:2-4)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 11)

Scri s o a rea a X LV -a
vedea chipul cu adevărat, ai nevoie de vreme şi răbdare.
Dacă aceste observaţii le-am cules din experienţele
mele, aş vrea să le întăresc în ce priveşte foloasele
credincioşiei cu autoritatea cuvintelor Domnului, din
cartea atât de dragă ţie, cartea Proverbele.
Credincioşia deschide trecere înaintea lui Dumnezeu
şi înaintea oamenilor, după cuvântul scris: „Să nu te
părăsească ...credincioşia... Şi astfel vei căpăta trecere
şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor.” (Proverbe 3:3);
Zilele acestea răsfoiam eseurile scepticului Michel de
Montaigne, de unde am reţinut o întâmplare extrem de
semnificativă, chiar mişcătoare, în legătură cu ceea ce-ţi scriu. Am citit, aşadar, că
Un om ce vorbeşte
regele Conrad al III-lea, cam pe la anul 1140, în războaiele purtate cu Welf, duce de
cu credinţă are o gândire
Bavaria, l-a surprins şi asediat pe duce în oraşul Weinsberg. În ciuda multor rugăminţi
sănătoasă. Încrederea
de iertare, regele n-a făcut decât o singură concesie şi anume, doamnele din cetate
„oarbă” cum e numită
să fie nu numai cruţate, dar sa li se permită să plece libere, permiţându-li-se să ia cu
uneori, pentru că „nu se
ele doar atâtea bagaje câte pot căra mergând pe jos, urmând ca bărbaţii şi copiii să
vede” izvorăşte dintr-o minte
rămână pradă urii regelui. Mare însă a fost mirarea monarhului, când a văzut că pe
sănătoasă. De pildă, Avraam
porţile cetăţii a început să iasă, târându-se anevoie, un convoi de femei purtând
a ascultat bazându-se pe
fiecare în spinare, unele copii, altele pe soţii lor şi chiar pe Duce. Atât de mult
Cuvântul Domnului, plecând
a fost mişcat regele de credincioşia acestor femei, încât nu numai că a izbucnit
spre ţara promisă, iar mai
în lacrimi, dar a iertat întreaga cetate şi chiar pe Duce. Cred, frate, că istoria
târziu a aşteptat fiul promis şi
umanităţii oferă suficiente exemple de credincioşie, astfel că nu putem decât
tot prin credinţă în momentul
să dăm dreptate Cuvântului lui Dumnezeu.
încercării ştia că fiul lui
Credincioşia salvează o prietenie aşa cum îţi scriam mai sus, chiar
trebuie să trăiască: „Căci
dacă ea răneşte uneori. „Rănile facute de un prieten dovedesc credincioşia
se gândea că Dumnezeu
lui...” (Proverbe 27:6). În acest caz, gestul lui Petru, prietenul şi ucenicul
poate să învieze chiar şi
lui Isus, merită să-l supui atenţiei tale din moment ce Marele învăţător n-a
din morţi: şi, drept vorbind,
manifestat supărare (Matei 16:23).
ca înviat din morţi l-a primit
Credincioşia întăreşte relaţia soţ-soţie: „Ea (soţia) îi face bine şi nu rău
înapoi.” (Evrei 11:19). Ca
în toate zilele vieţii sale” (Proverbe 31:12). Tu ştii că întâmplările istorisite
să putem vorbi cu credinţă
în Scripturile Sfinte sunt paradigmatice. Prin urmare sunt inepuizabile prin
trebuie să acceptăm planul
conţinutul şi valoarea lor. Gândeşte-te la Mical, soţia lui David, care s-a expus
lui Dumnezeu pentru noi
nebuniei tatălui ei pentru a-şi salva soţul. Deşi cursul brutal al evenimentelor
ca fiind cel mai bun pentru
ulterioare a despârţit-o de bărbatul ei, ea fiind oferită ca soţie unui alt bărbat,
noi. Atunci când suntem
după ocuparea tronului lui Israel, David a adus-o înapoi, socotind că această
gata să acceptăm planul lui
femeie care a dat dovadă de atâta credincioşie nu poate lipsi din palatul lui.
Dumnezeu ne bucurăm şi în
Credincioşia întăreşte până şi un regat, atât de mare este valoarea
necazurile noastre, deoarece
ei; ea trebuie să facă parte din garda de corp a regelui „Bunătatea şi
aşa cum a vrea El e mult mai
credincioşia păzesc pe împărat şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin
bine şi binele îl gustăm cel
bunătate” (Proverbe 20:28), Acest citat îi aparţine regelui înţelept, Solomon,
mai mult la sfârşit, totul dacă
care îl transmitea fiului său, Roboam. Era o modalitate de a-l ajuta să-şi
credem, dacă ne încredem
întărească domnia şi implicit regatul, căci, dacă un demnitar caută să-şi
în Domnul, uneori fără să fim
întărească poziţia făcând răul, îşi caută de fapt pieirea.
influenţaţi de cuvintele celor
Credincioşia întăreşte relaţia cu Dumnezeu, aducând şi un fel de „ispăşire” a
din jur, ca în cazul sutaşului,
păcatului: „Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte fărădelegea şi prin frică de
căruia Domnul Isus I-a zis:
Domnul se abate de la rău” (Proverbe 16:6).
„Nu te teme, crede numai!”
Despre acest tip de ispăşire prin dragoste şi credincioşie nu-ţi scriu acum,
(Marcu 5:36).
limitându-mă la tot ceea ce ţi-am scris, deşi poate o să-mi reproşezi că am fost
lung în scriitură şi plicticos, dar nu-mi poţi reproşa că ce ţi-am scris e fără folos. În
Cristian Dan
rest, nu te nelinişti că eşti prea tânăr, aşa cum mi te plângi. O să îmbătrâneşti daca
o să-ţi dea Dumnezeu zile. Profită de tinereţea ta năvalnică ca să te cunoşti cum
eşti, pentru ca la maturitate să fii cum ai voit, iar bătrâneţea să-ţi aducă mulţumirea
că te-ai cunoscut cum erai şi ai devenit ce ai voit.
Sănătate de la Dumnezeu!
Zaharia Bica

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

CĂLĂTORIA SPRE ȚARA
FĂGĂDUINȚEI
Testul mara
Prin testul necazurilor vieții, adică testul pământesc Cauzele existenței suferinței după
al experiențelor amare ale vieții, al suferinței, al căderea omului în păcat
încercărilor, al greutăților trece fiecare creștin. În limba Suferința ca urmare a păcatului. Odată cu
română cuvântul suferință înseamnă o durere fizică neascultarea omului au apărut și consecințele. Păcatul
și morală. Cuvântul necaz este tradus din cuvântul a adus blestemul. De atunci, lumea este înlănțuită
grecesc thlipsis care apare de aproape de 45 de ori prin suferință manifestată prin: durere, boală, chinuri,
în Noul Testament și se referă la necaz, persecuție sau insomnie, neliniște, ură, conflict, agresivitate, necaz,
suferință. În Biblie, se poate observa că după o perioadă dăunători, înstincte sălbatice, transpirație și moarte
de vreme însorită urmează zile cu nori și vijelie. După (Geneza 3:16-19). A urmat invidia, imoralitatea,
șapte ani de belșug în Gosen au urmat șapte ani de idolatria, furtul, poligamia, divorțul, defăimarea,
sărăcie; după botezul Domnului Isus a urmat ispitirea; dușmănia, crima, dezastrul natural, foametea, sărăcia,
după slujirea apostolilor la mese, a urmat prigoana, și sclavia, războiul etc.
lista poate continua. În istoria evreilor după cântec și joc, Suferința ca factor iluminator de cunoaștere a
au urmat apele de la Mara, care, datorită dragostei și voii lui Dumnezeu. De obicei acest mijloc folosit de
milei divine, au sfârșit cu gust dulce, datorită Celui care Dumnezeu vizează iluminarea cu privire la anumite
și-a dat viața pe crucea de lemn a Calvarului. Cineva adevăruri spirituale, ca în cazul evreilor: „Astfel, te-a
spunea că Dumnezeu a eliberarat evreii din Egipt într-o smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu
singură noapte, însă a fost nevoie să scoată Egiptul din mană...ca să te învețe...” (Deuteronom 8:3).
ei, timp de patruzeci de ani. La scurt timp după trecerea Suferința ca mijloc de înștiințare, din partea
Mării Roșii, evreii au intrat în pustiul Șur. Călătoria lui Dumnezeu pentru schimbare. Datorită unui
continua după experimentarea unei bucurii imense, păcat sau datorită unei căi sau decizii greșite, cel
când miile de robi și-au unit glasurile să slăvească în suferință trebuie să știe că Dumnezeu vrea să
biruința pe care Dumnezeu a repurtat-o în fața puternicei schimbe ceva în viața sa: „Dar Dumnezeu scapă pe
armate a lui faraon. Aceasta viza întoarcerea înapoi a cel nenorocit prin nenorocirea lui și prin suferință îl
poporului Israel pentru a sluji Egiptului, dar ea însăși a înștiințează” (Iov 36:15).
fost întoarsă din calea pornirii rele, contra planului divin, Suferința ca mijloc de prevenție și menținere
neaprobat de Dumnezeu, care i-a oferit în Marea Roșie pe calea mântuirii. Dumnezeu cunoaște viitorul fiecărui
locul de înmormântare. Astăzi, faraonul Satan se luptă om, iată de ce își face simțită intervenția în viața unor
pentru același obiectiv – întoarcerea călătorilor porniți credincioși, în acest sens. Împăratul Ezechia ilustrează
spre Țara Făgăduinței înapoi în Egiptul lumii. Iată de acest adevăr atunci când spune: „Iată, chiar și suferințele
ce necazurile și suferințele au fost și sunt inerente vieții mele erau spre mântuirea mea...” (Isaia 38:17a).
creștinului, fie că sunt mai mari sau mai mici. Domnul Suferința ca rezultat al propriilor noastre
Isus a spus: „În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, alegeri. „Nu vă lăsați înșelați: Dumnezeu nu se lasă
Eu am bituit lumea” (Ioan16:33). Necazul cel mare sau batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va și secera”
suferința a testat de-a lungul perioadei vremii de har pe (Galateni 6:7). Aruncarea pietrelor este urmată de
toți credincioșii prin toate chinurile, prin toată gama de strângerea acestora (Eclesiastul 3:5). În situația când
persecuție și tortură fizică sau mai accentuat în ultima alegem să ne răzbunăm, să ne comportăm într-un mod
vreme, prin toată gama de înșelăciune și ispitire satanică greșit, să relaționăm într-un mod ipocrit, egoist, când
cu care s-a luptat și sau confruntat, sau se confruntă tentăm la a distruge reputația sau bunul nume al cuiva,
cei neprihăniți. În vremea sfârșitului desigur că acest ei, bine, toate acestea – mai devreme sau mai târziu se
necaz va atinge apogeul. Pentru a trece biruitori prin el vor întoarce ca un bumerang asupra noastră. Atenție!
trebuie examinată cauza sau provienența suferinței, a Să nu uităm că funcționează răsplătirea divină.
necazului, dar și biruința acestuia care va fi urmată de Suferinţa ca apartenența la un arbore genealogic
răsplătirea celor biruitori în Țara Făgăduinței, promisă în care boala se poate transmite ereditar. Faptul

14
de Tatăl nostru. acesta nu este valabil în toate cazurile. Dar dacă în
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
regilor lui Israel, despre foarte puțini se spune că nu au
călcat pe urmele părinților lor - și ei, la rândul lor regi,
care au făcut ce este rău înaintea Domnului. Excepții
au făcut foarte puțini, printre aceștia numărându-se
Ezechia și Iosia. Dar lista celor ce au perpetuat răul
este interminabilă. Este de ajuns doar să citim istoria
acestor împărați pentru a ne convinge de acest adevăr.
În unele situații întâlnim căi largi inaugurate și deschise
de animite personaje pentru păcat. Astfel citim: „Vai de
ei! Căci au urmat pe calea lui Cain!” (Iuda 1:11). Și când
ne gândim la suferințele victimelor invidiei, defăimării,
războiului, sclaviei, alcoolului, desfrâului, a unei întregi
game de imoralitate care s-au extins peste generații...
dar mai ales astăzi.
Suferința ca urmă directă a lui Satan în omenire.
Un subiect de mare actualitate, mai ales că foarte multe
arborele geneologic al unei persoane au existat anumite manifestări păcătoase conduc spre porțile împărăției lui
boli, studiile stiințifice au demonstrat faptul ele au toate Satan. Posesiunile demonice, spiritismul, ocultismul,
șansele să apară în viața urmașilor, cu un procentaj necromanția, abuzul sexual, tangența cu vrăjitoria,
ridicat, pentru că realitatea a demonstrat că o parte traumele distrugătoare și accidentele, blestemele, frica
însemnată a bolilor au transmisie ereditară în urmași. și fobiile, etc. Complexul de inferioritate, timiditatea,
Suferinţa ca alegere a unui stil de viață respingerea suferită de cineva din partea celor dragi,
nesănătos în nutriție, muncă, relaționare sau de moartea cuiva drag - produc lacrimi, amărăciune,
comportament. Alegerea unui stil de viață păcătos, mânie, neiertare și dorință de răzbunare excesivă. Toate
viciat, imoral poate conduce în mod sigur la suferință, aceste manifestări, dacă nu sunt tratate corect, adică
pentru că nu doar boala fizică se poate transmite dacă nu se aplică principiile biblice care să producă
ereditar, ci cât mai ales păcatul. Dumnezeu le-a zis iertare, conduc cu siguranță la alte manifestări și mai
israeliților: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul periculoase cum ar fi: depresia, violența, extreme de
Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face bine înaintea comportament, senzualitate, tentative de sinucidere.
lui, dacă vei asculta de poruncile lui și dacă vei păzitoate Noi nu suntem în necunoștință de planurile vrăjmașului
legile lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am sufletelor noastre, drept urmare lupta vieții noastre
lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” spirituală, trebuie mai puternic declanșată dar nu
(Exodul 15:26) Acest fapt este cel mai ades întâlnit în împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva „căpeteniilor,
viața cotidiană. Respingerea autocontrolului, adică a domniilor, stăpânitorilor întunericului acestui veac,
înfrânării poftelor poate duce la boală. S-a observat că împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”
persoanele care încalcă în mod deliberat anumite legi (Efeseni 6:12).
naturale, ajung bolnave – fie la nivelul trupului, când Suferința pentru credință, adică suferința pentru
boala fizică poate fi mai ușor diagnosticată, fie la nivelul numele Domnului Isus (Fapte 9:16), coparticipare
spiritual al emoțiilor, minții, voinței sau duhului, când la suferințele Sale (2 Corinteni 1:5), suferința ca
cauzele sunt tot de ordin spiritual și nu pot fi rezolvate urmare a aplicării preceptelor sfinte față de Dumnezeu
decât prin mărturisirea păcatelor, prin refacerea (1 Petru 2:19-20), însă apogeul acesteia este suferința
relațiilor, cel mai adesea prin iertare. De cele mai multe martirajului, a persecuției pentru credința în Domnul
ori oamenii dau vina pe Dumnezeu și consideră aceste Isus (Apocalipsa 13:7, 15). Cine sunt vizați? Toți cei
lucruri pedepse, când în realitate ele sunt consecințele ce voiesc să traiască cu evlavie în Hristos (2 Timotei
nestăpânirii de sine. 3:12). În spatele acestor persecuții stă atât balaurul,
Suferinţa ca alegere a unui stil de viață păcătos discipolii săi și fiarele.
perpetuat pe linie generațională - din tată în fiu. Suferințele pentru corectarea unor sentimente.
Proverbul românesc este plin de adevăr când spune că Aceste scene le întâlnim în viața marilor oameni ai lui
„așchia nu sare departe de trunchi”. Pe teren întâlnim Dumnezeu din Sfânta Scriptură cum ar fi Avraam, David,
o mulțime de astfel de situații. Se spune despre un tată cât și în viețile multor credincioși. Domnul vrea ca noi
că în fiecare dimineață înainte de a intra la seviciu, să ne iubim copiii, dar nu mai mult decât pe El (Luca
intra într-un bar pentru a servi doza matinală de alcool. 18:29). Dumnezeu îngăduie suferința; a fost existentă
Într-o dimineață de iarnă, pe când ieșea din casă s-a chiar în viața unor sfinți care au avut în viața lor țepușuri
trezit că fiul său de câțiva anișori venea în urma luipe pe care Dumnezeu le-a lăsat cu scopul bine precizat de
zăpadă. Ce faci băiete? I-a zis tatăl. Calc pe urmele a-i ține în smerenie Pavel (2 Corinteni 12:7) sau Moise
tale! Fu răspunsul fiului său. Fugi în casă, de urgență! (Exodul 4:10). Există, desigur și suferință spre slava
Tatăl a realizat pericolul de a fi un model negativ pentru lui Dumnezeu – orbul din naștere (Ioan 9:3) sau Lazăr.
micuț și pentru prima oară a ocolit drumul ce ducea Despre boala lui Domnul Isus s zis: „Boala aceasta nu
spre bar, nedorind ca băiatul său să urmeze calea sa este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca
păcătoasă. Câți în lumea aceasta urmează exemplul

15
relatat? În Biblie, de asemeni, dacă ne uităm în viața (continuare în pagina 19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Ridicaţ i - vă!
Înce pe ju dec a ta! partea a V-a

Am ajuns persecutat – Ai băut prea mult?
– Eu nu beau.
Acolo mă aştepta un om solid, care s-a prezentat – Dar pentru ce te-au trimis aici? Ai bătut-o pe
şi mi-a zis: nevastă-ta?
– Vei merge cu mine în Lubianka. Am plecat, şi, în – Nu sunt căsătorit.
timpul călătoriei, el îmi arăta şantierele de construcţii şi – Dar spune-mi pentru ce?
zicea: – Pentru că L-am predicat pe Cristos.
– Dacă vrei, poţi să lucrezi ca inginer în aceste – Dar ce, tu eşti predicator?
şantiere, eu pot să aranjez acest lucru, poţi să devii un – Da, am răspuns.
om mare şi pentru aceasta nu îţi trebuie mult, numai El s-a ridicat şi a fugit. Peste câteva minute s-a
să nu vorbeşti nimic de Dumnezeul tău, atât. Iată ce întors cu şefa atelierului, o femeie tânără, şi i-a spus:
înseamnă să fii credincios! Şi Domnului Isus, Satan – Uite, el o să vă spună: aveţi voie să faceţi avort
i-a promis în Matei 4:9: „Toate aceste lucruri Ţi le voi sau nu! S-a întors spre mine şi mi-a ordonat:
da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei – Du-te şi vorbeşte-le, iar eu o să lucrez aici în
închina mie.” Slavă Domnului că eu am citit aceste locul tău.
cuvinte şi am răspuns: A fost schimbul de noapte, au oprit maşinile şi
– Eu deja sunt constructor al Casei lui Cristos şi toţi oamenii care au lucrat în schimbul respectiv m-au
mulţumesc Domnului pentru acest lucru. ascultat până în zori. Dimineaţa, când a venit directorul
Când am ajuns, am intrat într-un cabinet unde şi a văzut cele întâmplate, a întrebat pe cei de la
era o masă lungă, la capătul căreia stătea preşedintele conducere:
KGB-ului. A început să mă întrebe multe lucruri, iar eu – Pe cine mi-aţi trimis încoace să cureţe hornurile?
fără să stau pe gânduri, am ridicat mâna şi am strigat Cristosul lui a curăţat creierii şi conştiinţa muncitorilor!
cu voce tare: Am fost iarăşi reclamat la KGB şi am fost trimis
– Viu este Domnul în faţa căruia stau! în judecată. Lucrurile s-au complicat, nu era o simplă
Surprins, el a tresărit şi a strigat: şedinţă, dar am trecut şi peste acest lucru. Dumnezeu
– Ieşi afară! mi-a descoperit să iau o broşură „Lenin către săracii din
Din altă uşă au ieşit doi bărbaţi, m-au prins de sate”, şi aşa am făcut. A început judecata. Au fost aduşi
mâini şi m-au tras într-o altă încăpere. Încăperea nu martorii: femeile cărora le-am vorbit despre Dumnezeu,
era mare; în ea era doar o canapea mare de piele. toate au început să strige în apărarea mea. In urma
M-au lăsat singur, iar eu m-am întins pe canapea şi am predicii mele, ele toate s-au pocăit. Eu m-am ridicat şi
adormit. M-am trezit în urma unei lovituri: m-am adresat tuturor:
– Uită-te la el, mai şi doarme! Ce, crezi că te-am – Noi trăim într-o ţară comunistă, care a fost
chemat ca să dormi? Alţii când vin aici tremură, se tem. înfiinţată de Lenin. El critica Rusia burgheză şi a scris
Aceasta e prea de tot, ca cineva să se odihnească aici. în broşura sa că numai în Turcia şi în Rusia există legi
Dar eu ştiam ce scrie în Biblie, în 1 Petru 3:14: „N-aveţi inadmisibile legate de religie şi secte, în alte ţări nu
nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi!” Slavă Domnului, eu există aşa ceva. Pe ultima bancă stăteau doi oameni,
am crezut acest lucru! De data aceasta m-au cercetat unul dintre ei s-a ridicat şi a strigat:
şi m-au lăsat liber. Nu au avut destule probe. Dar au – Nu este adevărat! Lenin nu a spus aşa ceva!
început să adune probele. Atunci eu am scos din buzunar broşura pe care
Am rămas fără lucru şi astfel am început să caut un mi-a spus Domnul s-o iau şi am început să citesc cu
nou loc de muncă. Am fost trimis de Forţele de Muncă voce tare ce a spus Lenin. S-a făcut linişte, iar mai apoi
într-o uzină, să curăţ hornurile. Când am ajuns acolo, toată lumea a început să-i atace pe cei doi. Astfel, nici
omul pe care trebuia să-1 ajut m-a întrebat de ce am fost nu am început lucrul la uzina aceea, că m-am şi trezit
trimis acolo. Pentru o astfel de muncă erau trimişi numai dat afară.
cei care au greşit în faţa autorităţilor. Am tăcut, ce puteam Un prieten de-al meu mi-a propus să lucrez cu
să-i zic acestui om bun? Dar el tot insista: el la metrou. Am acceptat. Lucram noaptea; după

16 plecarea metroului în depou, noi coboram pentru trei

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
– Conducătorul nostru, un om respectat şi iubit de
toţi, s-a dus în America. Preşedintele şi reprezentantul
celei mai bune ţări din lume a vrut să le povestească
americanilor despre libertatea şi despre viaţa omului
sovietic. El a spus: „La noi este asigurat dreptul la
învăţătură, dreptul la credinţă, fiecare este liber să creadă
în ce vrea - aceasta înseamnă progresul.” Dar în timp ce
vorbea, nişte tineri fără căpătâi au aruncat în el cu ouă şi
cu roşii. Ce poţi să spui când nu vor să te asculte? Poţi
să vorbeşti cuiva în ziua de azi? Şi atunci Nikita Hruşciov
s-a uitat într-o parte şi-n alta şi a tăcut. „Se pare că nu mă
înţeleg”, îşi zicea el. Acum mă uit şi eu într-o parte şi-n alta
şi-mi închid gura. Să vedeţi numai ce a urmat!
– Da’ ce, noi suntem nebuni ca şi ăia?, au ripostat ei.
– Judecaţi voi înşivă, voi sunteţi ruşi, nu sunteţi
nişte americani, care pentru a înţelege au nevoie
de ouă stricate. Fiecare ţară are metode proprii de
ore să verificăm liniile de metrou, eliminând eventualele înţelegere. Doi oameni de la comitetul central s-au
defecţiuni. Lucram la subteran, căci pe faţa pământului ridicat în picioare şi au strigat:
nu era loc pentru noi; noi eram ruşinea lumji... „El – Ce, voi nu ştiţi cine-i ăsta? Trebuie închis! La
celor smeriţi le dă har.” Acolo am lucrat aproape un judecată cu el! Şi cu aceasta s-a terminat şedinţa.
an împreună cu prietenul şi fratele meu Vasea. Ce
frumos şi plăcut este să trăiască şi să muncească fraţii Primul proces
împreună! Vasea era un om deosebit de sincer, cu o
credinţă vie şi un om de familie. La locul de muncă am Într-o duminică, biserica s-a adunat într-o pădure
fost iubiţi şi apreciaţi, până ce ochii KGB-ului ne-au găsit de la marginea Moscovei. Serviciul divin era pe
şi aici sub pământ. Într-o zi ne-au anunţat că va avea terminate când, deodată, s-a auzit o voce puternică a
loc o şedinţă, la care eu şi prietenul meu trebuia să fim unei femei, ce stătea aproape de mine. Nu am văzut-o
prezenţi obligatoriu. Eu i-am zis lui Vasea că sigur e până atunci la adunare. Ea s-a aruncat la picioarele
vorba de sufletele noastre, dar el, fiind fără expe­rienţă, mele şi a început să se roage de mine, ţipând, să n-o
a răspuns: aduc pe fiica ei ca jertfă lui Dumnezeu.
– Ai o imaginaţie prea bogată, mai bine vezi-ţi de Nu era nevoie să ţipe, că eu încă stăteam bine cu
treabă! auzul.
La şedinţă ne-au pus să stăm în faţă şi au anunţat Din tufişuri au apărut oameni cu camere, ca să
că la şedinţa respectivă vor fi discutate cazurile filmeze toată întâmplarea.
predicatorilor sectanţi prezenţi aici. Au citit procesul – Ce s-a întâmplat?, am întrebat eu.
verbal în care se zicea că oamenii cu care lucram noi Credincioşii m-au înconjurat şi n-au lăsat să fiu
au solicitat ca să fim trimişi în judecată pentru că nu îi arestat. Fraţii au fost foarte revoltaţi, s-au simţit jigniţi
lăsam în pace cu propovăduirea noastră. Nu conta că de asemenea minciuni şi provocări, pentru că de fapt
oamenilor nici prin cap nu le-a trecut aşa ceva. Ce e toţi am fost afectaţi.
scris, e scris. Oamenii s-au ridicat, arătând că nu este Oamenii au început să aibă reţineri. Biserica abia
adevărat, dar nimeni nu-i lua în seamă. se năştea şi au şi început persecuţiile. Exact cum s-a
Vremurile erau grele. La conducerea ţării a ajuns întâmplat şi cu Capul Bisericii. Imediat după naşterea
Nikita Hruşciov. Un om ambiţios, care a vrut să-l întreacă Lui, diavolul a încercat să-L omoare.
pe Stalin în ce priveşte cultul personalităţii şi a promis că Citind Sfintele Scripturi, vedem că Domnul Isus
în curând va prezenta lumii, prin televiziune, pe ultimul Cristos a lucrat tot timpul: predica Evanghelia, vindeca
om credincios din URSS. Ce plan diabolic, să te apuci bolnavii, Se contrazicea cu fariseii şi saducheii.
să distrugi Biserica lui Dumnezeu. „O, de n-ar fi fost De unde avea atâta putere?
Domnul de partea noastră, ne-ar fi înghiţit de vii.” El avea un singur izvor - Tatăl Său! Iar locul întâlnirii
Eu cu Vasea ne uitam miraţi cât de plini de ură -Ghetsimani. După fiecare zi de muncă, El Se retrăgea
erau aceşti oameni, faţă de noi, deşi nu le-am făcut în singurătate pe Muntele Măslinilor şi acolo printre
niciun rău. Ne-am adus aminte de Domnul Isus, care copaci îşi ridica mâinile sau Se arunca cu faţa la
a stat şi El înaintea lui Pilat, fără nicio vină. Şi atunci pământ, Se ruga la Tatăl, ca să-L întărească.
învinuitorii strigau mai tare decât poporul. Vedeam Şi eu am avut un loc de rugăciune, un şopron mic,
că ura lor se îndrepta mai mult spre mine şi abia am pe care l-am numit „Sfânta Sfintelor”.
aşteptat să mă întrebe ceva. Când mi-au dat cuvântul, În fiecare zi mă sculam la ora şase şi munceam
m-am dus la tribună şi am spus: câte opt ore în afară de duminică. Veneam acasă la 11
– Stimaţi colegi, am lucrat împreună aproape un noaptea şi, după ce mâncam, mă duceam la întâlnirea
an şi niciunul dintre voi nu puteţi spune un cuvânt rău mea cu Domnul, învăţătorul meu cel veşnic, şi El mă
despre purtarea mea. Astăzi nu-mi dau seama de ce umplea cu puteri noi, pentru noi lupte şi noi victorii.
toţi sunteţi împotriva mea. Eu nu mă simt vinovat. Până Sunt fericit că Domnul a găsit cu cale să facă din
acum v-am povestit despre Cristos, dar cum vouă nu vă mine un slujitor spre lauda Lui.
place acest subiect, acum o să vă vorbesc despre Nikita
(continuare în pagina următoare)
Hruşciov. În sală s-a făcut linişte, iar eu am continuat:

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
17
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Într-o seară, eu, împreună cu mama şi cu un „Poate! La noi, în Uniunea Sovietică, totul se
prieten discutam la noi acasă despre întâmplarea poate.”
din pădure. Prietenul meu o ştia bine pe femeia care Miliţia zice că Fedotov i-a îmbrâncit când ei au
începuse să strige. Ea a fost racolată de KGB şi de la intrat în locuinţa lui şi au cerut buletinele celor ce se
ea au aflat autorităţile despre locul şi timpul adunărilor rugau. În urma îmbrâncelilor s-au aflat câţiva răniţi.
noastre. Ei au învăţat-o cum să procedeze şi de cine să Miliţia nu avea ordin de percheziţie şi fără acceptul
se roage. A fost un spectacol bine pregătit. proprietarului nu putea să intre; şi când miliţia, în ciuda
Deodată s-a deschis uşa şi în casă au intrat doi acestui fapt a intrat în casă, Fedotov i-a îmbrâncit.
bărbaţi. Ne-au arătat carnetele roşii şi m-au rugat să A fost spart şi geamul de la uşă şi a fost rănit la
merg cu ei. mână, culmea, nu miliţianul, ci Fedotov, care după
– Vă rog să aşteptaţi un pic, am zis eu, termin ce cum reieşea din cele declarate, era vinovat. Şi eu şi
am de discutat, apoi mă voi ruga şi vom merge. Ei au Fedotov ştiam bine care-i adevărul, dar KGB-ul avea
ieşit, eu m-am rugat, apoi am plecat pe drumul pregătit sarcina să distrugă penticostalisnml din regiune. Nu
de Domnul. conta ce metode murdare se foloseau. Astfel, Fedotov,
Timp de 10 ani am fost ambasadorul Domnului un om liniştit, echilibrat, care nu suporta violenţa, a fost
în lanţuri. Inima mi-era plină de bucurie; Domnul învinuit ca huligan. În referatul meu despre cercetarea
m-a chemat în lucrarea Lui şi lucrarea aceasta era cazului Fedotov am scris următoarele: Lipsesc capetele
deosebită. KGB-ul de multă vreme pregătea un proces de acuzare!
de pomină credincioşilor penticostali, dar pentru că pe Vulpea bătrână, Novikov, şeful meu, citind raportul
hârtie religia era liberă, ei căutau să mă învinuiască nu a zis nimic, dar mi-a luat cazul şi 1-a dat altui ofiţer,
de huliganism. Multă vreme s-au chinuit să găsească iar mie mi-a dat alt caz: să urmăresc ca în cooperativele
ceva, dar cum materialul doveditor lipsea, s-au agricole să nu fure nimeni cartofii şi varza. Tăcerea lui
străduit să născocească ceva. Această sarcină i-a fost a însemnat mult; m-a retrogradat. La cartofi şi la varză
încredinţată unui ofiţer pe nume Friedrich Neznanschi, o să rămâi!
care mai târziu a istorisit acest lucru în cartea sa „Pastele Nici celălalt anchetator nu s-a descurcat mai bine.
însângerat”. Istorisirea lui sună în felul următor: Când a terminat cazul, a reieşit că mai mult de un an
În faţa mea stă Ivan Fedotov, reprezentantul de muncă silnică nu poate lua. Această sentinţă i-a
credincioşilor penticostali din Rusia; este un blond revoltat pe kaghebişti. Ei se aşteptau la mult mai mult.
robust cu nişte ochi albaştri şi foarte expresivi, muncitor Era anul 1960. Primul secretar era Hruşciov. În timpul
la metroul din Moscova. Pe masă este o mapă cu lui, persecuţia creştinilor s-a înteţit. Au fost închişi mulţi
hârtiile doveditoare ale vinii lui. Toate dovezile au fost reprezentanţi ai credinţei ortodoxe. A fost îmbu­nătăţită
aduse chiar de KGB. legea religiilor. S-a elaborat un nou proiect, unde conform
Când aveţi de gând să-i lăsaţi în pace pe art. 227, religiile care atentau la sănătatea oamenilor
credincioşi?, întreabă Fedotov, uitându-se ţintă la mine, [posturi prelungite] sau îndemnau la sustragerea de
de parcă eu în persoană aş fi fost cel ce îi persecuta la obliga­ţiile faţă de stat [refuzul executării serviciului
şi îi chinuia. Eu am tăcut, dar ce puteam să răspund? militar] erau considerate păguboase şi cei în cauză
După o oarecare pauză, Fedotov continuă: puteau primi până la cinci ani de închisoare.
Dumneavoastră cunoaşteţi desigur cuvintele lui N-a trecut nici jumătate de an şi autorităţile iar
Friedrich Engels [aveţi acelaşi prenume], în legătură s-au legat de Fedotov. A fost chemat la interogatoriu.
cu această problemă. Acasă i-au făcut percheziţii, au introdus în locuinţa lui
Eu nu ştiam ce vorbea Friedrich Engels despre literatură interzisă şi au instalat microfoane.
această problemă şi nici nu m-a interesat în mod În zilele acelea, într-o regiune din ţără s-a
deosebit, dar nu puteam să recunosc aceasta în faţa întâmplat o tragedie. O oarecare credincioasă, din
unui arestat şi am răspuns: cauza condiţiilor grele de viaţă, a intrat în depresie
Nu prea-mi aduc aminte acum. şi şi-a omorât copilul. Vinovat pentru această crimă
Engels a zis că persecuţia este cea mai bună l-au găsit pe Fedotov (se vede faptul că a aflat despre
metodă de a întări convingerile nedorite. Dacă vrei să-I acest lucru şi Friedrich Neznanschi). Ei ziceau: „Numai
faci un bine lui Dumnezeu, atunci anunţă că ateismul el, Fedotov, este de vină, pentru că prin predicile sale
este simbolul credinţei. a determinat pe această femeie să încalce legea”. În
„Ce vorbă înţeleaptă”, gândii eu. Acest Fedotov, în afară de acest fapt, în casa lui Fedotov au fost găsite
afară de cunoştinţe biblice, cunoaşte şi clasicii marxişti, materiale interzise despre religie, care i-au venit din
îşi argu­mentează poziţia mai bine decât procurorii noştri. străinătate. Se ştie că ei singuri au pus acolo aceste
Dar şi procurorul îşi joacă bine rolul. El se preface materiale, Fedotov nici nu le-a văzut până atunci.
că nu se leagă de credinţă; credinţa la noi este liberă, aşa Pentru toate acestea (încălcări de lege), de data asta
scrie în Constituţie. Fedotov este învinuit de huliganism. a fost pedepsit aşa cum trebuie: 10 ani de închisoare.
El este şeful sectei penticostalilor şi acordă o mare (fragment din cartea lui Friedrich Neznanschi -
importanţă coborârii Duhului Sfânt peste apostoli. „Paştele însângerat”)
„Da’ un astfel de om poate fi un huligan?”, mă Tot în cartea lui Friedrich Neznanschi sunt
întrebam eu în gândul meu. caracterizate legile sovietice despre religie astfel:
18 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
În Uniunea Sovietică există două grupe de legi (continuarea din pagina 15)
care vizează religia. Una dintre ele vorbeşte despre
libertatea conştiinţei, art. 142, 143 din Constituţie, unde
se asigură respectarea tradi­ţiilor şi obiceiurilor; şi altă
grupă, art. 227, după care a fost condamnat Fedotov
CĂLĂTORIA SPRE ȚARA
- reprezentatul penticostalilor, lege care permite
represalii, vizavi de credincioşi. FĂGĂDUINȚEI
Legile primei grupe au un caracter propagandistic,
practic niciodată nu se aplică. Nu am cunoştinţă de Testul mara
niciun caz în care cineva să fi fost luat la întrebări, din
rândul autorităţilor pentru încălcarea acestor articole din
Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea” (Ioan 11:4).
lege, deşi erau cunoscute persecuţiile credincioşilor.
Este tot atât de adevărat că Dumnezeu prin suferință
Văzând că nicio autoritate nu ia partea credincioşilor,
organele ateiste de foarte multe ori îi pedepseau după lărgește Împărăția Sa. Învățatul Tertulian spunea că
bunul lor plac. „Sângele martirilor este sămânța creștinismului.” Ce
Dacă Friedrich Neznanschi ar fi fost un om rău, trebuie să mai știm despre suferință? Că Dumnezeu
el ar fi putut foarte bine să mă trimită la judecată, şi promovează binele și binecuvântarea în viața celor ce
aş fi primit cinci ani pentru huliganism. Pentru refuzul trec prin ea: „De altă parte știm că toate lucrurile lucrează
său, F. Neznanschi a fost retrogradat, primind cazuri împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu,
socio-gospodăreşti, iar cazul meu a fost preluat de și anume spre binele celor chemați după planul Său”
anchetatorul Kolesnicov, care, în loc de conştiinţă, (Romani 8:29); același apostol afirma: „Eu socotesc că
n-avea decât carnetul de partid. suferințele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături
El a fost autorul spectacolului cu femeia din de slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi
pădure. Unde se află acum acest Kolesnicov, habar nu (Romani 8:18). Când trecem prin suferință, să nu uităm
am, dar ştiu că Dumnezeu nu binecuvântează astfel de că însuși Domnul Isus a suferit pentru noi pe crucea de
oameni. pe dealul Golgotei și ia parte la durerile noastre (Evrei
Friedrich Neznanschi a devenit un scriitor renumit 4.15), că alții suferă în vremea aceasta mai mult decât
şi mă rog ca Domnul să i Se facă de cunoscut şi să-i noi pentru credință și Evanghelie (2 Timotei 1:8).
dea mântuire. Dumnezeu răsplăteşte pe om, chiar şi Dacă treci prin suferință, nu uita că trebuie să
pentru un pahar de apă oferit ucenicilor Săi. te rogi ca Dumnezeu să te conșientizeze de cauza
Pe la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960, acestora. Poate fi unul din motivele enumerate mai
au fost arestaţi mulţi credincioşi. Reprezentanţii puterii sus. Dumnezeu ascultă, vede și știe suferințele prin
au organizat un congres al credincioşilor cu scopul care te zbați și la momentul potrivit, dacă este voia Lui,
unificării religiilor, dar cum conducătorii penticostalilor
va interveni (Exodul 2:23-25; 3:7,8). Este și momentul
A. Bidaş, V. Beleh şi I. Levciuc, invitaţi la congres, nu
întoarcerii cu toată inima spre El cu rugăciune, post și
erau de acord, după terminarea congresului, toţi au
smerenie (Psalmul130; Daniel 10:3). Profetul Ieremia
fost arestaţi.
Atunci noi, fraţii tineri, împreună cu surorile ne-am spune: „Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”
pus pe post şi rugăciune şi am continuat să predicăm (Plângeri 3:26), apoi tot el ne încurajează: „Bunătățile
despre botezul cu Duhul Sfânt. Oamenii veneau, erau Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
botezaţi şi biserica se înmulţea. Drept urmare, au ci se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia ta
continuat arestările. Printre cei arestaţi m-am numărat este atât de mare” (Plângeri 3:22-23). Să nu uităm că
şi eu şi m-am trezit în Lefortovo, ca deţinut politic, izolat și apostolul Pavel ne-a încurajat atunci când a scris: „...
de către KGB. În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe
Tot în acest timp a apărut un articol în ziarul necazuri” (Fapte 14:22b).
Adevărul de Moscova, cu titlul - „Reacţia la ceata Cuvântul lui Dumnezeu, este cel care are cele
diavolilor”, scris de I. Guşcin. După părerea mea, mai multe cuvinte de mângâiere și răspunsuri. Uneori
acest articol constituie un exemplu tipic de clevetire în Biblie se face delimitare între suferință și boală:
răutăcioasă vizavi de credincioşi şi implicit de mine, în „Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage!..”
vremurile de atunci. (Iacov 5:13). În situații de boală, cuvântul Domnului
spune: „Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme pe
(va urma) prezbiterii bisericiiși să se roage pentru el, după ce-l vor
unge cu untdelemnîn Numele Domnului” (Iacov 5:14).
Extras din cartea Mărturisirea păcatului, iertarea și acceptarea celorlalți,
Ridicaţi-vă! Începe judecata! acceptarea situației în care te afli, domnia lui Hristos
Ivan Petrovici Fedotov în viața ta și vindecarea divină este ceea ce trebuie să
cautăm atunci când trecem prin suferință, pentru că
așa au trecut și înaintașii și sfinții prin aceleași suferințe
și necazuri și nu uita că după popasul Mara, urmează
popasul Elim.

Simion Buzduga

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
JUDECATA DE LA URMĂ
Ascultă şoapta cugetului, este singurul procuror care vrea să te scape de judecată.
Neprielnică e hotărârea care nu se poate schimba. E tardiv să te plângi de vitregia soartei,
când vina e a ta.
Nevinovăţia stăruie, până se face lumină, căci lucrurile făcute la lumină nu pot fi acoperite
de întuneric.
Nu aştepta judecata de la urmă, judecă-te singur în fiecare zi. Cine se fereşte de păcat se
fereşte de judecată.
Judecata de la urmă are în vedere nu numai păcatele omului ci şi pocăinţa lui,
de aceea, la judecata de la urmă, nu vor fi primii pe listă cei mai mari păcătoşi,
ci cei care au avut cele mai mari şanse să se pocăiască şi n-au făcut-o.
Judecata de apoi se face conform Legii lui Dumnezeu,
nu părerilor oamenilor, fie ele şi înscrise în Constituţie sau în dogmele unei Biserici.
Nu invidia gloria celui păcătos căci nu cunoşti sfârşitul lui;
la judecata lui Dumnezeu nici unui păcătos nu-i va fi recunoscută gloria,
căci orice păcat este o ruşine mai mare decât orice glorie pământească.
Pedeapsa cea mai grea la judecata de la urmă va fi îndepărtarea omului de la faţa lui
Dumnezeu. La judecata de la urmă totul începe cu două cuvinte: „Veniţi!” sau „Duceţi-vă!”,
de fapt, oamenii aleg să vină la Dumnezeu sau să se îndepărteze de El, în viaţa aceasta.
Cele mai de temut evenimente sunt cele la care noi nu mai putem acţiona şi influenţa cursul
lor, între care judecata de apoi este cel mai de temut.
„Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul şi toate faptele sunt cântărite de El.”
(1 Samuel 2:3)
„Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina şi El îmi
va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” (1 Samuel 24:15)
„Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?” (Iov 11:10)
„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis,
are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5:24)
„Şi atunci oamenii vor zice: «Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un
Dumnezeu care judecă pe pământ!»” (Psalmul 58:11)
„Ci se va face odată judecata după dreptate şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.”
(Psalmul 94:15)
„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese
de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu
la judecată.” (Eclesiastul 11:9)
Şi să ştiţi că este o judecată.” (Iov 19:29)
„Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare,
Felix, îngrozit, a zis: «De astădată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema».”
(Fapte 24:25)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080