You are on page 1of 20

Datoria

Cuprins
Eu Îţi rămân profund îndatorat
Preafericit, Părinte Milostiv,
3 Editorial
Profetul - omul lui Dumnezeu – Editorii
Căci eşti Nemuritor şi Înălţat
Şi-n totul veşnic dăinuieşti activ.
4 Închinători în duh şi în adevăr
Spălarea picioarelor – Carol Szekely
Eu Îţi rămân profund îndatorat
Preafericit, Părinte atotsfânt,
Căci m-ai păzit de soli înconjurat, 6 Doctrine biblice

Să nu cobor în groaznicul mormânt. Viaţa umană – Iosif Anca

Eu Îţi rămân profund îndatorat
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Preafericit, Părinte minunat, Scrisoarea a XLII-a – Zaharia Bica
Că-n valea morţii Tu m-ai protejat
Şi n-am căzut, răpus, îndoliat.
14 Carte în serial

Ridicaţi-vă! Începe judecata! – Ivan Petrovici
Eu Îţi rămân profund îndatorat Fedotov
Preafericit şi nevăzut Stăpân,
Că-n clipe grele, blând m-ai vizitat, 16 Experienţe

Arzând în mine zgură, lemn şi fân. Mărturia întoarcerii mele la Dumnezeu – M. P.

Eu Îţi rămân profund îndatorat
18 Statutul moral şi spiritual al creştinului
Preafericit şi veşnic Adonai, Vorbe de îmbărbătare – Cristian Dan
Căci nu erai dator sau obligat
Să mă răscumperi, să mă duci în Rai. Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Cornel David Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

Profetul
omul lui Dumnezeu
Cartea sfântă cuprinde o listă lungă de profeţi, în fiecare adunare? Iată câteva întrebări lângă care s-ar
dintre care unii au plătit cu viaţa slujirea lor, „de la mai putea pune multe prin care să promovăm această
întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la lucrare, nu să-i găsim argumente pentru punerea ei
sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu...” (Luca sub semnul întrebării sau chiar anularea ei.
11:50-51), în timp ce vesteau mai dinainte jertfirea celui Credem că orice lucrare trebuie analizată în
mai de preţ sânge - „patimile lui Hristos şi slava de care funcţie de scop. În contextul planului etern al lui
aveau să fie urmate” (1 Petru 1:11). După împlinirea Dumnezeu, marcat aşa cum am arătat de la început,
celor prezise de înaintaşii lor, profeţii pe care îi întâlnim de lucrări profetice şi al implicării directe a Duhului
în Biblie, de la cartea Faptele Apostolilor la Apocalipsa, Sfânt, Cel prin care se face orice descoperire
apar tot pe o poziţie importantă în schema lucrării de profetică, în derularea pas cu pas a acestui plan,
mântuire, căci după înălţare „El a dat pe unii apostoli; nu putem să ne imaginăm o absenţă a exercitării
pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori acestei lucrări divine. „Cine prooroceşte, zideşte
şi învăţători” (Edeseni 4:11). Mişcarea penticostală sufleteşte Biserica” (1 Corinteni 14:4). de aceea sfatul
din România cuprinde şi ea astfel de oameni ai lui apostolic: „râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să
Dumnezeu, cum sunt numiţi uneori în Scripturi, aceşti le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii”
mesageri ai cerului: Moise, David, Elisei, prorocul (1 Corinteni 14:12). A crede că odată încheiat canonul
trimis din Iuda la Betel etc, luaţi dintre pământeni, biblic, nu mai sunt necesare descoperiri, este un mod
supuşi „aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (Iacov 5:17), dar superficial de a privi nevoile lucrării Domnului, aşa cum
chemaţi de Dumnezeu şi înzestraţi cu darul şi puterea se observă în Cartea Faptele Apostolilor: Ce avea a
de împlinire a acestei slujbe de mare necesitate. face foametea prezisă de Agab, sau vedenia lui Pavel
Care este percepţia actuală referitoare la profeţi, referitoare la lucrarea din Filipi sau la cea din Corint
la profeţie? Este cunoscut faptul că există proroci în cu canonul biblic? (Fapte 11:27-30; 16:9-10; 18:9-10).
zilele nostre, cei mai mulţi în adunările penticostale, Lucrarea de răspândire a adevărului evanghelic şi apoi
dar pot fi întâlniţi şi în adunări baptiste sau în alte creşterea spre maturitate a celor ce au crezut, suferă
denominaţiuni evanghelice. Totuşi se observă o absenţă în condiţiile absenţei descoperirilor, care pot delimita
generală în slujirea profetică la slujbele din casele de câmpul de misiune, pot stabili o strategie şi pot contribui
rugăciune, de duminica şi de peste săptămână. Care la împlinirea unor nevoi materiale cu anticipaţie, ca şi în
ar fi aportul cuvintelor profetice la edificarea spirituală cazul foametei din Egipt, evenimente trecute cu succes
a credincioşilor la slujbele – programele adunării, prin aport profetic. Avem cunoştinţă concretă despre
unde se observă că timpul consacrat rugăciunii se un caz din zona Moldovei când prin darul profetic,
desfăşoară fără „întreruperi” punctuale ale Duhului Domnul a vorbit unui frate din Bucovina, referitor la
Sfânt, iar spaţiul rezervat cântărilor şi predicii devine tot implicarea în evanghelizarea unei localităţi şi apoi cum
mai profesional? Ceea este menţionat de apostolul i-a vorbit din nou cu privire la ziua şi ceasul când să
Pavel, referitor la exercitarea acestui dar, este o fie prezent acolo în sat. A fost ceva special şi pe loc
normă obligatorie şi în vremea noastră sau totul s-a împlinit mesajul referitor la venirea la pocăinţă a
depinde de convingerile conducătorilor locali şi unor persoane şi demararea unei lucrări, care privea
de obişnuinţa fiecărei adunări? Apoi, dat fiind faptul, mântuirea mai multor persoane şi construcţia unui
că un mesaj profetic trebuie analizat în funcţie de locaş de închinare. A te lipsi de un astfel de ajutor de
conţinutul lui, dacă este o descoperire cu privire la un sus, ar fi ceva asemănător cu a te afla pe front fără
păcat săvârşit de o persoană în trecut, cine probează nici o informaţie suplimentară, specifică unui sistem de
recunoaşterea sau nerecunoaşterea celui care a comis informaţii şi contrainformaţii şi a te bizui doar pe ce se
acel păcat? Dacă este o previziune cu anumite detalii vede cu ochiul liber de la linia frontului.
sau semne, cine are datoria să scrie mesajul şi să
urmărească împlinirea lui? Este de dorit să fie proroci (continuare în pagina 5)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

S pălare a p i c i oar el or
„Deci, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele
şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora”
(Ioan 13:14).

Cuvintele rostite de Isus au valabilitate mai mare decât prin botez în moartea Domnului. Ei îşi reînnoiesc legământul,
cerul şi pământul (Luca 21:33). Iată de ce şi Pavel ne atrage ori de câte ori iau Cina Domnului şi se află curaţi înaintea
atenţia să nu trecem peste ceea ce este scris (1 Corinteni Tatălui, dar au trebuinţă să li se spele picioarele (Ioan 13:10).
4:6). Iar actul spălării picioarelor este prezentat în exemplul Acestei trebuinţe i-a răspuns Isus în timpul Cinei. Dar după
practic şi explicaţiile Domnului Isus în Ioan 13. Totuşi multe înălţarea Domnului, cine mai poate spăla picioarele ucenicilor
confesiuni trec peste cele scrise. Chiar şi unii credincioşi care ce se perindă de-a lungul secolelor pe acest pămînt? Tot
au practicat cândva această lucrare, încep să renunţe la ea Isus. El este prezent prin Duhul său în orice ucenic real. De
cu bună ştiinţă, sub influenţa altora din comunitatea lor. aceea, le-a şi poruncit să-şi spele picioarele unii altora. Isus
Isus Hristos este modelul scriptural de slujire faţă de lucrează în şi prin ucenicii Lui. Petru a refuzat iniţial să i se
Creator. El n-a lăsat nimic neîmplinit dintre cele prevăzute de spele picioarele, neînţelegând acest act, dar Domnul i-a dat o
Tatăl. Pentru a spulbera orice rezistenţă din partea lui Ioan, replică foarte tăioasă: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea deloc
la botez, Isus i-a zis: „Lasă-mă acuma, căci aşa se cade să parte cu Mine”. (Ioan 13:8) Această punere în gardă este
împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Când Domnul ne valabilă şi astăzi. Dacă nu mă spală Hristos, care locuieşte în
cere ceva, noi îi împlinim porunca? fratele meu, nu voi avea parte cu El.
Pe baza celor relatate mai sus, ne putem pune două Dimensiunea complexă a operei de mântuire cuprinde
întrebări de autocunoaştere: „Am eu râvna şi îndemnul din şi actul spălării picioarelor, ca o spălare parţială şi periodică
duh să împlinesc tot ce-mi porunceşte Domnul?; Îndemnul necesară, după spălarea iniţială şi totală de la începutul
Domnului de a participa la spălarea picioarelor are un ecou umblării cu Dumnezeu. Botezul, Cina şi Spălarea picioarelor
în duhul meu renăscut din Duhul Domnului?” Dacă nu pot sunt acte de cult simbolice, care pot fi transmutate prin
răspunde cu „da” la aceste întrebări, duhul credinţei mele, ori credinţă în domeniul realităţii celei mai concrete. Prin
s-a îmbolnăvit, ori s-a stins. Credinţa ni s-a dat ca să putem botez, mor în Domnul, ca moartea Sa s-o pot experimenta
fi ascultători de Cuvânt (Romani 1:3-5; 15:18; 1 Petru 1:1-2) zilnic în lupta împotriva păcatului şi a întunericului. La Cină
Cine nu ascultă de Duhul, care ne vorbeşte în inimă prin mănânc trupul şi beau sângele Domnului, ca să am parte de
versete biblice, nu are credinţă. Duhul Lui şi să pot fi înviat din morţi împreună cu toţi sfinţii
Din cele scrise de Ioan, reiese că spălarea picioarelor (Romani 8:10-11). În acest proces al devenirii spirituale,
este privită ca o datorie şi ca o modalitate de a călca pe urmele legat de necesitatea spălarii picioarelor, pornim de la faptul
Învăţătorului. Domnul a prevăzut că unii vor căuta să scape că picioarele se pot murdări pe anumite căi. Piciorul este
de împlinirea acestei datorii şi a precizat că „robul nu este mădularul expus impurităţilor întâlnite pe drumul vieţii în
mai mare decât domnul său, nici apostolul nu este mai mare lumea păcatului şi a morţii. Unele căi aparţin Domnului, pe ele
decât cel ce l-a trimis” (Ioan 13:16). Un ucenic este un rob nu se întinează nimeni. Alte căi aparţin firii, ce colaborează
răscumpărat cu preţ de sânge şi un slujitor trimis în misiune repede cu întunericul. Căile firii şi ale întunericului întinează
de Răscumpărătorul său. Creştinul care-şi dă seama de dubla pe cei ce calcă pe ele. Picioarele întinate trebuie spălate de
sa calitate de rob şi de misionar, nu-şi poate permite să calce însuşi Domnul.
un consemn al Domnului şi Învăţătorului său cu care va da Se cuvine ca spălarea propriu-zisă a picioarelor să fie
ochii într-o zi. În schimb cine împlineşte acest consemn va fi urmată de o spălare spirituală. Cel ce se pune în genunchi,
fericit, căci orice act de ascultare îşi atrage o binecuvântare, ca să-mi spele picioarele, are datoria să-mi spună dacă a
iar orice act de răzvrătire îşi atrage un blestem. Neascultătorul observat greşeli în umblarea mea cu Domnul, ca să mă ajute
seamănă în firea sa pământească, pe când ascultătorul pe viitor să fiu biruitor. Observaţiile se fac pe un ton blând,
seamănă în Duhul. Pavel ne avertizează că „«Dumnezeu nu cu multă dragoste, deoarece toţi suntem supuşi greşelilor.
Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va şi Dacă fraţii mei n-au observat niciun lucru vinovat în umblarea
secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din mea, însă cugetul meu mă mustră pentru anumite infidelităţi
firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va faţă de Domnul, pot să profit de ocazie să-mi mărturisesc
secera din Duhul viaţa veşnică” (Galateni 6:7-8) păcatele şi să mă rog împreună cu ei pentru a fi iertat. Astfel,
Mulţi renunţă, fără nicio remuşcare în cuget, la spălarea pot scăpa de anumite legături ale întunericului şi pot să fiu
picioarelor pentru că nu li s-a descoperit latura spirituală a tămăduit de bolile datorate acestor legături (Iacov 5:16).
acestei lucrări. Ei nu văd în spălarea picioarelor, decât Spălarea picioarelor nu este un lucru de neglijat ci
un act gratuit de ploconire în faţa fraţilor şi un prilej de a unul necesar, fiind o lucrare în care este implicată preoţia
contracta o boală de piele. De aceea, Dumnezeu îi face permanentă a Domnului Hristos, prin care putem „să căpătăm
să se ploconească în faţa păgânilor şi să contracteze boli îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”
de piele fără nicio veste. Spălarea picioarelor n-are utilitate (Evrei 4:16).

4
decât pentru cei ce sunt în Hristos prin naşterea din nou şi Carol Szekely

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
extrema credulităţii şi respingerii lucrării altor
slujitori, cât şi extrema necredinţei în mesajele
profetice. În primul caz, sunt oameni care prorocesc,
de regulă pe la case, iar cei ce se polarizează în jurul
lor se bazează pe acele mesaje, mai mult decât pe
cele scrise în Biblie. Drept dovadă, fie că le şi scriu, fie
doar că le reţin, vorbesc frecvent despre ele şi nu sunt
pasionaţi la fel de mult de slujbele comune ale adunării.
Problema devine mai gravă atunci când acei „profeţi”
devin formatori de doctrină. Au fost cazuri extreme în
care cei seduşi de acele mesaje au comis erori majore
la nivel de familie, prin divorţuri sau recăsătoriri. Cealaltă
extremă este constituită din cei care au fost crescuţi
într-un mediu unde mesajele profetice au lipsit, au fost
(continuare din pagina 3) invăţaţi greşit sau au avut de-a face cu profeţii false.
Recomandarea pentru ambele extreme este de
De asemenea, credem că pentru a putea separa a cerceta acest domeniu mai întâi din Biblie, nu de
ceea ce aste autentic, de ceea ce este o imitaţie fără pe teren. În al doilea rând, datoria noastră generală
valoare. sau chiar o imixtiune demonică printr-un este de-a ne ruga pentru lucrători în general, fie ei
duh de ghicire, trebuie să avem în vedere originea predicatori sau proroci, aşa cum i-a învăţat Domnul
unui dar profetic. al unei persoane şi dacă acel pe ucenicii Lui: „Mare este secerişul, dar puţini sunt
profet are o viză actuală de om al lui Dumnezeu. lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată
Debutul unui profet este marcat de o piatră de temelie lucrători la secerişul Lui” (Matei 9:37-38). Există o
la începutul chemării sale, fapt vizibil la profeţii din necesitate permanentă şi generală de lucrători în
Biblie, fie copilul Samuel, fie păstorul Amos. Un astfel adunări şi lipsa prezenţei darurilor Duhului Sfânt este
de moment, însoţit de un prim mesaj. va încredinţa evidentă. O mare greşeală ar fi să definim doctrina după
atât persoana în cauză cât şi comunitatea din care realităţile zilei şi ale zonei noastre şi nu după adevărul
face parte. S-a întâmplat în urmă cu aproximativ 35 de biblic. Mai bine să ne smerim şi să cerem ce nu avem,
ani, ca într-o familie cu mai mulţi copii ce locuia într-o decât să ne lipsim de acest dar sau de altele care
zonă de munte, să se ţină o zi de post şi rugăciune sunt indispensabile în lucrarea Evangheiei, pe motiv
pentru mama acelor copii care era bolnavă. Seara, la de teamă sau superficialitate. Dacă avem o doctrină
rugăciune, unul dintre băieţi a avut o primă vedenie, corectă despre profet şi profeţie şi dorim să fim împreună
foarte exactă despre vindecarea mamei lui, ceea ce s-a lucrători cu Dumnezeu, nu ne rămâne decât până vom
şi adeverit. Ea este în viaţă şi în prezent. Pe moment, avea profeţi în adunările noastre locale, să colaborăm
tatăl copilului s-a gândit dacă fiul lui a primit un dar, cu cei care sunt recunoscuţi ca oameni ai lui Dumnezeu
sau a fost doar o lucrare pe care a lăsat-o Domnul ca în alte adunări şi măcar din când în când să fim puşi în
răspuns la rugăciunile şi lacrimile lor. Când s-au dus la temă despre planurile şi strategia divină, dar şi despre
adunare, un frate proroc a avut o vedenie şi a spus: „Am modul în care diavolul va încerca să facă rău lucrării din
văzut o trompetă care a coborât din cer, i s-a dat acestui adunare sau familiilor noastre. Această responsabilitate
copil şi am auzit un glas care a zis: «La el rămâne!» este în primul rând a conducerii fiecărei adunări, care
Până în ziua de azi, acel frate este folosit de Domnul în trebuie să organizeze zile speciale de post şi rugăciune,
lucrarea profetică. Dar o forţare de a proroci, în urma la care să fie invitaţi profeţi.
unei avertizări din partea altei persoane, adesea o Dacă profetul, ca om al lui Dumnezeu, îşi va face
femeie şi ea cu semnul întrebării, nu poate fi o dovadă datoria de a sta la îndemâna Domnului în sfinţenie,
a unei chemări. Adevăratele chemări sunt pe fond de spunând ca profetul din Iuda: „M-am dus la locul meu
slujire intensă, ca şi în cazul celor din Antiohia (Fapte de strajă şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce
11:26; 13:1-2), dar atribuirea unui dar unei persoane are să-mi spună Domnul” (Habacuc 2:1), iar poporul
sau alteia este sută la sută voia Duhului Sfânt, căci El va preţui slujirea lui, nu după obiceiul evreilor, unde
„dă fiecăruia în parte, cum voieşte” (1 Corinteni 12:11). „nici un prooroc nu este primit bine în patria lui” (Luca
Raporturile unui profet cu ceilalţi lucrători ai adunării 4:24), ci după sfatul evlaviosului rege Iosafat, care a
locale, excepţie fiind o conducere apostată, trebuie zis: „Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru şi
să fie de colaborare, cu scopul creşterii în unitate a veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui şi veţi
spiritualităţii membrilor. Dacă se manifestă dorinţa de izbuti” (2 Cronici 20:20), doar aşa lucrarea Domnului
întâietate sau separare, este un pericol, iar problema va propăşi şi noi toţi ne vom bucura.
trebuie căutată în viaţa spirituală a acelui mesager,
care ar trebui să fie omul lui Dumnezeu. Editorii
Nu ne-am propus prin acest „îndemn editorial”
destinat promovării lucrării de profeţie, să abordăm
toate aspectele acestei slujbe, dar dorim să ajutăm
credincioşii din adunările noastre, să evite atât

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
5
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

VIAŢA UMANĂ
Conceperea naturală sub asistenţă divină
Dreptul şi responsabilitatea procreerii

Dumnezeu a creat o singură pereche de oameni: „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă” (Geneza 4:25);
Adam şi Eva. Toţi ceilalţi oameni au fost născuţi şi îngrijiţi Iacov – părintele unui popor: „Sunt eu oare în locul
pentru a creşte, potrivit poruncii divine dată protopărinţilor lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” (Geneza
noştri, când „i-a binecuvântat”. „Dumnezeu le-a zis: 30:1-2); „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului
„Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi tău” (Geneza 33:5); Iosif – salvatorul familiilor, potrivit
stăpâniţi... pe pământ” (Geneza 1:28). Această poruncă providenţei divine: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat
primordială a înzestrat fiinţa umană, la nivel de cuplu Dumnezeu aici” (Geneza 48:9); David – profetul
familial, cu putere procreatoare, fapt dovedit în istoria mesianic: „Domnul mi-a dat mulţi fii” (1 Cronici 28:5);
ce a urmat. Însă în vremea noastră, conceptul procreerii Isaia – alt profet mesianic: „copiii pe care mi i-a dat
naturale a suportat mutaţii structurale, ceea ce solicită Domnul” (Isaia 8:18). Scripturile nu reţin nici o exprimare
aprofundarea teologică a subiectului, în vederea instruirii a unuia dintre ei care să fi lăsat să se înţeleagă măcar
familiilor în voia lui Dumnezeu, prezentată în revelaţia că au oprit într-un fel procreearea naturală.
biblică, care afirmă imixtiunea unică a Creatorului în

2. În literatura biblică revelată şi inspirată copiii au fost
actul conceperii vieţii umane. Toate bisericile creştine
au condamnat contracepţia artificială până în 1930, dar consideraţi „prima” - cea mai de valoare binecuvântare
odată cu apostazia şi decăderea spirituală şi morală primită de la Domnul, potrivit listei de binecuvântări pentru
fără precedent din ultimele decenii, teologii şi familiile poporul care asculta de Domnul (Deuteronom 28:1-4, 11).
creştine au renunţat la aceste principii, motivând cu Evidenţele familiilor leviţilor conţin şi date suplimentare
diferite politici demografice şi alte „posibilităţi” materiale enumerării numelor, astfel nominalizând două familii,
şi spirituale ale familiilor, sau cu dreptul femeii de a una cu şapte copii, alta cu opt, apare o referinţă
dispune singură de trupul ei. Temerile celor de afară suplimentară la familia care avea un copil în plus: „căci
sau ale părinţilor ne amintesc de politica antinatalitate a Dumnezeu îl binecuvântase” (1 Cronici 26:1-5). Cartea
egiptenilor şi de îngrijorarea neîntemeiată a evreilor în Psalmilor prezintă concret copiii mulţi la număr, drept o
drumul spre ţara făgăduinţei. Cum ştiţi ambele gândiri binecuvântare de la Domnul: „Iată, fiii sunt o moştenire
erau lipsite de credinţă şi se situau în afara planurilor de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de
divine pentru poporul Lui (Exodul 1:12-20; Numeri El” (Psalmul 127:3); „Nevastă-ta este ca o viţă roditoare
14:31-33). Vă propun să cercetaţi în continuare, dacă înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin
se poate fără prejudecăţi, afirmaţiile directe şi de context împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care
biblic general, pentru ca în urmă să putem alege calea se teme de Domnul” (Psalmul 128:1-4)
de urmat în îndeplinirea rolului procreator al bărbatului

3. Dumnezeu este implicat în familiile care au copii
şi femeii.
prin conceperea, dezvoltarea şi naşterea fiinţelor
ce-i poartă chipul şi asemănarea, pe fondul sistemului
I. ARGUMENTE BIBLICE ÎN FAVOAREA reproductiv cu care a fost înzestrat bărbatul şi femeia.
CONCEPERII NATURALE SUB ASISTENŢA „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi” apele, respectiv
DIVINĂ pământul, a fost o binecuvântare comună păsărilor,
peştilor şi omului, ceea ce a însemnat în primul rând

1. Familiştii care l-au cunoscut pe Dumnezeu, de la
patriarhi la profeţi, au fost conştienţi că El este cel ce
„dă” copiii. Iată declaraţiile lor: Eva - prima mamă: „Am
dotarea cu un sistem reproductiv natural. Drept
dovadă e inteligenţa şi pasiunea acestor vieţuitoare
în înmulţirea speciei lor (Geneza 1:22, 28). Duhul de
căpătat un om cu ajutorul Domnului!” (Geneza 4:1); viaţă în oferta limitelor stabilite de Creator, care vine

6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu, arată de şi în sfinţenie” (1 Timotei 2:15), ceea ce înseamnă în
asemenea intervenţia tehnică a divinităţii la nivel de contextul textului şi al întregii Biblii, că rolul ce revine
individ (Geneza 2:7; Eclesiastul 12:7). Oameni inspiraţi, femeii în condiţiile de după căderea în păcat, este în
autori ai cuvintelor Scripturilor, oameni care au vorbit principal în familie, prin procreere şi educaţia copiilor.
cu Dumnezeu sau care au avut experienţe speciale Acelaşi principiu este enunţat şi în următoarele texte
au recunoscut plămădirea divină a fiinţelor lor (Iov pauline, referitor la femei: „să fi crescut copii” (1 Timotei
10:8-12; 33:4). Dumnezeu apare implicat în familiile 5:10); „să se mărite şi să aibă copii” (1 Timotei 5:14).
lor în limitarea naşterilor sau în adăugarea unui copil, Suferinţa naşterilor revine femeii prin decizia divină de
rezervându-Şi dreptul de a informa sau nu părinţii, de după căderea în păcat, dar tot atunci Dumnezeu i-a
la început, referitor la numărul total de copii ce li se vor dat bărbatului munca, adică grija spirituală şi materială
naşte (Geneza 20:17-18; 29:31-35; 30:22‑24; 31:10‑12). pentru toţi cei din casă, fapt valabil pentru toate fiinţele
Moise l-a numit pe Cel cu care vorbea ca şi cu un create, în raportul părinţi – copii (Geneza 3:16-19).
prieten: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup” Familia în care s-a născut şi a crescut Domnul
(Numeri 27:16) şi chiar Dumnezeu însuşi şi-a revendicat Isus, a fost o familie numeroasă, cu cel puţin opt copii
proprietatea peste toate fiinţele ce-I poartă chipul, (Matei 13:55-56). Astfel n-a făcut nici El excepţia de la
când a zis: „toate sufletele sunt ale Mele” (Ezechiel regula generală ce se poate observa în toată istoria din
18:4). El este cel ce autorizează orice zămislire şi orice statistici. O familie cu unul sau doi copii este o excepţie,
naştere (Rut 4:13; Isaia 66:9), chiar şi cele „ilegale” sunt după cum o excepţie este şi o familie fără copii. Domnul
permise de El, aşa cum a anticipat uneori prin profeţii Isus a iubit şi primit copilaşii în mod deosebit, aşa cum
Săi, referitor la evoluţia unor neamuri de oameni, fiind rezultă din multe instantanee din Evanghelii, pentru că
situaţii pe care le îngăduie drept pedeapsă sau urmărind divinitatea a hotărât acest mod de apariţie şi dezvoltare
în viitor dovedirea grozăviei păcatului şi a măreţiei a vieţii umane (Matei 19:13-15).
răscumpărării (Romani 9:20‑23).

4. Cărţile profetice şi epistolele leagă inseparabil
naşterea copiilor de viaţa de familist, iar lipsa copiilor
5. Întreaga Biblie prezintă o concepţie teistă despre
viaţă, ceea ce presupune suborbonarea faţă de
gândirea şi controlul Creatorului şi Suveranul universului,
de absenţa căsătoriei, excepţie fiind cazurile de sterilitate, care s-a înconjurat de mulţimi imense, de fiinţe şi lucruri
de care tot Dumnezeu este „responsabil”. Învăţătura sfântă materiale, văzute şi nevăzute (Isaia 40:26; Apocalipsa
arată prioritatea / obligativitatea naşterilor în orice 5:9-11). Dumnezeu i-a promis lui Avraam că numărul
căsătorie, dacă Dumnezeu „dă” copii. Dumnezeu i-a spus urmaşilor lui (naturali şi spirituali) va fi comparabil cu
profetului Ieremia să nu se căsătorească şi prin aceasta numărul boabelor de nisip şi cu mulţimea stelelor, căci
să nu aibă copii (Ieremia 16:1-2), dar tot prin acest profet măreţia divină presupune şi mulţimea de corpuri cereşti,
s-a transmis un mesaj clar în ce priveşte procreerea alte fiinţe cu viaţă, de la îngeri la fiinţe microscopice,
pentru cei căsătoriţi: „Luaţi-vă neveste şi faceţi fii şi fiice; dar şi fiinţe create după chipul şi asemănarea Sa –
însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice” oameni (Geneza 13:16; 15:5). Iată de ce este în acord
(Ieremia 29:6). Apostolul Pavel este la fel de categoric cu mărimea puterii şi gloriei divine o familie mare,
în ce priveşte opţiunea de a avea sau nu copii pentru fără de care n-ar fi valabile exprimările biblice de
femeile căsătorite, nelăsând să se înţeleagă sub nici o genul: „înmulţeşte familiile ca pe nişte turme” (Psalmul
formă, „dreptul” femeii de a dispune de trupul ei, evitând 107:41); „Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe
funcţia de mamă: „ea va fi mântuită prin naşterea de voi şi pe copiii voştri!” (Psalmul 115:14).
fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste
(continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

6. „Naşterea (conceperea) îşi are vremea ei” (Eclesiastul opune naşterii unui copil, nu cred că se teme de El, nici că
3:1), când este frumoasă (Eclesiastul 3:11), ceea ce Îl cunoaşte (Geneza 29-30); Cazul Elcana - Ana şi cei 6
presupune „fii făcuţi la tinereţe”, când omul îşi poate da copii ai lor, este o altă imagine a colaborării divino‑umane,
rodul trupului (Psalmul 127:3-4). Viaţa de familie cere pentru că după părerile umaniste, odată devenită fertilă,
unirea soţilor în împlinirea scopurilor divine de la început Ana putea să decidă numai împreună cu Elcana câţi copii
(porunca înmulţirii – Geneza 1:27-28) şi împlinirea lor să mai aibă, dar textul biblic atestă fără echivoc colaborarea
reciprocă, cu care Creatorul i-a predeterminat în modul lui Dumnezeu cu ei la naşterea celorlalţi copii ai lor: „Când
cel mai înălţător prin farmecul dragostei şi bucuria de a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a
a fi părinte (Genesa 2:18; Deuteronom 24:5; Proverbe născut trei fii şi două fiice” (1 Samuel 2:21). Eu ştiu şi
5:18-19; Eclesiastul 9:9; Ioan 16:21; 1 Corinteni 7:2-4). din experienţele familiei noastre şi ale multor altor familii
Singurele abţineri sunt de ordin fizic-natural – ciclul că o viaţă trăită aproape de Domnul oferă siguranţa voiei
menstrual, orar total diferit de „calendarul planificator”, Lui în privinţa procreerii. Dacă pentru credincioşi şi „perii
până la vremea menopauzei (Leviticul 15:19), sau din cap” le „sunt număraţi” potrivit afirmaţiilor Domnului
spiritual, un act opţional şi de comun acord între soţi, (Luca 12:7), cum n-ar fi număraţi copiii, sau cum ar putea
dat fiind rezistenţa specifică a fiecăruia dintre ei în faţa fi număraţi fără El?
ispitelor, un timp ce se poate număra în condiţii normale
cu săptămânile cu anii. Recomandarea apostolică face
bine relaţiilor spirituale, sufleteşti şi fizice ale celor doi
soţi, prin apropierea de Domnul, transparenţa înţelegerii
II. ATENŢIONĂRI
lor şi o înnoire a sentimentelor pe fondul unei încărcături Prezint în continuare câteva observaţii care pot
emoţionale şi hormonale păstrată în limitele sănătăţii contribui la înlăturarea scuzelor subiective ale celor
spirituale şi fizice: „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria ce vor să intervină direct sau indirect în procesul
de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, procreerii, sub influenţa secularismului care a invadat
ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi creştinătatea zilelor noastre.
să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana,
din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun
ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă” (1 Corinteni 1. Cercetările medicale recunosc faptul că „începerea
vieţii omului coincide cu momentul fecundării”,
ceea ce corespunde afirmaţiilor Bibliei - „cea mai
7:5-6). Perioadele de abstinenţă şi incapacitate
reproductivă menţionate în Biblie, nu împiedică veche şi cea mai nouă carte de ştiinţă” (Psalmul
procreerea şi nu limitează numărul copiilor, numai dacă 139). Metodele de contracepţie sunt eforturi de a
Domnul nu mai le dă alţii, dar încadrează conceperea separa actul sexual de procreaţia responsabilă şi sunt
şi viaţa în mediul familiei şi a vârstei optime pentru avorturi timpurii; avorturile târzii sunt intervenţii după
formarea noii generaţii (Exodul 20:14; Deuteronom 22; ce sarcina a început să se dezvolte. O relaţie intimă
1  Tesaloniceni 4:3-5). Practicile sexuale nenaturale, în familie este un act oficial potenţial de zămislire,
adesea folosite cu scopul evitării procreerii, sunt o este o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu, care
întrebuinţare imorală asociată întotdeauna cu idolatria în condiţiile legilor creaţiei înseamnă viaţă, iar orice
şi apostazia – pierderea lui Dumnezeu şi a scopului contracepţie este o iresponsabilitate, un flagrant afront
vieţii în planul eternităţii. Aceste „fantezii” sexuale sunt adus vieţii, care este un dar al lui Dumnezeu (Geneza
în timp paşi înspre păcate grave, prin care oamenii au 38:6-10; Ieremia 32:35). Biblia afirmă că fătul este viaţă
ajuns „pradă necurăţiei”, sunt „patimi scârboase” prin egală cu cea născută (Exodul 1:12-20; 21:22-23).
care s-a „schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una
care este împotriva firii” (Romani 1:20-32).
2. Condiţiile diferite de debut ale vieţii, între care boli
cronice, violuri şi avorturi, ce par a admite existenţa

7. Conceperea este un proces divin şi uman (Genesa 1:28; unor erori ale naturii, libertăţi şi abuzuri scăpate de sub
Psalmul 127:1); Dumnezeu este dătătorul şi întreţinătorul controlul providenţei divine, nu justifică şi nu evidenţiază
unic al vieţii (Deuteronom 32:39), iar bărbatul şi femeia sunt absenţa imixtiunii divine, care controlează inclusiv viaţa
direct implicaţi prin acceptarea suferinţei şi efortul muncii animalelor şi funcţiunea unor celule aparent lipsite de
(Geneza 3:16-19). Cele rostite de Dumnezeu, la creaţie şi importanţă din trupul uman (Plângeri 3:34-38; Matei
după căderea în păcat sunt sarcini şi contribuţii de sus 10:28-31). Aceste abateri sunt libertăţi permise diavolului
şi de jos pentru îndeplinirea planurilor eterne. Conflictul şi oamenilor căzuţi în păcat, din care Dumnezeu
din familia lui Iacov, arată că Dumnezeu şi omul au roluri „valorifică” ceea ce doreşte şi dă pedepsele cuvenite
interschimbabile în conceperea copiilor, iar cine crede (Matei 24:6-8, 19; 1 Corinteni 7:26-30). Cazul imoralităţii
că se poate pune în rolul lui Dumnezeu care dă sau se lui David cu Bat Şeba, a dus la moartea primului copil,

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
dar şi la alegerea următorului - regele Solomon, arată (Geneza 1:26-28). Astfel, scopurile familiei şi ale
pe de-o parte libertatea umană, dar pe de alta controlul Bisericii se suprapun completându-se reciproc (Efeseni
divin strict al fiecărei operaţii creaţioniste 4:11-16; 5:22-32), ceea ce este absolut normal,
gândindu-ne că voinţa părinţilor creştini este în slujba

3. Nu există nici o singură referinţă biblică ce permite
familiştilor să nu aibă copii sau una care să-L
excludă pe Dumnezeu din această ecuaţie. Practicile
sfântă şi trupul celor credincioşi este „proprietatea”
lui Dumnezeu, fiecare dintre ei având mai întâi un
legământ cu Domnul şi apoi unul marital, pe care tot
anticoncepţionale sunt un act egoist chiar şi când există El l-a pecetluit, prin însuşi modul în care i-a creat şi
un accept comun al soţilor, pentru că viaţa umană este prin binecuvântarea oferită fiecărui cuplu (1 Corinteni
sacră şi ea presupune intervenţia creatoare şi suverană 6:19‑20; Maleahi 2.10-16).
a lui Dumnezeu. Plăsmuirea unei noi fiinţe nu poate fi Conceperea şi naşterea au un loc primordial în
separată de responsabilitatea de părinte, căci aceasta planul lui Dumnezeu, fiind paşi spre veşnicie. Ele sunt
ar fi în totală opoziţie cu iubirea pentru aproapele (acea precedate de preexistenţa în precunoaşterea divină
lege care rezumă toată teologia într-o frază practică) şi şi preced repartiţia propriu zisă în vederea efectuării
care în acest caz poate fi deopotrivă partenerul de viaţă stagiului vieţii, care este determinant pentru eternitate
sau copilul rezultat din unirea naturală a celor doi, evident (Ieremia 1:4-5; Romani 8:29-30; 9:11; Galateni 1:15;
în condiţia aportului divin, care permite dezvoltarea Fapte 13:36). Viaţa nu are sens, nici suport spiritual
unei noi fiinţe (Genesa 4:1). Un act contraceptiv, este şi moral, fără înţelegerea istoriei vieţii prezentată
un atac spiritual şi fizic în miezul fiinţei umane, care de Creator prin Biblie (Psalmul 8). Dacă un tată şi
produce în plan spiritual o împietrire iar în plan fizic în primul rând o mamă, reflectează asupra vieţii
o stare de graviditate permanentă, suprimând natura doar prin prisma suferinţelor sarcinii şi ale creşterii
ciclică a femeii. Liberalizarea sexului şi planificarea unui copil, poate să-şi facă socoteli ca cei din afară,
familială au dus în câteva decenii la distrugerea familiei, ce nu cunosc pe Dumnezeu; dar dacă va privi prin
dovadă divorţurile, drogurile etc. ochii credinţei, va vedea nu numai ajutorul asistenţei
divine care are în vedere oamenii de la concepere la

4. Exemplele de sterilitate sunt tot un act al intervenţiei
divine. Manipulările genetice ale medicilor şi
biologilor aparent rezolvă problema, dar cu preţul
cărunteţe, ci şi perspectiva eternităţii. Părinţilor, priviţi
copiii ce se nasc din voi, prin prisma chemării lor în
slujbele pe care Dumnezeu le-a rânduit în Biserică şi
unei dezumanizări lipsite de perspectivă şi control, ce apoi în răsplătirile din Împărăţia lui Dumnezeu, care
înlocuieşte dimensiunea iubirii consacrate cu cea a vor cuprinde atât eforturile voastre părinţeşti cât şi
producerii prin: prelevarea celulelor, fuziunea, cultura rezultatele slujirii fiecăruia în lucrarea sfântă. Însă
in vitro, transferul etc. În aceste condiţii, echipa de aceste adevăruri eterne se înţeleg doar prin Duhul
specialişti preia rolul părinţilor şi la o primă vedere lui Dumnezeu (1 Corinteni 2), în condiţii de ascultare
îl restricţionează sau corectează pe Creator în deplină, ceea ce presupune înţelegerea dobândirii
conceperea fiinţei umane (1 Corinteni 10:31). Aceasta vieţii spirituale, dar şi a celei fizice, a naşterilor, căci
intră în conflict cu orânduirea strict teocratică prezentată „întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc...
în Scripturi şi reduce omul la parametrii materiali, duhul (viaţa adamică)” (1 Corinteni 15:46). Iar tuturor celor ce
şi trupul uman pierzându-şi menirea păstrării imaginii aţi acceptat naşterea fizică a copiilor, potrivit planului
divine, reflectate prin creaţie.1 Cât şi cum va permite divin, vă doresc să-i vedeţi şi născuţi din nou, iar apoi
Dumnezeu aceste „operaţii” rămâne de văzut, dar în să slujiţi Domnului împreună cu toată casa, până când
condiţiile date, familiile creştine trebuie să respecte Dumnezeu vă va chema acasă la odihnă şi răsplată!
demnitatea vieţii, prin actul procreerii, la care Creatorul
ne-a făcut părtaşi. Iosif Anca

CONCLUZII
Scopul fundamental al familiei este subordonat
împlinirii scopului divin pentru pământ şi Împărăţia lui
Dumnezeu: asemănarea cu Dumnezeu – desăvârşirea.
Familia are un rol misionar în cunoaşterea lui Dumnezeu
şi trăirea în aşteptarea realităţii Împărăţiei Sale, ce se
realizează prin procrearea şi educaţia copiilor, apoi
prin convertirea şi apartenenţa la Trupul (mai mare) al
Adunării – „creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul”
1 Antonio M.Sicari, Cateheză despre căsătorie,
Editura Galaxia Gutenberg, 2004, pag. 63

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S c ris o are a a X L I I - a
Stimate, domnule profesor, sigur aţi crezut că împărăteselor Bizanţului, umila fecioară din Nazaret a
v-am dat uitării, întârziind cu scrisul, sau m-aţi crezut ajuns Regina Universului, umăr la umăr cu Dumnezeu la
un laş ce-şi ascunde neştiinţa în neglijenţă. Credeţi‑mă, conducerea Universului. Îmi amintesc cum plimbându‑mă
n-am uitat întâlnirea noastră în acea seară adâncă de prin Roma, anii trecuţi, mă izbeam la fiecare colţ de
toamnă în pridvorul bisericii şi apoi în curte. Am vorbit stradă de un altar în cinstea Sfintei Fecioare, altar unde
puţin, din cauza vântului rece şi a aţelor de ploaie cu italienii grăbiţi îşi exprimau devoţiunile.
care ne biciuia. Reţin câteva întrebări pe care le-aţi Totodată, nu uit să vă amintesc de mişcarea
ridicat în discuţie şi ştiu că ne-am despărţit întărindu-ne iconoclastă, acele secole de lupte teribile în jurul
cu făgăduinţa de a ne scrie. Ştiu că nu sunt un învăţat, imaginii ca obiect sacru de cult, lupte alimentate de
dar faptul că vă scriu e o dovadă că nu sunt totuşi unul preferinţele nemărturisite ale prinţeselor de la curtea
care amână... Chiar în aceste zile, am primit scrisoarea bazileilor romani. În cel mai mare secret, în alcov,
dumneavoastră, scrisă cu emoţie şi o anumită reţinere acestea se închinau imaginilor cu chipul lui Hristos,
pe care le socotesc ca ţinând mai degrabă de juneţe sărutându-le, în timp ce, alături de episcopi, soţii lor
decât de politeţe. Mă bucur că într-o zi veţi depăşi tunau şi fulgerau împotriva acestui nou tip de idolatrie.
acest prag, păstrând emoţia doar în faţa Adevărului şi Dacă aşa au stat lucrurile, este firesc să credem că la
reţinerea cuvenită doar faţă de ceea ce vă scriu. Altfel două regine trebuie să le atribuim restabilirea definitivă
cum aţi purcede la verificarea spuselor mele? a cultului icoanelor, în forma pe care o vedem azi. Am
Mi-aţi scris ca aţi participat la acel studiu biblic în în vedere pe energica împărăteasă, Irina (780-790),
şapte întâlniri, despre care aţi pomenit în treacăt, în care singură a convocat un sinod la anul 787, fără
seara aceea, pe Epistola întâi către Corinteni a Sfântului prea mari rezultate, ca mai târziu lucrul început de ea
Apostol Pavel. Studiul v-a lăsat în suflet anumite să fie desăvârşit de o altă femeie, tot atât de dârză,
convingeri legate de interpretarea metaforică a textului împărăteasa Teodora, în anul 842.
cuprins în capitolul 11, versetele 1-16, convingeri de Nu sunt un misogin, dar consider că dacă
care însă nu vă puteţi bucura din cauza îndoielilor care vă nevestele marilor teologi din veacurile XIX-XX,
cuprind precum nişte molii. Nu mă întristez de neliniştile care ne-au lăsat opere de referinţă, ar fi ştiut aceste
care nu vă dau răgaz, căci sunt convins că numai astfel adevăruri istorice, ar fi rămas mulţumite, fără să se mai
nu veţi pune capăt cercetărilor în această privinţă. opintească să îndrume din umbră condeiul soţilor lor.
În ce priveşte această nouă modalitate de a exegeta Cred totodată, frate profesor, că toată această mişcare
cărţile Bibliei, nu sunt surprins, ba chiar am sub ochi, acum feministă, la care fac aluzie aici, face parte din acel tip
când scriu, Comentariul la care dumneavoastră aţi făcut de cultură nihilistă ce se răzvrăteşte împotriva oricărei
aluzie, dar având în vedere spaţiul restrâns al acestei ordini aşezate de Dumnezeu şi a cărei raţiune nu este
scrisori, nu mă voi întinde prea mult. Pe seama lui alta decât aceea de a tăgădui totul.
am purtat multe discuţii şi consider, în primul rând, că Nu neg că versetul 3 din capitolul 11 din Epistola întâi
acest text se face ecoul acelei zvârcoliri multimilenare a către Corinteni, este o ilustrare metaforică a unor relaţii
femeii, numită mişcarea feministă. aşezate într-o ierarhie voită de Creator. Însă, nimeni nu
M-aş fi aşteptat ca femeile să-şi vadă de treabă, mă poate convinge că o anumită logică mă determină
mulţumite de cele două mari performanţe pe care le-au să las metafora să curgă spre versetul 4, înrâurindu-i
obţinut pe parcursul istoriei, dar fie nu le cunosc, fie vor semnificaţia, aşa cum mi-aţi scris. Argumentul de care
tortul întreg. Am în vedere aici Sinodul de la Efes, din se face caz aici este cel al logicii, dar m-aş aştepta ca cel
iunie-iulie 431, patronat de împăratul Teodosie al ll-lea, ce invocă în favoarea unui tip de interpretare o anumită
în care Maria, mama Domnului Isus, a fost consacrată logică, să ne spună ce tip de logică alege şi de ce. Alege
prin hotărârea celor 153 de episcopi şi a împăratului ca logica clasică, bazată pe Aristotel, adică pe silogism,

10
Născătoare de Dumnezeu. Astfel, sub influenţa fermă a logica simbolică sau matematică, logica modală,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Corint, când pronunţa cuvântul gynaica. Dacă lucrurile
stăteau astfel, atunci gândiţi-vă dacă nu era absurd ca
unei fetiţe, care proorocea sau se ruga, să i se pretindă
în prealabil să-şi acopere capul, adică bărbatul, dar o
fecioară, dar o femeie văduvă, dar una care s-a hotărât
să nu se căsătorească?
În schimb, dacă luaţi textul în interpretarea lui
tradiţională, de la fetiţa mică şi până la femeia în vârstă,
capul trebuie acoperit căci „...în Domnul femeia nu este
fără bărbat, nici bărbatul fără femeie” (1 Corinteni 11:11).
Tot astfel, când este vorba de bărbat, în greceşte andros
desemnează genul în sine, nu o treaptă în genul masculin.
Deocamdată, mă opresc aici cu observaţiile, mulţumindu-
mă să las pentru alte scrisori celelalte întrebări legate
de Epistola către Corinteni. Vreau să adaug că cei mai
polivalentă, deontică etc? Să mă ierte Dumnezeu, dar mulţi dintre termenii care dau de furcă exegeţilor poartă
cred că şi Hristos s-ar încurca în aceste iţe, darămite în ei semnificaţiile pe care le găsim în Scripturile ebraice
bieţii fraţi din portul Corint. şi nu în contextul cultural al Corintului: cap, dezvălit,
Să presupun pentru moment că metafora din versetul învălit, rasă, tunsă, slava bărbatului, chipul şi slava lui
3, încarcă cu acelaşi înţeles şi versetul 4, deci bărbatul Dumnezeu şi alţi termeni prezenţi în versetele indicate
nu trebuie să-şi descopere capul, în înţelesul tradiţional de dumneavoastră în scrisoare. Faceţi-vă timp şi citiţi
al textului, ci trebuie să-L descopere pe Hristos atunci din Scripturile vechi, texte ca Numeri 5:18; 30:3-16 sau
când se roagă sau prooroceşte, iar, dimpotrivă, femeia, Deuteronomul 21:10-13 şi cele din cartea Genezei, la
să-şi acopere capul, adică pe bărbatul ei. Dar lucrarea primele capitole.
de a-L descoperi pe Hristos este caracteristică unei vieţi O altă problemă cu privire la care cereţi lămuriri
creştine autentice şi nu o caracteristică circumstanţială este versetul 28 din Proverbele lui Solomon capitolul 25.
indicată cu exactitate, adică atunci când „...se roagă sau Exprimarea înţeleptului în legătură cu virtutea stăpânirii de
prooroceşte...”. Dar în biserica din Corint, „unul avea o sine este suficient de sugestivă. Dacă o puneţi în contrast
cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul cu nestăpânirea de sine, ilustrată prin imaginea unei
o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire...” (1 Corinteni cetăţi cu ziduri prăvălite, pustiită, năpădită de spini şi
14:26), similar când este vorba de femeie. Dar la care bălării, bântuită de fiare sălbatice şi tâlhari, în care viaţa
femeie se referea apostolul? La femeia căsătorită? abia dacă mai pâlpâie încetând să se supună legilor,...
Dacă da, atunci cea care este încă o fetiţă sau o trebuie să vă simţiţi îndemnat la serioasă reflecţie.
fecioară, precum fetele lui Filip, este exceptată de la „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate
acest principiu? Dar dacă e o femeie în vârstă şi a surpată şi fără ziduri”.
rămas văduvă? Dacă tot mi-o cereţi, într-o definiţie
Dacă tot aţi abordat întreaga epistolă într-o aproximativă aş spune că stăpânirea de sine, sau
săptămână, îndrăznesc să fac o observaţie pe care cumpătarea, nu este altceva decât media dintre
naratorul pe care l-aţi ascultat a pierdut-o din vedere. exces şi insuficienţă. Cred că vă este cunoscut că în
Întotdeauna în Epistola întâi către Corinteni, când se limbajul Scripturii, nestăpânirii de sine i se mai spune
foloseşte cuvântul femeie, apostolul are în vedere sexul neînfrânare, necumpătare etc. Dacă ne gândim că în
feminin în general şi nu o treaptă în acest sex, dar când antichitate unele cetăţi erau adevărate oraşe state, cum
este vorba de o distincţie în sex, el va face distincţia au fost Sparta, Atena, Babilonul, Ninive etc, textul biblic
cuvenită, ori de câte ori va fi cazul, aşa cum o face când în discuţie aseamănă omul cu o cetate inducând ideea că
este vorba de fecioare (1 Corinteni 7:25,28, 34, 37, 38), omul însuşi este de fapt un mic regat înconjurat cu ziduri
în rest folosind cuvântul femeia (1 Corinteni 7:1-40). masive, cu porţi prin care să comunice cu exteriorul.
Dacă veţi răsfoi de curiozitate Noul Testament Omul este chemat să vegheze şi să stăpânească cu
grecesc, veţi vedea în fiecare verset indicat de mine, străşnicie acest domeniu, deoarece primejdiile pot veni
două cuvinte care nu se confundă nici ca formă nici ca atât din afară, cât şi dinăuntrul acestei cetăţi.
sens. Bunăoară, când este vorba de fecioară, apostolul Vreau să vă spun că asemănarea omului cu o
foloseşte totdeauna cuvântul grecesc „partenon”, iar cetate, nu este nouă şi nici unică în Scriptură. Am găsit-o
când este vorba de femeie foloseşte cuvântul „gynaica” şi în alte manuale păgâne de înţelepciune şi morală,
un cuvânt cuprinzător pentru toate celelalte sensuri, şi adesea, autori creştini şi dascăli însemnaţi au folosit
adică fecioară, nevastă, femeie văduvă, de altfel, această asemănare pentru a vorbi despre om cât mai
un cuvânt desemnând sexul feminin. În 1 Corinteni adânc, mai sugestiv, mai cu folos. Mie mi se pare că
capitolul 11 versetul 4, în cuvântul gynaica vei găsi nu au greşit cu nimic aceşti scriitori sfinţiţi, dacă au jefuit
femeia, de la fetiţa mică şi până la femeia albită de ani. pe păgâni de adevărurile lor, pentru ca, odată înnobilate
Acest înţeles îl avea în vedere credinciosul simplu din
(continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

aceste adevăruri de către Duhul Sfânt, să le pună în Ie-a făcut” (Proverbe 20:12). Aş numi cea dintâi poartă,
serviciul Domnului. auzul sau urechea, asupra căreia vegherea trebuie
V-aţi întrebat vreodată din ce materiale au să fie încordată şi fără răgaz, poartă deasupra căreia
construit vechii evrei Cortul Mărturiei din pustie, cort trebuie să stea scris cu slove mari, spre înştiinţare, că
în care Dumnezeu se prezenta şi vorbea cu Moise? străjerul nu este dispus să acorde trecere binevoitoare
Evident că din materiale şi valori pe care le-au jefuit din decât înţelepţilor:
Egiptul pe care-l părăsiseră. Deci, socotind omul un mic - „Deschide-ţi inima la învăţătură şi urechile la
regat, o mică cetate, nu greşesc dacă ducând metafora cuvintele ştiinţei” (Proverbe 23:12);
mai departe, afirm că simţurile şi nu numai, pot fi porţile - „Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc
unde nevegherea este extrem de primejdioasă. Dar, la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor” (Proverbe
înainte de a încerca să detaliez această frumoasă 15:31);
metaforă, adaug că virtutea stăpânirii de sine, sau viciul - pentru că: „urechea celor înţelepţi caută ştiinţa”
nestăpânirii de sine, nu se dobândesc deodată aşa cum (Proverbe 18:15).
contractăm o gripă, ci cu vremea şi încă din copilărie. Uneori înţelepţii sunt atât de mulţi, dragă frate
Citeam zilele trecute, la unul din gânditorii greci, (acesta este un har), încât dau buluc la poartă şi trebuie
că persanii din vremea lui aveau obiceiul ca la şapte să aveţi grijă să n-o închideţi nici ziua, nici noaptea.
ani, copiii marilor demnitari să fie încredinţaţi la patru Aşa că înţelepciunea care vi se cere ca străjer este să
dascăli fiecare. Un dascăl trebuia dovedit un om viteaz, deschideţi poarta la timp potrivit şi s-o închideţi atunci
pentru a-l învăţa pe copil curajul de a lupta şi a înfrunta când e primejdie. Puneţi-vă însă zăvorul cu străşnicie
primejdiile. Un altul se cerea a fi un om înţelept pentru a şi fiţi treaz în faţa înţelepţilor nebuni, care adesea se
instrui tânăra odraslă în cele ale religiei. Cel de-al treilea amestecă printre ceilalţi împrumutându-le toga şi
dascăl trebuia să fie vestit pentru dreptatea lui, pentru barba. Dacă nu vor putea intra îmbrăcaţi în piele de
a-l instrui pe copil să aibă tot timpul în faţa ochilor chipul leu, vor încerca să intre îmbrăcaţi în piele de vulpe,
adevărului, iar cel de-al patrulea să fie un om admirat căci „Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să
pentru cumpătarea lui, pentru a-l deprinde pe tânăr cu arate ce ştie el” (Proverbe 18:2). Deci „Depărtează-te
greul exerciţiu al stăpânirii de sine, al înfrânării poftelor. de nebun căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa” (Proverbe
Sper să nu vă jignesc sensibilităţile duhovniceşti cu 14:7). Nu zăboviţi să puneţi zăvorul, frate, în faţa celor
acest exemplu luat de la necredincioşi, dar chiar cartea ce-şi ascund duşmănia sub linguşiri şi de asemeni
care vă preocupă atrage atenţia asupra acestui principiu clevetitorilor ce vă bat la poartă (Proverbe 26:20, 28).
poruncind: „învaţă pe copil calea pe care trebuie să o Fiţi ferm de asemenea cu mincinoşii (Proverbe 11:9).
urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” Probabil aţi dori să mă întrebaţi cum ar veni
(Proverbe 22:6). asta practic? Simplu! în faţa cuvintelor înţelepţilor fiţi
Poate am greşit, dar cred că această ultimă ca pământul secetos sub cernerea picurilor de ploaie,
trăsătură de caracter, cea a stăpânirii de sine, ar fi care absoarbe totul, dar în faţa cuvintelor nebunilor, a
trebuit s-o menţionez întâi, socotind-o temelie a tuturor clevetitorilor, a mincinoşilor şi a celor din tagma lor ce-
celorlalte care mai pot fi. Trăinicia oricărui edificiu se şi cerşesc intrarea în cetate fiţi ca o sită rară. Nicicând
apreciază cercetându-i temeliile. Principiul se aplică şi să nu vă zăvorâţi poarta în faţa jeluirii celui sărac
în această privinţă. Dacă vitejia se poate învăţa uşor, (Proverbe 21:13), să n-o astupaţi şi să nu auziţi glasul
având adesea concursul unei dispoziţii naturale, la Legii lui Dumnezeu (Proverbe 28:9) sau al înţelepciunii
fel şi religiozitatea, chiar plăcerea pentru practicarea ce trâmbiţează pe uliţe (Proverbe 1:20). Căci dacă aerul
dreptăţii. Unele dintre acestea virtuţi se dovedesc doar pe care ni-l aduc vânturile e cu atât mai bun şi proaspăt
din când în când şi numai în relaţie cu ceilalţi. În schimb, cu cât ele suflă mai slobod, dacă apa ce o bem ne
stăpânirea de sine este trăsătura care trebuie cultivată astâmpără setea mai bine dacă o sorbim din albii croite
întâi, exersată până la sfârşitul vieţii, fie că omul se află natural şi la întâmplare, în schimb când e vorba de omul
în colectivitate, fie în intimitate. fără principii (omul nesistematizat sic), acesta nu e de
Aşadar, semnificaţiile pe care le presupun în nici un folos. Astfel o singură poartă nevegheată poate
această metaforă cu privire la omul care nu este stăpân paragini cetatea într-un chip jalnic. Câţi nu s-au pierdut
pe sine, mă obligă să mă duc cu cugetarea mai departe pe ei înşişi după ce întâi şi-au pierdut urechile!...
în cea mai bună tradiţie biblică şi nu numai. Voi afirma Ce să vă scriu despre văz? Ştiţi că ochii sunt poarta
deci, aşa cum anticipam mai sus, că dacă într-o cetate cea mai vulnerabilă unde duşmanul are posibilitatea să
veghea străjerilor se concentrează pe porţile cetăţii, tot aşa vă tragă uşor pe sfoară. La glasul înşelător va adăuga o
atenţia omului trebuie să aibă în vedere porţile fiinţei. Mă înfăţişare pe măsură. Strategia lui presupune după cum
refer aici la acele „porţi” prin care ieşim în lume şi prin ştim din experienţă, atacul tuturor porţilor cetăţii pentru a
care lumea intră în noi, porţi potrivite şi aşezate după disipa forţele apărării. Dacă la ureche vă va cuvânta, în
rânduiala bună a Creatorului: „Urechea care aude faţa ochilor vi se va înfăţişa. Vorba vă va adia, imaginea

12
şi ochiul care vede şi pe una şi pe cealaltă, Domnul vă va îmbia. O să fiţi orbit de strălucirea unor bogăţii pe

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
care le-aţi putea câştiga repede şi uşor, umbre vane, În ce priveşte poarta atingerii sau hai s-o
suficient de tari ca să vă seducă, dar pe atât de slabe ca numesc simţul tactil, acesta ne-a fost dat de Marele
să nu se ducă. „Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici Creator, pentru a satisface nevoia adâncă a omului de
cununa nu rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24). a cunoaşte şi a se instrui prin anturajul lucrurilor care-l
Aduceţi-vă aminte şi de cuvântul: „Nu te chinui să înconjoară şi pentru a folosi aşa cum trebuie lucrurile
te îmbogăţeşti şi nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia puse de Dumnezeu la îndemâna lui. Nici această poartă
ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia nu-i lipsită de primejdii, mai ales că trăim într-un veac
îşi face aripi şi ca vulturul îşi ia zborul spre ceruri.” al senzualităţii, al dorinţelor păcătoase, al plăcerii,
(Proverbe 23:4,5). O să vi se înfăţişeze de asemeni unde omul este învăţat să dorească greşit, păcătos, şi
tronuri, sceptre, poziţii sus puse spre râvnire, mai ales să asocieze acestor pofte toate lucrurile cu care vine
că trăim o vreme în care creştinilor le sunt la îndemână în atingere. Aş putea afirma oare, fără să greşesc,
toate oportunităţile, chiar şi în Biserică. Nu uitaţi că cei că timpul în care trăim e timpul în care se încearcă
care le-au cucerit, practic şi-au cucerit trambulina de unde erotizarea fiecărei imagini şi a fiecărui lucru care poate
să se arunce în hău (Proverbe 25:6, 7, 27). Vegheaţi aici fi atins, sugerându-se chiar şi un substrat libidinos? De
neadormiţi, căci la această poartă cere intrare destul de aceea vă rog să fiţi foarte atent, căci azi la această poartă
des şi bătrânul Bachus, cel încoronat cu frunze de viţă de bat cel mai des cerând intrare cei doi duşmani niciodată
vie şi iederă. El vă va pune sub ochi suavul lichid rubiniu, despărţiţi: dorinţa de a atinge şi neruşinarea.
ce turnat în pocal se sfărâmă în boabe de mărgăritar, Luaţi seama la ce se întâmplă prin comunităţile
îndemnându-vă să-l priviţi îndelung... (Proverbe 23:31). creştine, fiindcă n-am de gând să mă refer la ceilalţi în
Nu acceptaţi nici măcar să vă clătiţi gura, căci clătitul ceea ce vă scriu. N-aţi fost niciodată martor la ceremonia
gurii e momeala băuturii. Dacă veţi fi atent, veţi băga botezului în apă în vreo biserică, când asupra unor
de seamă că-l urmează de aproape Venera, cea cu sânii tineri proaspăt ieşiţi din baptistier, netunşi şi cu un obraz
goi şi îmbrăcăminte sumară şi transparentă, arătându- năpădit de fire de păr crescute în dezordine, întocmai
vă mândreţe de adoratoare în şir nesfârşit, bacante ce-i ca barba zeului ţap Priap, se năpusteau domnişoarele
seamănă leit şi-i sunt nedespărţite. Ele constituie trena bisericii îmbrăcate şi parfumate seducător, pentru a-i
bătrânului Demon (Proverbe 23:33; 7:10). Nu puteţi fi cu felicita, sărutându-i şi îmbrăţişându-i fără sfială, dar şi
primul musafir politicos, iar cu al doilea răutăcios. Ori invers? Unde-i pudoarea şi bunul simţ de altădată? Ce
totul, ori nimic. Trebuie să fiţi ferm. uşor se iau tinerii de braţ sau se ţin de mână!...
Dacă această poartă va ceda, atunci cea de-a De asemeni, nu de multă vreme, generaţia
treia, gura, va cădea de la sine: „...inima îţi va vorbi tânără de păstori au introdus obiceiul ca înainte ca
prostii” (Proverbe 23:33/b). cei doi miri să părăsească sala bisericii, mireasa să
Ce să vă mai spun de poarta numită gust, poartă nu scape nesărutată de cei ce oficiază cununia. Este
ale cărei zăvoare sunt des cercate de duşmanii obligatoriu cumva, ca după atingere prin punerea
neînduplecaţi, de afară? Ura, cu un discurs dibace, mâinilor să fie şi o atingere cu buzele? E un fel de
va încerca să vă convingă că merită să fiţi guvernat despecetluire mistică ce le revine lor? Ce să mai spun
de gusturi şi nu de o inimă înţeleaptă. Vă îndeamnă de onomastici, de la cele mai banale şi până la cele mai
să părăsiţi compania iubirii, care îşi condiţionează semnificative, în care bărbaţii şi femeile se sărută fără
adesea prezenţa de un prânz de verdeţuri şi să-i reţinere. O atingere este un mesaj.
deschideţi larg dumneaei. Ţinut de funie, în urma ei Trăim frate, într-o cultură a atingerii, atingere în
păşeşte un bou îngrăşat (Proverbe 15:17). Să n-o care se ascunde neruşinarea. Asta e!
credeţi nicidecum, căci chiar dacă gusturile se schimbă Graba cu care v-am scris aproape că m-a făcut
cu vremea şi chiar dacă cea mai mare greutate o au să uit că am pornit în înşiruirea acestor gânduri de
gusturile majorităţii, cel mai de seamă lucru e ca iubirea la textul biblic motivator: „Omul care nu este stăpân pe
să vă fie unul din convivii însemnaţi. Altfel veţi deveni sine este ca o cetate fără ziduri”. Văd acum că în loc să
negreşit o caricatură, mare la trup şi mică la inimă, o încerc să vă pun sub priviri chipul omului nestăpânit,
să vi se umfle stomacul, dar o să vi se usuce inima. am făcut exact pe dos. Iertaţi-mă! Dacă mă gândesc
Deci ţineţi-vă gusturile sub cea mai severă disciplină, bine, pentru dumneavoastră greşeala mea este un
căci tot aici pândesc cei roşi de invidie, care tocmai dublu câştig. în primul rând veţi şti cum arată omul
din această pricină mor înaintea ei. Dacă însă uneori stăpân pe sine, iar dacă veţi citi exact pe dos ce v-am
se întâmplă că trăiesc, să ştiţi că au reuşit pe mulţi să-i scris despre el, veţi înţelege cum arată şi celălalt. Acum
facă nefericiţi, căci invidiosul se hrăneşte cu nefericirea ce să vă urez în final, decât stăpânire de sine până
aproapelui. Fiindcă nu sunt gata să-şi mărturisească în ultimul ceas al vieţii, căci dacă veţi fi stăpân pe
răul de care sufăr, fiindcă invidia este singura durere dumneavoastră înşivă, pe toate le veţi putea stăpâni.
care place, şi-l vor ascunde în spatele unui gest
binevoitor, spre exemplu o masă copioasă (Proverbe În cele duhovniceşti, sporire!
23:6,7). Prin urmare, vă sfătuiesc, preaiubite, dacă
prietenii încercaţi vă invită la masă mâncaţi uşor, iar Zaharia Bica

13
dacă ceilalţi vă invită, fiţi mai degrabă postitor.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a fãcut Isus...”
(Ioan 21:25a)

Ridicaţi - vă!
Î nce pe ju dec a ta!
Mama mea s-a născut în familia ţăranului Nicolae Tatăl meu, după cum am mai spus, lucra vara la
Astahovici Davedov. Numele Davedov şi prenumele câmp, iar iarna pleca la Donbas, să muncească la mină,
David sunt de provenienţă evreiască, dar se prea poate de unde se scotea cărbune. Ţara avea nevoie de mult
ca rădăcinile familiei mele să ajungă chiar la familia cărbune. Stalin s-a apucat să consolideze industria grea.
împăratului David. Nu ştiu. Domnul ştie. La cele mai grele munci, au fost trimişi deţinuţii,
Bunicul meu avea 16 copii, dintre care opt au iar deţinut putea să ajungă oricine în acea vreme. Dacă
murit, din cauza diferitelor boli, iar opt au rămas în viaţă; te uitai nu ştiu cum, dacă ai zis ce nu trebuia, nu ai
4 băieţi şi 4 fete. În vremea aceea, doctorii lipseau, ca dat norma de 200 de grame de unt (deşi tu ai dat, dar
şi medicamentele. A scăpat cu viaţă şi Şura, viitoarea cei de acolo au uitat să te treacă în tabel), una - două
mea mamă, cea mai minunată şi cea mai bună femeie primeai cinci ani de lagăr. Numai minerii erau lăsaţi în
din lume, mai bună nu există în toată lumea. Numele pace. Ei şi aşa erau ca nişte deţinuţi, nu îi obliga nimeni
rusesc Şura este foarte interesant. Când se naşte fetiţa, să intre în subteran, intrau ei singuri, obligaţi de lipsa
o cheamă Şura, Şurocika. La un an, deja o strigă Saşa, nenorocitei ruble, fără de care ajungeai cerşetor. Familia
Saşenka. După ce creşte şi ajunge domnişoară, o avea nevoie de hrană, dar despre aceasta vom vorbi
cinstesc cu numele de Alexandra. La bătrâneţe devine mai târziu. Totul are vremea lui.
Alexandra Nicolaevna. Frumos nume avea mama mea! Când se întorcea de la lucru, tata ne aducea cadouri:
Pe tata l-a chemat Petia sau Petinka. Mai târziu mamei, material pentru rochii, iar copiilor, ceva jucării. Ţin
Piotr. Şi atât. Altceva cu numele lui nu s-a mai întâmplat. minte, o dată mi-a dăruit încălţăminte, iar eu primăvara
Fotografia de la nunta părinţilor, care este înrămată sus m-am băgat în grădină şi m-am afundat în noroi şi acolo
pe perete, am văzut-o, dar când şi cum s-au cunoscut, mi-au rămas încălţările. Tata ne-a iubit foarte mult, pe
nu ştiu. În viaţă au fost foarte uniţi. El o striga Şurocika, mama, pe mine şi pe micuţul meu frate Leonid.
iar ea pe el, Petinka. Ea avea două locuri de muncă, iar el Era perioada colectivizării, oamenii erau obligaţi
lucra vara la câmp, iar iarna pleca la muncă, în Donbas, să se înscrie la colhozuri, iar cei care nu se supuneau
de unde se trăgea şi bunăstarea familiei noastre. erau trimişi în Siberia. Era necaz şi tragedie peste tot.
Mama avea studii medii şi lucra la poştă, dar era Necazul ne-a ajuns şi pe noi în vremea aceea. Când a
şi agent agricol. Se pare că părinţii ei s-au străduit să-i sosit iarna, în anul 1934, tata a fost adus cu o sanie din
dea o oarecare educaţie fetei lor. Din punct de vedere Donbas, având zona toracică strivită. El era la margine,
material, părinţii mei o duceau bine. În vremurile grele, când s-a prăbuşit peretele minei. Mulţi mineri au murit,
când ceilalţi sufereau de foame, mama avea totdeauna noroc că nu a fost explozie, pentru că atunci nu ar fi
grijă să-i hrănească şi pe cei săraci. Le ducea pâine, scăpat nimeni. Totul s-a întâmplat din cauza competiţiei
ouă sau lapte. Micuţul Vanea (Vanea este diminutiv al socialiste. Trebuia, indiferent de preţ, să se realizeze
lui Ivan – n.ed.) a văzut faptele bune ale mamei sale, a planul. Ţara avea nevoie de mult, foarte mult cărbune.
auzit cum săracii îi mulţumesc şi o binecuvântează cu Tata a trăit puţin, avea mai puţin de 30 de ani
Numele Domnului şi a păstrat acest lucru în inima lui şi când a murit. Inima sănătoasă şi trupul lui tânăr s-au
a înţeles că nu este bucurie mai mare decât a face bine împotrivit morţii cât au putut. Oasele sfărâmate au intrat
şi a vedea faţa luminată şi mulţumirea în ochii plini de în organele interne şi el se stingea. Tata ne-a spus exact
lacrimi ai celor necăjiţi. ora şi minutul când va pleca: dimineaţa la ora 4:15 avea
În anul 1933, pe teritoriul Rusiei şi Ucrainei, să treacă din această viaţă. Cei prezenţi au văzut cum
din cauza foametei, dispăreau comune întregi. Era şi-a luat el rămas – bun de la noi, zicea s-o ascultăm
perioada când se luau averile de la cei înstăriţi, şi pe mama, vorbea greu şi rar. El ştia foarte bine ce o
oamenii ajungeau pe drumuri. Atunci în familia noastră aşteaptă pe o văduvă cu copii mici şi zicea: „Vă las pe
a apărut micuţul Lionea. Un puşti foarte interesant. Se mâna Domnului”.
tot chinuia să-şi elibereze mânuţele şi să se prindă de A cerut să-i fiu pus în braţe şi, luându-şi rămas-bun,
degetul fratelui mai mare, adică al meu, care în vremea mă strângea aşa de tare, că bărbaţii au trebuit să depună

14
aceea aveam deja cinci anişori. efort, ca să mă elibereze din braţele lui. N-am dormit toată

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
a început să-L caute pe Dumnezeu şi a dorit să ne
boteze. Nu ştiu ce a determinat-o să facă acest lucru,
ştiu doar că mie mi-a fost foarte frică de acel botez şi
m-am împotrivit cu toate puterile, dar cu toate acestea
m-au botezat.
Peste ceva timp, tatăl meu vitreg a fost trimis la
muncă în altă localitate. Noi am plecat cu el. Am primit
şi acolo o locuinţă într-o baracă, ce se asemăna foarte
mult cu cealaltă, dar aşa au fost locuinţele. Bine că
aveam acoperiş deasupra capului, ceea ce nu era
puţin lucru în vremea aceea, când familii întregi au fost
scoase în stradă ca să trăiască sau să moară, care
cum se descurca.
Eu am fost foarte timid şi ruşinos. Nu fără motiv,
deoarece, când eram mai mic, la vârsta de trei ani şi
ceva m-am căţărat pe fereastră şi în faţa mea a apărut
noaptea, iar când ceasul arăta ora 4:15, a tras pentru o bătrână cu faţa zbârcită. Eu m-am speriat şi am
ultima oară aer în piept, a înconjurat camera cu privirea, căzut, lovindu-mă la gură şi de atunci nu mai puteam
s-a uitat ţintă la fiecare dintre noi şi s-a stins. vorbi clar. Mai târziu, mâna lui Isus Cristos s-a atins de
Noi am rămas: mama văduvă şi copiii orfani. Noi mine şi am început să vorbesc clar, pentru că El m-a
nu am ştiut atunci despre ceea ce scrie în Biblie, că ales, ca să mă pună în slujba Lui. El a ştiut că prin gura
„Dumnezeu este apărătorul văduvelor şi tatăl orfanilor“. mea vor fi rostite multe predici şi îndemnuri şi de aceea
Văduvele cu copii în vremea aceea nu puteau supravieţui. m-a vindecat.
Trebuia obligatoriu să mergi la muncă, fără a avea cu Când am intrat în clasa întâi, a început războiul
cine să laşi copiii. Dacă rămâneai fără muncă, ajungeai cu nemţii. Ţin minte, mama îmi dădea sandvişuri, iar
să cerşeşti. Şi aşa, mama s-a căsătorit a doua oară. copiii mi le luau sau pur şi simplu cereau de la mine, eu
Nu departe de comuna noastră, era comuna le dădeam pe toate şi rămâneam nemâncat. Am trăit în
Goretovo, în care locuia familia Popov, Piotr Ivanovici sărăcie. Odată, mama mi-a cumpărat nişte caiete, eu
şi soţia lui, Ana. Ei aveau patru fii, cel mai mare dintre ei le-am dus la şcoală şi le-am dat copiilor. Pentru dărnicia
fiind Pavel. Tatăl lui era meşter la toate, cum se zice în mea, acasă am fost pedepsit, dar acest lucru nu m-a
popor. El, împreună cu băieţii, au inventat o moară pe schimbat, deoarece această trăsătură de caracter
bază de vânt şi un aparat care face unt; ei se pricepeau mi-a fost dată de însuşi Dumnezeu şi, până la adânci
şi la construcţii. bătrâneţi, eu aşa am rămas. După ce mama a crezut în
Piotr avea o inimă mare şi minte ageră; când a Domnul, ea îşi aducea aminte de întâmplarea aceasta,
început colectivizarea, el de bunăvoie a dat toată averea se căia înaintea mea şi-şi cerea iertare, pentru că şi ea
lui puterii, în vremea aceea, cei ce erau deposedaţi de a devenit aşa ca mine. Dărnicia este un mare dar. Ea te
averi erau omorâţi sau trimişi în temniţe. Fiind un om bun, ajută să-ţi faci mulţi prieteni. Isus Cristos niciodată nu
toată populaţia din comuna respectivă a pledat pentru a luat nimic de la nimeni. Dimpotrivă El dădea, dădea
cruţarea lui. „Să fie lăsat cu viaţă!“ – insistau ţăranii. la toţi. Ucenicii lui Isus Cristos au făcut la fel: nu au
A fost lăsat cu viaţă, dar într-o noapte, reprezentanţii luat nimic pentru ei, ci dădeau la alţii. De exemplu,
puterii, dorind totuşi să-l omoare, au tras cu arma seara Barnaba, urmaşul lui Isus Cristos, toată averea sa a
prin geam şi au împuşcat-o din greşeală pe soţia lui. Au pus-o la picioarele apostolilor.
început să-i urmărească şi pe el şi pe feciorii lui. Cât valorează caietele mele în comparaţie cu
Pavel, unul dintre feciorii lui, a hotărât să fugă ca aceasta? După ce a început războiul, nu aveam nici
să rămână în viaţă. Nu avea niciun sens să mori din caiete, scriam pe ce puteam, uneori pe marginile ziarelor
cauza faptului că, muncind cinstit, ai făcut mai multă şi printre rânduri. Era anul 1938. La şcoală, profesorii
avere decât ceilalţi. Pavel, într-o noapte, ascuns într-o ne învăţau cu tact că noi ne îndreptăm spre comunism
căruţă plină cu saci cu cereale, a ieşit din comună şi şi că marii noştri conducători, Vladimir Lenin şi Iosif
astfel a ajuns în comuna noastră, unde a întâlnit-o pe Stalin, oferă copiilor un viitor strălucit. Inimile copiilor
văduva Alexandra, mama mea. În anul 1935 s-au sunt ca un burete, absorb tot ce le oferi. Ei sunt uşor
căsătorit, iar eu m-am trezit cu un tată vitreg. Mama s-a influenţabili. Ideologia ateistă se străduia să-L scoată
simţit mai în siguranţă, dar deoarece comuna noastră din conştiinţa oamenilor pe Dumnezeu şi tot ce e legat
era aproape de satul natal al tatălui vitreg, ei s-au temut de El, iar în privinţa copiilor, să le inoculeze dragostea
pentru viaţa lui şi amândoi au plecat la Moscova, iar pe pentru bunicul Stalin şi să se închine înaintea lui.
noi ne-au lăsat cu bunicii. Ne duceau la Moscova, ne dădeau în mâini
Pavel şi-a găsit de lucru la calea ferată şi a primit drapele roşii, iar pentru noi aceasta a fost o fericire de
locuinţă într-o baracă; în 1936 bunicul ne-a adus la ei. nedescris. Când ne uitam spre cer, vedeam avioane
Familia s-a reîntregit. Noi, copiii, l-am îndrăgit pe Pavel, ce purtau portretele lui Lenin şi Stalin şi se auzea o
l-am iubit ca pe un tată adevărat. Şi a meritat să fie melodie despre doi vulturi străluciţi, care îi conduceau
iubit aşa, pentru că avea un suflet mare. Nu departe
de locuinţa noastră era o biserică ortodoxă şi mama (continuarea în pagina 19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Măr turia în t o a r c e r i i
m e le la Du mn ezeu
Într-o lume în care se întâmplă atâtea lucruri rele, Din acea zi, am citit tot mai mult Biblia şi găseam
de la ură la violenţă, de la violuri la divorţuri şi de la beţie multe răspunsuri la întrebările mele. Mă ofticam că nu
la droguri, te întrebi uneori dacă mai există lucruri bune. pot să o blochez cu nici o întrebare pe colega mea şi îmi
Da, în zgomotul perfid al acestei lumi, într-o zi, Duhul propusesem să nu mai vorbesc cu ea. Dar treceau două
Sfânt m-a cercetat şi am înţeles că aici, pe pământ viaţa zile şi iar îmi doream să vorbesc despre ceea ce găseam
poate fi trăită şi altfel. în Biblie. Când mă întâlneam cu preotul, îi adresam şi lui
Am auzit pe stradă şi prin şcoli de pocăiţii care fac întrebări şi era uimit de lucrul acesta. Odată m-a întrebat
evanghelizări şi doar gândul la ei îmi stârnea repulsie. dacă nu cumva am vorbit cu ereticii (aşa îi numea el la
Nu puteam concepe cum să trăieşti, fără să guşti ceea pocăiţi). I-am spus că am o colegă de religie penticostală
ce oferă, deşi fără gust, lumea aceasta. Deşi eram cu şi mi-a recomandat să nu mai vorbesc cu astfel de
preotul în altar şi mergeam la biserica ortodoxă, nu oameni, dar eu eram deja însetat după adevăr şi nu mai
credeam în Dumnezeu. Eram un ateu înnebunit după puteam să nu vorbesc.
muzica rock. Erau zile şi nopţi în care nu adormeam Odată, s-a întâmplat să merg la serviciu bandajat la
până nu ascultam toate melodiile rock din playlist, deşi braţ. Toţi colegii au observat şi m-au întrebat ce am păţit,
îmi era silă de lumea în care trăiesc. dacă îmi fac tăieturi, etc. Observase şi colega creştină
După ce am terminat liceul, m-am angajat. Toţi colegii şi m-a întrebat dacă mă doare braţul, însă nu am vrut
se uitau îngroziţi la mine. Eram un „ciudat” pentru ei. Unii să vorbesc despre aceasta şi am plecat de lângă ea.
mă întrebau dacă sunt emo, satanist, etc. Se legau tot După câteva ore a început să mă deranjeze bandajul şi
timpul de părul meu şi de felul cum mă îmbrăcam. Nu prea l-am desfăcut să îl aranjez din nou. În momentul acela a
vorbeam cu ei şi asta mă ajuta foarte mult. Într-o zi, şeful observat colega mea nişte tăieturi şi s-a speriat. A urmat
de echipă a fost nevoit să mă mute pe un post greu, care un moment de tăcere după care m-a întrebat, de ce fac
era descoperit în echipa noastră. Voia să scape de mine astfel de lucruri rele. Nu voiam să îi spun că mă băteam
cât mai repede, însă nu avea cum, pentru că nu aveam mereu, fiind nervos cam tot timpul. Într-o zi chiar prietenii
greşeli şi pe acel post era convins că o să aibă motive să mei rockeri m-au avertizat că o să fie de rău dacă îmi fac
mă dea afară din firmă. A rugat-o pe una dintre colege în continuare tăieturi. S-au speriat când mi-au văzut în
să mă ajute să învăţ cum să lucrez pe postul respectiv. telefon o poză în care zăceam lângă o baltă cu sânge
Întâmplător, acea colegă era creştină. Auzeam colegii cum şi braţul meu sângera. Pierdusem mult sânge, însă îmi
îşi băteau joc de ea şi o făceau în tot felul. Eram uimit că plăcea să fac asta. Totuşi, în timp eram tot mai pasionat
nu răspundea la glumele lor. Într-una din zile, se vorbea să citesc Biblia şi îmi ocupam mai tot timpul citind.
despre sfârşitul lumii şi asta mă amuza. Imediat m-am Într-o zi din anul 2013, m-am hotărât să renunţ la
gândit la „pocăita” şi am mers să o întreb despre acest tot ceea ce este păcătos, doar pentru a-L cunoaşte pe
lucru. „Ce spune Dumnezeul tău despre sfârşitul lumii, Dumnezeu. Am mers la lucru şi bucuros i-am spus colegei
crezi că va fi aşa ceva?” Foarte senină mi-a răspuns cu mele că vreau să mă pocăiesc şi eu. A rămas uimită şi mi-a
un verset din Biblie referitor la subiectul acesta, pe care nu spus: „Tu eşti sincer în ceea ce spui? Îţi trebuie un timp
l-am înţeles, dar m-a intrigat liniştea pe care am văzut-o în care să dovedeşti acesta, înainte de botez”. Când am
atunci pe faţa ei şi i-am promis că o fac să nu mai creadă auzit cuvântul „botez”, am început iar să mă împotrivesc
în Dumnezeu. Eram convins că am să reuşesc, dar şi ea, şi i-am spus: „Eu sunt botezat, nu mă voi mai boteza.” A
sigură de credinţa ei, a acceptat să stea de vorbă cu mine început să zâmbească şi mi-a spus cuvintele Domnului
pe teme religioase. Eu mă gândeam la unele lucruri din Isus, când şi-a trimis ucenicii să vestească Evanghelia:
Biblie care mi se păreau greu de crezut, însă cuvintele lui „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu
Isus în momentul răstignirii mă deranjau şi eram sigur că va crede, va fi osândit” (Marcu 16.16). Apoi a continuat
nu poate nimeni să mi le explice, de aceea i-am adresat explicându‑mi: „Tu ai crezut atunci când ai fost botezat?
următoarea întrebare: „De ce, dacă Isus era Fiul lui Naşii care au vorbit pentru tine nu te pot mântui”. Citisem
Dumnezeu, în momentul răstignirii a rostit: „Dumnezeul şi eu aceasta în Biblie şi am căzut pe gânduri fără să spun
meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai părasit?” Spre un cuvânt. Mi-a venit în gând Crezul ortodox: „Mărturisesc

16
uimirea mea mi-a explicat în aşa fel încât am înţeles totul. un botez spre iertarea păcatelor” aşa că am mers la

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
despre mine. Colegii la lucru mă făceau fără minte şi
făceau glume pe seama mea, doar şeful de echipă era
uimit de schimbarea pe care a văzut-o în mine. Auzise
că vreau să mă botez şi mi-a zis: „Şi eu vreau să merg la
botezul tău, să văd cu ochii mei acest lucru.”
Între timp, m-am hotărât să merg să lucrez în Arad şi
să frecventez biserica de acolo. Acum, şeful de echipă nu
dorea să mai plec din echipa sa şi refuza să îmi semneze
lichidarea. În final, Dumnezeu a lucrat şi a acceptat. În
Arad am găsit un serviciu şi trebuia să îmi fac analizele.
Înainte însă, mi s-a întâmplat ceva care m-a speriat. Într-o
dimineaţă, n-am mai putut să mă ridic din pat. Am auzit un
sunet ascuţit în cameră care mă asurzea, dar nu puteam
face nimic. Apoi am auzit o voce care îmi poruncea să
repet după ea. Am refuzat şi continuam să mă rog. Vocea
Biserică şi l-am întrebat pe preot despre botez. Era în insista şi după câteva clipe primisem o lovitură puternică
ziua Paştelor. Mi-a răspuns revoltat, după ce a încercat în coaste. Mă durea cumplit de tare, însă nu era nimeni
să ocolească acest subiect. Timpul nu îmi permitea să în cameră. În final vocea mi-a zis: „Repetă după mine!:
vorbim şi am ştiut că acea zi a fost ultima în care am păşit Îmi predau viaţa în mâna lui Satan!” Cerusem Numele
în Biserică, cu el în altar. A fost o rupere de trecut, după 12 Mântuitorului şi printr-o minune m-am ridicat şi m-am ţinut
ani petrecuţi cu preotul în altar. Mi-am schimbat credinţa de coaste, pentru că durerea era mare. Nu am povestit
formală ce o aveam, înţelegând chemarea pe care mi-o decât colegei mele ceea ce mi se întâmplase. Când am
făcea Domnul prin cuvintele Scripturilor. mers la analizele pentru lucru, un medic care mă consulta
Sosise şi duminica în care trebuia să merg la le-a spus altor doi medici ce erau împreună cu el, că mi-a
pocăiţi. Aveam multe emoţii, gândindu-mă cum o să depistat ceva. Toţi au început să îmi adreseze întrebări şi
mă privească? Ce va spune lumea despre mine? Ce a continuat consultaţia. M-au privit şi mi-au spus că sunt
atitudine vor avea părinţii? liber. Speriat am mers la medicul de familie şi el mi-a spus
În acea duminică, au venit ca musafiri, la adunarea acelaşi lucru. I-am cerut să îmi facă trimitere la specialist
din sat, nişte fraţi de la Arad. În faţa Bisericii simţeam că şi mi-am făcut programare. Însă înainte de a merge, m-am
mi se topesc genunchii de emoţii. După ce tinerii veniţi pus pe genunchi şi m-am rugat. În dimineaţa următoare
au intrat în biserică, am intrat şi eu. M-am aşezat pe am simţit o atingere pe umăr şi era o lumină puternică în
ultima bancă şi am stat încremenit acolo. Mătuşa mea cameră. M-am întors şi am văzut pe cineva care strălucea,
era şi ea la pocăiţi şi asta mă mai liniştea puţin. Am văzut având mâna peste mine. Nu doream să mai plece, dar
cum se îndreaptă spre mine un bătrânel adresându‑mi după câteva clipe a dispărut. Am mers la specialist şi după
următoarea întrebare: „Tu eşti cu fraţii de la Arad?” ce m-a consultat m-a întrebat cine m-a trimis la el. I-am
„Nu!” „Cine eşti atunci? Ce te aduce pe la noi?” După un spus, dar el m-a asigurat că sunt perfect sănătos. Am ştiut
moment de ezitare, am auzit-o pe mătuşa mea cum mă în acea clipă că Domnul s-a atins de mine.
prezintă. Bătrânelul nu mă ştia, dar m-a prins de mână Erau nopţi în care visam tot felul de mesaje din partea
şi m-a dus pe primele rânduri. Din acea clipă, s-a decis celui rău, mă trezeam şi vedeam tot felul de umbre. S-a
să mă ia mai aproape şi să mă înveţe Scriptura. Eram apropiat şi ziua botezului. În seara de sâmbătă, înainte
fericit. Când s-a terminat programul, am rămas puţin ca de botez, în vis am primit un mesaj: „O să venim cu forţe
să vorbesc cu fraţii veniţi. Ei m-au încurajat şi asta m-a mult mai mari şi nu o să scapi!” Am ştiut de pe atunci că
ajutat să relaţionez mai bine cu noua comunitate în care nu trebuie să îmi fie frică, pentrucă nici Mântuitorul nu a
am intrat. Ascultasem până în seara aceea multe melodii, scăpat de ispite, dar a fost biruitor.
dar nici una nu mă impesionase ca versurile cântării: În dimineaţa botezului eram nerăbdător să merg la
„Sunt multe monumente în lume”, care m-a făcut să îmi biserică. Pentru prima dată am văzut biserica plină şi cu
fie ruşine de ceea ce eram. feţe pe care nu le-am mai văzut până atunci. Părinţii mei
Când am mers la lucru, colega mea aştepta cu şi unul dintre fraţi erau şi ei în biserică. Eram cel mai
nerăbdare să îi povestesc. Era fericită auzind ce îi fericit şi am ştiut din aceea clipă că trebuie să lupt pentru
spuneam, dar a văzut că eu tot nu eram fericit. I-am spus viaţa veşnică. Câteva luni mai târziu am fost botezat şi
că îmi doresc să îmi dispară cicatricele. Le uram. Mi-a cu Duhul Sfânt în acea adunare.
spus să mă rog şi Domnul mă va ierta şi va lucra la toate Acum plâng de bucurie pentru că am ajuns să-L
cauzele mele. După câteva săptămâni nu am mai avut cunosc pe Domnul, dar mă doare pentru cei care nu
nici o cicatrice. În fiecare săptămână eram nerăbdător să s-au născut într-o familie de credincioşi. Îmi este milă
vină duminica. Acum fratele diacon, era bucuros pentru când văd oamenii din lume care nu doresc să audă de
că eram în mijlocul lor. Îmi tăiasem părul, renunţasem la Dumnezeu. Nu îi condamn, deoarece aşa eram şi eu şi
rock şi am ales viaţa veşnică. Mai mult, m-am hotărât să mă rog pentru ei ca Domnul să li se descopere. În acelaşi
fac legământul cu Domnul prin botezul în apă. Părinţii scop mă adresez şi cititorilor mărturiei mele, dorindu-le
mei nu doreau să audă de aşa ceva. Mi-au spus că ei eliberarea din patimile lumii şi încheierea unui legământ
nu vor merge niciodată la pocăiţi. Eram dărâmat de tot cu Mântuitorul care S-a jertfit pentru noi.

17
ce auzeam prin sat şi tot ceea ce se vorbea în familie M. P.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei
Lui...”(Evrei 1:3)

V orbe de îm bă r bătar e
2. Pe cine să îmbărbătăm?
„Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va
fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi În primul rând pe fraţii noştri care trec prin
nu te spăimânta!” (Deuteronom 31:8) „aceleaşi suferinţe” (1 Petru 5:8-9) ca noi, după ce am
Nevoia de îmbărbătare apare în multe situaţii trecut biruitori prin ele: „Aşa că, dacă suntem în necaz,
ale vieţii „pe pământul în care acum este necaz” (Isaia suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă
9:1). Apostolul Pavel, un slujitor adevărat, se arăta suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră,
nerăbdător să poată să-şi îndeplinească datoria de a care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe
îmbărbăta fraţii din toate bisericile. Un exemplu avem ca şi noi” (2 Corinteni 1:6).
în cazul credincioşilor din Tesalonic unde nu a reuşit să Sunt şi persoane ce nu trebuie îmbărbătate? Sigur
ajungă, fiind împiedicat de Satana (1 Tesaloniceni 2:18) că da. Voi aminti trei exemple:
şi a trimis pe Timotei să-i îmbărbăteze, acţiune despre - Cei ce au răutate să ne ferească Dumnezeu să-i
care le-a scris: „De aceea, fiindcă nu mai puteam încurajăm în ceea ce fac, fiindcă: „Ei se îmbărbătează
răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă
şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul curse, şi zic: «Cine ne va vedea?»” (Psalmul 64:5).
lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă - Cei ce încurajează închinarea la idoli de orice fel
întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră” ar fi ea, se fac vinovaţi de pricină de păcătuire gravă:
(1 Tesaloniceni 3:1-2). Acelaşi mod de lucrare l-a avut „Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruieşte
încă din prima călătorie misionară, despre care Luca cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală,
scria: „După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea zicând despre îmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte
aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, idolul în cuie ca să nu se clatine” (Isaia 41:7).
la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. - Cei puşi la disciplină nu trebuie îmbărbătaţi atât
El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în timp cât nu vor să se pocăiască. Numai după mâhnire
Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe şi pocăinţă trebuie mângâiere, potrivit sfatului dat
necazuri” (Fapte 14:21-22). de apostolul Pavel: „Este destul pentru omul acesta
Cred că fiecare dintre noi avem nevoie să fim pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;   aşa că
îmbărbătaţi în credinţa noastră. Chiar şi Domnul Isus a acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu
avut nevoie de îmbărbătare, de întărire, înaintea trădării fie doborât de prea multă mâhnire” (2 Corinteni 2:6).
şi condamnării la moarte: „Atunci I s-a arătat un înger din

3. Cum să îmbărbătăm?
cer ca să-L întărească” (Luca 22:43). Dat fiind această
nevoie generală, aş vrea să răspundem la trei întrebări: În primul rând, ar trebui să vedem de ce are nevoie
cel ce este în necaz. Ne vom uita la un om din Scriptură

1. Cine trebuie să îmbărbăteze?
Pentru a îmbărbăta, Dumnezeu a lăsat un
dar special aşa cum îl găsim în lista darurilor:
care a avut parte de necazuri mari pe acest pământ. În
durerea lui a dorit să fie compătimit: „Fie-vă milă, fie-vă
milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a
„Deoarece avem felurite daruri după harul care ne-a lovit” ( Iov 19:21), ceea ce este o necesitate, un „drept” al
fost dat... Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de celui ce suferă. Mila este una din nevoile celui ce suferă
îmbărbătare…” (Romani 12:6-8). Dar oare numai şi se simte condamnat şi judecat.: „Cel ce sufere are
cei ce au primit acest dar trebuie să îmbărbăteze, drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel
sau o formă de îmbărbătare trebuie făcută reciproc Atotputernic” (Iov 6:14). Atenţie la ispita insensibilităţii: „…
de toţi creştinii aşa cum scria Pavel romanilor: „Căci căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă,
doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc dar mila biruieşte judecata” (Iacov 2:13).
pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne În activitatea Sa pe acest pământ, Mântuitorul a
îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe fost însoţit de milă, când îi învăţa pe oameni şi când
care o avem împreună şi voi şi eu” (Romani 1:11‑12)? vindeca pe bolnavi: „...I s-a făcut milă de ei, pentru că
Vom vedea din cele ce urmează. erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i

18 înveţe multe lucruri” (Marcu 6:34).
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuarea din pagina 15)

R i di ca ţ i - v ă !
În ce p e ju d e ca t a !
pe toţi şi le ofereau siguranţă. Alteori pe avioane era
scris „Slavă lui Stalin“; iar pentru slava aceasta trebuia
să plătim scump.
Când se termina şcoala şi venea vacanţa, ne
trimiteau în tabere de pioneri, iar acolo zilele sărbătorilor
comuniste au fost adevărate minuni: dimineaţa când ne
trezeam găseam lângă pernă o ciocolată şi eram foarte
fericiţi. Dar când ne jucam, eu ajungeam tot timpul în
grupa celor slabi, mă legau şi mă făceau prizonier.
A venit vremea ca în mod miraculos în mâna mea
Un al doilea lucru de care are nevoie un om care să ajungă sfânta Evanghelie. Am citit acolo despre
îmbărbătează pe alţii este ungerea Duhului Sfânt, faptul că Domnul Isus a trimis pe doi ucenici şi le-a
Mângâietorul. Ceea ce le lipsea celor trei prieteni ai lui zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi
Iov ce au hotărât să-l mângâie, a fost călăuzirea Duhului găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună
Sfânt. La început au procedat bine şi cred că acele zile cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine“. Uitându-mă la
de compasiune în tăcere au contat mult pentru Iov. Ei copilăria mea, mi-am dat seama că mă asemăn cu acel
„vedeau cât de mare îi este durerea” (Iov 2:11), dar în măgăruş pe care se aşezau cei doi vulturi străluciţi. Ei
momentul în care şi-au deschis gura au greşit. De altfel ne conduceau şi, cu trecerea anilor, greutatea de pe
Elifaz mărturiseşte că a avut o călăuzire într-o vedenie umerii noştri devenea tot mai mare, sufocându-ne.
de noapte şi inspirat de acel mesaj care scotea în Aceasta a fost răsplata din partea lor.
evidenţă vinovăţia tuturor oamenilor, susţinea că Iov Numai acum sunt fericit, când I-am oferit spatele
este în necaz ca o pedeapsă îngăduită de Dumnezeu. meu lui Isus Cristos. Pentru slujirea pe care o fac, voi
Duhul acela, l-a inspirat pe Elifaz să acuze pe Iov în primi şi răsplata de la El. Dar, înainte de asta, a trebuit
continuare, el şi prietenii lui şi în loc să-l mângâie, l-au să-mi eliberez spatele. E adevărat că acei vulturi nu
necăjit mai tare (Iov 4:12-21). Cei trei au fost pentru Iov au vrut să se dea jos, vreme îndelungată, dar despre
„nişte mângâietori supărăcioşi” (Iov 16:2). aceasta vom povesti mai încolo.
În concluzie, Domnul Isus a fost cel mai bun O, ce fericiţi sunt copiii care s-au născut în familii
exemplu în lucrarea de îmbărbătare, de mângâiere creştine! Ei sunt sfinţiţi încă din pântecele mamelor şi
şi aceasta dovedeşte capacitatea efectuării acestei la naştere sunt binecuvântaţi. E foarte important ca
lucrări în măsura prezenţei Duhului Sfânt în viaţa părinţii să-şi educe copiii în învăţătura Domnului ca,
noastră. El a confirmat şi a dovedit nevoia generală de încă din copilărie, copiii să aparţină lui Isus şi să fie
îmbărbătare, explicând că acestă lucrare este specifică umpluţi de El, de blândeţea Lui, de dragoste, de milă
tuturor celor ce au Duhul lui Dumnezeu, Dumnezeul şi să fie curaţi. Dar eu în copilărie nu L-am cunoscut şi
oricărei mângâieri, în funcţie de puterea şi mandatul nu am crezut în El. Până să ajung ca oamenii să vadă
primit. Despre Domnul s-a putut spune: „Duhul în mine lumina lui Cristos, a trebuit să cresc, să mă
Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul dezvolt, atât fizic, cât şi spiritual. Dar Dumnezeu deja
M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a mă cunoştea şi îmi cizela mintea şi caracterul.
trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc În anul 1938, s-a născut surioara mea Valea, pe
robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; care am îndrăgit-o foarte mult. Era o perioadă foarte
să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de grea pentru ţara noastră, mii de oameni au fost omorâţi
răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei sau trimişi în închisori şi lagăre. Şi toate acestea pe
întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o nedrept. Abia s-au terminat procesele oamenilor din
cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn conducerea partidului sovietic, care au participat la
de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul revoluţie. Represaliile s-au extins şi asupra nevestelor
unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, şi familiilor persoanelor sus-puse. S-a hotărât nimicirea
un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui” întregii conduceri a armatei. Între cei persecutaţi era
(Isaia 61:1-3). Dar despre noi ce se poate spune? şi un mare om politic şi diplomat F. Raşcolnicov care,
Aplicaţia corectă pentru vorbe de îmbărbătare poate într-o scrisoare deschisă, publicată în străinătate, a
fi rezumată prin întrebările lui Iov, către cei ce trebuiau îndrăznit să-şi dea cu părerea, vizavi de politica lui
să-l îmbărbăteze: „Către cine se îndreaptă cuvintele Stalin. În vremea aceea, toţi se orientau după principiul:
tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?” (Iov 26:4). Să ne „Şi pe mama o afund, după gratii să n-ajung”.
ajute şi pe noi Dumnezeu să fim plini de Duhul Sfânt, ca
să putem face corect lucrarea de îmbărbătare. Extras din cartea
Ridicaţi-vă! Începe judecata!
Cristian Dan Ivan Petrovici Fedotov

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
„Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!” (1 Cronici 16:29)
Slava, mulţumirea şi lauda la adresa lui Dumnezeu, sunt lucruri care ne păstrează în
apropierea tronului de slavă, locul unde suntem ocrotiţi de săgeţile ucigătoare ale
vrăjmaşului sufletelor noastre.

„Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu
I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat”
(Romani 1:21).

„De aceea, Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău”
(2 Samuel 22:50).
„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!” (1 Cronici 16:34).

„Ziceţi: «Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii, strânge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,
ca să lăudăm Numele Tău cel Sfânt şi să ne punem slava în a Te lăuda!»” (1 Cronici 16:35)

„Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească!” (Psalmi 71:8).

„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!” (Psalmi 107:21).
„Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare” (Psalmi 111:1).

„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (Psalmi 150:6).

A mulţumi lui Dumnezeu pentru grija Sa permanentă faţă de noi ca făpturi ale creaţiei Sale,
este o datorie solemnă din partea noastră în semn de recunoştinţă, pentru că existăm.

„Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului
nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20).

Sunt oameni care Îl critică pe Dumnezeu pentru că a pus spini pe tulpina trandafirilor;
alţii Îi mulţumesc că a pus trandafiri pe tulpinile cu spini.
„Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig” (1 Timotei 6:6).

„Proslăviţi, deci, pe Domnul..., lăudaţi Numele Domnului...” (Isaia 24:15)

„Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:20).

Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi,
nu am mai avea timp să ne plângem.

„Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte şi celui ce veghează asupra căii lui,
aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu” (Psalmi 50:23).

„Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă,
măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin” (Iuda 1:25).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080