You are on page 1of 20

Doamne !

Cuprins
Ajută-mă să le pot spune
celor puternici adevărul în faţă.
Să nu mint… doar pentru a câştiga
aplauzele celor slabi.
Dacă-mi dai avere…
… nu-mi lua fericirea.  
Dacă-mi dai putere…
…nu-mi lua raţiunea. 3 Editorial
Dacă-mi dai succes Rugăciunea care nu ajunge în cer – Augustin
…nu mă lipsi de umilinţă. Kuschausen
Iar dacă-mi dai umilinţă
…nu-mi lua demnitatea.
Ajută-mă ca întotdeauna să văd
4 Închinători în duh şi-n adevăr
Închinarea adevărată – Simion Buzduga
şi reversul medaliei.
Nu mă lăsa să-i învinovăţesc
pe ceilalţi pentru că nu gândesc ca mine.
Învaţă-mă să iubesc oamenii 6 Principii sfinte
ca pe mine însumi.
Răbdarea - în vremuri de lipsă – Cristian Talpă
Învaţă-mă să mă judec ca pe restul.
Nu mă lăsa să alunec în orgoliu
…şi nici în disperare sau eşec.
Învaţă-mă ca în ciuda suferinţei 8 Doctrine biblice
…să merg înainte. Idolatria în creştinism - Iosif Anca
Învaţă-mă ca în ciuda decepţiilor
…să nu-mi pierd încrederea.
Învaţă-mă că A IERTA
este cel mai important lucru 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

pentru cel puternic… şi că răzbunarea Scrisoarea a XVII-a – Zaharia Bica
este semnalul primitiv al celui slab.
Dacă îmi iei succesul…
…lasă-mi puterea de a
trece peste înfrângeri.
12 Familia, cuibul credinţei

Dacă eu aş greşi cuiva… Creşterea spirituală - Reuben Koehn
…dă-mi curaj să-mi cer iertare.
Dacă cineva mi-ar greşi mie…
…dă-mi curaj să-l iert. 14 Statutul spiritual şi moral al creştinului
Doamne, dacă eu uit de Tine Pocăinţa ... la control – Daniel Grigoriciuc
Tu… să nu uiţi de mine!
Întoarce-mă iar cu faţa spre Tine!

17 Înţelepciune pentru înţelepţi
Pentru sănătatea ta! - Iosif Anca

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin 18 Istorie
din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care Secolul XIX – Daniel Brânzei
doresc să sprijine această lucrare pot face de-
puneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
19 Experienţe

EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 La grădina zoologică– I.B.
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de acti-
vitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
RUGĂCIUNEA CARE NU AJUNGE ÎN CER
Poate zilnic se rostesc miliarde de rugăciuni, şi scriau porunci nedrepte (Isaia 10:1; 30:1), dar când
dar câte dintre ele ajung în cer? Degeaba buzele şi venea primejdia, toţi strigau după salvare (Ieremia
mintea omenească se roagă, căci rugăciunile reci şi 5:5-6; 8:10-11; 9:1-7; 15:6; Osea 8:2, 12; Amos 8:11).
formale, chiar dacă sunt împodobite cu cele mai alese Rugăciunea trebuie făcută cu calm, smerenie
cuvinte posibile şi rostite cu glas tare sau cu faţa la pământ, şi sinceritate. Cel ce se roagă trebuie să fie în ordine
nu folosesc la nimic. Pe Dumnezeu nu-L poate înşela în toate privinţele şi curat la suflet şi la trup (Romani
nimeni! Nicio frântură din iotă nu se admite a se călca, 12:1-2). Femeile trebuie să fie „îmbrăcate în chip
dar să calci rânduielile Domnului (Luca 1:6). Cel rău are cuviincios, cu ruşine şi sfială…” (1 Timotei 2:8-9). De
un scop bine determinat în ce priveşte rugăciunea. Dacă ce nu sunt îndeplinite în totalitate aceste rânduieli, dacă
aici obţine biruinţa, atunci are influenţă asupra întregii restul vieţii noastre este după voia lui Dumnezeu? Iată
vieţi omeneşti. Mulţi neglijează problema rugăciunii de ce Rusaliile nu coboară peste noi şi nu sunt minuni
vreme îndelungată şi se trezesc prea târziu, ca cele cinci şi semne (Faptele Apostolilor 2:43). Îmbrăcămintea
fecioare sau ca împăratul Saul, ale căror rugăciuni au celor credincioşi este un subiect foarte controversat. De
fost tardive. Mâhnirea lui Saul a fost zadarnică. El a zis: exemplu acoperirea capului la femei, pentru mine este
„... Dumnezeu S-a depărtat de mine; nu mi-a răspuns foarte inspirată şi la locul ei, conform1 Corinteni 11:1-16,
nici prin prooroci nici prin vise” (1 Samuel 28:15). text pe care l-am analizat în diverse traduceri. În vremea
Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele noastră de apostazie, sunt multe voci care interpretează
Domnului Isus (Coloseni 3:17) şi să fie ca o jertfă diferit „învelitoarea” (v.15), ce îşi are explicaţia în versetul
de ardere de tot şi ca tămâia înaintea lui Dumnezeu 14, care afirmă că „este ruşine pentru un bărbat să poarte
(Psalmul 141:2). „Rugăciunea mea totdeauna a fost părul lung”. Numai pentru femeie, părul lung s-a dat
curată”, afirma cel neprihănit (Iov 16:17). O rugăciune a pentru podoabă. Bărbatul „nu este dator să-şi acopere
unui om care nu trăieşte ceea ce exprimă este falsă şi capul” la rugăciune (v.7), ci doar femeia, cinstindu-şi
nu va ajunge niciodată în cer.Fariseii făceau rugăciuni soţul (v.5) şi din pricina îngerilor (v.10). Conform acestor
lungi şi stând în picioare, dar astfel de rugăciuni nu versete, de ce unele femei se tund şi se vopsesc?
ajungeau în cer, ci doar primeau aici jos aprecieri (Matei Dacă se poartă văl părul nu mai trebuie tăiat sau vopsit.
6:5). Mântuitorul a spus clar: „Să nu vă asemănaţi cu ei Nimeni dar, să nu se mire că astfel de rugăciuni nu merg
...” (Matei 6:8). Unii se roagă cu mâinile în buzunar, alţii în cer şi nici răspuns nu se poate primi. Apostolul Petru
cu mâinile la spate. Mulţi se roagă în adunări aşezaţi ne scrie şi el cu ce să fie împodobiţi tinerii şi bătrânii
pe bancă. Cum să ajungă astfel de rugăciuni în cer? (1 Petru 3:3-7; 5:5-6). Puţine fiice mai are Sara! Femeile
Apostolul Pavel şi în câmp s-a rugat cu toată biserica din secolul 21 trebuie să fie mai prevăzătoare şi mai
pe genunchi (Faptele Apostolilor 20:36-38; 21:5-6). Aşa smerite decât sunt azi; nu înseamnă că dacă nimeni nu
au respectat sfinţii rânduiala cu privire la rugăciune. le mustră comportarea, poziţia lor este bună. Raportul
Până şi rugăciunea la masă s-a modificat. Unii nu se biblic în ce priveşte puterea şi stăpânirea celui rău asupra
mai roagă deloc, alţii numai înaintea mesei; foarte puţini omenirii este cel sesizat de Solomon în Eclesiastul 7:28:
mulţumesc la masă, după rânduiala biblică (Deuteronom „Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit...”.
8:10). Adevărata poziţie în rugăciune este pe genunchi Mai grav nici nu s-ar putea. Nădejdea totuşi rămâne
(Psalmul 95:6; Efeseni 3:14) şi cu ridicarea mâinilor, (1 Timotei 2:15). Scopul meu nu este ca al fariseilor şi
însă ca rugăciunea să fie aprobată şi aici se ivesc al cărturarilor, care au adus la Blândul Păstor o femeie
condiţii: „... să ridice spre cer mâini curate, fără mânie păcătoasă ca să o condamne. Femeia tremura de frica
şi fără îndoieli” (1 Timotei 2:8; Psalmul 77:1-2; 134:2; morţii în faţa Mântuitorului, dar El nu a osândit-o, doar i-a
141:2; Plângerile lui Ieremia 3:41). Sunt multe voci care dat un mesaj foarte clar: „Du‑te şi să nu mai păcătuieşti”
combat parţial rugăciunea pe genunchi, afirmând că (Ioan 8:11). Deci să terminăm cu păcatul, dacă vrem să
nu mai contează cum te rogi, că nu forma contează, ci ne fie ascultate rugăciunile (1 Timotei 5:6).
fondul. Dar ce fond este acela care nu are suport biblic,
pentru că rugăciunea pe genunchi este un principiu Augustin Kuschausen
„…să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm
genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru”
(Psalmul 95:6). Dumnezeu este Dumnezeul rânduielii
„ca în toate bisericile sfinţilor” (1 Corinteni 14:33), nu
numai în cele înfiinţate de Pavel. O, de ar
reuşi toţi păstorii să vadă unde au
ajuns bisericile de azi! În creştinism
este o decădere universală. Este
ca şi în Israel şi Iuda când trăiau în păcate grele,
preoţi, proroci, toţi înşelau, rosteau hotărâri nelegiuite
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Închinarea
În studiul care urmează,
cu privire la închinare, vom studia
în special închinarea prin cântare.

adevărată
Prima menţionare, cronologică, a
muzicii o avem în Iov 38:7 - „Unde
erai... atunci când stelele dimineţii

(partea I)
izbucneau în cântări de bucurie şi când
toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de
veselie?” Apoi îl găsim pe inventatorul leviţilor. Închinarea prin cântare poate fi definită ca fiind un act al raţiunii,
instrumentelor muzicale: „Iubal: el voinţei şi sentimentelor, prin care sufletul adoră şi cinsteşte măreţia,
a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu maiestatea şi grandoarea lui Dumnezeu. Adorarea este o rugăciune, un
alăuta şi cavalul”(Genesa 4:21). omagiu divin, sau rostirea unei pledoarii adresată lui Dumnezeu. Termenul
În legământul lui Dumnezeu de adorare în limba română provine din latinescul „orare”. Un alt termen
făcut cu poporul Israel, cântarea întâlnit în închinare este grecescul „proskyneo”, care înseamnă a săruta
era în centrul închinării. Ca şi slujbă pământul, a se proşterne cu faţa la pământ. Oricum singurul care are
divină ea a fost încredinţată leviţilor, dar dreptul la adorarea noastră este Dumnezeu. Slăvit să fie numele Lui!
cântarea era folosită în diverse situaţii: Voi enumera în continuare câteva din cerinţele şi însuşirile pe care
la nunţi, dolii (2 Samuel 1:18-27); trebuiau să le aibă seminţia leviţilor, singurii chemaţi în această slujbă, iar
când erau recolte îmbelşugate (Isaia cei talentaţi dintre ei puteau fi puşi peste cântăreţi ca şi dirijori, ex.: Chenania
16:10); cu ocazia victoriilor militare (1 Cronici 15:22). Vârsta optimă pentru lucrare era între 30 şi 50 de ani (Numeri
(Judecători 11:34); în vremuri de 4: 3,7).Ei trebuiau să fie formaţi şi iniţiaţi de către părinţi (1 Cronici 25:6).
război (2 Cronici 20:21‑22); cu ocazia Cântăreţii de la Templu, au fost împărţiţi în 24 de cete, a câte 12 cântăreţi, care
încoronărilor regale (1 Regi 1:39); în totalizau 288 de muzicieni. Ei trebuiau să slujească necurmat înaintea chivotului
evenimente cu caracter religios, de Domnului. David l-a numit pe Asaf şi pe fraţii săi în această slujbă. Exista o
exemplu mutarea chivotului Domnului poruncă a lui Dumnezeu cu privire la muzica instrumentală, numită: „rânduiala
(2 Samuel 6:5-6; 1 Cronici 15:1‑29). lui David, omul lui Dumnezeu”(Neemia 12:14). Această poruncă prevedea doar
Printre muzicienii menţionaţi în trei feluri de instrumente pentru leviţi si unul pentru preoţi. Cele trei instrumente
Vechiul Testament întâlnim pe Moise, erau cu coarde: cavalul (ebr.halilul) - apare de 6 ori in Vechiul Testament, alăuta
care compune cântarea eliberării (ebr.kinorrul) sau lira, este primul instrument, alături de caval, menţionat in Biblie
(Exodul 15), Debora (Judecători 5), (Genesa 4:21), arfa (ebr.nevel) un tip special de liră, trâmbiţa (trompeta) sau
Ana (1 Samuel 2:1-10); corurile şi sofarul folosită doar de preoţi (2 Cronici 29:15-1. Leviţii ca si preoţii, fiind lideri
cântăreţii dirijaţi de Izrahia, cu ocazia religioşi (Ezra 7:24), trebuiau să urmeze un ritual de sfinţire (Neemia 12:30) şi
sfinţirii zidurilor de pe vremea lui locuiau în sate speciale (Neemia 12: 28, 29). În timpul unor procesiuni speciale
Neemia (cap. 12); alte femei israelite cum a fost sfinţirea Templului, aveau o imbrăcăminte specială (2 Cronici 5:12).
(1 Samuel 18:6-7). Erau platiţi pentru slujbe divine din zeciuieli (Numeri 18:21). Domnul era
În Legământul de pe Sinai moştenirea lor şi nu aveau voie să aibă o moştenire in mijlocul copiilor lui Israel
(Exodul 34:27-28) care cerea (Numeri 18:20,24), dar erau scutiţi de impozite si taxele atât pentru stat cât şi
supunere şi ascultare (Deuteronom cele vamale (Ezra 7:24). Chemarea lor cea mai mare era de a lăuda şi slăvi pe
29:9) şi era urmat de binecuvântări Domnul, de a vesti laudele Lui (1 Cronici 16:4,7)
sau blesteme (Deuteronom 28), Închinarea în noul legamânt este definită de Domnul Isus în convorbirea
închinarea cuprindea şi slujbele pe care a avut-o cu femeia samariteancă, când a zis: „Dar
vine ceasul şi acum a şi venit, când adevaraţii
închinători se vor închina Tatălui în duh şi în
adevar, fiindcă astfel de închinători doreşte şi
Tatăl. Dumnezeu este Duh şi cine se închină
Lui, trebuie să I se închine în duh şi în
adevăr” (Ioan 4:23,24). Cântarea creştină
s-a dezvoltat din cântul ebraic sinagogal.
Acesta era diferit de cel din cadrul slujbelor

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
de la Templu prin două caracteristici. manifestări ale preoţiei amintite intră care işi acoperă feţele cu două aripi în
În cântul ebraic sinagogal nu s-a mai în acţiune: „Pe la miezul nopţii Pavel prezenţa Domnului. Apostolul Ioan în
folosit acompaniamentul instrumental. şi Sila se rugau şi cântau cântări de Apocalipsa 1:17 este pătruns la fel de
Întreaga adunare din sinagogă participa laudă”. Astfel ca preoţii sfinţi aduc frică atunci când îl revede pe Cel căruia
la cântare; la Templu această slujbă era Domnului o jertfă de laudă. Efectul ei i-a fost timp de trei ani şi jumătate un
deservită doar de leviţi şi preoţi. produce un puternic cutremur, nu doar ucenic apropiat. De asemeni biruitorii
Evanghelistul Luca încă în de pământ, ci şi unul spiritual. Când au fiarei, ai icoanei şi a numărului ei cântă,
primele două capitole ne prezintă fost duşi în casa temnicierului, Pavel îl slăvesc pe Dumnezeu şi exclamă:
cinci compozitori a căror caracteristici şi Sila acţionează ca şi preoţi regali - „Cine nu se va teme, Doamne şi cine
merită atenţie. Aproape toţi cei vestesc Evanghelia atât temnicierului nu va slăvi Numele Tău? Căci numai
cinci rostesc, mesajul sub inspiraţia cât şi celorlalţi membrii ai casei lui care Tu eşti Sfânt şi toate neamurile vor veni
Duhului Sfânt: Elisabeta: „...s-a primesc mântuirea (v.33,34). înaîntea Ta, pentru că judecăţile Tale
umplut de Duhul Sfânt” (Luca 1:41b); Jertfele preoţiei nou testa­ au fost arătate!” (Apocalipsa 15:4). În
Maria: „…Mi se bucură duhul în mentale sunt: jertfa personală momentul când aceste două însuşiri
Dumnezeu, Mântuitorul meu “ (Luca (Romani 12:1), când ne închinăm divine lipsesc din viaţa de închinare
1:47); Zaharia: „... s-a umplut de întreaga noastră viaţă, toată fiinţa; urmează versetul din Evrei 12:29:
Duhul Sfânt...”(Luca 1:67a); Simeon: jertfa de laudă (Evrei 13:15), ce trebuie „căci Dumnezeul nostru este un foc
„...Duhul Sfânt era peste el” (Luca adusă totdeauna lui Dumnezeu prin mistuitor”, aşa cum s-a mai manifestat
2:25b); Ana, proorocita: „...a început Isus Hristos - „o jertfă de laudă, adică El aşa de-a lungul istoriei poporului
să laude pe Dumnezeu...” (Luca 2:38). rodul buzelor care mărturisesc numele evreu. Dumnezeu nu acceptă foc străin
Toţi îl laudă pe Dumnezeu, rostind Lui” şi jertfa bunurilor noastre, prin pe altarele de jertfă duhovnicească,
mesaje de laudă şi binecuvântare binefacere şi dărnicie (Evrei 13:16). după cum nu l-a acceptat nici pe Nadab
în exclusivitate adresate Lui. Toate Jertfa de laudă, a închinătorii şi Abihu, fiii lui Aron care au fost arşi
cântările lor conţin un mesaj profetic prin muzica (cântare), cuprinde câteva după ce au adus foc străin (Levitic10:2).
şi proslăvesc mântuirea adusă de condiţii: apropierea de Dumnezeu, Fiii lui Eli de asemeni au fost pedepsiţi
Mântuitorul Isus. Mesajul Mariei este mai ales pentru cei care aduce o de Cel Atotputernic pentru fărădelegile
un imn al dreptăţii, un imn revoluţionar jertfă de laudă cu închinare. Ei trebuie lor (1 Samuel 2:22). Împăratul Ozia ca
al egalităţii între cei înălţati, bogaţi, să se apropie cu: deplină încredere de altfel şi Saul au ajuns rău, când au
smeriţi, flămânzi şi asupriţi. (Evrei 5:16); sinceritate, inimă curată, încercat s-o facă pe preoţii Domnului
În vremea Domnului Isus, siguranţă, credinţă deplină, un cuget (2 Cronici 26:18,19; 1 Samuel13:8-14).
cu o singură excepţie, evangheliile curăţit şi un trup sfinţit (Evrei 10:21‑22). Printre caracteristicile jertfelor
care descriu viaţa Domnului Isus nu Închinarea înseamnă întâlnirea cu duhovniceşti de laudă amintesc locul
menţionează că gloatele ar fi cântat în prezenţa mistică a Domnului. Jertfa laudei - oriunde se poate oferi rodul
timpul lucrării Sale şi nici ucenicii Săi. închinării – cântarea - trebuie să fie fără buzelor (Evrei 13,15) sau în mijlocul
O singura cântare este menţionată în cusur (Exodul 12:5). adunării (Evrei 2,12). Despre norul de
Matei 26:30 şi Marcu 14:26. Dacă în Atitudinea în închinare a martori ni se spune că aveau drept
prima referinţă este scris că Domnul a preotului nou testamental conţine „locaş, capelă” pustiurile, munţii,
cântat cu ucenicii „cântarea”, Marcu, două elemente de bază şi este peşterile, crăpăturile pământurilor,
reţine că au cântat „cântările”. Fiind reglementată prin inspiraţia Duhului îmbrăcaţi în cojoace şi în piei de
sărbătoarea Paştelor se crede că Sfânt în Evrei 12:28-29 - „Fiindcă am capre (Evrei 11:37-38). Închinarea
au cântat grupul de psalmi 113-118, primit dar o împărăţie care nu se poate nou testamentală nu este delimitată
numit Halel, dintre care psalmul 114 clătina, să ne arătăm mulţumitori şi de spaţiu şi timp, fapt clar definitivat
se referă la ieşirea din Egipt. să aducem astfel lui Dumnezeu o de Domnul Isus în convorbirea cu
În cântarea preoţiei nou închinare plăcută cu evlavie şi frică; samariteanca. În vechiul legământ,
testamentale, jertfirea Domnului Isus fiindcă Dumnezeul nostru este un foc a existat un Cort al întâlnirii, un
a asigurat accessul celor credincioşi mistuitor”. Primul este evlavia, ea este Templu, o casă a Domnului, unde era
înaintea lui Dumnezeu, în locul Prea un exerciţiu spiritual al unui închinător prezenţa Lui Astăzi, Casa Domnului
Sfânt din cer, prin intermedierea în duh şi în adevăr care îl are în centru este numită de Domnul Isus, Casă
singurului Mare Preot - care este El, pe Dumnezeu, iar devotamentul faţă de rugăciune pentru toate popoarele
Slăvitul şi binecuvântatul Mântuitor. de El este dovedit de timpul pe care-l (Marcu 11:7), de aceea destinaţia
Se pare că apostolul Petru face o afectează în umblarea şi în relaţia pe acesteia este categorică şi nu poate fi
diferenţiere în sânul preoţiei nou care o dezvoltă faţă de El, rodind roada schimbată în casă (sală) de concert,
testamentale. În întâia epistolă, Duhului Sfânt. Al doilea este frica divertisment, spectacol. Ea trebuie să
2:5, ne numeşte o preoţie sfântă reverenţioasă, prin care închinătorul rămână o casă de rugăciune. În noul
care ne cuprinde pe toţi cei ce îi este izbăvit de mânia lui Dumnezeu legământ prezenţa Domnului începe
aducem închinare; iar în versetul pentru trecutul păcătos din vremea de la doi sau trei (Marcu 18,20), ceea
9, el îi numeşte preoţie regească când nu era mântuit, dar este disciplinat, ce poate fi şi în familie.
(regală) pe cei care vestesc pedepsit pentru păcatele făcute după ce
Evanghelia. Un exemplu nimerit îl devine responsabil în faţa Sa. Această (va urma)

5
găsim în Fapte16:25 când cele două atitudine o găsim la serafimii din Isaia 6, Simion Buzduga
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

Răbdarea
...în vremuri de lipsă
Răbdarea este o calitate tot mai rară în societatea Aşadar cine este nerăbdător, nu poate fi înţelept şi matur,
modernă. Am devenit tot mai agitaţi, mereu grăbiţi şi ci mai degrabă un copil răsfăţat. Pavel scrie că dragostea
uneori fără pic de răbdare. Dar ce este răbdarea? Iată o este „îndelung răbdătoare” (1 Corinteni 13:5). Tot el zice:
definiţie mai veche (1650): „Răbdarea este acceptarea „Fiţi răbdători în necaz” (Romani 12:12). Răbdarea este
liniştită a unei situaţii date, este curajul de-a suferi legată de suferinţă pentru că suferinţa probează răbdarea
într-o aşteptare a împlinirii unei dorinţe sau unui ideal”. creştinului şi caracterul; „fiţi răbdători cu toţi” (1 Tesaloniceni
Răbdarea este însuşirea de caracter care ne face în stare 5:14), adică nimeni nu este exclus de la suferinţă şi deci
de a suporta dureri, neplăceri, suferinţe morale sau fizice, de la răbdare. Deseori suferinţa este pe nedrept, dar Petru
fără a opune rezistenţă. Experienţa vieţii arată că nicio ne încurajează: „dacă cineva pentru cugetul lui faţa de
virtute nu face atâta cinste caracterului nostru creştin, nu Dumnezeu suferă întristare şi suferă pe nedrept ... este
câştigă mai multă aprobare din partea cunoştinţei lumii plăcut lui Dumnezeu” (1 Petru 2:19, 20). Pavel consideră un
şi nu glorifică atât de mult pe Dumnezeu ca răbdarea . cusur atunci când cineva nu suferă o nedreptate, nu rabdă o
Răbdarea este virtutea care trebuie să ne însoţească pagubă. (1 Corinteni 6:7). El dându-se exepmlu lui Timotei a
până la sfârşitul vieţii noastre (Marcu 13:13). Ea este un scris: „sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele,...
atribut al lui Dumnezeu, care este „...îndurător şi milostiv, rabd totul pentru cei aleşi” (2 Timotei 2:9-10).
îndelung răbdător şi bogat în bunătate” (Psalmul 103:8). În vremurile din urmă, Apocalipsa ne aduce aminte
Izvorul răbdării şi mângâierii este El şi Scriptura (Romani de o caracteristică înfricoşătoare: „răbdarea sfinţilor”
15:4-5). Răbdarea divină nu este nicidecum o slăbiciune, (Apocalipsa 13:10, 14:12). Bisericii din Efes, Duhul i-a zis: „Ştiu
ci o chemare plină de afecţiune la pocăinţă. Răbdarea lui că ai răbdare şi ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai
Dumnezeu este descrisă în Scriptură ca o vreme în care obosit”(Apocalipsa 2:3). Aşadar răbdarea este virtutea care
El aşteaptă ca oamenii să-şi schimbe atitudinile şi viaţa. ne modelează caracterul şi ne întăreşte în toate slăbiciunile
Am putea spune că este vremea când fiecare are şansa noastre. Răbdarea ne ajută să ne câştigăm sufletul; „cine va
împăcării cu El prin pocăinţă (Isaia 48:9). Este scris că El răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 10:22).
„are o îndelungă răbdare pentru noi şi doreşte ca nici unul 2. Răbdarea, credinţa şi slujirea.
să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9), de Apostolul Iacov ne aduce aminte: „ca unii care
aceea „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea”
este mântuire” (2 Petru 3:15), căci îndelunga lui răbdare a (Iacov 1:3). Credinţa şi lucrarea ei nu poate merge înainte,
trecut cu vederea păcatele (Romani 3:25).1 Totodată acest neechilibrată de răbdare. Apostolul Pavel întăreşte aceasta,
timp este şi o vreme în care se acumulează mânie pentru când scrie: „... să călcaţi pe urmele celor ce prin credinţă şi
unii care se împotrivesc Lui (Romani 9:22). prin răbdare moştenesc făgăduinţele” (Evrei 6:12). Suntem
Dar să vedem ce poate să lucreze răbdarea, privind avertizaţi „să aşteptăm cu răbdare” (Romani 8:25) lucrurile
spre anumite domenii în care ne este atât de necesară. pe care Dumnezeu ni le-a promis. Aşadar când răbdarea se
1. Răbdarea, caracterul şi suferinţa. face desăvârşită, lucrarea şi credinţa ne este mai puternică.
Răbdarea este un produs spiritual. Progresul Convingerile potrivite cu Scriptura vor fi întărite ca şi slujirea
în viaţa spirituală nu stă numai în a gusta mângâierile noastră. Biblia ne îndeamnă să ne uităm la înaintaşii noştri,
care ţi le dă harul, ci mai degrabă a suferi necazurile în exemplul Iov este o mare pildă de răbdare (Iacov 5:10), dar
tăcere, cu lepădare de tine, cu smerenie şi curaj. Să fii dacă citim cu atenţie, lupta diavolului era ca el să-şi piardă
duhovnicesc şi totuşi să nu ai răbdare este o contradicţie. credinţa şi să-i întoarcă spatele lui Dumnezeu, numai că Iov
Răbdarea ne echipează spre desăvârşire, ne maturizează, a rămas neclintit în credinţă şi neprihănire în ciuda tuturor
ne păstrează întregul, dar „răbdarea trebuie să-şi facă suferinţelor. Sub ochii lui Timotei Pavel a trăit ca o pildă şi
desăvârşită lucrarea pentru ca să fiţi desăvârşiţi întregi şi i-a scris la sfârşitul vieţii: „Tu însă ai urmărit de-aproape
să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov1:4). În Romani 5:4 în învăţătura mea, puterea mea... răbdarea mea” (2 Timotei
traducerea Living Bibles, este scris: „iar răbdarea la rândul 3:10). El a scris despre geneza şi scopul măreţ al acestor
ei, dezvoltă în noi tăria de caracter şi ne ajută să credem stări: „...pentru ca Isus Hristos să-şi arate în mine cel dintâi
mai mult în Dumnezeu, de fiecare dată când apelăm la ea, toată îndelunga răbdare ca o pildă celor ce vor crede în El, în
până când nădejdea şi credinţa noastră vor fi puternice şi urmă, ca să capete viaţa veşnică” (1 Timotei 1:16). Semnele
statornice”. Tot în direcţia aceasta scrie înţeleptul Solomon: unui slujitor nu sunt doar diplomele şi realizările lui, şcoli şi

6 „Înţelepciunea face pe om răbdător” (Proverbe 19:11). construcţii etc.. ci şi răbdarea (2 Corinteni 6:4‑6;12:12). Iată
de ce suntem sfătuiţi să căutăm cu ...cu înţelepciune” (v. 7). Toate au în necrezut şi totuşi au avut de aşteptat
cei care caută „credinţa, evlavia... fond această trăsătură de caracter: cu răbdare. Avraam „...a aşteptat
răbdarea” (1 Timotei 6:11). Sluji­rea răbdarea. Ea ne ţine familiile unite, cu răbdare a dobândit făgăduinţa”
apostolului Pavel era aşa bogată şi chiar şi în vremuri grele. (Evrei 6:15). Celor ce erau prigoniţi în
cu putere, pentru că a fost gata să Un scriitor evreu de origine vremea apostolilor şi chiar deposedaţi
„rabd(e) totul pentru cei aleşi pentru ca germană, Franz Kafka, spunea „sunt de averile lor li se readuce aminte
şi ei să capete mântuirea...” (2 Timotei două păcate principale din care toate de promisiunea lui Dmnezeu „Căci
2:10). El îl îndemna pe Timotei „dacă celelalte păcate se nasc: nerăbdarea aveţi nevoie de răbdare, ca după ce
rabdăm împreună cu El” (Isus) vom şi şi lenea”, şi într­-adevăr câte certuri, aţi împlinit voia Lui să puteţi căpăta
moşteni împreună cu El. Este de ştiut neînţelegeri şi alte rele nu izvorăsc din ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36).
că Pavel nu s-a folosit de drepturile lui, aceste păcate la nivel de familie cu Aşadar răbdarea ne pregăteşte
ci a răbdat ca să nu pună o piedică soţul, soţia şi copiii. Solomon ne spune pentru ziua împlinirii promisiunilor
Evangheliei (1 Corinteni 9:12). Ţinta că prin răbdare se înduplecă un voievod care ne-au fost făcute. Cea mai
şi modelul nostru suprem rămâne (Proverbe 25:11), cu atât mai mult mare promisiune pe care Dumnezeu
Mântuitorul nostru Isus Hristos, care partenerul de viaţă. Deseori suntem a făcut-o copiilor Săi este împărăţia
a răbdat pentru mântuirea sufletelor ispitiţi, dar să nu uităm că răbdarea Sa, slava cerului şi pentru aceasta va
noastre pe cruce. De aceea apostolul trebuie să fie direct proporţională cu trimite chiar pe Fiul Său să ne ducă
ne scrie „Domnul să vă îndrepte inimile ispita. Dumnezeu este credincios şi nu în împărăţie, „Dacă răbdăm vom şi
spre dragostea lui Dumnezeu şi spre îngăduie o ispită peste puterile noastre împărăţi împreună cu El” (2 Timotei
răbdarea lui Hristos” (2 Tesaloniceni (I Corinteni 10:13). 2:12). Iacov ne îndeamnă „Fiţi şi voi
3:5). O slujire eficientă şi plăcută lui În relaţiile dintre fraţi ni se cere îndelung răbdători... căci venirea
Dumnezeu şi oamenilor trebuie să fie „să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să Domnului este aproape” (Iacov 5:8).
încununată de răbdarea care izvoreşte nu ne placem nouă” (Romani 15:1). Tot el ne scrie că „cel ce rabdă ispita...
din dragostea şi pasiunea care o Petru ne scrie să ne silim să punem va primi cununa vieţii” (Iacov 1:12).
arătăm faţă de oameni şi nevoile împreună credinţa, fapta, cunoştinţa, Un mare câştig este
lor. Sunt foarte cunscute cuvintele înfrânarea, răbdarea, evlavia, căci mântuirea sufletelor noastre, promisă
Mântuitorului „mai lasă-l şi anul dacă avem din belşug acestea în noi de Dumnezeu, dacă este încununată
acesta, am să-l sap de jur împrejur şi ele nu ne vor lăsa să fim „nici leneşi, cu răbdare. „Prin răbdarea voastră
am să-i pun gunoi la rădăcină” (Luca nici neroditori” (2 Petru 1:5-8). Se vă veţi câştiga sufletele voastre”
13:8). Este nevoie de slujire şi răbdare spune între oameni că cei bătrâni (Luca 21:19). Despre alte promisiuni
pentru ca rodul să apară. Să venim la îşi pierd răbdarea mai repede. Cred legate de răbdare este scris: „Fiindcă
El, ca să învăţăm de la El marea lecţie că este adevărat doar pentru cei ce ai păzit cuvântul răbdării Mele te voi
a răbdării! sunt bolnavi, dar Pavel scrie că „cei păzi şi Eu de ceasul încercării...”
3. Răbdarea, îngăduinţa şi bătrâni trebuie să fie vrednici de cinste, (Apocalipsa 3:10); „Iată noi numim
relaţiile noastre. cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în fericiţi pe cei ce au răbdat...” (Iacov
Credem că este normal ca în dragoste, în răbdare” (Tit 2:2). Iar Iacov 5:11), deşi fericirea aceasta nu este
relaţiile dintre noi să căutăm iertarea, scrie „Fiţi şi voi îndelung răbdători, la mare căutare astăzi. Totuşi fericirea
îngăduinţa, împletite cu răbdarea. Ca întăriţi-vă inimile, căci venirea este o mare răsplată pentru cei ce au
să poţi să rabzi trebuie să îngădui, Domnului este aproape. Nu vă plângeţi fost şi rămân răbdători.
să ierţi, să aştepţi, să iubeşti. Să ne unii împotriva altora fraţilor, ca să nu fiţi Avem însă şi un avertisment
gândim la familie, cea mai apropiată judecaţi...”(Iacov 5:8,9). Iar cu cei ce despre unii care au primit o
relaţie a fiecăruia. Majoritatea ne sunt potrivnici, Biblia ne recomandă promisiune foarte mare şi totuşi
părinţilor îşi pierd răbdarea repede să fim blânzi, „plini de îngăduinţă „Poporul şi-a pierdut răbdarea pe
faţă de copii, dar stresul, munca şi răbdătoare” (2 Timotei 2:24). Cei mai drum” (Numeri 21:4). Deşi aveau
obligaţiile arată răbdarea. Creşterea mulţi dintre noi recunoaştem pe faţă aşa mari promisiuni, deşi au văzut
şi maturizarea nu se fac peste că nu mai avem răbdare. „Oamenii atâtea minuni şi aveau prezenţa lui
noapte, de aceea suntem sfătuiţi de nerăbdători îşi cultivă mereu nefericirea Dumnezeu cu ei în fiecare zi, evreii
apostol să ne îmbrăcăm inimile „cu şi îşi alungă singuri mângâierea”. şi-au pierdut răbdarea şi bineînţeles
smerenie şi blândeţe, cu îndelungă Răbdarea porneşte mereu de la răsplata. Poţi să fi foarte hotărât
răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, ea este una din cele mai clare renunţând la Egiptul tău, poţi să ai
dragoste” (Efeseni 4:2). Bărbaţii sunt manifestări ale harului lui Dumnezeu. credinţă atât de puternică încât să
învăţaţi „Iubiţi-vă nevestele cum şi-a Jignirile, ripostele, răzbunările, cârtirile păşeşti pe drumul dintre apele Mării
iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe înrăutăţesc relaţiile noastre, de aceea Roşii, dar dacă îţi pierzi răbdarea
Sine pentru ea” (Efeseni 5:24), adică să le lepădăm şi să rămânem sub pe drum, fără să ajungi în Canaan
rabdă cu dragoste greşelile şi fii gata pavăza răbdării. ce importanţă au toate aceste
să laşi de la tine. „Nu ţine-ţi necaz pe 4. Răbdarea, promisiunile experienţe ale trecutului? „Răbdarea
ele” (Coloseni 3:19). Aceste sfaturi şi răsplata. este amară, dar roadele ei sunt dulci”,
ne îndeamnă să fim răbdători. Petru Dumnezeu nu este zgârcit spune proverbul. Există în experienţa
scrie femeilor despre posibilitatea cu promisiunile Sale, ci dimpotrivă fiecăruia dintre noi ocazii în care
câştigării bărbatului: „fără cuvânt, ne-a lăsat promisiuni măreţe. ne‑am pierdut răbdarea. Şi bine ar fi
prin purtare ...” (1 Petru 3:1), la fel şi Avem exemple în Scripturi despre dacă ar rămâne doar ocazii.

7
bărbaţilor le scrie: „purtaţi-vă şi voi oameni care au primit promisiuni de
Cristian Talpă
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

idol atria
În
c reştin ism

În Vechiul Testament, vinovăţia cea mai mare acestea şi expresia figurativă „cruce”, atât de frecventă
a evreilor, fapt pentru care au fost alungaţi din ţara în evanghelii şi epistole. Domnul Hristos a chemat
făgăduinţei şi binecuvântărilor a fost închinarea la idoli oamenii la purtarea crucii – suportarea suferinţelor ce
(2 Împăraţi 17:7-16). Dar în robie şi apoi pe tot parcursul rezultă din conflictul dintre cei ce slujesc lui Dumnezeu
istoriei lor, evreii n-au mai apelat la forme păgâne şi Satan împreună cu oamenii provocaţi de el (Matei
de reprezentare şi slujire religioasă, fond care a 10:38; Marcu 8:34). Nebunia propovăduirii suferinţelor
permis creştinismului să „moştenească” o credinţă Mântuitorului (1 Corinteni 1:18-23; 2:2) ca mijloc
monoteistă în Iahve, cel nevăzut (Deuteronom 4:15). ispăşitor, care provoacă crucificarea credinciosului faţă
Această stare a fost atât de marcantă încât niciunul din de lume, este adevărata cruce mântuitoare (Galateni
scriitorii N. T. nu a făcut nicio menţiune ce ar justifica 6:14; Filipeni 3:8). Iar adevăratul Templu este trupul
vreo practică idolatră. Important de reţinut este şi şi adunarea credincioşilor (1 Timotei 3:16; 6:19).
faptul că în evanghelii nu există nicio descriere despre Greşeala aprecierii suportului fizic a fost prezentă şi
imaginea fizică a Domnului Hristos. în Israel, prin simbolul şarpelui de aramă din pustie
Însă, din nefericire, cu precădere din sec. IV (Numeri 21:8-9; Ioan 3:14-15), ulterior devenind obiect
au intrat în creştinism diferite forme idolatre, ca în V. T. idolatru ce a fost distrus de regele evlavios Ezechia
prin împrumutarea şi sincretizarea formelor religioase (2 Împăraţi 18:4). Lemnul crucii a putrezit, însă s-a
păgâne. Încercările de acceptare, şi respectiv, de deviat pe acelaşi făgaş al imaginii fizice idolatre,
păstrare a noilor forme şi în special conţinuturi străine, păstrându‑se forma ca reprezentare sacră, dar nu
au durat secole la rând, dar s-au instalat apoi definitiv prăjina, ci şarpele a avut valoare, nu crucea, un lemn
în bisericile tradiţionale (catolică, ortodoxă) cu efecte de blestem (Evrei 12:2) era importantă, ci Cel crucificat,
transmisibile şi la celelalte denominaţii creştine. Astfel a cărui imagine fizică nu ne-a rămas, căci noi suntem
avem de-a face cu diferite obiecte de cult, socotite mântuiţi prin credinţă, nu prin vedere (Ioan 20:29-31).
sacre, crucea şi cultul sfinţilor, în special al fecioarei Dacă la bisericile tradiţionale totul se mişcă în jurul
Maria (mariolatrie, care i-a „devansat” pe toţi, chiar crucii, la cele reformatoare ea se infiltrează ca simbol
divinitatea, la fel cum este şi în religiile păgâne, unde al creştinismului sau este folosită ca o „cheie” de acces
mama este mai cinstită decât fiul). în apropierea de membrii bisericilor tradiţionale. Acest
Crucea – lemn de tortură, tortură: tolah (ebraic); fapt are o conotaţie negativă, înşelătoare, pe motiv că
strauros (greacă); croux (latină), sub diferite ei forme: ea va rămâne cu încărcătura religioasă tradiţională în
T, X, +, †, a devenit, începând cu anul 318, cu ocazia mintea celor ce au fost obişnuiţi cu ea (1 Corinteni 8:7,
bătăliei de la Milvian o unealtă de mântuire; semnul 10-13; 10:18-22). Obiectul socotit sacru se impune în
ei o ceremonie, iar exprimarea ei simbolul trinităţii (în locul divinităţii.
ortodoxie). Autorul acestei „isprăvi” a fost împăratul Un alt obiect de cult este obeliscul (imagine ce
roman Constantin. El a pretins că a avut un vis în care stă în picioare – 1 Împăraţi 14:23; Isaia 27:9; Ieremia
crucea i-a fost dată ca semn al victoriei. Pînă atunci, 43:13; Daniel 3:1-7). În faţa Vaticanului există un
crucea ca imagine fizică, n-a avut nicio valoare în obelisc imens. Totodată diferite clădiri bisericeşti sunt
creştinism, fiind chiar o imagine neplăcută pentru urmaşii socotite sacre deşi este scris că: „Dumnezeu, ... nu
Domnului. Odată cu reforma religioasă care a legalizat locuieşte în temple făcute de mâini” (Faptele Apostolilor
creştinismul alături de celelalte religii din Imperiu, el şi 17:24). Privind peste toate obiectele şi locaşurile de
alţii, ca pontifex maximus au prezidat diferite concilii, în cult sacre, fără a le mai pomeni pe toate, fie că sunt o
prim plan cel de la Niceea, deşi el nu s-a botezat decât asemănare a celor din vechiul legământ (altar, sfeşnic)
în ultimele zile ale vieţii. Un secol mai târziu, în anul 431 fie că sunt introduse din religiile păgâne, de la cruce
s-au introdus crucile în/pe biserici iar în 586 pe turle, la pomul de crăciun – toate sunt nule, interzise şi chiar
apoi s-a cerut şi caselor particulare să o aibă. contrare adevăratei religii, a închinării în duh şi adevăr
Cele menţionate, de factură istorică, sunt o (Ioan 4:20-24). Pe pământ nu există obiecte sacre sau
realitate incontestabilă, polemica apare însă în două profane prin valoarea lor intrinsecă „Căci «al Domnului
aspecte. Unul legat de rolul lemnului pe care a fost este pământul şi tot ce cuprinde el»” (1 Corinteni

8 jertfit Fiul lui Dumnezeu, celălalt de relaţia dintre 10:26), dar prin folosinţa lor în scop de reprezentare
a divinităţii „mutilează” religia credinţei şi abate duhul s-a rugat până a trăit, cum nu se va ruga, cum nu va
omului de la Cel de care ne putem apropia decât prin mijloci pentru cei dragi dacă „trăieşte” şi se închină
credinţă (Evrei 11:1-6). înaintea lui Dumnezeu în cer. Cele afirmate nu intră
Icoanele ce încrustează multifuncţional pereţii în conflict cu spusele Domnului, care a afirmat că
şi „faţa” bisericilor tradiţionale, au „năvălit” în biserici Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam Isaac şi Iacov,
în aceeaşi perioadă cu crucile. În secolul IV s-a opus dar tot Scriptura spune că ei au murit în credinţă (Evrei
o rezistenţă şi au fost interzise prin hotărâre sinodală, 11:13). Domnul nu a afirmat că Avraam trăieşte, ci a
dar la sinodul ecumenic din 787 au fost legiferate – spus: „că morţii înviază”, în această condiţie, pentru El
după lupte de secole – cu menţiunea: „Să fie cinstite toţi sunt vii (Luca 20:37-38).
cu sărutare sfântă şi închinăciune respectuoasă, dar nu Totodată nici îngerii nu acceptă închinare
ca fiinţe divine”. Sinodul din anul 1084 stabilea trei feluri (Faptele Apostolilor 10:25-26; Apocalipsa 19:10; 22:8-9).
de închinăciuni: latria – o adorare pentru Isus Hristos Cazurile de o posibilă închinare în faţa oamenilor – fiii
şi elementele cinei; hiperdulie – pentru Maria; venerare prorocilor în faţa lui Elisei (2 Împăraţi 2:15) nu implica
– cinstire pentru sfinţi pe temeiul legăturii lor cu Isus venerare, ci o formă de salut. Căci Legea de pe Sinai,
Hristos. Argumentele ortodoxiei sunt de ordin psihologic, interzicea cu desăvârşire prin primele două porunci,
ajută la vizualizarea mintală / forma iniţială de acceptare orice formă de închinare şi de asociere a unei fiinţe
în biserică. În interpretarea lor, teofaniile V. T. sunt o sau lucruri din univers cu Dumnezeu (Exodul 20:1-6).
prezentare vizibilă a divinităţii, iar icoanele zugrăvite Nerespectând acest concept de bază, s-a deviat în
şi moaştele făcătoare de minuni – obligatorii pentru idolatrie (Romani 1:19-25).
consacrarea unei biserici din anul 787 - o reprezentare Chiar dacă iniţial oricărei forme bidimensionale
a persoanelor cu performanţe morale de grad înalt, ce (picturi) sau tridimensionale (sculpturi) i s-a dat doar
trebuie preamărite în asociere cu Dumnezeu. rolul de reprezentare, toată istoria ne dovedeşte că
Se mai motivează acceptul acestor forme oamenii s-au „scăpat” şi cu timpul au transferat toate
idolatre, prin denumiri speciale ale sfinţilor în Biblie prerogativele divinităţii asupra imaginii fizice. De
(Ioan 15:14; Iacov 2:23), dar toţi credincioşii sunt exemplu: nu se ştie exact dacă iniţial israeliţii prin viţeii
chemaţi să fie sfinţi, însă aceasta nu-i „califică” să din locaşurile lor de cult din Betel şi Dan, socoteau că ei
treacă într-o castă superioară (Efeseni 1:11; 2:19). sunt o reprezentare a lui Iahve, sau sunt doar suportul
Biblia identifică cu acelaşi statut de sfânt şi pe orice carului de heruvimi pe care stă tronul Lui. Dar fără
credincios care este în viaţă (Efeseni 1:1; Filipeni întârziere, totul a fost atribuit statuii şi Iahve a „dispărut”
1:1). Mai notez, pentru argumentare biblică, că a fi din locul socotit sacru şi din minţile oamenilor.
sfânt (kadoş-ebraică; hagios - greacă) cu înţelesul Felul în care forurile bisericeşti i-au grupat
de separat de imperfecţiunile vieţii, consacrat pentru şi organizat, pe sfinţii sau oamenii socotiţi sfinţi
Dumnezeu, folosit pentru persoane, lucruri, locuri, este acelaşi cadru deviat al religiilor păgâne.
atribut fundamental al divinităţii (Exodul 15:11; Astfel Andrei este protectorul pescarilor, Grigore al
1 Samuel 2:2) este – pentru oameni – o consecinţă a cântăreţilor, Luca al doctorilor etc. Un zeu al mărilor,
lucrării mântuitoare a Domnului Isus Hristos (1 Corinteni altul al agriculturii, o zeiţă a fertilităţii, un zeu al
1:30; 1 Tesaloniceni 3:12-13) şi nicidecum vreun merit războiului etc. Iar aureola din jurul capului lor, este la
aducător de venerare (1 Corinteni 4:1-7). fel ca cea din jurul lui Budha. Posibil ca Satan, cel care
Pe de altă parte, Dumnezeu interzice pornind de la păcatul iniţial face deviaţii înşelătoare,
categoric să se ia legătura cu cei morţi (Deuteronom să fi folosit organizarea din cer, unde este un înger al
18:9-12; Isaia 8:19-20), fără să se facă distincţie apelor, altul al focului (Apocalipsa 16:5; 14:18) şi pe
între cei drepţi sau cei morţi în păcat, căci Saul a aceeaşi filieră şi alţi responsabili, al nimicirii (Evrei
apelat la un „sfânt”, numai că pe rol era un demon, 12:23) etc. Dar între organizarea satanică şi cea
fapt ce a pecetluit soarta lui (1 Cronici 10:13-14). divină este o diferenţă majoră, de fond, căci îngerii
Nici Domnul Hristos nu a devenit Mijlocitor decât după lui Dumnezeu execută totul sub autoritatea divină şi
înviere şi El rămâne singurul în această slujbă (Evrei în respectarea principiilor şi atributelor lui Dumnezeu
4:14-16). Prin El avem intrare la Tatăl (Evrei 10:19). (Psalmul 103:19-21; 148:1-2) dar Satan, fapt dovedit
El vine… „în ajutorul seminţei lui Avraam” (Evrei 2:16) prin organizarea zeilor şi prin propunerea făcută omului
căci Avraam a mijlocit pentru Sodoma, când era în viaţă de a fi ca Dumnezeu (foarte actualizată prin doctrina
(Genesa 18:23-32) nu după ce a murit, potrivit refuzului New-Age), a dezvoltat un sistem antiteocratic, de
metaforic din Luca 16:24-31. De altfel acesta este tonul balaur cu multe capete, bazat pe confuzie, de falsă
întregii Scripturi: nimeni dintre cei morţi, nici Maria, nici libertate, de puteri paralele aparent complementare
apostolii nu se află în postura de mijlocitori, ci aşteaptă dar care se află în opoziţie, un plus şi un minus (ying
învierea pentru a primi un trup de slavă şi pentru a şi yang), bine şi rău, provenit din abaterea iniţială
fi răsplătiţi (Daniel 12:13; 2 Timotei 4:8; Apocalipsa (pomul cunoştinţei binelui şi răului), fapt îngăduit de
20:4). La această abatere a contribuit mult doctrina Dumnezeu, doar în condiţia existenţei şi a lucrării
„nemuririi” (infiltrată din alte religii), neschimbată diavolului. Slavă Domnului că în noul Eden nu va mai
de reformatori (minciuna din Eden) conform căreia fi pomul acesta, ci pomul vieţii!
sfinţii nu mor, ci „trăiesc” în altă ipostază înaintea lui
Dumnezeu. Ori în această idee, este logic, că cine (continuarea în pagina 16)
9
Scrisoarea a XVII - a
Cum să-ţi întăreşti credinţa? Am să-ţi dau câteva Alege-ţi prieteni care au acelaşi ideal ca şi tine
sfaturi în această privinţă, dar nu înainte de a-ţi spune că şi care fug de flecăreli, de discuţii sterile ce nu aduc folos
m-am bucurat aflând că te frământă astfel de întrebări, duhovnicesc, ci mai degrabă sunt pasionaţi de subiectele
ce întreţin în sufletul tău o stare de permanentă tensiune, pe care ni le propune Scriptura.
atât de necesară creştinului care vrea să înainteze în cele Alege-ţi de asemeni, cu tot atâta grijă, cărţile
duhovniceşti. Îmi vin în amintiri, chiar acum când îţi scriu, pe care îţi propui să le citeşti. Nu acorda timp prea mult
din multele noastre ceasuri tihnite petrecute în stări de revistelor şi ziarelor care mai degrabă otrăvesc decât
vorbă îndelungi în curtea ta largă, sub bolţile de viţă atinsă oblojesc sufletele oamenilor suprimându-le optimismul,
de-acum de rugina toamnei. Se culegeau viile, dacă-ţi mai acest tonic atât de necesar vieţii.
aminteşti şi socoteam că acesta este cel mai bun prilej, Fereşte-te pe cât poţi de televizor, căci are
ca având sub priviri agonia grădinilor ce ne înconjurau şi darul de a sfărâma atenţia pentru ca să o risipească,
lăsându-ne adiaţi de suflarea blândă a toamnei, ne vom pângăreşte personalitatea şi integritatea morală
putea reculege mai bine şi ne vom putea adânci gândurile în pregătindu-l astfel pentru a primi toate influenţele
învăţăturile divine. Atunci te-am cunoscut mai de aproape şi demonice ale acestui veac.
am aflat că aveai dificultăţi cu rugăciunea ca practică zilnică, În final, fă bine, ajutând pe aproapele tău, dă
pentru că nu înţelegeai raţiunea pentru care un Dumnezeu dovadă de milostivire şi în felul acesta credinţa se va
care ştie totul are nevoie de ceasuri întregi pentru a-l repeta întări şi prin făptuire. Şi pentru că tot am ajuns aici, aş
lucruri pe care El Ie-a ştiut dintotdeauna. Şi îmi spuneai cu vrea să-ţi amintesc chiar textele la care ai făcut trimitere
vorbă scăzută ca şi cum mi te-ai fi destăinuit, că din toată în scrisoare: „Unul care dă cu mână largă ajunge mai
practica devoţională creştină, rugăciunea îţi pare lucrul bogat; şi altul care economiseşte prea mult nu face decât
cel mai de neînţeles. Şi tot tu, după aceea, îmi recitai ca să sărăcească” (Proverbe 11:24). Nu pot să nu notez aici
un refren din opera Fericitului Augustin: „Cine vrea să se observaţia ta şi anume, ciudăţenia regelui Solomon, care
apropie de Dumnezeu prin inteligenţă se va despărţi de El scriind pentru fiul lui, ce urma să ocupe tronul şi căruia
prin mândrie” dorindu-i bogăţie multă, vrednică de un rege, îl sfătuieşte
VAşadar, preaiubite, fiindcă eşti atât de departe dacă vrea să fie bogat cu adevărat, să nu economisească
de mine, te îndemn, pentru a-ţi întări credinţa, continuă cât să dăruiască, evident să nu economisească prea
să practici rugăciunea şi nu te strădui atât să înţelegi, cât mult, ci mai degrabă să fie milostiv cu cei săraci. Este un
prin ea să te dregi rugându-te pur şi simplu şi nelăsând paradox ce-mi scrii, dar aşa este. Nu-mi amintesc să fi
să treacă nici o zi fără să-l spui lui Dumnezeu toate citit în toată literatura lumii, ca un rege să fi dat fiului său
cele care te frământă şi fără prea multe raţionamente un asemenea sfat, afară de Solomon. De asemeni, nu-mi
scolastice, gustă pur şi simplu, cu plăcere, acea dulceaţă amintesc să fi citit undeva în Scriptură că Roboam, care
ce se aşază în suflet în urma rugăciunii. Aşa că nu te mira i-a urmat la domnie, a respectat aceste sfaturi. Sincer îţi
de prea multele suferinţe care au dat peste tine în ultima scriu că observaţia pe care ai făcut-o textului, în legătură
vreme, căci am ajuns la tulburătoarea concluzie că fără cu virtutea milosteniei, îmi prinde bine şi mă împiedică să
necazuri nu este rugăciune adevărată. mă las mai prejos decât tine, mai ales când citesc acest
Pe cât poţi, te sfătuiesc, să nu lipseşti de la adunarea cuvânt: „cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Proverbe
fraţilor pentru părtăşie duhovnicească până când această 11:25). Prin urmare cel dintâi „profitor” din ceea ce-ţi voi
părtăşie îţi va deveni indispensabilă ca aerul şi ca apa. Te scrie voi fi eu şi abia după aceea tu.
vei pătrunde astfel tot mai mult de duhul credinţei datorită În treacăt vreau să observi că textul este
cântărilor, cuvântului de învăţătură dat de fraţi, dar şi datorită construit în paralelism antitetic, stil propriu aşa cum ţi-
părtăşiei pur si simplu. am scris, cărţii Proverbele sau Psaltirii, adică un adevăr

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
pentru a fi subliniat anume este pus într-un contrast ale oamenilor, ci este mai degrabă în aceste exprimări un
puternic cu un alt adevăr. În cazul nostru, milostenia, fel de pogorământ divin, pe cât de neînţeles, pe atât de
(în text, „dă cu mână largă”) este pusă faţă în faţă cu încurajator pentru cel ce vrea să facă milă, căci se pare,
zgârcenia (în text „economiseşte prea mult”) pentru a metaforic vorbind, că Dumnezeu a conferit săracilor Lui
accentua valoarea celei dintâi. Poţi să observi că această atâta autoritate încât doar lor le-a încredinţat cheia de
carte pe care o studiezi acum nu abundă în îndemnuri la uşa cămărilor în care El îşi păstrează binecuvântările
la milostenie; în această privinţă textele sunt puţine, pentru cei milostivi. Aşa este, dragul meu frate! Cine dă
dar acest gol este acoperit de bogata şi consistenta săracului „cinsteşte pe Ziditorul său” sau pur şi simplu
semnificaţie a celor pe care le avem. lată câteva: „Cine
„împrumută pe Domnul”. Vreau să-ţi spun, preaiubite, că
asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar
ori de câte ori citesc în Biblie despre milostenie, expresia
cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său”
aceasta mi se pare cea mai tulburătoare, adică, ori de câte
(14:31); „Cine are milă de săraci împrumută pe Domnul
ori miluiesc pe cineva mi-L fac pe Dumnezeu datornic. Dar
şi El îi va răsplăti binefacerea” (19:17); „Cine dă săracului
oare este cineva care n-ar vrea să-L ştie pe Dumnezeu
nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat de
datornicul lui? Şi când te gândeşti că El oferă cele mai
blesteme” (28:27); „Omul milostiv va fi binecuvântat
avantajoase dobânzi... Prin urmare, milostenia este de
pentru că dă săracului din pâinea lui” (22:9); „Omul
două ori folositoare: în primul rând pentru suflet şi apoi este
milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi
un împrumut făcut lui Dumnezeu şi singura posibilitate de
tulbură însăşi carnea lui” (11:17).
a-L împrumuta cu adevărat. Altfel spus, dacă semănăm
Nu mă gândesc, crede-mă, să mai adaug alte
fapta bună a milosteniei vom secera negreşit binecuvântări.
texte lângă acestea, căci le socotesc suficiente pentru
Semănăm în cer, ca să zic aşa, şi secerăm pe pământ.
ca pornind de aici să înţelegi valoarea acestei virtuţi
Aici vreau să-ţi amintesc un text din Biblie, pe care l-aş
creştine atât de mult recomandate de Dumnezeu,
notând mai în treacăt câteva reflecţii personale asupra numi: binecuvântarea snopului uitat „Când îţi vei secera
acestei dulci experienţe la care ne invită Cel Preaînalt în ogorul, şi vei uita un snop pe câmp să nu te întorci să-l
Cartea Sa. De fapt, când dorim să înţelegem un adevăr iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca
pe care Sfânta Scriptură ni-l recomandă, adevăr care Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot lucrul
poate deveni imediat experienţă prin supunerea voinţei mâinilor tale” (Deuteronom 24:19). Aşadar, în condiţiile în
proprii, este de preferat să alegem experienţa înaintea care, făcând un bine, chiar fără să ne propunem, suntem
sofisticatelor manuale de teologie. asiguraţi de binecuvântarea divină, cu cât mai mult vom fi
Numai prin experienţă personală poţi cunoaşte binecuvântaţi atunci când facem din ajutorarea săracilor un
adevărul pe dinlăuntru, adică participativ, doar în acest mod scop al vieţii noastre? De asemeni vreau să remarc, tot în
te poţi contopi cu adevărul, altfel rişti să devii un simplu treacăt, faptul că Biblia recomandă dreapta măsură chiar
spectator care „ştie” dar nu „gustă”. şi în facerea de bine, având în vedere chiar şi milostenia
Ce este mila? Deşi sunt absolut convins că mila despre care vorbim. Scriptura este categoric împotriva
mai are „ceva” ce scapă definiţiilor pretins complete, ca extremelor, adică nu ne cere să dăm săracilor tot ce avem
fiinţe raţionale ce suntem este nevoie totuşi de o formulare, pentru a deveni noi înşine săraci, ci afirmă semnificativ: „...
de o conceptualizare, în ce mă priveşte cred că mila este, dă săracului din pâinea lui” sau „Cine dă cu mână largă”.
într-o formulare uşor poetică, dar adevărată, o „povară ...Şi nu în cele din urmă, milostenia despre care
dulce” pe care ne-o aşază în suflet durerea celuilalt. Este îţi scriu este o trăsătură fundamentală a celui credincios
modul sublim, înnobilat oarecum, de a intra în comuniune în lipsa căreia caracterul nu i-ar fi întreg, frumuseţea
cu suferinţele semenului nefericit fără a ne pierde în schimb morală i-ar fi ştirbită. De aceea Batşeba, când a zugrăvit
fericirea proprie. Dimpotrivă, este modalitatea aproape pentru tânărul şi neîncercatul ei fiu chipul femeii
stranie de a ne lecui de suferinţele noastre atingându-ne de virtuoase, nu a uitat să adauge la portretul ei această
suferinţele aproapelui, de a ne spori fericirea participând la virtute: „Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde
nefericirea lui, de a ne creşte bucuria cu atât mai mult cu cât braţul către cel lipsit” (Proverbe 31:20).
bem mai des din cupa tristeţilor lui. Poate ţi se pare că sună lartă-mă, dar revin la obsedanta afirmaţie pe
straniu ceea ce-ţi scriu, dar numai experienţa la care te invit care am subliniat-o adineauri „...împrumută pe Domnul”.
te poate ajuta să mă înţelegi. Cunoşti tu cumva un loc mai sigur decât acesta, când este
Acum mă întreb, nu cumva aceste stări despre vorba să facem un împrumut şi să-l recuperăm la vremea
care vorbim şi altele intră în categoria „binecuvântărilor” potrivită? Eu personal nu ştiu. Aminteşte-ţi de dreptul Iov, un
de care are parte cel ce „dă săracului din pâinea lui” sau om despre bogăţia căruia a vorbit şi Dumnezeu şi Satana,
„răsplata unei binefaceri” sau „binele sufletului” ? Tare dar care a înţeles atât de bine valoarea virtuţii milei încât a
ciudate îmi par de asemeni aceste afirmaţii din textele de devenit un campion al ei fără nici o îndoială, lată propriile lui
mai sus, în care se spune că Domnul se identifică cu cel cuvinte: „Nu plângeam eu pe cel amărât?
sărac, cu cel lipsit, cu cel în nevoie.
(continuarea în pagina 13)
11
Aceasta însă nu înseamnă că Domnul este de
acord cu durerea, cu sărăcia şi cu nevoile dureros simţite
FAMILIA, CUIBUL CREDINŢEI
„Învaţă pe copil calea
pe care trebuie s-o urmeze,
şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

Creşterea spirituală
(partea I)
Planul lui Dumnezeu pentru Dumnezeu şi pentru
a fost de a umple pământul cu umanitate.
oameni care să-L slăvească prin Părinţii nu trebuie
vieţile lor. În acest scop, El a să rostească niciodată, nici
instituit familia ca pe o şcoală de măcar un cuvânt critic la
educaţie fundamentală, destinată adresa Bisericii în prezenţa
să-i aducă pe copii la cunoaşterea copiilor. Copiii sunt foarte
lui Dumnezeu şi să devină astfel, receptivi la remarcile critice la
prin harul şi prin mila Lui, fii care Îi adresa altora. Chiar şi tăcerea
vor da slava cuvenită. În timpul acestei educaţii spirituale, copilul va învăţa că, asupra acestei probleme este
aşa cum el are părinţi care îl iubesc, îl îngrijesc şi îi împlinesc nevoile, tot astfel, înşelătoare. Trebuie să se
există un Părinte mai măreţ, a cărui dragoste este atotcuprinzătoare şi Căruia vorbească despre Biserică
îi aparţin toţi oamenii. şi despre oamenii din ea,
Dezvoltarea religioasă este cea mai importantă. Acesta este ţelul cel amintind lucrurile minunate
mai înalt pe care Dumnezeu 1-a avut în vedere pentru om pe acest pământ. Nu din Biserică şi lăudîndu-L
numai familia creştină este interesată în această mare lucrare, ci şi Biserica pe Dumnezeu pentru toate.
lui Dumnezeu, în care familia creştină va găsi părtăşie şi binecuvântare. Familia Copilul care nu este învăţat
şi Biserica au multe lucruri în comun, cea din urmă la o scară mai mare, având să vadă ce este bun în ceilalţi
în vedere că este un grup de familii care lucrează pentru aceeaşi finalitate. membri ai familiei, se va
Aceste două instituţii sunt cele dintâi implicate în viaţa religi­oasă. Viaţa unei comporta greşit în familia
familii este asemenea unei societăţi, iar Biserica nu este altceva decât o societate lărgită - Biserica. Mulţi copii
lărgită. Ele au fost destinate să modeleze vieţile pentru un scop mai larg, mai nu sunt în Biserică, datorită
însemnat şi mai folositor, în această lume, dar şi pentru lumea care va veni. indiferenţei şi criticis­mului pe
Unii părinţi şi anumite familii, cred că atât familia cât şi Biserica nu fac care le-au observat în familiile
altceva decât să-şi urmărească propriile interese. Pentru ei, interesele familiei, lor, sau datorită faptului că nu
sunt de cele mai multe ori legate de confortul fizic, de recreere şi de câştigurile au auzit lucruri bune despre
materiale; Biserica este percepută ca o instituţie care ne solicită timpul, slujirea oamenii din Biserică. Oricine
şi banii. Oamenii nu ar trebui să considere că banii care sunt daţi Bisericii sunt poate descoperi o gre­
luaţi din cei destinaţi vieţii de familie, sau că timpul acordat Bisericii este rupt şeală, dar cine este înţelept
din cel destinat familiei. Aparentul conflict de interese, nu poate fi rezolvat, decât poate arăta o cale mai bună.
căutând lucrurile care urmăresc o cauză mai înaltă şi mai nobilă. Familia are nevoie de ajuto­
Dumnezeu cere să fie iubit, ascultat şi slujit cu cinste, iar familia rul Bisericii pentru a avea o
este locul în care copilul primeşte aceste prime lecţii şi în care învaţă să creştere spirituală în viaţa ei.
pună în practică aceste lucruri. În acest program de creştere spirituală, copilul Cea mai mare parte a Noului
trebuie să fie conştient de faptul că, într-un anumit sens, căminul este sala de Testament, a fost scrisă
clasă în care el se pregăteşte pentru a intra într-o instituţie mai mare, Biserica. pentru a aduce o îmbunătăţire
Acestea două, căminul şi Biserica, nu sunt rivale, ci mai degrabă sunt foarte în viaţa creş­tinului. Biserica
apropiate, în afară de cazul în care avem de a face cu o familie anti-creştină. trebuie să înveţe doctrina
Copilul nu poate fi adus în Biserica lui Dumnezeu prin educaţia religioasă, Cuvântului şi trebuie să
dar este absolut necesar ca el să aibă o concepţie corectă despre Dumnezeu pună în practică disciplina
şi, să cunoască adevărata valoare a Bisericii. Educaţia religioasă este de care poate să ducă la o
mare ajutor, pentru a îngădui Duhului Sfânt să-1 aducă pe copil la pocăinţă creştere în Christos şi la o
şi pentru ca Domnul Isus să Îşi poată face lucrarea de mântuire şi pentru ca stare de sănătate spirituală.
apoi copilul să vină în Biserică pentru părtăşie şi pentru o viaţă mai folositoare Trebuie să ne aducem amin­te
12
mereu de faptul că, dacă dorim să cultivăm astfel de vieţi, (continuarea din pagina 11)
atunci trebuie să o facem în anotimpul des­tinat cultivării.
Trebuie să-i aducem pe copii la Bi­serică şi aici să se simtă
aici tot atât de natural precum se simt acasă, cu tot respectul
şi cinstea cuvenită. Scrisoarea a XVII - a
Familiile creştine care se mută într-o nouă zonă, simt
de îndată dorinţa de a avea un loc pentru slujire. Ele resimt
necesitatea, ca fa­milia lui Dumnezeu să se strângă laolaltă
pentru servicii de închinare. Aşa cum familia este binecu­vântată N-avea inima mea milă de cel lipsit? Dacă n-am
în închinarea din propriul cămin, tot astfel este binecuvântată şi dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topeacă
comunitatea de familii care se închină împreună. La adunare vor de plâns ochii văduvei, dacă mi-am mâncat singur
fi uşor de remarcat care au o reală închinare în familie! Pentru ei, pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
a cânta, a se ruga şi a fi discipli­naţi şi atent este ceva natural.
eu care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu care de
Dragostea, aşa cum este descrisă atât de deplin de
la naştere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel
Pavel în 1 Corinteni 13, este cheia unei trăiri creştine autentice şi
nu numai. Copilul nu se naşte înzestrat cu daruri pozitive dar, din nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând
fericire, el vine în lume cu o extraordinară capacitate de a primi. învelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvântat,
Alături de hrănirea trupului, cea mai mare nevoie a copilului fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei...” (Iov 30:25;
aflat în creştere este umplerea cu dragostea părintească. 31:16‑20). Însă într-o zi nefericită a pierdut totul, aşa cum
Dragostea va creşte dacă este hrănită. Dragostea va împlini ştii. Rând pe rând i-au fost luate toate bunurile materiale,
cele mai multe dintre nevoi şi, aşa cum spune Pavel, „nu va
inclusiv sănătatea şi copiii. Numai ceea ce a dat săracilor
pieri niciodată”. Dragostea este acel sentiment de ata­şament
personal puternic, care aduce cu sine o înţelegere solidară. nu i-a putut fi răpit de către nimeni fiind în locul cel mai
Dragostea caută să se exprime pe sine şi nu poate fi limitată. sigur: în mâna lui Dumnezeu. Deseori Dumnezeu fiind în
Atunci când dra­gostea îşi urmează calea ei, ea merge mai „nevoie” S-a împrumutat de la acest om bogat şi milostiv,
întâi, de la părinţi la copil, pentru ca apoi să se întoarcă de dar după ce au trecut suferinţele Dumnezeu a socotit
la copil la părinţi, apoi mai departe, spre tot ce se leagă că a venit timpul să-i retuneze împrumutul şi încă cu
de înţelegerea solidară, inclusiv spre Dumnezeu. Şi atunci
o dobândă semnificativă şi care s-a dovedit constantă
când dragostea lui Dum­nezeu se desăvârşeşte în copil
de-a lungul veacurilor: „Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit
prin convertire, dra­gostea copilului se va îndrepta spre toţi
oamenii de pretutindeni. Dumnezeu este dragoste şi El tot ce avusese...în cei din urmă ani ai săi, Iov a primit
iubeşte întreaga lume, tot astfel, cei iubiţi de El vor iubi şi de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în
ei la rândul lor. cei dintâi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de
Părinţii nu pot să-1 înveţe cu eficienţă pe copil lecţia cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe...”
dragostei, doar cu ajutorul cuvintelor, ci trebuie ca ei să ofere (Iov 42:10,12). Acum gândeşte-te la bogatul nemilostiv
copilului un exemplu în acest sens. Atât dragostea cât şi ura pot
din parabola evanghelică şi observă contrastul care este
fi învăţate, dar copiii prind mai mult din comportamentul celui ce
îi învaţă. Nu numai că este posibil, dar este şi voia lui Dumnezeu atât de izbitor (Luca 16).
ca toţi copiii să crească în dragoste faţă de toţi oamenii, indife­ Închei prin cuvintele profetului Mica, atât
rent de statutul social, de culoarea sau cultura lor. Lucrul acesta de energic exprimate: „Ţi s-a arătat omule, ce
1-a exprimat atât de minunat Dumnezeu, dându-L pe singurul este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât
Său Fiu să moară pentru lume, ca o expresie a dragostei Lui. să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit
Copiii trebuie învăţaţi că toţi oamenii îi aparţin lui Dum­nezeu şi
cu Dumnezeul tău” ( Mica 6:8). în rest, ce să-ţi mai
că toţi au un suflet la fel de preţios ca al lor. Copilul nu trebuie
scriu? Îţi scriu că nu este rău să te îmbogăţeşti ca
să se­sizeze niciodată în propria familie un duh de ură faţă de
cineva. Orice semn incipient al unui astfel de sentiment trebuie să poţi face milostenie, dar îţi atrag atenţia că dacă
tratat aşa cum se cuvine. Nimeni nu poate sa-L iubească cu vei căuta numai acele bunuri ce pot fi jefuite şi roase
adevărat pe Dumnezeu şi să-l urască pe aproapele său. Ura de molii, cu ce vei rămânea după ce hoţii te vor călca
se învaţă numai într-un mediu lipsit de dreptate şi plin de un şi moliile ţi-o vor ronţăi? Astfel, dacă te va apuca
comporta­ment urât. Un ase­menea mediu îl va face pe copil să îi teama pentru bunurile tale de pe pământ, căci este
ana­lizeze şi să îi judece mereu pe cei din jurul său. Orice cuvânt
fapt dovedit că dacă ele oferă împliniri şi satisfacţii
sau orice faptă care nu porneşte din solida­ritate şi compasiune
va crea antipatie şi aversiune. În familie trebuie întreţinută ideea doar aparente, temerile legate de ele sunt singurele
de a-i iubi pe toţi oamenii şi de a nu urî pe nimeni. reale, aşa că salvează-le în cer!
(va urma) Cu bine!
Reuben Koehn Zaharia Bica
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Pocăinţa
...la control
Având o educaţie evanghelică, unii adolescenţi sau tineri sunt
atât de suprasaturaţi de informaţie biblică încât nici măcar ei
înşişi nu realizează dacă şi când au trecut de la statutul de
nepocăit la cel de pocăit. Unii, ca să îngroaşe gluma, afirmă
neînţelept faptul că „s-au născut în pocăinţă”. Atunci să nu ne
mirăm că un procent covârşitor de români s-au născut creştini.
Săracii de ei şi săracii de noi, dacă ne mulţumim cu astfel de
start în viaţa spirituală!
Oameni plini de sine, lipsiţi de patos pentru slujire,
Pocăinţa mimată cu tendinţe lumeşti şi materialiste umplu astăzi bisericile
„Pocăit”, un termen devenit un invectiv evanghelice. Nu ne putem măguli cu numărul membrilor.
în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are în Calitatea vieţii creştine a multora lasă de dorit. Iar dacă unii
general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. Pocăiţi chiar încep să trăiască diferit de restul societăţii, faptul acesta
sunt consideraţi cei care aparţin denominaţiilor nu schimbă realitatea că un număr alarmant de membri ai
evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei bisericilor noastre doar au adulmecat pocăinţa. Cu toate
titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe negaţiile posibile şi cu eventualele explicaţii sofisticate
care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu teologic ale unora, că respectivii sunt încă prunci spiritual,
mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede, chiar refuz să admit că pocăinţa a avut loc în dreptul unora. Ştiu,
şi de către cei din afara sferei evanghelice. bineînţeles, că pruncia spirituală se caracterizează încă prin
Pocăinţa este mult subdimensionată. Totuşi nu alunecări în păcat, dar ce ne facem cu o trăire conştientă,
e dispărută încă, dar o reevaluare se impune în perpetuă şi durabilă în păcat? Cum explicăm indiferenţa
mod cert. crasă a membrilor noştri pentru rugăciune, pentru citirea
A te pocăi, în termenii contemporani, nu Bibliei sau chiar pentru simpla prezenţă la serviciile de cult,
este mare lucru. Pentru mulţi, pocăinţa implică ca să nu mai pomenim de o implicare semnificativă?
doar o schimbare a etichetei religioase. Dacă
până mai ieri cineva era membru practicant Pocăinţa subminată
sau nepracticant al unei confesiuni istorice, Pocăinţa este percepută în vremurile noastre în termeni
prin schimbarea membralităţii într-o biserică foarte vagi şi lipsiţi de radicalism. Lipsa dovezilor pocăinţei l-a
neoprotestantă, respectivul devine pocăit. intrigat şi pe Ioan Botezătorul (Luca 3). Oare de ce nu ne-ar
Omul, nesatisfăcut cu ce oferea climatul religios tulbura şi pe noi? Dacă „puii de năpârci” din vremea noastră
anterior, este convins că învăţătura pocăiţilor este sunt acceptaţi cu uşurinţă ca membri şi asiguraţi că viaţa lor
mult mai apropiată de revelaţia scripturală. Mai cu Dumnezeu este pe coordonate bune, asta înseamnă că nici
mult, consideră că adoptarea acestei învăţături măcar noi, liderii, nu mai ştim să cântărim experienţa religioasă,
îi asigură şi o mai mare certitudine în privinţa măcar la nivelul la care o făcea profetul pustiei. Ori, sinceri să
eternităţii. Şi atunci, schimbarea macazului se fim, pocăinţa implică mult mai mult decât se mai solicită astăzi.
face cu destul de multă uşurinţă, eventual cu Dacă teologul german Dietrich Bonhoeffer insista, în secolul
câteva „zgârieturi!” din partea celor care au fost trecut, că nu putem accepta noţiunea de har ieftin sau de credinţă
coreligionarii respectivului. Însă efectele în viaţa comodă, de ce noi, astăzi, am îndulci sau suprasimplifica
spirituală a celor pocăiţi în asemenea manieră Evanghelia? Să nu mă înţelegeţi greşit! Eu nu spun că nu se
sunt subţiri sau inexistente. mai propovăduieşte pocăinţa în mediul evanghelic românesc, ci
Ce să mai vorbim de cei cu o moştenire doar că este promovată o pocăinţă lipsită de valenţe scripturale
evanghelică? Pocăinţa copiilor din familii cu sau neconformă cu exigenţele divine!
tradiţie neoprotestantă este uneori atât de
14
De fapt, influenţa este una subtilă şi de natură
inconsistentă încât trece efectiv neobservată. doctrinară. Cunosc existenţa opiniilor unor reputaţi teologi care
au catalogat pocăinţa doar ca o schimbare a minţii, fără ţărână presărată pe cap. Probabil ne vine să râdem
părere de rău sau întoarcere de la păcat. Lewis Sperry de asemenea gesturi. Le cotăm drept prea deplasate,
Chafer şi Zane C. Hodges au opinat că pocăinţa nu prea dure. Dar ar trebui să plângem. Să plângem lipsa
este necesară pentru mântuire, ci doar credinţa. Aceşti noastră de sensibilitate la păcat.
învăţaţi au considerat că încercarea de a te pocăi ar Atât de împietriţi suntem încât nici nu mai vedem
reprezenta o îmbunare a lui Dumnezeu prin strădanii necesar să vărsăm lacrimi. Convertirile inconsistente,
proprii şi de aceea au respins pocăinţa în termenii unei acompaniate de explicaţii seci precum: „Nu trebuie să
renunţări la păcat, catalogând-o drept mântuire prin simţi nimic; Nu trebuie să te bazezi pe sentimente”, fac
fapte. A-L primi pe Hristos doar ca Mântuitor ca urmare din bisericile noastre o adunătură de oameni insensibili
a unui exerciţiu mental, fundamentat pe credinţa în la propriul păcat. Este adevărat că nu ne fundamentăm
adevărul revelat este, un pas obligatoriu, spun ei, dar siguranţa pe lacrimile pocăinţei, dar nici nu anulăm
a-L primi şi ca Domn, reprezintă, o opţiune. plânsul pentru păcat. Petru a plâns cu amar când a
În acest punct sunt de acord cu John MacArthur, realizat ce a înfăptuit. Psalmistul spunea că îl doare
care susţinea că mântuirea nu este posibilă fără domnia de păcatul lui (Psalmul 38:18). Unii, de durere, şi-au
lui Hristos. De fapt, ca să crezi în Hristos, mai întâi sfâşiat chiar hainele. Ştiu că asemenea stări nu sunt
trebuie să realizezi starea deplorabilă în care te găseşti, în armonie cu ordinea, pioşenia şi chiar rigiditatea din
să deteşti acea stare şi să faci ceva pentru a o elimina. unele biserici, dar vă reamintesc faptul că marile treziri
Pocăinţa faţă de Dumnezeu precede credinţa în au început prin pocăinţă. Atât de mari erau strigătele
lucrarea lui Hristos (Fapte 20:21). Recunoaşterea, oamenilor după Dumnezeu încât se auzeau de la mari
regretarea şi renunţarea la păcat se plasează în mod distanţe. Astăzi, dacă suntem prea mândri ca să ne
logic înaintea credinţei în Cel care aduce remediul pocăim, nu vom înregistra nici rezultatele spirituale la
pentru păcat. Iar fără o pocăinţă veritabilă nu se care visăm! Ne este ruşine de oameni, ne este ruşine
poate vorbi de o credinţă mântuitoare. Dacă un om nu cu păcatul nostru şi de aceea îl mascăm. Dar vine o zi
conştientizează realmente că este un păcătos incurabil, când ceea ce am făcut la întuneric se va vesti de pe
nu va căuta cu disperare o soluţie mântuitoare. O inimă acoperişul caselor! Mai bine le scoatem astăzi la lumină
este pregătită să creadă doar dacă în prealabil s-a printr-o pocăinţă concretă şi sfâşietoare.
pocăit aşa cum trebuie. Nu se grăbeşte nimeni să se
dea pe mâna medicilor chirurgi dacă nu a realizat că Pocăinţa validată
boala respectivă este gravă. Nimeni nu repară o maşină Am analizat ani la rând modul în care se
dacă nu constată în prealabil o defecţiune. Nimeni nu convertesc diverşi oameni. Sunt sigur că au făcut-o şi
face curăţenie dacă nu observă mai întâi mizeria. Nu alţii. Constatarea mea este că se înregistrează uneori
are sens să crezi şi să accepţi soluţia cerului dacă nu te doar un uşor regret, manifestat poate prin niscaiva
vezi un păcătos. lacrimi. Dar o exprimare reală a pocăinţei se face
prin renunţare, nu doar prin remuşcare. Cain, Esau şi
Pocăinţa concretizată Iuda s-au căit, dar nu s-au pocăit. A fost doar o agonie
Pocăinţa corectă este cea care zdrobeşte a disperării care nu s-a finalizat într-o îndreptare a
pretenţiile umane. Dacă nu vezi păcatul din viaţa ta situaţiei. A fost, în termeni paulini, o întristare a lumii
la fel de negru precum îl vede Dumnezeu, dacă mai care nu duce la pocăinţă (2 Corinteni 7:10). „Cine
consideri că ai anumite merite, că eşti cineva, că ai o îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le
reputaţie religioasă, atunci pocăinţa nu s-a produs în mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbe
măsura necesară în viaţa ta! Sunt consternat când 28:13). Cocoloşirea unor practici, menţinerea lor, arată
aud prin biserici rugăciuni de genul: „Doamne, dacă că mulţi încă nu au rupt-o cu păcatul, nu au fugit de
te-am întristat cu ceva, te rog frumos să mă ierţi”. stricăciunea care este în lume şi că nu şi-au răstignit
Această generalizare indică o inimă lipsită de dorinţa firea pământească cu patimile şi poftele ei.
unei pocăinţe autentice. Pocăinţa se exprimă specific, Efesenii ne dau o lecţie zdrobitoare prin faptul
nominal. Enumerarea păcatelor, identificarea lor că au ars cărţile de vrăjitorie care valorau enorm (Fapte
precisă, exprimarea lor concretă arată că eşti convins 19:18-20). O inimă lipită de idolii de odinioară este o
pe deplin că acele stări, atitudini sau fapte l-au întristat inimă nepocăită. Ca să-l dau ca exemplu pozitiv şi pe
pe Dumnezeu şi că te doare şi pe tine de ele. Zacheu, el a fost atât de marcat de puritatea lui Hristos
Iar dacă este să mai continuăm radiografierea încât a fost dispus să dea jumătatea din averea sa
întoarcerii la Dumnezeu, ea se manifestă întotdeauna săracilor şi să restituie împătrit celor nedreptăţiţi (Luca
prin durere sufletească. Termenii ebraici care 19:1-10). Cât ne-a costat pe noi pocăinţa? Cât te-a
desemnează pocăinţa de traduc prin a geme sau costat pe tine? Ţi-ai asumat consecinţele trăirii tale
a gâfâi. Colegul de rugăciune al fariseului arogant în neascultare? Ţi-ai reparat relaţiile? Ţi-ai reglat
se bătea cu pumnul în piept şi invoca mila divină, conturile? Sau eşti atât de iubitor de tine însuţi
iar femeia păcătoasă avea lacrimi suficiente ca să încât eşti dispus să faci orice doar pentru a-ţi apăra
ude picioarele Mântuitorului. Ce să spunem de zilele imaginea? Ai aruncat sticlele cu băutura care te-a
noastre? Batistele au cam ieşit din uz, făcând excepţie robit? Ai eliminat cărţile care te-au întunecat? Ai
perioadele în care oamenii mai contactează vreo gripă. decis ferm să nu mai vizionezi ceea ce te seducea
Ca să nu mai spunem că pocăinţa în termeni iudaici odinioară? Ai recunoscut ilegalităţile din afacerile
era asociată pe lângă plâns, cu post, cenuşă, saci şi
(continuarea în pagina 16) 15
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

(continuarea din pagina 15) (continuarea din pagina 9)

idol atria
Pocăinţa
...la control În
c reştin ism
tale? Ai renunţat la garderoba din trecut prin care
te etalai şi aţâţai pe alţii? Ai distrus orice ingredient
de păgânătate din viaţa ta? Fără a fi făcut acestea şi Cea mai mare putere idolatră este construită
multe altele, pocăinţa cuiva este de doi bani. prin deformarea imaginii Mariei şi a rolului ei,
Un aspect final, este acela că pocăinţa fecioara şi mama Domnului Hristos şi a patru băieţi şi
trebuie să culmineze cu o experienţă conştientă a cel puţin două fete (Matei 13:55-56). Căci expresia de
prezenţei lui Dumnezeu. Lipsa bucuriei mântuirii, „binecuvântată între femei” (Luca 1:28) au purtat-o şi
absenţa dorinţei după rugăciune, inexistenţa vieţii alte eroine din V. T. (Judecătorii 5:24; 1 Samuel 25:33).
îmbelşugate din Hristos trebuie să ne dea serios De-a lungul istoriei „sfânta fecioară” (zeiţa mamă) – un
de gândit. Noi nu ne bazăm siguranţa mântuirii pe împrumut foarte evident din păgânătate (Astarteea, Iştar)
faptul că ne-am pocăit, ci pe experienţa concretă cu a fost socotită pururi fecioară, imaculată, până când în
Dumnezeu care derivă din pocăinţă. Dacă pocăinţa anul 1951 papa Pius al VII-lea a proclamat înălţarea ei
este aspectul negativ al convertirii, credinţa fiind la cer. Astfel s-a ajuns ca în creştinătate Maria să deţină
aspectul pozitiv al acesteia, atunci convertirea supremaţia absolută, în special în Biserica Catolică.
trebuie să se consume într-o experimentare a Dar şi în Biserica Ortodoxă există psaltire falsificată în
mântuirii la modul cel mai evident posibil. Doar o care numele divin Dumnezeu, Domnul sunt înlocuite cu
presupunere vagă a unei pocăinţe şi asumarea unei al „Fecioarei născătoare de Dumnezeu” - teotokos.
credinţe intelectuale cu care se laudă chiar şi credinţele În încheierea acestei dezbateri restrânse,
tradiţionale, ca să nu spun că şi dracii şi-o revendică, nu menţionez că abaterile primare pe care s-a clădit
ne garantează un start bun în relaţia cu Dumnezeu. Dar de-a lungul secolelor au fost date de supraaprecieri
pocăinţa autentică, acompaniată de credinţă sinceră, după modelele păgâne, religioase sau laice şi de
conduce la o percepere incontestabilă a prezenţei câştiguri materiale şi financiare ale bisericilor şi
Duhului Sfânt. Aşadar, pocăinţa produce sau cauzează în special a clerului. Un fapt negativ, a fost tolerarea
iniţierea în creştinism. Pocăinţa este primul pas spre sau acceptarea parţială a lor chiar din partea unor
Dumnezeu. Fără de ea, nici măcar nu s-a pus temelia oameni socotiţi de valoare, ca Augustin sau alţii. Fapt
vieţii spirituale. repetabil şi astăzi, când fondul charismatic reuneşte
Pocăinţa, conform relatărilor biblice, trebuie să într-un mod fără precedent, dar ca un precedent foarte
fie urmată de revărsarea perceptibilă a darului Duhului periculos, mişcarea penticostală în deviaţia ei ulterioară
lui Dumnezeu. Prin aceasta, creştinii din biserica şi aducerea pe aceeaşi undă a unor mase largi din
primară au constatat că Dumnezeu a dat şi respectivilor Biserica Catolică, dar care nu se dezic deloc de idolatria
pocăinţa ca să aibă viaţa! (Fapte 11:18). Pocăinţa nu lor. Aceste stări, sunt un declin foarte tentant, dar care
s-a produs la modul plenar, dacă nu a adus după sine o se va dovedi falimentar, căci îi va reuni pe toţi cei care,
confirmare divină. Validarea pocăinţei o face Dumnezeu deşi se numesc creştini, prin împrumutul idolatru păgân,
şi nu oamenii. Noi putem doar să punctăm modul în care ce îşi are originea în babilonul antic, într-un apogeu
oamenii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu. Replica apocaliptic ce-şi va primi odată condamnarea, atât din
divină pentru pocăinţa cuiva este însă observată şi partea umanităţii, pe care a înşelat-o milenii la rând, cât
de noi. De aceea, o evaluare a pocăinţei este absolut şi din partea lui Dumnezeu, pe care L-a substituit cu un
indispensabilă. Chiar dacă este un adevăr care ţine de fond demonic.
debut şi unii ar fi preferat să se fi discutat despre aspecte De aceea este nevoie, din nou, ca unii să se
profunde ale vieţii creştine, consider că fără un început întoarcă de la idoli „încreştinaţi” (de la Moş Crăciun la
bun, nu are sens să abordăm chestiuni mai avansate. Isus Hristos) aşa ca în 1 Tesaloniceni 1:9. Iar ceilalţi să
De aceea, vă îndemn cu toată dragostea, verificaţi-vă înţeleagă ce scrie apostolul în încheierea epistolei sale:
pocăinţa. Dacă nu aţi început bine, tot ceea ce s-a zidit „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli (1 Ioan 5:21).
ulterior se va nărui. Dar sper din toată inima, ca măcar
cineva să-şi măsoare întoarcerea la Dumnezeu după
standardele biblice şi nicidecum după cele ale vremii. Iosif Anca

16 Daniel Grigoriciuc
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Pentru sănătatea ta !
„Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne” (Proverbe 23:20)

A fi printre cei ce consumă băuturi alcoolice şi/ Bucură-te de compania sfinţilor, invită-i la mesele tale
sau se alimentează în exces, de regulă, presupune şi du-te la adunările lor, căci acolo se bucură şi sufletul
participarea la sărbătorile şi serbările lumii acesteia, şi trupul. Fii o gazdă înţeleaptă, oferindu-le celor ce
ceea ce implică cu siguranţă şi alte păcate mai grave. stau la masa ta o mâncare cu adevărat „bună”, după
Dar aceste stări pot fi o ispită şi chiar o practică la Biblie şi cu discuţii din Biblie, ca să fie o hrană completă
mesele „de dragoste” ale părtăşiei frăţeşti sau la nivelul şi o sănătate deplină. Iar când eşti în vizită la alţii,
familiei şi al rudelor. Aşadar, interdicţia sau sfatul (cum mulţumeşte-le pentru ospitalitate şi bunăvoinţă, dar
vreţi să-l luaţi) „nu”, trebuie tratat cu atenţie, pentru că selectează ceea ce este sănătos, căci alimentele sunt
trăim între oameni ca oameni; însetăm şi flămânzim ca medicamentele, nu se iau decât după reţetă. Dacă
cu toţii. Există multe învăţături în domeniul alimentar ar fi foamete, subiectul n-ar mai fi necesar, căci nimeni
în cărţile Bibliei, de la pomul înterzis la pomul ascuns n-ar mai avea cu ce se îmbuiba, cele afirmate se referă
(pomul vieţii). Ferice de cel ce învaţă de la Domnul cum la condiţiile prezente.
trebuie să stea la masă! Domnul ne învaţă să ne rugăm şi pentru „pâinea
Prima grijă şi părtăşie ce trebuie contactată este cu cea de toate zilele”. Expresia pâine în ebraică - ohel
Domnul. Cu El chiar în sărăcie şi singurătate te saturi şi este sinonimă cu hrană, căci pâinea era alimentul lor
te bucuri. Dumnezeu este interesat să-ţi hrănească mai de bază. Creatorul a pregătit o diversitate de alimente
întâi sufletul, apoi cu siguranţă îţi va oferi ceea ce este mai prin legumele şi fructele din natură, dând libertatea şi
sănătos pentru trup, fără să declanşeze un conflict între pentru consumarea directă sau prin prelucrare a altor
entităţile structurale ale fiinţei umane. alimente de natură animală. Mulţumeşte-te cu ceea
A „nu fi printre cei ce beau vin şi se îmbuibează ce ai, consumă totul cu măsură, ca să nu ajungi
cu carne”, este echivalent cu a „fii printre cei ce gustă cu să-ţi spună medicul ce ai voie şi ce nu ai voie să
înţelepciune din Domnul şi servesc zilnic mana lui spirituală mănânci. Ascultă de Biblie, care recomandă chibzuinţa
– Cuvântul dătător de viaţă”. Aşadar e bine să stai la şi cumpătarea în toate, având în vedere şi efectele
masa curată a Domnului, hrănindu-ţi mai întâi sufletul, stărilor de exces. Domnul Isus a zis: „Luaţi seama la
din cele servite de slujitorii Domnului la slujbele sfinte, voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu
sau servindu-te singur din resursele disponibile. imbuibare de mâncare şi băutură... şi astfel ziua aceea
„Înghite” Cuvântul „mestecându-l” prin aprofundare şi să vină fără veste asupra voastră” (Luca 22:34).
meditare! Cuvântul este lapte pentru noii convertiţi şi Fii atent, căci carnea şi vinul (împreună sau
hrană tare pentru cei maturi (Evrei 5:12-14). Foloseşte separat) sunt vinovate de multe rele. Nu degeaba
drept băutură o cântare sau o poezie. Degustă-le cu Pavel a scris despre ele, ceea ce ar putea fi un scurt
rugăciune şi tot ea să-ţi fie deliciu. comentariu la Proverbe 23:20 şi bineînţeles o învăţătură
Alege bine compania de la fiecare masă, căci apostolică: „Bine este să nu mănânci carne şi să nu bei
pe lângă meniu, orice părtăşie presupune discuţii vin...” (Romani 14:21).
şi influenţe care pot să-ţi facă bine sau rău. Adu-ţi Dacă vrei să stai în viaţa veşnică la masă cu
aminte de fiul risipitor care şi-a cheltuit toţi banii în medii Domnul, fii atent cum şi cu cine stai la masă în viaţa
imorale şi a ajuns într-o companie ingrată şi nemiloasă. acesta!
Iosif Anca

„Cele mai mari victorii spirituale sunt câştigate în genunchi şi cu stomacurile goale”
„Perioadele noastre de post şi rugăciune la Casa Domnului au fost zile măreţe; niciodată nu a fost mai largă
poarta cerului, niciodată inimile noastre nu au fost mai aproape de slava lui Dumnezeu”. (Spurgeon)
„Motivul pentru care mulţi nu trăiesc în puterea mântuirii lor este că există prea mult somn, prea multă carne şi
băutură şi prea puţin post şi lepădare de sine”. (William Bramwel)

17
Istorie
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au
povestit părinţii noştri, nu vom
ascunde de copiii lor;... pentru
ca aceştia să-şi pună
încrederea în Dumnezeu”.
(Psalmul 78:3-4,7)

Secolul XIX
„secolul protestanţilor”. Anul 200: la şase generaţii după Christos 3,5% din
• Misionarii protestanţi au plecat spre cele patru populaţia lumii este creştină (68% din afara rasei albe).
colţuri ale lumii, răspândind credinţa creştină şi înfiinţând 32% din populaţia lumii este evenghelizată. Biblia este
biserici. Aceste lucruri au fost susţinute de eforturi tradusă în 7 limbi. Totalul creştinilor martirizaţi s-a ridicat
coordonate în organizaţii misionare protestante dintre care la 80000 (o rată de 48 de martiri pe an).
amintim: „Societatea pentru răspândirea Bibliei în Anglia Anul 400. La 12 generaţii după Christos, lumea
şi străinătate”, „Societatea pentru răspândirea Bibliei în este încreştinată în proporţie de 18,6% (64% fiind în
America”, şi „Uniunea Şcolilor Duminicale”. continuare în afara rasei albe). 39% din populaţia lumii
• În America, apar mişcări religioase deviate din creştinism: este evanghelizată. Biblia este tradusă în 11 limbi.
Mormonii, Martorii lui Iehova şi „Ştiinţa creştină”. Numărul total al martirilor a crescut la 1.950.000 (rata în
• Continuă înfruntarea pe arena ideilor. Apar noi acest secol a fost de 5.310 pe an).
filozofii, care atacă punctul de vedere creştin despre istorie Anul 600. La 19 generaţii după Christos lumea este
şi viaţă: evoluţionismul lui Darwin, comunismul lui Marx, încreştinată în proporţie de 24% (59% din afara rasei albe).
psihologia lui Freud. „Criticismul înalt” german contestă 39% din populaţia lumii este evanghelizată. Biblia este
validitatea şi autenticitatea istorică a Bibliei. tradusă în 14 limbi. Totalul martirilor ajunge la 2700000
• În timp ce catolicismul şi ortodoxia stagnează, cu o rată medie de 1000 de martiri pe an.
protestantismul avansează vijelios. Predicatori renumiţi, printr- Anul 800. La 26 de generaţii după Christos, 22,5%
un extraordinar dar oratoric, adună în jur mulţimi impresionante. din populaţia lumii este încreştinată (51% din afara rasei
Charles Finney iniţiază adunări de „trezire spirituală” în care albe), 31% din populaţia lumii este evanghelizată. Biblia
convertirile sunt însoţite de „rededicări ale creştinilor”. este tradusă în 15 limbi. Numărul martirilor ajunge la
• Predicatorul Dwight L. Moody şi solistul Ira Sankey 3300000 cu o rată de 3100 pe an.
ţin uriaşe adunări publice pe ambele maluri ale Atlanticului. Anul 1.000. La 32 de generaţii după Christos, lumea
Charles Spungeon predică în faţa unui auditoriu de peste este încreştinată în proporţie de 18,7 % (61% fiind albi.
12.000 de oameni în „Tabernacolul” din Londra. 25% din populaţia lumii este evanghelizată. Biblia este
• Filonul trezirilor spirituale creştine produce un torent tradusă în 17 limbi. Totalul martirilor din era creştină ajunge
de imnuri noi, traduse şi răspândite în toată lumea. cifra de 4.200.000 (o rată de 3.200 pe an).
• David Livingstone şi alţii deschid noi căi pentru Anul 1200. La 39 de generaţii după Christos, lumea
răspândirea creştinismului în Africa. Hudson Taylor este încreştinată în proporţie de 19,4% (64,3 fiind albi).
misionează cu mare succes în China interioară. 26% din populaţia lumii este evanghelizată. Biblia este
• Sub presiunea trezirilor religioase protestante, Papa tradusă în 22 de limbi.
Pius al IX-lea condamnă public liberalismul, socialismul şi Anul 1400. La 46 de generaţii după Christos, lumea
raţionalismul care reduseseră la nişte simple dărâmături este încreştinată în proporţie de 24% (75% fiind albi). 27%
structurile şi instituţiile catolice europene. Din prea mult din populaţia lumii este evanghelizată. Biblia este tradusă
zel însă şi ca să sublinieze contrastul dogmatic cu „ereticii” în 30 de limbi.
protestanţi, Papa proclamă naşterea imaculată a Mariei. Anul 1600. La 52 de generaţii după Christos, lumea
Pentru a răspunde criticismului protestant, primul sinod al este încreştinată în proporţie de 18,9% (86% fiind albi).
Vaticanului proclamă „infailibilitatea papală” (1870). Lumea este evanghelizată în proporţie de 23%. Biblia este
Anul 100: la două generaţii după Christos 0,6% din tradusă în 36 de limbi.
populaţia lumii este creştină (70% din afara rasei albe). 28% Anul 1800. La 59 de generaţii după Christos, lumea
din populaţia lumii este evenghelizată. Biblia este tradusă este încreştinată în proporţie de 23,1% (86,5% fiind albi).
deja în 6 limbi. Un număr aproximativ de 25000 de creştini Lumea este evanghelizată în proporţie de 27,2%. Biblia
au murit ca martiri (o rată de 37 de martiri pe an). este tradusă în 67 de limbi.

Anul 1.900. La 62 de generaţii după Christos, lumea este încreştinată în proporţie de 34,4% (81% fiind
albi). Lumea este evanghelizată în proporţie de 51,3%. Biblia este tradusă în 537 de limbi.
Extras din
„Identitate creştină în istorie”

18 Daniel Brânzei
La grădina zoologică
M-am învăţat să cer în toate consimţământul lui amenajarea de noi spaţii pentru animale şi mi-a cerut jar
Dumnezeu pentru ceea ce doream să fac. De aceea când pentru a face foc, pentru că era foarte frig. M-am dus să
voiam să-mi fac o casă, deşi eram de meserie constructor, iau foc dintr-o sobă-cuptor ce încălzea spaţiul unde leoaica
m-am gândit de mai multe ori, dacă este vremea potrivită avea patru pui mici, dar nu am închis uşa cu zăvorul.
căci nu aveam timpul necesar, fiindcă lucram în fiecare zi. Leoaica a împins uşa şi a ieşit în parc, ceea ce afăcut ca
Dar într-o noapte am visat că eram la grădina zoologică, toată lumea să încremenească. Eu dându-mi seama de
având în mână o lanternă specială a cărei lumină putea situaţie, m-am rugat Domnului, care mi-a dat îndemn să
să primească o intensitate foarte mare, dacă era nevoie. iau un pui de leu, să ies afară şi să chem leoaica înapoi.
Acolo era un uriaş periculos, închis într-o cuşcă cu gratii Mintea însă îmi spunea că e riscant şi pot să fiu sfâşiat
cu un copil al lui ce nu era agresiv. Uriaşul a zis copilului: de ea pentru răpirea puiului. Mie însă mi-a dispărut orice
„Ia-te după el, pentru că ne tulbură mintea”, dar eu am sentiment de frică şi am ieşit afară, iar leoaica auzindu-mă
îndreptat lumina lanternei în ochii uriaşului şi a copilului, din câteva salturi a parcurs înapoi aproximativ douăzeci
ceea ce i-a făcut inofensivi. şi cinci de metri, a venit la mine şi şi-a mirosit puiul. Apoi
Fiind marcat de vis am întrebat pe un administrator s-a îndreptat spre ţarcul unde erau doi cerbi şi o ciută. Am
de la grădina zoologică despre cele de acolo, iar el mi-a chemat-o din nou, a venit la mine şi am intrat cu ea înăuntru.
propus să mă angajez ca îngrijitor, pe un post vacant. Am mângăiat-o pe spate, de la cap la coadă, am lăsat-o
Auzind că se lucrează în ture şi am cinsprezece zile libere cu puii şi am ieşit. Ea s-a îndreptat spre uşă şi mi-a prins
pe lună, mi-am dat seama că e serviciul de care am nevoie mâna în gura ei, dar apoi a lăsat-o. După ce am ieşit afară,
pentru a lucra la casă. Am reuşit cu greu să mă angajez, puterea aceea miraculoasă „m-a părăsit” şi am început să
căci directorul m-a respins de două ori, pe motiv că eu tremur. Imediat a venit şeful şi aflând cele petrecute mi-a
sunt constructor şi trebuie să termin casele la nişte şefi ceru să spun (dacă va afla primarul) că a ieşit numai un
din zonă. În sfârşit, motivând că sunt bolnav cu inima, s-a pui. Eu nu am acceptat ca după o aşa izbăvire să mint
putut rezolva şi mi-am schimbat astfel serviciul. şi să ascund îndurarea Domnului faţă de mine. Am spus
După vreun an de la angajare, în timp ce mă adevărul, ceea ce a făcut ca amenzile să fie anulate şi
obişnuisem cu animalele, mă gândeam la vis şi la eu să fiu premiat cu opt sute lei. Mai menţionez că puţin
cele scrise în Biblie, că omul poate fi în pace cu fiarele înainte de acest eveniment, şeful aştepta o amantă din
pământului, fiind stăpân peste ele. Odată a venit directorul altă parte a ţării, dar el a fost trimis de urgenţă la Bucureşti
cu primarul şi când m-au văzut cum intram la lupi şi la urşi, şi mi-a cerut să o duc la sora lui. Acea femeie, nu a vrut
iar ei stăteau în partea cealaltă până eu făceam întreţinerea să mai deranjeze o familie ce nu o cunoştea şi a rămas
spaţiilor, m-au certat spunându-mi de instructajul normelor acolo, încercând să mă ispitească. Evident că nu am dat
de siguranţă ale animalelor de pradă. Le-am arătat că voie la nicio provocare, iar apoi i-am spus şefului: „Cum
multe spaţii nu erau prevăzute cu dispozitive sigure în faţa m-ar fi sprijinit Dumnezeu în ziua încercării, dacă nu aş fi
puterii ursului. fost curat la sufet?”
După o vreme primarul a amendat pe toţi angajaţii Problema acum era alta. Voiam să plec de la acest
cu sume între trei şi opt sute lei. În acest timp, într-o zi loc de muncă, fiindcă îmi terminasem casa şi să lucrez în
când stăteam pe pat, aşteptând să plec la servici, am avut construcţii, dar primarul după ce a dat pe unii afară mi-a
o vedenie ce s-a repetat, în care mă vedeam pe mine cu spus că eu de aici voi ieşi la pensie. Dar Dumnezeu a
haina sfâşiată în partea stângă. Schimbul acela a decurs lucrat printr-o stare de lucruri cu un nou şef şi am plecat
normal până dimineaţa. Dar în timp făceam curat la leoaică de acolo cu toată împotrivirea primarului. Doar pentru atât
în camera de zi, a venit unul din oamenii ce lucrau pentru a îngăduit Dumnezeu să fiu acolo.
I. B.

Întrebări
1. Cum pot familiile creştine să reducă efectele educaţiei greşite (evoluţie, ocultism, hedonism,
materialism, ateism)? Ce poate face Biserica ca educaţia să aibă un caracter mai sacru?
2. Ce relaţii de colaborare materială se pot stabili între creştinii din diferite domenii de
activitate? Ce efecte spirituale pot apărea?
3. Ce principii de acţiune ale familiilor şi adunării pot contribui la realizarea unor căsătorii
sănătoase? Ce elemente negative pot interveni?
BĂTRÂNEŢE
Unele vieţi se aseamănă cu acele flori care înfloresc
şi răspândesc parfumul lor spre înserare.
Ghioceii de la tâmple vestesc primăvara unei alte vieţi.
Dacă tot „ai trecut peste deal” de ce nu te bucuri de panoramă?
Este mai bine să fii „peste deal”, decât sub el!
Bătrâneţea începe atunci când crezi că poţi face toate lucrurile
ca şi în tinereţe, dar le laşi întotdeauna pe mâine...
Când prietenii încep să-ţi spună ce tânăr arăţi, să ştii ca aceasta
este un compliment pentru unul care NU MAI ESTE tânăr!
Patruzeci este vârsta bătrâneţii pentru cei tineri,
cincizeci este vârsta tinereţii pentru cei bătrâni. (Victor Hugo)
Nu te plânge că ai ajuns la bătrâneţe. Multora li s-a refuzat acest privilegiu.
Pregătirea pentru bătrâneţe trebuie să înceapă în adolescenţă.
Dacă ai trăit fără rost până la 65 de ani, nu ţi se va umple viaţa
de sens numai pentru că ai ieşit la pensie!
Când nu mai ai dreptul să te numeri printre cei tineri,
aceştia ţi se par dintr-o dată foarte necugetaţi.
Cârcotaşilor batrâni trebuie să li se spună că printre lucrurile
care nu mai sunt „ca pe vremuri”, se numără şi ei înşişi.
Lucrurile ar fi mult mai bune dacă oamenii bătrâni
ar fi preţuiţi tot atât de mult ca şi mobila veche.
Mulţi consideră bătrâneţea un fel de boală de care nu scapă nimeni.
Eu prefer să consider tinereţea o boala din care ne revenim
de îndată ce ajungem la bătrâneţe.
Un tânăr bătrân va fi un batrân tânăr. (Benjamin Franklin)
La tinereţe, zilele sunt scurte şi anii lungi; la bătrâneţe, anii sunt scurţi şi zilele lungi.
Respectă-i pe cei în vârstă, gândindu-te că în curând vei fi şi tu unul dintre ei.
Cel mai greu lucru la bătrâneţe este că trebuie să asculţi de copiii tăi.
Rugăciune anonimă
„Doamne, Tu ştii mai bine chiar şi decât mine că am început să îmbătrânesc.
Te rog, fereşte-mă să devin prea plicticos în vorbire,
crezând că eu am soluţia cea mai bună pentru toate problemele din toate discuţiile.
Nu mă lăsa să cred că este datoria mea să mă amestec în toate situaţiile tuturor cunoscuţilor.
Învaţă-mă sfânta lecţie că s-ar putea să mă mai înşel şi eu.
Fă-mă înţelept, dar nu acru; săritor, dar nu dominant; demn, dar nu arogant, căci aş vrea,
Doamne, să-mi poţi păstra măcar câţiva prieteni până la capăt”.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080