You are on page 1of 20

Solia vânturilor Cuprins

Pe’ntinsuri, solii toamnei cutreieră pe rând:
Au smuls din vii elanul şi verdele plăpând,
Dar ţintele reale-s stegarii turmei mici,…
Sunt primii din lunete vizaţi ca inamici.

Apoi, năprasnic suflă spre tabăra de fii,
3 Editorial
Părtăşia frăţească – Editorii
Nori infestaţi de ciumă cu patimi şi urgii,
Se prind uniţi în jafuri, stingând făclii de cânt
Lăsând loc nopţii sure, ce vine cu avânt.
4 Închinători în duh şi-n adevăr

Au jefuit lumina cetăţilor din munţi – Caracterul creştinului (partea a II-a) – Simion
Averi de’ncălţăminte, de haine şi virtuţi, Buzduga
Au jefuit străjerii de privegheri şi dor
Şirag de stele sacre a stins din viitor. 6 Principii sfinte

Au smuls surâsul dulce din multe pietre vii, Crăciunul, Pomul de Crăciun şi Moş Crăciun
Au înghiţit albastrul din suflet şi tării, – Iosif Anca
Au alungat şi norii bogaţi în ploi târzii 8 Doctrine biblice
Şi-au troienit în urmă cu fumuri cenuşii.
Cina Domnului - Nicolae Cozma

Prea parcă plâng azi crinii, cu aplecate frunţi,
Că roua nu-i mai udă şi-s veştezi tot mai mulţi,
Prea au suflat cu sete în clocotul cu zel
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Glacialii soli de toamnă, făcându-l căldicel. Scrisoarea a XXIII-a – Zaharia Bica

Dar voi, ce azi în vie lucraţi cu dor nespus,
Voi, cetăţeni ai Ţării, fiţi tari, vine Isus! 12 Familia, cuibul credinţei
Acesta e preludiul cumplitului necaz, Privind printr-o sticlă fumurie – Debi Pearl
Nu disperaţi, ’nainte! Vă ţineţi duhul treaz!

Oricât ar trece solii, oricâţi au fost,…s-au dus; 14 Statutul moral şi spiritual al creştinului
Văzându-i cum se-ncruntă, strigaţi: „Vine Isus!” Lucrează şi acum taina fărădelegii? - Nelu
Vă-ncingeţi cu-adevărul, sus sfintele făclii! Popa
Că vine, se aude, Isus din veşnicii.

Simion Buzduga
16 Statutul moral şi spiritual al creştinului
Păcatul imputat - Iosif Birău

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din
18 Înţelepciune pentru înţelepţi

donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do- Ordinea înţeleaptă a lucrurilor - Iosif Anca
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: 19 Experienţe
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ Slujirea în credinţă a părinţilor noştri – I. B.
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
tivitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Părtăşia frăţească
Se povesteşte că într-un sat aflat la o răscruce computerelor, în special pentru cei conectaţi la internet,
de drumuri, un ţăran a descoperit o comoară. El era se potrivesc de minune cu evoluţia părtăşiilor frăţeşti din
văduv şi nu avea copii. Banii erau foarte mulţi şi el România postdecembristă. Cutremurul ce a unit satul
i-a dat primarului, ca să îi împartă cu ceilalţi oameni din poveste se poate compara cu criza şi alte necazuri
din sat. Astfel peste noapte, satul cu oameni modeşti pe care le îngăduie Stăpânul, cu scupul să ne readucă
se transformase într-un sat cu oameni bogaţi. Ca să la biserică, în părtăşie cu El şi cu frăţietatea.
cheltuiască banii, ei au început să cumpere tot felul de Potrivit relatării biblice, ucenicii Domnului:
lucruri şi multe din ele nici măcar nu le trebuiau. Cel mai „stăruiau în... în legătura frăţească” (Fapte 2:42);
lacom dintre ei era primarul. Se dusese vorba că, în loc „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare
să împartă comoara în părţi egale fiecărei gospodării, el zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana, cu bucurie
îşi păstrase mult mai mult decât ar fi trebuit. Ca ceilalţi şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau
oameni să nu ştie ce strânsese în curte, primarul şi-a plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în
înconjurat-o cu ziduri înalte şi groase. Încetul cu încetul, fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” (Fapte
ceilalţi i-au urmat exemplul şi şi-au construit ziduri 2:46-47). Koinonia – părtăşia sfântă a credincioşilor
împrejurul curţilor. Le-au făcut înalte, ca ale primarului, în Hristos, este vitală dezvoltării bisericii; adunarea în
dar înguste, ca să nu dea prea mulţi bani pe materiale. Numele Domnului este condiţia sine-qua-non a vieţii
Satul semăna acum cu o cetate, cu un labirint de piatră. spirituale a fiecărui îndivid. Aceasta se realizează prin
Fiecare şi-a pus porţi pe care le incuia şi unii chiar au participarea regulată la adunare, cu excepţia celor care
angajat paznici din satele vecine. sunt în imposibilitatea fizică să fie prezenţi, dar şi prin
Când se mai întâlneau pe drum, oamenii nu mai părtăşiile de grup şi de familie: „doi sau trei ...”. Să nu
simţeau nevoia să vorbească unii cu alţii. Dădeau din se înşele însă cineva şi să creadă că întâlnirile bazate
cap, cu o politeţe falsă. Apoi au renunţat şi să se salute. pe distracţii, divertisment, festivităţi, serbări, sport sau
Nu mai vroiau să se cunoască între ei. Nu mai vroiau chiar şi numai recreere prin drumeţii, la care „programul
să ştie decât de averile lor. În loc să Îi mulţumească spiritual” este doar cât pătrunjel în supă se pot constitui
lui Dumnezeu, aşa cum făceau înainte şi pentru micile în adunări sfinte. Părtăşiile sfinte sunt oxigenul mediului
bucurii pe care le aveau, bărbaţii au renunţat să se mai de viaţă creştină, dar astfel de întâlniri sunt o încercare
roage. De Dumnezeu nu mai aveau nevoie şi treptat nereuşită de a menţine viaţa într-un înveliş de azot şi
tot mai mulţi nu mai mergeau la biserică. bioxid de carbon. Se moare precum în camerele de
Când oamenii au uitat să mai fie oameni, ceva gazare, dar iată că Domnul prin „cutremure” deschide
s-a întâmplat. A avut loc un mare cutremur. Pământul uşile spre viaţa adevărată şi veşnică.
a început să se clatine. Speriaţi, oamenii au ieşit cu Pentru a analiza împreună subiectul în discuţie,
toţi din închisorile lor. Le era teamă să nu fie îngropaţi vă propunem să meditaţi la cele scrise de ucenicul pe
de vii şi s-au adunat în curtea bisericii. Unii plângeau, care în iubea Domnul „Deci, ce am văzut şi am auzit,
alţii se rugau cu mâinile ridicate spre cer. Zidurile, ce aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie
păreau să ţină o veşnicie, se prăvăleau cu zgomot cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul
peste case. Parcă venise sfârşitul lumii.Dar nu era Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru
decât un cutremur, care s-a oprit la fel de brusc cum ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea pe care
începuse. Oamenii şi-au amintit cum, după un alt
cutremur, care avusese loc cu mulţi ani în urmă, s-au (continuarea în pagina 5)
ajutat unii pe alţii să îşi refacă gospodăriile. Şi-au adus
aminte câtă nevoie au să se ajute unii pe alţii la vreme
de necaz. Şi, timizi, cei ale căror case erau mai întregi
s-au oferit să îşi ajute vecinii. Fără averi şi fără
ziduri, comunitatea locală reînviase.
Cele prezentate mai sus,
prin fenomenul pasiunilor materiale,
care ne-a rarefiat şi izolat, la care

3
se adaugă efectele de acaparare a

„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Caracterul creştinului
(partea a II-a)
Pentru evaluarea caracterului creştin 2. Testul roadei
să urmărim trei teste, în care intră toţi cei De nenumărate ori Domnul Isus ne-a avertizat să fim atenţi cu cei care
care doresc să primească mântuirea. Cei vestesc Cuvântul, ne conduc, sau vin cu mesaj profetic. De ce? Pentru a nu fi
care promit salvarea doar prin simpla induşi în eroare. Care este motivaţia care îi animă, slava revine lui Dumnezeu
afirmaţie: „primeşte-L pe Hristos în inima sau o atrag ei înşişi? (Filipeni 1:15-20). Biblia conţine câteva criterii pentru a fi
ta”, fără să accepte domnia Lui, fără să-L indentificaţi: „...după roade îi veţi cunoaşte...” (Matei 7:15-20). Roada Duhului
urmeze prin învăţăturile sale expuse în este dovada indispensabilă a noi vieţi spirituale (Galateni 5:22-23). De aici
Predica de pe munte, se amăgesc pe ei şi rezultă propovăduirea sfinţirii: „... fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor,
pe cei cărora le vestesc această evanghelie să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea
ieftină. Urmarea Domnului presupune până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Corinteni 7:1); „Urmăriţi pacea cu toţi
pocăinţă, smerenie, lepădare de sine, şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Salvarea
răbdare, iubirea duşmanilor etc. sufletelor pierdute solicită efort înţelept (1 Corinteni 9:22-23), dar numai cu
condiţia apărării credinţei (Iuda 1:3), prin a mustra păcatul (Luca 3:18-20; Tit
1. Testul căii înguste 1:13), urând răul şi iubind neprihănirea ( Evrei 1:9)
Calea vieţii este strâmtă, iar relaţiile cu
semenii, cu cei nemântuiţi, cu Dumnezeu, 3. Testul încercărilor
cu lumea din jur, muzica, ţinuta, limbajul, Statornicia în crize materiale, spirituale sau în persecuţii este rezultatul
toate ne spun că într-adevăr sunt puţini pe însuşirii credincioşilor, a mesajului Predicii de pe munte. Dacă lumea îi
calea strâmtă, puţini care vor rămâne până consideră pe cei care aplică principiile Mântuitorului „depăşiţi”, El îi consideră
la sfârşit fideli învăţăturii Domnului şi care înţelepţi. Biruitorii în astfel de încercări, sunt cei ce şi-au pus fundamentul pe
vor primi viaţa veşnică. Mai este nevoie să Stânca învăţăturii sfinte care este Hristos. Accentul predicii cade pe „a face” şi
se arate că cei mai mulţi nu aleg aceste nu pe „a zice” (Matei 7:21-23). Măsura ascultării noastre este măsura ascultării
valori şi le aruncă peste bord, asemeni post de Domnul, măsura temerii şi respectului faţă de voia Lui.
creştinilor secularizaţi sau post apostolici. De ce este atât de important caracterul? În Apocalipsa 14:1 şi 22:4
Credinţa adevărată, nu numai că nu găsim pe frunţile celor răscumpăraţi scris Numele lui Dumnezeu şi numele
trebuie ajustată, modernizată după cultura Domnului Isus. În limba ebraică cuvântul „nume” mai înseamnă şi caracter.
vremii, după spiritul modernist, ci trebuie Caracterul este decisiv în mântuirea şi răspătirea oamenilor. Numele şi
apărată prin lupta spirituală a fiecărui caracterul lui Dumnezeu reprezintă împletirea atributelor morale într-o armonie
creştin, pentru că a fost dată „sfinţilor în care compasiunea, mila, blândeţea, bunătatea, iertarea îşi au corespondentul
o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3). în sfinţenie, adevăr şi dreptate. Caracterul Domnului Isus, arătat de profetul
Există deci îndatoriri sacre, în ce priveşte Isaia în capitolul 53, este redat şi în „fericirile” rostite şi trăite de Mântuitorul
neprihănirea şi mântuirea noastră. Testul (Matei 5:1-12), care azis: „...învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit
căii oricărui creştin este aşadar liberalismul cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29).Prezentând
sau conservatorismul pe care îl practică, caracterul Domnului, ca model pentru urmaşii Lui, un apostol prezent
test valabil şi pentru bisericile de la patimile Domnului (1 Petru 5:1) scrie: „Hristos a suferit
astăzi! pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe
urmele Lui. El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu
s-a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu
răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit,
nu ameninţa, ci Se supunea dreptului
Judecător” (1 Petru 2:21-23).
Dacă temperametul este latura dinamică
prin care o persoană este mai activă, sau mai

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
ascunsă, caracterul se poate testa în împrejurări dificile, dacă aplică sau nu cele (continuare din pagina 3)
mai nobile principii morale. Cel mai adesea caracterul este raportul la roada
Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea (însuşiri raportate la Dumnezeu şi
la semeni), îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine (însuşiri raportate Părtăşia
frăţească
la semeni), credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor (însuşiri raportate la
propria persoana la Dumnezeu şi la semeni).
În afară de cele enunţate mai sus, în scrierile biblice întâlnim şi următoarele
calităţi ce trebuie să caracterizeze un caracter creştin: onestitatea, hărnicia, am auzit-o de la El şi pe care v-o
modestia (smerenia), recunoştinţa, punctualitatea, conştiinciozitatea, mulţumirea, propovăduim, este că Dumnezeu
îngăduinţa (Efeseni 4; Coloseni 3). e lumină şi în El nu este întuneric.
Dacă zicem că avem părtăşie cu El
Pentru a avea scris pe frunte numele divinităţii este nevoie de: şi umblăm în întuneric, minţim şi nu
1. Dezbrăcarea de însuşirile omului vechi: mânie, vrăjmăşie, răutate,
trăim adevărul. Dar dacă umblăm în
clevetire, vorbe ruşinoase, minciună, de furturi, de amărăciune, nervozitate,
lumină, după cum El însuşi este în
strigare, cârtire, viclenie, desfrâu, necurăţie, vicii, pofte păcătoase, lăcomie etc.
(Efeseni 4,5; Coloseni 3), acţiuni realizabile tocmai prin dobândirea unui caracter
lumină, avem părtăşie; şi sângele lui
al chipului lui Dumnezeu: „dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte
care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să de orice păcat” (1 Ioan 1:3-7). Este
vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă evidentă necesitatea părtăşiei „cu
înoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Tatăl şi cu Fiul Său” şi „unii cu alţii”
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:21-24). în acelaşi timp, dar această stare
2. Eliminarea surselor care pot forma un caracter rău la copii, tineri şi adulţi: de har este posibilă numai „dacă
internet, televiziune, prietenii lumeşti etc. „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului umblăm în lumină”. În caz contrar,
şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă
apostolul Pavel avertiza „De aceea,
osîndiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns” (Efeseni 5:10-12).
prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea
3. Dorinţa de schimbare prin rugăciune, studiu Bibliei şi părtăşie cu
credincioşi maturi din punct de vedere spiritual: „ Zideşte în mine o inimă curată,
la idoli” (1 Corinteni 10:14), „sau
Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Psalmul 51:10); „Eu zic vrem să întărîtăm pe Domnul la
Domnului: «Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!» Sfinţii, care sunt în gelozie?” (1 Corinteni 10:22). Aşa
ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea” (Psalmul 16:1-2) s-a întâmplat cu un frate invitat
4. Localizarea adevăratului inamic spiritual şi renunţarea la lupte inutile de un coleg la o aniversare. El a
şi imaginare: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept spus celui ce l-a invitat că are un
împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci prieten bun, fără de care nu merge
împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui la nici o intrunire. La scut timp după
veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12).
ce a ajuns, a anunţat că trebuie
5. Alergarea cu stăruinţă spre ţinta Hristos, modelul desăvârşit, vrednic
să plece, fiindcă prietenul lui nu
de urmat: „Şi noi, deci, fiindcă Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de
martori, să dăm la o parte orice pedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne,
se simte bine în acea companie.
şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Organizatorul şi-a cerut scuze
Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria pentru neglijenţă şi a întrebat unde
care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta este respectivul pentru a vorbi cu
scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:1-2). el. Fratele a răspuns: „Este Domnul
6. Concentrarea atenţiei pe ceea ce doreşte Dumnezeu şi nu omul: „Dar Isus, discută cu El”. O părtăşie
dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” (1 Corinteni 8:3). lipsită de prezenţa Domnului, uşor
7. Perseverarea în procesul rodirii – aplicaţie pentru viaţă: „Nu că am şi de verificat pentru cel ce umblă
câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc,
cu Dumnezeu ca Enoh sau Noe,
întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat
chiar într-o lume de păcătoşi, este
încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce
este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în
un preludiu la cuvintele „Duceţi-vă
Hristos Isus” (Filipeni 3:12-14). de la Mine, blestemaţilor” (Matei
Răsplătirile şi binecuvântările caracterului creştin din fericirile rostite în 25:41), dar noi dorim împlinirea
Predica de pe munte sunt o împlinire şi fericire întreagă: pentru sărăcie în duh celor profeţite în Apocalipsa 21:3:
- Împărăţia lui Dumnezeu; pentru lacrimi - mângâiere; pentru blândeţe - moştenirea „Şi am auzit un glas tare, care
noului pământ; pentru cei flămânzii şi însetaţii după neprihănire - abundenţă de ieşea din scaunul de domnie şi
băuturi şi bucate cereşti la marele ospăţ (Isaia 25), pentru milă - tratament milostiv zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu
sau milostivire divină; pentru inima curată - şansa de a-L vedea pe Dumnezeu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi
(Apocalipsa 22:4); pentru împăciuitori - titlul de fii ai lui Dumnezeu, pentru persecuţie
poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va
- Împărăţia lui Dumnezeu, pentru ocări, batjocuri, prigoane - mari răsplătiri în Ceruri.
fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor»”.
Fie ca numele Domnului scris pe frunţile noastre prin caracterul Său să fie
binecuvântat în veci!
Simion Buzduga Editorii
5
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

Crăciunul, Pomul de Crăciun şi Moş Crăciun
Crăciunul (expresia consacrată sărbătorii „Naşterea exact când s-a născut Hristos. Referitor la data naşterii lui
Domnului”), nu era o sărbătoare în vremea apostolilor. Părinţii Hristos, evangheliile nu oferă nici un ajutor. Recensământul nu
apostolici şi apologeţii (primele două secole) îl omit din lista poate fi legat în mod absolul de o anumită perioadă a anului,
lor de sărbători; Origen afirmă că în Scripturi doar păcătoşii, iar argumentele bazate pe slujirea la templu a lui Zaharia sunt
nu sfinţii, îşi sărbătoresc zilele lor de naştere1. Prima evidenţă instabile. Analogia festivalurilor V T duce la o analogie a relaţiei
a sărbătorii Crăciunului este din Egipt (c. 200 d. Hr.), când Paştelui evreiesc şi a Cinzecimii pentru a conecta Naşterea cu
Clement din Alexandria spune că anumiţi teologi egipteni sărbătoarea Corturilor, combinând, de asemenea, faptul morţii
„prea curioşi” desemnează, nu numai anul, ci şi ziua naşterii lui Hristos în Nisan cu trei ani şi jumătate de slujire ( Daniel
lui Hristos, punând-o în 25 Pachon (20 mai) în al 28-lea an al 9:27), dar toate acestea rămân nedefinite în mod absolut.
lui Augustus2. Alţii au ajuns la data de 24 sau 25 Pharmauthi Dincolo de toate acestea, bine-ştiuta sărbătoare solară,
(19 sau 20 aprilie). Lucrarea „De paschæ computus”, scrisă în Natalis Invicti (Sărbătoarea lui Saturn, naşterea soarelui
anul 243 d H pune naşterea lui Hristos pe 28 martie. Alte scrieri necucerit), sărbătorită pe 25 decembrie, are o pretenţie
ale vremii arată că în Cipru, la sfârşitul secolului al IV-lea, se puternică asupra responsabilităţii pentru data din decembrie.
afirma că Hristos s-a născut pe 6 ianuarie şi a fost botezat Tertulian şi Origen6 au afirmat că Sol nu era Dumnezeul
pe 8 noiembrie. Efraim Syrus arată că Mesopotamia încă mai creştinilor; Augustin denunţă identificarea eretică a lui Hristos
punea festivalul naşterii la 13 zile după solstiţiul de iarnă (6 cu Sol, iar Papa Leo I combate supravieţuirile solare la
ianuarie). Armenia în acelaşi fel a ignorat şi încă mai ignoră creştinii, care se întorc să adore soarele ce răsare. Această
festivalul din decembrie. În Capodocia, predicile lui Grigore sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi
din Nyssa3 dovedesc faptul că 25 decembrie se sărbătorea în care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă,
anul 380. În Antiohia, la sărbătoarea Sf. Filogonius (c. 386) prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri. J. M.
Chrysostom încearcă să unească Antiohia în a celebra naşterea Christea într-un amplu studiu de istorie şi etnografie,
lui Hristos pe 25 decembrie, parte a comunităţii ţinând-o deja intitulat Sărbătorile Crăciunului descoperă că la germanici
în acea zi. În Apus, spune el, sărbătoarea era astfel ţinută, şi la scandinavi sărbătoarea de la sfârşitul lunii decembrie
dar conservatorii s-au opus adesea, totuşi în final a avut fusese un prilej de cinstire a marelui zeu Odhin, deşi
succes. La Roma cea mai timpurie evidenţă este Calendarul pornise de la ideea că rădăcinile adânci ale sărbătorii se
Filocalia4, compilat în anul 354, conform căruia Isus Hristos află în Cultul soarelui. Dorinţa unor conducători religioşi şi
s-a născut înaintea calendelor din ianuarie (25 decembrie), o împeriali a fost de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să
vineri, a patrusprezecea zi a lunii. Detaliile lovesc cu tradiţia şi nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos,
posibilitatea, pentru că în nici un an dintre 751 şi 754 A.U.C. nu Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele! James
putea ca 25 decembrie să cadă vinerea; tradiţia este constantă M. Gillis, C.S.P., redactor sef al Lumii Catolice (2 Decembrie,
în a pune naşterea lui Hristos miercurea. În vremea lui Ieronim 1945), scrie: „Este un bine-cunoscut fapt că papii şi sinoadele
şi Augustin, sărbătoarea din decembrie era stabilită, deşi din biserica timpurie, în mod deliberat au poziţionat o
Augustin o omite dintr-o listă de festivaluri de primă clasă5. Din sărbătoare creştină în sau aproape de ziua unui anterior
secolul al IV-lea fiecare calendar apusean atribuie sărbătoarea carnaval păgân existent, cu scopul de a elimina festivităţile
zilei de 25 decembrie. Totuşi Enciclopedia Catolică adminte păgâne şi în general imorale” . În aceste condiţii Tertullian se
următoarele: „Crăciunul nu a fost dintre cele mai timpurii plângea: „Prin noi, ce suntem străini de sărbători ce au fost
sărbători ale Bisericii”. Adevărul sincer este că nimeni nu ştie odată acceptate de Dumnezeu, Saturnalia şi alte sărbători
1. Origen, Levitic, Homilii , P.G., XII, p. 495 păgâne sunt acum obişnuite, cadouri sunt date frecvent,... şi
2. Clement Alexandrinul, Stromata I, P.G., VIII, p. 888 sporturi şi banchete sunt sărbătorite cu zarvă” Aşadar originea
3. Grigore de Nyssa, P.G., XLVI, p. 788

6
4. P. L., XIII, p. 475 6. Tertulian, Apol., 16; cf. Ad. Nat., I, p. 13; Origen, Contra lui Celsus,
5. Augustin, Epp., II, liv, 12, in P.L., XXXIII, p. 200 VIII, p. 67
festivalului din Răsărit sau Apus şi abundenţa festivalurilor şi Budha cel Vesel sunt strâns legaţi de ideea de a aduce
analoge din mijlocul iernii se poate să fi ajutat în mod indefinit „darul fericirii“ tuturor şi în special copiilor. Însă, în vreme ce
alegerea datei din decembrie. Acelaşi instinct care a pus Moşul este asociat exclusiv cu perioada Crăciunului, Budha
Natalis Invicti în solstiţiul de iarnă ar fi satisfăcut, aparte de cel Vesel sau Mi Lo Fa (după cum se numeşte în chineză)
adaptarea deliberată sau calcului curios, de a pune acolo şi este invitat în casele oamenilor, în restaurantele şi sediile lor
sărbătoarea creştină. de afaceri pe tot parcursul anului. În cazul Moşului, legenda
*** spune că el trăieşte împreună cu Crăciuniţa, fiii săi şi grupul
Cum şi unde a început tradiţia pomului de Crăciun? de reni la Polul Nord, unde tot timpul anului fabrică jucării şi
Cu mii de ani în urmă, copacii veşnic verzi au fost văzuţi citeşte scrisorile trimise de copii. De-a lungul vremii, legenda
ca un simbol al vieţii, ca un semn cert că lumina soarelui acestuia a fost menţinută vie de instituţiile de caritate şi
şi primăvara vor reveni curând şi oamenii au început să-i de marile magazine şi este adânc înrădăcinată în mintea
venereze. În Roma antică, oamenii îşi împodobeau casele şi copiilor şi a părinţilor deopotrivă. Chinezii cred în povestea
templele cu verdeaţă pe timpul sărbătorilor din decembrie, acelui om iubitor care duce în spate un sac plin-ochi cu
pentru a-şi aminti de vremurile fericite, iar oamenii intrau în dulciuri, pe care le oferă copiilor pe care îi întâlneşte. Prin
atmosfera de sărbătoare şi făceau schimb de daruri. Poporul urmare, Budha cel Vesel este văzut de multă lume ca Zeul
scandinaviei se închina la pomii care erau mereu verzi. Ei Fericirii şi Prosperităţii. O legendă spune că a fost călugăr
credeau că spiritele locuiau în ei, aşa că oamenii şi-au adus şi a trăit pe vremea dinastiei Tang. Ducea în spate un sac
pomi în casa lor pentru a încânta aceste spirite şi pentru plin cu dulciuri şi cutreiera străzile oraşului Changan (în
a căuta binecuvântarea lor. În China, pinul veşnic verde prezent, Xian), înmânându-le copiilor bomboane. În timp, a
a ajuns să fie socotit un simbol al longevităţii şi nemuririi. devenit un personaj emblematic al oraşului şi a ajuns să
În ziua de astăzi, tradiţia celebrării sezonului hibernal a fie numit Budha cel Vesel, deoarece, indiferent de situaţie,
devenit strâns legată de creştinism. În timp, împodobirea indiferent de cum era starea vremii, întotdeauna avea un
pomului de Crăciun a ajuns să simbolizeze spiritul luminos zâmbet larg pe faţă. Budha cel Vesel mai aduce sănătate
al primăverii care triumfă asupra întunecimii iernii. Iar şi longevitate. Burtica sa rotundă simbolizează, în tradiţia
pomul împodobit şi luminat a devenit o parte sine-qua-non chineză, o viaţă îndestulată. Există un ritual care spune că
a Crăciunului.Prima referire despre un brad decorat pentru trebuie să i se lovească burtica cel puţin o dată pe zi pentru
Crăciun apare la Riga, în Lituania, în anul 1510. Mai există a se activa norocul gospodăriei respective – iar acest lucru
o referire scrisă cu privire la pomul de Craciun în Germania, îl transformă într-o zeitate a bogăţiei.
datată din anul 1531. Cronicarul german Balthasar Beck ***
aminteşte în anul 1600 de existenţa, în Alsacia, a obiceiului Dacă cele menţionate până aici sunt date de natură
de a atârna crengi de brad de tavanul încăperii, obicei istorică şi nu sunt cunoscute de unii credincioşi, totuşi
parcticat îndeosebi de către breslele meşteşugăreşti. fiecare are Sfânta Carte şi ungerea divină a Duhului, după
Răspândirea de care s-a bucurat pomul de Crăciun în ţările care poate judeca totul (1 Corinteni 2:15). Există cel puţin
protestante, a fost înlesnită şi de tradiţia conform căreia două dimensiuni ale problemei în discuţie: sărbătoarea
Martin Luther a fost cel dintâi care a introdus lumânările în calendaristică propriu-zisă şi conţinutul ei, ceea ce include
pomul de Crăciun. În Anglia, pomul de Crăciun şi-a făcut „moşul” şi „pomul”, alte ingrediente. Referitor la posibilitatea
apariţia pentru prima dată atunci când regina Victoria s-a folosirii unei zile pentru o adunare sfântă cu închinare, laudă
căsătorit cu prinţul Albert, care era de origine germană. În şi alte activităţi duhovniceşti, avem libertate, căci este scris:
1841, acesta a amenajat un pom de Crăciun în Castelul „Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate
Windsor de lângă Londra, pentru a-i aminti de ţara sa de zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea
baştină. Apoi tradiţia pomului de Crăciun a traversat Oceanul lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face.
Atlantic şi a ajuns în Statele Unite pe la sfârşitul anilor 1800, Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face
adusă de imigranţii din Anglia şi Germania. În cele din urmă, ...” (Romani 14:5-6). Dacă cineva evidenţiază persoana şi
obiceiul s-a răspândit pretutindeni în lume. An după an, lucrarea Domnului Isus Hristos este binevenit, dar să nu
pomul de Crăciun a devenit tot mai strălucitor. Lumânărilor uităm că amintirea principală o constituie Cina Domnului,
li s-au adăugat beteala şi podoabele, iar în cele din urmă, a cărei frecvenţă trebuie să dovedească o relaţie foarte
şi un înger şi o stea care s-au plasat în vârful pomului. În apropiată a celui credincios cu Mântuitorul Lui. Totuşi trebuie
curând, la gura sobei au început să se spună poveşti despre să ne revizuim statutul, dacă rămânem pe Sola Sriptura sau
legenda pomului de Crăciun. În prezent, tradiţia pomului de anexăm şi parte din tradiţie, acceptând în manifestarea
Crăciun este mai puternică decât oricând, probabil în special noastră cultică şi practici apărute la sute de ani după
datorită uimitoarei atracţii comerciale. În ultimul secol, la perioada apostolilor. În ceea ce priveşte anexele sărbătorii,
sfârşit de an, pomii de Crăciun fantastic împodobiţi au putut Biblia este foarte categorică; dacă Dumnezeu n-a permis
fi admiraţi în aproape toate oraşele moderne, în centrele lor imixtiunea profanului, a păcatului, la sărbătorile obligatorii,
comerciale, în hoteluri şi restaurante, indiferent de religia poruncite în Vechiul Testament, cum ar putea accepta, în
majoritară din ţara respectivă. gelozia dragostei Lui, vreo fiinţă sau vreun obiect ca „moşul”
*** şi „pomul”, care deposedează de valoare firava imagine
La această sărbătoare personajul principal este Moş hristică din mintea multor credincioşi.
Crăciun. La întrebarea: „Cine este rotofei, cu burtică, îmbrăcat ***
în roşu, poartă un sac mare în spate, este înconjurat de copii, Într-o adunare, după ce au fost prezentate date biblice şi
este iubit de toată lumea şi râde mereu din toată inima?“, istorice ca în acest articol, s-a ridicat un slujitor şi fără niciun
occidentalii ar răspunde imediat: „Moş Crăciun!“, pe când argument a declarat, : „Fraţilor, oricum este sărbătoare!” Cine
chinezii ar răspunde: „Budha cel Vesel!“. Şi unii şi ceilalţi ar refuză să gândească nu poate fi ajutat, dar problema de fond
avea dreptate, pentru că există multe asemănări între Moş este prezenţa sărbătoritului, ca la Cina Domnului, de aceea vă
Crăciun şi Budha cel Vesel. Aceste asemănări nu se opresc propun să fim mai atenţi cu Dumnezeu: „Fiecare să se cerceteze,
doar la nivelul fizic (îmbrăcămintea roşie, zâmbetul larg de deci, pe sine însuşi, şi aşa să ...” (1 Corinteni 11:28).
pe chip, burtica rotunjoară şi sacul imens pe care îl poartă în
spate), căci, lucru mult mai important, atât Moş Crăciun, cât Iosif Anca
7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

C I NA
DOM N U LU I

A. Introducere
Cina Domnului este ritul (ritual, tipic, rânduială a 3. Forma de proclamare: O sumă a părtaşiei
vitale; proclamarea morţii Domnului şi a
unei slujbe religioase – D.E.X.) permanent al bisericii revenirii Lui – „vestiţi moartea Domnului până va veni
vizibile al Domnului Hristos instituită de El în ajunul El’’ (1 Corinteni 11:26).
răstignirii Sale, poruncind urmaşilor Săi să o practice
până la întoarcerea Sa. Se aşeaza astfel un nou 4. Un beneficiu spiritual: Toţi creştinii prezintă
Cina Domnului ca o contribuţie la mântuire
legământ (testament) deosebit de cel vechi, încheiat sau ca o dezvoltare în cadrul ei. Participarea implică
prin Moise şi îngeri. Pentru validarea autocercetarea şi autoevaluarea
acestui legământ a fost nevoie ca corectă - lucru specific creştinului
Domnul Hristos să moară, făcând „Pe când mâncau ei, autentic (1 Corinteni 11:27-34).
ispăşire pentru păcatele oamenilor.
După denumirea iniţială „Cina
Domnului” (1 Corinteni 11:20) sau
Isus a luat o pâine; şi după ce
a binecuvântat, 5. Dimensiunea orizontala:
Cina Domnului este sau
reprezintă trupul Domnului şi este
„Împărtăşirea cu sângele lui Hristos şi a frînt-o şi a dat-o ucenicilor, destinată „Trupului Lui’’ adică
pâinea pe care o frângem” (1 Corinteni zicând: «Luaţi, mâncaţi; Bisericii, fiind o caracteristică a
10:16), iar mai apoi Euharistia (gr. acesta este trupul Meu». Trupului lui Hristos în deplină
eucharistia / recunoştinţă, mulţumire),
stare de funcţionare. Pavel afirmă
este un factor al unităţii, fiind practicată Apoi a luat un pahar şi, după
că împărtăşirea dintr-o singură
de toate ramurile creştinismului, de la ce a mulţumit lui Dumnezeu,
bisericile tradiţionale la adventişti şi pâine, care este Trupul lui Hristos
li l-a dat, zicând: şi starea în care membrii Bisericii
martorii lui Iehova, dar şi al desbinării
în acelaşi timp, prin interpretările «Beţi toţi din el; sunt divizaţi în partide este un abuz
dogmatice diferite. În aceste condiţii, căci acesta este sângele Meu, şi o contrazicere de fond a acestui
fără a dezbate exhaustiv subiectul, sângele legământului celui sacrament (1 Corinteni 10:15-17).
voi aborda câteva aspecte ale Cinei
Domnului: nou, care se varsă pentru C. Puncte de divergenţă

1.
mulţi, spre iertarea păcatelor. Prezenţa Domnului Hristos
B. Puncte de convergentă Vă spun că, de acum încolo nu în elementele Cinei:

1. Instituirea: Cu
serbării „ultimului Paşte”
(legal, înaintea lui Dumnezeu),
ocazia voi mai bea
din acest rod al viţei,
Ce înţeles au cuvintele: „acesta
este trupul Meu’’ şi „acesta este
sângele Meu’’? (Matei 26:26‑28).
Domnul Hristos a prezentat „trupul şi până în ziua când îl voi bea Interpretările caracteristice evoluţiei
sângele Lui” (Matei 26:26–29; Marcu cu voi nou în istorice a creştinismului şi diferitelor
14:22–25; Luca 22:14-23). Afirmaţia Împărăţia Tatălui Meu»” denominaţii creştine prezintă cele
apostolului Pavel „Caci am primit de două elemente: trupul şi sângele
(Matei 26:26-29).
la Domnul’’, rostită în jurul anului 55 Domnului, printr-o nouă şi reală
d.Hr. adevereşte doctrina şi practica jertfă, doar în mod spiritual sau ca o
apostolică despre Cina Domnului, prin evidenţierea simplă imagine comemorativă.
şi separarea de masa comună – agapa (1 Corinteni Transubstanţierea – conceptul romano-catolic,
11:17‑32). afirmă că la consacrarea elementelor de către un preot

2. Necesitatea repetarii: Cina Domnului a fost ordinat corespunzator în succesiune apostolică, are loc
poruncită: „Să faceţi lucrul acesta’’ (1 Corinteni transformarea metafizică, se schimba substanta, numai
11:24b) şi drept dovadă că se practica în bisericile din accidentele rămân neschimbate. Participanţii cred că
primul veac sunt scrierile apărute la 20-30 de ani mai iau literal în ei înşişi trupul şi sângele Lui Hristos. Acest
8 târziu (Evangheliile; 1 Corinteni – anii 55 – 62 d Hr.). raţionament filozofic (substanţă – accident) a fost preluat
de Toma d`Aquino de la Aristotel şi introdus în teologie. comuniune şi în ce condiţii. Este importantă şi poziţia faţă
Pentru catolici Cina Domnului implică un act sacrificial: în de biserica locala când apare secularizarea şi apostazia
cadrul liturghiei (mesa) Hristos oferă din nou o jertfă reală în masă, sau prin reprezentanţii ei. În aceste condiţii se
în folosul închinătorilor, în acelaşi sens ca răstignirea impune separarea prin redefinire sau retragere?
şi serveşte pentru ispăşirea păcatelor „scuzabile’’, dar
sacramentul este profanat dacă participă cineva cu
păcate „mortale”.
5. Elementele: Pâine şi vin, folosite în răsărit
sau azimă şi must nefermentat, după
practica apuseană? La catolici vinul este rezervat
Prezenţa fizică, afirmată de catolici ar presupune pentru preot, datorită pericolului vărsării paharului,
prezenţa simultană a carnii şi sângelui în două sau mai explicându-se că oricum preotul este reprezentativ.
multe locuri diferite, dar la o interpretare literală a afirmaţiei Elementele se pot schimba funcţie de motivele
se ajunge la o absurditate logica: Domnul Hristos era geografice (lipsa lor), igienice sau de timp (mai
viu şi întreg când a zis aceste cuvinte. Care este de multe pâini, mai multe pahare)?
fapt trupul şi sângele Lui? Persoana Lui prezentă sau
elementele indicate? Domnul Hristos a folosit şi în alte D. Concluzii
situaţii metafore despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul Cina Domnului este un „moment” de părtăşie cu
şi Viaţa’’ (Ioan 14:6); „Eu sunt Viţa’’ (Ioan 15:15); „Eu sunt Hristos. Prin euharistie ne întâlnim cu Domnul în mod
Pâinea vieţii’’ (Ioan 6:48);„Eu sunt Păstorul cel Bun’’ (Ioan obiectiv nu subiectiv. Duhul Sfânt este capabil să-L
10:11); „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12), iar când a facă real în experienţa noastră. Cina Domnului este:
vorbit despre a mânca şi a bea din El şi unii ucenici s-au un simbol al legământului cel nou (Luca 22:20;
poticnit în cuvintele Lui, a zis: „...cuvintele pe care vi le-am 1Corinteni 11:25); o evocare a morţii lui Domnului
spus Eu, sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63). În acest caz ar fi Hristos „1 Corinteni 11 :26); o evidenţă a dependenţei
mai raţional să înţelegem că elementele reprezintă trupul şi legăturii noastre cu Mântuitorul (1 Corinteni 11:26);
şi sângele Domnului Hristos. proclamarea revenirii lui Mesia (1 Corinteni 11:26) şi
Consubstanţierea (conceptul luteran) păstrează dovada unităţii şi realitaţii trupului Domnului Hristos
ceva din credinţa tradiţională, dar afirmă că trupul şi – Biserica (1 Corinteni 10:17).
sângele lui Hristos sunt prezente în elemente real şi nu O înţelegere corectă a semnificaţiei, solicită un
figurat, coexistând, ca o bară de fier incandescent pătruns răspuns corespunzator prin credinţă. De aceea Cina
de foc. Luther a respins ideea sacerdotalismului, care Domnului trebuie luată cu regularitate. În faţa măreţiei
pretinde că datorită preotului, are loc consubstanţierea. „comuniunii cu Hristos” se cere autoexaminarea riguroasă
Concepţia calviniană susţine că Hristos este individuala. Cina Domnului este aşadar şi o ocazie
prezent în elementele Cinei Domnului, nu fizic ci dinamic periodică de rededicare personală în slujba Domnului.
sau spiritual, fenomen explicabil prin analogia cu soarele Actul Cinei Domnului a fost încredinţat ucenicilor
şi prezenta Lui prin lumină şi caldură. Prezenţa prin chemaţi de Domnul în lucrare, de aceea slujitorii sunt cei
influenţă poate fi susţinută şi prin experienţele mistice mai recomandaţi să oficieze în condiţii normale – ca şi
avute de unii credincioşi când au participat la Cina la botez, act după care cei ce s-au făcut părtaşi morţii şi
Domnului. În acest caz, beneficiul depinde de credinţa învierii Domnului Hristos sunt în drept să fie împărtăşiţi
şi receptivitatea participantului. Există şi o interpretare căci s-au unit cu El şi fac parte din trupul Lui (Romani
mai simplă – zwinglină – Cina Domnului fiind o 6:3-5). Oficianţii şi creştinii autentici, la zi, pot să participe
comemorare simbolică bazată pe elemente vizibile. la solemna sărbătoare poruncită de Domnul nostru, dar

2. Eficacitatea ritului: Tradiţionalistii afirmă că
Cina Domnului transmite har participanţilor;
reformaţii susţin că face legătura participantului cu
cei disciplinaţi sau cu probleme pe rol nerezolvate, trebuie
să se reţină, până la reintegrarea lor de drept şi de fapt
în biserică (Rom 16 :17; 1 Corinteni 5 :1-13; 11:28-29; 2
Hristosul cel viu, iar evanghelicii cred că aduce aminte Tesaloniceni 3:6, 11-13; Tit 3 :10; 2 Ioan 1:10, 11).
de prezenţa şi accesibilitatea la Hristos. În ce priveşte elementele, e importantă semnificaţia

3. Administrarea: Cine poate administra Cina
Domnului şi cui? Cina trebuie oficiată de
o persoana hirotonită / ordinată sau nu şi după ce rit?
actului, scopul şi reprezentarea cât mai fidelă a originalui
– „La început n-a fost aşa ’’ (Matei 19 : 8), ceea ce, de
exemplu, nu poate explica în mod natural existenţa
Sacerdotalismul afirmă că numai anumite persoane sunt pâinii dospite în perioada Paştelor. O practică fidelă a
calificate să administreze tainele / sacramentele. Această actului are efectul de a aduce crezurile preconştiente în
doctrină este corelativă cu sacramentalismul, doctrina conştient, fiind recomandată o frecvenţă în care să nu
conform căreia sacramentele / actele de cult transmit har apară uitarea celor reprezentate, dar nici banalizarea
prin ele însele şi pot chiar realiza mântuirea individului. sau aplicaţia mecanică. Planificarea trebuie să permită

4. Participanţii: Felul şi vârsta botezului socotit
corespunzator sunt considerate esenţiale.
Există atitudini diferite în poziţia faţă de acceptarea
fiecărui participant să „guste” cu adevărat din „Trupul şi
sângele Domnului”.

sau neacceptarea membrilor din alte denominaţii la Nicolae Cozma
9
Scrisoarea a XXIII-a
N-ai cu ce să cântăreşti bucuria pe care mi-a adus-o Printre altele mi-ai scris că de vechile patimi ale
ultima scrisoare aflând despre neliniştile şi frământările trupului ai scăpat odată cu întoarcerea ta sinceră la
tale, stări care – precum îmi scrii – sporesc pe măsura Domnul, dar te mai chinuie şi te nemulţumesc din când
adâncirii tale în căutarea Adevărului şi nu te părăsesc în când alte patimi sufleteşti cu care trebuie să te lupţi
aproape nici o clipă, abia dacă somnul, puţin şi acela, precum: clevetirea, răutatea, amărăciunea, dar mai ales
îţi mai aduce un pic de odihnă. Uneori te întrebi ispitit iuţimea şi mânia. E bine totuşi oricât de mare ţi-ar fi dorul
dacă nu cumva aceste stări sunt un semn c-ai apucat după desăvârşire să nu fii prea necruţător cu tine când
pe o cale greşită şi ţi se cere astfel imperios din partea este vorba de îmbunătăţirea ta duhovnicească ca să nu
lui Dumnezeu o întoarcere la starea dintâi. În ce mă cazi în disperare şi să arunci armele; totuşi nu poţi neglija
priveşte mă bucur să aflu că te „bat” astfel de vânturi. patimile la care ai făcut referire şi nici textele precum este
Nu trebuie să te nelinişteşti! Ridică-ţi pânzele corăbiei acesta la care ai făcut trimitere în scrisoarea ta şi despre
cât mai sus, ţine ochii aţintiţi pe Cel ce are cârma şi nu te care mi-ai scris câ te acuză ori de câte ori îţi aminteşti de
opri din înaintare. Nu te învinui că ai ajuns un tipicar din el. „Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este
punct de vedere moral şi că eşecurile îţi par mai multe încet la mânie potoleşte neînţelegerile” (Proverbe 15:18).
decât biruinţele. Sensibilitatea asta de care te plângi Ca un deliciu duhovnicesc vreau să-ţi spun că în limba
mi se pare absolut normală deoarece cunoştinţele ebraică aceste verset se citeşte aşa: „Omul care respiră
duhovniceşti pe care le strângi zilnic cu hărnicia unei repede stârneşte certuri, dar cine respiră rar potoleşte
albine din prisaca mea nu le poţi păstra doar ca pe nişte neînţelegerile”. Adică mânia - şi textul ebraic subliniază
informaţii oarecare în arsenalele memoriei pentru a le asta într-un mod extem de sugestiv cum numai limbile
folosi la nevoie, ci ele se constituie pe nesimţite în fapt semitice o pot face – răvăşeşte întreaga noastră fiinţă
de conştiinţă, ciădindu-te lăuntric, căpătând un accentuat precum o furtună întinderea apelor. Am înţeles că deşi nu
caracter moral-normativ. In consecinţă nu te mira dacă te socoteşti printre oamenii iuţi la mânie, totuşi te înfurii
exigenţele tale sporesc dureros atât faţă de tine, cât şi uneori şi mânia care te cuprinde îţi aduce multă întristare.
faţă de cei din preajma ta şi de aceea nu eşti mulţumit Poate că dacă ai fi meditat îndeajuns asupra versetului de
nici de tine şi nici de ei. Bine este că ţi-ai propus să-ţi mai sus ai fi observat că înţelepciunea divină:
duci viaţa în rugăciune şi lectură duhovnicească, dar te • condamnă pe omul iute la mânie;
rog să refuzi cu obstinaţie impresia despre care mi-ai • laudă totuşi pe omul încet ta mânie, adică pe
scris că te încearcă des şi anume că „...mă mişc doar omul blând;
în perimetrul strâmt al unei săli de tribunal sub ochiul • nu laudă pe omul care nu se mânie niciodată, ca
atent şi iscoditor al unui judecător neînduplecat”. Este şi cum acesta ar fi atins desăvârşirea.
adevărat, dragul meu, că Dumnezeu ne arată păcatul Prin urmare blândeţea nu este aşa cum mi-ai scris
prin propria conştiinţă, dar sentinţa ne-o dă prin Scripturi tu: „absenţa cu desăvârşire a mâniei”, stare spre care
şi nu prin noi înşine fiindcă Dumnezeu este mai mare tinzi cu ardoare fără ca performanţele la care ai ajuns
decât conştiinţa noastră (1 loan 3:20). să te mulţumească. Daca te uiţi atent asupra textului vei
observa că atunci când este vorba de mânie apar aici
două extreme, una este explicită, iar cealaltă implicită,

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
blândeţea ocupând locul de mijloc. Aş numi pe cea dintâi De fapt, la omul la care toate pasiunile se exprimă
prezenţă explicită în texte irascibilitate, adică acea stare fără o prealabilă examinare a dreptei judecăţi, raţiunea
în care se poate găsi cineva, de a reacţiona rapid, intens nu are decât rolul de a constata dezastrul şi de a
şi violent, în urma unor provocări neînsemnate, iar ca culege regretele. Mânia nevegheată de raţiune este
să fiu şi mai convingător te rog să examinezi aceste autoasasinare, căci omul mânios îşi este sieşi victimă
versete pe care le-am cules pentru tine din cartea pe şi călău. Închipuieşte-ţi un baraj în care se adună apele
care o cercetezi zilnic: unui râu vijelios, baraj care din neveghere se rupe şi
• „Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar puhoiul năvalnic şi nimicitor porneşte la vale... Aşa este
înţeleptul ascunde ocara” (Proverbe 12:16); omul furios. Mânia, precum apele, va mătura totul în
• „Cine este iute la mânie face prostii şi omul plin cale aşa cum citim în capitolul 27 versetul 4: „Furia este
de răutate se face urât” (Proverbe 14:17); fără milă şi mânia năvalnică...”. Poţi să-ţi dai seama ce
• „Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi ar fi fost domnia lui Roboam, fiul lui Solomon, dacă el
cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprimi nu ar fi pus la inimă acest sfat dat de tatăl său? „Mânia
cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet” împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept
(Proverbe 22:24,25); trebuie s-o potolească” (Proverbe 16:14).
De asemenea, examinează şi aceste versete: Să nu te superi, dar oricât de spiritual aş fi consider
• „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar totuşi că mânia nu este un semn al căderii protopărinţilor
cine se aprinde iute face multe prostii” (Proverbe 14:29); noştri, ci dimpotrivă această capacitate disciplinată şi
• Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un ţinută sub controlul dreptei judecăţi este totuşi o trăsătură
viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult esenţialmente necesară fiinţei. Scăpată însă de sub
decât cine cucereşte ce” (Proverbe 16:32); control, uşor se transformă în nebunie şi bestialitate sau
• „Nebunul işi arată toată patima, dar înţeleptul o mai jos decât atât, după cum este scris: „Mai bine să
stăpâneşte” (Proverbe 29:11). întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei decât un nebun în
Observă că dacă una dintre extreme păcătuieşte timpul nebuniei lui” (Proverbe 17:12).
prin exces, cea de-a doua păcătuieşte prin insuficienţă, Ştiu că dorul tău după desăvârşire este aşa de
deşi oamenii obişnuiesc să numească o astfel de mare încât, crede-mă, că am râs singur când am aflat
trăsătură blândeţe şi eu ştiu că tu tânjeşti după o astfel din scrisoare că te-ai gândit la retragere în solitudine,
de stare. Mie mi se pare că această blândeţe este mai accentuându-ţi izolarea, împuţinându-ţi relaţiile cu
degrabă o lipsă gravă de sensibilitate care-l face pe om semenii ca o soluţie împotriva mâniei şi spre liniştire. Nu
o fiinţă inertă, incapabilă să se apere sau să ia atitudine te păcăli! Chiar dacă îţi propui asta, apucăturile rele o
în momente de răscruce. El va fi astfel la cheremul să le duci cu tine acolo, ele se vor ascunde în adâncul
capriciilor tuturor şi niciodată nu va fi capabil să ia tău, lăsând în locul lor iluzia că au fost smulse şi că ai
atitudine cu demnitate în favoarea sa. Aş numi o astfel apucat de-a binelea pe drumul adevăratei desăvârşiri.
de atitudine idioţie şi nu blândeţe, iar eu nu o doresc Crezi tu că pe mine nu m-au bântuit adesea astfel de
nimănui, cu atât mai mult ţie. gânduri, mai ales în tinereţe? Vai, cât de multe pot fi
Astfel, dacă vrei să-ţi modelezi caracterul în lumina cursele înşelăciunii pe care diavolul le întinde celor cu
adevărului cuprins în versetele mai sus citate, trebuie să dorul îmbunătăţirii duhovniceşti?
ai în vedere că nu absenţa mâniei, ci mânia cu măsură, Pornind de la experienţele mele dobândite cu
stăpânită, controlată de dreapta judecată este lăudată şi vremea, îţi recomand mai degrabă ca un leac împotriva
recomandată. Din moment ce noi oamenii suntem mai iuţimii, leac care face minuni dacă nu vei întrerupe
înclinaţi spre netulburare decât spre tulburare, mânia tratamentul până în ultima zi a vieţii, şi anume exerciţiile
chiar cu folos aduce tulburare, un fel de întunecare a neîntrerupte prin care să te întăreşti în stăpânirea de sine
fiinţei, în consecinţă este firesc să năzuim spre blândeţea în momentele care se anunţă tensionate. Căci dacă nu
de care mi-ai scris. Altfel spus, ochiul se întunecă fie că dobândim aici stăpânirea asupra acestei mici împărăţii
îl acoperi cu foiţe de plumb, fie cu foiţe de aur. Mânia e adică noi înşine, cum vom stăpâni marea împărăţie
tulburare, numai că o astfel de tulburare, controlată, este pe care o aşteptăm? Încearcă apoi să dobândeşti o
răscumpărată de chiar folosul pe care-l aduce. A fi iute la înţelegere superioară a lucrurilor, a lumii şi vieţii, aşa
mânie este un păcat, deoarece lăsăm pasiunea fierbinte, cum ţi-o oferă Cărţile lui Dumnezeu. în acest fel vei putea
oarbă şi distructivă să ţâşnească şi să se exprime după ce evalua corect pricinile care „te scot din sărite”, putându-ţi
am retras în mod oarecum deliberat raţiunea ce ar fi trebuit păstra calmul.
să stea de strajă la poarta inimii. De aceea omul care se Câtă maiestate în blândeţea omului înţelept, care
aprinde repede, adesea o face împotriva cui nu trebuie, de luminat de Adevăr ştie adevăratul preţ la care trebuie
cele mai multe ori pentru ce nu trebuie, şi mai mult decât apreciat fiecare lucru. De asemenea preocupă-te cu

11
trebuie. îşi injectează cu voie o supradoză de venin, mai lucruri înţelepte şi pasioneazâ-te de ele aşa încât să ţi
ucigător ca veninul năpârcii care-l va omorî negreşit. se tocească treptat sensibilitatea faţă de lucrurile pentru
(continuarea în pagina 13)
FAMILIA, CUIBUL CREDINŢEI
„Învaţă pe copil calea
pe care trebuie s-o urmeze,
şi când va îmbătrâni,

Privind
nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

printr-o sticlă
fumurie
Acum douăzeci şi doi de ani, s-a întâmplat că un Nu sunt aşa de bătrână şi viaţa este încă preţioasă.
minunat şi drăgălaş băieţel de doi ani, pe care îl iubeam, Moartea continuă să-mi fie duşman. Continuu să mă
să cadă bolnav cu o febră deosebită. In mai puţin de 24 agăţ de viaţă şi nu doar de a mea, ci de a tuturor celor
de ore a murit. În timpul zilelor care au urmat morţii sale pe care îi iubesc. Şi totuşi, felul în care ţin la viaţă s-a
neaşteptate, în vreme ce familia era atât de întristată, l-am schimbat. Odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama
avut în grija noastră, pe fratele mai mic al acelui băieţel. că moartea nu este cel mai rău duşman. Durerea privind
Îmi amintesc cum mă uitam la scumpa mea fiică Rebeca, moartea, a încetat să mai fie cea mai mare durere. Acum
simţind un soi de durere pe care ea nu o putea înţelege. pot să văd mai clar, sticla nu mai este aşa fumurie.
„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam Veşnicia este atât de veşnică, atât de cumplit de
ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om finală şi atât de totală pentru totdeauna. Moartea nu
mare, am lepădat ce era copilăresc” (1 Corinteni 13:11) este sfârşitul. Prin îndurarea lui Dumnezeu, moartea nu
Ceea ce vreau să vă spun, va fi greu de înţeles pentru elimină nădejdea. Există totuşi ceva după aceea. A
mulţi dintre dumneavoastră, dar ca om mai în vârstă, spune pentru o vreme la revedere, chiar şi unui
mă simt constrâns să o fac. copil, este totuşi pentru o vreme pentru că există
Moartea nu este cel mai rău duşman. Atunci când un mâine, fericit. La despărţirea prin moarte,
eram o tânără mamă, acest adevăr depăşea capacitatea pierderea pe care o suferim este durerea noastră,
mea de a înţelege. Pierderea unui copil era cea mai nu a copilului care a plecat în prezenţa lui Dumnezeu.
teribilă spaimă a mea. Am evitat să trec cu maşina peste Dar există o pierdere în eternitatea întunericului,
poduri mai lungi de teama că n-aş fi putut să-mi salvez care este cu mult mai mare decât pierderea suferită
copiii, dacă maşina ar fi căzut în apă. Mi-am ales cu prin separarea vremelnică.
grijă maşina după criteriul uşurinţei cu care, în caz de Cu cât îmbătrânim mai mult, cu atât vedem mai
nevoie, s-ar fi putut deschide uşile. Am studiat despre bine inamicul real; înveţăm să recunoaştem adevărata
tratamentele medicamentoase, familiarizându-mă cu durere. Nu o separare temporară este cea care provoacă
posibile probleme ce ar fi putut să apară. Instinctul meu nelinişte, ci cunoaşterea existenţei unei sigure şi eterne
de a-mi proteja copiii, a fost permanent în funcţiune, judecăţi care îl aşteaptă pe copilul tău. Durerea provocată
indiferent de costuri. Dumnezeu mi-a dat acest instinct. de copilul care se îndreaptă spre o viaţă de păcat este
De-a lungul timpului, am aflat despre mulţi copii care de o mie de ori mai mare, decât durerea pierderii unui
au murit, dar eu, am continuat să rămân credincioasă copil. Mama despre care am vorbit la început, cea căreia
copiilor mei, încercând să-i protejez cât am putut mai îi murise copilul, a suferit câţiva ani mai târziu o altă
bine. Şi totuşi, cât de fragile ar fi fost toate eforturile mele pierdere cu mult mai mare. Ea 1-a pierdut pe cel de-al
dacă moartea şi-ar fi făcut simţită prezenţa! doilea fiu în mâinile diavolului. Privind în urmă, ea admite
Atunci când eşti tânăr şi-ţi întemeiezi o familie, acum, că acest lucru se datorează propriei amărăciuni şi
moartea pare a fi cea mai mare pierdere. Mâhnirea dureri egoiste. Acestea i-au răpit bucuria, lăsând-o fără
pricinuită de ea, este o durere pe care o simţi doar nici un zâmbet cu care să-1 crească pe fiul rămas în
atunci când te confrunţi cu ea. Atunci când suntem viaţă. Am auzit-o spunând la 14 ani de la moartea fiului
tineri privim printr-o sticlă fumurie. Pe măsură ce ei: „Mi-ar fi fost mai uşor de suportat, să-1 fi pierdut şi pe
îmbătrânim, viaţa nu mai este atât de măreaţă, pe el când era mic, decât să văd ce s-a ales de el acum.”

12
cât o credeam atunci când era toată înaintea noastră. Îmi amintesc vremea în care îmi purtam primul copil
Viaţa în acest trup este într-adevăr vremelnică. în pântece; aşteptasem timp de trei ani şi atunci când
(continuare din pagina 11)
în sfârşit am rămas însărcinată am fost cea mai fericită
persoană întâlnită vreodată. Într-o zi, când îmi făceam Scrisoarea a XXIII-a
exerciţiile de gimnastică prenatală, Dumnezeu mi-a vorbit,
spunându-mi să-I încredinţez Lui copilul ce urma să se
nască. Am început să plâng şi să-L implor pe Dumnezeu
să nu-mi ia copilul. Toată după-amiaza, m-am luptat cu
Scrisoarea a XXIII-a
care majoritatea oamenilor se încaieră să le aibă şi să
le poată păstra. În această privinţă să ştii că nu cunosc
tratamente făcătoare de minuni peste noapte, ci este
propriile mele sentimente şi cu ceea ce credeam că ar nevoie, cum ţi-am scris, de multă răbdare şi luptă. Acum
fi vrut Dumnezeu de la mine. In final, cu mare durere, în final vreau să-ţi mai scriu că mai există şi o altfel de
am decis să-mi încredinţez copilul în voia Domnului. Şi mânie, adică nu o mânie diferită cât o altă modalitate
au trecut zilele şi eu am fost intrigată şi uimită că nimic nu de a o manifesta: e mânia ranchiunoşilor. Nu ştiu dacă
s-a întâmplat. Atunci când copilul s-a născut, puternic şi
tu te socoteşti printre ei, dar aceştia sunt capabili să
sănătos, mi-am dat seama că Dumnezeu avea ceva mult
păstreze în ei mânia timp îndelungat, alimentând-o
mai măreţ în planurile Sale, decât lucrurile de care mă
cu gânduri rele şi duşmănoase precum un foc sub un
temusem eu. Totuşi mai priveam printr-o sticlă fumurie.
Viaţa şi moartea reprezentau încă cele mai „importante” cazan, pentru a-i spori înfierbântarea, pândind doar
elemente ale vieţii mele. clipa în care să-şi reverse această mânie. După ce şi-
Mai apoi, pe măsură ce au apărut şi ceilalţi copii, cu au revărsat lava fierbinte a mâniei nu îşi dobândesc
nerăbdare i-am încredinţat Domnului. În timpul copilăriei fericirea fiindcă nici o fericire adevărată nu se poate
lor, am avut aceleaşi instincte ca oricare altă mamă, naşte din nefericirea celuilalt. îţi dai seama ce suflete
protejându-i cu orice preţ. Instinctul, chiar dacă este chinuite pot fi acestea?
un sentiment copleşitor, este doar un instinct. Chiar şi În scrierea vechilor egipteni, o scriere în care ideile
mamele din regnul animal îşi dau viaţa pentru a-şi apăra nu erau transmise atât prin cuvinte, cât prin imagini, adică
puii. O, mamelor, dacă atunci când suntem tinere o scriere pictografică, omul mânios, ranchiunos, era
mame am putea să avem măcar o viziune asupra a zugrăvit în imaginea unei inimi umane înfipte într‑un băţ
ceva mai măreţ decât instinctul faţă de copiii noştri şi să şi prăjindu-se deasupra unei vetre de jăratic, la foc sporit.
începem să fim cât mai urgent preocupate de sentimente
Nu degeaba textul cărţii Proverbele numeşte răbufnirea
reale faţă de sufletul lor, cât de diferit ar sta lucrurile! Dacă
mâniei: aprindere. Textul biblic spune însă că cine este
atunci am avea o viziune a veşniciei, multe lucruri care
încet la mânie nu este un om lipsit de blândeţe, ci este
acum par adevărate tragedii, n-ar mai părea atât
de tragice. Mamele mai în vârstă, mamele cu teamă un om care are multă pricepere. Mânia omului priceput,
de Dumnezeu văd lucrurile mult mai clar. Fie că este adică a celui încet la mânie cum am spus, nici măcar n-aş
vorba de vârstă, de maturitatea spirituală, sau poate numi-o mânie cât un fel de râvnă caldă şi binefăcătoare.
ambele — dar nu ne temem atât pentru viaţa lor, cât Închei acum, dar nu înainte de a-ţi pune sub priviri
pentru sufletele lor. Suntem preocupate în continuare doi oameni mari, amândoi apucaţi de mânie, o mânie
să ne rugăm pentru siguranţa şi sănătatea lor, dar ce izvora din râvna pentru poporul lui Dumnezeu şi
mistuitoarea noastră rugăciune trebuie să fie ca ei să lucrarea Lui. Este vorba despre împăratul lui Israel,
poată birui toate capcanele şi diversiunile înşelătoare Saul, fiul lui Chis (1 Sam. 13:31) şi despre Domnul Isus
pe care le oferă această lume. Odată ce o mamă Hristos, Mântuitorul nostru (Marcu 3:5; loan 2:15). Poţi
ajunge să implore grija lui Dumnezeu faţă de copilul de asemeni să cercetezi şi viaţa sfinţilor apostoli, aşa
ei, înseamnă că ea cere intervenţia divină cu orice cum o găseşti pe paginile Noului Testament.
preţ (inclusiv viaţa şi dispariţia). Moartea nu este cel
Cât despre Vieţile Sfinţilor, despre care mi-ai scris că
mai mare duşman, deşi aduce după sine o tristeţe
ai început să le citeşti cu interes, nu te sfătuiesc să întrerupi
vremelnică şi o perioadă de pronunţată singurătate,
lectura, cât să le citeşti cu multă prudenţă fiindcă sunt în
dar în Cristos există întotdeauna nădejde. Marii şi
adevăraţii duşmani ai copilului dumneavoastră sunt cea mai mare parte nişte biografii artificiale, scrise cu
acei inamici care luptă împotriva sufletului lor. multă naivitate şi pioşenie, din care lipseşte în mod evident
Mă întreabă adesea unii, cum am putut să o las pe sfântul autentic, acela pe care îl cauţi şi care poate fi imitat,
fiica mea Rebeca să meargă în munţii din Papua Noua nu în pustietăţi, ci aici în tumultul veacului în care trăim şi în
Guinee. Ceea ce nu înţeleg aceşti oameni, este faptul care l-a aşezat Hristos. Ce să-ţi doresc? Să asculţi mereu
că eu am lăsat-o să meargă acolo cu ani în urmă, când cuvintele apostolice: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri,
încă era în pântecele meu. Este adevărat, am temeri, dar îndeietniceşte-te întru totul cu ele pentru ca înaintarea ta
există o mare nădejde şi o fericire şi mai mare. Există o să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi
pace minunată să ştii că totul este trecător. Aveam să- asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste
mi văd fiica peste câteva luni, sau poate peste câţiva lucruri, căci dacă vei face aşa te vei mântui pe tine însuţi şi
ani, dar sigur era că o voi vedea din nou, acolo unde nu pe cei ce te ascultă” (1 Timotei 4:15,16).
există durere, suferinţă decât un fericit mâine.
Rămâi sănătos!
Debi Pearl Zaharia Bica
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Lucrează
şi acum
taina fărădelegii?
„Căci taina fărădelegii a şi început să
lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte
acum să fie luat din drumul ei”
(2 Tesaloniceni 2:7)

Călătorind spre patria cerească prin pustiul trup (Isaia 35:3-6) şi a citit femeii bolnave acest pasaj.
lumii, traversând perioada relativismului actual în La versetul 5 femeie nevăzătoare a întrebat:
care dreptatea, autoritatea şi adevărul în lume sunt – Când se împlineşte acel: „atunci se vor deschide
discutabile, iar cei bogaţi şi puternici „fac legea” ochii orbilor?”
promovându-şi interesele (Iacov 5:1-6) în dauna celor – Dacă îl primeşi pe Domnul Isus acum prin credinţă
săraci, copiii lui Dumnezeu, deseori apăsaţi îşi întăresc (Ioan 1.12) şi dacă te rogi Domnului, primeşti iertare şi
inimile cu speranţa binecuvântată a revenirii Domnului mântuire chiar astăzi (Galateni 1:4) iar făgăduinţa din
Isus Christos (1 Tesalniceni 4:15-18; Iacov 5:8). Isaia 35:5 va deveni realitate cu siguranţă în Împărăţia lui
Evanghelia mântuirii prezintă fericita noastră Dumnezeu, când pustiul va deveni o grădină înfloritoare,
nădejde (Tit 2:13) ancorată pe marile făgăduinţe ale lui marea de nisip se va preface în iaz iar pământul uscat în
Dumnezeu (2 Corinteni 1:20; 2 Petru 1:19), iar apostolul izvoare de apă (Isaia 35:1,7); context în care va împlini
Ioan din Patmos vede „cetatea sfântă”, desăvârşită şi făgăduiţele de la Isaia 35:5.
ca formă şi frumuseţe, unde va absenta răul, nu va fi – Îl primesc pe Domnul Isus Christos chiar acum şi prin
noapte, iar cei răscumpăraţi având privilegiul de a fi în harul Domnului nadăjduiesc să ajung şi eu acolo în Împărăţia
prezenţa Domnului într-o locaţie de lumină (Apocalipsa lui Dumnezeu când Domnul va împlini ce a spus.
21:1-25). Dacă luăm seama la cuvântul proorociei, ca la – Domnul să te ajute! a răspuns sora credin­
o lumină care străluceşte într-un loc întunecos (2 Petru cioasă.
1:19), înţelegem că, pe lîngă lucrurile care depăşesc Dar un grup de fraţi au avut rezerve, rămânând
toate aşteptările noastre (1 Corinteni 2:9), cetatea Noului în local după terminarea serviciului, s-au apropiat de
Ierusalim are slava lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:2,11), predicator, iar unul din ei l-a întrebat: „Subiectul revenirii
ziduri mari şi înalte (principii de viaţă şi trăire sfântă) Domnului Isus şi strângerea noastră laolaltă cu El (2
denumite în vedenia proorocului Isaia „Mântuire”, iar Tesaloniceni 2:1) este fascinant, dar textul face referinţă
porţile „Laudă” (Isaia 60:18), o organizare perfectă, la un complex de amăgiri care preced evenimentul şi
dimensiuni exacte, evidenţă actualizată riguros (Cartea trebuiesc depăşite, drept pentru care v-am ruga să
Vieţii) iar pe arcul de triumf este vizibilă inscripţia „Nimic predicaţi şi despre „amăgirile nelegiuirii”.
întinat nu va intra aici!” (Apocalipsa 21:27). ***
***
Un predicator inspirat a vorbit cu patos într-o I. AMĂGIRILE NELEGIUIRII (2 Tesaloniceni 2:3,10)
biserică despre revenirea Domnului Isus, reuşind cu În concepţia biblică binele şi răul, sunt totdeauna
ajutorul Duhului Sfânt să entuziasmeze majoritatea în opoziţie, iar Domnul Isus Hristos a spus: „Felul vostru
ascultătorilor. Plecând acasă, o soră în vârstă s-a grăbit de vorbire să fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste
să viziteze pe vecina ei nevăzătoare şi să-i spună despre cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37), iar apostolul Pavel
lucrările Domnului, care pregăteşte pentru cei credincioşi, întăreşte acest adevăr zicând: „Fie-vă groază de rău şi
14 pe lângă mântuirea sufletului (Isaia 35:8) şi o întărire în lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9). Însă în gândirea
creştin-modernă, încet, încet, se îmbrăţişează principiul lupul sau ursul venind, nu poate să salveze şi turma de
sincretismului binelui şi răului.Minimalizarea prezenţei oi. Aceste lucruri sunt valabile şi în viaţa spirituală (Marcu
răului (păcatului) este asemenea aluatului ascuns în 8:35). Taina fărădelegii, care lucrează dintotdeauna şi cu
cele trei măsuri de făină (Matei 13:33) care dospeşte precădere în zilele sfârşitului, este descoperită de Duhul
toată plămădeala şi astfel crestinismul actul alunecă Sfânt prin proorocul David în Psalmul 86:14 care spune:
într-o „mlaştină a relativismului” în care adevărul este „Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s-au sculat împotriva mea,
marginalizat treptat şi sunt îmbrăţişate felurite amăgiri, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa şi nu se
dintre care prezint: gândesc la Tine”

1. Autoîndretăţirea. Realitatea păcatului fiind negată
astăzi, a numi pe cineva păcătos este considerat
un delict. Creştinii de azi încearcă cu ajutorul gândirii
1. Îngâmfaţi în raport cu ei înşişi, se socoteau buni iar
pe Domnul Isus un rival care trebuie eliminat (Ioan
11:50). Despre iudaizatorii care se opuneau apostolului
pozitive, să-şi vindece conştiinţa vinovată, socotindu- Pavel, Scott Hafemann care a studiat ideile lor, afirmă
se în mod iluzoriu buni (Deuteronom 18:22). Ei reduc că predicau un alt Isus care le asigură lor „sănătate” şi
distanţa între păcătos şi Dumnezeul cel Sfânt, apoi văd „bunăstare” (2 Corinteni 11:4) pledând în faţa cuvintelor
în Dumnezeu un prieten cu care poţi trata uşor şi de la pentru „o Evanghelie a prosperităţii” pretinzând că ei
egal la egal şi alunecă într-o autoîndretăţire (Luca 10:29) merită salariu, în timp ce apostolul Pavel şi colaboratorii
care îndepărtează de adevăr, desacralizează jertfa nu, fiindcă nu erau aşa buni ca ei (2 Corinteni 11:7).
supremă şi nesocoteşte lucrarea harului divin (Efeseni Apolonie, un contemporan cu ei, spunea că aveau
2:8; Evrei 2:1,2). haine luxoase, detestau suferinţa şi sărăcia (care ziceau
Asemenea creştinilor din Laodicia, creştinii de azi se că vine de la diavol), erau în permanenţă la amvonul
amăgesc şi spun: „sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc bisericii şi nu sufereau pe adevăraţii slujitori, pe care-i
lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17); dar Domnul Isus le scoate izolau sau îi marginalizau. Erau dictatoriali manipulatori
în evidenţă nevrednicia şi orbirea spirituală (Apoc 3:17-19). şi foarte exigenţi cu alţii, spunând că bătrânul Pavel n-are
Staţionarea laodicienilor în zona gri (căldicel) îndepărtează înfăţişare potrivită pentru predicare (2 Corinteni 5:12).
pe Domnul Isus din viaţa lor (Apocalipsa 3:20), deoarece la Apostolul Pavel le demască caracterul (2 Corinteni 11:13),
cârmă stă propriul eu, care hotăreşte şi ia decizii, autoritatea arătând că sursa lor de putere este străină, chiar Satana
Domnului Isus fiind ignorată şi contestată. se preface în înger de lumină 2 Corinteni 11:14,15).

2.
Apostolul Ioan actualizează păcatele care atrag
Falsele atracţii religioase (Matei 24:23). Creştinii de
mânia lui Dumnezeu în Babilonul sfârşitului, care „s-a
azi, descurajaţi de necazuri, greutăţi şi probleme,
slăvit pe sine însăş” (Apocalipsa 18:7) şi a trăit în lux,
orientaţi greşit de liderii religioşi, îşi amăgesc conştiinţa
căci „se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat” (2
orientându-se fie spre pelerinaje la locurile sfinte (cu
Petru 2:1) şi care în timpul vieţii sale era „om al durerii şi
ocazia sărbătorii Învierii Domnului Isus, pentru a primi,
obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3).
zic ei, lumină din lumină) fie spre moaştele vreunui sfânt

2.
din vechime, care speră ei că le rezolvă problemele Asupritori (violenţi), urmaşii celor care au mobilizat
sufleteşti. Dar în momentul în care creştinii înţeleg că ceata ostaşilor în vederea arestării şi condamnării
„este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între lui Isus (Ioan 18:13). Duşmanii apostolului Pavel au
Dumnezeu şi oameni „Omul Isus Hristos” (1 Timotei încercat să răscoale biserica din Corint împotriva sa în
2:5) şi vin cu povara păcatelor la crucea Domnului Isus, aşa manieră, încât a avut, conform teologului Guthrie şi a
primesc cu adevărat mântuirea de la Dumnezeu. Unii altor cercetători, o vizită a întristării la Corint (2 Corinteni
creştini nu sunt idolatri, alcoolici, robiţi de tutun sau 2:1), fiind obligat să plece de acolo în grabă. Replica
droguri, totuşi unii sunt atraşi de materialism (casă, apostolului Pavel din 2 Corinteni 11:21-33 este că,
maşină, bunăstarea materială), alţii de umanism, suferinţele îndurerate califică şi autorizează pe apostolii
admirând fie staruri religioase (cântăreţi sau predicatori Domnului Isus.
cu talente) fie preţuind persoana cu ambiţiile ei. Astfel

3.
aceste lucruri sau persoane, ajung să înrobescă acei Ignoranţi în raport cu Dumnezeu; adică nu-L pun
aşa numiţi creştini (Ioan 8:34). pe Domnul înaintea lor. Aceşti oameni iau hotărâri
conform ambiţiilor, intereselor şi egoismului lor înaintea
II. TAINA FĂRĂDELEGII (2 Tesaloniceni 2:7) voii lui Dumnezeu, descoperită în Cuvânt.
Atunci când ucenicii Domnului s-au certat pentru Aceste forme ale amăgirii şi altele au fost şi sunt
mărire, Isus s-a încins cu un ştergar şi le-a spălat un pericol permanet pentru cei credincioşi. Domnul
picioarele (Ioan 13 :4-5) aşezând slujirea şi smerenia ne-a avertizat spunând: „Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi
înaintea dorinţei după întietate şi succes ierarhic. Ceea rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile
ce nu au înţeles conducătorii lui Israel, care cereau acestea, care se vor întâmpla şi să staţi în picioare
Domnului Isus să se coboare de pe cruce şi să se salveze înaintea Fiului omului” (Luca 21:36). Pentru a ajunge
(Matei 27:41-43) a fost taina, că, dacă s-ar fi salvat pe El, în patria cerească trebuie să ne lepădăm de noi înşine,
n-ar mai fi putut salva lumea (Ioan 3:16). Doctorul care să-L primim pe Domnul Isus în viaţă, să luăm crucea şi
caută să se salveze pe el, se îndepărtează de pacienţii să umblăm cu El până la capăt. Amin.
săi; ciobanul care caută să se salveze pe el când vede Nelu Popa
15
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Păcatul imputat
Imputarea păcatului înseamnă atribuirea Set fiul lui Adam nu mai poartă chipul lui Dumnezeu
unui păcat comis de o persoană altei persoane precum omul iniţial, ci chipul tatălui său Adam şi de la
sau trecerea vinei cuiva în socoteala altcuiva. el fiecare om (exceptând Enoh) a trăit un număr de
În V. T. există câteva referinţe în Lege şi îl găsim zile şi „… apoi a murit” când, în context, moartea este
ca fapt real în mai multe pasaje, iar în N. T. el consecinţa directă a călcării porunci din Eden, însă
este dezvoltat mult mai pe larg şi primeşte în nici un text nu ni se spune că din cauza păcatului
valoare de fapt fundamental în creştinism, prin adamic oamenii mor. Aşadar, în mod nemijlocit V.T.
realitatea ispăşirii făcută de Isus Cristos. Toate afirmă transmiterea (doar la nivel de consecinţe) a
aceste texte au în vedere atribuirea unui păcat sau păcatului adamic tuturor oamenilor neţinându-se
a vinei pentru un păcat copiilor sau chiar a altor seama de vinovăţia personală a acestora (fiecare
persoane care au fost implicaţe în vreun fel, ca de om plăteşte în mod natural plata pentru păcatul
exemplu în 1 Sam. 22:15, unde Ahimelec îl roagă adamic, iar restul pedepselor specifice rămân pentru
pe regele Saul să nu-i impute vina lui David şi lui, păcatele personale).
doar pentru că l-a găzduit, când acesta fugea de
împărat, pentru că el nu ştia de „răzvrătirea” lui
David. Prezint în continuare texte reprezentative
2. Păcatul părinţilor imputat copiilor şi nepoţilor:
Exodul 20:5 - „…Eu, Domnul, Dumnezeul
tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
dintre acestea, pe baza cărora s-ar putea construi nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea
o teologie a păcatului imputat în contextul V. T. şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”.

1. Păcatul adamic transferat omenirii: Osea 6:7 -
„Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de
rînd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci”. Cuvintele
Textul acesta susţine cel mai bine concepţia care
străbate V. T. că Dumnezeu pedepseşte un păcat
nu doar în viaţa celui care l-a comis ci şi în vieţile
ca oricare om de rând din acest verset sunt copiilor şi a nepoţilor acestuia. De ce? Probabil
traducerea expresiei ca adam din limba ebraica, iar în scopul înlăturării, sau ştergerii din rasa umană
în unele manuscrise ale V. T. în locul prepoziţiei ca a acelei gene alterate. Pedeapsa pentru păcat
apare în şi astfel acest text apare ca o anticipare este moartea, tocmai pentru a se realiza această
a cuvintelor lui Pavel din Romani 5:12 unde pentru ştergere la nivel genetic. Prin uciderea copiilor şi
prima oară în Biblie citim că toţi oamenii au păcătuit nepoţilor se concepea o stârpire a întregului neam
în Adam. Consecinţele călcării de poruncă a lui de urmaşi. Sau, dacă privim pedeapsa pentru
Adam, răsfrângându-se asupra tuturor oamenilor păcat în sens disciplinar, atunci putem spune că
sunt afirmate în multe texte în V. T. dar nici unde prin transmiterea pedepsei şi asupra copiilor se
nu se mai vorbeşte de păcatul adamic şi nici vreo intenţiona stârpirea, nu a persoanelor ci doar a
afirmare a prezenţei acestuia în oameni ulterior sau tendinţelor de răzvrătire, a tendinţelor păcătoase
suportarea consecinţelor lui de urmaşii lui Adam1. care erau în aceste persoane. Este interesant de
Când Dumnezeu a administrat pedeapsa pentru remarcat în acest text, ideea că păcatul este văzut
păcatul adamic edenic (Genesa 3) textual, nu se are ca o excepţie, o raritate din moment ce un singur
în vedere nici într-un fel suportarea acelei pedepse şi păcat este purtat de generaţii la rând. Această
de către urmaşii lui Adam, totuşi ele au fost afirmate concepţie vine în aparentă contradicţie cu spusele
mai târziu. Genesa 4:2 îi prezintă pe Cain şi Abel, lui Pavel din Romani 3 unde el afirmă clar că toţi
primii urmaşi ai lui Adam, suportând consecinţele oamenii păcătuiesc, nu este nici unul care să nu
păcatului, ca muncitori (de corvoadă). Cain era plugar aibă păcat. Astfel, dacă raportăm cuvintele lui Pavel
(în textul evreiesc „slujitor al pământului”), iar Abel la cele din Exodul 20:5, acestea din urmă rămân
era cioban („slujitor al oilor”). Apoi în Genesa 5:3, fără aplicabilitate pentru că oricum şi copii şi nepoţii
1 Ar mai fi o referire la păcatul adamic în Iov 31:33, însă acel
celui care comite păcatul comit păcatele lor proprii.
text nu are în vedere o transmitere sau imputare a păcatului lui Ei ispăşind prin purtarea pedepsei păcatele proprii.
Adam şi mai mult, folosirea termenului adam în limba ebraică De aceea ne putem gândii că acest text trimite mai

16
este mult mai largă decât o referire la persoana lui Adam, el mult la păcatul universal, adamic, decât la păcatele
însemnând mai mul om sau omenire în general.
individuale ale tuturor oamenilor. Dumnezeu fusese deja imputat. Ceea ce spune Yahve este în
vorbeşte despre El, despre modul lui de a trata mod paradoxal un oracol de salvare pentru Ahab
păcatul uman şi tot El este cel care l-a judecat pe dar şi unul de judecată pentru fiul sau. Versetul
Adam şi i-a dat sentinţa de condamnare, lăsând 29 nu are nicio întrebare acuzatoare, numai una
să se extindă aceasta şi asupra urmaşilor săi. de condamnare. Ai vazut ce chinuit de remuşcari
Dumnezeu este gelos – adică, aşteaptă cu gelozie este Ahab înaintea mea? Aceasta este urmata
închinarea şi iubirea din partea celor ce sunt ai Săi. de anunţul-ameninţarea din concluzie al efectului
El pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii până dezastrului din versetul 19 că nu se va întâmpla în
la a treilea şi a patra generaţie, prin intermediul zilele lui Ahab ci în zilele lui Ioram, fiul lui.
slăbiciunilor acumulate, sărăciei, bolilor şi a duratei
diminuate a vieţii omului.2 5. Transmiterea păcatului pe cale genetică: Iov
14:4 - „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă

3. Solidaritatea familială în ce priveşte ispăşirea
unui păcat_ Iosua 7:24, 25 - „Iosua şi tot
Israelul împreună cu el au luat pe Acan,..., pe fiii
necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul”.
Psalmul 51:5 - „Iată că sînt născut în nelegiuire şi
în păcat m’a zămislit mama mea”. Aceste cuvinte
şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi aparţin lui Iov şi David, doi oameni ai lui Dumnezeu,
tot ce era al lui; .... Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. dar care au fost pedepsiţi, unul pentru păcatul
...” Păcatul lui Acan i-a întinat pe toţi cei din casa personal şi altul ca să fie testat. În mijlocul pedepsei
lui. Mai mult, în această relatare remarcăm modul lui Dumnezeu, ei încearcă să se justifice şi printre
lui Dumnezeu de a privi omenirea printr-o singură argumentele pe cale le aduc este şi acesta că
persoană, fapt ce va fi dezvoltat ca şi doctrină în păcătoşi i-au născut mamele lor. Aici este afirmată
creştinism de apostolul Pavel în Romani 5:12-19 transmiterea păcatului pe cale genetică. Iar dacă
şi 1 Corinteni 15:45-49. Dumnezeu nu îi spune lui vrem să mergem până la capătul „firului” ajungem
Iosua că Acan a păcătuit ci că Israel, păcatul lui în mod inevitabil la primul om (Adam). Când David
Acan, din perspectiva lui Dumnezeu era imputat şi Iov spun că au moştenit o stare păcătoasă de
tuturor copiilor lui Israel, însă el a fost ispăşit doar la mamele lor ei nu arată prin aceasta că au avut
de Acan şi familia lui. Din moment ce verdictul a fost mame care au comis păcate speciale, păcate
dat şi mânia lui Dumnezeu a pornit să se reverse concrete şi de neiertat care s-au transmis asupra
asupra cetăţii, tot ce se afla în ea era destinat urmaşilor, ci doar că ele le-au dăruit şi lor aceeaşi
nimicirii. În clipa în care Acan a luat din lucrurile natură păcătoasă pe care ele la rândul lor au primit-o
date spre nimicire şi le-a dus în cortul său, el şi tot de la părinţi. În felul acesta, am putea spune, că
ce avea a devenit parte a Ierihonului, căzînd astfel s-a dezvoltat teoria despre păcatul lui Adam, fără
sub aceeaşi pedeapsă. 3 ca oamenii să cunoască în acelaşi timp o istorie

4. Urmaşii genetici ispăşesc un păcat de care
făptaşul este „iertat”:1 Regi 21:29 - „Ai văzut
cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentrucă s-a
concretă a acestuia. Dacă starea mea păcătoasă
este de la părinţi şi ei la rândul lor au primit-o tot
de la părinţi lor şi aşa se ajunge la primul om, iar
smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în acesta a fost numit din raţiuni teologice, Adam
timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce adică pământ. David n-a încercat să-şi acorde nişte
nenorocirea casei lui!” Împăratul Ahab a păcătuit circumstanţe atenuante, luând ca o scuză natura
împotriva lui Dumnezeu şi merita pedeapsa prin păcătoasă a omului. Într-adevăr, el era păcătos
luarea împărăţiei de la el. Totuşi pentru că s-a prin naştere, dar era păcătos şi prin alegere. Aşa
pocăit, pedeapsa a fost amânată, însă acesta că îi cere lui Dumnezeu să ia în calcul acest adevăr
nu a fost înlăturată de peste copiii lui, cărora le când va pronunţa sentinţa finală împotriva lui.4
Iosif Birău
2 William MacDonald , Comentariul Biblic al credinciosului –
Vechiul Testament, p. 99 4 John Phillips, Comentariu asupra Psalmilor Vol. II. Editura
3 Beniamin Fărăgău, Iosua, Editura Logos 1996. p. 95 Stephanus 2001, p. 9

1. Care sunt metodele cele mai eficiente pentru păstrarea credintei şi a unui cuget curat, pe care unii l-au pierdut
şi au căzut din credinţă, aşa cum sesiza apostolul Pavel în scrisoarea către Timotei şi Iuda, fratele Domnului?
Referitor la scrisori – epistole şi articole de revistă: în ce mod ne recomandaţi să venim în ajutorul celor ce riscă
pierderea valorilor spirituale sub influenţa postmodernismului?
2. De ce Scriptura este plină de parabole şi taine greu de descifrat şi totuşi destinată tuturor, în ce priveşte cea mai
importantă problemă a vieţii: mântuirea? Cum vă explicaţi faptul că orbul din Ioan 9 a crezut fără multe explicaţii
şi a fost mântuit, iar fariseii şi cărturarii iudei n-au putut pricepe nici după cercetări şi explicaţii suplimentare?
3. Ce şanse de căsătorie binecuvântată au tinerii din bisericile noastre evanghelice, în condiţiile evoluţiilor spirituale,
sociale şi economice actuale? Ce practici premaritale se constitue într-un suport solid al unei case zidită pe stâncă?
Aşteptăm (prin diverse mijloace de comunirare) dezbateri pe aceste teme! 17
Editorii
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Ordinea înţeleaptă a lucrurilor
„Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa”
(Proverbe 24:27)

Sfatul înţeleptului stabileşte o ordine între înţeleaptă a lucrurilor, în faţa unei grupe de studenţi, un
activităţile necesare întreţinerii vieţii. În cazul descris profesor a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu
„întâi” trebuie să te ocupi de lucrările agricole, în ordinea pietre. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi
lor naturală de sezon, de la semănat la secerat. Dacă a a primit răspuns afirmativ. Profesorul a luat atunci o cutie
fost o recoltă bună este asigurată hrana familiei şi chiar cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l
un venit suplimentar prin vânzarea a ccea ce depăşeşte uşor. Pietricelele au umplut golurile. I-a întrebat din nou
nevoile proprii. „Apoi” cu banii câştigaţi din agricultură, pe studenţi dacă borcanul era plin, iar aceştia au fost de
sau proveniţi din alte surse, poţi liniştit să te apuci să acord că era. Profesorul a luat după aceea o cutie cu
zideşti, fără să existe riscul să nu finalizezi. Realitatea nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut
practică dovedeşte că nu toţi oamenii au ideile furnicii: „Ea de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi, care
n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi au răspuns că acum era „pliiin!”. La urmă a turnat apă,
îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în umplându-l de această dată definitiv.
timpul secerişului” (Proverbe 6:7-8), de aceea este bine ca Au urmat explicaţiile: borcanul gol reprezintă
aceştia să se lase îndrumaţi de alţii. „Înţeleptul învaţă din viaţa care ne dă posibilitatea să o ocupăm cu ce vrem.
propria-i gândire, oamenii obişnuiţi învaţă din experienţă, Pietrele mai mari, reprezintă lucrurile importante: familia,
cei proşti învaţă de nevoie, iar cei răi învaţă din instinct”. sănătatea şi evident lucrurile sfinte. Pietricelele sunt
Drept dovadă, în vremea crizei actuale, unii se plâng, celelalte lucruri: serviciul, casa, maşina, iar nisipul e
cer ajutor şi sfat, iar când se verifică ordinea operaţiilor restul lucrurilor mărunte. Dacă începem cu nisipul, nu
se vede simplu, de ce la rezolvarea problemei, nu le-a vor mai încape pietricelele şi cu atât mai puţin pietrele
dat rezultatul bun. Vă sfătuiesc pentru viitor: citiţi mai mai mari. La fel este în viată, dacă îţi irosesti timpul şi
des cartea Proverbele şi discutaţi cu oameni maturi din energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp
adunare situaţiile specifice cu care vă confruntaţi, cu pentru lucrurile importante. Stabileşte-ţi bine priorităţile,
dorinţa să cunoaşteţi şi să vă lăsaţi învăţaţi, să ştiţi ce restul e doar nisip!
trebuie să faceţi mai întâi. În concluzie şi în mod practic: orientaţi-vă
Schimbând ordinea lucrurilor fizice se ajunge spre activităţi cu caracter productiv nu spre credite
la faliment în plan economic. Dar mai importante sunt de consum. Fraţii menoniţi au condiţionat ajutoarele
lucrurile spirituale şi privite în totalitatea lor, organigrama acordate familiilor sărace, de astfel de principii, pentru
vieţii trebuie să respecte o ordine înţeleaptă, bazată pe că „Este mai înţelept să-l înveţi pe om să pescuiască,
principiul spus de Domnul Hristos: „Căutaţi mai întâi decât să îi oferi zilnic un peşte”. Eu am spus cu ani în
Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate urmă şi repet: „Sistemul creditar bancar necontrolat,
aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). bazat pe creşterea producţiei care să stimuleze direct o
Dacă omul este dedicat mai întâi lucrurilor materiale, creştere a consumului, este un mare balon care într-o zi
într-o ordine care respectă proverbul citat, dar neglijează se va sparge” , ceea ce deja s-a dovedit. Deasemenea
mântuirea este în mare pericol, ca bogatul căruia i-a rodit am afirmat: „Oamenii vor fi nevoiţi să se întoarcă din
ţarina şi „Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea nou la pământ (la ţară) pentru a-şi asigura nevoia
aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care de hrană” şi încet, încet se adevereşte şi aceasta. În
le-ai pregătit, ale cui vor fi?»” (Luca 12:20). Principiul aceste prognoze m-am inspirat mai puţin din pregătirea
priorităţilor spirituale în raport cu cele materiale este profesională şi mai mult din cartea Proverbele şi din
evidenţiat de Domnul prin cuvintele: „Şi ce ar folosi unui Scripturi în general. Ferice de cel ce studiază Biblia şi ia
om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar aminte la Cuvântul Domnului în toate problemele vieţii,
pierde pe sine însuş?” de la căutarea prioritară a mântuirii la activităţile şi munca
Proverbul este foarte raţional, numai că omul are zilnică. „Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul
o înclinaţie naturală sentimentală accentuată de dorinţe şi prin pricepere a întărit El cerurile; prin ştiinţa Lui s-au
greu de controlat, datorate naturii păcătoase. Benjamin deschis Adâncurile şi strecoară norii roua. Fiule, să nu
Franklin spunea că „Cele mai dificile lucruri în viaţă sunt: se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează
a păstra un secret, a ierta şi a folosi timpul în mod înţelept”. înţelepciunea şi chibzuinţa!” (Proverbe 3:19-21)

18 Pentru o reprezentare mai lizibilă, a nevii de ordonare
Iosif Anca
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-
vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”
Evrei 13:7

Slujirea în credinţă a părinţilor noştri
Privind în urmă, la întoarcerea tatălui meu la relatează fraţilor ceea ce i s-a spus pe drum de un înger
Dumnezeu, el regreta că a fost un om destul de rău, bătăuş, al Domnului. Cina nu a fost dată, iar fraţii s-au mărturisit şi
dar a început să meargă la rugăciune cu puţinii credincioşi s-au împăcat.
din vremea aceea, împreună cu un verişor de-al lui, dar nu Când tata era chemat să facă ungerea bolnavilor, nu
era hotărît să se pocăiască. Însă într-o seară în timp ce mergea înainte ca să se aducă o zi de post de familia noastră
stătea pe pat i s-a aratat Domnul Isus pe cruce plin de sânge şi de familia bolnavului. Într-o zi tata a fost chemat de o soră
şi i-a spus: „Truţă, mă vezi cum sunt? Toate acestea de la să facă ungerea soţului ei care nu mai putea vorbi şi nu
tine le am, dar dacă nu ai să te pocăieşti, am să te judec mai putea să se deplaseze. A doua zi, după post la ora 18,
amarnic”. Aceste cuvinte i-au fost spuse de trei ori. Din acel tata împreună cu un alt frate au mers la familia bolnavului.
moment s-a hotărât să se pocăiască dar a avut împotriviri din Când tata a păşit pragul casei l-a văzut pe fratele bolnav în
partea mamei. picioare sănătos. A rămas foarte uimit întrebând-o pe sora
După mai mulţi ani de pocăinţă, el a fost chemat de ce s-a întâmplat cu el. Fratele a mărturisit că în momentul
Domnul în slujbă şi a fost unul din pastorii de la începutul în care a auzit că tata va merge să-i facă ungerea a ştiut
adunărilor din zona noastră, care a slujit mult şi a suferit că Dumnezeu vine la el şi a fost vindecat pe loc fără să i se
din cauza credinţei. Îmi aduc aminte cum venea acasă de facă ungerea. Fraţii s-au plecat pe genunchi şi au mulţumit
multe ori flămând, obosit, bătut de poliţie când era prins la Domnului pentru minunea făcută.
botezuri, la actul Cinei Domnului şi alte activităţi spirituale. Într-o zi tata împreună cu alţi credincioşi, au fost
Trecând prin atâtea greutăţi, a fost ispitit de dorinţa să chemaţi în faţa autorităţilor, unde era şi un preot. Tatălui i
renunţe la toate acestea, dar într-o seară a venit la el un s-au pus înainte două posibilităţi: să renunţe la credinţă şi-l
bărbat care l-a întrebat: „Ce faci Truţă?” „M-am săturat să va face primar sau va fi întemniţat pentru 25 de ani. Tata nu
umblu cu Evanghelia lui Dumnezeu. Ce am să primesc a renunţat ci a spus ferm că nu se leapădă de credinţă chiar
eu mai mult decât alţii?” „Eu sunt trimis să îţi spun că, dacă l-ar îmbrăca în aur. A fost închis, iar mama a rămas
ai să primeşti mai mult ca alţii, dacă ai să ţi credinţa acasă cu noi, copiii. Noi fiind mici iar mama bolnavă, grâul
şi ai să slujeşti până la capăt”. Sub acest impuls el a pe care îl aveam nu a putut fi dus la moară, rămânând astfel
zis: „Chiar dacă voi fi omorât, voi continua să slujesc fără făină. Seara ne-am plecat pe genunchi cerând ajutorul
Domnului cu râvnă”. Călătoriile pe care le făcea erau Domnului, iar dimineaţa sora noastră mai mare, ieşind afară
lungi, deoarece nu avea niciun mijloc de transport, fiind a observat nişte saci cu făină şi mai multe lucruri iar pe uşă
nevoit să se deplaseze pe jos. era pus un bilet mare pe care scria: „Domnul îţi poartă de
Iată câteva mărturisiri ale slijirii sale: grijă şi ţi-a adus tot ce îţi trebuie!” Cu toţi am mulţumit
Odată a primit o scrisoare prin care era chemat să Domnului iar făina ne-a ajuns pănă primavara, pentru că
meargă la Bistriţa la botez, dar a fost avertizat asupra unor Domnul este credincios şi poartă de grijă celor care aleg
pericole pe drum. Tata a plecat, iar noi familia am stat toţi să-L slujească în orice situaţie oricât ar costa.
împreună în post şi rugăciune pentru el. A ajuns la ora 12 În acea anchetă şi judecată, verişorul tatălui, cu care
noaptea la un pod şi a văzut trei bărbaţi care s-au aruncat începuse să meargă la adunare, s-a lepădat de credinţă,
cu faţa la pămînt. Tata a plecat mai departe trecând pe cu gândul de a avea grijă de familia lui, dar după două
lângă ei, dar ajungând la capătul podului cei trei bărbaţi s-au săptămâni s-a îmbolnăvit şi a murit, urmându-l un după
ridicat şi au strigat după el să se oprească şi unul dintre ei mult şi soţia, iar copii au rămas astfel orfani.
l-a întrebat: „Cine eşti dumneata?” „Dar de ce vrei să O altă minune pe care a trăit-o tatăl meu s-a
ştii cine sunt?” „Pentru că atunci când ai intrat pe pod derulat în perioada în care a fost închis pentru credinţă.
o lumină ne-a orbit şi am căzut cu faţa la pământ”. „Eu În fiecare seară se adunau mai mulţi fraţi, care erau şi ei
sunt păstor şi mă duc la un botez şi să serbăm Cina închişi pentru credinţa lor şi se rugau. La una dintre părtăşii,
Domnului cu fraţi de credinţă”. Cei trei s-au retras şi au tatăl meu a avut o descoperire printr-un frate şi i s-a spus
plecat. Dimineaţa când tata împărţea Cina Domnului vede că este pus la stânga de către Dumnezeu. Auzind acestea,
pe cei trei bărbaţi intrând în adunare, iar pe parcursul slujbei toţi s-au hotărât să pună un semn pentru verificarea
s-au predat Domnului. proorocului. Astfel a doua zi toţi au luat o zi de post şi ca
Altă dată a fost chemat printr-o scrisoare la semn că prorocul este fals, unul dintre fraţi care era orb
Câmpulung să dea Cina Domnului. În timp ce mergea să-şi recapete vederea. Adunându-se seara la părtăşie,
spre biserică noaptea printr-o pădure, pe puntea din faţa au cântat împreună o cântare iar apoi s-au rugat. În timpul
lui vede un urs. Se dă înapoi, aşteptând să treacă ursul, rugăciunii clădirea a fost mişcată, s-a auzit un vuiet şi fratele
dar aude înapoia lui nişte paşi. Era un om înalt, voinic care orb a sărit în picioare recăpătându-şi vederea. Cu toţii au
s-a apropiat de el şi l-a întreabat încotro se îndreaptă şi cu realizat că Domnul s-a coborât la ei, dar totodată şi-au dat
ce scop. Tata îi răspunde sincer motivul misiunii lui. Acest seama că proorocul acela este fals, iar legătura frăşească a
om îi spune să nu împartă Cina şi să le spună fraţilor să celor sinceri s-a întărit, rezistând vremii de încercare, până
se împace pentru că trăiesc în ură. Ajungând la biserica le când Domnul a adus biruinţa şi eliberarea.
I. B.
EDUCAŢIE
Învăţătorul mediocru spune; cel bun explică; cel şi mai Practica duce la perfecţiune, dar ai grijă ce practici, căci
bun demonstrează, iar cel mai bun inspiră. inima educaţiei este educaţia inimii.
Nu ceea ce se toarnă în elev contează,
ci ceea ce se plantează. Procesul de învăţământ are ca scop să-l ajute pe elev să
ajungă să se descurce fără ajutorul profesorului.
Învăţătorul este cel care controlează cel mai mult
atmosfera morală din clasă. La urma urmei, influenţa cea O diplomă nu strică nimănui, cu condiţia că posesorul ei,
mai mare nu este prin vorbe, ci prin personalitate. să vrea să mai înveţe ceva şi după absolvirea şcolii.
Un profesor cu un suflet bun care predă istorie,
matematică sau biologie este de mai mult folos pentru Sub providenţa lui Dumnezeu, viitorul unei naţiunii nu
formarea caracterului în elevi decât un profesor uşuratic depinde atât de mult de nivelul academic al şcolilor ei, ci
care predă un curs biblic. de nivelul educaţiei creştine predate copiilor.

Nu poţi învăţa prea multe lucruri noi, dacă n-asculţi Am auzit odată pe cineva spunând că nu poţi spune dacă
decât de tine însuţi. Învaţă şi din greşelile altora, nu vei un părinte şi-a făcut datoria sau nu, decât dupa ce vei
avea timp să le faci tu pe toate, iar pe cel ce nu învaţă vedea ce fel de oamenii vor fi nepoţii lor.
nimic din trecut îl va pedepsi viitorul.
Socrate a zis: „Mă voi sui pe cel mai înalt loc din Atena şi
Cineva a calculat că perioada în care se învaţă cel mai voi striga: <Concetăţeni, cum de sunteţi gata să munciţi
mult este între 4 ani şi 18 ani. pe brânci, să spargeţi chiar şi pietre ca să ajungeţi bogaţi,
La 4 ani ştim toate întrebările. dar nu vă preocupaţi deloc de copii cărora le veţi lăsa
La 18 ne purtăm de parcă am şti toate răspunsurile. toate acestea, drept moştenire?>”

Sunt două lucruri pe care nu le pot face pentru tine: să Esenţa înţelepciunii este să ştii ce să faci cu ceea ce
mănânc şi să învăţ în locul tău. cunoşti, de aceea este mai bine să înţelegi puţin, dar bine,
decât greşit şi mult.
Ar trebui să ne alegem cărţile la fel de atent, cum ne
alegem prietenii; dar dacă nu ne hotărâm să punem în Diferenţa dintre critică şi educaţie este
practică înţelepciunea din ele, cărţile sunt doar o risipă atitudinea în care sunt făcute.
de hârtie şi de timp.
Cei care au gândit îndelung asupra artei de a conduce
Cine pretinde, în numele libertăţii de expresie, că nişte popoarele, au ajuns învariabil la concluzia că soarta unei
cărţi proaste şi imorale (sau nişte filme sau piese de naţiuni depinde de educaţia care li se dă celor tineri.
teatru) nu sunt responsabile de depravarea tineretului,
trebuie să accepte şi că toate manualele din şcoli nu Niciun om nu poate fi considerat needucat, dacă ştie
au nici o valoare educativă. Cu alte cuvinte, cine crede Biblia şi nici un om nu poate fi considerat suficient de
că arta este indiferentă în problemele morale, trebuie educat, dacă nu o cunoaşte;
să propună în acelaşi timp desfinţarea sistemului de dar unii „studioşi” preferă să cerceteze toată ziua Biblia,
învăţământ din motive de ineficacitate. în loc să caute să o pună în practică.

Cititul este pentru minte, ceea ce este munca şi Nimeni n-ar trebui să meargă la şcoală ca să ajungă să
mişcarea pentru trup. câştige mai mulţi bani.
Adevăratul scop al educaţiei nu este să câştigăm mai mult,
Înţeleptul învaţă din propria-i gândire, oamenii obişnuiţi ci să ştim mai bine ce să facem cu ceea ce căştigăm.
învaţă din experienţă,
cei proşti învaţă de nevoie, iar cei răi învaţă din instinct.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080