You are on page 1of 20

Lucrători împreună cu

Dumnezeu
Când Domnul te trimite în lucrare, Cuprins
Pe ogorul mântuirii, mergi din zori;
Desţeleneşte-ntâi ogorul tare,
Cu plugul dragostei de cer şi flori.

Apoi, a Evangheliei sămânţă,
Arunc-o prin Isus încrezător, 3 Editorial
Ca ploaia Duhului spre pocăinţă, Persoanele absente şi efectele lor – Editorii
S-o facă să-ncolţească mai cu spor.

...S-ar prea putea să semeni şi cu lacrimi,
Aşteaptă, vei culege bucuros;
Belşugul roadelor din vii şi lanuri, 4 Închinători în duh şi-n adevăr
Atrage revenirea lui Hristos. Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică
(partea I) – Simion Buzduga
De-aceea, ţine-ţi conştiinţa trează,
Iar când furtunile s-or năpusti,
Nu da ’napoi, trudeşte, mai lucrează,
Nu-i mult, Isus cu drag te-a răsplăti. 8 Doctrine biblice
Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al
Tu, vezi că soarele aproape apune, lui Dumnezeu (partea a II-a) – Iosif Anca
Şi noaptea vine, nimeni n-a lucra,
Pe altarul sfânt prilej, timp, zel depune,
Doar ruga, cântul te vor consacra.

Iar când peste lucrarea ta aleasă,
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XXVII-a – Zaharia Bica
Cel Sfânt, a vieţii seară va lăsa,
Scump lucrător, te vei întoarce-acasă.
Să te-odihneşti de osteneala ta.

Când vei zbura cu dor spre veşnicie,
Să-ţi fie răsplătită munca grea,
12 Înţelepciune pentru înţelepţi

Vei revedea comoara bucuriei – Setea pentru plăceri – Iosif Anca
Toţi snopii mântuiţi prin jertfa Sa.

Simion Buzduga

Fondurile necesare editării şi distribuirii re- 14 Principii sfinte
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din Muzica poporului Israel în Vechiul Testament –
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do- Iosif Birău
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
19 Experienţe

Spălarea picioarelor – E. C.
tivitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Persoanele absente şi
efectele lor
În viaţa noastră, un rol important în acţiunile întâlnire dintre două persoane, sau două familii, ce putea
specifice unui moment, unei activităţi, îl au persoanele fi o binecuvântare, dacă cel puţin unii dintre cei ce urmau
absente, în acel timp, dar cu care am interacţionat în să se întâlnească, ar fi vorbit puţin mai înainte cu un om al
trecut. Acţiunile lor sunt parte componentă a problemelor lui Dumnezeu. Aceste realităţi privesc şi lumea virtuală,
pe care le întâmpinăm, iar vorbele şi cuvintele lor au unde diavolul investeşte mai mult ca agenţiile de spionaj,
efecte puternice. Cu cât sunt mai mulţi subiecţi implicaţi de accea atenţie ce citiţi sau scrieţi. În acestă privinţă,
în viaţa unui om, cu atât ea este mai complexă, iar în scop pozitiv, apostolul Petru şi-a dat silinţa (2 Petru
cei prezenţi la un moment dat, cu atât mai puţin pot 1:12-15), iar apostolul Pavel şi mai mult, ca învăţătura
determina acţiunile şi efectele lor directe. De exemplu: primită de la Domnul să fie păstrată şi epistolele lor au
un bărbat apare vesel la locul de muncă, pentru că un avut un rezultat binecuvântat pentru posteritate. Prin
om i-a vorbit cu multă amabilitate în staţia de autobuz, respectul şi ataşamentul părintesc, filipenii se puteau
sau este trist, pentru că s-a certat cu un altul pe drum; bucura, chiar în absenţa lui Pavel, de urmările slujbei
un copil are un entuziasm binefăcător, pentru că mama lui, la care s-au adăugat apoi efectele epistolei scrise
i-a făcut un cadou special, sau nu este capabil să se de apostol. Există efecte pozitive şi în cazul mijlocirilor
concentreze la lecţie, pentru că a avut un conflict cu un de la distanţă. Cel mai mult se evidenţiază slujba de
alt copil într-o pauză; un şofer este amabil cu călătorii Mare Preot a Domnului Hristos, de la dreapta măririi din
pentru că soţia lui i-a făcut o surpriză plăcută în acea ceruri. Să nu uităm şi de binefacerile în ascuns, când nu
dimineaţă, oferindu-i o cămaşă nouă, sau este nervos ştie stânga ce face dreapta. În sens negativ, se înscriu
pentru că un alt participant la trafic i-a creat probleme cei plecaţi din familie, prin divorţ; ei sunt încă „prezenţi”
cu o jumătate de oră în urmă. prin traumele lăsate, sau prin moştenirea genetică în
Efectele persoanelor cu care ne-am întâlnit şi de copii. La fel se întâmplă în familiile cu fii risipitori, care
care apoi ne-am despărţit, nu se limitează, nu încetează, lasă prin absenţa lor multă amărăciune. Tâlharii care au
imediat ce ne-am salutat, sau ne-am pierdut din vedere şi atacat pe călătorul ce se cobora din Ierusalim la Ierihon,
nici nu se limitează la o zi, ci se pot întinde pe o perioadă „l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat ...” (Luca
de zeci de ani. Părinţii evrei, din vremea apostaziei lui 10:30). Pe lângă faptul că „l-au lăsat aproape mort”,
Iuda, au lăsat efecte tragice în viaţa urmaşilor lor, care efectele acţiunii lor a evidenţiat iubirea aproapelui,
spuneau cu durere: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a manifestată de samariteanul milostiv şi atitudinea
întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! Moştenirea noastră a indiferenă a preotului şi a levitului. Exemplele ar putea
trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! continua, dar iată şi un caz specific efectului în lanţ, al
Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte persoanelor absente:
văduve... Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi a fost
iar noi le purtăm păcatele” (Plângeri 5:1-7). Un alt tată trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai
evreu, Ionatan, fiul lui Saul, şi-a asigurat copiii şi pe el, la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
prin comportamentul prietenos şi legământul încheiat cu Ridicându-se indispus din pat şi privind pe
David, pentru posibilitatea ca el să nu mai fie în aceeaşi fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr
poziţie privilegiată, sau chiar pentru cazul unui deces mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
prematur, ceea ce s-a şi întâmplat: „Dacă voi mai trăi,
să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi (continuare în pagina 19)
dacă voi muri, să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea
faţă de casa mea, ...Ionatan a făcut legământ cu casa
lui David...” (1 Samuel 20:14-16). Drept urmare, fiul
său,Mefiboşet, a beneficiat de favoarea regelui David.
Este important să reţinem că astfel
de efecte, în absenţă, se produc şi
în lucrarea Domnului şi în relaţiile din
adunare, fie în bine, fie în rău. Astfel
un clevetitor va „pregăti” ceartă, într-o
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
partea I

Introducere
Odată cu căderea în păcat,

spiritual numit Ekklesia (Adunarea),
care este a doua familie. În fine,
Ekklesia (Adunarea), Mireasa, va
I. Vindecare
prin comuniune sacră
fiinţa umană a fost afectată în toate pleca spre Comuniunea Cosmică
entităţile componente. Duhul şi cu Mirele şi Creatorul ei. Primii creştini ne sunt descrişi
trupul omului au nevoie de refacere, Comuniunea vine din ceruri. ca având o puternică dorinţă
de restaurare a comuniunii cu Domnul Isus a zis: „Mă rog ca toţi de apartenenţă la comunitatea
Dumnezeu. Comuniunea sacră să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine frăţească. Despărţirea de lume,
înseamnă împlinirea parţială a şi eu în Tine; ca şi ei să fie una în alipirea de Dumnezeu i-a făcut
dorului după apartenenţă. Primii Noi, pentru ca lumea să creadă că să fie puternic ataşaţi unii de alţii.
oameni au aparţinut lui Dumnezeu. Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21) Noi şi Astfel, Adunarea primelor zile şi
Bucuria pe care o produce noi descoperiri cu caracter ştiinţific a primilor ani, ne este zugrăvită
apartenenţa reprezintă întoarcerea demonstrează că viaţa de familie de evanghelistul Luca astfel: „Ei
la părtăşia edenică. Iată de ce bazată pe dragoste, relaţionarea stăruiau în învăţătura apostolilor,
prezenţa Domnului este cea mai cu alte familii prin prietenie, care se în legătura frăţească, în frângerea
mare binecuvântare în comuniune. roagă, oferă un surplus de fericire, pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2:42).
În ea ne simţim doriţi, ne simţim ca sănătate şi chiar longevitate. Însă, Dacă ziua patimilor Domnului
„acasă”. În ea dăruim şi ni se dăruie, cu atât mai mult, când vidul uman Isus i-a bulversat pe ucenici, în a
mângâiem şi suntem mângâiaţi, este umplut cu Dumnezeu, fericirea treia zi îi găsim adunaţi pe toţi cei
iubim şi suntem iubiţi. Comuniunea şi longevitatea este veşnică. Şi unsprezece (Luca 24:33) la un loc.
este leagănul – veselia copilăriei aceasta începe în Cortul Întâlnirii, De asemenea, sunt adunaţi, după
umanităţii şi căminul tuturor numit Adunarea Domnului. Aici opt zile, din nou la un loc, când
împlinirilor. Tânjim după ea şi nu se derulează recuperarea omului, era de faţă şi Toma (Ioan 20:26).
ne satisfac nici bunurile materiale, proces în care se împletesc La Marea Tiberiadei se adună din
nici realizările profesioanale, următoarele tratamente de vindecare nou şapte ucenici, cărora li se arată
nici talentele. Am fost creaţi să spirituală şi fizică: Mântuitorul. Şi iarăşi sunt în jurul
relaţionăm. Întemeierea familiei este Lui, când se înalţă la ceruri, de pe
visul oricărei făpturi omeneşti. Muntele Măslinilor, apoi în odaia de
Familia la rândul ei, sus aveau deja obiceiul să se adune
aspiră după căminul la rugăciune „împreună” (Fapte
1:14,15). De asemenea, îi găsim
adunaţi la un loc în Ziua Cincizecimii
(Fapte 2:1) şi frecvent apare
expresia: „...toţi împreună” (Fapte
2:46). Cartea Faptele Apostolilor
abundă în prezentarea legăturilor
frăţeşti, ale primilor creştini.

„...astfel de închinători
doreşte şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
Raportat la mesajul Noului proclamă eliberarea de consecinţele Mai presus de toţi este „Părintele
Testament, care sunt factorii care păcatului; vestea eliberării din lanţurile îndurărilor şi Dumnezeul oricărei
i-au animat pe creştini să aibă şi cătuşele păcatului este de-a mângâieri, care ne mângâie în toate
o puternică legătură şi o unitate dreptul miraculoasă, când păcătosul necazurile noastre” (2 Corinteni
strânsă în jurul Evangheliei? Deşi răspunde la chemarea Domnului. Ea 1:3‑4a). Dar toţi suntem chemaţi „să
este greu să fie enumeraţi în ordinea aduce salvare prizonierilor care au putem mângâia pe cei ce se află în
importanţei, din învăţătura biblică fost prinşi în laţul diavolului. Cuvântul vreun necaz” (v.4b).
se pot arăta următorii factori care
consolidează sau distrug legătura
frăţească – comuniunea sfântă:
lui Dumnezeu îi vindecă şi îi scapă de
groază (Psalmul 107:20). Un singur
cuvânt al Domnului era suficient
c) îmbărbăteze - să constituie
un suport pentru cei slabi.
A îmbărbăta înseamnă a inspira
Comuniunea pozitivă presupune pentru ca bolnavii să fie vindecaţi: curaj, a încuraja. Prin îmbărbătare
o privire caldă, care se expune înaintea „Doamne”... ci zi numai un cuvânt, fortificăm inimile celor disperaţi
oricărui cuvânt, dar este specifică şi robul meu va fi tămăduit” (Matei care au o credinţă fragilă. Apostolul
prieteniei şi cu atât mai mult frăţietăţii 8:8); „El, prin cuvântul Lui, a scos din recomanda cu insistenţă: „Vă
creştine. Aşadar, o comunicare ei duhurile necurate şi a tămăduit pe rugăm, de asemenea, fraţilor... să
pozitivă începe de la zâmbet: „o toţi bolnavii” (Matei 8:16). Apostolii îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să
privire prietenoasă înveseleşte inima” au vindecat prin Cuvântul credinţei, sprijiniţi pe cei slabi ...” (1 Tesaloniceni
(Proverbe 15:30). Când am fost când au zis: „în Numele lui Isus 5:14). Una dintre misiunile acordate
pentru prima dată în SUA, am sesizat Hristos din Nazaret, scoală-te şi de apostolul Pavel lui Timotei era
un lucru plăcut printre americani, umblă!” (Fapte 3:6b; 14:10), au să îmbărbeze inimile credincioşilor
faptul că îşi zâmbesc reciproc, atunci înviat prin Cuvântul credinţei rostit (Efeseni 6:22). Există slujbe în
când se întâlnesc, chiar dacă nu se prin Duhul Sfânt (Fapte 8:40; 20:10. biserică, funcţii în societate care au
cunosc. Era o realitate străină, de De asemenea, exorcizarea era nevoie de îmbărbătarea noastră. Un
cultura noastră, nu însă şi de Biblie. făcută tot prin puterea Cuvântului exemplu ar fi cei înălţaţi în dregătorii
rostit (Luca 8:29; Marcu 6:13; Fapte (1 Cronici 22:13; Iosua 1:6) şi nu în

II. Vindecare
prin cuvânt
8:7). Toate acestea au menirea să:

a) învioreze „duhurile smerite
şi să îmbărbătez inimile
ultimul rând, trebuie încurajaţi cei ce
trec prin necazuri: bolnavii, sinistraţii,
refugiaţii (Deuteronom 31:6; Iosua
zdrobite” (Isaia 57:15), aşa cum 10:25; Psalmul 91).
În consolidarea legăturii frăţeşti
cuvintele, limbajul; într-un cuvânt
– comunicarea – este primordială.
a fost profeţit despre Domnul
Isus Hristos: „...Dumnezeu Mi-a
dat o limbă iscusită, ca să ştiu să
d) întărească. A întări înseamnă
a consolida, a edifica, a solidifica
tot ce are nevoie de impulsionare. Aici
Puterea cuvântului este importantă înviorez cu vorba pe cel doborît se încadrează cei cu o inimă fragilă
în relaţiile de familie, de muncă, de de întristare” (Isaia 50:4). Acesta (1 Timotei 3:2) şi cei cu „mâinile obosite
şcoală, din societate, dar mai ales este efectul vindecător al Cuvântului şi genunchii slăbănogiţi” (Evrei 12:12).
în efectul predicii expuse mulţimilor. lui Dumnezeu, care trebuie să În Fapte 15:32, îi găsim pe Iuda şi
Înţeleptul Solomon a observat acest domine limbajul nostru creştin: pe Sila, care erau prooroci, întărind
adevăr şi cu aproape trei mii de ani în „Legea Domnului este desăvârşită şi credincioşii, în situaţia zdruncinată în
urmă :a scris: „Cuvintele prietenoase înviorează sufletul;...” (Psalmul 19:7); care se aflau.
sunt ca un fagure de miere, dulci
pentru suflet şi sănătoase pentru
oase” (Proverbe 16:24).
„Când gânduri negre se frământă cu
grămada înăuntrul meu, mângîierile
Tale îmi înviorează sufletul” (Psalmul
e) îndemne. Cuvântul transmis
celor cu care interacţionăm
trebuie să fie convingător, să impulsi­
„Cuvintele Cuvântului”, rostite 94:19); „Când umblu în mijlocul oneze, să stimuleze, să revigoreze
sub călăuzirea Duhului Sfânt, au strîmtorării, Tu mă înviorezi,...” pe cei împietriţi de păcat (Evrei 3:13)
puterea vindecătoare, după cum a fost (Psalmul 138:7); „Niciodată nu voi şi să îndemne pe bogaţi la smerenie
profeţit despre Domnul Isus Hristos: uita poruncile Tale, căci prin ele mă (1 Timotei 6:17) şi la acte de caritate
„Duhul Domnului Dumnezeu este înviorezi” (Psalmul 119:93). (1 Timotei 6:18). „Unii pe alţii” în
peste Mine, căci Domnul M-a uns să
aduc veşti bune celor nenorociţi: El b) mângâie: „mângîiaţi-vă, deci,
unii pe alţii” (1 Tesaloniceni
îndemnare şi ajutor reciproc este o
expresie des întâlnită în Biblie.
M-a trimis să vindec pe cei cu inima
zdrobită,... să dau celor întristaţi
din Sion, să le dau o cunună
4:18); „să mângâi pe toţi cei întristaţi”
(Isaia 61:2); „...prin răbdarea şi
nu prin mângâierea pe care o
f) sfinţească,

regenereze,
transforme, purifice.
Dacă credinţa vine în urma
împărătească în loc de cenuşă, dau Scripturile, să avem nădejde” auzirii Cuvântului, pocăinţa şi mai
un untdelemn de bucurie în locul (Romani 15:4). Scripturile, în ales naşterea din nou este o lucrare
plânsului, o haină de laudă în locul ansamblul lor, au rolul să mângâie, a Duhului Sfânt produsă de Cuvânt
unui duh mâhnit,...” (Isaia 61:1-3). Se Duhul Sfânt care a inspirat autorii (Romani 10:17; Iacov 1:18; 1 Petru
poate vorbi astfel de o terapie, de o este Mângâietorul, dar în ele întâlnim 1:23; Tit 3:15). Puterea sfinţitoare
vindecare prin Cuvânt. Vestea bună pe mulţi care au ştiut să mângâie pe a Cuvântului, a Duhului Sfânt este
a Evangheliei este pentru păcătoşi cei întristaţi: Iov (Iov 29:25); Onisifor inegalabilă şi efectele produse în
o vindecare, în momentul când (2 Timotei 1:16); Filimon (v. 7) şi alţii. credincioşi sunt nemărginite; trezire
5
spirituală în confruntarea cu realitatea aplicării lui în Pentru un succes spiritual în Biserica Domnului, trebuie
lumina Scripturii sau a încălcării normelor de morală eliminată comunicarea distructivă, răscolirea trecutului
biblică produce cea mai puternică răscolire a conştiinţei. în care s-a produs întristare – „Orice amărăciune, orice
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire să
tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31); limbajul obscen,
până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile lumesc – „Să nu se audă nici cuinte porcoase” (Efeseni
şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.este viu 5:4); „Să nu se audă nici... glume proaste, care nu sunt
şi lucrător” (Evrei 4:12). Cuvântul sfinţeşte, purifică cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire”
(1 Timotei 4:5; Apocalipsa 12:11). Domnul spunea (Efeseni 5:4); vorbele nechibzuite – tot ceea ce nu trece
ucenicilor: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului prin filtrul cunoştinţei biblice şi al conştiinţei luminate
pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Dacă puterea de Duhul Sfânt, care este rostit pentru a avea un efect
Cuvântului este atât de mare încât Universul este ţinut distrugător; violenţa verbală, ceartă, judecata, blestemul,
prin puterea Sa (Evrei 1:3), cu atât mai mult întreţine dispreţul, linguşirea – „...orice fel de răutate să piară din
existenţa noastră, de aceea hrana spirituală trebuie mijlocul vostru” (Efeseni 4:31); limbajul uşuratic, stricat
să fie consistentă pentru a ne putea dezvolta spiritual. – „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul
Iată de ce predicatorii, evangheliştii, învăţătorii trebuie bun, pentru zidire...” (Efeseni 4:29); limbajul ucigător –
să se asigure că mesajele lor sunt pline de vitamine şi „...dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama
minerale spirituale, pentru că, deşi sunt atâtea locuri să nu fiţi nimiciţi unii de alţii” (Galateni 5:15); minciuna
unde se împarte hrană, în ambalaje atractive, numărul (Proverbe 2:17), nedreptatea (1 Ioan 5:17), jurământul
subnutriţilor spirituali este în creştere. strâmb (Evrei 6:16); limbajul generator de tensiune: „Să
Aşadar, Cuvântul are menirea „să înveţe, nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe
să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii” (Galateni 5:26).
neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie Toate aceste manifestări, se constituie tot în atâţia
desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare factori distructivi pentru sănătatea fizică şi spirituală a
bună” (2 Timotei 3:16-17). Pentru învăţare, Duhul Sfânt unei biserici. Însă, ceea ce constituie apogeul distrugerii
descoperă lucrurile viitoare (Ioan 16:13). Atât slujbele reputaţiei şi a personalităţii cuiva este bârfa, defăimarea,
cât şi darurile (înţelepciunii, cunoştinţei, profeţiei) vor clevetirea – surori ale otrăvirii sufletelor. Vom continua
trebui să scoată din adâncul ocean al învăţăturii, ca prin a prezenta una dintre cele mai mari plăgi ale
nişte scafandri, comorile şi bogăţiile Cuvântului, care secolului XXI – care face ravagii atât pe plan spiritual,
să-i înnobileze pe ascultători, să-i îmbogăţească şi cât şi pe plan fizic – BÂRFA – epidemia care ruinează
mai ales să îi facă fericiţi pe împlinitori (Luca 11:28). sufletele şi care nu lipseşte nici în cele mai sigure relaţii.
Aceasta este menirea credincioşilor. Mustrarea are un Este atotprezentă în media vizuală şi audio, în familii, în
efect mai mare atunci când este aşezată între două biserică, între prieteni şi în întreaga societate.
aprecieri. Lucrul acesta se vede clar în cazul celor şapte
biserici din Apocalipsa: „ştiu că ai răbdare, că ai suferit
din pricina Numelui Meu, şi că n-ai obosit. Dar iată ce
am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragosta dintâi... Ai
BÂRFA Poluantul ucigător de suflete
Alături de clevetire, vorbire de rău şi defăimare –
însă lucrul acesta bun” (Apocalipsa 2:2-6). Există situaţii tripletele bârfei – aceasta poate fi considerată poluantul
când trebuie făcută o mustrare pentru cei ce se despart de căpătâi ca flagel otrăvitor al vieţii spirituale în plan
de credincioşi (Iuda 1:22), pentru cei ce au nevoie de mondial. Toată această încrengătură malefică este o
sănătate în credinţă, pentru cei mincinoşi, răutăcioşi şi sursă de infamare, de murdărire a reputaţiei, imaginii
leneşi (Tit 1:13). Ei trebuie aspru mustraţi, dar bătrânii cuiva, prin „păcura” care este împroşcată, adesea
nu trebuie mustraţi la fel (1 Timotei 5:1), dar toţi cei ce peste haina albă a nevinovăţiei, lăsând în urmă,
păcătuiesc şi trăiesc în neorânduială trebuie mustraţi pe desconsiderarea şi batjocura semenului, pentru care a
faţă (1 Timotei 5:20; 1 Tesaloniceni 5:14). Însă mustrarea, murit Domnul Isus.
trebuie făcută cu toată blândeţea (2 Timotei 4:2), în Biblia identifică statutul biblic al acestor
cazurile în care este implicată învăţătura. Prin mustrare, categorii poluante şi îi încadrează pe bârfitori,
înţelepul se va face mai înţelept, dar batjocoritorul o va defăimători, clevetitori în grupa oamenilor imorali:
respinge (Proverbe 15:12). „Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire... sunt
Ştiind că în ziua judecăţii omul va da socoteală şoptitori... bârfitori... născocitori de rele... şi măcar că ştiu
de orice cuvânt nefolositor (Matei 12:36), ştiind că doar hotărârea lui Dumnezeu că cei ce fac asemenea lucruri
Cuvântul biblic este adevărul (Ioan 17:17) şi că cine sunt vrednici de moarte...” (Romani 1:29-32). Toate
leapădă Cuvântul va fi lepădat (1 Samuel 15:23) şi mai aceste acţiuni ale întunericului trebuie demascate în
ales ştiind că nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu este lumina Evangheliei. Dumnezeu prezintă aceste categorii
lipsit de putere (Luca 1:37) – mare atenţie la cuvinte. ca un pericol: „...îi ocroteşti în Cortul Tău de limbile care
Cuvintele noastre să aibă întotdeauna efectele clevetesc” (Psalmul 31:20b) şi în viziunea Lui, bârfitorii
descrise mai sus şi niciodată cele prezentate mai jos. sunt etichetaţi ca „răi”: „Dumnezeu zice celui rău: ...dai

6
Consecinţele
drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi
vorbeşti împotriva fratelui tău şi cleveteşti pe fiul mamei negative au efect
tale” (Psalmul 50: 16-20). personal imediat
Ca formă de manifestare, prin bârfă, se împrăştie „...cel cu limba stricată cade în nenorocire”
lucruri încredinţate „Cine umblă cu bârfeli, dă pe faţă (Proverbe 17:20) şi aduc bârfitorii sub incidenţa
lucruri ascunse” (Proverbe 11:13); „dezbină pe cei pedepsei – „Pe cel ce cleveteşte pe fratele său în
mai buni prieteni” (Proverbe 17:9); mistifică realitatea, ascuns îl voi nimici” (Psalmul 101:5). Prin bârfă se
intoxică frăţietatea prin neadevăruri, creează diversiuni. pierde pacea, liniştea şi fericirea personală, fapt pentru
De aceea evreilor li s-a spus categoric în Lege: „Să care David avertiza: „Cine este omul care doreşte viaţa
nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de
cu cel rău să faci o mărturisire mincinoasă pentru el” rău şi buzele de cuvinte înşelătoare. Depărtează‑te de
(Exodul 23:1). rău, fă binele, caută pacea şi aleargă după ea” (Psalmul
34:12-14).

Bârfa este întâlnită în:
Perspectivele bârfitorilor sunt sumbre, căci
„defăimătorii” nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu

a)biserică: Apostolul Pavel scria cu inima
îndurerată: „Mă tem că nu cumva la venirea mea...
să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri
(1 Corinteni 6:9-10), nici certăreţii, intriganţii care produc
vrajbă, cultivă spirit de partidă şi dezbină (Galateni 5:20)

Soluţii biblice pentru oprirea
de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări” (2 Corinteni 12:20).

b) lucrarea de misiune. Ştiind că aceste categorii
au la bază minciuna, apostolul Pavel s-a aflat în
primejdie de moarte între „fraţii mincinoşi” (2 Corinteni
bârfei sunt salvatoare, pentru cei ce le aplică aşa
cum sunt recomandate:

a)
11:26). să ne păzim limba (Proverbe 21:23); să ne apărăm

c) cadrul diverselor prietenii frăţeşti: „Omul
neastâmpărat stârneşte certuri şi pârâtorul dezbină
dreptatea, dar fără să implicăm terţe persoane,
dându-le taină pe faţă (Proverbe 25:9)

b)
pe cei mai buni prieteni” (Proverbe 16:28). să evităm anturajele negative în care bârfa, clevetirea

d) familii: Familii întregi au fost distruse de săgeţile
vorbirii de rău, de aceea înţeleptul recomandă:
sunt subiectele de bază, să ieşim din cercurile lor
vicioase „...şi cearta va înceta” (Proverbe 22:10).

c)
„cine umblă cu bârfeli, dă pe faţă lucruri ascunse să nu vorbim de rău pe nimeni - „Nu vă vorbiţi de
şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci” rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău un
(Proverbe 20:19). Deşi sunt adevărate surse pentru frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea
cei ce vor să-şi satisfacă curiozitatea, aceştia trebuie sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea nu eşti un
evitaţi şi disciplinaţi: „Cuvintele clevetitorului sunt ca împlinitor al Legii, ci judecător” (Iacov 4:11 şi să renunţăm
nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor” la anturajele care ne-au produs durere şi amărăciune
(Proverbe 26:22); „Izgoneşte pe batjocoritor şi cearta (2 Timotei 2:19; Tit 3:2; 1 Petru 2:1).
va înceta” (Proverbe 22:10).
Dacă dorim să locuim pe muntele Domnului cel

Mediul comuniunii în care
acţionează foarte frecvent bârfa şi efectele ei
Sfânt, o cerinţă divină este şi abţinerea de la bârfă. „Acela
nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său”
(Psalmul 15:3). Bârfa, cu toate surogatele ei, produce
distructive, sunt dovada monstruozităţii ei. otravă, daune şi moarte pentru semeni. Dacă până acum
Bârfa, „limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe te-ai zbătut în această cloacă a nelegiurii, fie ca citind
15:4); distruge reputaţia unui nume bun (Proverbe 22:1; aceste rânduri să fii sensibilizat de efectele şi mai ales
Eclesiastul 7:1); generează nelegiuire – „Cine samănă de consecinţele, acestor poluanţi spirituali. Se spune că
nelegiuire, nelegiurire va secera” (Proverbe 22:8a); oamenii mediocri atunci când se întâlnesc, bârfesc, cei
generează amărăciune şi necazuri – „Cine îşi păzeşte cu nivel mediu discută evenimente, numai cei care au
gura şi limba, îi scuteşte sufletul de multe necazuri” capacităţi intelectuale performante discută idei. Tu din
(Proverbe 21:23). Distrugerile sunt atât pe plan fiziologic, care categorie faci parte? Dezbracă-te de omul cel
cât şi psihic (Galateni 5:15), căci bârfa produce boli vechi cu faptele lui, acest „costum de moarte” (Coloseni
devastatoare. Un studiu efectuat în rândul persoanelor 3:9). Pune capăt acestei epidemii sau, mai bine-zis,
afectate de stres şi insomnie a arătat că motivele care pandemii, iubind curăţia inimii şi îmbrăcându‑te cu omul
produc îngrijorare, 40% se referă la situaţii care nu vor cel nou, (Coloseni 3:8), care este superior şi geniilor.
exista niciodată, 30% se referă la situaţii din trecut, ce Bucură-te de intrarea în comuniunea sacră, folosind un
nu mai pot fi schimbate, 12% sunt generate de bârfe şi limbaj duhovnicesc, care îţi va permite accesul la curtea
calomnii la adresa persoanei, 10% se referă la temeri Marelui Împărat (Proverbe 22:11).
privind posibila deteriorare a sănătăţii şi doar 8% vizează
problemele reale. (va urma)

Simion Buzduga

7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
A LUI DUMNEZEU

(Partea a II-a)

Rezumatul părţii I: Duh” (Ioan 3:5-8), căci „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24) şi
Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei „ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6). „Căci Domnul
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, ...suntem schimbaţi
care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu succes în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”
în fiecare credincios viaţa celui de-al doilea Adam, o nouă (2 Corinteni 3: 17-18). Noi, oamenii, înţelegem mai greu ce
viaţă, de data acesta eternă, după planul conceput înainte / cum este un duh, aşa cum spunea Domnul lui Nicodim:
de creaţie. „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde
În perioada Vechiului Testament, lucrarea Duhului vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut
Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: implementarea din Duhul” (Ioan 3:8). Totuşi se vede clar diferenţa dintre un
teoretică (revelaţia şi inspiraţia biblică – 2 Timotei 3:16) a om care trăieşte în natura celui dintâi Adam şi un altul, care a
planului etern şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin fost născut din al doilea Adam.
semnele şi minunile aferente. Apoi prezenţa Duhului a fost Să observăm, mai întâi, împlinirea profeţiilor
amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi certificarea referitoare la naşterea din nou, care evidenţiază bază
ei, până la încheierea glorioasă prin înălţarea la cer şi legală, juridică în redactarea şi dactilografierea noului
realizarea ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat prin legământ şi efectele practice ale noului statut spiritual
fondarea şi conducerea executivă a Bisericii, în lucrarea al omului regenerat. Domnul anunţa prin profet, înaintea
la nivel colectiv, iar la nivel individual, de la naşterea din robiei lui Israel, a distrugerii Ierusalimului şi a dărâmării
nou la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, moment Templului: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu
aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă (Apocalipsa casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.... iată
22:17), se va încheia lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele
recuperarea creaţiei, când va produce o minune ca cea acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o
descrisă în Ezechiel 37, când prin Duhul, materia moartă voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi
va fi readusă la viaţă. poporul Meu” (Ieremia 31:31-33). Urma să se reediteze un
legământ care nu numai că fusese iniţiat de Dumnezeu, dar
II. LUCRAREA DUHULUI (LUI DUMNEZEU) ÎN OM fusese redactat şi dactilografiat, în cerinţele fundamentale,
A. Lucrări generale (mântuitoare) chiar de glasul şi mâna divină. Acum Duhul (Domnului)
Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de urma să se ocupe de noile „table”, de noul „cort”, totul
comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate de realizându-se în om, căci dacă Cortul a fost făcut după
Domnul Hristos. Apostolul Ioan a înţeles aceasta când a chipul care a fost arătat pe munte, omul, a fost făcut după
scris: „Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu chipul lui Dumnezeu, ceea ce arată şi din punct de vedere al
fusese încă proslăvit” (Ioan 7:39b). Apostolul Petru zicea şi obiectului curăţit şi sacralizat, aşa cum este scris în epistola
el: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu către Evrei, că noul legământ este net superior celui de pe
şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt a turnat ce Sinai. Apostolul Pavel vede împlinirea lucrării Duhului în
vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33). procesul naşterii din nou, din punct de vedere al redactării
legământului şi al realizării scopului lui astfel: „Voi sunteţi
1. Naşterea din nou arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori
Naşterea din nou este „dreptul (oferit de harul ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu;
răscumpărător păcătoşilor) să se facă copii ai lui nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi
Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din de carne” (2 Corinteni 3:3).
voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13). Totodată Prima operaţie, absolul necesară, în relaţia cu un
este şi îndatorirea omului, odată creată această binecuvânţată Dumnezeu ce se identifică în mod fundamental prin
posibilitate de a (re)deveni părtaş naturii divine. Domnul Isus sfinţenie, este curăţirea, spălarea, pentru că naşterea
a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou foloseşte aceleaşi entităţi – fiinţa umană în
din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). componentele ei – care au fost întinate prin păcat. Iată

8 Naşterea din nou mai este numită în acest text naştere „din profeţia şi împlinirea ei, referitoare la rolul „apei” despre care
vorbea Domnul în Ioan 3: „Vă voi stropi cu apă curată şi veţi că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:10-14).
fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de Unirea noastră cu Hristos, prin Duhul, se realizează
toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi în minte, unde se instalează noua gândire şi un bord
un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi de conducere, în care „Duhul adevereşte împreună cu
vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani
voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi 8:16). De aici, se coordonează prin călăuzire şi cârmuire
legile Mele” (Ezechiel 36: 25-27). Făcând legătura dintre întreaga activitate spirituală şi fizică şi rodeşte noua viaţă,
rolul legămintelor şi procesul de curăţire, evreilor le este care prin actul botezului în apă este evidenţiată oficial prin
explicat întreg contextul logistic al lucrării Duhului Sfânt în mărturisirea cugetului curat, locul unde în lumina Duhului
om: „Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după Sfânt se proclamă cele mai sublime şi indubitabile afirmaţii
ce a zis: «Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele (Romani 9:1; 1 Petru 3:21). Momentul botezului trebuie
zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi să confirme teoretic şi practic naşterea din nou, mărturia
scrie în mintea lor» adaugă: «Şi nu-Mi voi mai aduce aminte întreagă a unei vieţi şi a unui destin nou. Apostolul Pavel
de păcatele lor, nici de fărădelegile lor»...Astfel, deci, fraţilor, a scris despre dimensiunea trecută prezentă şi viitoare a
fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul unirii noastre cu Hristos, adeverită la botez: „Nu ştiţi că
prea Sfânt,...să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în
deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu moartea Lui?... am fost îngropaţi împreună cu El, pentru
trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10:15-22) ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui,
Duhul realizează „tehnic” noua viaţă prin Cuvânt, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.... Ştim bine că omul
fiind simbolizat prin apa, care are rol purificator, de nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca
curăţire (în prima fază), dar este şi agent fundamental trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca
pentru Cuvântul semănat, a cărui sămânţă germinează să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept,
tot prin puterea Duhului. Domnul a spus: „«Dacă este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu
însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât
în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea
Scriptura». Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea
care aveau să-L primească cei ce vor crede în El” (Ioan de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru
7:37-39a). Despre lucrarea aceasta scria Pavel cu referire totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru
la Adunarea (Mireasa) Domnului, pe care „a curăţit-o prin Dumnezeu” (Romani 6:3-10). Iată cum o nouă conştienţă,
botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui o nouă gândire produce efecte la nivelul întregului trup,
această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau evidenţiind faptul că trupul era victima ce a fost eliberată
altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni acum, de puterea păcatului, iar la proslăvirea de la înviere,
5:26-27). Apostolul Petru scrie şi el despre „sfinţirea lucrată va fi liberă şi de prezenţa păcatului.
de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus „Rodul”, adică efectul naşterii din nou este
Hristos” (1 Petru 1:2), accentuând şi rolul / partea omului în tocmai dovada faptului că lucrarea înnoirii aparţine
acest proces: „Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, Duhului Sfânt, fiind „sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa
v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ...fiindcă aţi fost născuţi veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar
din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în
care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ...care Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Aici avem
v-a fost propovăduit prin Evanghelie” (1Petru 1: 22-25). o explicaţie a cuvintelor Domnului din Ioan 3 referitoare
Apostolul Pavel, explică celor din Corint, că informaţiile la dreptul de a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, doar de
pe care le conţine Cuvântul predicat, nu sunt în concordanţă cei care sunt născuţi din nou. Viaţa veşnică este un dar
cu teoriile filozofice greceşti, care dominau gândirea ce se dobândeşte într-un proces şi numai în urma sfinţirii
vremii şi nici cu mentalitarea rabinilor evrei îndepărtaţi de realizate de Duhul se poate accede la slavă. Duhul este
spiritul Legii, prin legismele şi tradiţiile lor. Şi unii şi alţii o putere creatoare de viaţă şi este Sfânt, ceea ce atestă
considerau Evanghelia o nebunie. Ele pot fi percepute natura noii vieţi. Sfinţirea atribuită prin ispăşirea, care a
doar prin ridicarea omului la nivelul gândirii divine, ceea produs curăţirea, trebuie păstrată prin împărtăşire, ceea
ce se poate realiza numai prin Duhul lui Dumnezeu. De ce solicită colaborarea noastră, în ascultarea de Duhul,
fapt naşterea din nou este un nou mod de a gândi, ce care ne călăuzeşte în împlinirea voii lui Dumnezeu, căci
generează un nou mod de viaţă. „Nouă însă Dumnezeu „... cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, (sunt) chemaţi
ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2) „în toată purtarea” (1 Petru
totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... nimeni 1:15). Unii credincioşi se aşteaptă la un miracol definitiv şi
nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul irevocabil prin naşterea din nou, dar oricât de autentică şi
lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care profundă ar fi ea, se poate întâmpla, ca prin necontinuarea
vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe procesului de creştere spirituală a lucrarii Duhului Sfânt
care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre la nivel de individ, să se asiste la ceea ce s-a întâmplat
ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu unii din ucenicii apostolului Pavel, cărora le-a scris: „O,
cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire galateni nechibzuiţi! ...După ce aţi început prin Duhul, vreţi
duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:1-3),
firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, deşi Duhul a făcut minuni prin ei (v. 5). Apostolul le-a scris:
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru (continuare în pagina 17)
9
Scrisoarea a XXVII-a
Am aşteptat scrisoarea ta prea mult sau poate ţi-ai nu va mai muşca din ea cu dintele-i necruţător, dar recunosc că
propus să-i amâni trimiterea înadins ca să sosească odată m-am înşelat, căci tare puţine sunt cele omeneşti care rezistă
cu toamna. Ai ştiut ce să faci ca să mă înviorezi, ai ştiut că în îndelung sub povara vremii. Cu toate acestea, întotdeauna
acest anotimp, de obicei, mă las învăluit de tristeţi ciudate. când îţi scriu, îţi scriu cu bucurie, potolindu-mi un pic mâhnirile.
Cum aş putea fi altfel, când aud în vişinii grădinii răsuflarea Chiar dacă în ce mă priveşte, aşa stau lucrurile, în mod paradoxal
neîntreruptă şi egală a vântului, când văd cum una câte una, mi-am găsit chiar în aceste zile plăcerea să citesc şi să
frunze veştede atinse de rugina toamnei, cad cu şopot în tină. meditez cu un fel de nesaţ frumoasa constatare făcută de
Lumina, altădată orbitoare, a zilelor de vară, s-a împuţinat, regele cărturar „...Prietenul adevărat iubeşte oricând şi
soarele apune repede într-o vatră de jar, iar pe cerul în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17). M-am
însângerat de asfinţit se văd din când în când, în unghiuri gândit citind acest verset, dacă această afirmaţie făcută de
negre, ca desenate cu cărbune, păsări călătoare lunecând în Solomon, dincolo de valoarea ei de constatare conformă cu
ceţurile sudului. adevărul, este şi o recomandare cu accent pentru tânărul
M-ai întrebat ce citesc, şi dacă citesc ceva să-ţi trimit şi prinţ, Roboam, urmaşul la domnie şi căruia îi reveneau în
ţie o „îmbucătură”, cum frumos te-ai exprimat, adică, cuvinte mod legitim în urma succesiunii tronul, puterea militară, mult
duhovniceşti şi de învăţătură. Tocmai bine, căci zilele acestea aur, bogăţie şi o împărăţie. La o curte regală opulentă, plină
am isprăvit de parcurs comentariul la cartea profetului lona, de strălucire, precum avea să fie curtea regelui urmaş, dar
comentariu scris de Fericitul Ieronim, în solitudinea peşterii şi gălăgioasă şi frământată de tot felul de vânzoleli politice,
de la Betleem, unde, după cum ştii, s-a retras pentru tot de ambiţii şi urzeli, mai era loc pentru prieteni adevăraţi? Dar
restul vieţii, săvârşindu-se aici în anul Domnului 419. Am tocmai acolo era nevoie de ei. Cât despre prieteni falşi, ei răsar
citit acest comentariu cu multă încântare, de aceea bucuros de peste tot, aproape pe nesimţite, gudurându-se precum
transcriu aici şi pentru tine câteva din cele mai frumoase câinii pe lângă mesele celor bogaţi...,, bogatul are foarte
pasaje ale acestui opuscul: „...Profetul nu căuta să fugă deci mulţi prieteni” (Proverbe 14:20) pentru că „Bogăţia aduce un
spre un anumit loc, ci pornind pe mare se grăbea să ajungă mare număr de prieteni...” (Proverbe 19:4) sau „...toţi sunt
oriunde. Iar celui aflat pe fugă şi speriat i se potriveşte mai prieteni cu cel ce dă daruri” (Proverbe 19:6). Dar aceştia
degrabă să nu aleagă pe îndelete locul fugii, ci să prindă cei nu sunt prieteni, ci mai degrabă nişte căpuşe, o haită de
dintâi prilej să fugă pe mare. Şi putem să spunem şi aceasta: linguşitori deghizaţi în prieteni. De fapt numai tâlharii şi
cel ce socotea că „Dumnezeu este cunoscut în luda numai” oamenii de nimic îşi întemeiază prieteniile pe a mânca şi a
(Psalmul 76:1) şi că doar „în Israel este mare Numele Lui”, bea. Şi încă ceva: oricât de bogat a fost şi oricât de mari au fost
după ce L-a simţit în valuri mărturiseşte şi zice „Sunt evreu şi bunurile lăsate moştenire de înţeleptul rege, Solomon, fiului
mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea său: aur, argint, un scaun de domnie etc, între acestea nu se
şi uscatul”. Iar dacă El a făcut marea şi uscatul, pentru ce găsea nici un prieten, pe care să i-l lase ca moştenire, căci,
crezi că lăsând uscatul poţi să-I scapi pe marea Celui ce dacă nu greşesc, aş spune că un prieten adevărat este mai
a întemeiat marea? Şi totodată, din salvarea şi convertirea valoros decât un regat. Şi chiar dacă era cu putinţă să-i lase
corabieriior, învaţă că şi marea mulţime a Ninivei poate fi şi prieteni drept moştenire, ar fi fost o înjosire neîngăduită să
salvată la fel prin mărturisire...”. fie amestecaţi cu aurul şi argintul lăsat în vistieriile regale.
Iată, încă un pasaj plin de frumuseţe, pasaj care merită Numai că prietenii adevăraţi se aleg, nu se moştenesc,
reţinut: „Mare este cel ce fuge, dar mai mare este Cel Care-I precum alte bunuri.
caută...”. Nu ştiu de ce, sau poate numai mie îmi vine aşa, Ţinea deci de responsabilitatea tânărului Roboam să
dar odată cu toamna mă năpădesc amintirile, care, cu o forţă şi-i aleagă în urma unei mature deliberări, fără să se pripească,
greu de stăpânit, mi se cern peste suflet precum nişte frunze căci: „Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre pierzarea lui...”
veştede, copleşindu-mă... Dacă ies afară, şi în lumina aceasta (Proverbe 18:24). Dar cuvintele lui Solomon n-au fost urmate
puţină şi bolnavă a toamnei stau şt citesc, sunt nevoit să mă cu credincioşie de tânărul Roboam! Mărturia istoriei confirmă
opresc uneori din lectură şi aproape involuntar rechem din fără echivoc greşeala tânărului monarh: a avut mulţi
apele amintirilor chipul prietenilor mei de altădată. prieteni, i-a ales în pripă, ca mai apoi să-i consulte în vreme
Dragul meu, odată ce anii îmi tot sporesc, tot mai des de cumpănă pentru domnie. Urmarea acestei neascultări nu
mă întreb ce-i trainic sub soare şi nesupus schimbării? Multe mi a întârziat, căci în scurtă vreme regatul s-a prăbuşit.
s-au părut odinioară că vor rămâne aşa cum le-am cunoscut, A scris deci pentru fiul său Roboam, viitorul domn
erau iluziile tinereţii, acum trecută. Credeam atunci că prietenia al lui Israel, i-a scris având în vedere cât de fragile sunt
este ceva nesupus uzurii vremii şi că, odată închegată, timpul domniile şi cât de înşelător este sentimentul de siguranţă pe

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
care-l au cei bogaţi şi puternici. Căci adesea aceste străluciri meu, poate că ce ţi-am scris până aici îţi lasă impresia că,
vremelnice se întunecă dovedindu-se mincinoase, omul vorbind despre prietenie, am vorbit mai degrabă în termeni
ajungând în stări nenorocite, în care se sfarmă brutal toate care fac din ea un fel de centură de securitate pentru individ,
iluziile, dezvelindu-i-se nevredniciile şi arătându-l mic! ignorând acea realitate misterioasă şi profundă care de fapt
Şi care dintre muritori crezi tu că este scutit? Putem pierde scapă oricărei încercări de formulare raţională. Deşi despre
într-o clipă toate, sănătatea, aurul, bogăţia, tronurile, tot ce am prietenie nu se poate vorbi eficient decât exemplificând, lucru
crezut durabil, dar totuşi ceva rămâne în toate aceste seisme care mi se pare simplu, totuşi ziiele acestea am încercat să
- zice înţeleptul rege -, „prietenul adevărat’. Este ştiut faptul că pun în câteva ziceri cu valoare de principiu ceva din această
de omul ajuns în nenorocire toţi se dezic în grabă, mai ales cei fericită experienţă.
fericiţi, şi puţini sau foarte puţini sunt aceia care îi mai rămân Înclinaţia fiinţei umane înspre prietenie nu se naşte
credincioşi într-o iubire compătimitoare, „...dar săracul este din nimic, ea a fost adăugată spre desăvârşirea fiinţei în Actul
părăsit de prietenul lui” (Proverbe 19:4b). Da, este un mare har Creator şi este atât de adânc sădită în om, încât chiar într-o
şi un dar de la Dumnezeu să avem un „prieten adevărat” un mare nenorocire, doar o simplă privire compătimitoare a unui
om care „iubeşte oricând”, căci „...a fi iubit preţuieşte mai mult prieten e de neînlocuit: „O privire prietenoasă înveseleşte
decât aurul şi argintul” (Proverbe 22:1b). Cât de practică este inima...” (Proverbe 15:30). lată cât de mult am fost făcuţi de
această înţelepciune pe care ne-o predică Sfânta Scriptură, Dumnezeu pentru prietenie!
o înţelepciune din care se pot împărtăşi toţi, fără deosebire, Omul singuratic este periculos de mult supus riscului
faţă de înţelepciunea pe care o exprimau în cărţile lor filozofii degradării morale şi de aceea chemarea la desăvârşire este
vechii Elade! Chiar zilele acestea am isprăvit de citit cartea cu neputinţă de realizat în singurătate, ci numai în părtăşia
lui Diogene Laerţios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor. prietenilor buni căci, „Cel neprihănit arată prietenului său
încă o dată mi s-a confirmat faptul că înţelepciunea pe care calea cea bună.” (Proverbe 12:26a) şi chiar „Rănile făcute
o vânturau aceşti oameni bântuiţi de cele mai josnice patimi de un prieten dovedesc credincioşia lui...” (Proverbe
nu este nimic altceva decât rezultatul abilităţii minţilor lor de a 27:6); până la urmă, „Cuvintele prietenoase sunt ca un
abstractiza realitatea şi a o cuprinde în tot felul de formulări bine fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru
aduse din condei, dar lipsite de căldura Adevărului. Zdrenţoşi oase” (Proverbe 16:24) şi „Cum înveselesc untdelemnul şi
şi nespălaţi, purtând pe spate desagi soioşi, iar în mână un tămâia inima aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale
toiag noduros, rătăcind prin pieţele oraşelor greceşti, aceşti unui prieten” (Proverbe 27:9).
oameni, cărora din păcate Biserica creştină de azi şi de ieri le Dacă de un munte, cu cât te apropii mai mult, cu atât
datorează mult în ce priveşte doctrina, se făceau mai degrabă eşti mai copleşit de măreţia lui, în schimb de un om, cu cât
vrednici de compătimirea publicului decât de atenţia lui. Ca o te apropii mai mult cu atât eşti mai dezamăgit de micimea
paranteză vreau să-ţi spun că am vizitat mai deunăzi Roma lui. Prin urmare, nici o prietenie nu se va închega şi nu va
şi cu acel prilej m-am oprit şi în oraşul Tivoli, vizitând celebra dăinui decât întemeiată pe iubire, căci „...dragostea acoperă
casă VILLA D’ESTE, de fapt o reşedinţă de vară construită în toate greşelile” (Proverbe 10:12) şi „Cine acoperă o greşeală
perioada renascentistă de o mână de cardinali bogaţi. Aici, în caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui
una din săli, unde se odihneau sfinţiile lor, am văzut pictate dezbină pe prieten?” (Proverbe 17:9).
pe pereţi, nu chipurile apostolilor sau ale profeţilor cum s-ar Cât de matură chibzuinţă trebuie să dovedim deci,
fi cuvenit, dacă tot au vrut s-o facă, ci portretele celor şapte în alegerea unui prieten! De aceea te sfătuiesc să nu te
înţelepţi ai Greciei antice... împrieteneşti uşor ca să nu ai parte de amare decepţii. Ţine
Cât despre înţelepciunea ebraică, cuprinsă şi în textele minte ce-ţi spun: pe adevăratul prieten pe care-l doreşti şi tu,
pe care noi le discutăm, ce să-ţi mai spun? Tu singur ai ajuns numai chibzuinţă îl descoperă, numai nenorocirea îl încearcă
să te convingi că ea nu este altceva decât reflectarea simplă şi numai iubirea îl face să rămână. Dacă-ţi cauţi un prieten
şi bună a adevărului, aşa cum este el în experienţa comună a doar de nevoie o să-l pierzi sigur la nevoie, dar dacă-l cauţi
oamenilor credincioşi sau necredincioşi, adică o înţelepciune în iubire o să-l ai la nevoie. Pune aşadar iubirea temelie
practică şi care poate fi confirmată de experienţa fiecăruia prieteniilor tale pe care ţi le doresc puţine, dar trainice,
dintre noi. De aceea se spune: „Orice Cuvânt al lui Dumnezeu căci numai iubirea este singura care nu s-a frânt în nici o
este încercat El este un scut pentru cei ce se încred în e!’ cutremurare. Mai mult, legăturile ce se pecetluiesc cu iubire
(Proverbe 30:5). înţelegi de ce nu mă îndoiesc nici o clipă se dovedesc adesea mai tari decât legăturile de rudenie, de
că, atunci când Solomon a scris cuvintele: „Prietenul adevărat sânge: „...mai bine un vecin aproape decât un frate departe”
iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”, a avut {Proverbe 27:10). Printre altele să nu uiţi cuvintele pe care
sigur în vedere tinereţea tatălui său, David, un tânăr hăituit Isus Ie-a spus despre ucenicii Lui: „Voi sunteţi prietenii Mei...”
de sabia unui rege nebun şi plin de suspiciuni, obligat să se (Ioan 15:14) şi mai apoi: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu
ascundă prin păduri şi prin peşterile pământului...? Cine să mine în încercările Mele. De aceea vă pregătesc împărăţia
mai stea lângă acest tânăr, cine să-l încurajeze şi să-l mângâie după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie...” (Luca 22:28,29).
când deja fusese declarat un pericol pentru naţiunea israelită, Bagă de seamă, că, potrivit cuvintelor Domnului, prietenului
iar însuşi regele Saut îi era împotrivă? Dar fiindcă tânărul care nu este cu tine în nenorocirea ta nu merită să-i deschizi
betleemit era nevinovat, Dumnezeu i-a dat ca ajutor un om, uşa să intre părtaş la bucuriile tale.
care în mod normal ar fi trebuit să fie duşmanul lui, Ionatan, Dar într-o altă scrisoare îţi voi mai trimite şi alte gânduri,
fiul regelui persecutor. Pe acesta Dumnezeu i I-a făcut prieten. acum, am socotit potrivite doar acestea ce m-au cercat zilele
Cât adevăr în aceste spuse: „Când sunt plăcute Domnului căile trecute, zăbovind în grădină sub vişini privind cu mâhnire cum
cuiva îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui” (Proerbe. 16:7). firea agonizează în tăcere scuturându-şi podoaba în pulbere...
Iată, cât de minunat este să ai un prieten bun şi cât de muit
lipseşte în rugăciunile credincioşilor cererea către Dumnezeu Cu drag!
să ne dea prieteni buni! Este şi darul lui Dumnezeu, dar şi
rezultatul unei alegeri înţelepte din partea noastră. Dragul Zaharia Bica

11
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Setea pentru plăceri
„Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”
(Proverbe 23:26)

Începând cu plăcerile promise de şarpe în Eden dorit alte locaţii pentru satisfacerea plăcerilor cărnii –
(grădina plăcerilor, unde Creatorul a oferit nenumărate înălţimile idolatre şi alte prietenii imorale, ispită ce i-a
satisfacţii primei familii), întâi de a privi şi apoi de a gusta cuprins încă din pustie, după modelul egiptean, când
din fructul pomului oprit, setea omului pentru plăceri „...s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot
este de nestins, pentru că poftele plăcerilor păcătoase şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi
nu oferă niciodată o împlinire reală. Fiecare om are o a băut; apoi s-au sculat să joace” (Exodul 32:6). Pe
ispită de o viaţă, căci plăcerea naturală, edenică, este acelaşi drum, „adunăturii de oameni, care se aflau în
răscolită de plăcerile păcatului, din „zorile vieţii”, când mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui
poţi să umbli „...pe căile alese de inima ta şi plăcute Israel au început să plângă şi să zică: «Cine ne va da
ochilor tăi;...” (Eclesiastul 11:9) şi „...până nu vin zilele carne să mâncăm?»” (Numeri 11:4). Cunoscându-le
cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: «Nu pornirile, Moise îi avertizează pentru perioada când
găsesc nici o plăcere în ei»” (Eclesiastul 12:1). vor ajunge în Ţara promisă: „Să nu faceţi, deci, cum
Omul a fost amăgit la început cu o mâncare şi facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place”
de atunci plăcerea unei mâncări este un test zilnic. (Deuteronomul 12:8), dar când au ajuns în Canaan,
Patriarhul Isaac şi la bătrâneţe a cerut „o mâncare cum au avut acelaşi comportament: „...Fiecare făcea ce-i
îmi place” (Geneza 27:4), ceea era ştiut de toţi ceilalţi plăcea” (Judecători 17:6), cuvinte ce descriu un context
din familie (v. 9,14), care l-a împins la o abatere de naţional păcătos. Profetul vorbeşte despre „casele de
la planul lui Dumnezeu. În adunările din primul veac, plăcere ale cetăţii celei vesele” (Isaia 32:13), care nu
erau unii aşa zis creştini setoşi de plăceri, despre erau „odăi” ale Templului, ci localuri ale păcatului. Fiica
care apostolul avertiza: „Fericirea lor este să trăiască Ierusalimului ajunsese ca fiica Babilonului, „cea dedată
în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi plăcerilor” (Isaia 47:8), fapt pentru care Dumnezeu era
spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, în postura unui bărbat cu o soţie imorală şi insensibilă:
când ospătează împreună cu voi” (2 Petru 2:13). Iată „...toţi aceştia îşi aleg căile lor şi sufletul lor găseşte
cum pofta de a mânca – o acţiune sănătoasă lăsată de plăcere în urâciunile lor... şi când am vorbit Eu, n-au
Dumnezeu prin creaţie, este pervertită, prin asocierea ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au
cu poftele cărnii şi separată de bucuria trăirii cu ales ce nu-Mi place!” (Isaia 66:3-4). Din acest motiv
familia legal şi natural constituită, condiţii în care, aşa Dumnezeu, stăpânul, le-a rostit sentinţa: „Dar acelora a
ca în Eden, Însuşi Dumnezeu prin Lege porunceşte căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor,
plăcerea: „Acolo, să cumperi... tot ce-ţi va place, să le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul
le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău şi Dumnezeu” (Ezechiel 11:21). Astfel fericirea plăcerilor
să te bucuri tu şi familia ta” (Deuteronomul 14:26). de moment şi îmbibate în păcat n-a durat mult şi Israel
Însă evreii, cei ale căror greşeli le repetă creştinii, au a ajuns în pedeapsă ca şi Babilonul: „Îmi bate inima

12
cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele următoare: „Mă desfătez în orânduirile Tale...” (Psalmi
ajunge o noapte de spaimă” (Isaia 21:4). Pentru că 119:16); „Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din
evreii „...au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în şivoiul desfătărilor Tale” (Psalmi 36:8). Plăcerile sfinte
Cuvântul Domnului” (Psalmi 106:24), profeţii le-au spus de aici sunt doar un preludiu pentru bucuria prezenţei
prin acelaşi Cuvânt: „Vă va fi ruşine de terebinţii în care divine: „...înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi
găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina grădinilor în care desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmi 16:11). Dar
vă desfătaţi” (Isaia 1:29); „...şi vor înceta strigătele de până atunci „Ferice”, zice Psaltirea la începutul ei, de
veselie ale acestor desfătaţi” (Amos 6:7). cine „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi
Istoria evreilor şi învăţătura Noului Testament noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmi 1:2), la care se
arată că trebuie să fie o diferenţă evidentă, profundă, mai adaugă plăcerea comuniunii sfinţilor: „Sfinţii, care
între starea lumii şi a celor credincioşi, căci după sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea”
cunoaşterea lui Dumnezeu, se schimbă natura unui (Psalmi 16:3). Ce diferenţă între fiii lui Recab: „Noi nu
om. „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, bem vin!” (Ieremia 35:6) şi femeile din Israel: „Daţi-ne
rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri,...” (Tit să bem!” (Amos 4:1).
3:3). În mod deosebit în vremea aceasta, când oamenii Asta nu înseamnă că nu ne vom îndeplini
sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori îndatoririle familiale şi nu vom gusta viaţa cu partenerul
de Dumnezeu” (2 Timotei 3:4), trebuie să veghem de viaţă, căci este o plăcere poruncită şi binecuvântată
să nu fie între noi „...nimeni curvar sau lumesc ca de Dumnezeu de la început, dar nu vom lăsa să ne fie
Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de oglindită faţa într-o fântână străină (1 Corinteni 7:33-34;
întâi‑născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete Proverbe 5:15-20). Nu că „N-avem dreptul să mâncăm
binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate şi să bem?” (1 Corinteni 9:4), dar, să facem „totul pentru
că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31), nu după regula
12:16‑17). Cei care se întorc la Domnul, dar continuă lipsită de nădejdea mântuirii: „să mâncăm şi să bem,
să trăiască în plăcerile lumii acesteia sunt „...aceia cari, căci mâine vom muri” (1 Corinteni 15:32).
după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să În vremea noastră, tot mai mulţi creştini
fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia reclamă dreptul la distracţii: de la sport şi mese
şi n-aduc rod care să ajungă la coacere” (Luca 8:14). speciale la dans şi filme, ceea ce la romani era
Destinul celor cuceriţi de plăceri, este pierzarea „pentru „pâine şi circ”, în numele libertăţii harului, care
ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere „...ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu
în nelegiuire, să fie osîndiţi” (2 Tesaloniceni 2:12). Ce poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu
scurtă fericire pentru toţi cei care nu vor „mai bine să cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita
sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru
se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:12-13).
11:25). Dumnezeu anunţă condamnarea bogaţilor pe Acestora, dacă mai pot fi ajutaţi li se adresează
acelaşi motiv – plăcerile păcătoase: „Aţi trăit pe pământ proverbul: „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească
în plăceri şi în desfătări” (Iacov 5:5), ca şi în cazul plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26).
bogatului din Luca 16, sau a celui din Luca 12, care Dacă vreţi să fiţi ai Domnului (pentru eternitate) să ştiţi
se „împlineau” prin ceea ce mâncau şi prin ceea ce că ochii şi inima urmează acelaşi drum, într-o alegere
îmbrăcau. De aceea mare atenţie: „Nu fi printre cei ce liberă şi unidirecţională, de aceea: „Nu iubiţi lumea,
beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne” nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea,
(Proverbe 23:20). Dumnezeu ne cunoaşte dorinţele, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în
de aceea uneori ne împiedică să avem mai mult, lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia
tocmai pentru a nu fi prinşi în ispitele plăcerilor, după vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta
cum sesiza apostolul: „...cereţi şi nu căpătaţi, pentru ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în
că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” veac” (1 Ioan 2:15-17).
(Iacov 4:3). Mai bine să fim ca cei descrişi în versetele Iosif Anca

13
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

Muzica poporului Israel în Vechiul Testament
În istoria Israelului, începând de la cântarea lui Moise de după trecerea Mării Roşii (Exodul 15) şi continuându‑se
cu următoarele cărţi ale pentateuhului şi celelalte cărţi istorice, muzica apare ca un element cultural al acestui popor
şi presupune folosirea instrumentelor muzicale (2 Samuel 6:5), reguli muzicale (Psalmul 45:1), oameni specializaţi –
maeştri (1 Cronici 15:22) şi desigur motivul muzicii care în cultura Israelului a fost cu precădere închinarea (Exodul 15;
Deuteronom 32; Judecători 5; Psalmii, etc.), prin rugăciuni care ţinteau preamărirea şi adorarea lui Dumnezeu (Psalmul
18; 19; Isaia 38) dar şi exprimarea trăirilor lăuntrice ale unor oameni (Psalmul 51; 102; Iona 2).

Ca şi act religios muzica în Vechiul Testament, a constituit un element aproape indispensabil
al închinării în faţa divinităţii. Se pare că iniţial sistemul liturgic mozaic nu
a prevăzut şi cântarea ca parte constitutivă a închinării împreună cu celelalte ritualuri, însă ea a fost folosită cel puţin
în cazuri particulare la început (ex. cântarea lui Moise după trecerea Mării Roşiii în Exodul 15 unde în v. 20 sunt
menţionate folosirea timpanelor, ceea ce nu se putea face în lipsa unei melodii), iar pe vremea lui David muzica devine
parte a închinării în Casa Domnului (1 Cronici 6:31). În timpul domniei lui David, datorită abilităţilor speciale ale acestuia
în domeniul muzicii (cf. 1 Samuel 16:17, 18) amploarea pe care o ia muzica în închinarea evreilor este considerabilă,
ea devenind şi element al revitalizării spirituale naţionale (1. Samuel 16:23), urmând astfel prosperitatea în domeniul
religios care s-a extins şi în timpul domniei lui Solomon. Muzica este, de altfel, văzută de istorici ai creştinismului ca
putere sau „ulei” al trezirilor spirituale. Se consideră că în perioada creştină nu a fost trezire spirituală care să nu conţină
muzică . Mai târziu valoarea muzicii ca şi act religios este extinsă la domeniul profeţiei, astfel Elisei va profeţi pe fondul
muzicii instrumentale (2 Regi 3:15). Cartea Psalmilor este o colecţie de cântece care vorbeşte suficient de mult despre
valoarea atribuită muzicii în închinarea evreilor pe timpul Vechiului Testament.

Ca şi valoare culturală a muzicii în Israelul antic, menţionăm rolul acesteia în
dezvoltarea culturală naţională, influenţarea ei de către
culturile învecinate şi ecoul muzicii Vechiului Testament în cultura civilizaţiei mondiale. Dacă până pe vremea lui
David, nu se poate vorbi de o dezvoltare sau cultivare în cadrul poporului a valorilor culturale cum sunt limba,
arhitectura, literatura, etc. începând cu acest rege, ele vor deveni elemente intrinseci civilizării poporului care iau
amploare şi se materializează prin unificarea triburilor şi alcătuirea unui sistem organizatoric al regatului, superior
celor de până la acea dată. Textul din 2 Samuel 8:15-18 menţionează elemente ale organizării regatului care lipsesc
aproape cu desăvârşire din istoria pre-davidică a Israelului. Astfel, David este monarh peste un Israel unificat (v. 15),
Ioab este general al armatei (v. 16 – mai mare peste oştire), Iosafat, fiul lui Ahitub,este academician (v. 16b mai mare
peste scriitori), Ţadoc şi Abiatar preoţi cu responsabilităţi permanente (v. 17), Seraia secretar de stat (textual logofăt
v. 17b), Benaia, fiul lui Iehoiada, comandant al gărzilor de corp (v. 18a căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor), iar fiii lui
David, secretari de stat (v. 18b mari dregători). 1 Cronici 15:22, mai menţionează şi funcţia de şef al leviţilor pentru
cântare şi pe cea de învăţător în cântare. Astfel, se remarcă muzica printre domeniile principale în care se extinde
reforma culturală a Israelului davidic.
Cât priveşte influenţa pe care au avut-o culturile învecinate asupra muzicii, avem o posibilă influenţă a muzicii
egiptene, după ieşirea din Egipt. Dansul poporului, în faţa viţelului de aur, în Exodul 32 este desigur împrumutat de la

14 religiile popoarelor învecinate. Taurul era zeu principal la egipteni ceea ce înseamnă că întregul ritual de închinare a
fost adoptat de la egipteni împreună cu muzica şi dansul să îndepărteze starea de depresie de peste împăratul
care priveau închinarea. Saul, când peste el venea duhul rău (v. 23). Nu putem
Influenţa avută de muzica Vechiului Testament, şti de unde a învăţat David să cânte şi cine l-a instruit în
asupra muzicii şi culturii civilizaţiei moderne este întâlnită mânuirea harfei. Însă cel mai important fapt este păstrarea
în mod predominant în creştinism şi putem aminti aici de către David a acestei ocupaţii chiar şi după ce devine
ca şi exemplu opera Nabucodonosor a compozitorului împărat al lui Israel şi organizarea în cadrul leviţilor de la
italian Giussepe Verdi, care preia tema psalmului 137. Cortul Întâlnirii într-un mare cor de 4000 de cântăreţi care
Jean Deshayes, autorul cărţii Civilizaţiile Vechiului Orient, acompaniau închinarea (1 Cronici 23:5) şi care au susţinut
numeşte Psalmii ca numărându-se printre capodoperele şi fundalul pe care s-a efectuat procesiunea aducerii
literaturii orientale. Vorbind despre Cântarea comună ca chivotului la Ierusalim (1 Cronici 15:16-22). Astfel, muzica
dimensiune muzicală a civilizaţiei occidentale, muzicologul primeşte statut de element indispensabil închinării înaintea
român Ovidiu Manole scrie: „Cântarea comună religioasă lui Dumnezeu şi totodată ea devine valoare culturală a lui

3.
are vechi rădăcini în cântatul ebraic de cult. Cei 150 de Israel, ca naţiune.
Psalmi …erau intonaţi într-o manieră apropiată vorbirii, care
nu excludea acompaniamentul instrumental, de exemplu Muzica în perioada lui Solomon: 1 Regi
harfa, flautul. Imagini de o rară frumuseţe clădesc o poetică- 10:12 – „Împăratul a făcut cu lemnul mirositor... şi
model pentru comunicare cu Iehova, Creatorul Atotputernic arfe şi alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn
şi prezent: «Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa de acesta mirositor şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi”;
te doreşte sufletul meu pe Tine Dumnezeule!» (Psalmul 2 Cronici 5:12, 13 – „…şi toţi leviţii cari erau cântăreţi: Asaf,
42)… psalmodia ebraică, despre care nu deţinem decât Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau
supoziţii, avea un pronunţat caracter declamatoriu‑rubato, la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe şi aveau
adică tempo liber, lipsit de rigoarea mişcării”. cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trâmbiţe; şi
În lucrarea de faţă, avem în vedere şase pasaje când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu‑se
reprezentative pentru înţelegerea muzicii şi valoarea într‑un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au
acordată de evrei acesteia, analizând în acelaşi timp şase sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au

1.
etape ale evoluţiei muzicii în poporul Israel: mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci
îndurarea Lui ţine în veci!» în clipa aceea, casa şi anume
Muzica în perioada de formare – ieşirea din Casa Domnului, s-a umplut cu un nor”.
Egipt: Exodul 15:1 – „Atunci Moise şi copiii lui Israel Sub Solomon (fiul lui David) regatul lui Israel
au cântat Domnului cântarea aceasta”; 15:20 - „Maria… a experimentează apogeul dezvoltării naţionale pe toate
luat în mână o timpană şi toate femeile au venit după ea, cu planurile, muzica fiind unul dintre sectoarele în care
timpane şi jucând”; 32:6 - „Poporul … s’au sculat să joace”. reforma atinge cote maxime. Dacă David a fost cântăreţ
Aceste versete redau două evenimente distincte iscusit şi a compus mulţi psalmi (dintre cei 150 cuprinşi
din istoria lui Israel. În timp ce primul se distinge ca act în Biblie cel puţin 73 îi aparţin) fiul său Solomon nu este
al preamăririi lui Yahweh şi oglindeşte o relaţie bună (de mai prejos pentru că, printre celelalte creaţii artistice, el
neprihănire) a lui Israel cu Dumnezeu, cel de-al doilea este alcătuieşte nu mai puţin de 1005
o consemnare a unei prime demonstraţii făţişe a infidelităţii cântări /psalmi/ (1 Regi 4:32). Din
poporului faţă de Dumnezeu şi arătarea înclinaţiilor lemnul parfumat de santal, adus de
idolatre, cauzate de educarea lor în cadrul unei culturi corăbieri din Ofir, se făuresc arfe
idolatre – cea a Egiptului. În ambele texte, muzica este şi lire pentru cântăreţi. Menţiunea
parte intrinsecă a ritualului religios. În primul text întreaga textului despre raritatea acestui
compoziţie este numită cântare închinată lui Yahweh de lemn în Israel şi faptul cum Solomon
poporul salvat din mare, iar instrumentele muzicale care o îl dedică fabricării instrumentelor
acompaniază sunt rezumate aici la timpanele mânuite de muzicale, arată din nou importanţa
femei şi însoţite de dans. În cel de-al doilea text, nu este extremă dată muzicii şi sub domnia
folosit cuvântul cântare şi nici vreun instrument de muzică lui Solomon. Relatarea dedicării
Templului, prezintă un cadru creat

2.
ci se menţionează doar dansul ritualic al poporului.
special pentru coborârea divinităţii
în noul sanctuar, context în care
Ascensiunea muzicii odată cu dezvoltarea muzica are rolul de a sensibiliza
culturală a lui Israel – perioada davidică: inimile audienţei pregătind şi
1 Cronici 15:16 - „Şi David a zis căpeteniilor leviţilor să asistând această aşezare a
aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu prezenţei divine în Templu. Găsim
lăute, arfe şi ţimbale şi să sune din ele cântări răsunătoare, în aici un ansamblu coral-instrumental alcătuit din familiile
semn de bucurie”; 15:19-22 – „Cântăreţii ... aveau ţimbale de celor trei mari muzicieni Asaf, Heman şi Iedutun care cântau
aramă, ca să sune din ele.. aveau lăute pe alamot; ...aveau pe harpe, lire şi percuţii, îmbrăcaţi în robe albe din in subţire,
arfe cu opt coarde, ca să sune tare. Chenania, căpetenia aşezaţi la răsăritul altarului şi însoţiţi de 120 de preoţi care
muzicii între leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter”; sunau din trompete. La aceştia se mai adăugau şi cei care
23:5 – „…patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu cântau vocal. Astfel. muzica primeşte un rol de căpătâi în
instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L prea mărim”. organizarea liturgică naţională, ea rămânând şi în timpul lui
În 1 Samuel 16:17, 18 şi 23 îl găsim pe David prezentat Solomon, una dintre ocupaţiile preferate ale împăratului.
ca un tânăr, cu o înclinaţie specială către muzică. El ştie

15
să cânte la harpă şi era iscusit în aceasta aşa încât reuşea (continuarea în pagina următoare)
sensibilităţii acestora faţă de realitatea înconjurătoare.
Această practicare a muzicii, este întâlnită în religiile
păgâne, unde muzica era folosită pentru crearea unei
atmosfere propice desfăşurării ritualurilor oculte. Faptul
că ei se îmbătau cu muzică şi cu vin este subliniat şi mai
bine, de profetul Amos, în cuvintele „aiurează în sunetul
alăutei”. „Alcoolici inveteraţi, care se îmbată de dimineaţa
până seara! Benchetuiesc şi petrec total nepăsători
faţă de Dumnezeu şi lucrările Sale. Din cauza acestui

6.
comportament nechibzuit, va veni exilul.”

Muzica în perioada exilică: Psalmul 137:1-6
- „Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi
plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din
ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele. Căci acolo, biruitorii
noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau
bucurie, zicînd:«,Cântaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!»
Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pămînt
străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta
mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face
(continuarea din pagina precedentă) din Ierusalim culmea bucuriei mele!” Cuvintele acestui

4.
psalm descriu starea în care se aflau evreii robi în Babilon.
Solicitarea care venea din partea asupritorilor pentru evrei
Muzica în timpul lui Isaia şi Ieremia: Isaia să cânte, ne arată abilităţile acestora în domeniul muzicii
30:29 „Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se renumite. Mai mult, ei şi-au agăţat harfele în copaci ca să
prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce nu cânte, dar faptul că şi le-au luat cu ei în robie, din nou
merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, ne arată importanţa pe care o acordau evreii cântatului. De
spre Stânca lui Israel”; 38:20 – „Domnul m-a mântuit! De fapt mai observăm, că acesta este şi obiectivul psalmului,
aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele de a arăta o anume integritate a evreilor, care nu acceptau
instrumentelor noastre, în Casa Domnului”; 2 Cronici 35:25 – să cânte în mod uşuratic, adică să accepte să se bucure
„Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii pe un pământ străin, fiind astfel de acord cu situaţia lor de
şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale robi. Psalmul a fost compus după ieşirea din Babilon şi
până în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cântările probabil urmărea să provoace poporul la a profita din plin
acestea sunt scrise în «Cântecele de jale»”. de timpul de libertate pe care acum ei îl aveau să poată
În textele lui Isaia se observă starea încă optimistă cânta Domnului într-o manieră bună.
în care acesta scrie. Însă pentru timpul lui Ieremia, muzica Cele prezentate despre muzica poporului evreu,
este folosită pentru a cânta starea deplorabilă în care se evidenţiază prin regula generală pedagogică a scrierilor
afla poporul. Acest text redă profunda îndurerare a lui vechi testamentare, ascenciunea şi declinul celor ce au
Ieremia, când un om după voia lui Dumnezeu, un om care avut parte de harul revelaţiei din partea lui Yahve, dar pe
putea să ţină în frâu pornirile păcătoase ale poporului, care „nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit;
a fost ucis în luptă. Ieremia s-a aşezat şi a compus un ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere
imn de jale, determinat de această stare şi acest imn a s-a întunecat” (Romani 1:21). Totuşi rămăşiţa lui Israel
ajuns o tradiţie. Starea de plâns în care era poporul nu a înţeles necesitatea acţiunilor divine, de îndepărtare a
se regăseşte doar în cântecul lui Ieremia, pentru că toţi poporului ales şi a beneficiat de harul mântuirii, în care
cântăreţii şi cântăreţele cântau astfel de cântece, pe lauda pentru Domnul ocupă un lor primordial. Istoria se
acea vreme, existând şi colecţii de astfel de cântece de repetă, iar biruitorii fiarei vor ajunge în locul cel mai înălţător
jale. Pe vremea lui Isaia şi Ieremia muzica ocupă un loc al cântării: „pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu
semnificativ în cultura evreiască; ei se închină prin muzică în mână” (Apocalipsa 15:2).
acompaniată de instrumente şi mai mult, ei se folosesc de

5.
ea şi pentru a descrie starea în care ajunge poporul. Iosif Birău

Muzica şi declinul spiritual: Isaia 5:12 – „Arfa
şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc
ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd
lucrul mânilor Lui“; Amos 6:5 - „Aiurează în sunetul alăutei,
se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică”.
Isaia are în vedere aici două aspecte. Primul, că ei
trăiesc în desfrâu, se îmbată la ospeţe cu vin, dar şi cu
muzică. Şi al doilea, că nu iau seama la lucrările Domnului.
Aici este arătat efectul nociv al muzicii, efect care determină
îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, prin suprimarea
16
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 9) Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare
necesară, în vederea umplerii fiinţei înnoite, care
fusese plină de păcat, realizând o stare normală în
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT noua relaţie cu Dumnezeu, în noua viaţă, după cum a
ÎN PLANUL VEŞNIC scris apostolul Pavel, efesenilor: „...prin Duhul Lui, ...să
A LUI DUMNEZEU ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni
3:16-19); „...Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18);
„Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh,
„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi,
pânăce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). Cazul fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”
nu a fost izolat, căci în Ahaia lucrurile stăteau la fel de slab; (1 Corinteni 12:13).
copii ai căror părinte era acelaşi mare apostol Pavel, erau Duhul Sfânt este oferit ca urmare a lucrării de
retardaţi spiritual – oameni fireşti, deşi primiseră Duhul şi ispăşire, sfinţire, pentru mintea înnoită care vrea să
chiar aveau unele din manifestările supranaturale. Dar, trăiască prin Duhul, după primirea Cuvântului. Domnul
despre continuarea procesului voi scrie în capitolul următor Hristos spunea ucenicilor, înaintea „plecării” Lui dintre ei:
- Călăuzirea (prin Duhul) în adevăr, pe baza celor arătate „...Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângîietor, care
de apostolul Pavel în Romani 6-8. să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe
care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L
2. Botezul cu/ în Duhul Sfânt cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în
Lucrarea complementară acestei prime etape voi” (Ioan 14:16-17); .„... Vă este de folos să Mă duc; căci,
– naşterea din nou, este botezul / umplerea cu / în dacă nu Mă duc Eu, Mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă
Duhul Sfânt, fază după care unii cred că, îndumnezeirea Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea
este definitivă, ceea ce se constată însă dovedeşte că vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”
este o lucrare absolut necesară, dar nu definitorie pentru (Ioan 16:7-8). Nu există viaţă împreună cu Hristos, fără
finalizarea lucrării Duhului lui Dumnezeu. Neînţelegerea Duhul Sfânt. De la convingerea stării de păcat şi spălarea
întregului spectru al lucrării Duhului Sfânt în om, duce la naşterii din nou, continuând cu călăuzirea permanentă şi
faliment spiritual şi la stări hibride, lipsite de adevărata viaţă. slujirea specifică darului şi până la transformarea de la
Lucrarea naşterii din nou în asociere cu botezul în / cu Duhul parusia Domnului, totul se realizează prin puterea şi controlul
Sfânt, poate fi comparată cu modul în care Adam a fost făcut Duhului lui Dumnezeu. În această ordine a lucrărilor divine
un suflet viu, conform Geneza 2:7 - „Domnul Dumnezeu l-a mântuitoare: „Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei
făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile
viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”, sau cu readucerea firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr,
la viaţă a trupurilor întregi din valea oaselor (Ezechiel 37). legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea
Imaginea fizică era bună, trupul era complet, dar mişcarea păcatului şi a morţii” (Romani 8:1-2). Însă, această lege nu
nu o putea aduce decât suflarea (Fapte 17:28), care a ne robotizează, doar oferă o nouă condiţie de viaţă: „Astfel,
animat întregul trup, făcând funcţionabile toate simţurile şi deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi
toate capacităţile fiinţei umane. Însă, dacă în continuare, cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a
viaţa umană (adamică) este păstrată prin rămânerea duhului sfârşit-o cu păcatul; pentruca, în vremea care-i mai rămâne
în om şi exercitarea diverselor funcţii ale organismului, la fel, de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor,
viaţa nouă (hristică) este păstrată şi omul se dezvoltă spre ci după voia lui Dumnezeu” (1Petru 4:1-2).
maturitate prin celelalte lucrări ale Duhului lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu / Duhul lui Hristos / Duhul
Peste tot în misiunea apostolilor, naşterea din nou era Sfânt se oferă prin credinţă, în rugăciune, după cum
însoţită de botezul cu / în Duhul Sfânt, aşa după cum spunea a explicat Cel care botează cu Duhul Sfânt – Domnul
şi Ioan Botezătorul că este normal să se întâmple, nu doar Hristos: „Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută
din punct de vedere al succesiuii lucrării lui şi a Domnului găseşte; şi celui ce bate, i se deschide...Tatăl vostru
Hristos, ci în ordinea succesivă a golirii / lepădării celor cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca
rele, a curăţirii şi apoi a mplerii cu cele sfinte. Este ordinea 11:9-13): Acelaşi evanghelist, prezintă fenomenul umplerii
pozitivă inversă celei negative descrise în Romani 1, în cu Duhul (Luca 4:1,14), pentru cel căruia „Dumnezeu
evoluţia generală a umanităţii. Adesea în vremea nostră, nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 3:34): „...şi pe când Se
se încearcă să se explice şi să se argumenteze situaţiile ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste
pentru care nu întâlnim corespondent biblic, al celor care se El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un
declară născuţi din nou şi sunt botezaţi în apă, dar pentru glas, care zicea: «Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi
care botezul cu Duhul Sfânt întârzie în mod nejustificat. Să găsesc toată plăcerea Mea!»” (Luca 3:21-22). Împlinirea
studiem cu atenţie în continuare ce spune Biblia despre „făgăduinţei” (Fapte 1:4), a avut loc exact după modelul
botezul cu / în Duhul Sfânt şi vom constata fără ambiguitate indicat de Domnul Hristos. Ucenicii „stăruiau cu un cuget
că este o lucrare prioritară, absolul normală şi imperativă în în rugăciune şi în cereri” (Fapte1:14). Câteva zile mai târziu
procesul mântuirii. (continuare în pagina următoare)
17
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina anterioare)
Duhul Sfânt pentru a fi capacitaţi, ca şi în cazul celor ce
„...toţi s-au umplut de Duh Sfânt...” (Fapte 2:4). Apostolul au primit abilităţi speciale cu ocazia construirii Cortului şi
a explicat lucrarea în fondul şi forma ei procedurală, celor a confecţionării obiectelor sfinte (Exodul 31:1-7). Aşa s-a
prezenţi în ziua Cincizecimii: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi întâmplat în diferite situaţii cu ucenicii: „toţi s-au umplut de
fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după
iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului cum le da Duhul să vorbească” (Fapte 2:4); „toţi s-au
Duh” (Fapte 2:38). umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu
Prioritatea acestei lucrări – umplerea noii fiinţe cu cu îndrăzneală”(Fapte 4:31). Omniprezentă, în Vechiul şi
atributele divine, atât cele referitoare la trăirea în sfinţire cât Noul Testament este şi imaginea îmbracării cu puterea
şi cele referitoare la capacitatea slujirii, sunt evidente şi cu plinătăţii Duhului, în mod deosebit, o îmbrăcare a inimii
ocazia debutului etapei a doua în planul de mântuire a lumii, – minţii (2 Cronici 24:20; Coloseni 3:12). Dar a crede că
în Samaria: „Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit primirea Duhului Sfânt doar cu scopul împuternicirii pentru
că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe slujire, conform Fapte 1:8 - „Ci voi veţi primi o putere,
Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi
pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la
încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în marginile pământului”, înseamnă a scoate aceste cuvinte
Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile ale Domnului din contextul textului şi a întregii cărţi, ce
peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt” (Fapte 8:14‑17). descrie etapele misiunii patronate de Duhul Sfânt. Pentru
Pavel, la rândul lui arată acelaşi interes şi procedează la fel o interpretare corectă, să ne amintim că scopul venirii
în Efes, când a întâlnit uenici ai lui Ioan „şi le-a zis: «Aţi primit Duhului Sfânt a fost enunţat de Domnul înainte de patimile
voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am Sale (Ioan 14-16), aici este doar un răspuns la o întrebare
auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt». «Dar cu ce botez referitoare la organigrama Împărăţiei lui Dumnezeu. Dubla
aţi fost botezaţi?» le-a zis el. Şi ei au răspuns: «Cu botezul lucrare a Duhului Sfânt: internă - mântuirea desăvârşită
lui Ioan». Atunci Pavel a zis: «Ioan a botezat cu botezul a individului, prin integrarea şi dezvoltarea în Trupul lui
pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea Hristos şi externă – slujirea prin funcţiile fiecărui organ
după el, adică în Isus». Când au auzit ei aceste vorbe, au din Trup, lucrare pentru care vom fi răsplătiţi, vor constitui
fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel subiectele următoarelor două capitole, pentru a avea o
mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau imagine desfăşurată a măreţei lucrări divine.
în alte limbi şi proroceau” (Fapte 19:2-6). Dovada (manifestarea) prezenţei Duhului este
Procedura, prezentată în Biblie, de primire / botez / spontană, unică sau repetatbilă, fiind un fenomen
umplere a Duhului este aşadar rugăciunea, cu sau fără supranatural destinat edificării spirituale. După cum
punerea mâinilor. Orice altă metodă, mai mult sau mai dovada prezenţei unui duh rău, nu doar influenţa care este
puţin artificială, este un fel de naştere dintr-o mamă bolnavă, prezentă în toată umanitatea decăzută, se constată prin
căci în cazul uneia sănătoase şi cu o sarcină la termen, manifestări supranaturale negative: forţă supraomenească;
medicul sau moaşa nu are rolul decât să asiste la minunea puteri vrăjitoreşti, etc, la fel oriunde în Biblie se prezintă
divină. La fel, nu cred şi nu există exemple biblice, care cazuri de umplere cu Duhul, apar manifestări supranaturale
ar necesita folosirea vreunui cuvânt magic, sau repetarea pozitive: rostiri profetice, vorbiri în limbi necunoscute,
unor expresii, ce pot fi interpretate ca un efect psihologic, alte daruri vizibile ale Duhului, care se văd sau se aud
în urma căruia, atât cel în cauză, botezat cu Duhul Sfânt, (Fapte 2:33), nu doar ceva tainic şi nedetectabil (Numeri
cât şi cei prezenţi alături de el pot să aibă îndoieli. Cu cele 11:25‑26; Marcu 16:17-18; Luca 1:41-42,67). Fenomenele
afirmate, nu neg posibilitatea naşterii unui copil normal, supranaturale prezente la pogorârea Duhului, peste
deci a unei lucrări, ce apoi poate fi adevărată, în condiţii Domnul Hristos, au fost chipul de porumbel şi glasul din cer
de ajutor uman, dar numai în condiţia unui „făt” sănătos, (Luca 3:21-22), iar în cazul celor dintâi creştini, dintre evrei
care în cazul unor cadre medicale, lipsite de experienţă, şi dintre neamuri vorbirea în alte limbi asociată cu profeţia
au intervenit, oprind „durerile naşterii”. Ulterior, lucrarea se (Fapte 2:4;19:6; 1 Corinteni 12, 14). Fenomenul vorbirii
poate desăvârşi, dar toate acestea cazuri fericite nu justifică în alte limbi, prezent cu ocazia botezului cu Duhul Sfânt,
proceduri de ajutor pentru Duhul Sfânt, căci nici îngerii nu se justifică prin rolul vorbirii, atât ca emanaţie principală
au „suflat” pe lângă Adam, ca să-L ajute pe Dumnezeu să-i şi directă a minţii – locul întronării Duhului Sfânt, un fel
de duh omului creat. de post de radio de la care se transmit noile informaţii în
Prin botezul (în Duhul Sfânt) – cufundarea, ce acord cu noua „putere”, cât şi în rolul de autozidire, care
umple interiorul curăţit şi unge / îmbracă exteriorul se realizează prin acest dar (1 Corinteni 14:4a). În condiţii
cu Duhul Sfânt, se realizează locuirea Duhului Sfânt normale manifestările iniţiale se continuă cu manifestarea
în credincios şi se preia controlul tuturor acţiunilor permanentă a darurilor de slujire, ce va fi tratată în capitolul
şi activităţilor, făcând posibilă închinarea în duh şi Slujirea în trupul Domnului – Adunarea.
adevăr. „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El şi El

18
în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe (va urma)
care ni L-a dat” (1 Ioan 3:24). Oamenii sunt umpluţi cu Iosif Anca
Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai
marii voştri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu;...”
(continuare din pagina 3) Evrei 13:7

Persoanele absente
şi efectele lor
„Trebuie să fie tare bune merele acelea”, îşi
spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl
chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci
galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la
târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la
târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi Eram membră într-o biserică, unde am încheiat
galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben legământ cu Domnul în apa botezului, dar frecventam
unui străjer din subordine, iar el se duse la târgoveţ mai mult altă biserică, unde am găsit o stare de
şi îl luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat spiritualitate mai bună. Totuşi, nu participasem
somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a niciodată aici la Cina Domnului, pentru că fiecare trebuia
poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. să fie prezent la această lucrare sfântă în biserica în care
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se era membru, afară de cazurile deosebite, examinate
lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un particular. Astfel că în prima duminică a lunii, am mers
galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere în biserica noastră, pentru a fi prezentă la Cina Domnului,
a târgoveţului”. dar la noi nu se făcea Spălarea picioarelor.
Primul străjer merse la stolnic şi îi zise: „M-am După terminarea părtăşiei, ajunsă acasă m-am
târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am aşezat puţin pe pat să mă odihnesc. După câteva
reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. momente am adormit şi am avut un vis. „Mă aflam
Stolnicul se duse repede la paharnic şi spuse: în faţa unei fântâni arteziene, de unde curgea apă pe
„Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. picioarele mele, pentru că aveam noroi până la glezne.
Paharnicul ascunse şi el, ca şi ceilalţi, o parte Văzându-mă aşa, m-am mirat şi am zis în inima mea:
din mere şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei «Doamne, cum se face că am noroi pe picioare, căci eu
patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate am luat Cina şi m-am cercetat?» Atunci am ridicat
de tolbă cu mere”. ochii şi am văzut-o pe sora V. cu un copil de mână,
Iar primul sfetnic se înfăţişă înaintea venind spre mine.” M-am trezit şi voiam să mă ridic,
stăpânitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am dar picioarele îmi erau fără putere, ca nişte bucăţi de
îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni lemn. Am început să-mi frecţionez picioarele, în timp
n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. ce ziceam: „Doamne, ce înseamnă toate acestea? Cu ce
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr am greşit? Ce nu am înţeles?” Am început să mă mişc
şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci cu mare greutate şi am zis: „Doamne îndură-te de mine,
galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, căci nu mai pot umbla!”
târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. În tot acest timp, întrebam neîncetat pe Domnul
Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să ce înseamnă aceasta. Dintr-o dată, am sărit în picioare
măresc eu birurile!” şi valuri de mulţumire izvorau din inima mea plină de
Aşadar, în primul rând, să nu fim superficiali bucurie, m-am îmbrăcat să plec la adunare. Ajunsă în
şi să privim întotdeauna contextul amplu al unei staţia de tramvai, am văzut pe sora V. venind spre mine
situaţii, căci problemele vieţii sunt complexe. Nu cu un copil de mână. I-am relatat ce mi s-a întâmplat, iar
degeaba judecata de la urmă o poate face numai ea a spus repede: „Tu n-ai făcut Spălarea picioarelor,
Dumnezeu, Cel care cunoaşte toate lucrurile. Apoi, să iar Domnul ţi-a arătat prin aceasta că trebuie făcută.
încercăm să conştientizăm şi pe alţii de posibilele Acum, dacă nu faci ce ţi-a arătat Domnul, poţi avea
efecte şi conexiuni ale unor persoane absente, dar urmări chiar aşa cum ai visat”.
prezente prin acţiuni indirecte. În ultimul rând, trebuie Având şi alte motive doctrinare şi practice, după
să trăim cu toată atenţia, gândindu-ne nu doar la această experienţă am devenit membră a bisericii pe
un prezent limitat, ci şi la viitorul necunoscut cu care o frecventam şi în care se efectua Spălarea picioarelor.
efectele şi extensiile lui. Acum binecuvântez pe Domnul, căci este bun şi toate
Editorii lucrările Lui sunt adevărate!
E. C.
19
Omul şi Casa Lui
Omul este încă cel mai rapid şi cel mai Omul modern a învăţat să zboare ca o pasăre şi să
eficient computer, care poate fi produs fără înoate ca un peşte;
tehnologie modernă. nu-i mai rămâne decât să înveţe şi să fie om!

Există trei feluri de oameni: cei care produc Oricare le-ar fi diferenţele, exista o trăsătură
evenimentele, cei care sunt mişcaţi de evenimente comună a tuturor oamenilor de valoare:
şi cei ce habar n-au de ceea ce se întâmplă. ei nu sunt niciodată „solemni”.
S-ar putea să fie serioşi, reţinuţi sau evlavioşi,
Fii un asemenea om şi trăieşte o astfel de viaţă, dar ei nu-şi dau importanţa lor înşile căutând să
încât, dacă toţi ceilalţi ar face ca tine, păstreze o solemnitate stearpă.
Împărăţia lui Dumnezeu ar coborî pe pământ. Oamenilor de valoare le este caracteristica voioşia
şi francheţea copilăriei, care supravieţuieşte în ei
Lumea omului modern s-a transformat într-o la orice vârstă, devenind sursă misterioasă
societate nevrotică şi plină de nelinişti. a puterii lor.
Lumea lui Dumnezeu este cu totul altfel:
plină de pace, echilibrată, niciodată în panică sau
în criză de timp. ***
O casă modernă este un loc în care
Asemănător animalelor, omul este făcut din toate lucrurile pornesc şi se opresc
pământ; neasemănător lor, el poate deveni un printr-o simplă apăsare de buton,
cetăţean al cerului. cu excepţia copiilor.

Omul este un paradox dureros. Adevăratul cămin nu este clădit cu mâinile,
Numai el reuşeşte să tânjească după Dumnezeu şi ci cu inima.
să încerce să se ascundă de faţa Lui, în aceeaşi timp. O casă micuţă poate cuprinde tot atâta fericire
cât o casă foarte mare.
Pentru o femeie, un bărbat a ajuns un simbol al Uşa casei tine conflictele afară şi
poziţiei sociale; pentru un bărbat, o femeie a ajuns dragostea înăuntru.
un simbol al plăcerii.
Nu este de mirare că societatea umană este Una din cele mai frecvente întrebări din casele
fascinată de poziţiile sociale şi de plăcerile cărnii. moderne, dovada pierderii identităţii lor este:
„Unde mergem deseară?”
Omul cel mai servil cu superiorii, este de obicei,
tiranic cu subordonaţii. Fiecare fiinţă umană ar trebui să aibă trei case:
Ceea ce dă celor dintâi ia de la cei de pe urmă. o clădire în care să se adăpostească,
Oricine poate fi politicos cu un rege. o Biserică în care să se simtă ca acasă şi
Trebuie însă, să fi un om deosebit pentru a putea fi o casă cerească.
politicos cu săracii.
Multe case arătoase sunt „altceva”,
A fost un timp când îmi plăceau oamenii deştepţi. de obicei mult mai puţin decât un „cămin”.
Astăzi am ajuns să nu-mi mai placă decât
oamenii buni. „Acasă” trebuie să fie locul spre care te trage
inima. Aici trupul este îngrijit şi se odihneşte
Este mult mai uşor să iubeşti omenirea ca întreg, în linişte şi siguranţă, iar duhul se poate înălţa
decât să iubeşti de vecinul de lângă tine. cu bucurie înaintea Domnului.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080