You are on page 1of 20

Ce împrumuturi!

Cuprins
Atâtea drumuri negre ne afundă în noroi
Ne vindem demnitatea, ne cumpărăm tezaur 3 Editorial
Fără să ştim impozitul cel mare, din ziua de apoi Staţia de salvare – Colectivul de redacţie
Plătim ciubuc, uităm de legi,
Am vrea să producem ceva neimpozabil;
Ceva să ne ridice fiinţa pe socluri-nalte, noi. 4 Închinători în duh şi-n adevăr
Vrem lozul mare... Închinarea adevărată – Simion Buzduga
Dar uităm de impozitul din ziua de apoi,
Se spune că va fi de 100%
Şi dacă-i drept, nimic nu e rentabil; 6 Principii sfinte
Sunt investiţii moarte, coşmaruri de noroi. “Întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus”
Iubirea este singurul venit neimpozabil, – Iosif Birău
E tot ce va rămâne, după impozitul din ziua de apoi.
7 Principii sfinte
Cel ce este pâinea vieţii şi-a început misiunea Ierusalime, Ierusalime! – Marin Pintilie
flămând!
Cel ce este apa vieţii şi-a sfârşit misiunea
însetând! 8 Doctrine biblice

El a flămânzit ca un om şi i-a hrănit pe oameni Clasificarea îngerilor - Iosif Anca
ca Dumnezeu!
El a fost obosit şi totuşi ne dă adevărata odihnă!
I s-a spus că are demoni şi totuşi El a scos demoni! 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

El a plâns şi totuşi el şterge lacrimile! Scrisoarea a XVIII-a – Zaharia Bica
El a fost vândut cu treizeci de arginţi şi totuşi a
răscumpărat lumea!
El a fost dus ca un miel la tăiere şi totuşi este 12 Familia, cuibul credinţei

Păstorul cel bun! Creşterea spirituală - Reuben Koehn
El a murit, dar a nimicit moartea şi dă viaţa veşnică!

14 Statutul spiritual şi moral al creştinului
Duhul Sfânt în predicarea Cuvântului –
Ghiţă Vaipan

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
15 Statutul spiritual şi moral al creştinului

vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin Favoritismul... o atitudine greşită –
din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care L. Ungureanu
doresc să sprijine această lucrare pot face de-
puneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
17 Înţelepciune pentru înţelepţi
Cum poţi dobândii fericirea? - Iosif Anca
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de acti-
vitate doar educaţia creştină. 19 Experienţe
Vindecarea– O. A.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
STAŢIA DE SALVARE
Mântuitorul şi Domnul nostru a spus o pildă viaţa socială normală a clubului. Un mic număr de
prin care a vrut să-şi înveţe ucenicii să lucreze cu toată membri au insistat asupra scopului iniţial al clubului şi a
puterea şi pasiunea în viaţa aceasta, potrivit cu chemarea faptului că datoria lor era de a salva oameni de la înec.
fiecăruia şi le-a făgăduit că vor fi răsplătiţi din plin în Totuşi, aceştia din urmă au fost învinşi la vot, de aceea li
Împărăţia lui Dumnezeu. Din pilda talanţilor, rezultă că s-a spus să‑şi construiască o altă staţie de salvare dacă
unii au înţeles ce au de făcut şi va fi ferice de ei, dar unul vor să salveze vieţi. Asta au şi făcut. Pe măsură ce au
(oricum problema mântuirii şi a răsplătirii este individuală), trecut anii, noua staţie a experimentat aceleaşi schimbări
a fost inactiv, fapt pentru care a fost dat afară, în întuneric ca şi prima staţie. A evoluat şi s-a transformat într-un
şi pierzare veşnică, căci vinovăţia lui era complexă (Matei alt club, dar totuşi s-a format o altă staţie de salvare,
25:14-30). Motivele lipsei de slujire cu devotament sunt mică de tot. Istoria a continuat să se repete de la sine,
diferite. Astfel, unii nu slujesc lui Dumnezeu pentru că iar dacă vizitezi astăzi acea coastă vei găsi o mulţime de
slujesc lui Mamona şi lăcomia de avere le consumă toată cluburi pe plaja mării.  Naufragiile sunt foarte frecvente
energia, alţii nu slujesc lui Dumnezeu şi semenilor lor, în acea zonă şi majoritatea celor ce naufragiază mor
pentru că nu au înţeles ce înseamnă a sluji, a fi rob, aşa înecaţi. Vestea bună este că se mai găsesc oameni care
cum rezultă din cele relatate în continuare. să înfiinţeze alte staţii de salvare.
  Pe o coastă foarte periculoasă, unde adesea Ca şi ucenici ai lui Cristos, sarcina noastră
vapoarele eşuau, se afla o mică staţie de salvare. primară este să facem alţi ucenici (Matei 28:19). Cu
Clădirea nu era mai mare decât o colibă, iar cei ce lucrau alte cuvinte, trebuie să mergem şi să salvăm vieţi.
acolo aveau doar o barcă, dar erau dedicaţi muncii lor şi Din nefericire, uneori uităm scopul nostru şi ne
supravegheau permanent marea. Fără să se gândească transformăm (biserica) într-o instituţie confortabilă,
la ei înşişi, aceştia ieşeau în larg zi de zi, noapte de unde ne petrecem timpul liber. Misiunea noastră ca
noapte, căutându-i pe cei pierduţi. Unii dintre cei salvaţi slujitori ai lui Hristos nu este doar să facem o săptămână
şi mulţi alţii dintre cei ce locuiau în împrejurimi au dorit să de evanghelizare la începutul anului, după care să
participe la munca de salvare, dăruind din timpul lor, din cununăm şi să îngropăm, ocazii în care participă (inactiv)
banii lor şi chiar participând efectiv la muncă. Astfel au toţi membrii adunării. Scopul nostru este „desăvârşirea
fost cumpărate bărci noi şi noi echipe au fost pregătite. sfinţilor, în vederea lucrării de slujire” (Efeseni 4:12).
Staţia de salvare se dezvolta.   Unii dintre aceşti noi Istoria însă este martoră că lucrarea sfântă trebuie să
membri ai staţiei de salvare au ajuns să fie nemulţumiţi fie o mişcare, „nişte pietre vii ... o casă duhovnicească, o
de echiparea clădirii. Ei au considerat că locul trebuie să preoţie sfântă şi să aduceşi jertfe duhovniceşti, plăcute lui
fie mai confortabil pentru cei salvaţi. Au înlocuit vechile Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 2:5). Unele mişcări
paturi cu unele noi, mai bune, au adus mobilă nouă şi au au devenit organizaţii statice, fără viaţă, unde tradiţia şi
echipat noua clădire. Acum staţia de salvare a ajuns un secularismul s-au instaurat în detrimentul misiunii sacre a
loc agreabil pentru membrii ei, au decorat-o frumos şi o Adunării lui Hristos. El a format un organism (viu), cu Cap
foloseau ca pe un club. Tot mai puţini membri erau interesaţi şi organe vitale ce compun un trup întreg, plin de viaţă şi
de munca de salvare pe mare, aşa că au angajat echipe în creştere, a cărui perspectivă de odihnă şi fericire este
care să facă treaba. Decoraţiunile interioare erau toate abia după a doua venire.
tipice pentru o staţie de salvare, iar în mijloc au păstrat
o barcă veche, unde avea loc iniţierea noilor membri ai Colectivul de redacţie
clubului.   În acest timp, s-a întâmplat o mare catastrofă
pe mare. Un vas mare a naufragiat, iar echipele angajate
au adus la staţie o multime de oameni uzi, îngheţati,
pe jumătate înecaţi, murdari şi bolnavi. Frumosul club
era acum un haos. Imediat, comitetul proprietarilor a
angajat pe cineva să construiască nişte duşuri
afară, unde victimele naufragiilor să
fie spălate înainte să fie aduse în
club. La următoarea întâlnire a apărut
o sciziune între membrii clubului.
Majoritatea membrilor doreau să oprească activitaţile
de salvare ale clubului, deoarece erau neplăcute pentru 3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
(În legământul lui Dumnezeu

Închinarea
făcut cu poporul Israel, cântarea era
în centrul închinării. Închinarea prin
cântare poate fi definită ca fiind un

adevărată
act al raţiunii, voinţei şi sentimentelor,
prin care sufletul adoră şi cinsteşte
măreţia, maiestatea şi grandoarea
lui Dumnezeu. Adorarea este o (partea a II-a)
rugăciune, un omagiu divin, sau
rostirea unei pledoarii adresată lui
Dumnezeu. Atitudinea plăcută în Dumnezeu, în trecut ca şi astăzi, sunt de maximă importanţă câteva cerinţe
închinarea nou testamentală conţine divine cu privire la provenienţa jertfei în închinarea prin cântare. Este
două elemente: evlavie şi frică. – interzis să aducem Domnului jertfe furate, şchioape şi bolnave. Cântările
partea I). nu trebuie furate din „păşunatul caprelor”, din turma vrăjmaşului. Nu sunt
primite! (Maleahi 1:13). De asemenea, nu vor fi primite jertfele de cântare
care sunt aduse de cei cunosc voia Domnului, cu privire la sfinţenia şi slava
Timpul jertfei de laudă este Sa, dar de dragul popularităţii sau câştigului, îi profanează sacralitatea şi
permanent. În vechime întâlnim îi „fură” slava, dar El nu-şi împarte slava cu nimeni. Iată poziţia Lui faţă
următoarele referiri: „totdeauna” de această înşelăciune! „...Pot Eu oare să le primesc din mâinile voastre?
(Psalmul 44:8); „în orice vreme” zice Domnul. Nu! Blestemat să fie înşelătorul care are în turma lui o vită de
(Ps.34:1); „de la răsăritul soarelui parte bărbătească şi totuşi juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă...”
până la apusul lui”(Psalmul 113:3); (Maleahi 1:13,14). Cântările de laudă trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu,
„dimineaţa, noaptea” (Psalmul 92:1); să aibă un bogat conţinut de învăţătură biblică. Mult mai uşor vor fi reţinute
„în veci de veci” (Psalmul 145:21), textele cântărilor de către masele de credincioşi, decât cele mai profunde
iar jertfa de laudă nou testamentală predici sau mesaje ale celor mai inspiraţi predicatori sau evanghelişti. Aşa se
cuprinde toate aceste momente face că textele mai neinspirate sunt mai cunoscute şi mai răspândite decât
subliniate, în special, de psalmişti: cele care ar merita să fie.
„... Prin El, să aducem totdeauna Conţinutul cântărilor de laudă şi a celor duhovniceşti trebuie să
lui Dumnezeu o jertfă de laudă, fie în acord cu Scripturile. Psalmii sunt cele mai bogate surse de învăţătură
adică rodul buzelor care mărturisesc pentru orice categorie de vârstă, pentru orice stare prin care trece omul. Ei
Numele Lui”(Evrei 13:15). conţin laudă la adresa Numelui Domnului şi a Cuvântului Lui; sunt lăudate
Repertoriul creştin este atributele Domnului (credincioşia, slava, bunătatea, atotputernicia, atotştiinţa,
subliniat de apostolul Pavel în îndurarea, dreptatea), dar conţin şi invective sau blesteme împotriva
Efeseni 5:19,20 şi în Coloseni 3:16b: duşmanilor - elemente ale închinării ceremoniale vechi testamentale. Toate
„... Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe acestea, alături de elementele profetice, au o profundă adâncime teologică
altii cu psalmi, cu cântări de laudă şi trebuie adaptate principiilor şi realităţilor noului legământ, în care duşmanii
şi cu cântări duhovniceşti, cântând sunt de ordin spiritual (Satan, păcatul, ispita, pofta), iar vechile jertfe
lui Dumnezeu cu mulţumire în inima ceremoniale, în care apar elemente de natură fizică, vor fi spiritualizate şi
voastră”. Cântarea creştină este belşugul va fi nu doar cel de ordin material, ci mai
o jertfă duhovnicească, ales de ordin spiritual.
de aceea, în ochii lui Cântările (imnurile) de laudă au
fost numeroase şi foarte profunde până la
sfârşitul secolului al XIX- lea şi conţineau
un bogat tezaur didactic şi doctrinar,
căci lauda trebuie să abunde în slăvirea
Domnului, prin prezentarea atributelor
Sale. Treptat, imnurile au fost înlocuite cu

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
muzica de tip „gospel”. Teologul John biblică, astfel de oameni au fost Cum trebuie să fie
F. MacArthur în cartea sa „Nu tot ce Moise (Exodul 33:34), Isaia (cap. 6). cântarea? Întotdeauna plăcută, adică
luceşte este aur”, p.97, deplânge În istoria muzicii creştine au fost mulţi acceptată ca jertfă de laudă adusă nu
abandonarea acestor imnuri în oamenii care au scris sub inspiraţie publicului, ci lui Dumnezeu.
favoarea cântărilor de tip „gospel” divină. Amintesc doi dintre cei mai Cât de ritmată poate fi
care aveau „un loc legitim” în muzica cunoscuţi: Johann Sebastian Bach cântarea? Până unde se poate
bisericească. „Eroarea a constat şi Georg Friedrich Haendel. Bach merge cu ritmul melodiei?
în respingerea totală a moştenirii scria deasupra compoziţiilor sale: „Cu Există un puls al vieţii pe care l-a
bogate a imnurilor”. Cântările de ajutorul lui Isus; Numai lui Dumnezeu pus Dumnezeu în trupul nostru,
laudă nu trebuie să fie asemeni celor i se cuvine onoare”. Aproape murind, numit pulsul inimii. Bineînţeles că
de tip „pop”, ci trebuie să glorifice a dictat ultima piesă pe care a creat-o pulsul nu este la aceleaşi cote tot
atributele lui Dumnezeu, întrucât pe acest pământ: „ Înaintea tronului timpul. Există un puls mai ridicat în
ele nu vor fi închinate publicului, ci Tău păşesc acum” şi a păşit în ziua timpul eforturilor şi unul mai mic în
numai Lui. de 12 Iulie 1750. Haendel a compus momente de odihnă sau de relaxare.
Cântările spirituale tratează oratoriul „Mesias”, iar partea finală, Când pulsul (sau ritmul muzical)
subiecte sau teme doctrinare cum corul „Halleluyah” ridică până astăzi este prea ridicat, trupul este bolnav,
ar fi: mântuirea adusă de Domnul în picioare regii Angliei şi întreaga muzica este nerelaxantă, dimpotrivă
Isus, mulţumiri cu privire la asistenţă. Despre această cântare a agitantă şi aceasta cu atât mai mult
binecuvântările, ocrotirea, grija Sa. mărturisit, citându-l pe apostolul Pavel: când pulsul (ritmul muzical) este
Ele trebuie să sensibilizeze creştinul „Nu ştiu dacă atunci când am scris-o neregulat. Când pulsul (ritmul) este
pentru menirea sa, pentru harul de eram în trupul meu sau în afara lui, controlat, atât muzica cât şi trupul
a aparţine familiei regale – Biserica, Dumnezeu ştie” (2 Corinteni 12:2). este sănătos. Desigur că absenţa
pentru vestirea Evangheliei, Ştiind că jertfa de laudă pulsului (ritmului) certifică moartea
trimiterea în lucrarea de slujire a de astăzi este „rodul buzelor”, trupului, a muzicii. În concluzie,
credincioşilor sau chemarea celor atât rugăciunea, Cuvântul cât şi pot exista excepţii, când ritmul
nemântuiţi. Prin auzirea şi rostirea cântarea trebuie să se regăsească poate fi ridicat, dar pentru perioade
lor, fiecare credincios este încurajat în fiecare familie, credincioas(ă) sau determinate de timp, în cadrul unei
să trăiască o viaţă de sfinţire, să fie biserică. Cântarea vocală comună, lucrări muzicale de amploare, dar
„lumină şi sare” şi să aducă jertfe duetul, solo-ul, coralul mixt cât şi cel niciodată în întregime. Este cunoscut
care plac Domnului: „binefecerea bărbătesc corespund cel mai bine efectul pe care îl are ritmul asupra
şi dărnicia”, iar evenimentul venirii jertfei de laudă, adică rodul buzelor. trupului. În primul rând, circulaţia
Domnului trebuie supus mereu Drumul a fost lung până la forma de sângelui şi respiraţia sunt influenţate
atenţiei, vegherii şi aşteptării, astăzi: cântul ebraic, cântările vechi de cântare. O cântare divină
alături de alte evenimente, ocazii cu text latin, cântul popular german, produce linişte şi este generatoare
de peste an. coralul husit, hughenot, momentul de pace, are efect asupra
„...Învăţaţi-vă şi sfătuiţi‑vă Bach şi Haendel, imnurile creştine reflexiilor pupilare, asupra formelor
unii pe alţii...”, aparţine şi celor care etc. Ce va urma? Nu este un circumvolunţiunilor creierului, se
scriu textele şi care trebuie să fie secret, faptul că tendinţele de astăzi modifică atât ritmul respirator cât
foarte buni cunoscători ai Cuvântului urmăresc excluderea genurilor şi metabolismul. Se poate vorbi de
lui Dumnezeu şi mai ales născuţi din sacre şi înlocuirea lor cu genurile un efect psihoterapeutic. După o
nou. Dacă textele nu poartă amprenta lumeşti. Lauda, fiind o jertfă, este de audiţie de zece minute de muzică
ungerii Duhului Sfânt, vor fi fără o mare valoare înaintea Domnului: Mozart, elevii testaţi au avut un
efect şi nu-şi vor îndeplini misiunea. „...voi lăuda Numele lui Dumnezeu IQ (coeficientul de inteligenţă)
Compozitorii sunt chemaţi să înveţe prin cântări şi prin laude îl voi cu 8-9 puncte mai mare în cazul
şi să sfătuiască prin adevărurile pe preamări. Lucrul acesta este mai gândirii abstracte. (Efectul Mozart,
care le transmit, prin teologia biblică plăcut înaintea Domnului decât un „Semnele timpului”, iulie 2008).
care trebuie cunoscută, prin doctrinele viţel cu coarne şi copite” (Psalmul Muzica cea mai binecuvântată este
biblice care trebuie învăţate. Despre 69:30,31). o muzică echilibrată, armonioasă,
Etan Ezrahitul şi Heman, autori de Cine poate să cânte Dom­ regeneratoare şi liniştită.
psalmi, se spune că erau cei mai nului? „Toţi robii Lui, voi care vă temeţi Muzica poate avea un
înţelepţi după Solomon (1 Regi 4:31). de El, mici şi mari” (Apocalipsa 19:5). efect pozitiv asupra sufletului şi
Lista cântărilor duhovniceşti cuprinde, Cum să cântăm? „Cu duhului. Este cunoscută problema
desigur, cântările inspirate direct mintea” şi „cu duhul” (1Corinteni regelui Saul, care s-a îndepărtat de
de Duhul Sfânt. Numai cei care au 14:15). „Cu toată inima” (Efeseni Dumnezeu, iar Domnul a îngăduit
avut o întâlnire reală cu Domnul au 5:19). „Cu mulţumire în inima noastră” să vină peste el un duh rău: „Şi când

5
fost schimbaţi şi au scris cântări de (Coloseni 3:16). Cu rânduială!
(continuarea în pagina 16)
o profunzime inegalabilă. În istoria (1 Corinteni 14).
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

„Întăreşte-te în harul
care este în Hristos Isus”
(2 Timotei 2:1)

Unii creştini cred că Harul lui Hristos care se Renunţarea la pasiunea pentru bunuri
primeşte atunci când te converteşti, îţi dă posibilitatea, materiale, este o altă necesitate, în plan conceptual, sau
după aceea, să trăieşti viaţa foarte natural, fără efortul şi chiar practic. „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau
vegherea ce le implică primirea harului, într-un proces va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul,
al desăvârşirii. Harul divin nu te poate schimba dacă tu şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu
te ocupi în continuare de interesele personale fireşti. Cei şi lui Mamona” (Matei 6:24). Un tânăr a mers în Italia
ce gândesc aşa de superficial, se aseamănă cu un copil să muncească şi, deoarece credea că este capabil, s-a
care şi-a cumpărat o pereche de adidaşi şi i-a zis mamei angajat să lucreze la doi italieni fără ca primul să ştie despre
sale că în primele două săptămâni de la cumpărare nu el că lucrează şi la altul. Astfel el termina de muncit la cel
va putea să îi poarte din cauza avertizării vânzătorului, dintâi şi când mergea la următorul era tratat ca fiind odihnit
că în primele două săptămâni îi vor crea ceva probleme deşi primul stăpân îl muncise până la epuizare, serviciul
la picioare până se vor mai acomoda, dar după aceea devenind astfel imposibil de continuat. Aşa a învăţat el că
se va simţi bine. Pentru acest fapt, copilul a socotit că omul nu poate slujii la doi stăpâni. La fel, lucrarea Domnului
ar fi bine să nu îi poarte deloc în acele două săptămâni. îţi ia timp şi efort intelectual şi fizic, căci lui Dumnezeu
Greşeala lui era din cauza neînţelegerii faptului că acele trebuie să-i dai o parte din zi şi din tot avutul tău. Deci,
două săptămâni în care îi va fi puţin mai greu, însemnau dacă vrei să fii un slujitor eficient în lucrarea lui Hristos,
de fapt două săptămâni de folosire a lor şi nicidecum trebuie să renunţi şi la o parte din preocupările materiale.
două săptămâni de la data la care au fost cumpăraţi. Situaţia jucătorului, care trebuie să joace
Textul din 2 Timotei 2:1-6 ne dă câteva exemple după reguli, este de asemenea elocventă, căci „…dacă nu
în scopul perseverării în harul lui Hristos: s-a luptat după rânduieli” (v.5) nu este punctat şi medaliat.
Condiţia unui militar care renunţă la Un jucător de fotbal, poate să înscrie un gol spectaculos,
preocupările naturale este relevantă: „Nici un ostaş dar să o facă pe degeaba, dacă mai întâi a fost prins în
nu se încurcă cu treburile vieţii” (v.4). Aceasta poate ofside. În lucrarea la care este chemat un slujitor sunt şi
însemna chiar renunţarea la unele privilegii, din viaţa reguli după care trebuie să lucreze şi dacă se abate de
de familie, căci Domnul Isus spunea: „Dacă vine cineva la vreuna, lucrarea lui poate fi făcută degeaba. Iată că nu
la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe oricine se „luptă la jocuri… este încununat” (v.5). Aflat cu
nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale,… puţin timp înainte de moartea sa, apostolul Pavel spunea
nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26). Cei mai liberi plin de optimism şi încredere că „…de acum mă aşteaptă
sunt nefamiliştii. Astfel într-o închisoare comunistă din cununa” (2 Timotei 4:8). Aceasta numai în urma întregului
Bulgaria, erau torturaţi mai mulţi neoprotestanţi cu sacrificiu sfânt adus pentru lucrarea Evangheliei.
scopul distrugerii voinţei acestora, pentru ca a face în Apostolul Pavel scrie şi despre „plugarul
public declaraţii necenzurate, dictate direct de ofiţerii (care) trebuie să muncească” (v.6). Profetul Isaia îl
atei, în care ei menţionau lepădarea de Dumnezeu şi descrie pe Domnul ca pe cineva care s-a trudit mult până
detestarea creştinismului. Aceasta s-a putut realiza cu acolo că şi-a sacrificat propria viaţă pentru ca să vadă
toţi acei deţinuţi cu excepţia unuia singur care… era un rod, o sămânţă de urmaşi şi astfel sufletul său să
necăsătorit. Faptul că nu a avut o familie la care să se învioreze. Agricultorul munceşte la timp, „înainte ca
dorească să ajungă, l-a făcut invincibil pentru adversarii să strângă rodurile” (v.6). Plantarea şi îngrijirea plantelor
lui atei, mânaţi de diavolul. Au fost şi situaţii în istoria lui au fiecare un timp stabilit, iar nerespectarea acestei
Israel şi a Bisericii, când mame şi-au văzut copiii torturaţi ordini duce la eşecul agricultorului. Dumnezeu ne-a dat
în faţa lor, dar nu s-au lepădat de credinţă, împlinind uneltele şi timpul necesar unei recolte îmbelşugate, dar
cuvintele Domnului, nu doar prin a renunţa la tată sau dacă nu ne facem datoria, respectând ordinea stabilită a
mamă, ci şi ce este mai greu, să renunţi la partenerul fiecărei lucrări, s-ar putea să o facem degeaba, pierzând
de viaţă sau la copii, pentru Hristos. În timp de libertate harul lui Dumnezeu în viaţa noastră.
renunţarea se materializează prin prioritatea activităţilor Trebuie să învăţăm din toate aceste modele,
şi ascultare, în condiţii de adversitate, între dorinţele pentru a ajunge beneficiari full time ai harului divin.

6 celor din familie şi voia Domnului. Iosif Birău
Ierusalime
Ierusalime!
Spre finalul călătoriei pământeşti a Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu” (Isaia 48:18).
Mântuitorului, care nu putea fi decât Ierusalimul – Toate aceste rostiri, o milenară veste bună aducătoare de
cetatea Marelui Împărat - Isus, privind-o, de pe coasta pace, pentru cei dispuşi să asculte, se desăvârşea atunci
Muntelui Măslinilor, a plâns pentru ea. Două au fost prin mesajul Mântuitorului care, timp de trei ani şi jumătate
motivele care au îndurerat inima şi au înlăcrimat ochii propovăduise Evanghelia păcii. „El (Domnul Isus) a venit
Mântuitorului. Primul motiv este exprimat în Luca 19: să aducă vestea bună a păcii, vouă celor ce eraţi departe
42 – „…Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această şi pace celor ce erau aproape” (Efeseni 2:17). Iar în Evrei
zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!” Care sunt 4:2 ni se spune: „Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi
acele lucruri dătătoare de pace atât pentru locuitorii de lor; dar lor, cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat
atunci ai Ierusalimului, cât şi pentru noi cei de astăzi. E la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”.
important să cunoastem aceste lucruri pentru ca istoria Această veste bună primită cu credinţă ne schimbă viaţa,
tristă, profeţită in cuvintele înlăcrimate ale Domnului ne înnoieşte caracterul şi din vrăjmaşi cum eram altădată,
Isus, să nu se repete şi în viaţa vreunuia dintre noi. nu numai că ne împacă cu Dumnezeu, dar ne transformă în
1. Legământul, pe care Dumnezeu l-a încheiat cu mesageri ai păcii. Apostolul Pavel, prigonitorul de altădată
părinţii lor şi prin ei, cu fiecare generaţie conform Geneza al Bisericii spunea în 2 Corinteni 5:17-20 - „Căci dacă este
17:7, unde Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Voi pune cineva in Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au
legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile
neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic în puterea acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El
căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine”. prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că
În ciuda neascultării, care a afectat negativ istoria poporului adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine,
ales, Dumnezeu a rămas credincios legământului Său, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă
vorbind generaţiilor viitoare prin glasul profeţilor Săi, despre: propovăduirea acestei împăcări... vă rugăm fierbinte, în
„un legământ de pace…” (Ezec.37:26); „…Legământul Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
Meu de pace nu se va clătina-zice Domnul” (Isaia 54:10). 3. Neprihănirea pe care o dă Dumnezeu celor
Un legământ de pace al cărui desăvârşit mijlocitor era ce cred, potrivit experienţei lui Avraam, părintele tuturor
printre ei. Şi totuşi, ei, destinatarii acestor rostiri profetice, au credincioşilor, ai cărui urmaşi se considerau şi cei din
rămas insensibili, călcând legământul prin neascultarea şi vremea Mântuitorului. Despre ei vorbeşte Pavel în Romani
necredinţa lor, în Acela care prin moartea Sa pe cruce, avea 10:3 „...că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care
să înnoiască şi să pecetluiască pentru eternitate legământul o dă Dumnezeu (prin credinţă), au căutat să-şi pună
de pace dintre Dumnezeu şi omul căzut. Nu întâmplător, înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel
când Dumnezeu îl mustră pe omul rău, primul lucru pe neprihănirii pe care o dă Dumnezeu”. „Dar întreb iarăşi:
care i-l reproşează este calitatea legământului: „Dumnezeu «N-a ştiut Israel lucrul acesta?» Ba da….” (Romani 10:19-
zice însă celui rău: «Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură 21). Sunt menţionate în continuare câteva dovezi biblice
legământul Meu…»” (Psalmul 50:16). Care este calitatea care ne spun că Israel ar fi trebuit să cunoască această
legământului nostru, a relaţiei noastre cu Dumnezeu, cât neprihănire pe care Dumnezeu o acordă tuturor celor ce
de profund, cât de biblic şi cât de practic este legământul cred în Fiul Său care a murit pentru păcatele noastre şi a
nostru cu El? înviat pentru că am fost socotiţi neprihăniţi. „Deci fiindcă
2. Vestea bună aducătoare de pace, Cuvântul, suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu
care, potrivit legământului, reglementa pacea între Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos”(Romani
Dumnezeul cel sfânt şi popor, dar prin care i-a avertizat: 5:,1). Toate aceste adevăruri au fost spuse de atâtea ori în
„Nimeni…să nu se laude în inima lui şi să zică: «Voi avea vechime, încât e imposibil ca ei să fi uitat acele frumoase
pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele»…” şi calde cuvinte profetice din care cităm: „Lucrarea
(Deuteronom 29:19); „Multă pace au cei ce iubesc Legea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii, odihna şi
Ta” (Psalmul119:165); „O, de ai fi luat aminte la poruncile (continuarea în pagina 16)
7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

C L ASIFIC AREA

ÎNGERILOR

Clasificarea primară în îngeri căzuţi (răi) şi seamă…” (Daniel 10:13). Cât despre Domnul Hristos este
îngeri aleşi (buni) este larg recunoscută, dar în cadrul scris: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1:6)
îngerilor rămaşi fideli lui Dumnezeu există poziţii diferite căci a moştenit un nume mult mai minunat decât al lor şi a
de clasificare a acestor făpturi cereşti şi totodată, fost înălţat nespus de mult (Filipeni 2:9-10).
referitor la „alianţa” Satanei, există controverse pe - Serafimi – sunt prezentaţi sub expresia
seama duhurilor şi îngerilor lui. aceasta doar în Isaia 6:1-3. Constituţia şi activitatea
Îngerii (ebraică: malak – greacă: angelos)sunt fiinţei lor îi arată ca îngeri cu şase aripi, care formează
fiinţe create de Dumnezeu (Coloseni 1:16) din şi prin o boltă a tronului de domnie al Celui Atotputernic. Ei se
natura Sa atotputernică. Ei populează şi administrează sub arată foarte preocupaţi de sfinţirea lui Dumnezeu.
conducerea lui Dumnezeu întreg universul (Genesa 2:1; - Heruvimii – sunt menţionaţi foarte frecvent în
Apocalipsa 4:11). Ei deţin diferite poziţii, ranguri, slujbe, Scripturi, dar întotdeauna ca o gardă divină, un suport
prin repartiţie divină (Efeseni 1:17-21; Apocalipsa 22:9). al tronului suprem (Psalmul 18:10; 80:1; 99:1). Aceeaşi
Sub aspectul intrinsec al fiinţei, atât îngerii aleşi (1 Timotei idee se desprinde şi din imaginea Edenului păzit (Genesa
5:21) cât şi cei păcătoşi (2 Petru 2:4) sunt înzestraţi cu 3:24) cât şi din imaginile gravate pe pereţii şi perdelele
puteri supraomeneşti, dar pe care le exploatează diferit sfântului locaş (Exodul 26:31; 1 Împăraţi 6:29) sau pe
(Matei 4:3-11). Însă niciunul din ei, nici măcar Satan, nu capacul ispăşirii din Sfânta Sfintelor (Evrei 9:5).
pot face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu (1 Împăraţi Nu ştiu dacă evreii aveau o imagine clară a
22:19-22; Iov 1:6-12; 2:1-7), puterea lor este limitată heruvimilor sau dacă Moise în imaginile ce i-au fost arătate
atât prin „dimensiunea” la care au fost creaţi cât şi prin pe munte (Exodul 25:40) şi apoi cu ajutorul lui Beţaleel, în
delegarea de care dispun (Psalmul 103:19-22; Daniel care era Duhul lui Dumnezeu (Exodul 35:30-35) au putut
9:21-23; 10:12-14, 20-21). În activitatea lor, atât îngerii „zugrăvi” heruvimii. Cea mai vizibilă şi detaliată imagine
lui Dumnezeu cât şi cei ai Diavolului sunt organizaţi şi a acestor făpturi cereşti o avem în vedeniile profetului
organizează în limitele permise activitatea naturii şi a Ezechiel din capitolul 1 şi 10. Acolo au fost văzuţi ca
oamenilor, astfel întâlnim căpetenii ce se ocupă de diferite având fiecare câte patru feţe şi patru aripi (Ezechiel 1:6)
fenomene naturale (Iov 1:16-19; Apocalipsa 16:1-18) sau şi mâini (Ezechiel 1:8) „Cât despre chipul feţelor lor era
organizaţii statale (Daniel 10:13, 20-21). aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate
Totul a decurs perfect şi aşa va funcţiona pentru patru aveau câte o faţă de leu, la stânga lor, toate patru
vecii vecilor, cu excepţia zonei întunericului, constituit aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau
şi îngăduit în timp limitat prin răzvrătirea unui înger de câte o faţă de vultur” (Ezechiel 1:10). Datorită imaginii lor
rang înalt (ebraică: Satan – adversar; greacă: Diavolos multidimensionale, au fost numite în general făpturi vii,
– adversar, acuzator), la care s-au asociat alţi îngeri dar erau heruvimi (Ezechiel 10:20). După imaginea lor,
(Apocalipsa 12:3-4, 9). De atunci există oştiri cereşti în cele patru puncte cardinale, au fost aşezate câte trei
(angelice) într-o stare asemănătoare cu a unei armate din cele 12 seminţii ale lui Israel – cu sigle identice cu ale
în care un general rebel este în război împreună cu alţi heruvimilor, iar în mijloc Cortul Domnului (Numeri 2).
ofiţeri şi soldaţi, împotriva stăpânirii şi împotriva armatei Imaginea acestor fiinţe speciale apare şi în
rămase fidele conducerii iniţiale (Apocalipsa 12:7-9). viziunile lui Ioan din Apocalipsa. Aici apar în combinaţie
Îngerii buni, ca denumire generală, pentru cu ceea ce în Isaia 6 au fost identificaţi ca serafimi, căci
fiinţele cereşti, stare în care vom fi şi noi oamenii, erau „în mijlocul scaunului de domnie (ca heruvimii din
după înviere (Luca 20:34-36) sunt prezentaţi în Ezechiel 1 şi 10 care constituiau suportul tronului) şi
Scripturi sub următoarele imagini şi denumiri: împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii…
- Arhangheli – doar îngerul Mihail este prezentat (şi), ziceau fără încetare: (ca cei din Isaia 6) ”Sfânt,
nominal în acest statut (Iuda 9). În cartea profetului Daniel Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,
este numit „marele voievod” al evreilor (Daniel 10:21; care era, care este, care vine! ...” (Apocalipsa 4:6-9).
12:1). Prin unicitatea sa, el este confundat uneori cu Imaginea şi identitatea acestor făpturi vii trebuie
Domnul Hristos, dar să nu uităm explicaţia lui Gavril, un interpretate cu grijă, pentru că în această viziune, în
înalt purtător de cuvânt de la tronul lui Dumnezeu şi care Apocalipsa 5:6, între făpturile vii şi scaunele de domnie

8 l-a prezentat astfel: „Mihail, una din căpeteniile cele mai de stătea un Miel cu şapte coarne şi şapte ochi („cele şapte
Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul”, care va nimici toate ierarhiile răului, urmând ca Dumnezeu
în Apocalipsa 4:5 erau reprezentate prin şapte lămpi). din „centrul” universului, la toate nivelele, să fie „totul în
Aceasta nu înseamnă că Domnul Isus Hristos este o fiinţă toţi” (1 Corinteni 15:24-28). Stăpânirile demonice pot
ca un miel, căci adevărata lui imagine este prezentată fi clasificate şi în funcţie de statutul şi natura lor
în Apocalipsa 1:12-16, „El este oglindirea slavei lui activă. Astfel distingem:
Dumnezeu şi întipărirea fiinţei Lui…” (Evrei 1:3). - Îngeri legaţi în Adânc (închisoare pentru fiinţe
Accentuând parţial aceste imagini foarte cereşti) care îşi aşteaptă judecata - sentinţa de pierzare
interesante, unii cercetători ai Scripturilor au identificat veşnică (2 Petru 2:6; Iuda 6; Apocalipsa 20:3-4).
aceste făpturi (heruvimi) fie cu dumnezeirea, fie cu - Îngeri activi, ce lucrează ca duhuri
reprezentanţi ai omenirii mântuite. Totuşi, oricâtă înşelătoare (Matei 24:24; 2 Corinteni 11:13-15; 1 Timotei
asociere este între heruvimi şi tronul ceresc, ei sunt 4:1), duhuri chinuitoare, atât de frecvent întâlnite şi
aşa cum sunt numiţi, făpturi vii, dar a căror fiinţă fugărite sau chiar pedepsite de Domnul Isus Hristos
multidimensională rămâne în partea ascunsă, fapt (Marcu 1:23-25, 34; 3:11-12; 5:2-13; 7:25-26; 9:25-29). Ei
pentru care nu există o demarcaţie clară, o deosebire se ocupă de orice formă de ispitire: minciună (1 Împăraţi
categorică între ei şi serafimi. Şi unii şi alţii se mişcă 22:21-23); înşelare –necredinţă (Iov 4:16-19); idolatrie –
şi zboară în jurul tronului şi constituie cercul cel mai imoralitate (Osea 4:12); chiar şi nebunia din Proverbe
apropiat de divinitate. Aceasta nu înseamnă că ei ar este tot o manifestare de ispită (Proverbe 9:13-18). Toţi
fi poziţionaţi ierarhic deasupra arhanghelilor, care, aceştia vor fi judecaţi, alături de oamenii căzuţi în păcat,
considerând după slujba încredinţată, au o mobilitate în aşa cum a făcut Dumnezeu la început cu Satan, Eva
teritoriu. Căci şi Gavril stă înaintea lui Dumnezeu (Luca şi Adam (1 Corinteni 6:3) şi vor fi alungaţi în pierzarea
1:19), dar face deplasări în univers. iazului veşnic (Matei 25:41; Apocalipsa 20:10, 15).
Pentru a completa „peisajul” din jurul tronului În susţinerea identităţii, îngeri răi – duhuri
lui Dumnezeu şi fără a face supoziţii lipsite de un necurate, menţionez că şi îngerii buni sunt numiţi
temei solid, trebuie să-i remarcăm pe cei douăzeci şi duhuri (Evrei 1:13-14). Faptul aparent neconcordant
patru de bătrâni de pe tot atâtea scaune de domnie constituit de diferenţa că îngerii răi – duhurile necurate
(Apocalipsa 4:3-4). Aceştia nu sunt prezentaţi ca îngeri, „locuiesc” în persoanele demonizate, pe când îngerii
dar se alătură acestora în a da slavă lui Dumnezeu şi a buni doar slujesc persoanelor, iar ceea ce locuieşte în ei
se închina (Apocalipsa 4:9-11). este Duhul lui Dumnezeu se explică prin asemănarea
În jurul tuturor, „stă” întreaga tabără cerească, influenţelor pe care un duh le are asupra unei persoane
alcătuită din o mulţime de îngeri. „Ei ziceau cu glas tare: din interior sau din exterior, fapt autorizat şi pentru
«Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească unii şi pentru alţii. Dovadă, efectele de îmbărbătare –
puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava credinţă – putere sau cele de deznădejde – conflict –
şi lauda»!” (Apocalipsa 5:12). Acestor fiinţe din cer înregistrate frecvent cu ocazia războaielor din Vechiul
li se alătură alte fiinţe din întregul univers şi slăvesc Testament (2 Împăraţi 19:7, 35-37) sau a luptelor
pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus Hristos (Apocalipsa spirituale. Posedarea (locuirea în oameni) este posibilă
5:13-14). La toţi aceştia se vor alătura în mod direct, şi prin faptul că şi-au părăsit poziţia lor şi abuzează,
nemijlocit, toţi cei mântuiţi (Apocalipsa 7:9-12). agresează ca însuşi Satan pe orice om care le-ar cădea
Reluând pentru clarificare şi aprofundare, pradă. Şederea în locuri pustii este de nedorit, pentru
menţionez că îngerii „buni” care slujesc scopului ei, pe lângă locuirea în orice fiinţă (Matei 12:43-45;
mântuirii (Evrei 1:14) se clasifică în îngeri cu atribuţii Marcu 5:1-13). „Un duh (orice duh) n-are nici carne, nici
speciale şi de conducere (căpetenii) – aici încadrând: oase” (trup), cum au fiinţele de pe pământ (Luca 24:39).
arhanghelii; serafimii – heruvimii (făpturile vii) şi îngerii După cum îngerii buni s-au prezentat ca oamenii,
cu atribuţii normale de slujire (oştile cereşti) – (Daniel adică au putut funcţiona într-un trup de „ocazie” primit
7:10). Făpturile speciale, a căror imagine reală, directă, special pentru a putea intra în contact direct cu oamenii
de altfel ca şi al lui Dumnezeu a fost văzută doar în (Genesa 19:1-17), la fel îngerii răi pot intra în trupuri şi
viziuni spirituale (Isaia 6:1; Ezechiel 1:1; Apocalipsa se pot manifesta după natura lor (Marcu 9:17-18, 25).
4:1), iar diferiţi îngeri, în vedere liberă s-au prezentat în Pe de altă parte, Biblia nu prezintă altă sorginte
formă umană (Genesa 18:3; Marcu 16:5). a duhurilor necurate, că doar Satan n-are putere să
Privind la îngerii „răi”, căzuţi, distingem „emită”, să creeze sau cu atât mai puţin să se manifeste
următoarele categorii: ca Dumnezeu prin Duhul Său Atotputernic, căci el
- Satan, Balaurul din mările lumii (Genesa (Satan) este doar un înger creat, fie el şi de cel mai
3:1; Apocalipsa 20:2; Isaia 27:1), cel căzut primul în înalt rang. Iar după cum îngerii buni sunt implicaţi în
osândă (2 Tesaloniceni 2:7; Isaia 14:12-15; Ezechiel procesul mântuirii, cei răi n-ar putea face altceva decât
28:15-22; 1 Timotei 3:6). să se împotrivească acestei lucrări, adică ceea ce fac
- Căpetenii, domnii, stăpânitori, duhuri ale duhurile necurate. Altă lucrare separată pentru îngerii
răutăţii din locuri cereşti (Efeseni 6:12). Toate acestea, răi, diferite de a duhurilor rele nu este evidenţiată în
inclusiv Satan, sunt inferioare Domnului Hristos. El Biblie. De altfel, din cererea duhurilor din Luca 8:31,
este „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, rezultă că şi ele puteau fi trimise în Adânc, loc de
de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, detenţie pentru îngerii căzuţi (2 Petru 2:4).

9
care se poate numi, nu numai în veacul acesta (cu
(continuarea în pagina 13)
îngeri buni şi răi), ci şi în cel viitor (Efeseni 1:21). El
Scrisoarea a XVIII - a
„...Trăim un timp orgolios şi nevoie de prieteni, de fraţi? N-ar fi oare vei citi cuvintele tale mai întâi, cuvinte
sunt scârbit, crede-mă, scârbit nu de preferat singurătatea mai degrabă pe care am ţinut să le reproduc aici
numai de acest chip hidos al veacului pentru a-mi putea dobândi liniştea pentru că dincolo de sinceritatea
ci uneori chiar şi de mine aflându-mă după care sunt atât de flămând? Ce se lor aproape dureroasă, ele surprind
pângărit de această molimă, acest întâmplă cu mine nu ştiu şi deocamdată cu simplitate o experienţă comună
ucigaş tăcut, care pe furiş cuprinde nu-mi pot răspunde, nu mă pot, ca să nouă tuturor, dar diferită totuşi în ce
sufletele noastre. Deşi mă cercetez zic aşa, descâlci pe mine însumi, dar priveşte intensitatea cu care o trăim
lăuntric adesea, mai ales în răgazul găsindu-mă astfel, să ştii că uneori mă fiecare. Numai că cei care au încercat
ceasurilor de seară propunându-mi să apucă un fel de nelinişte amestecată să „demonteze” acest mecanism fin,
fiu necruţător cu mine însumi aşa cum cu disperarea. Şi nu numai, dar vreau pentru a înţelege ce li se întâmplă, de
mi-ai recomandat în una din scrisorile să adaug că lecturile duhovniceşti, fapt care sunt „rădăcinile” unor stări
tale, deşi Duhul Sfânt a împrumutat nelipsite de altfel, îmi sporesc mai ca acestea şi cum pot fi ele tămăduite,
multă lumină conştiinţei mele, se degrabă aceste stări rele decât să mi pentru ca mai apoi să poată veni în
pare că nu văd tot ceea ce diavolul le potolească. Chiar ieri, spre exemplu, ajutor şi altora prinşi într-o astfel de
fie a ascuns cu dibăcie în ungherele înainte ca să încep să-ţi scriu am citit dificultate, sunt atât de puţini şi cred
sufletului meu, fie eu însumi le-am în cartea Proverbele lui Solomon că din cauza superficialităţii cu care
neglijat acolo, nu ştiu cum, deşi prin aceste cuvinte şi ele mi-au sporit şi cei mai mulţi încearcă să se înţeleagă
rugăciunile mele de mărturisire aduc în mai mult frământările: „Cine iubeşte pe ei înşişi. În locul chinului sufletesc
faţa Domnului tot, punând apoi strajă certarea iubeşte ştiinţa, dar cine urăşte ce se naşte dintr-o cunoaştere
la uşa inimii hotărârea de veghere mustrarea este prost” (Proverbe 12:1). nemijlocită a sinelui, pentru cei mai
statornică pentru viitor; totuşi, atunci Sincer fiind cu tine, eu nu mă descopăr mulţi oameni este preferabilă acea
când cineva, chiar dintre cei apropiaţi, că aş iubi mustrarea, ci mai degrabă fericită uitare de sine din care nu vor
îmi face o observaţie mustrătoare cu n-o doresc, ba chiar o urăsc, aşa cum să iasă cu nici un preţ. Unii numesc
privire la lucrurile pe care eu însumi mi ţi-am scris mai sus. Oare pentru asta o astfel de atitudine „împrăştiere”
le reproşez, însă numai în taină, mă Dumnezeu mă consideră un prost? sau „risipire” şi ea este condamnată
simt deranjat, jignit, umilit, îmi pierd Chiar sunt un prost şi eu nu ştiu? chiar şi de Dumnezeu însuşi care
pacea lăuntrică pentru o bună bucată Dacă presupun că n-aş şti că aceste doreşte să nu lipsească din viaţa
de vreme iar sufletul mi se umple de cuvinte exprimă punctul de vedere a lui noastră acea măsură de interioritate
un soi de sumbră cernire precum o Dumnezeu, ci mai de grabă ar fi ieşit interogativă care să ne ajute la atât
zi târzie de noiembrie. Oare de ce mi din condeiul celui mai bun prieten al de necesara cunoaştere de sine.
se întâmplă aşa din moment ce eu meu, m-aş gândi serios dacă merită să Prin gura profetului Isaia Dumnezeu
în toate dorurile mele năzuiesc spre mai păstrez relaţia mea cu el. Dar dacă constată cu privire la unii israeliţi că:
desăvârşire? N-ar trebui mai degrabă aceste cuvinte vin de la Dumnezeu şi „Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au
să mă bucur din moment ce la efortul sunt pentru mine atunci... „îmi pun lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima ca
meu de purificare, de îndreptare, mâna la gură” (Iov 40:4)”. să nu înţeleagă. Nici unul nu intră în
cineva îmi întinde astfel o mână de Nu m-am putut abţine să nu sine însuşi, şi n-are nici minte, nici
ajutor şi când mă gândesc că un astfel reproduc aici o parte din scrisoarea ta pricepere...” (Isaia 44:18,19/b).
de gest este făcut în iubire şi fără nici şi sunt sigur că vei fi surprins atunci Dragul meu, am constatat
un gând rău...Şi atunci de ce mai am când, desferecând plicul ce ţi-l trimit, şi eu un lucru, de altfel vechi de

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
când lumea, şi anume că omul printr-un soi de devenire întunericul ascunzătorii noastre, în necruţătoarea lumină,
păcătoasă a ajuns o fiinţă atât de mult îndrăgostită de socotind că ni se răpeşte astfel posibilitatea de a savura
sine încât s-a deformat în trăsăturile lui esenţiale. Te rog în secret într-un mod evident fraudulos cinstea pe care
să mă crezi că mă întreb mereu şi cu nelinişte dacă nu ne-o dau ceilalţi şi care, de fapt, fără să-şi dea seama
cumva această deformare vine din faptul că omul, chiar cinstesc tot timpul nu o realitate ci un chip fals, cinstesc o
izgonit din starea paradisiacă de la început şi supus unei minciună la urma urmei. Înţelegi de unde îţi vin durerile şi
stări existenţiale mizerabile şi morţii, s-a încăpăţânat cu disconfortul de care te plângeai în scrisoarea ta?
toate acestea să creadă că este un dumnezeu după cum De aceea suntem mult mai dispuşi să ne
i-a sugerat Şarpele? Oare nu din acest crez blestemat îndepărtăm de acei prieteni şi chiar de fraţii care ne
lăstăreşte atât de viguros această iubire de sine până spun adevărul, fie alegând singurătatea, fie lăsând loc
la deformarea fiinţei? În ce mă priveşte mă întăresc tot în prejma noastră pentru tot felul de linguşitori, acei
mai mult în această convingere gândindu-mă şi la toate adulatori care vor avea grijă să ne ajute în fiecare clipă
performanţele la care omul a ajuns de-a lungul istoriei, prin să ne minţim singuri, făcându-ne să ne simţim bine în
această aventură a cunoaşterii în chiar toate domeniile, acea periculoasă înstrăinare de sine, de chipul autentic,
mai ales în zilele din urmă, performanţe ce l-au consolidat căutându-ne adevărata identitate nu în realitatea sinelui
periculos de mult în această minciună. Observaţia pe chiar dacă aceasta este nudă şi dezagreabilă, cât în
care ai făcut-o în scrisoare cu privire la veacul de acum icoana falsă atârnată în conştiinţa publică. Căci linguşitorii
că este un „timp orgolios” este corectă. Potrivit învăţăturii nu ne sunt prieteni ci duşmani din moment ce ne ajută
Sfântului Pavel, la finalul istoriei această trăsătură se va prin linguşirile lor să ne gândim mai mult la reputaţie
accentua periculos de mult până la schimonosirea fiinţei decât la conştiinţa noastră. O astfel de viaţă am putea-o
„Căci oamenii vor fi iubitori de sine...” scria el discipolului asemăna cu o piesă de teatru, în care actorii se ascund
iubit, Timotei (2 Timotei 3:2/a). Nu mă mir că vechii greci, cu abilitate după măşti pentru a înşela spectatorii, numai
care au fost observatori şi buni cunoscători ai metehnelor că va veni o zi în care piesa aceasta se va termina,
omeneşti, au pus această înclinaţie a firii umane sub măştile vor cădea şi fiecare va fi judecat după faptele
patronajul unui zeu numit Narcis, un personaj straniu lui şi nu după ceea ce au crezut alţii despre el. Aşa că
care a reuşit să ignore apelurile nimfei Echo, pentru că fii sigur, în ziua judecăţii, Dumnezeu nu va mântui sau
privindu-şi chipul în apă s-a îndrăgostit atât de mult de condamna o imagine părelnică, ci o realitate, alta decât
sine, adică de imaginea sa, încât majoritatea timpului şi-o masca purtată, aşa că dacă dorul tău după desăvârşire
petrecea pe malul apelor. Aici grecii au surprins adevărul, este atât de mare precum m-ai făcut să înţeleg, nu ştiu
pornind de la observaţia că omul are acest impuls de ce nu-ţi place mustrarea.
narcisist, că este într-un mod accentuat îndrăgostit nu Înţelepciunea divină a surprins această nebunie
atât de propriul său chip, cât de acel „chip oglindit”, altfel constatând că: „Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat
spus, e robul acelei iubiri de sine dezgustătoare pe care de aceea nu se duce la cei înţelepţi” (Proverbe 15:12).
o numim amorul propriu şi care nu e altceva decât iubirea lată, de ce este chiar periculos să-l mustri pe un astfel
imaginii „în neliniştitele ape”. „Neputându-şi tămădui de om: „Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
realitatea hâdă şi respingătoare, omul a ajuns astfel să şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară”
se refugieze în acel „chip” aproximativ, închipuit şi să se (Proverbe 9:7). Ce spui de acest verset pe care îl vei întâlni
identifice cu el. Altfel spus şi-a contopit realitatea sinelui cu siguranţă în Proverbe 21:29: „Cel rău ia o înfăţişare
în imaginar. Acesta este de fapt amorul propriu.” neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea”?
Ştii ce vreau să-ţi spun cu toate acestea? Că În lumina acestui verset, Biblia califică acea imagine la
o viaţă întreagă ne străduim, poate conştienţi, sau mai care ţinem atât de mult ca fiind „o înfăţişare neruşinată”, în
puţin, de defectele noastre de care ne vine adesea timp ce omul care îşi îmbunătăţeşte nu imaginea în primul
prea greu să ne pocăim, să proiectăm, ca să zic aşa în rând, ci calea, este numit „neprihănit”. Mai mult, în viaţa
conştiinţa publică, în imaginaţia celorlalţi o icoană a ceea „celui rău” care ia această „înfăţişare neruşinată” mândria,
ce am dori să fim mai degrabă, decât ceea ce suntem acest întâi născut al diavolului, şi făţărnicia fac casă bună,
de fapt. Această preocupare devine pentru cei mai mulţi căci mândria nu poate fi iubire de sine până la dispreţul
un ideal blestemat, o obsesie de-a dreptul tiranică. semenului fără însoţirea făţărniciei, dar nici făţărnicia
Aşa că ne vom deda unui tip de minciună abominabil, nu-şi poate clădi cele două feţe fără mândrie, aşa că
ascunzându-ne cu făţărnicie defectele, mascându-ne dacă reuşeşti s-o dai afară pe una, pleacă şi cealaltă
cu grijă viciile, cosmetizând totul pentru ca ele să nu se de bunăvoie. Te întrebai în scrisoarea ta, nedumerit şi
reflecte nicidecum în cunoaşterea celorlalţi ferindu-ne de tulburat ce ar trebui să faci pentru a-ţi găsi liniştea chiar
pângărirea imaginii la care ţinem atât de mult. Îndrăgostiţi şi atunci când eşti mustrat? Convingerea mea este că cu
nebuneşte de propria-ne icoană şi urându-ne în acest cât problemele noastre sunt mai mari şi mai complicate
timp defectele, vom privi cu ochi duşmănoşi pe oricine, cu atât soluţiile pe care ni le oferă Dumnezeu sunt mai
prieten sau chiar frate, care prin mustrare ar putea să ni simple şi mai la îndemâna noastră.

11
le pună sub priviri, târându-ne cu răutate - zicem noi - din
(continuarea în pagina 18)
FAMILIA, CUIBUL CREDINŢEI
„Învaţă pe copil calea
pe care trebuie s-o urmeze,
şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

Creşterea
stpirituală
(partea A II-A)
În cadrul programului şi blestemul: binecuvântarea,
familial de creştere spirituală, dacă veţi asculta de poruncile
Biblia va fi întotdeauna necesară, Domnului;... blestemul, dacă
ca un fel de manual în care nu veţi asculta de poruncile
Dumnezeu este relevat atât ca Domnului, Dumnezeu­lui vostru”
om, cât şi ca singura cale de (Deuteronom 11:26-28).
reconciliere. Biblia trebuie să fie o Nimic nu poate fi
moştenire preţioasă pentru copii. Pe mai păgubos pentru un individ
măsură ce copilul creşte, viaţa aducându-1 în contact cu copii din alte familii şi pe decât să se lase guvernat doar
măsură ce va studia istoria altor popoare şi guvernări, Biblia îi va oferi alternativa de propriile sale do­rinţe. Anii
unei istorii religioase. Eroii biblici se vor perinda prin faţa copilului, stârnindu-i copilăriei, sunt cei mai potriviţi
dorinţa de a fi asemenea lor. Aceste istorisiri biblice îi vor îmbogăţi viaţa. Biblia pentru a stabili şi a dezvolta
este unică în literatură şi, din acest motiv, ea pare într-un fel ciudată. Ziarele, anumite standarde de conduită.
revistele sau cărţile cu povestiri din şcoală sunt presărate cu evenimente care Bineînţeles, o anumită doză
par foarte naturale, pe câtă vreme Biblia abundă în evenimente care creează un de persuasiune va fi absolut
anumit sentiment ieşit din comun. În unele familii, Biblia nu se citeşte, pentru că necesară pentru a-1 pregăti pe
părinţii nu sunt familiarizaţi cu materialul foarte vast şi cu frumuseţea istorisirilor copil pentru viaţă şi pentru ca
şi a lecţiilor ei. Citirea cărţilor care au mare trecere în şcoală, este deseori un el să nu facă numai ceea ce „îi
impediment, atunci când copilul ajunge să citească Biblia. trece prin cap”. Pentru copil
Dacă părinţii vor ca propriii lor copii să citească Biblia, trebuie ca ei să trebuie să devină clar faptul,
fie, în primul rând, familiarizaţi cu ea. Dacă citiţi Biblia zi de zi, chiar şi atunci că cel căruia i se supune nu îi
când copiii sunt mici, lucrul acesta va deveni pentru ei un lucru foarte impune cu forţa propriile sale
natural. Biblia va deveni în mintea lor cea dintâi şi cea mai familiară carte. idei sau dorinţe, ci doreşte să-i
De foarte multe ori, în familie se ridică problema binelui şi a răului. Atunci, Biblia, formeze un comportament
ca o carte vie, este luată în considerare, pentru că ea conţine istorisiri ale unor bun. Copilul are nevoie de
vieţi reale, în permanentă confruntare cu ispitele. Trebuie să lăsăm ca Biblia să explicaţii, care să-i dezvăluie
strălucească în familia noastră, ca o lumină care ne călăuzeşte viaţa şi nu un din ce cauză şi în ce scop sunt
pachet de legi restrictive. necesare toate acestea.
Copiii au o perioadă în care au o mai mare capacitate de percepţie şi Aceste lecţii morale pot
tendinţa de a-şi alege modele. Atunci, eroii biblici vor exercita o mare fascinaţie începe când copilul se află încă
asupra lor. Pe măsură ce vor auzi povestirile despre Iosif, Moise, David sau Daniel, în leagăn, pentru a învăţa când
în inima lor se va naşte dorinţa ascunsă de a fi asemenea lor. Învăţătura adecvată este de mâncat, de dormit sau
şi îndemnurile de a urma aceste porniri lăuntrice, vor naşte o reală convingere în de jucat. Copilul nu are noţiunea
inimile lor. Şcoala biblică este foarte folositoare în creşterea copiilor, pentru a-i timpului şi trebuie să se bazeze
învaţa despre viaţa şi slujirea creştină. Prin aceasta, unitatea se aprofundează, pe ritmul vieţii părinţilor părinţilor
iar părtăşia devine tot mai dulce. La un moment dat, copiii care frecventează pentru a-şi împlini nevoile. Copilul
Biserica, vor dori să ştie când vor putea şi ei „să fie parte din biserică”. Haideţi să va observa că depinde de părinţi
facem în aşa fel, încât Biserica să fie pentru fiecare copil, acel cămin lărgit unde şi că ei îl ocrotesc. Nu ne putem
se poate bucura de părtăşia cu ceilalţi, în slujire şi închinare. aştepta la supunere acolo unde
Părinţii îşi doresc atât de mult să aibă copii care să le urmeze nu există respect şi nu ne putem
indicaţiile şi care să fie su­puşi. Acest aspect este foarte important în familie cât aştepta la respect, dacă nu
şi în organizaţii mai mari. Ascultarea este dovada dragostei. „Căci dragostea arătăm, la rândul nostru, respect.
de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3). „Nu orişicine-Mi zice: Prea multe reguli, asociate cu o
«Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui disciplină prea strictă, nu duc
Meu care este în ceruri” (Matei 7:21). Biblia le spune copiilor: „Copii, ascultaţi la supunere. Trebuie să găsim
în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” (Efeseni 6:1). Dar tot Biblia se căile de a-1 face pe copil să se

12 adresează şi adulţilor, spunându‑le: „Iată, pun azi înaintea voastră bine­cuvântarea întâlnească cu Dumnezeu şi
aceasta se va întîmpla atunci când copilul va fi învăţat deja să se (continuarea din pagina 9)
supună celor care sunt în autoritate asupra lui.
Un mijloc de a-l face pe copil să se întâlnească cu
Dumnezeu, poate fi reunirea familiei dimineaţa, pentru a începe CL ASIFIC AREA
ziua prin citirea Scripturii, prin cântare şi rugăciune. Sentimentul de
sfinţire a căminului, prin gânduri înălţătoare şi influenţa rugăciunii pe ÎNGERILOR
genunchi cu întreaga familie, iată puterea de care are nevoie astăzi
familia. Dacă vrem ca în căminul nostru să domnească o atmosferă
religioasă, sub puterea lui Dumnezeu, atunci trebuie să înţelegem Un loc aparte, între îngerii „buni” îl
necesitatea rugăciunii în familie. Copiii îşi vor aduce aminte de deţine Îngerul Domnului care este interpretat
rugăciunea laolaltă, când mama şi tatăl au înălţat rugăciuni de cerere ca fiind Dumnezeu în prezentare directă, idee
cu încredinţarea că Dumnezeu îi ascultă şi, datorită acestui fapt, în bazată pe expresiile folosite în prezentare
inima copiilor se naşte încrederea că Dumnezeu va veghea şi asupra şi dialogul cu oamenii: „Eu sunt Dumnezeul
propriilor lor nevoi. tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam… Eu sunt
Închinarea în familie este un mijloc de a păstra unitatea cel ce sunt” (Exodul 3:6, 14-17). Astfel de
familiei. Prin închinare, familia poate să-şi exteriorizeze viaţa lăuntrică situaţii se mai află şi în Genesa 18, 22, 32.
în dedicare şi rugăciune. Chemându-şi copiii în jurul lor pentru a citi Dar o interpretare mai frecventă este aceea că
şi vorbi din Cuvântul lui Dumnezeu, părinţii creează un sentiment de Îngerul Domnului este o prezentare a Domnului
unitate, care va fi foarte folositor mai târziu în viaţă. De asemenea, Isus Hristos (teofanie) care s-a ocupat de
se creează prilejul de a face corecturi sau de a cere iertare unul de omenire de la creaţie şi până la răscumpărarea
la celălalt, atunci când este necesar, după care familia îşi cere iertare finală. Cei ce aderă la această explicaţie
de la Dumnezeu, implorând ajutorul pentru toate problemele. În plus, argumentează că expresiile ce conferă atribuţii
părinţii pot să-i înveţe pe copii ordinea şi respectul, care sunt atât de divine sunt valabile şi pentru Domnul Hristos.
necesare în creşterea spirituală. Copilul trebuie să înveţe să fie liniştit Totuşi, din texte ce se referă la Îngerul
şi atent, atunci când tatăl şi mama citesc sau se roagă, lucru care îl Domnului se observă că uneori prezentarea
pregăteşte pe copil pentru serviciile din biserică şi pentru chemarea este la perso ana a treia, El îl reprezintă pe
lui Dumnezeu. Copiii nu vor înţelege tot ceea ce se citeşte din Biblie Domnul Dumnezeu (Genesa 16:1). Pe Sinai
şi nu vor putea urmări toate rugăciunile, dar ei vor păşi pe un tărâm Îngerul Domnului este prezentat ca un delegat
mai sfânt împreună cu familia. special al Domnului, „Numele Meu este în El”
De asemenea, un scurt moment de rugăciune de (Exodul 23:20-23). De aici prezentarea directă
mulţumire şi de cerere pentru călăuzire şi bunăstare pentru ziua se explică mai uşor, atât pe drumul pustiei cât
care vine, va fi o sursă de siguranţă şi de întărire pentru copil. şi apoi în Canaan (Exodul 13:21; 14:19; 32:34;
Este nevoie ca fiecare soţ şi soţie să instituie acest altar familial, Iosua 5:13-15; Judecătorii 2:1; 6:11-24; 13:3).
cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor iniţiativelor Denumirea „Îngerul Domnului” nu
personale, realizând faptul că nimic nu poate prospera fără harul provine de la faptul că a fost creat special, ci
Său divin. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei mai degrabă de la mandatul Său, trimiterea
ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Din momentul în care s-a format o Sa ca sol al Domnului Dumnezeu. Această
familie, ea trebuie să aibă o asemenea dedicare, încât oricine interpretare nu conflictualizează şi nu neagă
care intră în casă şi copiii atunci când apar, să vadă timpul „dreptul” şi posibilitatea ca însuşi Dumnezeu
dedicat citirii Bibliei şi rugăciunii. Copiii trebuie să fie învăţaţi sau Domnul Isus Hristos să se prezinte sub
să se roage, dar învăţarea nu este completă, până când copilul nu diverse forme vizibile, drept pentru care am
ajunge să se roage din inimă. Copilul trebuie să ajungă la credinţa dovedit deja că îl au şi îngerii. Dar nici nu-L
şi la convingerea că prin rugăciune comunică efectiv cu Dumnezeu „coboară” pe Dumnezeu, Cel care în toată
şi că El este ajutorul, de care are nevoie pentru a avea o viaţă Biblia este prezentat ca „Cel nevăzut” (Exodul
încununată de succes. 33:17-23; Ioan 1:18; 1 Timotei 6:15‑16). Mai
Viaţa este atât de încărcată, încât trebuie să învăţăm adaug doar că şi cartea Apocalipsa prezintă
să sacrificăm unele lucruri care sunt de mai puţină importanţă, un înger cu o înfăţişare aproape ca a Domnului
în aşa fel încât să ne rămână suficient timp pentru ceea ce într- Hristos (Apocalipsa 10:1) – totuşi el este numit
adevăr merită să facem. Cea mai obişnuită scuză este aceea că doar „înger puternic”.
nu este suficient timp pentru un astfel de program, dar aceasta nu Cred că se cuvine să menţionez că
este decât o imensă greşeală, prin plasarea pe primul loc a lucru­rilor raportul nostru cu lumea spirituală (îngerii) este
de mai mică importanţă.Trebuie să ne dăm seama că modelarea clar reglementat în Scripturi. Îngerii buni nu vor
caracterului copiilor noştri, cultivarea dra­gostei, bucuriei şi veni cu o altă Evanghelie (Galateni 1:8), nici nu
adevărului, sunt cele mai înalte recompense ale vieţii. Se pare vor accepta închinare (Apocalipsa 19:10; 22:9).
că prea mulţi oameni sunt mai preocupaţi de confortul vieţii decât Totuşi, ei slujesc cu dăruire pentru realizarea
de adevărata zidire a unei vieţi. Pentru ca fiecare copil să crească mântuirii, iar în partea finală, apocaliptică, vor
într-o relaţie adecvată cu Dumnezeu, este nevoie ca părinţii să fie avea un rol foarte mare. După toate acelea, ei
mai preocupaţi de creşterea spirituală, sacrificând chiar plăcerea, şi noi, vom trăi cu Cel pe care deopotrivă, dar
afacerile sau câştigul material. în mod diferit, L-am ales să-L slujim. A Lui să
fie slava în veci! Amin.
Reuben Koehn Iosif Anca
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Duhul Sfânt în
predicarea Cuvântului
trăiască şi să slujească prin Duhul (Galateni 5:22). Nimic nu
este mai trist decât un predicator care predică pentru alţii şi el
nu trăieşte cele predicate; „tu deci, care înveţi pe alţii pe tine nu
te înveţi?” (Romani 2:21).
Când predicatorul slujeşte prin Duhul Sfânt,
predica are:
- Spontanietate - inspiraţia de moment a predicatorului.
Chiar dacă a pregătit un anumit subiect, Duhul Sfânt îl adaptează
la nevoia spirituală de moment a adunării. În acest caz, mesajul
conţine elemente profetice. Este un răspuns la rugăciunea sau
nevoia spirituală a ascultătorilor. Predicatorul trebuie să fie
mereu „pe recepţie” şi să accepte schimbarea mesajului dacă
Duhul Sfânt vrea aceasta.
- Prospeţime - cuvântul viu ce produce înviorare şi
stârneşte hotărâri sfinte. „După cuvântările mele, niciunul nu
De la începutul lumii, Dumnezeu s-a răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare”
descoperit omului pe diverse căi. El a dorit ca (Iov 29:22).
omul să-şi trăiască viaţa după principii care să-L - Varietate - subiecte, teme învăţături care ating toate
onoreze. Unul dintre scopurile pentru care a creat aspectele vieţii de creştin.
pe om a fost de a fi un instrument în mâna Lui, de - Profunzime – opusul superficialităţii, prin evitarea
a-i comunica voia şi planurile Sale. Domnul s-a ironiei, glumelor, poveştilor sau divertismentului, în comunicarea
folosit de oameni cu o chemare specială pentru mesajului. Prezenţa Duhului Sfânt face ca hrana să fie „tare”,
aceasta. Unii au fost oameni simpli: Ilie, Elisei, sănătoasă, consistentă (Evrei 5:14). Este bine dacă predica
Amos etc. Ei au comunicat voia Domnului prin este prezentată corect, din punct de vedere literar, cu talent,
profeţii. Alţii au fost mai învăţaţi, preoţii şi cărturarii: dar ea trebuie să ajungă la rădăcina problemelor cu care se
Moise, Ezra. Printre ei au fost şi regi: David, confruntă ascultătorii. De fapt, rolul predicatorului este să facă
Solomon. În Noul Testament de la înfiinţarea pe oameni să-L înţeleagă pe Dumnezeu.
Bisericii, Dumnezeu S-a folosit de ucenici, dintre În timpul Domnului Isus, mesajele erau din mediul şi
care unii au fost pescari, Matei a fost vameş. contextul de atunci. Azi, deşi ele trebuie adaptate vremurilor din
Ei au fost instruiţi de cel mai strălucit Învăţător urmă, aceste tratări şi ajustări nu trebuie să fie făcute în paguba
al tuturor timpurilor: Domnul Isus. Apoi au fost spiritualităţii. Evanghelia vestită, nu trebuie să devină comercială,
umpluţi cu Duhul Sfânt la Cincizecime şi, în felul adică pe placul majorităţii. Cineva spunea: „Într-o vreme când
acesta, au devenit o torţă vie, care a dus mesajul predomină minciuna, a spune adevărul este un act revoluţionar”,
mântuirii oamenilor morţi în păcate. Apostolul dar: „Adevărul nu are nevoie de aprobarea majorităţii”.
Pavel se prezintă, la rândul lui, în mod repetat în Biblia nu trebuie supusă la vot asemenea unor reguli
epistole mai întâi ca rob şi apoi ca apostol, căci omeneşti. Predicatorii nu trebuie să dilueze adevărul biblic
Domnul „...a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pentru a avea aprecieri şi popularitate din partea oamenilor.
pe alţii evanghelişti, păstori şi învăţători….” Adesea trimişii lui Dumnezeu au fost respinşi de societatea în
(Efeseni 4:11). Deci Dumnezeu se ocupă de care au trăit, iar istoria se repetă. S-ar putea ca unele mesaje să
chemarea, pregătirea şi trimiterea oamenilor doară, asemenea unor operaţii chirurgicale, dar care la urmă
în slujire. Iar predicarea (propovăduirea) au rol vindecător. Cuvântul Domnului este mai tăietor decât
slujitorilor bisericii trebuie să fie dominată orice sabie, dar dacă Duhul Sfânt inspiră mesajul, după
şi controlată de Biblie. Indiferent de gradul tăiere urmează ungerea şi legarea rănilor.
de pregătire biblică, cei ce predică (păstori, Timpul de expunere a mesajului este flexibil şi el poate
evanghelişti, învăţători) nu trebuie să uite că să varieze în funcţie de timpul disponibil pentru predicare,
ei sunt „slujitori ai Cuvântului” (Luca 1:2). evenimentul pentru care are loc predicarea, inspiraţia
Predicatorul trebuie să fie botezat mesagerului şi gradul de deschidere a ascultărilor. Mesagerul
(umplut) cu Duhul Sfânt, să cunoască rolul trebuie să fie un bun ispravnic al timpului, pentru predicare. Pavel
a spus: „Răscumpăraţi vremea ...” (Efeseni 5:16). Unii se pierd
14
Duhului Sfânt în predicare şi funcţionarea
darurilor duhovniceşti. Atunci el poate să în cuvinte fără valoare spirituală, alţii fac predica mai stufoasă
cu ce spun filozofii şi poeţii, dar ce
spune Cuvântul lui Dumnezeu nu
străluceşte aşa mult în predicile
FAVORITISMUL
lor. Bine a spus apostolul Pavel

…o atitudine greşită!
„Luaţi seama să nu vă fure nimeni
cu filozofia…” (Coloseni 2:8)
„Căci în Hristos sunt ascunse
toate comorile înţelepciunii şi ale
„Şi voi, părinţilor,…
ştiinţei...” (Coloseni 2:3).
În modul de expunere NU întărâtaţi la mânie pe copiii voştrii…”
este importantă păstrarea (Efeseni 6:4).
proporţionalităţii. Introducerea nu
trebuie să depăşească cuprinsul Desigur, voluntar, niciun părinte nu face aşa ceva, ci se implică în
în ce priveşte timpul şi explicaţia. viaţa copiilor, conştient fiind, că doar copiii sunt realizarea cea mai mare a vieţii
Nu trebuie inversată introducerea pe acest pământ. Cu copiii se prezintă în faţa Lui Dumnezeu, iar pe pământ,
cu încheierea. Dacă sunt mesaje ei sunt cel mai valoros lucru pe care îl poate oferi societăţii: „un copil bine
de studiu aprofundat, atunci se pot educat”. În sensul acesta, Biblia ne dă o poruncă categorică: „Nu întărâtaţi la
organiza studii biblice sau predici mânie pe copiii voştrii…” Dumnezeu, a ştiut că inimile lor micuţe sunt afectate
în serial, cu anumite scopuri. Duhul negativ, atunci când mânia e întărâtată de părinţi.
Sfânt poate călăuzi predicatorul În Genesa 37 ne este descris un tată, care, involuntar, a întărâtat
în aşa fel, ca mesajul să fie cât mânia copiilor lui, prin favoritismul practicat în familia lui. Iacov era un om
mai profund, să fie reţinut cât mai credincios care a avut experienţe cu Dumnezeu, personal a afirmat: „…am văzut
uşor şi să cerceteze cât mai multe pe Dumnezeu faţă în faţă…” (Genesa 32:30). El era şi un tată interesat de starea
inimi. Unii predicatori cred că nu materială a familiei lui. Intr-o discuţie cu socrul lui, pentru care a muncit foarte
este necesar să respecţi anumite mult, îi spune acestuia: „…când am să muncesc şi pentru casa mea “ (Genesa
reguli la predicare, argumentând 30:30). Deci lui Iacov nu i-a fost indiferent cum le va merge copiilor lui, însă totuşi
că Duhul Sfânt nu trebuie dirijat. el a întărâtat la mânie pe copiii lui prin unele atitudini greşite faţă de ei.
Este adevărat, dar tot atât de Diferenţele vizibile (favoritisme) făcute între copii, au întărâtat mânia
adevărat este că trâmbiţa Duhului acestora. „…Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi...” (Genesa
Sfânt dă sunete înţelese. Aşa că 37:3a). Dragostea şi afecţiunea acestui tată, a fost concentrată mai mult asupra
logica şi raţionalul sunt elemente unuia din copii. Diferenţele facute de Iacov între copii nu se opresc doar aici,
pe care Duhul Sfânt le poate folosi ele continuă chiar şi în lucrurile materiale: „...i-a facut o haină pestriţă” (Genesa
în predicare. 37:3b). Acest tată se comportă de parcă ar fi avut un singur copil. Posibil ca
Atunci când predicatorul antecedentele din casa părintească, diferenţa de iubire oferită de mama lui,
motivează ascultătorii să treacă în raport cu Esau şi iubirea lui numai pentru Rahela şi evident copilul ei, sau
la practică, el trebuie să aducă comportamentul evlavios şi ascultător al lui Iosif, să-l fi determinat să acţioneze
argumente solide. Cele mai bune astfel. Însă lucrul cel mai trist este că ceilalţi copii observă aceste diferenţe
argumente sunt cele biblice. El care, de cele mai multe ori sunt involuntare, din partea părinţilor. „...Fraţii lui
trebuie să citească cu claritate (Iosif) au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi...” (Genesa 37:4a).
mesajul şi să dea referinţe, care Iacov îşi iubea toţi copiii, dar nu la fel şi mânia întărâtată de părintele lor a adus
pot fi oricând controlate şi verificate o schimbare negativă în comportamentul fraţilor lui Iosif şi „...au început să-l
de oricine. Experienţele personale urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească” (Genesa 37:4b). Ura şi
pot fi argumente, dar nu sunt duşmănia acestor copii, erau o răzbunare din pricina mâniei întărâtate de tatăl
suficiente. Ele trebuie mărturisite lor, căci „copilului căruia îi lipseşte dragostea, îi este foarte uşor să urască”.
cu mult simţ al smereniei şi al Mânia a clocotit în sufletul acestor copii şi setea de răzbunare i-a împins chiar la
realităţii. Nu trebuie nicidecum „eul” fapte criminale. Fraţii lui „... s-au sfătuit să-l omoare”(Genesa 37:18).
înălţat. Pavel, când a mărturisit Ura odată pătrunsă în inima copiilor, le modifică caracterul şi,
răpirea sa în al treilea cer, a spus evident, le influenţează destinul. „Favoritismul” - lucru minor de altfel (în ochii
„cunosc un om”, deci a încercat cu părinţilor), face ravagii în sufletele copiilor, care se simt victime ale nedreptăţii
multă smerenie să ascundă „eul” propriilor părinţi. Acest fapt este suficient pentru a întărâta mânia unui copil, iar
şi să proclame lucrarea harului. repercusiunile sunt tragice atât pentru copil, dar mai ales pentru părinţi. Iacov
(2 Corinteni 12:1-7). însuşi a avut mult de suferit, din pricina felului de comportament al copiilor lui,
Dacă vrem predici la nivelul la maturitate. Modul în care copiii îşi exprimă mânia întărâtată de părinţi, ne
altor oameni ai lui Dumnezeu, şochează de cele mai multe ori şi ne pune în dilemă.
trebuie să recunoaştem că nevoia Inima copilului e prea fragilă să suporte chiar şi nedreptăţi
cea mai mare a vremii, în ce minore. Iar mânia pătrunsă în inima lui este atât de distrugătoare încât
priveşte predicarea, este revenirea poate afecta toată familia. Atitudinea de răzvrătire a copilului care de multe ori
la modelul biblic: predicarea prin te lasă confuz, oare nu este o răbufnire de mânie în urma unor dureri sufleteşti
Duhul Sfânt. provocate de părinţi? Biblia ne dă un sfat pe care, urmându-l, sigur vom elimina
multe din conflictele familiei… „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii
Ghiţă Vaipan voştri ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului “ (Efeseni 6:4).

L. Ungureanu
15
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)
(continuarea din pagina 5) (continuarea din pagina 7)

Ierusalime
Închinarea adevărată
(partea a II-a) Ierusalime!
duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa liniştea..” (Isaia 32:17); „Dar El era străpuns pentru
şi cânta cu mâna lui, Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre,
uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el” (1 Samuel 16:23). pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin
Să ne imaginăm că în locul lui David ar fi cântat o formaţie ranele Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5).
cu baterii şi chitare electrice la 110-140 decibeli. Cred că Ce trist e faptul ca lucruri atât de frumoase,
toţi ar fi fost străpunşi de suliţa lui Saul. Nucleii cenuşii sunt dătătoare de pace au rămas ascunse de ochii lor
încărcaţi doar de cântările regeneratoare cu frecvenţe între datorită împietririi inimii lor. Ei n-au cunoscut legământul
5000-8000Hz. Aceasta este muzica sau plaja cântecului de de pace, n-au cunoscut vestea bună a păcii, n-au
păsărele, dar şi a muzicii clasice şi baroce. Acestea creează cunoscut neprihănirea a cărei roadă e pacea, pentru
stări de meditaţie, de contemplaţie divină, de aspiraţie şi că nu L-au cunoscut pe El, pe Domnul Isus Hristos,
mijlocitorul legământului celui nou, pe El, Cuvântul
jovialitate sfântă. Peste toate, efectul cel mai profund este
întrupat, pe El, cel profeţit şi numit în Ieremia 23:6:
dorinţa de închinare, efectul pe care îl produce Duhul Sfânt
„Domnul-neprihănirea noastră” şi în Isaia 9:6: „Minunat,
în glorificarea lui Dumnezeu.
Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al
Există atâtea cântări care au dat tărie celor aflaţi
păcii”. El, Mesia, a venit din cer la ai Săi, a venit să-i
în persecuţii şi în faţa morţii. Nu voi uita niciodată cântarea
caute şi să-i mântuiască prin jertfa Sa de pe cruce, dar
pe care au cântat-o cei 300 de tineri din Bucovina în faţa ei nu L-au primit şi neprimindu-L pe El, au zădărnicit
mitralierelor care erau direcţionate spre ei. Atunci au cântat planul lui Dumnezeu pentru ei, atrăgând pedeapsa
cântarea: „Domnul ne-a chemat la luptă” şi în aceeaşi clipă anunţată în Luca 19: 43,44 - „Vor veni peste tine zile
a sosit ordin să plece pe linia întâi a frontului. Cântarea când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor
le-a întărit voinţa de a nu ceda. Ea, de altfel, poate stimula împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face
acţiunea spirituală sau poate să te urce până spre extazul una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău;
plăcut al adorării Creatorului. şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră...”.
Cântările marilor compozitori, dar care au fost şi Iar comunicarea acestei aspre, dar drepte
buni creştini produc schimbarea activităţii creierului. În sentinţe era dovada celui de-al doilea motiv al
„Adolescence”, 1998, pag.109-116, ni se spune că muzica lacrimilor Mântuitorului, rostit în Luca 19: 44 – „…
clasică echilibrată produce schimbarea activităţii creierului pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost
de la undele Beta la Alfa. Aceasta se produce prin creşterea cercetată”. Într-adevăr, se sfârşea pentru ei o
secreţiei de melatonină, care contribuie la calmul minţii şi vreme deosebită. Domnul spusese ucenicilor săi:
relaxarea psihică. Undele Beta sunt asociate cu activităţi „Adevărat vă spun că mulţi prooroci şi oameni
alerte şi intelectuale ale creierului, îndreptate către lumea neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le
din afară. Stresul se regăseşte în undele Beta. Undele Alfa vedeţi voi şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe
sunt asociate ce relaxarea, meditaţia, imaginaţia şi sunt care le auziţi voi şi nu le-au auzit” (Matei 13:17).
stimulate atunci când închidem ochii şi astupăm urechile. După o vreme de har, nu poate urma decât o zi a
Undele Theta însoţesc stările de meditaţie şi stările de judecăţii, după un an de îndurare nu poate urma
somn, iar undele Delta corespund somnului adânc, fără decât o zi de răzbunare. Cu aceeaşi durere în inimă
şi în acelaşi context a rostit Mântuitorul cuvintele:
vise. Iată de ce compozitorii trebuie să aibă naşterea din
„Ierusalime, Ierusalime care omori pe prooroci şi
nou, o viaţă de sfinţire pentru că muzica cea mai profundă
ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am
a fost scrisă de oameni sfinţi. De exemplu, Debora a fost
vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii
chemată să compună (Judecători 5:12), iar David a fost
sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie”
denumit un cântăreţ plăcut Domnului (2 Samuel 23). Cei
(Matei 23: 37-38). Experienţa biblică şi istoria
care nu experimentează o viaţă de sfinţire, care nu cunosc abundă în argumente care susţin acest adevăr.
învăţăturile Bibliei, vor transmite stările lor negative, iar De aceea, acum, în vreme de har, cât încă nu a
forţele păcatului care i-au înfrânt, vor ataca prin „creaţiile” trecut vremea cercetării, să ne întărim chemarea
lor, conştientul ascultărilor. şi alegerea noastră, să ne înnoim legământul şi să
(va urma) trăim cu mai multă consecvenţă Cuvântul Lui.
16 Simion Buzduga Marin Pintilie
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

cum poţi dobândii fericirea?
„Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.”
(Proverbe 16:20)

Fiinţa umană este creată în aşa fel încât Dacă vom cugeta la Scripturi – aceasta se poate numai
concomitent poate desfăşura o activitate exterioară cu după ce le-am citit sau auzit – vom lua cunoştinţă de
trupul: să se deplaseze cu picioarele, să lucreze sau adevăratul loc natal – Grădina Edenului, vom avea
să scrie cu mâinile, să vorbească sau să mănânce viziuni dumnezeieşti reale, nu imaginare, vom avea
cu gura, să vadă cu ochii,... şi una interioară, cu parte de planuri eterne, gândite pentru fericirea noastră
mintea – duhul. Cele două activităţi se pot suprapune. şi nu ne va „urmări” trecutul, căci Dumnezeu îl şterge
Astfel se poate gândi le ceea ce lucrează, se poate ca pe un nor şi păcatele ca pe o ceaţă. Reţineţi! „Cine
medita la ceea ce vede – o imagine, un înscris, dar cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea”,
poate mânca, sau chiar efectua anumite lucrări, iar adică află posibilitatea obţinerii ei, descoperă sursa
gândul să-i fie cu totul în altă parte. De reţinut este ei – Dumnezeu, Cel care Şi-a redactat Cuvântul.
faptul că: în orice moment, fie că trupul (partea Partea a doua a versetului este complementară:
exterioară) execută ceva, fie că este într-un timp de „cine se încrede în Domnul este fericit” Încrederea în
repaus, mintea lucrează. Prin creierul unui om (spun Dumnezeu, în cuvintele Lui, care cuprind minunate
specialiştii în domeniu) trec zilnic aproximativ o sută de făgăduinţe şi oferă modalităţile de intrare în posesia
mii de gânduri. O parte din gânduri sunt destinate lor, aduc fericirea. Cel ce crede este (deja) fericit, fiind
activităţilor ce necesită o contribuţie intelectuală, sigur că tot ce-i scris se va împlini. Încrederea în Cuvântul
iar o altă parte a gândurilor, în mod simultan sau Domnului include şi respectarea Lui, pe baza aprecierii
succesiv sunt „disponibile”. şi conştienţei autorităţii şi puterii Lui. Împletirea celor
Ce subiecte şi ce indivizi vor trece în timpul două lucrări ale minţii: meditaţia şi credinţa (încrederea
disponibil prin mintea noastră? La ce vom cugeta neclintită), ne păstrează „aşteptând fericita noastră
(medita)? Noi alegem! Unii poate cugetă cu melancolie, nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu
la locurile natale, iar alţii rămân în minte cu imagini din şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13), „care va fi făcută la
filme. Cineva îşi poate face planuri de viitor, pentru vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul
familie, iar altcineva poate trăieşte cu coşmaruri pentru împăraţilor şi Domnul domnilor” (I Timotei 6:15).
cele din trecut. Mintea noastră are spaţiu pentru multe!

***
Un om nefericit a plecat în căutarea unui om fericit, pentru a afla secretul fericirii. În drumul lui a dat peste mulţi
oameni nefericiţi ca el, dar din alte motive. Primul era nefericit că îi decedase soţia; al doilea, că avea o soţie rea; al treilea,
că nu s-a putut îmbogăţi; al patrulea, că era bolnav şi nu se putea bucura de averea lui; al cincilea, că era singur şi nu-l vizita
nimeni; al şaselea, că avea probleme cu vecinii. În sfârşit, s-a oprit în dreptul unuia pe care n-a îndrăznit să-l întrebe, căci
era mai sărăcăcios îmbrăcat şi cu siguranţă, s-a gândit că el n-are cum să fie fericit. I-a dat totuşi „Bună ziua”, la care omul
a răspuns: „Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toate zilele, pentru fericirea ce o am în fiecare zi”. Vorbele acestea l-au făcut
să zăbovească, în alergarea lui, după secretul fericirii, întrebându-l pe acel om despre sănătate şi situaţia lui materială. A fost
uimit să afle că respectivul „trăia pe pământ”, având puţini bani, o sănătate relativă şi o familie obişnuită, că uneori a fost şi
mai lipsit, trecând prin unele probleme, de-a lungul anilor. Ceea ce a sesizat călătorul nefericit abia în timpul discuţiilor, era
faptul că fericitul avea în mână o carte din a cărei lectură s-a întrerupt, pentru a sta de vorbă cu el. A aflat că era Biblia – ştia
şi el despre această carte – din care cel ce o avea citise cuvintele Domnului Isus care a zis: „Ferice de cei săraci în duh, căci
a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice... Ferice...” (Matei 5:2-11): „Ferice... de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l
păzesc” (Luca 11:28). Cel ce citea, medita la aceste cuvinte, le credea, intrase deja în „această stare de har” (Romani 5:2),
dar ce-i mai „dulce”, urmează. Maran atha!
Iosif Anca

17
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

(continuarea din pagina 11)

Scrisoarea a XVIII - a
De aceea ţi-aş recomanda să cauţi să te • „cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte
însoţeşti cu oameni înţelepţi, vrednici de încredere sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere”
şi neprihăniţi, de a căror iubire şi simpatie să fii bine (Proverbe 15:32);
încredinţat până acolo încât „rănile” pe care ţi le vor • „Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor
provoca uneori mustrările lor să le socoteşti mai degrabă va fi zdrobit deodată şi fără leac” (Proverbe 29:1).
nu blam, ci balsam, semn de credincioşie şi nicidecum Cred că ar fi o pagubă ca în încheiere să nu
potrivnicie, o ancoră aruncată corăbiei tale pentru a nu îţi recomand ca reflecţiile asupra ta însuţi şi asupra
fi înghiţit de adâncul păcatului, căci „Rănile făcute de acestor principii scripturistice să le aprofundezi şi să
un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui le acreditezi deplin în propria-ţi conştiinţă apelând la
vrăjmaş sunt mincinoase” (Proverbe 27:6) sau „Cine exemple din Scriptură (gândeşte-te bunăoară la regele
umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se Ozia care respingând mustrarea, din mândrie, a ajuns
însoţească cu nebunii o duce rău” (Proverbe 13:20). lepros, sau la păgânul Nebucadneţar, care respingând
Nu-ţi strică să menţionez, fie şi în treacăt, faptul mustrarea a fost obligat să coboare de pe tron în rândul
că în acest verset este ceva din rădăcinile acelei metafore dobitoacelor) dar şi la exemple de care istoria profană nu
pauline cu privire la trupul lui Hristos în care mădularele duce lipsă şi mai ales istoria antică. Şi fiindcă m-ai rugat
au rolul de a se sluji unele pe altele pentru a se împlini mai demult în această privinţă ţi-aş indica opera în patru
astfel, fie în parte, fie în întregul trupului (1 Corinteni 12). volume a faimosului istoric grec Plutarh, cunoscută sub
Aceşti înţelepţi deci, în compania cărora Scriptura ne titlul Vieţi paralele, de altfel o sumă de biografii paralele
invită să umblăm, vor fi, ca să zic aşa, „arhitecţii” fiinţei ale unor personalităţi din lumea veche. Hai să-ţi aţâţ
noastre autentice, lucrându-ne chipul adevărat, dar având pofta de lectură notând aici doar un citat în care sunt
şi grijă să spargă „icoana” cea falsă, să ne calce „masca” caracterizaţi cei doi mari legislatori: Numa Pompilius şi
în picioare împiedicându-ne astfel să ne mai identificăm Lycurg: „Pe Numa l-au făcut alţii stăpânul lor, când era
cu ea sau măcar să-i adunăm cioburile. Alegându-ţi astfel un simplu cetăţean şi străin, iar Lycurg s-a făcut el singur
de prieteni vei începe să guşti dulceaţa smereniei, acea cetăţean din rege. Frumos lucru este, desigur, să câştigi
smerenie care atunci când vine, vine însoţită de Harul domnia datorită dreptăţii tale, dar este frumos şi să pui
de care ai atâta nevoie şi pe urmele căruia calcă cu pas dreptatea înaintea domniei. Astfel virtutea l-a făcut pe
sigur liniştea pe care o râvneşti atât de mult. Căci numai unul atât de vestit încât l-a făcut vrednic de domnie,
unde este smerenie este Har, iar unde este Har pacea iar pe celălalt l-a făcut atât de mare încât a dispreţuit
este statornicită. domnia...”. Toate acestea ţi le scriu cu drag, deşi îţi spun
În final, dacă vei evalua corect valoarea textelor încă o dată că nu sunt de acord cu replica ta cu privite
pe care ţi le voi înşira aici, vei înţelege că te-ai supărat la virtuţile păgânilor, pe care ai împrumutat-o de la Sf.
pe nedrept aflând că înţelepciunea ţi-a calificat acele Augustin şi anume că „Virtuţile păgânilor nu sunt altceva
atitudini de respingere a mustrării, despre care mi-ai decât vicii strălucite”. Recunosc aici că această expresie
scris, ca fiind semne evidente ale prostiei: este frumoasă şi bine adusă din condei, dar eu nu sunt
• „Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe de acord cu ea. Nu ştiu dacă te voi mai îndemna în vreo
calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi scrisoare să citeşti istorie, dar să citeşti Sfânta Scriptură
greşite” (Proverbe 10:17); nu voi înceta niciodată cât timp îţi voi mai scrie. Şi la
• „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce urma urmei nu mă mir dacă... „Calea nebunului este
leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este fără prihană în ochii lui”, cât mă bucur că faci parte din
pus în cinste” (Proverbe 13:18); cei înţelepţi care „... ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15).
• „...cine ia seama la mustrare ajunge Rămâi sănătos!
înţelept (Proverbe 15:5); „...cine urăşte mustrarea va
muri’’(Proverbe 15:10); Zaharia Bica

18
Vindecarea
„Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta…
Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele
care-mi erau rânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele”
(Psalmul 139:14-16).

Când am împlinit varsta de doi ani şi jumătate, am primit La o rugăciune, fraţii au mai pus cauza mea înaintea
nişte injecţii şi în urma uneia dintre ele am rămas cu o durere Domnului şi s-a arătat în vedenie o floare, la mijlocul florii o mână
de picior vreo câteva ore, timp în care am plâns apoi m-am neagră picura un lichid negru, dar a intervenit o mână albă care a
linistit. Injecţiile şi tratamentul au fost înterupte dar, în timpul îndepartat mâna neagră, dar trebuia să se pornească un vânt şi
care a urmat, din când în când mă durea piciorul acolo unde au o ploaie să spele ce s-a picurat pentru a nu se usca floarea. Am
fost date injecţiile. De atunci a început pentru familia noastra fost propusă pentru operaţie pe 21 decembrie 1998, numai cu
cuptorul care avea sa dureze aproximativ nouă ani şi jumătate. semnătura părinţilor şi negarantându-mi-se nimic. Doctorii m-au
Cum se manifesta de fapt boala? În şold apărea o umflătură operat dar în timpul operaţiei am facut hemoragie locală şi nu au
de mărimea unui ou, se întărea, mă durea şi piciorul imi era ca putut face absolut nimic, au închis la loc şi au dat neputincioşi din
paralizat. Mergeam sprijinită de cineva deoarece piciorul îl târam umeri. De atunci durerile nu au mai încetat si erau insuportabile,
după mine fără a avea stabilitate în el. Am mers şi la doctori dar nici un calmant nu mă mai ajuta. M-au trimis acasă cu două
pentru ei era inexplicabil faptul că durerea nu era continuă; dacă carje în care să mă sprijin, deoarece în spital nu mai aveau ce
era noaptea până dimineaţa trecea şi nu era regulată, mă durea sa‑mi facă. Înainte de a pleca din Bucureşti, m-au consultat nişte
o dată la 2 săptămâni alteori la 2-3 luni. Curios era faptul că doctori americani şi au zis că dacă boala mea se tratează în
atunci când nu mă durea puteam să fug, să merg cu bicicleta, cu America, o să mă trimită acolo. După ce m-au consultat, au zis
patinele şi făceam tot ce făceau ceilalţi copii. În această perioadă că ceea ce am eu nici la ei nu se poate rezolva. Doctorul care
am apelat la Domnul, dar până nu a fost timpul să intervină nu s-a m-a operat, a zis că în 21 de ani, a mai avut un singur caz, ca al
vazut nici o schimbare. Îmi amintesc de o vacanţă de iarnă, pe meu, care s-a uscat pe picioare şi a murit.
care am petrecut-o toată în casă cu dureri mari. Eram încurajată În afară de durerile pe care le aveam, boala urma
de cei din familie, că Domnul are putere să mă vindece dar când să afecteze toţi muschi şi simţeam cum îmi amorţesc mâinile
mă vedeam istovită de dureri mă intrebam: Oare când mă va şi picioarele, mereu aveam nevoie de frecţii deoarece mă
vindeca Domnul şi pe mine? umflam. Cineva a vrut să intervină pentru mine, să mă trimită
Anii au trecut până cand am ajuns în clasa a V-a şi prin Crucea Roşie în Germania, poate se va rezolva ceva dar
profesoara de sport nu a vrut să mă înţeleagă şi să mă scutească când au citit diagnosticul, dezamagiţi ne-au spus că nici acolo
de sport decât cu diagnostic concret de la medic. Acum, forţaţi nu se poate face nimic. Ştiam că numai Domnul poate interveni.
de împrejurări am mers la medicul de familie, de acolo ne-au Au venit majoritatea cunoscuţilor să mă vadă deoarece se ştia
trimis la specialist şi purtaţi de oameni am ajuns la Timisoara, la ca am cancer şi urma să mor, după cele spuse de doctori, dar
un medic ortoped. După ce el m-a consultat, a zis parinţilor mei Slava Domnului că El când spune un cuvânt e Da şi Amin. În
„Ce are fata voastră mă depăşeşte, ceea ce pot să fac pentru timpul celor 9 ani de suferinţă părinţii mei au avut o prorocie
voi, este să vă trimit la un profesor universitar din Bucuresti şi în care Domnul spunea: „ceea ce voi încercaţi să ascundeţi
dacă se poate rezolva ceva în ţara aceasta, o poate face el”. Am va veni vremea când o să iasă la iveală”. Dupa ce doctorii au
plecat de la Timişoara spre Bucureşti În drum ne-am oprit pe la dat diagnosticul am fost o privelişte pentru tot oraşul, colegii
un proroc şi Domnul ne-a vorbit printr-o vedenie că eram pusă pe de şcoală, de servici ai părinţilor, inclusiv fraţii creştini după
un cântar şi îngerul Domnului s-a uitat la mine o vreme, apoi m-a evanghelie şi fraţii baptişti, mulţi au auzit de cazul nostru.
dat în braţele mamei. Îmbărbătaţi şi înţelegând că Dumnezeu va La sfârşitul lunii februarie 1999 într-o luni dimineaţa,
aduce izbăvirea, ne-am dus după cum era ingăduit să ajungem mi s-a făcut ungerea cu untdelemn în Numele Domnului pe o
pe mâna medicilor. Am fost internată la Bucureşti şi timp de batistă deoarece nu mă puteam deplasa, iar după ce am pus
trei săptămâni mi-au făcut analize peste analize, fel şi fel de batista pe picior în curs de trei zile durerile au dispărut şi am
investigaţii, puncţie, ecografe, etc. La o vizită medicală, la care au început din nou să învăţ să merg ca un copil. Joia am mers la
participat aproximativ 24 de medici (fiindu-mi frică m-am făcut că adunare şi am ramas de-atunci sănătoasă. În luna martie, am
dorm şi am auzit tot ce au vorbit la patul meu) care mi-au studiat început din nou şcoala ca un copil sănătos şi normal.
dosarul şi eu am auzit tot ce au zis: muschi putrezit, miozită şi în Fie lăudat şi binecuvântat Domnul care m-a vindecat
final … cancer. Nu mi-a fost uşor să aud diagnosticul cancer… şi prin harul Lui şi azi trăiesc. Când am fost la control, medicii au
atât ştiam că de cancer se moare. rămas uimiţi de ce au văzut şi au zis pe ei să nu-i mai caut. Prin harul
Domnului anul acesta s-au împlinit 10 ani de când sunt sănătoasă.

O.A.

Întrebări
1. Cine trebuie să cerceteze fondul şi efectele muzicii actuale (în schimbare evidentă în ultimii
ani): slujitorii, părinţii, cântăreţii,...? Ce se poate face în acest domeniu?
2. Cum se poate verifica un credincios dacă se închină în duh şi adevăr? Care este relaţia dintre
rugăciune şi cântare?
3. Cum se pot manifesta darurile duhovniceşti prin rugăciune şi cântare? Care este scopul comun
al tuturor manifestărilor religioase?
CRITICA
Dacă nu eşti destul de „mare” pentru a rezista criticii, 
nu eşti suficient de „mare” pentru a merita lauda.

A exista înseamnă a fi supus criticii. 
A face ceva înseamnă a-ţi dubla şansele de a fi criticat. 
A lua atitudine înseamnă a te expune să fii inundat de critici. 
Nici măcar, Isus Christos, desavârşitul, fără păcat, n-a scăpat de critică.

Nu-i poţi opri pe oameni să te critice, dar îi poţi face să pară caraghioşi dacă o fac.

Noi ne judecăm prin ceea ce ştim că am putea face, în timp ce alţii ne judecă prin ceea ce am făcut.

În concepţia unora, critica este constructivă atunci când ei critică pe alţii şi 
distructivă ori de câte ori alţii îi critică pe ei.

Criticăm adesea pe cei pe care, în ascuns, îi invidiem.

Un critic este unul care vrea ca tu să pictezi, să cânţi, să scrii sau 
să joci aşa cum ar face el,... dacă ar putea.

Un critic este un şchiop care-i învaţă pe alţii cum să alerge.

Un critic literar este de obicei cineva 
care are destul talent ca să-şi dea o părere, 
dar nu suficient pentru a scrie el înşusi o carte.

Pietrele şi beţele sunt aruncate numai înspre pomii purtători de fructe.

Există şi oameni incapabili să coopereze.Vorbele lor sunt un neîntrerupt discurs critic. Acestora le
spunem împreuna cu Edmund Burke: „Aplaudaţi-ne când alergăm bine, consolaţi-ne când cădem pe
cale, încurajaţi-ne când căutăm să ne ridicăm de jos, dar, pentru numele lui Dumnezeu,
lăsaţi-ne să trecem mai departe!”

Ca să intri în tagma negustorilor de critici nu se cere niciun fel de talent, nici un fel de sacrificiu, niciun
fel de pregătire şi nici măcar o fărâmă de... caracter.

Când Dumnezeu i-a cioplit pe oamenii mari, din aşchii i-a făcut pe critici.

Memoria omului a fost destinată să fie un depozit de lucruri scumpe, nu un coş de gunoi.

Când nu există sete după neprihănire, predica este întotdeauna „uscată”.

Minţile înguste sunt cele dintâi care critică ideile mari,
căci oamenii mediocri condamnă tot ce întrece gândirea lor.

Când criticăm pe cineva, il imobilizăm în trecut, 
când ne rugăm pentru el, îl slobozim în viitor.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080