You are on page 1of 20

Cetatea de aur

Din vremi imemoriale e valoare
Metalul galben, preţios şi rar,
Cuprins
Căci pentru generaţii-ntregi sub soare
A fost o ţintă fără de hotar.

Ce-i aurul? Doar efemeritate!
3 Editorial
Două categorii de păcătoşi acceptaţi în
Răspund ai veşniciei lucrători. adunările noastre – sportul şi cultura
Ceilalţi? Declină pe nerăsuflate nudistă – Editorii
Că-i zeul vieţii lor de muritori.

Fiind valoare, permanent pe Terra
A fost un mecanism neîntrecut
4 Închinători în Duh şi în adevăr
Taina Evangheliei – Simion Buzduga
De a promite tuturor himera,
Ce-aduce fericirea în tumult…

E-un El-Dorado, chiar din vremi apuse
Ce şi-azi străfulgeră-n priviri furori… 6 Doctrine biblice
Pepitele din vis, adesea-s smulse Necurăţiile fizice şi spirituale – Iosif Anca
Prin nedreptate-n lacome comori.

Cei care sacii şi-au umplut cu aur,
N-au trâmbiţat dezamăgirea lor…
Nefericirea vechiului tezaur 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Atrage milioane mai cu spor. Scrisoarea a XL-a – Zaharia Bica

Dar aurul înseamnă şi-existenţă,
Aceasta-l face-atât de necesar…
Şi mai ales de nu e vreo carenţă
În ce priveşte-aproapele, e un har. 14 Statutul spiritual şi moral al creştinului

Înstrăinarea – Emanuel Fedur
Cei ce-au trăit sau şi-azi transpun Cuvântul,
Îl tot transferă-n Banca cerului…
C-al Domnului e aurul şi-argintul
Şi trebuie închinate numai Lui. 16 Experienţe

Defăimarea memoriei – Extras din Mesagerul
În ceruri garanţia e totală; Cincizecimii
Cei ne-nsemnaţi, săracii-s contul sfânt
E-o investiţie fenomenală –
Cu slabă concurenţă pe pământ.
Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Voi sfinţilor, ce v-aţi ales comoară vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
Splendoarea slăvilor fără apus – donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Fiţi fericiţi, acolo, bunăoară, sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Veţi fi moştenitorii lui Isus Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Iar aurul? Va fi materialul
0303 1877 0001.
Cetăţii noi, a viitorului…
Va fi pavaj, pe străzi, căci triumfalul Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Rămâne Tatăl, Fiul, slavă Lui!
Colectivul redacţiei
Simion Buzduga
ISSN: 1841-1185
Editorial
„La început era Cuvântul...”(Ioan 1:1)

Două categorii de păcătoşi
acceptaţi în adunările noastre

– sportul şi cultura nudistă –

Ultimii 100 de ani – perioada de final activităţile păcătoase din alte domenii ale vieţii. Dacă
a modernismului şi perioada de debut a permisivitatea sexuală în universităţile americane, un
postmodernismului, au adus multe lucruri noi în popor creştin la origine era în anul 1900, atunci când
adunările noastre. Ele nu sunt noi în lume, dar vestul era pregătit să treacă „pragul” forţând o uşă pe
pătrund în sfera creştină prin apropierea adunărilor care stătea scris: „Strict interzis!” de 3 %, ajunsese
de lume, prin intrarea în rândurile noastre printr- în anul 2010 la 90 %, ne putem imagina că nu a
un botez formal a unor oameni nenăscuţi din nou mai rămas aproape nimic tainic pentru viaţa intimă
şi a copiilor din familiile creştine, care adesea nu a familiei, care şi ea la rândul ei tinde să rămână
sunt nici ei născuţi din nou şi care au adoptat de la istorie. Permisivitatea imorală de factură nudistă
şcoală şi în general din societate stilul de viaţă al care a eliminat şi în familie normele de acoperire
celor de afară. Între altele, sportul şi cultura nudistă, a trupului, fapt condamnat explicit de Scripturi
sunt domeniile ]n care aceşti păcătoşi de ultimă (Levitic 18), este strict corelată cu imaginile vinovate
generaţie, sunt acceptaţi tot mai mulţi nu numai ca de factură pornografică naturală sau animaţie.
membri ai adunărilor, ci şi în slujire. În încheierea acestei prezentări de natură
Ambele domenii au apărut din antichitate: istorică, relevantă pentru a observa istoria acestor
sportul îşi împletea existenţa cu închinarea la zeităţi, păcate, ce le condamnăm ferm şi atenţionăm
fiind considerat o ofrandă în secolul VIII î.e.n., atunci factorii de răspundere: părinţii şi slujitorii adunărilor,
când sunt menţionate primele olimpiade; nudismul prezentăm un citat din literatura unei biserici
s-a asociat dintotdeauna cu idolatria şi lipsa normelor tradiţionale ce dovedeşte odată în plus, unde s-a
morale, fiind cunoscute imaginile rămase în istoria ajuns, dar cine poate şti unde se va ajunge într-o
politeistă, filozofia grecească şi artele vremii, care „au lume dedată plăcerilor păcătoase: „Epilarea, sau
schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană îndepărtarea părului de pe diferite zone ale trupului,
care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace este strâns legată de felul în care ne îmbrăcăm,
cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu îmbrăcăminte care depinde la rândul ei de cultura şi
i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor religia în care trăim. O scurtă privire asupra istoriei
lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au hainelor purtate de oameni de-a lungul vremii scoate
schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au în evidenţă ceva foarte important: femeile până la
slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care jumătatea secolului al XX-lea au purtat mereu haine
este binecuvântat în veci! Amin” (Romani 1:23‑25). care le-au acoperit aproape tot trupul, lăsându-le
Istoria care a urmat a înscris pagini care ne stau descoperite faţa, capul şi mâinile de la cot în jos.
mărturie împotriva acestor păcate devenite din Începând cu anul 1925 au început să apară fustele
nou pandemii, pe care liderii societăţii secularizate scurte până la genunchi şi din acest punct hainele
au refuzat să le mai trateze. Astfel, spre sfârşitul femeilor au dezgolit din ce în ce mai multe părţi ale
secolului IV, împăratul Imperiului Roman, sub trupului. În 1946 au fost inventaţi bikini, iar în 1965
influenţa creştinismului a interzis jocurile olimpice, se inventează mini-jupul. De atunci şi până astăzi
iar cultura creştină a îmbrăcăminţii s-a impus prin indecenţa a evoluat îngrijorător şi s-a răspândit în
restrângerea din sfera publică a imaginilor lipsite multe ţări ale lumii prin intermediul mass-mediei”.
de decenţă şi pudoare. În jurul anului 1900, sportul (ortodoxiatinerilor.ro/ispite-feminine).
revine puternic în actualitate iar în secolul XX, În ce priveşte sportul, este uşor de observat
îndeosebi după conflagraţiile mondiale, trupurile pentru cel ce vrea să cerceteze cu adevărat
umane sunt din ce în ce mai mult dezgolite, odată
cu goliciunea sufletească, dovedită şi ea prin (continuare în pagina 8)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Taina Evan g h el i ei

1. Evanghelia Lui Dumnezeu prin Isus Hristos: „Pavel,
Planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru om,
numit Taina lui Dumnezeu (Apocalipsa 10:7), cuprinde: rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus
taina lui Hristos (Coloseni 2:2), taina Bisericii (Efeseni deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu”
3:10,11), taina Evangheliei - vestea bună ce formează (Romani 1:1). Această veste bună de salvare a
conţinutul revelaţiei lui Dumnezeu – Efeseni 6:19), omului din consecinţele păcatului a fost revelată şi
taina credinţei (1 Timotei 3:9), taina Împărăţiei cerurilor promisă de Dumnezeu profeţilor Săi, întâi lui Adam
(Matei 13:11), taina Împărăţiei lui Dumnezeu (Marcu şi Eva în grădina Edenului (Geneza 3:15), lui Avraam
4:11). Taina lui Dumnezeu se va încheia „…în zilele în (Geneza 18:18), poporului Israel (Isaia 40:9; 52:7-10).
care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va Evanghelia Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel pe
sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită care Dumnezeu L-a trimis să înfăptuiască lucrarea de
de El robilor Săi, proorocilor” (Apocalipsa 10:7). În Noul răscumpărare şi înfiere (Galateni 4:4.5). Cei care cred
Testament, cuvântul taină (gr. mysterion) este diferit de în Numele Său pot să primească harul, darul nemeritat
ceea ce înseamnă taină sau sacrament în înţelesul oferit de Domnul Isus tuturor celor care doresc să fie
tradiţiei post-biblice. Există, aşadar, o vreme hotărâtă mântuiţi.(Fapte 20:24; Romani 1:5)
de Cel Prea Înalt în vederea predicării Evangheliei

2. Evanghelia Împărăţiei: „Evanghelia aceasta a
pentru mântuirea sufletelor: astăzi şi acum (2 Corinteni
6:2). Cât de fidel este predicată Evanghelia şi care Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca
este impactul acesteia în epoca postmodernistă? să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci
Dacă de două mii de ani veştile care au dominat va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Este de maximă
istoria lumii au fost dintre cele mai cumplite, tulburătoare importanţă să înţelegem mai ales aspectul spiritual al
şi rele, cum de altfel şi astăzi - parcă îşi ating apogeul, acestei Împărăţii. Tema proeminentă a acestui mesaj
peste toate acestea, există şi una care domină veacurile: este domnia Domnului Hristos în viaţa celor mântuiţi.
Vestea Bună – Evanghelia lui Dumnezeu – (gr. Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu a fost dovedită de
evangelion), care ne spune că în planul Său minunat, miracolele săvârşite de Domnul Isus, printre care şi
Creatorul ceresc a cuprins şi mântuirea neamului scoaterea demonilor (Luca 11:20). Ea este înăuntrul
omenesc prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. nostru (Luca 17:21) Acest fapt este centrul înţelegerii
Apostolul Pavel defineşte mesajul Evangheliei sale, vieţii spirituale şi este reliefat cel mai bine prin
când se adresează celor din Corint prin cuvintele: „V-am răstignirea eului şi tronarea Domnului Isus în inimile
învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că noastre (Galateni 2:20). Nu este mâncare şi băutură,
Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani
că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” 14:17). Intrarea în această Împărăţie are loc printr-o
(1Corinteni 15:3,4). Ca şi creştini ai secolului XXI ne declaraţie fermă rostită individual, prin care credinciosul
putem testa implicarea noastră ca trimişi, împuterniciţi declară acceptarea domniei Împăratului Hristos: „Dacă
ai lui Hristos în propovăduirea acestei împăcări, adică mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă
a mântuirii adusă de Domnul Isus (2 Corinteni 5:19‑20). crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei
Evanghelia conţine învăţătura despre mântuirea fi mântuit” (Romani 10:9). Intrarea în Împărăţie are
răscumpărătoare prin Domnul Isus. De asemenea, ea loc prin pocăinţă (Matei 4:17), prin naştere din nou –
mai conţine şi învăţăturile Lui şi ale apostolilor, ceea ce fără aceasta omul nu vede şi nu intră în ea (Ioan 3:5).
constituie fundamentul mântuirii prin credinţa în Isus Până la recrearea Cosmosului Nou, a Cerului Nou şi
Hristos. Ne putem verifica modul cum ne raportăm la a Pământului Nou, a Împărăţiei veşnice, Isus Hristos
cele trei nivele ale Evangheliei: mesajul, modul de domneşte în Biserica Sa şi în viaţa celor regeneraţi.
prezentare şi impactul produs asupra oamenilor. Declaraţiile verbale neacoperite de fapte, de împlinirea
Mesajul Evangheliei, care „este puterea Lui voii Lui Dumnezeu, nu vor permite intrarea în Împărăţia
Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” veşnică a Lui Dumnezeu (Matei 7:21; 1 Corinteni

4
(Romani 1:16), apare în Scripturi în şapte aspecte. 6:9,10; Galateni 5:17-21).

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
sacru. De unde ştim aceasta? Din adevărul revelat
al Sfintelor Scripturi: „Căci harul lui Dumnezeu, care
aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne
învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti,
şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi
evlavie…” (Tit 2:11,12).

5. Evanghelia păcii: „El a trimis Cuvântul Său fiilor
lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin
Isus Hristos, care este Domnul tuturor” (Fapte 10:36).
Această temă a Evangheliei păcii, priveşte atât pacea
pe care a instituit-o Domnul Isus, prin dărâmarea
zidului care a despărţit pe evrei de naţiuni (Efeseni
2:14), cât mai ales pacea pe care o primim ca rezultat
al împăcării cu Tatăl. Această temă este una din cele

3.
mai importante şi delicate din viaţa de propovăduire
Evanghelia mântuirii: „Şi voi, după ce aţi auzit
a creştinului. Evanghelistul Vechiului Testament,
cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii
Isaia, surprinde această virtute cerească atunci când
voastre)…” (Efeseni 1:13). Învăţătura despre mântuire
exclamă: „Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui
(soterologia) izvorăşte din dragostea lui Dumnezeu
ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele
pentru omul căzut în păcat, ale cărui consecinţe cer
celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!”
aplicarea justiţiei divine (Ioan 3:16). Această tensiune
(Isaia 52:7). Desigur, picioarele încălţate cu râvna
dintre dragoste şi dreptate a fost înlăturată de lucrarea
Evangheliei păcii (Efeseni 6:15). Numai după ce mai
ispăşitoare a Domnului Isus. Cel care ascultă Evanghelia
întâi suntem asiguraţi că avem pace cu noi înşine
Sa, trebuie să afle şi să accepte următoarele realităţi:
(2 Corinteni 2:13) şi apoi cu Dumnezeu (Romani
- Noi toţi am păcătuit. Păcatul are mai multe
5:1). Numai după ce este cineva o făptură nouă, este
consecinţe pe care Domnul Isus le anulează în dreptul
calificat, împuternicit să slujească pentru împăcarea
celor care îl acceptă ca Mântuitor şi Domn al vieţii lor în
altora cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:17,18). A trăi în pace
mod personal. Iată câteva dintre consecinţele păcatului:
în relaţiile interumane, a fi o sursă generatoare de pace
păcatul atrage pedeapsa (Romani 1:18) - soluţia unică
în Biserică, între vecini, între colegi, în cadrul familiei,
este Domnul Isus Hristos (Isaia 53:4,5); păcatul este
a căuta pacea şi a alerga după ea (Psalmul 34:14),
zidul despărţitor (Isaia 59:2) - Hristos l-a dărâmat şi
constituie condiţia de a-L vedea pe Dumnezeu (Evrei
ne-a împăcat cu Dumnezeu (Efeseni 2:14; 2 Corinteni
12:14). Numai în felul acesta saluturile care încep cu:
5:18); prin păcat devenim proprietatea Diavolului
„har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus
(1 Ioan 3:8,10) - Hristos ne-a răscumpărat cu preţul
Hristos” au maximum de valoare pentru noi (Romani
sângelui Său sfânt (1 Petru 1:18; 1 Corinteni 6:20);
1:7; 1 Corinteni 1:3; 2 Corinteni 1:2; 1 Petru 1:2).
păcatul aduce moartea (fizică, spirituală şi veşnică) –

6.
Hristos ne-a dat viaţa (1 Ioan 5:11-13).
Evanghelia slavei lui Hristos. Toată slava este a lui
- Isus Hristos este Calea spre cer. Pocăinţa
Dumnezeu:”Din El, prin El şi pentru El sunt toate
faţă de Dumnezeu, întoarcerea la El (Fapte 20:21;
lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin” (Romani
3:19), mărturisirea personală a domniei şi mântuirii lui
11:36). Dumnezeu îşi revelează slava în Isus Hristos
Isus (Romani 10:9,10), naşterea din nou, schimbarea
„…lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
vieţii (1 Ioan 5:1-4), botezul în apă şi cu Duhul Sfânt
chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4; 1 Timotei 1:11).
(Fapte 19:4-6), iată cele mai importante indicatoare pe
Creştinul, evanghelistul, poate fi urmărit de păcatul
calea Sa îngustă (Matei 7:13,14).
mândriei, datorită succeselor materiale, spirituale sau a
- Sfinţirea şi mântuirea trebuie duse până la
rezultatelor sale deosebite, pe tărâmul talentelor, dar în
capăt în frică de Dumnezeu (2 Corinteni 7:1; Filipeni
niciun fel nu are voie să fure slava lui Dumnezeu, pentru
2:12 ; Evrei 9:28).
că El nu şi-o împarte cu nimeni (Isaia 42:8). Orice slavă

4.
asumată în mod personal este o slavă deşartă. De ce?
Evanghelia Harului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel şi-a
Pentru că nu avem nimic care să ne aparţină. Totul
înţeles chemarea şi slujba, atunci când a spus: „…
primim de la El. Dacă Domnul şi-ar retrage mâna, am
să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte
rămâne goi. Există şi realitatea când suntem batjocoriţi
20:24). În contextul nostru, cuvântul „har”, înseamnă
pentru Numele Său. În cazul acesta, Biblia ne fericeşte
darul Lui Dumnezeu, bunătate nemeritată, mântuiţi
pentru că numai atunci Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu
prin har, adică fără merite personale (Efeseni 2:8-9).
se odihneşte peste noi (1 Petru 4:14).
Totuşi, există oameni strecuraţi care vor să schimbe

7.
în desfrânare harul nespus şi felurit al Dumnezeului
Evanghelia veşnică: „Şi am văzut un alt înger…cu
nostru (Iuda 1:4). Despre har, orice evanghelist trebuie
o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească
să ştie că se manifestă, în primul rând, prin ruptură faţă
locuitorilor pământului,… El zicea cu glas tare: „Temeţi‑vă
de păgânătate, lume, pofte lumeşti şi începerea unei

5
noi trăiri, a unei vieţi sfinte, izvorâte dintr-un caracter (continuare în pagina 9)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

Nec urăţ iile
f izice ş i s p i r i tu al e
În urma mai multor întrebări pe acest subiect, lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina
aparent sensibil, vreau să vă îndemn fraţi şi surori, să acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii
aprofundăm cu sinceritate ce spune învăţătura apostolică neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară,
despre necurăţiile fizice şi spirituale. Este binecunoscut când trăiaţi în aceste păcate”. Orice logică
faptul că Legea dată de Dumnezeu lui Moise pe Sinai, sănătoasă, orice exegeză, nu poate ajunge la alt
făcea referire la multe forme de necurăţie fizică: necurăţie rezultat decât la concluzia că necurăţia din textele
prin procese biologice naturale; necurăţia unor boli; epistolelor se referă la o vinovăţie imorală. Pentru
necurăţia prin atingere de ceva necurat, necurăţia unor necurăţie, termenul din originalul grecesc al N. T.
relaţii incestuoase şi chiar necurăţia în urma efectuării este akatharsia, ceea ce înseamnă: păcate sexuale,
unor proceduri preoţeşti. Necurăţiile de ordin spiritual se vicii incluzând gânduri şi pofte ale inimii, pervertirea
comiteau în sfera relaţiilor idolatre, asociate şi comparate personalităţii prin pierderea sfinţeniei şi a purităţii. În
adesea cu relaţiile imorale umane. Dezbaterea de faţă sprijinul acestei afirmaţii se pot examina şi alte texte:
nu intră în detalii ale V. T., care nu mai sunt de actualitate Romani 1:24; 2 Corinteni 12:21; Efeseni 4:19; 5:3;
cultică, ele având doar rol prefigurativ şi comparativ în 1 Tesaloniceni 4:7; 2 Petru 2:10, toate încadrând
învăţătura apostolică, al cărei normative sunt în vigoare acest păcat în contextul păcatelor imorale voluntare.
în vremea noastră. Paradoxul în domeniu este dat de faptul că
Argumentul de bază în dovedirea suspendării necurăţiile fizice din lista legilor date evreilor, au fost
listei de necurăţii fizice cu caracter ritualic din legile eliminate în cea mai mare parte: animale, atingeri
date pe Sinai, cu ocazia construirii Cortului Domnului etc, dar a rămas pe ea, femeia cu problemele ei
şi instituirii preoţiei levitice / aaronice este explicaţia biologice naturale, specifice tinereţii. E drept că
din Evrei 7:12 - „Pentru că, odată schimbată preoţia, există referinţe biblice pentru eliminarea lor, dar tot
trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a cu dovezi biblice vin eu acum şi în favoarea unei
Legii”. Aceeaşi epistolă aduce lămuriri suplimentare, stări „sănătoase” în viaţa spirituală a copiilor lui
asupra acestor legi aferente preoţiei şi sanctuarului Dumnezeu, condamnând adevărata necurăţie, ca
numindu-le: „porunci pământeşti, date, ca toate cele faptă a firii pământeşti şi degrevând activităţile sfinte
privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până de canoane ilegale.
la o vreme de îndreptare” (Evrei 9:10). Aceeaşi Evident că aspectele de ordin igienic sunt foarte
trecere de la o legislaţie la alta, în succesiunea importante, dar nu se confundă sub nicio formă cu
planului mântuirii, este prezentată şi în alte texte care o vinovăţie spirituală. Să ne amintim de Domnul
arată rolul ceremoniilor, între care necurăţiile aveau o Hristos care condamna ferm obiceiurile suplimentare
poziţie evidentă, dar temporară: „Legea ne-a fost un Legii, care nu-i făceau cu nimic mai sfinţi, pe cei ce
îndrumător spre Hristos” (Galateni 3:24), căci „Hristos practicau diverse băi ritualice (Marcu 7:1-13). Totuşi
este sfârşitul Legii” (Romani 10:4). câtă vreme era în vigoare Templul de la Ierusalim
Necurăţiile menţionate din N. T., sunt fapte ale şi instituţia preoţească, Domnul recomanda celor
firii pământeşti, alături de alte păcate ale trupului: necuraţi să îndeplinească cerinţele date prin Moise
„preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea” (Galateni (Matei 8:4). Astfel revenirea la starea de curăţie, se
5:19) şi nu se referă la ciclul biologic lunar al femeii sau realiza potrivit Legii prin îndeplinirea unui ritual, ca
la perioada ei de lehuzie. Dacă necurăţiile biologice aducerea unei jertfe sau stropirea cu apă de curăţie,
involuntare feminine ar fi o faptă a firii pământeşti ce dar numai după trecerea unui timp. Şi din acest
i-ar aduce condamnare, ar trebui eliminate printr-un punct de vedere, trecerea de la necurăţie (dacă
comportament duhovnicesc, ceea ce este absurd. ar fi considerată după acele reguli) la curăţie este
Mai mult, aşa cum scrie în Coloseni 3:5-7, o astfel de imposibilă, potrivit acelor cerinţe, neavând cadrul
faptă ar trebui eradicată, odată cu naşterea din nou: îndeplinirii ritualului, căci doar trecerea timpului, în
„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt cazul unor anumite necurăţii, în special feminine, nu

6
pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi anula din oficiu necurăţia.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
şi participarea la Cina Domnului cu restricţii a unor
surori, căci este scris: „Încredinţarea pe care o ai,
păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu...
Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit,
pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu
vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14:22-23).
Da, fiecare trebuie să înţeleagă şi apoi să decidă,
dar tocmai în mijlocul acestor cuvinte scrise de
apostolul Pavel se află recomandarea: „Ferice de
cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine”.
A opri o soră de la o activitate sfântă, pe nedrept,
aşa cum rezultă din argumentele aduse nu este
o fericire pentru ea şi mai degrabă o osândă, pe
care eu nu vreau să o aduc. Cine vrea să rămână
sub incidenţa unui cod expirat, este treaba lui,
dar apostolul Pavel scria clar: „Eu ştiu şi sunt
Problema aceasta, alături de altele a determinat încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este
întrunirea apostolilor şi a prezbiterilor în Conciliul de necurat în sine (nici biologic, nici alimentar) şi că
la Ierusalim, convocat din pricina celor ce cereau ca un lucru nu este necurat decât pentru cel ce
neamurilor să „li se ceară să păzească Legea lui Moise” crede că este necurat” (Romani 14:14).
(Fapte 15:5), ceea ce cuprindea şi capitolul curăţiei „Totul este curat pentru cei curaţi; dar
şi necurăţiei. Amintiţi-vă de vehemenţa cu care a fost pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este
tratată misiunea lui Petru din casa lui Corneliu. În urma curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate”
dezbaterilor, sub călăuzirea Duhului, care au dus la (Tit 1:15). Aşadar problema gravă este adevărata
interpretarea corectă a Scripturilor V. T., s-a stipulat necurăţie, care, pentru femei, constă în evitarea
clar ca din toate punctele aflate în discuţie, cei ce se funcţiei de mamă, după ceea ce am observat nu
convertesc: „să se ferească de pângăririle idolilor, de numai din textele biblice, ci şi din confesiunile unor
curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge” (Fapte mame – un mare păcat care apasă greu până la
15:20); necurăţiile nefigurând pe listă, pentru că aşa cum iertarea lui. La acesta se adaugă lipsa de înfrânare
am argumentat, nu puteau să mai rămână, neavând nicio a bărbaţilor, care generează păcatul necurăţiei,
valoare în contextul închinării „în duh şi adevăr”. ce consumându-se în ascuns, scapă neobservat
În „peisajul” nostru românesc, eresurile despre şi necatalogat ca atare. A avea o relaţie intimă cu
necurăţie vin din spectrul tradiţional ortodox, care la rândul soţia, în timp ce biologic nu este normal, nu poate fi
lui, are o moşterire sincretică de iudaism şi păgânism. determinată decât de o stare de necurăţie interioară,
Îmi amintesc de o slujbă de binecuvântare a copiilor, de o pervertire a gândirii, de o nestăpânire. Acest
de o mamă ce născuse doi gemeni şi avea o familie cu tip de necurăţie trebuie eliminat, aşa cum nota şi
mai mulţi copii; a fost efectiv o sărbătoare de mulţumire profetul, în lista de păcate care atrăgeau mânia
înaintea Domnului cu această ocazie, bucurie la care am divină în Israel (Ezechiel 18). Totodată, am făcut
participat şi eu. Ceea ce m-a surprins a fost declaraţia precizarea şi revin cu accent asupra aspectelor
unui slujitor, care, după rugăciunea de binecuvântare a interioare ale necurăţiei, pentru că extrema celor cu
celor doi copilaşi, a spus: „De astăzi sora este în drepturi adevărat necuraţi, nu sunt cele ce nu vin la adunare,
depline!” După terminarea adunării, pentru a mă convinge evident dacă starea fizică le permite aceasta, ci
de realitate am întrebat pe acel slujitor: „Au fost ceva cei care în cugetul lor, cu sau fără comiterea unei
probleme disciplinare pe rol sau este vorba de necurăţia necurăţii fizice, au gânduri necurate, o stare foarte
feminină de după naştere?” După ce am aflat răspunsul vinovată înaintea lui Dumnezeu. De exemplu am
anticipat, am zis cu oarecare greutate în glas: „Cred că fost abordat frecvent, de bărbaţi îndeosebi, cu
mai degrabă ar trebui cercetate surorile care nu vor să fie privire la abstinenţa înainte de Cina Domnului: unii
mame şi să fie scoase din drepturi, nu cele care la vârsta cu dorinţa unei slujri sfinte, dar alţii cu patimi greu
asta şi având mai mulţi copii, acceptă să fie mame, să li de stăvilit de soţiile lor. Fără a face apel la toate
se interzică anumite activităţi sfinte!” Ceea ce spun ştiu contextele şi motivele unei abstinenţe de trei zile
că nu vă este străin, referitor la unele obiceiuri pe care din V T, deşi acest termen poate fi luat ca un model
le propagă unele femei, dar şi unii slujitori cu privire la recomandat de Dumnezeu pentru ocazii speciale
absenţa dreptului de a participa la slujbe sfinte şi chiar a de apropiere de El, vreau să argumnetez nevoia
pune mâna pe Biblie, pentru a citi femeia în perioade de de abstinenţă înaintea acestei unice sărbători
necurăţie fizică. Eu personal, am fost întrebat de cineva: oficiale poruncită de Domnul Isus Hristos, cu
„La cât timp după un avort spontan pot să ţin Biblia în recomandarea apostolului Pavel din 1 Corinteni
mână şi să citesc?” I-am răspuns pragmatic: „Atunci când 7:5 - „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de
te ajută puterile”. soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp,
Ceea ce am scris nu se constitue într-o imixtiune ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea;
grosolană în cugetul unor persoane, care au fost apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească

7
educate în alte norme, referitor la prezenţa la adunare (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,... în lumea aceasta n-ar
fi putut încăpea” (Ioan 21:25)

(continuare din pagina precedenta) (continuare din pagina 3)

Două categorii de
Satana, din pricina nestăpânirii voastre”. Întreb pe cei
păcătoşi acceptaţi
ce observă imediat, că aici nu scrie expres despre o în adunările noastre
anumită lucrare spirituală: Ce ocazii, în afara celor
dictate de strâmtorări, când oamenilor oricum le piere
pofta de mâncare şi apetitul sexual, pot determina o
familie să se dedice Domnului cu un timp special?
– sportul şi
Eu cred că Cina Domnului, pe care corintenii, cei cultura nudistă –
cărora le scrie apostolul o luau sătui şi beţi, fără
să mai aibă mintea liberă şi pasionată de minunea fenomenul, că are ţesut în el aproape toată gama
mântuirii, de jertfa hristică a mântuirii noastre, care de fapte ale firii pământeşti: „preacurvia, curvia,
constituie o lucrare ce atrage admiraţia cerului întreg, necurăţia, desfrânarea (prin expunerea trupului,
este primordială în căutarea mântuirii. Excepţie de la la aproape toate sporturile şi privirea îndelungată
această regulă fac cei nestăpâniţi, dar aceştia nu sunt asupra lor, live sau în imagini filmate şi fotografice),
oameni sfinţi ci oameni de lume, aşa cum îi numeşte
închinarea la idoli (orice publicaţie sportivă face
apostolul. Aceasta este necurăţia condamnată acum
referire directă la sportivii cei mai buni ca idoli
de Dumnezeu. În tratarea acestui subiect nu uităm
nici observaţia aceluiaşi apostol Pavel: „Fraţilor, ai fanilor lor), vrăjitoria (de la cuvinte magice la
voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi vrăjitorie prin care se cere ajutorul spiritelor),
din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
pământească” (Galateni 5:13), adică excepţiile. De desbinările, certurile de partide, pizmele (toate legate
exemplu un om plecat într-o călătorie ce ajunge acasă de lupta sportivă, unde ceilalţi participanţi sunt numiţi
într-un timp socotit pus deoparte pentru Domnul sau o adversari – cum se compatibilizează acestea cu
altă situaţie de moment, dar în nici un caz o regulă a iubirea aproapelui şi lepădarea de sine?), uciderile
nestăpânirii. Concret, nu se face vinovată o soră cu un (afectarea trupurilor prin eforturi extreme şi dopaje),
bărbat necredincios, luând Cina Domnului, atunci când beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu
soţul nu-i oferă din toate punctele de vedere un timp acestea (chefurile ce însoţesc întrecerile sportive).
consacrat pentru Domnul, căci un act intim normal, nu
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce
este o necurăţie, numai dacă este predeterminat de
fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui
aspecte imorale vinovate care, în cazul acesta, sunt
o vinovăţie doar pentru cel nestăpânit. Mai bine un Dumnezeu” (Galateni 5:19-21). Dacă s-a ajuns să
act sexual, care estompează o ispită pentru cel firesc, avem păstori microbişti şi întreceri sportive între
decât o forţare a limitelor cu teama de necurăţie, căci adunări, este o dovadă vizibilă, la care nu mai avem
nu este nicio necurăţie o lucrare biologică, pentru cel nevoie de martori că avem de-a face cu aceste
ce-şi păstrează inima curată. păcate acceptate pe scară largă.
La acest subiect, trebuie să amintim şi necurăţiile Psihologii „clasici”, de acum, arată efectele
cauzate de pornografie, o ispită în primul rând negative ale culturii nudiste pentru familie în general şi
masculină, sau de filme, preponderent o înclinaţie pentru copii, în special: anxietate şi confuzie, regresie
feminină, sau mai grav de relaţile online, care aduc şi lipsă de pasiune pentru educaţie, schimbări în
o necurăţie bilaterală. De aceea, afirm interzicerea starea de spirit şi retragere în sine sau comportament
vizionării oricăror imagini provocatoare, care potrivit
sexual abuziv. Dar noile curente de gândire scot în
explicaţiei Domnului Isus sunt o ispită de comitere a
evidenţă alte concepte în care nudismul este numit
unui păcat grav (Matei 5:27-30). Trupul uman nu se
spurcă pe sine prin niciun aspect biologic, fără pofta naturism şi sub afirmaţia că omul se naşte nud, se
care întinează carnea, dar sufletul poate comite o scuză orice lipsă de pudoare, de inocenţă şi moralitate
necurăţie şi fără a putea fi reperată printr-un aspect şi în fond orice frâu împotriva păcatelor trupului, al
fizic. De aceea să luăm seama la sfatul apostolic, dat căror flagel a distrus familiile vremii noastre, dovadă
în contextul separării de lume, nu de trup: „Deci, fiindcă lipsa căsătoriilor legitime şi rata foarte mare de
avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim divorţuri. Cultura nudistă este în mediul evanghelic
de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne din Romania în faze premergătoare, dar avansează
ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” puternic. O fată dintr-o adunare şi-a mărturisit ruşinea
(2 Corinteni 7:1). – încă nu-şi pierduse de tot cugetul curat – atunci
când s-a întâlnit cu doi predicatori în acelaşi bazin
Iosif Anca
de ştrand. Oare ei mai aveau ceva ruşine, sau au
8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
se irită imediat când se fac referiri la îmbrăcăminte
socotind că aceasta este o „evanghelie textilă”. Le
recomandăm să caute în Biblie şi vor găsi peste 1000
de referinţe despre îmbrăcăminte, că oamenii s-au
îmbrăcat necorespunzător încă de la prima ispită.
Învăţătura apostolică este foarte clară, în mod deosebit
pentru femei, care sunt mult mai vulnerabile şi mai
expuse la aceste fenomene diabolice: „femeile să se
roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială;
nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare,
nici cu haine scumpe” (1 Timotei 2:9).
Credem că explicaţia şi dovada cea mai
puternică nu trebuie dată de texte ce vorbesc desluşit
fost cuceriţi de cultura nudistă? Ce să ne mai despre îmbrăcăminte sau jocuri ce trebuie lepădate de
mirăm de decolteurile surorilor din adunare copii când cresc mari. Jocurile şi lipsa cunoştiinţei de
şi de fustele scurte sau alte obiecte de acoperire a trupului sunt caracteristicile fundamentale,
îmbrăcăminte mulate, căci mulţi dintre tinerei ce-i separă pe copii de adulţi (1 Corinteni 11:13) ci, de
şi-au pierdut ruşinea de mult, prin expunerea explicaţia de fond: IUBIREA - pasiunea ce încălzeşte
trupurilor în „pieţele de obşte” (Proverbe 5:16) inima şi oferă tronul fiinţei umane unuia dintre cei doi
pe reţelele de socializare, dintre care se impune domni, ai luminii, sau ai întunericului: „Nu iubiţi lumea,
facebook, sau în tabere creştine, dacă este nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea,
normal să fie numite aşa, acolo unde băieţii dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în
„studiază” în voie trupurile fetelor, scuzându‑se lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia
situaţia că asemenea activităţi îi vor motiva să vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta
participe împreună la programele de „laudă şi ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în
închinare”, aduse ofrandă Domnului, pentru veac” (1 Ioan 2:15-17). Dacă acest citat nu se referă şi
a stârni mânia divină şi a grăbi procesul de la sport şi la cultura nudistă, care în fazele actuale arată
apostazie şi lepădare. Provocările pentru femei că nu s-a cucerit încă totul de pârjolul focului vremii
sunt de natură narcisistă, iar pentru bărbaţi, *dar focul arde, mistuind pe viitor şi ce a mai rămas
desfrâul activat şi de cealaltă faţă a nudismului: atunci nu ne rămâne decât să constatăm că s-a pierdut
pornografia, este o distrugere totală, aşa cum spiritul şi lumina înţelegerii sfintelor Scripturi, fază în
rezultă din confesiunile, ce încă se mai fac de care şansele de reabilitare sunt aproape inexistente.
cei a căror conştiinţă nu este încă arsă de tot Doamne ai milă de noi, căci suntem într-o
cu „fierul roşu” (1 Timotei 4:2). situaţie, din care numai îndurarea Ta, mai poate
Unii vor texte biblice explicite, pentru să ne trezească. Doamne, vei fi nevoit să aduci o
a fi scoşi de pe terenul de joc sau din tribune persecuţie peste noi sau război şi cataclisme? Sau
şi pentru a fi smulşi din faţa ecranului. istoria se apropie de sfârşit şi vei lăsa pe păcătoşi
Susţinătorii sportului se apără cu nevoia de să‑şi umple cupa fărădelegilor lor? Totuşi din dragoste
mişcare fizică, ceea ce nu-i scuteşte prin pentru adevăr vom continua să ne luptăm cu armele
ignoranţă de confundarea educaţiei fizice cu neprihănirii, purtate de mâini curate şi vă îndemnăm –
sportul competitiv. A alerga nu este totuna cu este o necesitate imperativă - aşa ca în epistola fratelui
un concurs şi a-ţi folosi muşchii nu necesită Domnului, Iacov, care a scris: „căutaţi să mântuiţi pe
să fie două echipe de fotbalişti. Toţi aceştia unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu
uită sau nu vor să ştie că Cel ce creat trupurile frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne”. O vom
noastre a poruncit efortul prin muncă pentru face cu încredere în Dumnezeu Tatăl, căruia ne rugăm
nevoile proprii sau în slujirea aproapelui, cu încredere şi adorare: „Aceluia, care poate să vă
încă din grădina Edenului şi apoi prin cele păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi
10 porunci. Paradoxul este că aceşti oameni fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
adesea fug de muncă, dar vor să practice singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus
sportul cu scop recreativ şi distractiv, ceea ce Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere
divulgă adevărata nevoie spirituală: iubirea şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.
pentru ceva, pentru cineva. Colegii lor de ispită Amin” (Iuda 1:24-25).
vor tot textual şi dacă se poate pe articole de
îmbrăcăminte şi să nu fie tributară vreunei Editorii
culturi, o garderobă evlaviosă. Mai mult, unii

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

S cris o area a X L - a
Crede-mă că-ţi împărtăşesc revolta cu care se vor întoarce acasă în mare măsură corupţi
mi‑ai scris, înfierând această lepră a veacului nostru, de viciile ce i-au cuprins. Şi nu este vorba numai
televiziunea şi internetul, lepră ce pe nesimţite s-a despre copii, deşi ei nu ar trebui învăţaţi aşa de
întins până în casele tuturor creştinilor, infectându- repede cu viciul, dar şi de bătrânii care nu s-ar
le din vârf până la temelie, mai abitir decât lepra de cuveni să mai păcătuiască...”.
care vorbeşte Vechiul Testament. Bietul Lactantius, dacă s-ar scula din mormânt
Uneori, în revolta înăbuşită a sufletului, în faţa să vadă că urmaşii creştinilor pe care i-a păstorit
acestei nebunii a veacului, mă ascund de ochii el, acum şaptesprezece veacuri, nu se mai duc să
celor din jur şi plâng pe săturate când văd de câtă ia parte la acele mizerii morale pe care el le infiera,
orbire dau dovadă în această privinţă cei ce conduc ci şi-au făcut din propriile lor cămine adevărate
Biserica lui Hristos şi al căror glas ar trebui să se haznale în care 24 de ore din 24 se varsă toate
audă în aceste vremuri cu o forţă similară tunetului. mizeriile veacurilor. Aşa ceva, frate, astăzi se
Îţi mai aminteşti de „CARITAS”? Spune-mi numeşte participare la cultură. Mi-ai scris că în
câte voci cu autoritate s-au auzit atunci avertizând această privinţă nimic nu s-a schimbat... Aici sunt
pe credincioşi să nu dea buzna spre a lua parte la obligat să mă opun şi să te contrazic spunând că
acea hoţie naţională, atenţionând că Dumnezeu ceva s-a schimbat şi încă ceva esenţial; s-a ivit
este împotriva câştigului nemuncit? posibilitatea ca după zeci de veacuri de încercări,
Ca să-mi crezi supărarea, înainte de orice, diavolul să obţină performanţe tehnice atât de
îţi transcriu aici textul care te interesează din eficiente încât să poată lua în câteva secunde
Lactantius, acel creştin al veacului al treilea, toată această mizerie duhnitoare din mlaştinile
care s-a ridicat cu vrednicia şi vehemenţa unui lumii; teatre, stadioane, circuri, teatre de război,
Cicero creştin împotriva spiritului veacului său: parlamente etc. şi să o deverseze în casele şi
„...Şi în piesele de teatru mă întreb dacă nu este cugetele celor care şi-au făcut din puritate un
o desfrânare plină de vicii. Căci şi în comedii se ideal. Culmea incredibilului este că aceştia, cinstiţi
vorbeşte despre destrăbălarea curtezanelor şi cu cum îi ştii, fiindcă sunt creştini, nu numai că nu se
cât sunt mai elocvenţi cei care au plăsmuit acele opun, ci îl invită politicos pe diavol în casele lor şi
destrăbălări, cu atât conving mai mult prin distincţia se străduiesc să fie la zi cu taxele lunare faţă de
cugetărilor, rămânând mai uşor în memoria celor acest Patron al întunericului. Iartă-mă, frate, dar
care ascultă versuri multe şi uşor ticluite. De în limbajul apocaliptic asta înseamnă taxă pentru
asemenea, povestirile tragice înfăţişează ochiului desfătare în braţele Marii Desfrânate. Dar despre
paricide, incestul regilor blestemaţi, prezentând asta mi se pare că ţi-am mai scris, însă nu asta
pe scenă fapte nelegiuite. Mişcările actorilor mă face să mă opresc aici, cât indignarea care
lipsite de o minimă pudoare, ce altceva învaţă, mă copleşeşte.
la ce îndeamnă dacă nu la desfrâu? Trupurile Felicitări pentru frumosul eseu pe care l-am
lor moleşite, încercând să redea înfăţişarea citit deunăzi în revista pe care mi-ai trimis-o, intitulat
şi mişcarea femeiască imită prin gesturi urâte atât de sugestiv „Desacralizarea comuniunii”.
femeile neruşinate. Ce să mai spun despre mimii Am fost, de asemeni, încântat de alegerea
care recomandă iniţierea în ale desfrâului, care motto‑ului: „Un răspuns bun este ca un sărut pe
împing la adulter prin ceea ce reprezintă, iar prin buze” (Proverbe 24:26) care, după cum mi-am dat
imagini îndeamnă la fapte rele. Ce vor face tinerii seama din conţinutul materialului publicat, te-a
şi tinerele, observând cum se produc fără ruşine motivat din plin la acele observaţii pline de adevăr
şi sunt privite cu plăcere de toţi. În felul acesta li şi fineţe duhovnicească. Deşi ai întors acel text
se arată ce pot face, li se deschid poftele, aţâţate sfânt pe toate părţile, nu i-ai epuizat totuşi toate
la culme de ceea ce văd; fiecare, conform sexului, înţelesurile din dedesubtul slovei, dar nu numai

10 se vede în acele imagini şi râzând este de acord; asta îmi dă curaj să duc reflecţia mai departe, ci
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15:30). De asemeni, un cuvânt potrivit: „Un cuvânt
spus la vreme potrivită este ca nişte mere într-un
coşuleţ de argint” (Proverbe 25:11).
Ar mai fi şi altele, dar în ce priveşte sărutul, ca
gest de relaţionare şi comunicare, recunosc că nu
ştiu unde îşi are începătura şi cine l-a învăţat pe
om să-l exprime şi să-i dea încărcătura emoţional-
afectivă pe care o are, deşi e o formă uşor stranie,
ca şi celelalte de altfel. În Biblie, acest gest patetic
este prezent încă de la primele pagini, cu conotaţii
greu de descifrat.
Aşa bunăoară, bătrânul Isaac pretinde ca
înainte de a-i da binecuvântarea fiului său, acesta
să-l sărute. (Geneza 27:26). Oare de ce această
pretenţie a patriarhului? Apoi acelaşi lacov, când
şi vorba înţeleaptă a lui Grigore cel Mare, care o întâlneşte mai târziu pe Rahela la fântână, o
spunea că Scriptura creşte odată cu cititorii săi. sărută, ca mai apoi să vorbească despre sine
Drept care, nu te sfii să adaugi gândurile mele (Geneza 29:11).
pe care le însemn aici pentru tine la eseul pe care De asemeni, Esau, duşmanul de moarte al
l-ai scris, pentru a-l desăvârşi, căci dacă a scrie lui lacov, atunci când îl întâlneşte pe acesta, cade
despre un adevăr aparţine celui ce scrie, adevărul pe grumazul lui şi-l sărută (Geneza 33:4). Sau
despre care scrie aparţine tuturor. M-am întrebat regele David ce îşi sărută fiul, pe Absalom, ucigaş
citind motto-ul din cartea Proverbele, ce ecou de frate, acest gest pecetluind de fapt împăcarea
putea avea o astfel de constatare la curtea regelui dintre tată şi fiu (2 Samuel 14:33). Exemplele ar
Roboam, presupunând că această carte a fost putea continua. Nu pot omite în această ordine
scrisă pentru el? Ce răspuns avea să dea tânărul de idei gestul, de asemeni semnificativ, al evreilor
Roboam şi cui, răspuns care să aibă onoarea unui de a-şi săruta idolii, fie aceştia chipuri cioplite, fie
sărut regal? Chiar dacă investigaţia noastră s-ar chiar astre cereşti (Osea 13:2; Iov 31:27). Mai
rezuma numai la cartea pe care tu o cercetezi menţionez faptul că Mântuitorul Hristos, construind
zilnic şi am descoperi că regele, în Israel, avea şi Parabola Fiului risipitor, nu uită să integreze în
funcţia de judecător, mai ales în pricinile care nu- structurile pildei şi sărutul ce a marcat întâlnirea
şi primeau dezlegare decât în sala imperială. Iată dintre fiul ce se întoarce acasă şi tatăl care-l
câteva texte de adeverire: aştepta (Luca 15). Ca o curiozitate şi nu numai,
• „Prin mine cârmuiesc dregătorii şi dau chiar Domnul Hristos aştepta să fie sărutat de cei
voievozii porunci drepte” (Proverbe 8:15); în casele cărora poposea (Luca 7:45). Acum se
• „Împăratul care şade pe scaunul de domnie impune o observaţie importantă şi anume că abia
al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui” după ce gestul acesta se consuma (am în vedere
(Proverbe 20:8); deocamdată exemplele din Biblie), oamenii se
• „Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar foloseau de cuvinte pentru a discuta lucruri de
cine ia mită o nimiceşte” (Proverbe 29:4); mai mică importanţă sau aproape banale, ca şi
• „Un împărat care judecă pe săraci după când ceea ce era esenţial să se spună şi să se
adevăr îşi va avea scaunul de domnie întărit pe înţeleagă s-a spus şi s-a înţeles de către ambele
vecie” (Proverbe 29:14); părţi prin sărut. Aşa şi era.
• „Nu se cade împăraţilor...să bea vin, nici După cum ştim, omul a fost creat de Dumnezeu,
voievozilor să umble după băuturi tari; ca nu fiinţă care să se relaţioneze cu semenul, în principal
cumva bând, să uite legea şi să calce drepturile în mod raţional, prin limbaj, acesta rămânând
tuturor celor nenorociţi” (Proverbe 31:4,5); totuşi esenţial. Se formează astfel o punte către
Aşadar, un răspuns bun la judecata regelui celălalt, căci spre exemplu, atunci când vorbesc,
era echivalent, pentru petent, cu un sărut. Acesta eu înaintez spre cel ce mă ascultă, mă comunic
e consacrat în Cartea Sfântă ca un gest suprem pe mine însumi prin sunete convenţionale, lui
de referinţă, când este vorba de un răspuns bun, revenindu-i sarcina să mă asimileze oarecum,
din partea demnitarului şi nu numai. Dar chiar atât căutând înţelesul cuvintelor mele. Ba mai mult, cel
de important este gestul sărutului, gest de altfel ce ascultă este nevoit chiar să-şi ia un uşor interval
atât de obişnuit în relaţiile dintre oameni? Dacă de timp pentru reflecţie, pentru a putea asimila
lucrurile stau astfel, se impune o investigaţie corect înţelesul cuvintelor mele. Această experienţă
delicată în psihologia acestui gest de relaţionare, ne este atât de comună, încât e prezentă şi atunci
nelipsit în actul comunicării între fiinţele umane. când citim şi ne rezervăm timp pentru a înţelege
Evident că mai sunt şi alte gesturi, cum ar fi un mai bine cuvintele lui Dumnezeu din Sfintele Cărţi.
anume mod de a privi o persoană: „O privire Cu toate acestea, limbajul articulat, aşadar, este o
prietenoasă înveseleşte inima...” (Proverbe (continuare în pagina următoare)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

minune şi nu pot să nu-ţi transcriu aici uimirea unui moarte, Esau şi lacov, pe malurile pârâului laboc
psalmist anonim faţă de darul vorbirii, aşa cum şi-o sau cea dintre fiul rebel şi tatăl care-l aştepta şi
exprima el într-un text descoperit în una din grotele care sărutându-şi fiul a socotit o pângărire să mai
de la Marea Moartă: „Tu eşti Cel ce ai hotărât adauge cuvânt. În tăcerea sărutului, cuvântul ar fi
vorbele în ordinea cuvenită şi le-ai insuflat buzelor fost ca o jenă.
chip de a se face înţelese să scoată la iveală taine Revin la textul: „Un răspuns bun este ca un
şi rostiri cumpătate şi ai dat omului puterea de a se sărut pe buze” (Proverbe 24:26) pe care tu l-ai
face înţeles”. folosit ca pretext la articolul publicat şi mă întreb:
Şi eu sunt uimit precum acest cântăreţ anonim, De ce înţeleptul Solomon a comparat adevăratul
faţă de darul vorbirii, numai că sărutul, în schimb, răspuns bun cu un sărut pe buze?
mi se pare că este un gest care, într-un mod Judecând lucrurile la suprafaţă, aş putea
total diferit faţă de limbajul curent, deşi defineşte înţelege că un răspuns bun este acel răspuns
aceleaşi sentimente, o face totuşi oarecum aparte care cuprinde soluţia căutată pentru o problemă.
şi cu o intensitate diferită. Spun oarecum aparte, Aşa este, numai că o soluţie poate fi dată adesea
deoarece dacă limbajul se adresează raţiunii spre şi de un nebun pentru a arăta ce ştie, după vorba
interpretare, sărutul scurtcircuitează acest traseu, înţeleptului: „Nebunului nu-i este de învăţătură, ci
adesea anevoios, ocoleşte raţiunea, mergând vrea să arate ce ştie el” (Proverbe 18:2).
drept în miezul de foc al fiinţei, la inimă. Cuvintele Mie mi se pare că adevăratul răspuns bun
mă comunică doar, pe când sărutul mă dăruieşte. este ca un sărut pe buze, deoarece dintre toate
Imaginează-ţi că eşti îngerul Bisericii din gesturile de relaţionare şi comunicare, sărutul îmi
Smirna, căreia Mântuitorul nu i-a reproşat place să cred că este singurul în care omul se
nimic negativ, ci dimpotrivă. Ce ai prefera tu, ca poate cuprinde pe sine şi dărui în întregime şi de
persoană, să-ţi trimită Hristos o epistolă de laudă aceea poate fi cel mai puţin suspectat de falsificare.
sau să te sărute? Ştiu ce ai prefera mai întâi, Scriptura atrage atenţia că vrăjmăşia înveninată
lăsând în plan secund posibilitatea unei epistole, poate otrăvi chiar şi acest gest: sărutările unui
căci cuvântul rostit de limbă, acest interpret al vrăjmaş sunt mincinoase” (Proverbe 27:6)
sufletului, oricât de nobil ar fi, îşi duce înţelesurile De aceea vina sporeşte, cred, atunci când un
adesea incomode, reci, raţionale, colţuroase, către om îşi minte aproapele folosindu-se de un sărut.
minte pentru prelucrare, cum îţi spuneam, pe când Căci dacă pe un om, fie că-l ucizi cu o sabie de
sărutul duce întreaga simţire a fiinţei într-un fluid aur, fie că-l ucizi cu un pumnal din piatră, crima
cald spre celălalt. Oare aş putea numi sărutul ca este crimă, nu acelaşi lucru este când e vorba de
fiind cuvântul încălzit la para de foc a inimii? lucrarea minciunii prin cuvânt sau prin sărut. Dacă
Ce semnificaţie au aceste cuvinte: „Cum minciuna poate fi mai uşor identificată prin cuvânt,
răspunde în apă faţa la faţă aşa răspunde inima minciuna prin sărut este minciuna ce poate fi
omului inimii omului?” (Proverbe 27:19). Înţelegi cel mai greu dată în vileag. Când te gândeşti că
acum de ce chiar Domnul Hristos se simţea la aceasta se mai adaugă şi nobleţea gestului
incomodat de neglijenţa unora care-L invitau la pângărit... Aşadar, ea se ascunde într-un sărut şi
masă, de a include sărutul în politeţea cu care atâta forţă dobândeşte astfel încât spulberă toate
era primit? Tot la vechii evrei era obiceiul ca după bănuielile care s-ar putea ivi şi alungă orice fel de
ungerea regelui spre domnie, cel ce l-a uns să temere din celălalt, transformându-l într-o victimă
facă gestul suprem al cinstirii, adică să-l sărute sigură şi total dezarmată.
(1 Samuel 10:1). De aceea este perfect justificată Spre exemplu, ia în considerare rivalităţile
traducerea pe care unele ediţii vechi ale Bibliei o dintre cei doi generali din armata lui David, loab
fac versetului 12 din psalmul 2: „Sărutaţi pe Fiul ca şi Amasa, în care cel din urmă este ucis. Pentru a
să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, spulbera orice bănuieli loab, îşi ascunde intenţiile
căci mânia Lui este gata să se aprindă”. Altfel criminale faţă de rivalul său într-un sărut care îl
spus: împăcaţi-vă cu Fiul, cinstiţi pe Fiul, dăruiţi- putea face cel mai puţin suspect de intenţii rele:
vă Fiului...printr-un sărut, sugerează metaforic „loab a zis lui Amasa: «Eşti sănătos frate?» Şi cu
textul. De altfel, ai observat şi tu că atunci când mâna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l
pe neaşteptate un conflict se stinge şi cei implicaţi sărute. Amasa n-a luat seama la sabia care era în
ajung să se sărute, nici unul nu mai cere explicaţii mâna lui loab; şi loab l-a lovit cu ea în pântece şi
şi nici scuze celuilalt, fiindcă explicaţiile şi scuzele i-a vărsat măruntaiele pe pământ fără să-i mai dea
sunt de prisos. Totul s-a dezlegat undeva în a doua lovitură” (2 Samuel 20:9,10). Te rog să fii
adânc... Oricât de complicată şi de nedezlegat atent la observaţia extrem de fină şi semnificativă
ar părea o situaţie, ea se simplifică şi limpezeşte din text, pentru subiectul nostru: „Amasa n-a luat
într‑un mod miraculos într-un sărut, gest în care seama la sabia care era în mâna lui loab...”. Atunci
inima pulsează în largul ei. Merită să studiezi când oamenii se sărută, săbiile nu se văd, căci nu
12 cu atenţie întâlnirea dintre cei doi vrăjmaşi de se pot săruta având asupra lor acest oţel al morţii.
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cel puţin aşa a crezut Amasa... Aminteşte-ţi de de pustiire a ei, până la a deveni un deşert mort,
mirarea Mântuitorului Hristos, care, după ce luda frământat doar de furtunile patimilor şi bântuit de
i-a dat sărutul trădării, l-a întrebat cu blândeţe; urletul instinctelor ce-şi cer împlinirea cu orice preţ.
„Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?” (Luca Omul este astfel despuiat de semnificaţia pe care
22:48). Iuda a socotit, precum loab odinioară, că‑şi i-o dă bogăţia sufletească, singura la care este
poate ascunde intenţiile criminale cel mai bine chemat să şi-o sporească până în ultimul ceas,
sărutându-şi învăţătorul. Pe de altă parte, mirarea singura capabilă să-L exprime pe Cel ce este
Domnului sugera şi faptul că Iuda săvârşea un nevăzut faţă de aproapele său. Este un adevărat
dublu păcat: îl vindea pe Fiul Omului şi pângărea spectacol macabru această ofensivă mascată şi
sfinţenia sărutului. subversivă pentru desacralizarea acestei Fiinţe.
Cum te ştiu un zelos cercetător al literaturii Ni se sugerează în diverse moduri că El nu este
patristice, aminteşte-ţi de acel obicei al primilor mai mult decât un ansamblu misterios de forţe
creştini de a cuprinde sărutul în cadrul sacru chimice şi fizice, sub determinarea oarbă a unor
al liturghiei, adică la urmă, după terminarea tendinţe pe cât de puternice, pe atât de neînţelese
serviciului divin, membrii comunităţilor îşi dădeau şi nesupuse voinţei, un punct insignifiant aşezat pe
sărutul păcii. Acei primi creştini aveau conştiinţa o planetă ce se pierde în mii de alte lumi stelare...
accentuată privind valoarea sărutului din moment Deci Dumnezeu nu există, iar credinţa în El nu
ce el a fost introdus ca parte în cult precum Cina este altceva decât un simptom al psihopatologiei
Domnului, botezul, ungerea cu undelemn sau umane, care trebuie vindecat. La urma urmei,
altele. Da, pentru că au înţeles că nobleţea fiinţei această ofensivă nu este altceva decât o invitaţie
umane, dragostea, afecţiunea, sentimentele voalată la trăirea cu voluptate şi disperare a...
adânci de prietenie şi dragoste, dorinţa de pace, clipei ce i s-a dat. Sub povara ideii că este o
de comuniune sunt deplin dăruite şi exprimate fiinţă unică şi irepetabilă, care în chip neînţeles
prin sărut. Merită să te gândeşti la asta, căci este a dobândit o existenţă scurtă şi excepţională
un subiect cu profunde înţelesuri. într-un univers nemărginit, individul a dobândit
Cum suna în urechile tânărului rege Roboam un acut sentiment al micimii lui, al lipsei de sens
sfatul dat de Solomon, tatăl? Semnificaţia se personale, circumscriindu-se iremediabil unui
pare că era aceasta: Să nu pui în răspunsul bun spaţiu al deznădejdii. De aceea, să nu te miri că
pe care-l vei da celor pe care-i vei judeca nici un se simte atât de uşor atras spre întuneric, spre
interes, decât inima ta bună, în aceeaşi măsură în mlaştinile şi smârcurile păcatului.
care o pui într-un sărut pe buze. Cu alte cuvinte, Oare nu este normal ca în această ambianţă
fii întreg în ceea ce spui şi în ceea ce faci, precum a nonsensului, valorile morale împrumutate din
într-un sărut, căci adevărata domnie se clădeşte Divinitate, valori care trebuie să umple o relaţie,
nu pe ceea ce monarhul se străduieşte să pară, nu mai au nici o raţiune în ele însele şi prin urmare
ci pe ceea ce este: „Bunătatea şi credincioşia nici aproapele? Şi totuşi relaţiile există, politeţea de
păzesc pe împărat şi el îşi întăreşte scaunul de asemenea, zeci şi mii de manuale care recomandă
domnie prin bunătate” (Proverbe 20:28). bunele maniere sunt puse sub ochii publicului...
Ca o curiozitate îţi scriu atrăgându-ţi atenţia Numai că din moment ce nu există Dumnezeu,
că în cartea Proverbele lui Solomon vei găsi o nici aproapele nu mai are semnificaţie, doar cel
mulţime de gesturi de comunicare şi relaţionare mult conjuncturală. Relaţia cu el este pur teatrală,
a căror importanţă şi nobleţe este confirmată de golită de sens, circumstanţială, mincinoasă,
Duhul Sfânt chiar şi prin simpla lor menţionare: fiecare nefiind altceva decât actori mascaţi pe
■ „înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta scena temporară a vieţii, moartea nefiind mai mult
dacă o vei îmbrăţişa” (Proverbe 4:8); decât coborârea cortinei. Dacă situaţia stă astfel,
■ „Seninătatea (zâmbetul) feţei împăratului atunci mi se pare logic ca omul să fie un farsor, un
este viaţă şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de impostor şi nimic mai mult... De altfel, mi se par
primăvară” (Proverbe 16:15); emblematice pentru miliarde de oameni ultimele
■ „ Când se ceartă un înţelept cu un nebun să cuvinte rostite pe patul de moarte de medicul
se tot supere şi să tot râdă căci pace nu se face” şi scriitorul francez Francois Rabelais: „Lăsaţi
(Proverbe 29:9); cortina jos! Farsa s-a terminat”. Prin urmare,
■ „Binecuvântarea aproapelui (salutul) totul este socotit o simplă farsă şi nimic mai mult:
cu glas tare dis de dimineaţă este privită ca un Dumnezeu, religia, viaţa, semenul de lângă mine,
blestem” (Proverbe 27:14); valorile morale, politeţea etc. etc...”.
Aşadar, râsul, îmbrăţişările, zâmbetul, salutul Bine spus, frate, foarte bine spus! Dar ce este
sunt atitudini de relaţie cu semenii sau în viaţa de făcut pentru credinciosul autentic într-o situaţie
intimă şi de familie, desmierdările care nu sunt ca aceasta? Căci mi se pare că omul supus la
altceva decât o sumă de gesturi pline de tandreţe, o dublă constrângere, pe de-o parte presiunea
lipsite de cuvinte (Proverbe 31:3,30). opiniei publice de a practica o politeţe ieftină şi
Fără să te flatez, am remarcat cu plăcere mincinoasă, iar pe de altă parte chemarea lăuntrică
observaţiile tale că... „trăim într-un veac care tinde
spre o drastică simplificare a făpturii, o tendinţă (continuare în pagina 19)
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi
întipărirea Fiinţei Lui...” (Evrei 1:3)

Îns t răi n ar ea
Înstrăinarea e înscrisă în gena omenirii. E metamorfozat în războinic, zeci de ani a alergat
destinată tuturor ce se nasc pe pământ. Nu avem neînfrânt pentru împlinirea viziunii unei împărăţii a
de ales. Migrarea ne-a fost hărăzită de când a zis lui Dumnezeu şi a poporului Său. Vocaţia nu poate
Dumnezeu: „creşteţi şi umpleţi pământul”. Suntem fi ocolită dacă ai pasiune! E ca şi chemarea spre
sortiţi să căutăm locuri mai bune, să uităm de moarte, de neocolit! Şi preţul a fost înstrăinarea:
acasă, să ne adaptăm, să ne fie dor mereu. dintr-o ţară în alta, de la o pustie spre cealaltă,
Generaţie după generaţie migrează către ţara legând război după război. Din când în când
numită: Altundeva. Şi astăzi mai mult ca niciodată, se oprea şi scria câte un psalm gândindu-se la
curenţii migrării poartă neamuri şi limbi peste tot însoritul Betleem. La moartea lui, Dumnezeu l-a
cu repeziciune de vârtej, imprevizibil, ca într-un numit „războinic”. Nici nu a prea avut de ales.
ringhişpil. Moise şi-a pecetluit dorul în numele Viaţa însăşi te transformă într-un războinic. Toţi
fiului său Gherşom (Sunt străin aici), zicând: „sunt luptăm pentru visele şi valorile noastre, într-un fel
străin într-o ţară straină”. A înţeles că viaţa nu sau altul. La moartea lui, departe de Betleem, face
poate fi altfel decât o călătorie, mereu purtată de o ultimă rugăciune: „Înaintea Ta noi suntem nişte
un vis, de credinţă, de speranţe de nestăvilit în străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri” (1 Cronici
orice inimă care bate. Tocmai de aceea nu a uitat 29:15). Dar a meritat. A păstorit mai mult decât
să stipuleze în legea care îi poartă numele: „Să nu turma de poveste din Betleem. A păstorit turma
asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi lui Dumnezeu, a zidit o împărăţie trainică, a trăit
voi aţi fost străini în ţara Egiptului” (Exodul 23:9). şi a murit cu un scop! A dobândit un nume! A
Cum să nu ştii ce simte străinul? Este vreun om realizat!...şi omul nu se poate eschiva impulsului
să nu fi cunoscut dorul? Este experienţa noastră de a realiza! Cu niciun chip.
a tuturor, e limbajul pe care îl înţelegem cu toţii. Fiul lui Dumnezeu S-a hotărât să renunţe
De aceea, trebuie să fim miloşi cu străinii, că la splendoarea şi frumuseţea de a fi acasă, cu
astfel suntem miloşi cu noi. Cine ştie pe unde vom Tatăl. A zis: „Da” planului de mântuire şi asta
ajunge mâine? cerea neîndoios întrupare. Iar preţul întrupării
David, băiatul cu păr bălai, cu ochii plini a fost uriaş: ÎNSTRĂINAREA! Isus a îmbrăcat
de visare, păştea oile bucălate, ca în poveşti, ale umanitatea noastră bătrână în mod deplin, cu
familiei sale. Primăverile erau colorate şi viaţa era toate durerile ei, cu înstrăinare cu tot. Trebuia
cât se poate de dulce şi se gândea că mereu va să simtă ce simţim toţi şi să ne răscumpere din
fi tot aşa. Până la urmă, Betleemul era paradisul pribegie! Mântuirea e deplină! Condiţia umană
lui: să mai fie oare şi altceva dincolo de satul lui? trebuie asumată, înţeleasă şi răscumpărată cu
Însă nu a fost aşa. Orice bărbat cutezător este toate abisurile ei! Şi Hristosul a realizat-o din plin!
prins de valurile realizării. Viaţa este o călătorie, Ne-a mântuit! Tare străin trebuie să se fi simţit pe
nu o poveste. Nu ai cum să o eviţi dacă trăieşti această planetă ostilă. A gustat din plin paharul
autentic. Resemnarea e pentru laşi, nostalgici respingerii. Nu a fost înţeles de o lume atâta de
sau fricoşi, nu pentru omul cu inima de războinic. străină. Cum altfel să rezişti într-o lume atât de
Sunt atâtea provocări în viaţă, pe care nu le poţi ostilă? Înstrăinarea ne-a fost purtată şi ispăşită.
refuza. Păstoraşul a acceptat provocarea, s-a A fost pironită pe cruce atunci când a întrebat în

14 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
muncă, se închid fabrici, companiile multinaţionale
se mută în Asia. Preţurile cresc, salariile nu prea. Şi
vârtejurile demografice au zdruncinat o generaţie
întreagă aproape. Tineri români dezertează din
universul zidit cu trudă de părinţii lor şi iau calea
lumii: Europa, America şi unde n-or mai fi ai noştri.
Şi migraţiile nu se mai ostoiesc: „Se câştigă bine
în Anglia; se pare că în Germania criza nu e aşa
acută, sau în Austria copiii ne vor fi în siguranţă!”
Cei care au încercat visul spaniol, se văd izgoniţi
după căderea economică către un alt vis, german
sau englezesc, cu speranţa să fie mai durabil.
Sau poate cel american, că dincolo de ocean se
numele humei: „Tată pentru ce Te-ai înstrăinat zice că imperiul nu se va clătina niciodată. Altă
de noi?” Şi petiţia a primit răspuns. Preţul a fost cultură, altă limbă, alte şcoli, ce mai contează.
plătit. Nu mai suntem nici străini, nici oaspeţi, ci Suntem sortiţi înstrăinării, călătorim mereu fără să
cetăţeni ai casei lui Dumnezeu (Efeseni 2:19). ne uităm în urmă ca să ne doboare dorurile? Şi în
Pribegia de atunci are sens. Suntem pe drum spre fiecare generaţie, Moromete îşi jăleşte paradisul
casă! În cea din urmă zi a istoriei, îşi va aminti de pustiit şi înstrăinarea fiilor duşi departe. „Bată-le
amărăciunea celor treizeci şi trei de ani ca străin norocul cele ţări străine”.
şi ne va aminti nouă, străinilor care am uitat să Pe oriunde ajungem, alte valori, altă
fim buni cu aproapele: „Am fost străin şi nu m-aţi gândire. Ţi se spune mereu că nu ai fost educat...
primit” (Matei 25:43). că părinţii tăi de la ţară te-au învaţat cât au ştiut,
Pe plaiurile mioritice, se credea că soarta că ştiinţa a descoperit nu ştiu ce vrajă ce ne va
va fi mai dulce. Noi nu suntem din material schimba viitorul, că lucrurile trebuie reinterpretate,
colonialist. Nu ne place cotropirea. Am vrut doar că în limba greacă zice altfel la Scripturi, că
să ne lase turcii şi ruşii în pace, să ne cântăm drepturi şi egalitate... Şi criza economică e doar
doinele. Şi să nu ne strămutam, că ne doare o glumă pe lângă cea de identitate! Cine sunt?
dorul. Aşa că am sperat că tornadele migrării să Ce mai cred? Există o listă a valorilor absolute
ocolească Carpaţii. De altfel, specialiştii ne-au şi care să dureze mai mult de 10 ani? Oare cum vor
lăudat: „Sunteţi singura civilizaţie rurală rămasă în creşte copiii mei? Ce limbă vor vorbi? Oare nu mai
Europa”. Nici asta nu ne-a ajutat. Satul, paradisul bine era acasă? Dar nostalgia nu are tonus, nu e
la care au lucrat bunicii noştri, a început să suficientă în viaţă! Există atâtea alte necunoscute
izgonească fiii. Visele tinerilor nu încăpeau într- în ecuaţia supravieţuirii pe Terra.
un paradis minuscul. S-au îmbarcat în trenuri şi Pavel ne linişteşte inimile năvalnice, ne
autobuze pentru Canaanul urban. „La oraş e bine, răspunde la întrebări aprinse. În stilul lui şcolat,
sunt fabrici, se dau locuinţe, se construiesc blocuri. profund, studiosul apostol ne pune o întrebare:
Dacă muncim, vom zidi un viitor copiilor noştri şi Ce înseamnă acasă? Şi unde este asta? În
nu vor îndura ce am îndurat noi. Vom putea trăi 2  Corinteni 5 ni se spune că acasă poate fi „în
împreună, fericiţi, în noua formulă, de asfalt, a trup” sau „la Domnul”. Nu există un singur acasă.
raiului. Înstrăinarea doare, iar dorul ne macină, Şi când suntem „acasă în trup”, de fapt pribegim,
însă merită plătit preţul”. Şi satele ne-au rămas departe de Domnul, departe de adevăratul
în paragină, aproape pustii, cu câte un bunic „acasă”. Unde este acasă? Nu ştim. Generaţia
încăpăţânat şi nostalgic uitat în casa părintească. noastră are dificultăţi la această întrebare. Dar nici
Dar raiul părinţilor noştri cu crez urban nu nu contează! Oriunde ar fi acasă, e tot departe. Şi
a durat mai mult decât cel dintâi. Dacă raiul lui pribegim, ca toţi părinţii noştri. Şi din când în când
Adam a supravieţuit doar o generaţie, oare de ne gândim acasă, nu poate fi chiar aşa departe.
ce speram ca al nostru să fie mai longeviv? De Se aud pregătiri de dincolo. Şi când vom ajunge
această parte a veşniciei nu dăinuiesc paradisuri. în sfârşit acasă, înstrăinarea va fi doar o „poveste”
Astăzi se goleşte oraşul, realitate neprevăzută nici pentru curiozităţile îngerilor.
de cei mai sumbri profeţi. Nu mai avem locuri de
Emanuel Fedur
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

De făimar ea
me mo r i ei
Pentru ca să evite formarea imaginii de „martiri“ respectiv, Voronaev, nu doar se lepăda de creştinism,
în jurul celor condamnaţi, ideologi sovietici, rescriau ci îşi şi asuma rolul constructorului socialismului... Este
biografiile lor postmortem, adăugând multe lucruri de remarcat că această poveste cu „lepădarea“ lui
josnice şi neadevărate, pentru ca nici generaţiile viitoare Voronaev, a apărut în toiul unei alte campanii religioase.
să nu afle adevărul. Un astfel de monument negru au Preşedintele ţării, Nikita Sergheevici Hruşciov, a făcut
pregătit autorităţile sovietice şi pentru Voronaev. Spre o declaraţie publică în care spunea că cel din urmă
dezamăgirea lor, acea sectă, considerată cea mai credincios va fi arătat în curând la televizor, iar Biblia
periculoasă, nu putea fi nici împuşcată, nici omorâtă va putea fi văzută doar în muzee de istorie. Curând
cu foamea, nici terminată în puşcării sau lagăre. După acest lider al comuniştilor va fi făcut de ruşine, iar
douăzeci de ani de prigoană, penticostalii continuau Biblia poate fi văzută aproape în fiecare casă; templul
să slujească Domnului cu multă râvnă şi să se adune socialismului, cel măreţ şi grandios s-a prăbuşit, iar
pentru a-I slăvi Numele. Clevetitorii atei au hotărât să numărul credincioşilor este în creştere şi azi. Slavă
dovedească încă o dată membrilor simpli ai sectei că Domnului! Acum devine clară cauza celui de-al doilea
liderii lor îi înşală pe fraţi şi surori şi de aceea nu e arest a lui Voronaev din anul 1936: Ideologii sovietici
nevoie să credem în Dumnezeu, deoarece cei mai sus nu doreau să-l lase pe Voronaev să plece în America şi
puşi din frăţietate s-au dezis demult de convingerile lor. să înceapă să povestească despre experienţele lui cu
Ca să atingă acest scop, a fost inventat un mit despre securitatea, ci aveau nevoie de acel Voronaev, despre
lepădarea de credinţă a lui Voronaev. În speranţa că care puteau ei inventa poveşti. Şansele la libertate în
acest lucru va influenţa pe credincioşi să se lepede de acel moment erau reduse la zero.
Cristos şi să devină atei. „Biografii“ atei ai lui Voronaev, descriind
În 8 Aprilie 1961 în ziarul de Odessa „Znamia „lepădarea“ lui, au omis faptul că Ivan Efimovici a fost
Comunisma“ (Stindardul comunismului – n.tr.), a apărut în libertate o scurtă perioadă de timp, în anul 1936.
un articol intitulat „Lepădarea lui Voronaev“. Acest Mulţi fraţi care s-au întâlnit cu el în acea perioadă,
material se găseşte şi în cartea lui F.I. Fedorenko, puteau mărturisi despre el ca despre un om foarte
„Sectele, credinţa şi faptele lor“. În acest articol putem credincios. Cu toate acestea unul din „biografi” scria
citi următoarele: „Am hotărât să las slujirea religioasă, cu aplomb: „Voronaev a rupt cu penticostalismul în
să renunţ la orice propagandă religioasă, să părăsesc 1930, s-a lepădat de religie şi s-a aliniat construirii noii
poziţia de predicator evanghelic, precum şi cea de vieţi“. Fiul lui Voronaev, Piotr, care a reuşit să-l viziteze
prezbiter şi să încep să muncesc fizic, ajutând clasa în lagărul de pe râul Vâcegda, în 1931, a putut vedea
muncitoare la construcţia socialismului. Regret că m-am acea „aliniere“. El a fost martor la lacrimile tatălui, a
trezit aşa de târziu, dar o zicală veche spune: „Mai bine văzut faţa lui obosită şi slăbită; Noul Testament pe
mai târziu decât niciodată“. Mă simt vinovat că nu am care îl citea înainte de rugăciune, a îngenuncheat
luat această decizie mai devreme (I.E. Voronaev)”. împreună cu el, în timp ce tata se ruga: „O Doamne,
În cartea unui alt cunoscător al sectanţilor, A.V. O Doamne, cât a mai rămas...“. În toate acestea, Piotr
Belov, „Sectele şi sectanţii“, lepădarea lui Voronaev nu a putut să vadă niciun semn al lepădării tatălui său.
sună puţin altfel: „Acum am hotărât să las slujirea Ekaterina Voronaeva, care, după multe cereri trimise la
religioasă, să renunţ la statutul de slujitor al cultului diferite adrese ale birourilor administraţiei URSS, a fost
şi la cea de predicator pentru totdeauna. Îmi dedic transferată din Karaganda, în lagărul unde se afla soţul
viaţa muncii fizice, ca să mă pot alătura celor care cu ei. Acest lucru s-a întâmplat în 1935. Apoi, în 1936 cei
multă trudă şi efort construiesc templul socialismului doi soţi au locuit împreună în Kaluga. În tot acest timp,
cel măreţ, grandios şi nemaiîntâlnit. Sunt gata să car Ekaterina Afanasievna nu a putut vedea lepădarea de
nisip şi pietre sau să amestec lutul, participând la credinţă a lui Voronaev. Probabil că „biografii“ ateişti nici
această construcţie, încercând să recuperez ceea ce nu-şi puteau închipui că Voronaev poate să rămână în
am pierdut. Vreau să fiu un cetăţean mai folositor şi legătură cu fraţii săi de credinţă şi familia sa, altfel s-ar

16
exemplar prin viaţa şi comportamentul meu“. În textul fi gândit să mute data „lepădării“ acestuia mai târziu.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
absenţele nemotivate, sunt pedepsite cu puşcărie sau
exil. Statul este singurul proprietar al industriei existente,
muncitorii nu au dreptul la protest împotriva salariilor
mici, a duratei programului de muncă sau mărirea
normelor de realizat. Grevele sau organizarea grevelor
se pedepsea cu închisoare sau moarte. Rusia Sovietică,
sub conducerea Partidului Comunist, este o maşinărie
de stat totalitară. Durabilitatea acestei dictaturi pe o aşa
lungă perioadă de timp, precum şi menţinerea puterii ei
se datorează slujbei politice secrete şi a unui sistem vast
de agenţi secreţi ai Ministerului de Interne şi KGB.
Puterea Ministerului de Interne şi cea a KGB-ului asupra
cetăţenilor Rusiei este nelimitată. Ceea ce îi face pe
oameni nişte sclavi ascultători ai Partidului Comunist.
Serviciile secrete au dreptul să aresteze şi să exileze
Constatăm din nou adevărul spuselor lui Cristos: „Căci orice persoană, fără să facă o declaraţie oficială în presă.
nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic Acestea împlinesc atât funcţia de procuror, cât şi cea de
tăinuit, care nu va ieşi la lumină“ (Marcu 4:22). judecător şi executor. Un cetăţean al Uniunii Sovietice
În locul Adevăratului Templu plin de lumină, poate fi trimis în închisoare fără să i se aducă nici o
comuniştii au hotărât să construiască templul lor plin de acuzaţie. Familia lui poate să nu afle niciodată ce i s-a
întuneric, proclamând în faţa întregii lumi că aceasta întâmplat şi de ce. Este posibil ca oamenii să fie ţinuţi în
este ceea ce au nevoie oamenii. Pavel Voronaev, care închisoare ani la rând, să îndure torturi şi maltratare
s-a format din punct de vedere spiritual în vest, avea o fizică, fără nici o bază legală pentru aceste atrocităţi.
părere obiectivă despre viaţa în acest templu al Securitatea are dreptul să invadeze casele oamenilor la
socialismului: „Statul rus este cunoscut sub numele de bunul ei plac şi să o percheziţioneze, întorcând totul pe
Uniunea Sovietică, cuvântul „soviet“ înseamnă în limba dos. Securiştii pot deschide corespondenţa personală şi
rusă consfătuire, dictatura comunistă afirmă că Rusia dacă consideră, pot confisca orice scrisoare. Toate
este un stat democratic şi constituţia ei este cea mai convorbirile telefonice sunt ascultate. În Rusia există
democratică din lume. Dacă cineva nu este de acord cu doar şcoli de stat. Şcolile particulare sunt interzise. Doar
acest fapt, va fi aruncat în puşcărie. Oamenii care trăiesc cei mai credincioşi adepţi ai Partidului Comunist sunt
în Uniunea Sovietică sunt, de fapt, nişte deţinuţi ai lăsaţi să predea. Copiii sunt învăţaţi că nici o altă instituţie
propriului lor guvern. Cetăţenii Rusiei au pierdut libertatea nu este demnă de loialitate, în afara Partidului Comunist.
personală şi independenţa. Nimeni nu are libertatea să Copiii, de asemenea, sunt învăţaţi că nu trebuie să ţină
părăsească ţara pentru a pleca în străinătate. Dacă cont de ceea ce este corect sau incorect, adevărat sau
cineva încearcă să fugă din Rusia şi este prins, va fi fals, moral sau imoral, atunci când este vorba de
condamnat ca spion. Pentru ca să pleci din oraşul tău aplicarea liniei guvernului comunist. Cei care au o
natal, să călătoreşti în limita graniţelor ţării, să-ţi schimbi atitudine critică faţă de partid sau guvern, sunt demni de
locuinţa sau locul de muncă, ai nevoie de o permisiune ură, chiar şi în cazul părinţilor, rudeniilor sau prietenilor.
specială. Ţăranii ruşi sunt forţaţi să lucreze în gospodăriile Copiii sunt obligaţi să-şi spioneze părinţii şi să informeze
colective de stat, numite „colhoz“, aceştia fiind legaţi de şcoala despre orice expresie care poate să însemne
pământ ca odinioară iobagii, neavând posibilitatea să dezacordul lor faţă de politica comunistă. Câteodată o
părăsească „colhozul“ de care aparţin, fără o permisiune glumă nevinovată, înţeleasă greşit de către copil, putea
specială. Tot pământul aparţine statului, cea mai mare duce la arestul şi condamnarea părinţilor. Securiştii
parte a profitului din munca ţăranilor merge la taxa de posedă un aparat enorm de urmărire în ţară şi în afara
impozit pentru folosirea maşinilor agricole, plata graniţelor ei. Autorităţile obligă pe oameni să-şi spioneze
creditelor, cumpărarea seminţelor, plata salariilor şi a vecinii şi prietenii. Nedeclararea expresiilor sau acţiunilor
primelor pentru administratorii statului. Ceea ce rămâne anti-sovietice era considerată complicitate. Pentru
este împărţit între membrii colhozului, în funcţie de refuzul de a fi informator, despre familie, persoana este
volumul de muncă depus. Însă, membrii colhozului pedepsită în acelaşi fel ca pentru trădare. A fi informator
aveau dreptul la o bucată de pământ pentru scopurile era considerat a fi un lucru onorabil şi exemplu bun de
personale, având posibilitatea să-şi valorifi ce produsele. urmat. Oamenii trăiau cu impresia că toţi pereţii au
În orice moment aceste privilegii puteau fi retrase. Dacă urechi. Nu puteai să ai încredere nici în rude, nici în
un membru al colhozului are surplus la un anumit produs, prieteni. Cea mai mică critică la adresa regimului
îi este îngăduit să-şi comercializeze produsul la cea mai comunist era pedepsită cu exilul. Când oamenii sunt
apropiată piaţă agro-alimentară, dar fără implicarea arestaţi, este nevoie de mult curaj pentru a suporta
persoanelor terţe, deoarece acea activitate era calificată acuzaţiile şi jignirile anchetatorului securităţii. Acest mod
drept „afacere capitalistă“. Toţi cetăţenii sunt obligaţi să de tratare îl cunosc foarte bine, pentru că vorbesc pe
aibă acte de identitate şi carte de muncă, în care să se baza experienţei părinţilor mei şi a multor prieteni care
găsească toate informaţiile personale, inclusiv cazierul. au trecut pe acolo. Prima dată deţinuţii sunt privaţi de

17
Lipsa disciplinei la locul de muncă, întârzierea sau nevoi personale, apoi urmează o perioadă de înfometare,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

care are ca scop să ucidă voinţa şi să slăbească puroi. Sunt foarte dese cazurile degerături, prin urmare
rezistenţa în timpul interogatoriilor. Interogatoriile pot să degetele fiind amputate. Mortalitatea din cauza foamei,
dureze între 9 şi 12 ore. Dacă cineva leşină este trezit cu frigului şi a bolilor este mai mare în timpul iernii. Când
o găleată cu apă şi interogatoriul continuă. Atunci când cineva moare, hainele sunt luate repede şi împărţite
unul din anchetatori oboseşte este înlocuit de un altul. printre deţinuţi. Pentru munca lor, condamnaţii primesc
Anchetatorii folosesc o voce ridicată, forţând pe cei zilnic supă de varză, peşte uscat şi pâine neagră.
anchetaţi să recunoască faptele anti-sovietice comise, Câteodată în loc de pâine se dau cartofi . Aceasta este
acţiunile împotriva statului sovietic, spionajul şi singură răsplată pentru împlinirea normei de lucru.
colaborarea cu capitaliştii imperialişti. În cazul în care Fiecare deţinut primeşte o anumită normă în fiecare zi.
oamenii nu vor să-şi recunoască vina sunt ameninţaţi că Nimeni nu poate să se întoarcă de la muncă dacă nu
vor fi împuşcaţi ca nişte câini. În cazul acceptării şi-a îndeplinit norma pentru ziua respectivă. Oamenii
colaborării, securitatea promitea o trataţie mai bună. ajung atât de slăbiţi că de abia se ţin în picioare. Dacă
Anchetatorii aduc mărturii false pentru ai determina pe vreunul îşi permite o mică oprire pentru a se odihni, este
inculpaţi să-şi recunoască vina. Faptul că securitatea nu lovit cu bastonul sau dosul armei de către paznic.
are nici o dovadă a acestor mărturii false, nu are nici o Deţinuţii sunt bătuţi pentru cea mai mică încercare de a
importanţă. Cererile de avocat sunt întotdeauna refuzate. riposta. În lunile de vară, în acele ţinuturi se adună
După câteva luni de anchetă şi interogatorii zilnice, lipsă milioane de ţânţari. Ei vin în stoluri uriaşe, capabili să
şi suferinţă fi zică, până şi cei mai puternici dintre cei omoare şi un animal. Una din atrocităţile care îi distra pe
închişi cedează acuzaţiilor şi sunt gata să semneze orice paznici, era să lege un deţinut dezbrăcat de un stâlp în
declaraţie. Sentinţa poate fi aşteptată un timp timpul nopţii. Dimineaţa imaginea trupului victimei îi
nedeterminat şi deţinutul este informat de pedeapsa lui făceau pe ceilalţi să se îngrozească şi să se străduiască
fără să fi existat un proces de judecată legal. Pedepsele să fie cât de docili posibil. Nu exista nicio şansă de
cele mai uşoare erau trei ani de munci silnice în lagăr. evadare. Distanţele până la graniţele ţării erau imense,
După anunţarea sentinţei deţinutul era trimis imediat la iar toate ţinuturile acelea erau pline de pământuri
locul ispăşirii pedepsei. Un deţinut care a fost condamnat mlăştinoase. Paznicii aveau la îndemână câini dresaţi şi
la moarte, de multe ori nu este anunţat despre ce fel de elicoptere, cu ajutorul cărora puteau găsi pe oricine ar fi
pedeapsă îl aşteaptă. De obicei este luat din celula lui, încercat să scape de suferinţele acelea îngrozitoare”.
fără să i se spună unde îl duc, lăsându-l să spere că este Pavel Voronaev, care a petrecut şi el trei ani şi
doar mutat într-o altă celulă sau corp al clădirii. Dar, de patru luni într-unul din lagărele staliniste, mărturiseşte:
fapt este dus într-un loc special, de regulă subsolul „Îndrăznesc să cred că din timpul Bisericii Primare şi al
închisorii şi împuşcat de la spate, fără ştire. Cei care Imperiului Roman, credincioşii nu au mai cunoscut o
sunt condamnaţi la lagăr, sunt duşi în Siberia cu trenul, prigoană atât de aspră, cum este sistemul sovietic de
în vagoane de marfă, câte 40-50 de persoane într-un lagăre şi închisori. Cred că şi cele mai întunecate pagini
vagon. Călătoriile acestea pot dura o lună sau mai mult, ale istoriei pălesc în comparaţie cu teroarea prigoanei
mulţi condamnaţi murind pe drum de foame, frig şi boli. comuniste. Milioane de oameni sunt închişi şi trimişi la
Securitatea nu dezvăluie numărul lagărelor existente şi domiciliu forţat în Siberia şi Nordul Rusiei. Printre aceştia
nu afişează nici o statistică cu privire la numărul total al sunt mii de credincioşi din toate cultele. Singura lor vina
deţinuţilor şi celor exilaţi. De fapt, guvernul sovietic este credinţa în Dumnezeu. Aceşti oameni trebuie să
neagă chiar şi existenţa acestor lagăre. Conform unor muncească asemenea unor sclavi, construind drumuri,
estimări, cifra deţinuţilor în lagărele de muncă forţată canale, căi ferate, muncind la defrişarea pădurilor şi în
este de ordinul milioanelor. Aceşti oameni sunt ţinuţi în mine, supravegheaţi de paznicii nemiloşi ai securităţii
corturi sau barăci care seamănă mai mult a grajduri sovietice. Eu am avut experienţa de a parcurge miile de
pentru animale, înconjurate cu şiruri de sârmă ghimpată. mile pe jos, cu trenul, cu căruţa, prin noroi şi zăpadă.
Sunt păziţi zi şi noapte de paznici înarmaţi. Deţinuţii Am traversat Siberia din punctul cel mai sudic până în
lucrează în mine, la construcţia de drumuri, canale, Nord, la malurile Oceanului Îngheţat. La un moment
fabrici şi de căi ferate. Sunt reprezentate toate păturile dat mă aflam la o distanţă de şase sute de mile de la
societăţii: jurişti, preoţi, profesori, muncitori, ţărani, cea mai apropiată cale ferată sau şosea, în adâncul
criminali, hoţi şi tâlhari. În timpul iernii, deţinuţii lucrează câmpiilor siberiene, muncind împreună cu alţi deţinuţi.
afară în ger de până la – 40-50 de grade. Defrişarea De multe ori credeam că nu voi putea suporta condiţiile
pădurii se face într-o zăpadă adâncă, ceea ce sporeşte în care mă aflam ca să pot să povestesc lumii adevărul
riscul de a fi prins sub copacii căzuţi. Vara se lucrează în despre acele locuri“. Iată „viitorul luminos” al celor pe
mlaştini, oamenii stând în apă până la genunchi, timp de care partidul comunist îi considera periculoşi şi neloiali.
12 ore zilnic. Noaptea îşi usucă hainele la căldura sobei, Iată sensul cuvintelor lui Lenin: „Vom construi viitorul
răspândind un miros îngrozitor prin toată baraca. fără ajutorul lui Dumnezeu“.
Dimineaţă sunt nevoiţi să tragă pe ei aceleaşi haine
jilave şi ponosite. Mulţi se îmbolnăvesc de pneumonie, Mesagerul Cincizecimii,
bronşită, tuberculoză, malarie, etc. Lipsa de vitamine Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko,

18
face ca pe pielea oamenilor să apară bube pline de Editura Scriptum, Oradea (www.scriptum.ro)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,... în
lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” (Ioan 21:25)

(continuare din pagina 13)

Scr isoar ea a XL-a
de a fi el însuşi în tot ceea ce exprimă, de a pune
în fiecare gest valoarea care contează.
Dar are în el atâta adevăr, atâta valoare, atâta
sare, încât să poată acoperi mulţimea de gesturi
politicoase care se cer omului modern? Poate este
de preferat ca în locul unui snobism căruia îi cad
victimă mulţi credincioşi să devină mai degrabă
(continuare din pagina 5) sobru, simplificându-şi cu înţelepciune agenda
de politeţuri, făcând „economie de adevăr”? Oare
T ai na E v a n g h el i ei n-ar fi mai bine pentru el o politeţe măsurată decât
una deşirată? N-ar fi de preferat să fie admirat mai
degrabă în cele puţine, pentru sinceritate, decât
de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul bănuit în cele multe pentru viclenie şi perversitate?
judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi De aceea, frate, în locul pedantului cu nas de
pământul…” (Apocalipsa 14:6,7). Mesajul acestui înger ceară, obsedat de toate mărunţişurile şi fleacurile
este universal ca spaţiu şi timp, însă este cu adevărat cu care oamenii îşi înzorzonează relaţiile, este de
o urgenţă pentru vremea noastră, pe fondul judecăţii preferat omul luminat de acea înţelepciune bună
iminente a lui Dumnezeu. Avertismentul său vizează ce-i clădeşte suflet de prunc şi minte de om matur.
stoparea cursei galopante a păcatului ajuns la apogeu Adică, cel ce nu se va grăbi să răspundă la toate
şi escaladarea fenomenului închinării false în special întrebările care se pun, decât atunci când va şti că
prin muzica babiloniană. De ce aceste două aspecte? valoarea răspunsului lui este ca un sărut pe buze.
Pentru că oamenii din lume cât şi creştinii apostaţi se El nu se va deschide spre îmbrăţişare decât dacă
se vor închina fiarei şi icoanei ei. Cuvântul „Antihrist” inima şi-a întins întâi braţele şi nu va zâmbi decât
nu se traduce - “împotriva lui Hristos” - cum se crede, dacă lumina din zâmbet l-a atins întâi lăuntric. El
ci prin traducere corectă, înseamnă în locul lui Hristos. nu va privi prietenos decât dacă este dispus să fie
Sensul cuvântului „anti” (lb.greacă) este: „în loc de sau întâi prieten şi nu va vorbi, decât dacă va şti că
în schimbul”, adică tot ceea ce poate să înlocuiască are atâta adevăr şi bunătate cât să-şi umple toate
pe Hristos: omul păcatului, umanismul, religiile false, cuvintele. El ştie că „Cine îşi păzeşte gura şi limba
Satan, lumea, poftele firii pământeşti etc. Anticristul îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (Proverbe
înşeală, amăgeşte lumea prin chipul atractiv, irezistibil 21:23). Prin urmare, când va simţi că inima i se
al materialismului, luxului, plăcerilor, senzualităţii, închide îşi va închide şi el gura.
posesiunilor, poziţiilor, divertismentului etc, numit icoana Deja am fost prea lung şi mă opresc aici. Sunt
fiarei. Poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din încredinţat că în scrisoarea următoare o să-mi
Babilon, fortăreaţa ostilă Împărăţiei lui Dumnezeu, reproşezi că un astfel de portret, pe care tu te-ai ferit
pentru a nu avea parte de judecata lui (Apocalipsa 18:4). să-l conturezi în articolul tău, nu se găseşte la nici
În contextul escatologic al Evangheliei veşnice, unul din sfinţii celor mai exigente sinaxare. Aşa este!
prezentate mai sus, o întrebare devine presantă: Numai că toţi au fost pe drumul năzuinţei spre acest
Dacă taina lui Dumnezeu se va sfârşi atunci când Chip... Şi asta mi se pare extrem de important!
îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţă (Apocalipsa În ce mă priveşte, îţi scriu cu sinceritate că mă
10:7), iar taina Evangheliei aparţine tainei lui străduiesc zilnic să citesc în Cărţile lui Dumnezeu,
Dumnezeu, cum se face că este veşnică? Ce va să mă rog, să meditez asupra textelor sfinte şi
înceta şi ce va rămâne veşnic? Va înceta timpul asupra vieţii mele, la sfârşitul fiecărei zile, fără să
alocat de Dumnezeu pentru mântuire, la sunetul mă amăgesc că voi atinge acest ideal, dar ştiind
puternic şi triumfător al trâmbiţei lui Dumnezeu care că... „omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea”
va marca venirea în slavă a Domnului Isus Hristos (Proverbe 21:29/b). Deşi, metaforic vorbind, în
şi va încheia vremea harului. Rămân valorile eterne: fiecare clipă îmi pregătesc caii, mi-i hrănesc şi-i
temerea de Dumnezeu, care înseamnă frica de a nu antrenez pentru lupte şi confruntări, pentru ca
păcătui (Exodul 20:20) şi nu de fiară, perseverarea în atunci când va suna trâmbiţa să fie gata pentru
angajamentul faţă de Dumnezeu, pentru a ne închina bătălie, totuşi, sunt încredinţat fără clintire că
numai Lui. Să nu uităm că slava este în exclusivitate „biruinţa este a Domnului” (Proverbe 21:31).
pentru Dumnezeu (Romani 1:36) şi închinarea, de
asemeni, o merită numai El. Spor în cele duhovniceşti!

Simion Buzduga Zaharia Bica
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
DORINŢE
La ce să-ţi alegi avocat, când cu gândul vrei un lucru, iar cu vorba, altceva?

Are tot ce doreşte cel în stare să-şi dorească doar cât îi e de-ajuns.
Cine e sărac în dorinţe va fi bogat în mulţumiri.

Dorinţele celor ce vor să se căsătorească sunt cei mai sinceri indicatori ai caracterului lor.
Cei care au scopuri nobile îşi aleg partenerul cu mintea, cei lipsiţi de virtuţi, numai cu ochii.

Cel care vrea să fie virtuos, trebuie să-şi stăpânească şi inima şi stomacul.
Fugi de dulceaţa care poate deveni amară.

În nenorocire nimeni, în afară de nevinovat, nu speră în bine.

Când află multe, omul nu se poate hotărî uşor, iar bunurile în cădere, dacă nu sunt sprijinite, strivesc..

 Niciunui bătrân nu-i şade bine a fi lacom de bani, dar numai oamenii care au învăţat să-şi
stăpânească poftele reuşesc să se întoarcă liniştiţi spre casă.

Sărăciei îi lipsesc multe, zgârceniei – toate.
Ce nu poţi schimba, acceptă aşa cum este.
Rareori locomotiva ţine cont de dorinţa ultimului vagon.

În dorinţă, până şi graba înseamnă zăbavă, dar totul e acru înainte de a se coace.

Cine vrea să facă un rău găseşte totdeauna un motiv.
Cine doreşte să placă multora, doreşte păcatul.

Înclinăm mereu către cele oprite şi dorim cele refuzate,
iar dorinţa nesatisfăcută deschide porţile neliniştii.

Este mult mai uşor să potoleşti prima dorinţă, decât să le satisfaci pe toate cele care o urmează.

„Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă” (Psalmul 145:16).

„Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta şi
suspinurile mele nu-Ţi sunt ascunse” (Psalmul 38:9).

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă...
Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău”
(Proverbe 13:12, 19).

„Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi
a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul” (Proverbe 22:1).

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;
căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii” (Matei 7:12).

„De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de
chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate...”
(2 Tesaloniceni 1:11).

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080