You are on page 1of 20

Cuvânt către slujitori

Cuprins
De câte ori m-aştern ca să frământ Cuvântul,
Mă uit la mine şi l-al meu Învăţător;
3 Editorial
Bărbat și femeie – Editorii
Şi mă-nfior când mă gândesc că Sfântul,
Se poate folosi de mine ca ulcior.
4 Închinători în duh şi în adevăr
Mă copleşesc talentele şi zelul Zenit și negură în istoria muzicii creștine –
Simion Buzduga
Atâtor slujitori giganţi şi renumiţi;
Şi ce-aş putea să fac pe lângă alţii,
Atâta căutaţi şi proslăviţi.
8 Doctrine biblice

Imagini apocaliptice – Iosif Anca
Când mă gândesc ce mare e ogorul,
La vremea care-i pe sfârşit,
Aş vrea ca să-mi lucrez postata
Necondiţionat, nelăudat şi mulţumit. 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XLVII-a – Zaharia Bica
De-ar fi ca să se zică despre alţii,
Minuni şi semne ce le-au săvârşit,
Eu am să fiu departe de aceştia
16 Carte în serial
Dar pot să spun, cu-adevărat că Te-am iubit! Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a VII-a –
Ivan Petrovici Fedotov

De-aceea aş fi vrut ca truda,
Să fie-ncununată de succes
Nu pentru laurii ce lumea ni-i aşterne,
Ci doar să-ţi dovedesc că Te iubesc!

Iar într-o zi, când voi ajunge-acasă,
Cu ochii plânşi, genunchi slăbănogiţi, Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
S-aud o voce blândă şi duioasă:
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
„De când te-aştept, copilul meu trudit”! sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Nelu Dobra la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

bărbat și
femeie
Istoria omului în concept creaţionist, biblic, începe şi pedepse imediate resimţite în trup. Aceasta, spune
cu săptămâna creaţiei, la sfârşitul căreia „Dumnezeu apostolul, pentru că bărbaţii şi respectiv femeile trec
S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” peste limitele pentru care au fost creaţi: „căci femeile
(Geneza 1:31) Aceste cuvinte au fost spuse la sfârşitul lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una
zilei în care Creatorul crease în mod miraculos şi diferit care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit
pe Adam şi pe Eva. Însă pe parcursul istoriei milenare întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele
oamenii, s-au îndepărtat de Dumnezeu, mai mult decât lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu
protopărinţii lor. „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei
Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” (vers. 26-27).
mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor Lumea condusă de „domnul puterii văzduhului”, a pus
fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi la cale şi o întreagă strategie socială de a modifica
şi au înnebunit” (Romani 1:21-22) Păcatul prin care structura stabilită de Dumnezeu pentru rasa umană:
oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Dumnezeu a bărbatul şi femeia, în alcătuirea familiei, ceea ce
fost întotdeauna idolatria, aşa cum scria apostolul şi asigură procrearea naturală, în recunoaşterea puterii
în versetele următoare. Prin negarea lui Dumnezeu lui Dumnezeu şi moralitate sfântă.
au apărut diverse teorii mitologice despre apariţia Apostolul mai scria: „Fiindcă n-au căutat să
omului pe pământ. Dintre toate cea mai popularizată păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu
şi acceptată în vremea noastră, chiar şi în unele i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă
şcoli teologice creştine, este teoria evoluţiei. De la lucruri neîngăduite.” (vers 28). Deci există anumite
această părere cu iz ştiinţific a pornit o bătălie pe permisivităţi a îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, dar
tărâm biologic genetic, în care cu ajutorul tehnicii nu fără limite. Afirmăm fără urmă de îndoială, că ceea
actuale omul vrea să ajungă la „dreptul” de a crea, ce se realizează prin proiectele medicale, sociale sau
de a evolua. Astfel, oamenii s-au apucat de meşterit, genetice împotriva familiei naturale, numită de acum
lucrând pe animale şi chiar pe oameni, cu sau fără „clasică”, este un afront adus Creatorului, care va fi
acordul lor, pentru a produce viaţă prin diferite tehnici, nevoit să intervină, ca la potop, la Turnul Babel sau
unele dintre ele fiind consecinţa pieţei homosexuale, în Sodoma, stări comparative, aşa cum anunţa Fiul lui
care în condiţii normale nu poate produce viaţa. Dumnezeu în profeţiile Sale despre sfârşitul veacului.
Se observă că păcatul imediat următor, de fapt Este treaba lui Dumnezeu să-i monitorizeze şi să
generat de idolatrie, este imoralitatea, aşa cum, în ia măsurile care se impun, noi nu suntem chemaţi să
mod sistematic prezintă apostolul Pavel în acelaşi text judecăm în mod executiv societatea. Problema pentru
devoluţia spirituală şi fizică a umanităţii: „De aceea, care scriem despre aceste fenomene e dată de faptul
Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele că ele sunt acceptate treptat în mediul creştin şi în faze
inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; Căci avansate nu mai au cale de întoarcere. Astfel, operaţiile
au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au transexuale, transexualitatea sau bisexualitatea nu
slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care sunt o ispită pentru fraţi şi surori, dar moda unisex în
este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, îmbrăcăminte şi unele practici imorale, prin care se
Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase.” denaturează relaţiile sexuale naturale, au trecut de
(vers. 25-26a) Este cunoscut în întreaga istorie, dar gardul grădinilor noastre. Ba mai mult, este cunoscut
în vremea noastră, într-un mod fără precedent, că faptul că în Occident, protestanţii au acceptat căsătoriile
imoralitatea nu se opreşte la o relaţie sexuală păcătoasă homosexuale. În Europa de Răsărit, doar prin îndurarea
(în afara graniţelor legitime ale familei), dar naturală. Se Domnului, lucrurile acestea sunt încă neacceptate
adaugă într-un ritm alarmant tot felul de lucruri ieşite de structurile existente. Trebuie să recunoaştem că
(continuare în pagina 13)
3
din comun, care atrag mânia divină, în perspectivă, dar

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Zenit și negură în istoria
muzicii creștine
„Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate celebrarea euharistiei (a Sfintei Cine). Colecta viza
noroadele.” (Romani 15:11) oferirea de către cei avuţi, în mod voluntar, a jertfelor de
daruri, de binefaceri și dărnicie destinate celor săraci.
Cântarea creştină de-a lungul veacurilor Despărţirea era urmată de reîntâlnirea credincioșilor
pentru „agape”, iar disciplinele spirituale - postul și
Cântarea comună post-apostolică milostenia - se dovedesc a fi nelipsite.
Spre sfârşitul veacului apostolic, în slujba de Apostolul Pavel prezintă un tipar de întâlnire
laudă, ponderea cea mai mare o aveau încă psalmii, creștină: „Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă
în special 103, 134, 135, 1401 (Psalmii 104, 135, adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul
136, 141, în Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu). În o învăţătură, altul o descoperire…” (1 Corinteni 14:26)
perioada Bisericii Primare, s-au păstrat foarte puţine Se poate observa ușor poziţia cântării și importanţa
documente care să certifice ce anume cântau creștinii ei în cadrul închinării. De aceea, prin inspiraţia
în primele secole. Printre cele ce se cred a fi imnuri Duhului Sfânt în slujbele creștine, o improvizaţie
foarte vechi2, menţionăm: „Unul Sfânt, unul Domn Isus ad‑hoc poate să fie caracterizată de un puternic suflu
Hristos”, Doxologia3 mare­ – Slavă întru cei de sus lui duhovnicesc. Acest fapt este susţinut și de Tertulian
Dumnezeu; Doxologia mică4 – Slavă Tatălui și Fiului și în Apologeticus cap. 39. pag. 18: „Oricine poate - fie
Sfântului Duh. din Sfânta Scriptură, fie din inima lui - este chemat
Imnurile cântate în această perioadă erau în mijloc să cânte lui Dumnezeu”. Din confruntarea
clasificate în patru părţi: imnuri de mulţumire, de cerere, creștinismului cu alte curente, idei sau practici au
doxologice şi de înmormântare 5. luat naştere diverse tradiţii care s-au menţinut până
La începutul secolului al doilea, Pliniu cel Tânăr, în ziua de azi…
guvernatorul Bitiniei, în scrisoarea sa către împăratul Reputatul bizantinolog Egon Wellesz oferă o
Traian (98-117), pe la 111-112, ne informează că clasificare pertinentă a cântului creştin liturgic din
creştinii se adunau într-o anumită zi, înainte de răsăritul primele veacuri ale mileniului întâi:9
soarelui şi cântau cântece lui Hristos ca unui Dumnezeu6 a.  Psalmodia (antifonică şi responsorială) care
– „stato die antem lucem et carmen Christo quasi Deo cuprindea cântarea psalmilor şi a odelor.
dicere”. Desigur, în secolele următoare, creștinismul b.  Imnurile (cântările de laudă) formate din
s-a confruntat cu elenismul, gnosticismul și kerygma versete, strofe, precum şi litaniile (rugăciuni, cântări de
(proclamaţia creștină). Atât Filon, istoric evreu, cât şi la procesiuni).
Eusebiu – cronicarul istoriei Bisericii din acea vreme c.  Cântările duhovniceşti: „Aleluia”, cântările de
– aduc mărturii despre desfăşurarea cultului creştin, laudă;
despre modul cum decurgea o slujbă creştină. Aceasta Până în secolul al treilea, imnurile par să fie singura
presupunea activităţi spirituale7 precum: citirea formă de cântare. De altfel, Tertulian, (160-225d.Hr.) în
Scripturii, în slujba de dimineaţă (Coloseni 3:16); lucrarea sa „Apologetica” PL1, 535-54110, ne spune că
îndemnuri din partea prezbiterului conducător; rugăciuni la agape: „primii creştini psalmodiau cu osârdie, imnuri,
şi cântări (Efeseni 5:19); aplicarea Cuvântului transmis, cântări lui Dumnezeu”. Tot el a scris că în primele trei
manifestat prin jurăminte că nu vor fi încălcate poruncile secole ale creştinismului, fiecare putea să psalmodieze
divine; rugăciuni adresate lui Dumnezeu; privegheri un imn, dar, desigur, să nu tulbure ordinea şi să asculte
creștine (rugăciuni și meditaţii); glorificarea lui Hristos de întâi-stătător, cf. 1Cor. 14:26. Urmează un amănunt
prin imnuri (interpretare antifonală) intonate de către important: „Fiecare este îndemnat să înalţe cântări (imnuri)
comunitate (imnuri recitate şi imnuri interpretate în mod lui Dumnezeu, după putere, fie din Scripturi, fie acelea pe
individual, în timp ce alții ascultau, apoi se uneau la care el însuşi le-a compus, dacă are acest dar.”
refrenul acestora). Ioan Hrisostom ne relatează la fel: „De demult
Masa iubirii8 sau „agape” preceda Cina Domnului se adunau toţi creştinii şi cântau împreună; aceasta o

4
la serviciul de seară (1 Corinteni 11:20-22), apoi urma facem şi noi acum” (Homilia, XXXVI în 1 Corinteni).11

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Iacob Yameos16, profesor grec, menţionează
contribuţia unor poeţi, compozitori, melozi ai Bisericii
din Răsărit, începând chiar din primele trei veacuri:
Ignatie Teoforul (28-113 d. Hr.) – cel care a
introdus antifonia în Biserica Antiohiei (în urma unei
vedenii pe care a avut-o, prin care îngerii cântau Sfintei
Treimi imnuri antifonice).
Eusebiu de Cezareea, în „Historia eclesiastică”
(Istoria bisericească), în cele 10 volume, îl consideră
pe Ignatie Teoforul, autor de imnuri creștine „de mare
frumuseţe literară”.17
Este amintit şi Dionisie Areopagitul - unul din primii
convertiţi ai Apostolului Pavel din Atena, ca făcând
parte dintre melozi. Acesta îl menţionează şi pe Ierotei,
episcopul Atenei, între dumnezeieştii imnografi.
Iustin Filosoful (110-165 d. Hr.) a scris o lucrare
Cu începutul secolului al doilea al creştinismului, cu titlul: „Psaltul” (în timpul său se utilizau psalmii şi
Biserica nu se mai limitează la cântările scoase din imnurile).
Vechiul Testament şi la cântarea psalmilor, ci de acum Clement Alexandrinul (150-215 d. Hr.) ca poet şi
înainte se ridică bărbaţi creştini înzestraţi cu ştiinţă şi compozitor a compus ode şi imnuri.
cu focul pietăţii, care au început a compune imnuri în Origen (185-254 d. Hr.) este inclus printre poeţii şi
spiritul Evangheliei.12 melozii Bisericii.
În secolul al doilea, Iustin Martirul şi Filosoful13 Grigorie Taumaturgul (213-270 d. Hr.) este
(150 d.Hr.) ne prezintă o slujbă creştină divină în care considerat fondatorul modelelor de Liturghie. El a
se săvârşeşte sfânta Cină a Domnului, se citeşte din hotărât ca regulă pentru enoriaşii săi, să prăznuiască
memoriile profeţilor şi ale apostolilor, după care poporul zilele martirilor cu procesiuni şi laude duhovniceşti.
se ridică în picioare şi se roagă sau răspunde cu „Amin!” Martirul Antinoghen (+290 d. Hr.) mergând spre
la rugăciunea şi mulţumirea înălţată de prezbiterul martiriu, a cântat imnul despre care se crede că l-a
Bisericii. Repertoriul de cântări creștine din această compus chiar el: „Lumină lină”.
perioadă a inclus și cele douăzeci și patru de ode ale În concluzie, lauda Bisericii Primare a urmărit
lui Solomon, cu refrenul „Aleluia” de la sfârșitul fiecărui citirea şi cântarea psalmilor şi a imnurilor, fără să fi
imn.14 Creștinismul din primele secole n-a fost indiferent cunoscut reguli şi notaţii muzicale.
faţă de evoluţia împrumutului din alte culturi sau curente
eretice cum ar fi gnosticismul. Astfel că la Sinodul al II-lea Slujba de înmormântare
din Antiohia (272), s-a aprobat înlăturarea din închinare Despre felul cum avea loc un serviciu divin
a tuturor imnurilor nebiblice, imnurile eretice ale lui Pavel de înmormântare, s-au reţinut mai ales momentele
din Samosata și ale lui Bardasain.15 mai importante ale desfăşurării acestuia în primele
Dintre puţinele imnuri care s-au păstrat din secole creştine. După moarte aveau loc priveghiuri,
secolul al treilea, unul a fost găsit inscripţionat pe un adică: „Vegheri în apropierea corpului care se făceau
vas egiptean şi este un imn al împărtăşaniei: „pâine ziua şi noaptea”.18 Bocetul de înmormântare a fost
cerească datu-s-a lor şi pâine cerească mâncat-a asimilat din cultul păgân de către biserica creştină
omul. Pâinea binecuvântării luat-am, trupul şi cinstitul la începutul secolului al treilea.19 Înmormântarea
sânge al Domnului (Paharul mântuirii). Primind băutură avea loc la domiciliu. „Acolo în curte… se începe…
şi pâine însufleţită lăudăm măreţia lui Dumnezeu (pe serviciul înmormântării... plin de cea mai înaltă filosofie
tot pământul). Lăudaţi-L pe Dumnezeu toate popoarele creştină.”20 „La asemenea ocaziuni tot omul să fie
luând trupul şi sângele lui Hristos“. cuviincios şi tăcut.”21 Spre cimitir „creştinii îşi petreceau
Un alt imn păstrat din secolul al treilea este morţii cu cântări de psalmi.”22 Spiritul de discriminare
„Lumină lină”, constituit din strofe a căror structură este era total eliminat: „Dar şi la înmormântările oamenilor
asemănătoare cu a psalmilor: de rând se cântau psalmi şi imnuri până la locul de
„Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Celui fără îngropare.”23 Un amănunt vrednic de reţinut: „Părinţii
moarte bisericeşti combăteau energic luxul şi risipa.”24 „La cimitir
A cerescului, sfântului şi fericitului, Isuse se rostesc… cuvântări funebre, învăţând pe credincioşi
Hristoase. despre lume, deşertăciunile ei, voia lui Dumnezeu şi
Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de moartea în creştinism.”25 Era evitată îngroparea celor
seară cu merite deosebite în lăcaşurile de rugăciune: „În cele
Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, dintâi secole, creştinii nu se îngropau nici în biserică şi
Dumnezeu. nici în oraşe, pentru că urmaşii Evangheliei aveau un
Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri respect nemărginit faţă de casa Domnului, şi lor nu le‑ar
cuvioase fi îngăduit să îngroape într-însa trupuri omeneşti.”26
Fiul lui Dumnezeu, Acela Ce dai viaţă, pentru

5
aceasta lumea Te slăveşte.” (continuare în pagina 19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

Cântarea comună, instrumentele şi textele rânduiţi pentru fiecare biserică, cei care urcă la amvon
scrise de laici - eliminate şi cântă din cărţile de piele sau de hârtie. Căci dacă
Conciliul de la Laodiceea: Dacă în primele secole va cânta cineva neînvăţat, va provoca neorânduială şi
ale creștinismului erau chemaţi să cânte bărbaţi dormitare şi, dimpotrivă, atunci când vor cânta psalţii
deosebiţi, născuţi din nou, plini de înflăcărare, în aleşi şi experimentaţi în ale psalticii, bună orânduială
secolul al patrulea, mai bine zis la consiliul amintit, în va fi.”31
anul 367 d. Hr., la numai cincizeci de ani după ieșirea
din catacombe și ascunzători, creștinii de atunci s-au Muzica în Biserica răsăriteană şi apuseană
confruntat cu o altă mare problemă, și anume: invazia Muzica în Biserica Răsăriteană –bizantină
de texte pentru cântări îndoielnice, puerile și eretice, După prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, în
precum controversa ariană (crezul arian susţinea răsăritul imperiului cu capitala la Bizanţ, se conturează o
că Isus era o făptură creată de Dumnezeu). A fost muzică în exclusivitate vocală, bazată pe psalmodierea
necesară convocarea Conciliului de la Laodiceea, în ebraică, al cărei nume (muzică bizantină) provine de la
anul 367 d. Hr. Motivul? Numeroase texte compuse de capitala Imperiului. Această istorie a muzicii bisericeşti
oameni fireşti au strecurat eroarea și erezia care erau din Răsărit cunoaşte câteva perioade ale dezvoltării ei:
în floare (remarcabilă fiind controversa ariană). În final, Perioada secolelor IV - VI: moduri de interpretare,
după dezbateri au rezultat trei interdicţii semnificative: imnografi şi poeţi. Modurile de psalmodiere: antifonic –
a.  Interzicerea participării adunării la închinare două grupuri psalmodiază alternativ sau un psalt şi un
prin cântare; grup; ipacoi – doar un singur credincios psalmodiază
b. Interzicerea folosirii instrumentelor muzicale; şi toţi ceilalţi repetă ultima parte a imnului, care se
c. Interzicerea textelor compuse de laici, putând fi numeşte „acrostih” sau „efimnion”.
folosită în cântare numai Scriptura. Cel mai important Perioada cuprinsă între anii 600 până în 1453:
lucru pentru biserică, în acea vreme, a fost păstrarea condacul şi canonul. Condacul (imn, poem, laudă,
doctrinei pure.27 psalm, rugăciune). Roman Glas dulce, Melodul, sirian
În conciliul din Laodicea s-a introdus slujba de de origine, este considerat poet de condace (peste o
cantor antifonic, concomitent cu lupta împotriva ereziei. mie, din care s-au păstrat 80). Canonul, modul în care
Canonul 15 din cadrul Conciliului din Laodicea a permis este psalmodiată întreaga compoziţie muzicală, s-a
cântatul în biserică doar cantorilor canonici (kanonikoi cristalizat în veacul al IX-lea. Este alcătuit din nouă
psaltai, psalţii). Cântările de laudă cu caracter cântări, psalmodiate pe acelaşi glas, în timp ce fiecare
imnic erau psalmodiate în sinagogi „reprezentând o cântare are o melodie proprie, în funcţie de irmosul
declamaţie muzicală apropiată de cânt, desfășurată (unirea, legătura) ei. Dacă baza liturghiei apusene
monoton pe un ritm liber, determinat de accentele tonice era psalmodia, baza liturghiei orientale era imnul. În
ale textului.”28 În ebraică se numeau „mizmâr”, care secolele VI-VII, poartă numele de canoane. Un mare
înseamnă a diviza sunetele. Din dialogul corurilor s-a poet al canoanelor este Andrei Criteanul (660-740).
instituit practica antifonală, iar din dialogurile solistice, Troparul32 – este un mic imn liturgic care se psalmodiază
practica responsorială. într-un anumit mod şi se încadrează într-unul din cele
Protopsaltul (gr. Πρωτοψαλτης) protapsaltis, cel opt glasuri.
dintâi dintre cântăreţi – cel ce stătea în vechime în Imnuri vechi, duhovnicești: Un alt grup de
mijlocul bisericii între corul din strana dreaptă și cel din compozitori vechi creștini sunt menţionaţi de către
strana stângă29, care începea și conducea cântarea. scriitorul Eusebiu din Cezareea în „Istoria bisericească”
Psaltul (gr. αψαλτης = cântăreţ) cântăreţ al (alcătuită din zece volume): Ignaţie Teoforul, Clement
psalmilor, urmaș al cantorului sinagogal în biserica Alexandrinul și Iustin Martirul, care au scris imne*
răsăriteană. de o profundă inspiraţie duhovnicească; Efrem Sirul
În Biserica Primară, psaltul se deosebea de (306‑373) a scris 598 de „imne” care să propage credinţa
anagnost30: cel care avea rolul de citire a textelor creștină, din care s-au păstrat 400 de manuscrise
(lector). Psaltul era exclusiv cântăreţ, iar poporul îi foarte vechi (sec. VI-VII).33 El rămâne cel mai important
răspundea la anumite versuri sau le termina. imnograf. Dintre creaţiile sale se întâlnesc: Imnele
În canoanele apostolice, în mărturiile patristice Parezimilor, Azimilor, Răstignirii, Învierii.
şi chiar în legislaţia bizantină, după ce avea loc Apar apoi cele trei Liturghii de rit bizantin ale
hirotonosirea psalţilor, erau aşezaţi în treptele cele mai lui Vasile cel Mare, Ioan Hrisostom și Liturghia
de jos ale clerului. Poziţia acestora a fost consolidată darurilor mai înainte sfinţite a lui Grigore cel Mare,
prin legislaţie bisericească. Canonul 15 al Sinodului supranumit și Dialogul, care a fost episcopul Romei
din Laodiceea a hotărât: ,,Afară de psalţii (cântăreţii) între anii: 590‑604. Acesta a făcut unele modificări în
canonici, care se urcă la amvon şi cântă din carte, altora ce privește gamele, rezultând cântecele gregoriene
nu li se permite să cânte în Biserică... Se interzice a în care cântau doar bărbaţii la unison, fiind excluse
cânta în biserică, oricine vrea, ci doar psalţii canonici instrumentele muzicale34. Sub împăratul Teodosie al
(n.ed. să cânte), adică cei care sunt hirotonisiţi şi II-lea (408-450), s-a introdus cântarea Trisanghion35=

6
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte,

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
miluieşte-ne pe noi; apoi s-a introdus Heruvicul, sub Pann. S-au înlocuit polisilabele: ananes, neanes, nana,
împăratul Iustin (518‑527); recitarea simbolului de aghia, neheanes, etc., cu monosilabele: pa, vu, ga,
credinţă niceean, mai întâi în Antiohia în anul 451, di,ke, zo, ni.
şi apoi la Constantinopol, din porunca patriarhului
Timotei (512-518). Ulterior, a fost înlocuit cu Simbolul Extras din cartea
niceo‑constantinopolitan. Naşterea Domnului se Închinarea şi lauda
sărbătoreşte pe 25 decembrie, în Apus, de la anul în acord cu Sfânta Scriptură
336, iar în Răsărit, în Antiohia, din jurul anilor 377. Simion Buzduga
În secolele VI-VIII, i se alătură alţi imnografi precum:
Gheorghe, Anastasie, Ilie, Chiriacos şi alţii. Note de final
1 Ibidem., p. 44.
Cele şapte laude: Având ca model exemplul 2 Erbiceanu G. – „Cântarea și imnografia bisericii primitive” în
vechi-testamental: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat BOR, București, anul VII (1883), nr.1, pp. 34-47 și nr. 3, pp. 133-
pentru judecăţile dreptăţii Tale” (Ps. 119:164), şi alte 148
3 Doxa = slavă (lb. greacă), de unde își trage denumirea cuvântul
exemple biblice, Biserica Răsăriteană a introdus în „ortodox” – ortos = drept, doxa = slavă, adică drept slăvitor,
cultul ei „Cele şapte laude”.36 Ele sunt alcătuite din Doxologia mare şi mică, în funcţie de zilele când este cântată,
psalmi, cântări şi rugăciuni care fac referire la momente duminica şi în restul săptămânii; este denumit şi imnul lui
Antinogen.
marcante ale istoriei mântuirii: ceasul al nouălea – 4 Dicţionar de termeni muzicali, op. cit., 1984, p. 149.
răstignirea pe cruce (Mat. 27:46); vecernia sau slujba 5  Iacob Yameos, „Principalele aspecte ale istoriei muzicii
de seară – cântările de laudă ale Domnului cu ucenicii bisericeşti”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 44.
6  Preotul Prof. Dr. Ioan Rămureanu, „Istoria Bisericească
Săi (Mc. 14:26) „…ca jertfa de seară să fie ridicarea Universală”, Edirura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R.,
mâinilor mele (Ps. 141:2b); pavecerniţa – lauda de 2004, p. 32.
pocăinţă de la începutul nopţii (Psalmii 4, 6, 12, 24, 7  Earle E. Cairns, „Creştinismul de-a lungul secolelor”, Ed.
Cartea creştină, Oradea, 1992, p. 77.
90); miezonoptica – lauda de priveghere, în amintirea 8 Earle E. Cairns, op. cit., p. 77.
învierii Domnului, a judecăţii viitoare şi a celei de-a 9  Ion Isăroiu, „La Chiesa alla luce delleSante Scritture”
doua veniri a Fiului (Ps. 133:2, Fapte 16:25). Se citeşte (Psalmodia şi imnodia în Biserica creştină primară), Venezia,
Instituto di studi ecumenici S. Bernardino, 2010, p. 395.
Psalmul 119, se rosteşte Crezul, se cântă troparele: 10 Ibidem, p. 48.
„Iată Mirele, vine la miezul nopţii” şi „La ziua cea 11 Badea Cireşeanu, „Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici Creştine
înfricoşată gândind”; utrenia – slujba de dimineaţă – Ortodoxe de Răsărit”, vol. III, aprobat de Sf. Sinod din Bucureşti
al B.O.R., Ed. Bucureşti, 1912, p.476.
doxologia mântuirii înfăptuită de Isus Hristos. Se citesc 12  Badea Cireşeanu, Tezaurul liturgic, vol. II, Bucureşti, 1911,
Psalmii 3, 37, 62, 87, 102, 142; cântări şi rugăciuni: p. 491.
catavasiile Bunei vestiri, Magnificatul (Luca 1:46-55), 13 Iacob Yameos, op. cit., p. 47.
14 Emima Stan, Curs de Muzică Creştină, op. cit., p. 74.
Laudele (Psalmii 148, 149, 150), Doxologia, Canonul 15 Ibidem.
(Cele nouă cântări ale Vechiului şi Noului Testament); 16 Iacob Yameos, op. cit., p.47.
ceasul întâi - se citeşte unit cu Utrenia la începutul zilei 17  Vasile Vasile – „Istoria muzicii bizantine”, Bucureşti, 1978,
p. 172.
(Psalmii 90,17). Este o chemare la rugăciune. Se citesc 18 Badea Cireşeanu, „Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici Creştine
Psalmii 5, 90, 101; ceasul al treilea – trimiterea Duhului Ortodoxe de Răsărit”, vol. III, aprobat de Sf. Sinod din Bucureşti
cel Sfânt apostolilor la Cincizecime (Fapte. 2:1-4). Se al B.O.R., Ed. Bucureşti, 1912, p. 372.
19 Frank Viola, George Barna, op. cit., p. 183.
citesc Psalmii 16 şi 24; ceasul al şaselea – în amintirea 20  Dr. Petru Blaj, „Creştinismul părinţilor noştri”, Casa de
crucii Domnului Isus (Psalmii 54, 55, 91). Editură Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2008, p. 160-161.
Notaţia muzicală apare după secolul patru în două 21 Badea Cireşeanu, op. cit., p. 370.
22 Ibidem. p. 370.
etape: 23 Ibidem, p. 370.
Vechea notaţie era constituită din semne („neume”) 24 Ibidem, p. 364.
alfabetice şi cârlige, aceasta ţinând de notaţia muzicală 25 Ibidem, p. 355.
26 Ibidem, p. 359.
psaltică şi având ca reprezentanţi pe Ioan Damaschinul 27 Tim Fisher, „Bătălia pentru muzica creștină”, p. 51
şi Ioan Kukuzel (sec.XII). El a scris „Arta muzicii 28 Dicţionar de termeni muzicali, Ed. Ştiinţifică și enciclopedică
psaltice şi semnele muzicii psaltice… carte cuprinzând București – 1984, p. 396.
29 Ibidem, p. 396.
toată rânduiala dumnezeieştilor slujbe şi Marele Ison”. 30 Ibidem, p. 397.
Ioan Damaschinul (676-754 sau 756) are meritul de 31 Iacob Yameos, op. cit., p. 54.
a stabili sistemul celor 8 glasuri („ehuri”), sistemul 32 Ibidem., p. 54.
33 Sfântul Efrem Sirul, „Imnele Paresimilor, Azimilor, Răstignirii,
alcătuit din 4 glasuri autentice vechi și plagale, care se Învierii”, Sibiu, Ed. Deisis, 1999, studiu introductiv, p. 7.
cântă și astăzi în Bisericile din răsărit. El a contribuit la * azi, imnuri
„eliberarea cultului de cântările lumeşti, necuviincioase 34 Braniște Ene – „Liturgica teoretică”, București, 1978, p. 172.
35  Preotul Prof. Dr. Ioan Rămureanu, „Istoria Bisericească
şi nepotrivite, care aminteau mai mult de teatru decât de Universală”, Edirura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R.
biserică”.37 În această perioadă s-au alcătuit colecţiile 2004, p. 244.
de imnuri ale Mineielor, Triodului şi Penticostarului.38 36 Preot prof. .Dr. Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă A-Z,
Editura Institutului Biblic şi de misiune al BOR, Bucureşti, 1994,
Noua notaţie muzicală a apărut în anul 1814, pp. 233, 234.
ca urmare a evenimentului numit: „Reforma celor trei 37 Ibidem, p.102.
profesori de muzică”: Grigore Protopsaltul, Hurmuz 38 Ibidem, p.246.
39  Prof. Nicolae Lungu, preot prof. Grigore Costea, prof.Ion
Hartofilax şi Hrisant Prousis (Arhimandritul). Noul Croitoru, Gramatica Muzicii Psaltice, Ed. Partener, Galaţi, 2007,
sistem de scriere muzicală39 este redat în româneşte p.3.

7
de vestitul protopsalt Macarie Ieromonahul şi de Anton

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

IMAGINI APOCALIPTICE
Scripturile sfinte se încheie cu Apocalipsa lui prezentat pe babilonieni şi pe regele lor ca un cap de
Ioan, o carte profetică de anvergură cosmică şi aur, sau ca un leu, iar pe succesorii lor medo‑perşii, ca
eternă. Mesajul ei este evidenţiat şi de denumirea un urs sau ca un berbece (Daniel 2; 7-8).
ei: „Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Interpretările apocaliptice de orientare istorică
Dumnezeu” - acestea fiind şi cuvintele ei de început. afişează un „lung metraj”, forţând în unele puncte
Conţinutul ei, deşi se constituie într-o nouă şi ultimă evenimentele. Varianta viitoristă vine cu un „scurt
revelaţie generală a planului etern de mântuire a metraj” ce înghesuie aproape toată Apocalipsa pe
oamenilor şi de recuperare a creaţiei afectate de durata a câţiva ani, fenomenal de dureroşi. Dacă ar
păcat, este foarte legat de celelalte cărţi ale Bibliei. fi aşa şi de la Apocalipsa 4 la 19, textul nu priveşte
În cele 404 versete ale cărţii se regăsesc afirmate Biserica Domnului Isus în mod direct, atunci pentru
direct principiile Legii lui Dumnezeu date prin Moise, noi acestă carte nu prezintă mare interes. La fel, dacă
aproximativ 280 de referinţe şi simboluri profetice, alte interpretări, ce îndepărtează total textul sacru de
iar promisiunile Domnului Isus Hristos referitoare la realităţi literale, ar fi adevărate, avem de-a face doar
Împărăţia lui Dumnezeu şi modalitatea intrării în ea cu o mitologie fascinantă, dar fără ceva real şi iminent
– subiectul principal al învăţăturii Sale, reluat de toţi – o evoluţie fără date concrete. Nu-i de mirare că cele
scriitorii evangheliilor şi a epistolelor, sunt prezentate mai contestate pagini ale Scripturilor sunt primele şi
în faza împlinirii lor. ultimele. Dacă Alfa şi Omega ce-I revin lui Dumnezeu,
Deşi revelaţiile prezentate în această carte sunt sunt scoase din alfabetul universului, ne permitem apoi
cele mai complete, se păstrează principiile de tăinuire să scriem noi ce litere vrem şi să le aşezăm cum ne
specifice lui Dumnezeu şi lucrărilor Sale. Vedeniile arătate place. Cu cele afirmate până aici, nu neg şi ceea ce
lui Ioan sunt imagini active, dar limitate în expunerea poate fi real în interpretările amintite tangenţial, dar nu
realităţilor din lumea spirituală şi fizică, ce vor marca recunosc vreuna din ele ca fiind completă, deci sigură,
trecerea din „veacul acesta” în „veacul viitor”. Care a fost pe motive ce vor fi expuse în continuare. Acceptând
scopul prezentării acestor imagini, unele înfiorătoare, ceea ce este documentat istoric, mult mai multe putem
altele pline de simboluri şi slavă? Care sunt certitudinile învăţa de la interpretarea paralelismului progresiv, care
şi beneficiile ce rezultă din studierea şi însuşirea celor culege din toate aceste interpretări realităţi dovedite de
scrise, potrivit promisiunii din introducerea cărţii: „Ferice istorie, dar tot istoria este dovada că ele nu au avut încă
de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei loc în forma lor majoră şi definitivă. De exemplu, cele
proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea scrise în Apocalipsa 2-3, au fost (au putut fi) realităţi
este aproape!” (Apocalipsa 1:3). concomitente în acele adunări ale secolului I. Totodată
se poate face cu cele şapte adrese, un scenariu de
Principii fundamentale în escatologia durată cu imagini aproximative în istoria Bisericii, dar
biblică în egală măsură acele stări bune sau rele, se pot
regăsi şi se vor regăsi în orice moment în Biserica
1. Principiul descoperirii limitate Domnului, inclusiv la revenirea Lui. La fel, presiuni de
Apocalipsa nu prezintă o cronologie amănunţită ordin economic şi icoane care vorbesc, ce determină
a evenimentelor sfârşitului veacului, aşa cum şi-ar dori închinarea în masă a oamenilor, au fost în vremea lui
oamenii să afle. În acest domeniu există multe întrebări, Domiţian, cel căruia poporul trebuia să i se adreseze
ca cele ale ucenicilor: „Spune-ne, când se vor întâmpla cu cuvintele: „domnul şi dumnezeul Domiţian”. O astfel
aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al de dovadă istorică de netăgăduit, nu permite aruncarea
sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3). Întrebarea lor în întregime la coş a interpretării preteriste, conform
de după învierea Domnului: „Doamne, în vremea aceasta căreia evenimentele descrise în cartea Apocalipsa, au
ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Fapte fost adresate creştinilor contemporani cu Ioan.
1:6), a revenit în actualitate în fiecare generaţie, cu fiecare Descoperirile escatologice biblice sunt din „cartea
eveniment major sau surprinzător. Din răspunsurile adevărului” (Daniel 10:21), dar sunt doar extrase,
escatologice ale Domnului, ultimele fiind cele din iar lui Ioan nu i s-a permis să spună tot nici din ce a
Apocalipsa, rezultă că nu ne este prezentat un film observat, când i s-a spus: „Pecetluieşte ce au spus
întreg, ci doar imagini, uneori diferite pentru aceeaşi cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” (Apocalipsa
8 lucrare, ca imaginile din cartea lui Daniel, care au 10:4) Cele scrise nu au rolul informării complete, ci
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
explică fenomenele însoţitoare parousiei şi modul
de raportare – aşteptare; toate acestea formând o
doctrină de bază a Bisericii, rezultată din cuvintele
Domnului Isus (Matei 24; Marcu 13; Luca 17; 21),
alte date din epistole şi imaginile apocaliptice. A doua
revenire a Domnului Isus, se constituie în subiect de
controversă din punct de vedere al încadrării ei în
evenimentele sfârşitului şi al posibilităţilor de a mai
fi sau nu drept la mântuire după producerea acestui
eveniment. Fiecare interpretare, apelează la diferite
referinţe biblice împachetate după plăcere.
Problema cea mai gravă a unei interpretări greşite
a revenirii Domnului, care dă o şansă de mântuire
după acel moment este vinovată, pentru că o astfel
de nădejde înşelătoare permite unora să ia în calcul
o a doua şansă, care în realitate nu există. Pildele
doar suficiente, ca în cazul scrierii evangheliştilor, spuse de Domnul arată că odată închisă uşa mirelui şi
despre Domnul Isus şi lucrările Sale (Ioan 20:30-31). a Stăpânului (Matei 25:10; Luca 13:25), ea nu se mai
Imaginile Apocalipsei cuprind domeniul religios, politic, deschide. Exemplele despre corabia lui Noe şi salvarea
social sau biologic, dar se limitează atât ca descriere din Sodoma aduc în faţă aceeaşi imagine de salvare
cât şi ca mod de decodare, lăsând de fiecare dată un unică, iar cele scrise în Apocalipsa arată că Templul
spaţiu ce nu poate fi determinat numai de „calcule”, de închis (Apocalipsa 15:8) şi inimile oamenilor la fel de
înţelepciunea conexiunii permanente la sursa divină, închise, au dat un rezultat negativ: oamenii „nu s-au
ceea ce este în concordanţă cu următoarele două pocăit” (Apocalipsa 9:20; 16:9).
principii ce vor fi prezentate. Spre exemplificare, să O altă dramă cauzată de interpretări greşite va fi
luăm imaginile despre fiară şi femeia ce o stăpânea, cauzată de persecuţia dinaintea venirii Domnului, prin
din care se observă limitarea spectrului nostru vizual care se va împlini „numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al
şi nevoia de decodare a ceea ce se vede: „Aici e fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Apocalipsa
înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească 6:11). Se va întâmpla ceva asemănător cu cazul Petru,
numărul fiarei...” (Apocalipsa 13:18); „Aici este mintea care nu a acceptat de la început ideea crucii Fiului lui
plină de înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte Dumnezeu şi pe acest motiv s-a şi angajat să fie alături
munţi pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi... de Domnul, lovind cu sabia. Lepădarea unora poate
Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al fi fără revenire, dacă le promitem plecarea la cer pe
optulea împărat: este din numărul celor şapte şi merge vreme bună, pe raţionamente de logică omenească,
la pierzare.” (Apocalipsa 17:9-11) orbiţi de teorii occidentale, născute în libertate, uitând
În concluzie, nu cred că teologii creştini pot că în prezent se moare zilnic pentru Hristos şi că cei
oferi un orar exact şi amănunţit al evenimentelor mai mulţi membri ai Bisericii Domnului, trăiesc în ţări
dinaintea venirii Domnului Isus Hristos şi al celor unde nu există libertate de credinţă.
ce vor urma până la stabilirea definitivă a Împărăţiei Voi prezenta principiul înţelegerii depline
lui Dumnezeu. De aceea, am intitulat acest articol şi la vremea împlinirii prin compararea celor două
studiu biblic pe această temă Imagini apocaliptice. Nouă veniri ale Domnului, pentru a dovedi diferenţa de
oamenilor, ne-au fost arătate numai vedenii - secvenţe fond dintre a cunoaşte datele şi a avea parte de un
neordonate cronologic care nu au scopul aşteptării asemenea eveniment, în imposibilitatea cunoaşterii
cu tabelul în mână şi bifării operaţiei ce urmează în exacte cu anticipaţie, datorită modului de lucru a lui
calendarul Domnului Isus Hristos. Dumnezeu, în baza căruia El alege oamenii, după
a fi, nu după a şti. Cea dintâi venire a fost anunţată
2. Principiul înţelegerii depline la vremea în Scripturi şi teologii evrei vorbeau despre ea în mod
împlinirii avansat, de unde şi întrebările prezente în Evanghelii,
În realizarea planului etern, cea mai importantă referitoare la venirea lui Ilie şi a lui Mesia Chiar şi
etapă escatologică va fi revenirea Domnului Isus samaritenii cunoşteau câte ceva despre aşteptările
Hristos şi evenimentele imediate generate de ea, evreilor: „«Ştiu» i-a zis femeia «că are să vină Mesia,
pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi. (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne
„Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea spună toate lucrurile»” (Ioan 4:25). Când a venit Ioan,
întristare celor ce vă întristează şi să vă dea odihnă „norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile
atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul.”
descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii (Luca 3:15) Părerile erau şi atunci împărţite, aşa cum
Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei rezultă din exprimările iudeilor: „Dar noi ştim de unde
ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu
Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea va şti de unde este.” (Ioan 7:27); „«Cum, din Galilea are
ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului să vină Hristosul?» Nu zice Scriptura că Hristosul are să
şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era
ca să fie proslăvit în sfinţii Săi.” (2 Tesaloniceni David?” (Ioan 7:41) Aveau şi ei date, numai că a şti şi a
1:6-10) Prima Lui venire ne-a mântuit de vinovăţie şi înţelege nu-i totuna, aşa cum i-a spus îngerul profetului:
pedeapsă, cea de-a doua ne va mântui de puterea
şi prezenţa păcatului. Cuvântul lui Dumnezeu (continuare în pagina 14)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

Scr isoarea a X L V II - a
Nu mă mir c-ai început să-i citeşti pe epicurieni. moarte, aşa cum greşit credeau şi aşa cum susţine din
Eu îi citesc pe stoici. Când te gândeşti că o fac acum păcate chiar şi o anumită teologie destul de populară
la bătrâneţe, când ar trebui să-mi fie de-ajuns Sfânta azi, ci pentru tenebrele şi veşnicia morţii.
Scriptură, după cum mă clevetesc unii. Poate au Îţi scriu aceste texte, fiindcă ştiu că prin contrast
dreptate, dacă mă gândesc la un proverb pe care-l putem fi determinaţi mai mult să ne alipim de ceea ce
rosteau grecii: „Cine mai are doar trei săgeţi în tolbă, merită crezut şi iubit cu ardoare, adică de Cuvântul
nu le zvârle după vrăbii.” Totuşi, ori de câte ori citesc Dumnezeului nostru, căruia trebuie să-I mulţumim că
despre prezenţa sfântului apostol Pavel în Areopagul ni l-a descoperit şi ni 1-a pus în mâini. Ce-am fi fost fără
grecesc şi îi cercetez substanţa cuvântării ţinută în faţa acest Cuvânt? Iartă-mă, pentru modul în care mi-am
stoicilor, curiozitatea de a afla alternativa în virtutea început scrisoarea! De altfel, dacă nu-mi scriai despre
căreia au refuzat oferta lui Dumnezeu prin robul Său, epicurieni, nici eu nu-ţi scriam despre stoici.
mă cuprinde ca o flacără. Deşi nu mi-ai scris (poate intenţionat) că te pasc
În tinereţele mele l-am citit cu lăcomie pe împăratul simpatii politice şi de curând ai fost vizitat în mai multe
filozof, Marc Aureliu, un adept înfocat al stoicismului, rânduri de V.B. şi alţii, eu totuşi am aflat şi-ţi atrag atenţia
dar atunci puţin am înţeles. Mai mult, am fost chiar să stai liniştit şi să nu te însoţeşti cu aceşti utopişti,
încântat. Te rog însă, să mă crezi că abia acum am care cred că Babilonul poate fi vindecat (Ieremia 51:9).
înţeles, aşa cum trebuie, de ce mesajul apostolic a fost Nu ştiu ce modalităţi de tămăduire a Babilonuiui a
brusc întrerupt, atunci când marele rabin a adus cu încercat viguroasa comunitate evreiască, prezentă în
fermitate vorba despre învierea morţilor (Fapte 17:31). marele imperiu, în afară de un mod de viaţă conform
Tot acum am înţeles de ce apostolul scoate în evidenţă Legii lui Dumnezeu şi rugăciunea, recomandată de
nobleţea vieţii, legând-o de sursa ei primordială profetul Ieremia (Ieremia 29:7) aşa încât s-au despărţit
Dumnezeu (Fapte 17:25), arătând că şi susţinerea ei de puternica cetate cu un soi de lehamite. Tu crezi că
se datorează aceluiaşi Dumnezeu, (Fapte 17:28) că aceşti politicieni visători, încearcă să-şi pună problema
valoarea existenţei terestre va fi accentuată şi mai mult unei guvernări creştine, după ce-au apelat la marile lecţii
în chip fericit, prin învierea cea de obşte. ale istoriei? N-o să-i auzi discutând despre aşa ceva.
Tocmai asta i-a scandalizat pe stoici, pentru care Dimpotrivă! Adunaţi cu înfrigurare, mai ales în preajma
moartea însemna mai mult decât viaţa, şi de aici acea marilor competiţii electorale, îmbătându-se cu aroma unor
zicere demonică pe care am găsit-o în opera filozofului cuvinte tari şi rostind fraze sforăitoare construiesc o Ţară
stoic, Seneca: „Viaţa, îmi eşti draga, datorită morţii.” de Niciunde, cum ar zice Erasm, în timp ce beau spornic
Iată un text de-a dreptul macabru dintr-o scrisoare pe cafele şi ronţăiesc biscuiţi săraţi. Crezi că au citit măcar
care filozoful a trimis-o prietenului său, Novatus: Ori „Principele” lui Niccolo Machiavelli? Dacă ar fi făcut-o,
încotro ţi-ai roti ochii, tot acolo (în moarte) este sfârşitul ar înţelege că lumea a fost întotdeauna consecventă cu
relelor. Vezi acea prăpastie? Pe acolo se coboară către biografia ei şi nu poate fi condusă, nici pe întreg şi nici pe
libertate. Vezi acea mare, acel râu, acea fântână? Acolo detaliu, decât de acele legi care-i sunt proprii.
pe fund îţi vei găsi libertatea. Vezi acel copac pipernicit şi Este cu neputinţă deocamdată, câtă vreme
uscat care nu mai dă rod? Acolo atârnă libertatea (bietul guvernează dumnezeul veacului acestuia, ca principiile
Iuda) îţi vezi gâtul şi inima? Sunt mijloace de a scăpa Evangheliei să se aplice lumii cât unei minorităţi, dar
de sclavie... întrebi care este drumul spre libertate? nicidecum în cadrul unor structuri statale. În ce mă
Orice venă din trupul tău”. E greu. recunosc, de suportat priveşte, i-am analizat îndelung pe unii din aceşti fraţi
lectura unor texte ca acestea, dar un astfel de ambient ai mei cu pretinse veleităţi politice şi mi-am dat seama
cultiva aceste filozofii funebre al căror iniţiator este că motivul acestor zvârcoliri şerpeşti, nu este dragostea
diavolul, ucigaşul primordial. În faţa mesajului îndurării de oameni şi ardoarea de a face bine, cât căutarea unei
lui Dumnezeu, al vieţii şi al învierii, exprimate prin identităţi, nevoia de personalitate, de semnificaţie. Asta
învierea lui Isus, iar acum prin mesajul apostolic, stoicii în primul rând. De ce crezi că unii dintre ei au nevoie
au optat de fapt nu pentru o existenţă superioară după aproape disperată să fie ordinaţi ca lucrători în Biserica

10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
care îi iubesc şi dacă sunt profitabile. La alţii le
doresc, dar lor şi le refuză. Se lasă mai degrabă
conduşi de prejudecăţi decât de legi. Vor legi drepte,
dar fără să dorească să-şi schimbe prejudecăţile.
Mai mult, tu eşti un credincios şi lumea te
urăşte. Asta ţi-o spune Fiul lui Dumnezeu şi nu
Constituţia ţării. (Matei 10.22). Apoi nu poţi fi
un politician vestit, dacă nu eşti linguşit. Ai uitat
că nimic nu schimonoseşte fiinţa umană ca
linguşirea? La început o să-ţi fie oroare de aceste
găşti de lingăi, gata să te facă descendent din zei,
numai să se poată înfrupta de la masa ta, ca pe
nesimţite să ajungi să ai nevoie de linguşirile lor,
să-i cari după tine peste tot întocmai ca Popaea.
soţia lui Domiţianus Nero, care purta după ea în
toate deplasările cincizeci de măgăriţe pentru
Domnului, să fie deputaţi sau senatori, să circule în a face baie în laptele lor. Atâtea minciuni ţi s-ar
limuzine luxoase, lacomi să deschidă o nouă afacere, spune, încât n-ar mai rămâne loc să ţi se spună
chiar în condiţiile în care încalcă flagrant Principiile Legii adevărul şi nici chiar tu nu ţi l-ai mai spune. Aici
lui Dumnezeu? Au nevoie să-şi construiască nu case, vrei să ajungi? Te rog nu-ti cheltui timpul cu politica,
ci adevărate castele medievale, înconjurate cu ziduri fiindcă rişti să nu-ţi mai rămână timp să fii un copil
groase şi gratii de oţel inoxidabil, printre care îşi scot al lui Dumnezeu.
boturile băloase, javre cu ochi fioroşi. Mă întreb ce ar mai Sincer îţi scriu că mă mir de ambiţiile tale, tu
rămâne din aceşti oameni, daca s-ar întâmpla să piardă care citeşti asiduu Sfânta Scriptură, îţi însoţeşti
toate aceste bunuri printr-o întâmplare nefericită? lecturile cu reflecţii destul de consistente, pe care ţi
Chiar în aceste momente, ninge spornic şi un grup le notezi cu grijă în jurnalul tău, răsfoieşti comentarii
de copii adună un bulgăre de zăpadă mic, ca să-l pună şi eşti îndrăgostit de istoria sacră şi nu numai. Mi-
peste unul mai mare. Înţeleg că vor să construiască un am dat seama, nu o dată, de spiritul tău pătrunzător
om de zăpadă. Pe moment, nu are nici o identitate, e şi de judecăţile de valoare asupra trecutului, aşa că
ca un cilindru alb şi pufos. Unul din copii însă, găseşte nu înţeleg cum te-au atins aceste adieri otrăvite. Sau
o oală spartă pe care o pune în vârf ca joben, altul ţi-ai propus doar să înveţi istoria, nu să o înţelegi?
împlântă un morcov în loc de nas, un altul aşază două Ba mai mult, îmi trimiţi şi acest verset: „Un împărat
pietricele negre la stânga şi dreapta morcovului, iar care judecă pe săraci după adevăr îşi va avea
altul, cu o lovitură de pumn, pune un cartof sub nas. scaunul de domnie întărit pe vecie”, (Proverbele
Nu uită aceşti copii zburdalnici să-i aşeze la piept un 29:14) din care despleteşti gânduri de înaltă ţinută
măturoi abandonat lângă o pubelă. Mă uit la ei, mă duhovnicească, dar care vin să contrazică ceea ce
distrez şi în final, mă gândesc: acest om de zăpadă eu am aflat despre tine. Gândeşti una şi faci alta?
nu are o personalitate a lui, o identitate proprie, un Sau nu crezi adevărul pe care-l descoperi singur
sine valoros care să-i aparţină. El va ţine, cât ţine iarna în Cuvântul lui Dumnezeu? În ceea ce vreau să-
şi poate nici atât, căci s-a născut dintr-un capriciu şi ţi scriu, te vei convinge că sunt alături de tine cu
poate pieri din acelaşi motiv. E o făptură clădită din acest mod de gândire, astfel nu te îndoi, ci urmează
împrumuturi, de către nişte fiinţe zburdalnice şi care nu luminii care a fost aprinsă în cugetul tău.
se felicită atât pentru ceea ce au reuşit, cât fac haz. Preaiubite frate, deocamdată nu s-a descoperit
Dar repede văd că se ceartă şi se iau la bătaie. După în analele istoriei, un rege care să fi judecat pe
ce-şi cară pumni şi picioare, se reped asupra bietei săraci întocmai după adevăr, aşa ca scaunul lui
făpturi de nea. Unul îi smulge morcovul, altul aruncă de domnie să fi rezistat viforului vremii. S-au înălţat,
pietricelele în obrajii îmbujoraţi ai celuilalt, jobenul s-au încoronat, au judecat mai bine sau mai puţin bine,
de pe cap este zvârlit cât colo hodorogind: îl lovesc, pentru ca în final soarta să le fie aceeaşi: coroana
îl străpung, îl calcă în picioare, până când făptura cu le-a căzut în pulbere, sceptrul s-a frânt şi scaunul de
identitate de împrumut, se transformă într-o diformă domnie s-a răsturnat. Toţi au căzut, dinastiile s-au
movilă de zăpadă pângărită. stins. Cu toate acestea, afirmaţia din versetul pe care
Copiii l-au făcut, ei l-au şi desfăcut... mi l-ai trimis, este absolut adevărată căci înţelepciunea
Îmi pare rău că trebuie să spun, dar dacă nu mă căreia îi datorăm cartea din care ai decupat acel text
asculţi, o să înţeleg că suferi şi tu, ca şi alţii, de sindromul ne asigură: „Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
fasole, plantă care, după cum ştii şi tu, dacă nu găseşte n-au nimic neadevărat, nici sucit in ele. Toate sunt
un arac pe care să se caţere, riscă să cadă la pământ lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce
şi să putrezească printre buruieni. Nu te amesteca în au găsit ştiinţa.” (Proverbele 8:7,8). Nedumerirea ta
politică. E drept că e seducătoare, dar te pasc primejdii este îndreptăţită, când te întrebi dacă nu cumva acest
pierzătoare. Vei urmări una şi vei da de alta. Nu te text, scris de Solomon pentru Roboam, fiul lui, era o
păcăli! Oamenii nu iubesc dreptatea şi celelalte amăgire, din moment ce în el se ascunde un ideal ce nu
virtuţi, decât dacă le sunt recomandate de cei pe

11
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

a fost atins de nimeni până la el, nici chiar de Solomon, (Proverbele 16:15);„Împăratul care sade pe scaunul de
regele cel mai înţelept. Ce credit are o recomandare domnie al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui;”
pe care cel ce o afirmă nu o urmează? Acesta să fi (Proverbele 20:8);„Bunătatea şi credincioşia păzesc
fost unul din motivele pentru care domnia lui Roboam pe împărat şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin
a fost o domnie destul de tulbure? A avut cartea, dar bunătate;” (Proverbele20:28); „.. .cu un om priceput
i-a lipsit, din nefericire, exemplul. Şi atunci, este textul şi încercat domnia dăinuieşte.’” (Proverbele 28:2);
pe care mi l-ai trimis tu, o himeră după care trebuia să „Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de
alerge fiecare demnitar israelit? Nicidecum! În primul asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele;”
rând, acel text este un ideal moral, dar nu ca o proiecţie (Proverbele 28:16); „Un împărat întăreşte ţara prin
mentală a unei realităţi inexistente şi imposibile, cum dreptate, dar cel ce ia mită o nimiceşte.” (Proverbele
întâlneam adesea în poveştile copilăriei. Reprezintă 29:4); „Nu-ţi da femeilor vlaga şi dezmierdările tale
un ideal născut atât din nevoia obiectivă de a da o celor ce pierd pe împăraţi;” (Proverbele 31:3); „Nu se
orientare profund calitativă vieţii regelui, cât şi din cade împăraţilor. Lemuele, nu se cade împăraţilor să
cerinţele profund sociale ale unui popor educat în bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
Legea lui Dumnezeu. Un astfel de ideal, chema regele ca nu cumva bând, să uite Legea şi să calce drepturile
să se înscrie pe linia unor strădanii neîntrerupte, de celor nenorociţi.” (Proverbele 31:4,5)
a duce actul de justiţie cât mai aproape de cerinţele Dar aşa cum îţi scriam, şi aceşti regi evrei care
divine, regele socotindu-se mai iubit de Dumnezeu, îşi exercitau autoritatea într-o societate teocratică,
care-i garanta astfel domnia. Trebuie să observăm, ca erau oameni supuşi slăbiciunii condiţiei lor şi cădeau
o paranteză, că din cele 913 versete ce compun cartea uşor victimă nebuniei. Gândeşte-te, numai, că odată
Proverbele lui Solomon, aproape 30 de versete au în cu coroana ce li se punea pe creştet şi sceptrul ce li
vedere morala regală, etica scaunului de domnie. se punea în mână, câte griji luau asupra lor. Acestea
Tu ştii că regii Israelului, au fost şi ei oameni şi erau tot atâtea pricini de nelinişte şi tulburare, chiar
s-au dovedit când instrumente fidele înţelepciunii divine dacă erau credincioşi. Textele Psaltirii, din care ştiu că
(Proverbele 8:15,16), când slujbaşi consacraţi Nebuniei. citeşti zilnic înaintea rugăciunilor tale, sunt o dovada
(Proverbele 9:13,14) Prin urmare, de mici erau supuşi în această privinţă. Crezi că le era uşor atunci când
unei educaţii intense, (Proverbele 4:3.4) educaţie aveau parte de vremuri de prosperitate, din moment
făcută de părinţi, conform cu indicaţiile date în Legea ce nimic nu împovărează mai greu pe un demnitar ca
lui Dumnezeu privitoare la copii, pentru ca în momentul măreţiile acestei lumi?
încoronării, să li se pună în mână Mărturia, adică Legea Pe de altă parte, este ceva ce îndeamnă mai mult la
Cea Sfântă (Deuteronom 17:18), pe care trebuia s-o o viaţă trândavă, de lâncezeală, somn şi plăcere şi implicit
citească, s-o studieze în toate zilele vieţii lor, căci: „... la nesocotirea Numelui Lui Dumnezeu, a principiilor Legii
slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele Sale, ca şi bogăţiile fără măsură? Este, oarecum, firesc
25:2) De asemenea, se alegeau pentru regele tânăr cei să fie aşa, din moment ce ispitele, viciile şi ambiţiile au
mai vrednici sfetnici, ca să se poată menţine domnia în mai mare putere acolo unde nici o posibilitate nu lipseşte.
ambianţa morală cerută de Legea lui Dumnezeu şi de Câţi dintre aceşti regi. despre care citim în Biblie, nu şi-
asemenea armonia dintre aceasta şi proiectele viitoare au alipit inima de ceea ce au moştenit şi adunat? Cunoşti
sau campaniile militare: „Planurile nu izbutesc când tu un singur împărat care să-şi fi aşezat aceste bogăţii
lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc acolo de unde să le poată pierde fără tulburare? Eu nu
când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22) sau „Căci cunosc nici unul! În schimb, mulţi s-au semeţit în vremuri
prin măsuri chibzuite câştigi bătălia şi prin marele număr de belşug, pace şi prosperitate, pentru ca alţii să cedeze
al sfetnicilor ai biruinţa.” (Proverbele 24:6) în faţa cumpenelor. Adesea perioadele de criza, sărăcie,
De altfel, orice împărat ajuns pe scaunul de domnie boli, calamităţi, războaie fără istov şi alte tulburări ce
este interesat de două lucruri cel puţin. În primul rând, s-au abătut peste scaunele lor de domnie, i-au împins
stabilitatea domniei şi apoi durata acesteia. În acest la păcat şi lepădare de Dumnezeul lui Israel. Crezi că
context este interesant de observat, că nicăieri în cartea degeaba se ruga acel mare om, Agur: „nu-mi da nici
Proverbele, nu este recomandat regelui să aibă armate sărăcie nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca
puternice şi nici generali capabili. De asemeni nu sunt nu cumva în belşug să mă lepăd de Tine şi să zic: Cine
indicate strategii pentru războaie, ci cu totul altceva. este Domnul? Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să
Tânărul împărat, Roboam, era sfătuit să-şi iau în deşert Numele Dumnezeului meu.” (Proverbele
apere regatul moştenit mai degrabă prin binefaceri 30:8,9). Da, numai pâinea care trebuie produce plăcere
şi prin practicarea dreptăţii decât prin strategii adevărată şi bucurie curată, fie şi într-o bojdeucă, faţă
militare. Cu armele îţi poţi înspăimânta prietenii şi de plăcerile şi bucuriile din palatele regale păscute de
răpune pe duşmani, pe când cu binefacerile unei primejdii şi înfiorate de temeri.
domnii binevoitoare îi păstrezi pe cei dintâi, îi aduci Un astfel de om cum era regele, trebuia să practice
aproape pe cei din urmă şi te faci iubit de toţi: „Căci dreptatea faţă de supuşi şi s-o facă după Adevăr. Câţi au
prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie;” reuşit? Câte scaune de domnie au rămas peste vreme,
(Proverbele 16:12); „Seninătatea feţei împăratului este atâţia au reuşit. Deci nu ne va cuceri vraja istoriei şi nu

12 viaţă şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară;” vom rămâne cu ochii alipiţi de coroana sau scaunul de

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
domnie al cuiva. Şi totuşi, este Unul, care trebuie să vină. (continuare din pagina 3)
din dinastia regelui David, să pună mâna pe împărăţiile
acestei lumi, aducând în sfârşit Dreptatea după măsura
lui Dumnezeu, Tatăl Său, şi a aşteptărilor inimilor sincere. Bărbat și femeie
Acesta este Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, despre
care citim în cărţi: „Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; Bisericile ortodoxe din Rusia şi Balcani sunt în parte
nu va judeca după Înfăţişare, nici nu va hotărî după cele o oprelişte în calea acestor revărsări de murdării, care
auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî aduc numai dezastre sociale şi boli nevindecabile, aşa
cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cum i-a ameninţat Dumnezeu pe păcătoşi încă din
cu toiagul Cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor lui va vremea lui Moise (Deuteronom 28).
omorî pe cel rău.” (Isaia 11:3,4) Actul acesta de justiţie Fraţilor bărbaţi, capi de familie, în structura
perfectă, El îl va exercita în Universul Său, alături şi familiei heterosexuale monogame, luptaţi-vă pe
împreună cu Biserica Sa, din care nu mă îndoiesc că şi baricadele spirituale în rugăciune şi în proclamarea
tu faci parte acum şi cred că până la sfârşit. adevărului etern, pentru păstrarea dimensiunilor
Vrednicia pentru ceasul acela cosmic, nu se
date de Dumnezeu prin creaţie familiei.
câştigă decât practicând dreptatea în micul tău regat,
Surorilor, a fi femeie nu este un rol secundar,
nu prescriind legi altora, cât ţie însuţi. Renunţă, aşadar,
ci complementar bărbatului. Eva a fost creată
la ispita de a vâna culmi în politică pentru a născoci legi
noi, chiar dacă acestea sunt bune (acesta-i cântecul de pentru completarea şi împlinirea lui Adam. Nu este
sirenă cu care vrea să adoarmă diavolul conştiinţa ta), un act opţional să fii mamă dăruindu-te familiei, ci
ca nu cumva să nu-ţi rămână timp să le aplici ţie însuţi, înţelegând că aceasta este o chemare şi un dar divin
pe cele care sunt în primul rând, trebuie să ai în vedere (1 Corinteni 7:7), pentru că există în caz de celibat,
să fii un exemplu acolo unde eşti acum, din punct de darul dedicării individuale, dar tot lui Dumnezeu,
vedere social. pentru slujire „fără piedici” (1 Corinteni 7:35).
Să presupun pentru o clipă că patru ani, cât ţi‑ar Nu acceptaţi nimic din ceea ce nu este natural
fi mandatul, ai reuşi să acreditezi cel puţin două legi în planul vieţii, pentru ca nu cumva să vă faceţi
bune. Ca satisfacţia să-ţi fie deplină şi misiunea tot aşa, vinovaţi de aceste lucruri numite de Scripturi: „o
trebuie sâ ai certitudinea că cel chemat să le aplice, altul urâciune” - nerespectarea îmbrăcăminţii specifice
decât tine, este animat de acelaşi spirit, că le-a dorit şi le sexului, (Deuteronom 22:5); „lucruri scârboase” -
doreşte fără abatere traduse în viaţa cetăţii. Nu te înşela! ceea ce nu este natural heterosexual (Romani 1:27).
Când Dumnezeu a hotărât să pună poporul evreu sub Iar în cazul imposibilităţii procreării nu intraţi pe un
conducerea celor şaptezeci de căpetenii, a fost absolut tărâm artificial, prin fertilizări în vitro şi combinaţii
necesar ca toţi şaptezeci să primească o măsură din
de părinţi biologici şi sociali, evident nu ne referim
Duhul lui Moise, să fie călăuziţi de acelaşi Duh. Apoi să nu
aici la procesele de înfiere, care sunt o chestiune de
te gândeşti la recunoştinţa mulţimilor pentru legile bune.
ordin social necesară, mai ales în cazul orfanilor.
Tu ştii că mulţimile poartă de obicei respect, nu celor care
tot timpul sunt în agora, aşa cum presupune demersul Diavolul vine întâi cu practici simple, dar pe fondul
politic firesc, cât mai ales celor pe care nu-i văd sau celor prelucrării înţelegerii minţii, ca în final să facă paşi
care au murit. Sper să nu-ţi faci iluzii! hotărâţi, aşa ca şi în cazul dialogului cu Eva, când de la
Dacă, însă, vei rămâne acolo unde eşti şi te vei o întrebare a trecut la o afirmaţie categorică, demontând
strădui alături de fraţii tăi întru credinţă să aplici legile date gândirea ei şi provocând-o să păcătuiască.
de oameni, dar şi legile împăratului Hristos, nu numai Noi vom rămâne hotărâţi de partea lui Dumnezeu,
că aceste legi le vei recomanda astfel, dar le vei face Creatorul vieţi umane terestre. Mai mult, aşteptăm
permanent agreabile pentru celălalt, prin exemplul tău. înfierea trupului, potrivit cetăţeniei cereşti primite prin
Căci dacă învăţătura prin cuvânt poate înceta, exemplul Domnul Isus Hristos, înţelegând că viaţa pe pământ
însă este o învăţătură neîntreruptă. Numai în exemplu e este limitată şi are un scop precis. Suntem deplin
dovadă că învăţătura s-a copt, a atins maturitatea pentru încredinţaţi că nu o evoluţie lentă, nici vreo formă
a putea fi recomandată cu succes altora. de progres social vor fi benefice societăţii, ci numai
Sunt hotărât să mă opresc aici, deşi mă acuz iarăşi întoarcerea la adevărurile biblice şi prin aceasta intrând
de incoerenţă şi dezlânare, atât în scriitură cât şi în idei, în graţia divină. Prin Domnul Isus, avem încredere în
dar îţi las ţie sarcina de a face ordine acolo unde n-o să
controlul deplin al lui Dumnezeu peste întreg cosmosul
dai de ea. Închei cu încredinţarea nestrămutată, că nu
ştiind că ne îndreptăm spre colapsul apocaliptic, după
vei slăbi în rugăciunile tale, dar şi în cercetările atente
care se va trece în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.
în cărţile lui Dumnezeu şi în istorie pentru a spori în
învăţătură şi a te consolida în ea. Pentru asta nu te lăsa În aşteptarea noii ere, declarăm domnia Fiului lui
prea mult atras să petreci în mulţime, ca să nu pierzi Dumnezeu peste familia şi trupurile nostre de bărbat şi
timp preţios. Rezervă-ţi timp să petreci în singurătate. respectiv femeie. „A Lui să fie slava şi puterea în vecii
Dacă ciorilor le place să zboare şi să petreacă în cârduri vecilor! Amin.” (1 Petru 5:11).
nesfârşite, vulturii iubesc singurătatea.
Îţi doresc inimă bună! Editorii
Zaharia Bica

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

(continuarea din pagina 9) Din spusele Domnului, referitoare la revenirea

IMAGINI APOCALIPTICE
Lui, înţeleg că se va aplica acelaşi principiu de taină şi
surprindere ce va da peste cap toate calculele celor ce
fac prognoze amănunţite. Rostul celor spuse şi înţelese
„Să ştii, deci şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru cu claritate înainte, a fost întotdeauna numai pregătirea
zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), deliberată şi siguranţa participării la eveniment, nu o
la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp atitudine speculativă. El a zis ucenicilor: „Vegheaţi,
de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”
fi zidite din nou şi anume în vremuri de strâmtorare.” (Matei 24:42) Afirmaţiile Domnului prin care a
(Daniel 9:25) Observaţi că datele sunt codificate pentru încadrat momentul revenirii Lui, au scopul pregătirii
că înţelegerea trebuie să rămână limitată. şi nu datării evenimentelor: „Iată, că v-am spus mai
Din cele prezentate în evanghelii, reiese foarte dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie» să
clar că nimeni nu a ştiut cu exactitate cum se vor derula nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse» să nu
evenimentele la venirea în lume a Mântuitorului, nici credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede
profeţii care au manifestat mare interes şi „au făcut până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului... Atunci
din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile
stăruitoare” (1 Petru 1:10), nici cei contemporani acelui pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului
eveniment. Toţi au fost surprinşi, atât cei credincioşi venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
cât şi ceilalţi: Lui Iosif „i s-a arătat în vis un înger al El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi
Domnului şi i-a zis: «...nu te teme să iei la tine pe vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o
Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este margine a cerurilor până la cealaltă.” (Matei 24:25-31);
de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ
numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să
păcatele sale.»” (Matei 1:20-21) Când a venit îngerul la facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi
ea, „Maria se întreba singură ce putea să însemneze vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care
urarea aceasta.... iată că vei rămânea însărcinată şi se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor
vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus... Maria fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind
a zis îngerului: «Cum se va face lucrul acesta, fiindcă pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe
eu nu ştiu de bărbat?»” (Luca 1:29-34) Numai când să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să
„Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se
cu glas tare: «Binecuvântată eşti tu între femei şi apropie.” (Luca 21:25-28)
binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost Imaginile descoperite lui Ioan încadrează venirea
dat mie să vină la mine maica Domnului meu?»” (Luca Domnului în aceleaşi scenarii de groază şi apostazie,
1.41-43). Dintre cei ce aşteptau de ani şi ani apariţia de la a şasea trâmbiţă (Apocalipsa 6:12-21). Abia la
lui Mesia, pe Simion „Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu cea de-a şaptea trâmbiţă se va zice: „Împărăţia lumii
va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului” a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului
(Luca 1:26), dar participarea activă la acel eveniment Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa
special a fost dictată de o acţiune de moment. „a venit 11:15), ceea ce corespunde cu spusele Domnului din
în Templu, mânat de Duhul... când au adus părinţii citatele anterioare, despre evenimente ce vor culmina
înăuntru pe Pruncul Isus” (Luca 2:27) Ana „a venit şi cu arătarea „semnului Fiului omului”. Cu siguranţă
ea în acelaşi ceas” (Luca 2:38). Cât despre cei ce nu că „ziua aceea” este prestabilită de Dumnezeu, ca şi
aveau inima curată, deşi deţineau informaţiile generale toate celelalte evenimente premergătoare şi ulterioare,
scrise şi au răspuns cu promtpitudine lui Irod unde dovadă datele profetice, unde ni se scrie de vremi,
trebuia să apară Mesia: „În Betleemul din Iudea” (Matei jumătăţi de vremi, zile şi chiar seri şi dimineţi, iar Domnul
2:5), harul să-L vadă acolo nu a fost pentru ei, ci doar a vorbit de străji şi un ceas anumit (Daniel 8:13-14;
pentru magi şi păstori, prin intervenţii supranaturale de 12:6-12; Matei 25:13; Apocalipsa 11:3-12; 12:14), dar
moment (Matei 2:9-11; Luca 2:8-17). toate aceste date „Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”
Din cele prezentate, rezultă că la naşterea (Fapte 1:7), ceea ce înseamnă nu numai autoritatea
Domnului Isus Hristos şi în alte evenimente declanşării evenimentelor, ci şi codul de interpretare,
de acţiune mesianică, cum a fost şi arestarea, care aşa cum am arătat din celelalte evenimente din
condamnarea, moartea şi învierea Lui, a funcţionat lucrarea Domnului Isus Hristos, rămân în parte cu
principiul înţelegerii depline la vremea împlinirii. caracter de taină.
Nimeni nu a ştiut mai dinainte, dar toţi cei pregăţiţi
pentru acele evenimente au avut parte de ele în mod 3. Principiul participării la evenimentele
pozitiv. Domnul a enunţat acest principiu, referindu-se apocaliptice în funcţie de starea spirituală
la evenimentele de la sfârşitul activităţii Sale pe pământ: Diferenţa majoră dintre cei credincioşi şi cei
„Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se din lume, la revenirea Domnului, va fi dată de faptul
întâmple, pentruca, atunci când se va întâmpla, să că deşi nici unii nici alţii nu ştiu când va veni El,
credeţi că Eu sunt.” (Ioan 13:19). Principiul este reluat în cei credincioşi Îl aşteaptă, pe când ceilalţi nu-L
Ioan 14:29 şi completat în Ioan 16:4: „V-am spus aceste aşteaptă, de aceea „stăpânul robului aceluia va veni
lucruri, pentruca, atunci când le va veni ceasul să se în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care

14 împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus.” nu ştie.” (Luca 12:46) El va aduce mântuire numai „celor

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
ce-L aşteaptă” (Evrei 9:28). Imperativ este să fim într-o validată prin alegere, iar alegerea are de-a face cu
stare spirituală bună, într-o vreme rea ce va cuprinde modul în care fiecare a interpretat chemarea făcută
umanitatea înaintea revenirii Domnului; să rămânem (Matei 22:1-14). Cartea Apocalipsa se încheie cu apelul
sub călăuzirea Duhului Sfânt într-o vreme de apostazie. şi avertizarea sfinţirii, în aşteptarea revenirii Domnului:
„Atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să
va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel
venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de
cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii
cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt cânii, vrăjitorii,
pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte
ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le minciuna şi trăieşte în minciună! Eu, Isus, am trimis pe
trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru
pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit Biserici.” (Apocalipsa 22:12-16)
plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi. Noi însă, fraţi prea Aşteptarea este desăvârşită în dragoste: „Iată
iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Mirele” (Matei 25:6), căci nicio aşteptare nu poate fi
Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu mai pasionantă decât a celor ce-şi aşteaptă nunta – un
v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa simbol al iubirii şi al unirii sfinţilor cu Hristos. „Soţia lui
adevărului.” (2 Tesaloniceni 2:8-13) Acest text este foarte s-a pregătit” (Apocalipsa 19:7), după cum şi Mirele s-a
lămuritor cu privire la cine va avea parte de înţelegerea dus să pregătească locaşul fericirii. Atunci cununile vor
vremurilor şi cine va fi înşelat. Ordinea operaţiilor este fi oferite „celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:8).
următoarea: întâi „ dragostea adevărului” , apoi „o O altă dimensiune a relaţiei Domnului cu noi este
minciună”. Cine nu acceptă adevărul şi găseşte cea de Stăpân şi slujitori, care implică o aşteptare
„plăcere în nelegiuire”, va fi dus în eroare prin activă şi ne responsabilizează în faţa Stăpânului care
„amăgirile nelegiuirii”, un arsenal demonic îngăduit zăboveşte să vină, dar siguranţa revenirii şi primirii
de Dumnezeu. Imaginea apocaliptică ce descrie aceste favorabile este o speranţă purificatoare (1 Ioan 3:2-3).
fenomene este prezentată în Apocalipsa 13:11-18, prin Nimeni nu ştie vremea venirii Domnului, dar cei ce ştiu
fiara care „amăgea”, fiind folosit acelaşi cuvânt ca şi în „vremea hotărâtă” (Matei 24:45) pentru fiecare activitate,
textul paulin. pe lângă faptul că ştiu să facă deosebire în orice vreme
Criteriile de descoperire la vremea împlinirii sunt între ceea ce este bine şi plăcut Domnului şi respectiv
cele care i-au calificat pe cei de la prima venire a ceea ce contravine voii Sale, „cea bună, plăcută şi
Domnului, pentru a avea parte în mod pozitiv de ea şi desăvârşită”, se vor bucura la vederea Stăpânului.
sunt general valabile. Universalitatea lor are de-a face Vegherea are de-a face cu ambele aspecte
cu caracterul şi scopurile lui Dumnezeu. Sinceritatea, menţionate anterior, devenind o dorinţă înfocată, care
dorinţa de adevăr şi neprihănire, căutarea cu toată ne va feri de abateri şi aţipiri. În vederea păstrării acestei
inima şi ascultarea fără rezerve, califică un om condiţii favorabile, Domnul îndemna: „Luaţi seama la
înaintea lui Dumnezeu, după cum spunea Domnul voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu
Isus: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii
să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra
sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” (Ioan 7:17) Zaharia voastră.... Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca
şi Elisaveta „amândoi erau neprihăniţi” (Luca 1:6); Iosif să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea,
„era un om neprihănit” (Matei 1:19); Maria avea o stare care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea
„smerită” (Luca 1:48); Simion „ducea o viaţă sfântă... Fiului omului.” (Luca 21:34-36)
era cu frica lui Dumnezeu... şi Duhul Sfânt era peste Şi cei răi sunt încadraţi în orarul divin, prin tot ceea
el” (Luca 2:25); Ana „slujea lui Dumnezeu cu post şi cu ce fac, evident spre pierzarea lor: „Căci Dumnezeu
rugăciuni” zi şi noapte (Luca 2:37). le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui:
A fi într-o aşteptare activă, înseamnă a fi gata să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea
în sensul rezolvării tuturor problemelor, a fi pregătit lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele
ca pentru moarte: „De aceea şi voi fiţi gata; căci Fiul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 17:17) Vor fi scenarii
omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Matei asemănătoare celor de la condamnarea Domnului,
22:44), dar şi a fi în orarul activităţilor sfinte potrivit despre care este scris că au lucrat „după sfatul hotărât
chemării fiecăruia: „Ferice de robul acela pe care şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu” (Fapte
stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” (Luca 2:23). Şi aceste aspecte negative dovedesc principiul
12:43) În imaginile apocaliptice, care descriu acele zile înţelegerii numai în lumină şi al rătăcirii în întuneric,
ale bătăliei şi al mâniei divine, ce vor precede intrarea după cum scria Daniel într-un context strict escatologic:
în slavă şi pedeapsa eternă, avem reiterat principiul „Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul,
salvării celor ce sunt cu adevărat ai Domnului: „Ei se şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor
vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că înţelege.” (Daniel 12:10)
El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi Relaţia dintre cele trei principii arată că Dumnezeu
cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de se descoperă limitat, rezervându-Şi dreptul să se
asemenea, îi vor birui.” (Apocalipsa 17:13-14); „Să ne descopere pe deplin celor ce rămân aproape de El până
bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit la sfârşit. „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui
nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi
îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Apocalipsa cât de neînţelese Sunt căile Lui!” (Romani 11:33)
19:7-8) Aici avem o reluare a contextului şi al aplicaţiei

15
pildei nunţii fiului de împărat, unde chemarea este Iosif Anca

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Ridicaţi - vă!
Înce pe ju dec a ta! partea a VII-a

Judecata nedreaptă Când în sală a răsunat: „Ridicaţi-vă! începe
judecata!” - iar noi eram şase inşi, ca nişte oi fără
Până la urmă, cazul meu a fost pregătit şi m-au dus apărare — în minte mi-au venit cuvintele din Psalmul21:
la judecată, care avea loc în oraşul Drezna, destul de „O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri
departe de Moscova, ca să n-aibă acces corespondenţii din Basan mă înconjoară.” Încăperea în care se ţinea
străini. Am fost dus într-o cameră cu un singur pat, judecata nu era ca arenele romane, în care Nero cu
fără saltea, doar cu nişte scânduri. Aici trebuia să stau acoliţii săi se distrau aruncându-i pe creştini la fiare
izolat, întrucât învinuirea mea a fost gravă şi trebuia să sălbatice înfometate. Noi suntem o ţară civilizată, în
fiu supravegheat în permanenţă. În noaptea dinaintea care totul se desfăşoară altfel (numai creştinii sunt la
judecăţii, n-am avut somn. Dumnezeu era cu mine şi mă fel), nu folosim fiare sălbatice. Avem faţă umană (deşi
întărea prin Duhul Sfânt. În cameră era întuneric. Cam pe dinăuntru unii sunt nişte lupi răpitori). Acolo nu erau
pe la ora 5:30, am fost cuprins de o lumină minunată avocaţi, aici pentru fiecare a fost adus un avocat, aşa
şi am adormit. În vis, Dumnezeu mi-a arătat un tablou. cum se cere.
Doi câini mari stăteau unul în faţa celuilalt. – Domnilor avocaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile,
– Treci printre ei, nu te teme! mi-a zis Domnul, Eu a zis preşedintele.
sunt cu tine. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, Dar fiecare dintre noi a refuzat serviciile avocaţilor.
du-te drept înainte! – Avocatul nostru este Domnul Isus Cristos, nu
Eu m-am dus. Câinii voiau să mă atace, dar nu avem nevoie de altul.
puteau de lanţurile, care-i ţineau legaţi. Mergând drept Atunci judecătorii ne-au stabilit la fiecare câte un
înainte, am trecut printre ei. În Evanghelie este scris: avocat din oficiu.
„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată Aşa a început prima zi de jude­cată. Ca martori
este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră au fost chemaţi 120 de oameni. Totul a fost dinainte
pe ea” (Matei 7:13). Printr-o astfel de poartă au trecut şi pregătit cu minuţiozitate. Martorii învinuiţilor nu au fost
mulţi alţi fraţi, prieteni de-ai mei, care stăteau ca şi mine primiţi. Toate locurile din sală au fost ocupate de către
pe banca învinuiţilor. Dintr-o parte erau procurorii, din membrii partidului comunist şi, pe motiv că nu mai sunt
cealaltă judecătorii, iar noi am trecut printre ei şi am găsit locuri, pe credincioşi nu i-au lăsat să intre în sală. Totul
viaţă, pentru că am ascultat de Domnul şi de Cuvântul a fost stabilit dinainte.
Lui. Tot în vis am văzut cum, într-un colţ, o căţea năştea Tocmai în ziua când trebuia să înceapă judecata,
pui, dar erau aşa de mulţi, încât eu îmi ziceam că aşa a avut loc un mare eveniment în Rusia. Pe data de 12
ceva nu-i normal. Şi toţi căţeii scânceau. aprilie 1960, Iuri Gagarin a zburat cu o rachetă în cosmos.
La judecată au fost aduşi şi Ivan Korciaghin, Vasili Cum toată lumea era foarte agitată, au amânat judecata
Reahovschi şi Mihail Afonin, dar au venit şi surorile pe 17 aprilie. Toţi erau cuprinşi de un extaz sărbătoresc
Maria Smirnova şi Fedosea Klinina, toţi în calitate de şi ne batjocoreau tot timpul. De exemplu, au întrebat-o
învinuiţi. Când am văzut că în sală intră un mare număr pe o soră, care era acolo în calitate de martor:
de copii, pionieri, care strigă: „Sectanţi netrebnici! La – Cine-i mai de valoare? Iuri Gagarin al nostru
judecată cu ei!”, m-am întristat. Mi-a părut rău de ei. care nu L-a văzut pe Dumnezeu sau Vanea al vostru
Au fost învăţaţi ce să strige, deşi ei nu ştiau despre ce care mărturiseşte despre El?
era vorba. Autorităţile ştiau că noi n-o să spunem niciun Sincer să fiu, era o întrebare prostească, însă ea
cuvânt rău copiilor, ci mai degrabă îi vom binecuvânta. a dat un răspuns inteligent.
Eu mi-am adus aminte de vis, erau neobişnuit de mulţi. – Fiecare dintre ei are o valoare; şi unul şi celălalt
Ce uşor îi păcăleşti pe copii! Este scris că bătrânii vor sunt nişte eroi!
visa vise. Slăvit să fie Domnul pentru descoperirile Sale! Acum, după 45 de ani, daţi-mi voie să vă întreb:
El ştie cum să-i întărească pe cei ce nu au pe nimeni. Ce – Ce sau cine avea o mai mare valoare: învăţătura

16 lucru minunat, să poţi vedea ceea ce nu văd alţii! creştină vie şi cei ce stăteau cu mine alături pe banca

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
la baza responsabilităţii lui Saul este frica şi laşitatea.
Amânarea confruntării cu filistenii a demoralizat armata
Israelului şi, dacă nu era David, Saul ar fi putut pierde
lupta. Frica 1-a imobilizat pe rege şi i-a cuprins şi pe
oamenii din jurul lui, în aşa fel încât ei nu mai puteau
înţelege curajul lui David. Bazându-se pe Dumnezeu,
David a obţinut victoria. Interesant că şi Goliat a mers
la luptă încrezător. Rar întâlnim în istorie că ambele
părţi care se luptă sunt pline de încredere. De obicei,
una dintre părţi are îndoieli. Aici, ambii cred în victorie.
Diferenţa este că unul se bazează pe propriile puteri,
iar celălalt îşi pune nădejdea numai în Dumnezeu.
Goliat era plin de mândrie, se baza pe el însuşi, dar,
cum zice Solomon în Proverbe: „Mândria merge
înaintea căderii.” Lumea de astăzi se aseamănă foarte
acuzării sau ideologia partidului comunist, anchetatorii mult cu Goliat. Ne mândrim cu realizările noastre, că
mincinoşi, procurorii, martorii mincinoşi, comuniştii şi zburăm în cosmos, că am descoperit tainele atomilor,
toţi ceilalţi care erau de partea lor? ale Internetului. Ateismul comunist lupta cu creştinii ca
Au dispărut demult cu toţii. URSS s-a destrămat, Goliat, sigur de victorie, iar creştinii, ca şi David, se
ca şi partidul comunist cu puterea lui, iar credinţa încredeau în Dumnezeu. Stând pe băncile acuzării, noi
evanghelică e vie şi astăzi! Ideea aceasta este foarte ne aduceam aminte de cuvintele lui David, când acesta
frumos ilustrată în cartea lui A. A. Oparin, doctor în înainta: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu
ştiinţa medicală, „În căutarea nemuririi” (pag. 170-171). pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului
Iată, în mijlocul armatei israeliene, a apărut un tânăr, oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe
aproape un copil, şi a cerut să meargă să lupte cu care ai ocărât-o ... şi toată lumea va şti că există un
uriaşul. Când l-au informat pe Saul despre acest lucru, Dumnezeu.” Lupta noastră a ţinut din 1960 până 1991,
el a zis: când a fost doborât regimul comunist.
– Tu nu poţi să mergi să te lupţi cu filisteanul Dar să ne întoarcem în sala de judecată. A
acesta, că tu eşti aproape un copil, iar filisteanul este fost chemat Alexei Petrovici Lariji, fratele nostru din
un războinic cu experienţă. Biriuliovo, ca să depună mărturie.
Aceste cuvinte arată cât de mult se schimbase – Nu Iuri Gagarin este un erou, ci acesta este
Saul. Cândva, el se baza pe Dumnezeu, iar acum adevăratul erou, a spus el, arătând spre mine.
judeca după logica omenească şi nu mai înţelegea Trebuie să spun că, nu după multă vreme, Larijii
hotărârea lui David. Din perspectiva lui era o prostie a fost găsit mort. Cauza morţii: mister. După aceea au
să te gândeşti măcar că David ar putea fi victorios. Iar chemat-o pe vecina Arina. Când ea a intrat, judecătorul
când David a insistat şi a zis că Dumnezeu 1-a ajutat a zis:
de câteva ori în lupte cu fiare sălbatice, Saul s-a gândit – Iată martorul cel mai important. Ea locuieşte
tot în modul firesc să-1 ajute, oferindu-i hainele sale de alături de Fedotov. De la ea vom afla multe lucruri
luptă. Obosit sufleteşte, regele Saul din nou şi-a pus interesante.
încrederea în arme, şi nu în Dumnezeu. David i-a dat Cu o noapte în urmă, eu am avut un vis. O gâscă
practic o lecţie lui Saul, mergând neînarmat împotriva sălbatică zbura, iar pe spatele ei stătea un sportiv şi
filisteanului, bazându-se pe ajutorul lui Dumnezeu: se ţinea strâns de gâtul ei, care se tot lungea. Gâsca
„Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe s-a năpustit asupra mea. Surprins, eu am ţipat. In
cap un coif de aramă şi 1-a îmbrăcat cu o platoşă. acelaşi timp s-a auzit o împuşcătură şi gâsca a căzut la
David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut picioarele mele, strigând: Ga-ga-ga. Când m-am trezit,
să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. parcă se tot auzea: Ga-ga-ga. Când a intrat Arina,
Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armura aceasta, vecina mea, ea s-a apropiat de mine şi aproape că a
căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. căzut la picioarele mele. N-a putut spune nimic în afară
Şi-a luat toiagul în mână şi-a ales din pârâu cinci pietre de ha-ha-ha, plângea în hohote. Judecătorul Kotov
netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul speriat, s-a uitat la expertul evreu Lundţ şi a zis:
hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva – Uite ce i-au făcut!
filisteanului. (1 Samuel 17:38-40) Profesorul Lundţ s-a apropiat de Arina şi a întrebat:
De obicei, credincioşii apar în ochii necredincioşilor – Ce-i cu dumneavoastră, tovarăşă? Ca răspuns,
ca nişte fanatici, nebuni, fără nicio logică. Dar în această iar s-a auzit ha-ha-ha-ha.
istorioară, care a fost mai lipsit de logică, David sau Atunci el a făcut semn Miliţiei şi au luat-o din sală.
Saul? La prima vedere s-ar părea că Saul este mai În sală era o linişte de mormânt. Câteva minute nimeni
responsabil. El se fereşte să trimită pe cineva în luptă nu a scos nicio vorbă. Mie mi-a venit în gând tabloul
cu Goliat, iar mai târziu încearcă să îl convingă pe David

17
că este o prostie ceea ce are de gând să facă. Dar (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

din Sfânta Scriptură când au fost scoşi afară Anania – Ana, soră scumpă, azi ai ocazia să spui tot
şi Safira, care L-au minţit pe Duhul Sfânt. În sală erau adevărul. E adevărat că tu, influenţată de kaghebişti,
în jur de 1000 de oameni. Comuniştii au vrut să dea o cu spectacolul acela mi-ai făcut rău, dar eu te iert şi
lecţie celor prezenţi, să vadă toţi ce fac ei cu sectanţii, te rog un singur lucru: din clipa aceasta să spui numai
dar lucrurile au luat o întorsătură nedorită. Cel Nevăzut adevărul. Eu mă voi ruga Domnului pentru tine şi El te va
a intervenit şi Şi-a făcut judecata Lui. ierta. Dar dacă tu n-o să faci aşa, va trebui să răspunzi
Avocaţii de obicei erau oamenii puterii şi, prin în faţa lui Dumnezeu pentru aceste minciuni. Ea s-a
întrebările lor, ne făceau numai rău. Astfel credincioşii înroşit la faţă şi mi-am dat seama că am atins-o la inimă
primeau ani buni de lipsire de libertate, dar cel mai mult şi că voia să spună adevărul. Însă Kolesnikov, care, în
am primit eu, 10 ani. Un singur avocat, evreul Simeon timp ce vorbeam, îşi ştergea sudoarea de pe frunte, şi-a
Aria, care ştia cum stau lucrurile, că totu-i stabilit dinainte dat şi el seama de pericol. El ştia că, dacă acum această
şi care m-a rugat să renunţ la el, el singurul m-a apărat femeie nu va vorbi şi procesul nu va fi o victorie, el îşi va
cu adevărat. De aceea vreau să-i acord un loc special în pierde şi postul şi gradele. El a jurat în faţa partidului şi a
cartea aceasta, căci merită. El a început să-i pună nişte promis că va fi o reuşită. Diavolul cu siguranţă îi şoptea
întrebări martorei Ana Krasina şi a prins-o cu minciuna. toate acestea la ureche. Nu ştiu ce i-au promis ei Anei,
Toată lumea şi-a dat seama că ea minte. Atunci sau cu ce au ameninţat-o, dar ea se zbătea ca o pasăre
procurorul a sărit în picioare şi a strigat la avocat: în laţ şi n-a reuşit să spună adevărul.
– Tu cine eşti? În camera mea din Lefortovo, l-au adus pe un
– Simeon Aria, avocatul, a răspuns el, neînţelegând individ, care trebuia să mă urmărească. Îmi punea
întrebarea. Procurorul s-a enervat şi mai tare şi a strigat multe întrebări, aşa că nu era greu să-mi dau seama
din nou: de misiunea lui. Într-o noapte n-am putut dormi şi am
– Cine eşti tu? început să mă rog. Colegul meu adormise, dar în timp ce
Şi din nou avocatul nu a înţeles şi a răspuns liniştit: mă rugam, el a început să vorbească în somn şi zicea:
– Eu sunt Simeon Aria, avocatul. – Fedotov nu este un om de încredere pentru
Atunci procurorul, deja cu spume la gură, a strigat puterea sovietică şi trebuie înlăturat.
din nou: Astfel m-a înştiinţat Dumnezeu despre intenţia
– Tu cine eşti? Eşti comunist sau ce eşti? puterii vizavi de persoana mea. Colegul meu de cameră
Comunist, a răspuns avocatul. trebuia să mă tragă de limbă, să afle ce părere am eu
– Stai jos! Cred că în sfârşit ai înţeles totul. despre KGB şi în general despre sistemul sovietic. Dar
Aria s-a aşezat. El a înţeles; a înţeles că un eu îi spuneam că în Biblie scrie că „toate sunt stabilite
comunist trebuie să joace cum i se cântă. A fost o minune de Dumnezeu” şi că el este un păcătos şi, dacă nu se
că nu i s-a întâmplat nimic după această ispravă (aşa pocăieşte, va pieri. Când şi-au dat seama autorităţile
a lucrat Dumnezeu) şi după mulţi ani a reuşit să scrie că nu au rezolvat nimic, au trecut la planul doi. Într-o
o carte minunată „Însemnările unui avocat.” Astăzi ea zi, m-au pus într-o maşină pe care scria LAPTE şi am
este cartea de bază pentru studenţii de la Facultatea de pornit prin Moscova. Eu am deschis geamul şi mă uitam
drept. Un capitol din această carte se numeşte „Cazul printre gratii, admiram Moscova - eu o cunoşteam foarte
penti­costalilor”, în care descrie procesul nostru. După bine şi mi-a fost dragă. Când am ajuns la Institutul
ce sistemul sovietic s-a destrămat şi n-a rămas piatră Judecătoresc de Expertiză, şoferul, ieşind din cabină,
pe piatră de la acei nebuni, oamenii buni l-au găsit pe a început să urle la gardianul de lângă mine:
Simeon Aria. Era deja bătrân, dar cu o minte strălucită. – Da’ voi aşa aţi mers, cu geamul deschis?
Acum nu mai e comunist, ci un om liber. Ne-am bucurat – Ce-o să zică şeful? El nu trebuia să ştie unde-i
împreună, ne-am adus aminte de acel proces şi mai jos ducem! De aceea ne-au dat şi maşina specială. Au zis
este un interviu înregistrat al acestui avocat minunat. că este foarte important să nu ştie!
Mă bucur că întotdeauna ultimul cuvânt este adevărul. Dar Dumnezeu a vrut ca eu să ştiu. Mă miram eu
cum de nu mă transportă cu maşina Miliţiei şi de ce mă
Lefortovo aflu într-o maşină obiş­nuită. Oamenii cred că înăuntru-i
lapte, când colo, e un om. Dumnezeu mi-a vorbit şi
Am ajuns la Lefortovo. M-au dus între deţinuţii în închisoare. Îmi spunea mereu ce va urma. De cele
politici deosebit de periculoşi, pentru anchetă, dar m-au mai multe ori îmi vorbea prin vise. Scrie şi în Biblie, în
ţinut izolat de ceilalţi; aşa era regimul la Lefortovo. Iov 33:14-16: „Dumnezeu vorbeşte însă când într-un
Când s-a judecat cazul meu, a fost chemată Ana fel, când într-altul. El vorbeşte prin vise, prin vedenii
Krasina ca martor principal în învinuirea mea. Ea a fost de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn
foarte amărâtă, nici nu îndrăznea să se uite la mine. adânc, când dorm în patul lor.”
Desigur ea s-a simţit vinovată că a acceptat să participe
la mârşăviile kaghebiştilor. Inima mea s-a umplut de

18
milă când am privit-o şi i-am zis:

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
m-am rugat pentru ea. Nu peste mult timp după aceea
Reacţia la ceata diavolilor a murit, iar fiica ei, Tania, nu s-a pocăit.
După ce ne-au judecat şi fiecare am primit
Am ascultat cu mare atenţie povestirea tragică pedeapsa cu închisoare, kaghebiştii [securitatea de
a fostei sectante — penticostale — Ana Krasina, care stat] s-au luat de cei rămaşi şi au avut un oarecare
zicea: „Prin multe posturi şi rugăciuni pline de isterie, succes. Unii dintre fraţi s-au speriat, alţii au fost ispitiţi
predicatorii Fedotov, Reahovschi, Korciaghin, pe şi au acceptat funcţii înalte. Lor le-a fost mai uşor, dar
parcursul a doi ani, m-au transformat într-un om fără nouă, care L-am urmat pe Domnul, ne-a fost din ce în
libertate, într-o roabă a lui Dumnezeu. Ei îi învaţă şî ce mai greu. Astfel s-au judecat ateii cu Biserica şi s-ar
ii fac să creadă pe membrii sectei că realizările ţării fi zis că au biruit. Unul dintre fraţi, Vladimir Semeneţ,
noastre sunt demonice, sunt împotriva lui Dumnezeu. care a fost dirijorul corului din biserica noastră, a trecut
Fraţii au vrut s-o pedepsească pe Ana Krasina pentru de partea puterii şi la judecată era martor împotriva
marele păcat de-a îndrăzni să lipsească de la rugăciune noastră; dar trebuie să spun că mai târziu s-a pocăit
şi că s-a dus s-o viziteze pe fiica sa, Tania, în tabăra sincer şi a regretat aceste lucruri. Fraţii l-au reprimit
de pionieri. Apostolul Ivan Fedotov, ridicându-şi glasul, şi a fost membru al bisericii cu drepturi depline din
a zis că în el a intrat Duhul Sfânt şi cere ca sora Ana nou. Uneori lupta este grea şi omul oboseşte şi cade,
să-şi omoare fiica, adu­când-o ca jertfă lui Dumnezeu. dar Dumnezeu are milă, iartă şi întăreşte, dă putere
Această cerinţă de-a dreptul sălbatică, să-ţi omori pentru a continua. Dar au fost şi fraţi care au stat tari
unicul copil, pe care îl iubeşti, a trezit-o pe Ana Krasina în credinţă. Nina Donscaia nu s-a temut de nimic; chiar
şi ea a rupt definitiv orice relaţie cu această sectă. Ea a dacă o ameninţau cu închisoarea, ea nu s-a dezis de
fost îndobitocită de penticostali.” Domnul. Şi nu numai ea. La sfârşitul anului 1959 şi
Krasina a povestit toate aceste lucruri la o şedinţă începutul lui 1960, comuniştii, sub conducerea KGB-
a munci­torilor dintr-o fabrică de pâine. Şedinţa aceasta ului, au organizat o acţiune puternică de distrugere a
a fost convocată cu scopul de a discuta situaţia aşa- lucrării Domnului. Credincioşii au fost urmăriţi peste
numitului Mihail Frolov şi acţiunile lui antisociale; el fiind tot, pârâţi şi traşi la răspundere. Sistemul a fost
membru al acestei secte şi totodată muncitor la fabrică. hotărât să lupte cu credincioşii, cu însuşi Dumnezeu
Frolov, Fedotov şi alţi sectanţi, de multă vreme, activează şi să scoată toate rădăcinile acestei „infecţii”. „Trebuie
în localitatea Biriuliovo, împotriva statului nostru, să ne unim toate forţele”, ziceau ei „să-i înconjurăm
ignorând legile ţării. Ei se adună prin pădurile din apro­ din toate părţile, zilnic să-i atacăm, aşa cum fac
piere sau la locuinţe şi în mod tainic săvârşesc tot felul medicii, când se luptă cu epidemii, nu se opresc până
de ritualuri pline de mister. Populaţia din localitate cere nu vindecă şi ultimul bolnav.” Erau peste tot, mai ales
încetarea fără întârziere a oricărei forme de manifestare în localităţile unde se ştia că sunt biserici; au făcut
a activităţilor sectanţilor penticostali. Ivan Fedotov deja tot felul de filme, în care îşi băteau joc de credincioşi,
a fost arestat pentru activitatea lui ilegală. cum ar fi: „Apostolii fără măşti”, „Făcătorul de minuni
Această propagandă mincinoasă avea un impact din Biriuliovo”. Cel mai tare erau persecutaţi liderii
puternic asupra oamenilor necredincioşi, dar şi asupra şi nou-convertiţii. Astfel, pe parcursul multor ani,
celor slabi în credinţă, care încă nu s-au dezis total de sistemul totalitar omora apariţia credinţei în sufletele
lume. Cunoscând acest lucru, kaghebiştii au făcut un oamenilor, le distrugea calea spre adevăr.
film documentar, care rula în toate cinematografele. Privind în urmă, îmi dau seama că Satan a pierdut.
Filmul se numea: „Aceasta îi nelinişteşte pe toţi”. Dumnezeu nu poate fi învins. Acum, după mai bine de
Lupta ateilor împotriva lui Cristos şi a Bisericii Sale 40 de ani, mă întreb:
se desfăşura pe teritoriul întregii ţări. Ei o foloseau pe – Unde-i acea armată de ateii, unde-i partidul
Ana Krasina, o duceau prin toată ţara să povestească lor şi comu­niştii care s-au războit cu Biserica lui Isus,
minciunile ei, chiar şi după ce eu, Fedotov, am fost cu slujitorul Lui, Ivan din Biriuliovo, care pentru ei nu
închis. Ana Krasina s-a învoit cu kaghebiştii să fie un reprezenta nimic, dar care era o valoare în ochii lui
martor mincinos pentru o singură dată, credea ea, dar Dumnezeu?
ei o puneau iar şi iar să iasă în faţa poporului şi să Când ne uităm prin câte am trecut, ne bucurăm
susţină aceeaşi minciună. Ea a înţeles că mărturia ei nu că Domnul a fost alături de noi şi toate s-au schimbat
este împotriva lui Fedotov, ci împotriva lui Dumnezeu. în bine. Vremurile s-au schimbat, poporul vrea să
Scopul lor a fost atins, Fedotov a fost închis, dar pe ea asculte Cuvântul, Îl caută pe Dumnezeu. Trebuia să se
tot n-o lăsau în pace, au promis una şi făceau cu totul împlinească ce este scris în Matei 24:14: „Evanghelia
alta. Situaţia aceasta a continuat până într-o zi, când, aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea,
adusă iar în faţa poporului, Ana Krasina a strigat: ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor.”
– Da’ până când credeţi că o să tot mint? Şi a căzut.
Au scos-o repede afară şi din clipa aceea au (va urma)
lăsat-o în pace. Misiunea ei a luat sfârşit. Kaghebiştii
[securitatea de stat] n-o mai deranjau, însă ea nu avea Extras din cartea
pace. La biserică n-a mai văzut-o nimeni. A trecut multă Ridicaţi-vă! Începe judecata!

19
vreme de atunci. Într-o zi a venit la mine cu căinţă şi Ivan Petrovici Fedotov

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Fii înţelept!
Pentru a ajunge înţelept, trebuie să-ţi doreşti, să te rogi şi să înveţi,
abia după aceea vei şti ce ai de făcut mai departe.
Înţelepciunea trebuie căutată acolo unde se află, căci comorile ei nu sunt risipite pe toate
drumurile, iar unde se găseşte, nu se primeşte cu carul, ci se adună cu bobul.
Cel mai înţelept nu este cel ce ştie foarte multe, ci cel care ştie ce este de folos.
De ce trebuie să învăţăm lucruri de prisos într-o viaţă atât de scurtă?
Înţelepciune înseamnă a te descotorosi de ceea ce este inutil.
Sinceritatea nu trebuie să devină naivitate, nici înţelepciunea şiretenie.
Cu penele altuia te poţi înfrumuseţa, dar nu poţi zbura.
Acest lucru nu îl ştiu toţi oamenii, deşi îl ştiu toate păsările.
Cele mai multe descoperiri le datorăm întrebării: „Cum?”
Dar cele mai de valoare lucruri le datorăm întrebării: „De ce?”
Înţelept a trăit omul, a cărui biografie poate fi folosită de alţii drept busolă.
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate corect.
Prostia, e bine să o sfătuieşti întâi şi numai după aceea să o pedepseşti,
căci cine nu ştie unde a greşit nu poate înţelege de ce e pedepsit.
A fi copleşit cu favoruri aşteaptă şi ticălosul şi prostul,
dar numai înţeleptul ştie să păstreze darurile de valoare şi onoarea primită.
Înţelepţii au mai mult de profitat de pe urma proştilor, decât proştii de pe urma înţelepţilor,
deoarece înţelepţii evită să facă greşelile proştilor, însă proştii nu imită succesele celor înţelepţi.
„Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” (Deuteronom 32:29)
„Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând
să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra
cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)
„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13)
„Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.”
(Proverbe 9:12)
„Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.” (Proverbe 14:8)
„Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia
lor.” (Proverbe 16:22)
„Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.
Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa 13:18)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080