You are on page 1of 20

Emaus Cuprins

M-ai întâlnit pe drumul spre Emaus
Când coboram de tot dezamăgit;
3 Editorial

Nu-nţelegeam de ce aflam repaus O problemă: comunicarea în exces – Editorii
Din graiul Tău în sufletu-mi trudit.

Ştiai că mi s-au stins speranţe sfinte,
Ştiai că îndoiala m-a cuprins,
De-aceea mi-ai redat iar zel fierbinte 4 Închinători în duh şi-n adevăr
Şi iar lumina dalbă mi-ai aprins. Caracterul creştinului (partea I)
– Simion Buzduga
Erau momente calde şi divine
Şi retrăiam iar stările dintâi.
Dar, ajungând, văzând că pleci, străine,
Ţi-am zis, în casa mea să mai rămâi. 6 Principii sfinte

Ai acceptat şi ai cinat cu mine Predicare şi învăţare din Vechiul Testament
Când în sfârşit, Isus, Te-am cunoscut. pentru creştinii Noului Testament: probleme
Mi-ai fost străin, acum îmi e ruşine şi posibilităţi – Daniel Grigoriciuc
C-atâta drum nu Te-am recunoscut.

Din calea deznădejdii ce coboară 8 Doctrine biblice

Iar spre Ierusalim m-am reîntors Legea lui Dumnezeu – Iosif Anca
Şi spun celor răpuşi de vreo povară
Cum m-ai aflat pe ea, slăvit Hristos.

De-atunci, mereu treci călător prin lume
Căutând pe omul frânt şi-ndurerat… 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Şi tu , mergeai spre moarte şi genune Scrisoarea a XXII-a – Zaharia Bica
De nu-ntr-o zi Isus Te-ar fi aflat.

De mergi şi tu dezamăgit la vale
O voce sfântă te va asalta
Deschide inima, e Domnul, frate,
Să intre şi cu tine va cina.
12 Statutul moral şi spiritual al creştinului
Voci auzite în timp de criză – Fănel Şuteu
Simion Buzduga

Fondurile necesare editării şi distribuirii revistei
„Dragoste pentru Adevăr”, provin din donaţii din ţară
şi străinătate. Cei care doresc să sprijine această lu- 15 Înţelepciune pentru înţelepţi
crare pot face depuneri în contul Asociaţiei Creştine Vindecarea depresiei – Iosif Anca
de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 de-
schis la BCR, Arad, care are ca obiect de activitate
doar educaţia creştină.
18 Experienţe
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! “Cineva acolo sus vă iubeşte!” – E. B.
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
O p r o b l e m ă : c omunicarea în exces
Credem că sfatul lui Solomon: „Nu te grăbi să apostolul avertizează: „Să nu se audă nici cuvinte
deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste,
înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer şi tu pe care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de
pământ, de aceea să nu spui vorbe multe” (Eclesiastul mulţumire” (Efeseni 5:4); „Să nu se ţină de basme şi de
5:2) este valabil şi pentru articolele din revista aceasta. înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai
De aceea fără „vorbe multe” vrem să scriem despre mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui
o problemă veche, dar care s-a amplificat, datorită Dumnezeu prin credinţă...” (1 Timotei 1:4). El sesizează
globalizării şi tehnologiilor moderne: comunicarea în şi vorbăria păcătoasă în relaţiile interfamiliale, când
exces. Este indicat să luăm cu toţii seama la volumul femeile: „...se deprind să umble fără nici o treabă din casă
cuvintelor noastre, căci şi atunci când „apostolii şi în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute
presbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de şi iscoditoare” şi în relaţiile frăţeşti: „zădarnicile ciocniri
făcut... s-a făcut multă vorbă” (Fapte 15:6-7). de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, ...Fereşte-te de
La extremele comunicării, se află universul astfel de oameni” (1 Timotei 6:5).
material, care transmite un mesaj „fără vorbe, fără Cazul Iov este specific problemelor care nasc multă
cuvinte, al căror sunet să fie auzit” (Psalmul 19:3) şi vorbă. După cele două atacuri ale Satanei impotriva lui Iov,
respectiv „nebunul (care) spune o mulţime de vorbe” prietenii lui au venit la el „şi au şezut pe pământ lângă el şapte
(Eclesiastul 10:14). Între ei se află oameni „meşteri la zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau
vorbă” (Iov 12:20) sau ca Moise care recunoştea „..eu cât de mare îi este durerea” (Iov 2:13). Apoi au început
nu sunt un om cu vorbirea uşoară; ...căci vorba şi discuţiile şi comentariile; Elifaz a zis: „Dacă vom îndrăzni
limba mi-este încurcată»” (Exodul 4:10). să‑ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?”
Problema nu are a face cu volumul natural de (Iov 4:2). Iov, la rândul lui zicea: „Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau
cuvinte, care este sănătos şi necesar în comunicarea să vorbesc!” (Iov13:13). După multă vorbă, din durere
între fiinţele vii, nici cu părtăşiile sfinte în care „cu multe (Iov) sau din dorinţa de a da sfaturi şi explicaţii (prietenii lui),
alte cuvinte, (fiecare ucenic) mărturisea” mântuirea în contextul unui plan ce cuprindea cerul şi pământul, cartea
(Fapte 2:40), căci este scris: „Cântaţi, cântaţi în cinstea Iov se încheie cu puţine cuvinte, printr-un dialog scurt între
Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!” (Psalmul Dumnezeu şi subiecţii implicaţi: „– Cine este acela care are
105:2); „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de nebunia să-Mi întunece planurile? – Da, am vorbit, fără
laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi
toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19). Necazul pe care nu le pricep” (Iov 42:3). „După ce a vorbit Domnul
se datorează faptului că unii oameni vorbesc mult şi aceste cuvinte lui Iov, i-a zis lui Elifaz din Teman: «Mânia
spun puţin, exprimându-se şi într-un mod nepotrivit prin Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni
timbrul vocii, volumul sunetului, timpul sau cadrul în care ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine...»” (Iov
vorbesc. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca 42:6). Prietenii lui Iov au fost nevoiţi să aducă o jertfă şi
nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă abia după rugăciune au fost iertaţi pentru că n-au putut să
din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul tacă. Vorbăria lor şi cu atât mai mult a celor ce vorbesc mai
care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe mult ca ei, adevereşte cele scrise de Solomon: „Căci, dacă
25:11-12). Dar o avalanşă de cuvinte, este un vagon de este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este
mere răsturnate peste capul unui om, la care se adăuga şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu”
şi greutatea vagonului. Chiar o mustrare poate fi de aur, (Eclesiastul 5:7); „Căci chiar dacă face multă vorbă, care
dar dacă se aplică în mod ostentativ, este o mină (de doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?”
aur) care explodează. De asemenea, este o plăcere să (Eclesiastul 6:11).
asculţi pe cei înţelepţi, ca Solomon, care „a vorbit despre Dar întrucât nu ştim câţi vor lua aminte la aceste
copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte sfaturi, „nu lua nici tu seama la toate vorbele care se
pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre spun...” (Eclesiastul 7:21), căci „vorbele nebunului aduc
pasări, despre târâtoare şi despre peşti” (1 Împăraţi 4:33). ceartă...” (Proverbe 18:6).
Problema este cu cei care vorbesc de „cedrul din Liban”,
deşi nu s-au odihnit niciodată sub umbra lui şi despre Editorii
multe „pasări” deodată, deşi au avut numai găini.
Să ştiţi că „cine îşi înfrînează
vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are
duhul potolit este un om priceput”
(Proverbe 17:27), dar „nebunul
spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce
se va întâmpla...” (Eclesiastul 10:14). În aceste condiţii,
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Caracterul creştinului
(partea I)
Atât în „Predica de pe munte” divine (Romani 8:1-4;1Corinteni 7:19; Galateni 3:13). Comportamentul vechi
(Matei 5-7), cât şi în Efeseni 4,5; testamentar era bazat pe litera Legii, pe forme exterioare de moralitate, cel nou
1 Tesaloniceni 4; etc. este prezentat testamentar se bazează pe spiritul Legii cu interiorizarea problemei. Astfel: „să
caracterul creştinului. Caracterul nu ucizi” devine „să nu urăşti şi să nu întristezi nici cu o vorbă pe aproapele
este produsul principiilor şi suma tău”. Porunca „să nu preacurveşti” care cerea dovezi cu martori urmată de
valorilor, după care se călăuzeşte judecată şi moarte, este accentuată de cerinţa unei purităţi profund morale,
o persoană în viaţă şi depinde când Domnul zice: „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit
de elementele care contribuie la cu ea în inima lui” (Matei 5: 27,28). Domnului Isus a redus Legea şi prorocii, la
modelarea sa, prin dimensiunea Legea iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui (Matei 22:40). El doreşte să formeze
gândirii şi formarea practicilor ucenici care să aibă caracterul Său.
comportamentale. Decalogul reprezintă etalonul sfinţeniei morale a lui Dumnezeu. Poruncile
Caracterul creştinului este un cuprind principii divine de viaţă pentru creştini: principiul suveranităţii lui
ansamblu de principii sfinte, ce se Dumnezeu asupra Universului (I); principiul închinării înaintea lui Dumnezeu
reunesc într-un comportament de care exclude forme idolatre de închinare: statui, imagini etc (a II-a); principiul
conduită spirituală, morală şi fizică. sfinţeniei Numelui divin al lui Dumnezeu, la fel ca şi în rugăciunea Tatăl nostru
Într-o altă ordine de idei, caracterul (a III-a); principiul suveranităţii lui Dumnezeu asupra timpului de închinare,
creştinului reprezintă trăsăturile care inclusiv asupra celui de lucru (a IV-a); principiul respectului şi recunoaşterii
definesc relaţiile sale cu Dumnezeu autorităţii părinteşti (a V-a); principiul suveranităţii lui Dumnezeu asupra
(dimensiunea verticală), cu sine vieţii (a VI-a); principiul sfinţirii gândurilor, sentimentelor şi trupului (a VII-a);
însuşi (dimensiunea interioară) şi principiul dreptului la proprietate şi a neînsuşirii a ceea ce nu ne aparţine (a
cu cei credincioşi, lumea şi mediul VIII-a); principiul protecţiei personalităţii şi demnităţii omului (a IX-a); principiul
înconjurător (dimensiunea orizontală). mulţumirii pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu (a X-a).
În raport cu divinitatea, Credinciosul adevărat nu caută să atragă atenţia celorlalţi asupra sa.
creştinul aplică principiile legii Însă astăzi există un adevărat curent secular care urmăreşte eliminarea
morale ale lui Dumnezeu, având smereniei, ce dă valoare celor trei virtuţi care trebuie făcute în mod secret
ca referinţă Cele zece porunci, pentru a fi răsplătite: milostenia, rugăciunea şi postul. Ele au fost frecvent
care nu sunt desfiinţate de practicate de creştini de-a lungul vremii. Este uşor de observat că Dumnezeu
Domnul Isus, ci dimpotrivă efici­ este impresionat nu atât de cantitatea acestor practici, ci de sinceritatea inimii
entizate spiritual, prin Legea în practicarea lor. Când atitudinile lăuntrice de smerenie nu sunt armonizate
sfântă scrisă în minte (Evrei 8:10). cu ceea ce se vede afară, nu se poate certifica un accept divin. Dacă evlavia
Jertfa Domnului Isus Hristos ne-a cuiva se etalează prin fapte de caritate din care lipseşte anonimatul, singura
eliberat de osânda - blestemul Legii, răsplată va fi aprecierea publică şi îmbunătăţirea imaginii, o notorietate
oferindu-ne un nou statut spiritual, prin respinsă de Dumnezeu. În cazul postului, Domnul
Duhul, astfel împlinindu‑se condamnă aparenţele, scenariile prin care cineva
în noi cerinţele Legii doreşte ca publicul să ia notă de jertfa sa
personală. Deşi postul nu este o condiţie
a mântuirii, pentru un creştin, el este
necesar pentru promovarea disciplinei
personale şi a bunului mers al unei
lucrări spirituale.
Domnul Isus a criticat religiozitatea

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
bazată pe litera Legii, pe forme exterioare, ce ascund adesea o lor în slujba luxului, al lăcomiei şi al
moralitate scăzută. Caracterul fariseic a fost acuzat pentru următoarele fericirii trecătoare, în adeziunea la
manifestări mai mult sau mai puţin greşite: învăţături teologice doar la Mamona, părintele materialismului
nivel teoretic; fapte expuse public pentru îmbunătăţirea şi consolidarea tiranic, pentru că nu există cale de
imaginii; dorinţa de afirmare prin ocuparea locurilor fruntaşe în sinagogi, dar mijloc. Viaţa oamenilor prosperi va
şi la diverse festivităţi; dorinţa de „venerare” (rabi); emiterea de regulamente fi stăpânită ori de Dumnezeu, ori de
fără acoperire biblică - tradiţii omeneşti; spirit puternic de ipocrizie, ce Mamona. Stresul nu va avea putere
împiedică accesul lor şi al adepţilor lor în graţia divină; dorinţa de a fi populari asupra celor dedicaţi în totalitate
şi a nu suporta nicio desconsiderare publică; spirit necruţător de lăcomie lui Dumnezeu. El este de origine
care afecta până şi sărăcia văduvelor sau orfanilor; orbire spirituală, lipsă de demonică şi este foarte distrugător,
viziune; absenţa dragostei, dreptăţii şi milei; accentuarea lucrurilor mărunte în stând la originea multor boli fizice şi
detrimentul celor cu adevărat importante; accentuarea unui exterior atrăgător psihice (Matei 6:24-32). Dumnezeu
ce ascunde un interior vinovat; nerecunoaşterea valorii celor neprihăniţi în doreşte să trăim în prezent (Matei
timpul vieţii şi persecutarea lor (Mat.23:1-36). Aceste atitudini denaturează 6:34b). Cei ce trăiesc în trecut sunt
învăţătura originală a Scripturilor şi profanează Numele Domnului, de aceea lezaţi de vorbe, atitudini, înşelăciuni,
Mântuitorul recomandă ruperea părtăşiei cu ei şi incriminarea religiei lor. falsităţi pe care le perpetuează în
Caracterul creştinilor autentici diferă fundamental de cel ipocrit din religia conştiinţă, inimă şi gând, uitând
evreiască tradiţională şi din creştinism în general. În primul rând creştinii că neiertarea şi neuitarea pot fi
trebuie să trăiască ceea ce spun şi pretind că sunt (2 Timotei 4:7). Mesajele tot atât de dăunătoare şi sănătăţii.
lor să conţină cele mai înalte standarde ale neprihănirii lui Dumnezeu, să nu Cei care trăiesc în viitor sunt
se limiteze doar la prezentarea unor evenimente biblice, naraţiuni, biografii îngrijoraţi cu privire la ceea ce
ale personajelor biblice, ci să aibă aplicabilitate la realităţile oricărei generaţii, se va întâmpla. Domnul Isus are
condamnând încălcările voii lui Dumnezeu (1 Corinteni 5:6). În consecinţă, soluţia cea mai eficientă, pentru
caracterul creştin va influenţa lumea, va fi sare, ceea ce presupune a toate nevoile noastre pământeşti:
avea un gust bun şi va lumina pe cei din jur (Matei 5:13-17). Creştinii sunt „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
chemaţi să fie amabili şi binevoitori cu cei cu care vin în contact. Acest lucru Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi
se realizează atunci când credinciosul are caracterul Domnului Isus. Doar toate aceste lucruri vi se vor da
în aceste condiţii: „Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor pe deasupra” (Matei 6:33)”. Avem
străluci ca stelele în veac şi în veci de veci ” (Daniel 12:3). acces la „asigurările sociale” ale lui
A fi sare mai înseamnă să previi alterarea. Când în societate apare Dumnezeu numai în măsura în care
corupţia şi descompunerea morală creştinul va rezista provocărilor. În locul primordial în viaţa noastră îl
plan spiritual va conserva adevărul biblic, îl va apăra de factorii distrugerii, are El şi Împărăţia Sa.
opunându-se acestora pentru a păstra valorile sfinte. Nu e de mirare că astfel Cine nu va ajunge să trăiască
de creştini, astfel de biserici se numesc conservatoare. Datorită calităţii de prin Duhul, după aceste principii
a fi solubilă, sarea devine invizibilă în compoziţia preparatelor culinare. La biblice, înrădăcinate în revelaţia
fel, creştinul adevărat va evita tendinţa de a fi „vizibil” în activităţile spirituale. Legii şi dezvoltate în Adevărul
Dacă viaţa lui nu va fi dovedită de caracterul Domnului Isus, expus în „Fericiri”, descoperit prin Domnul Hristos
mărturia sa va fi călcată în picioare (Matei 5:13). Oamenii dispreţuiesc lipsa va cădea sub efectul mâniei, care
de devotament. Când credincioşii vor înceta să se opună secularizării, va este rădăcina actului de ucidere şi
urma lepădarea lor din partea lui Dumnezeu şi călcarea în picioare de către îmbracă următoarele forme: mânie
oameni (Apocalipsa 3: 15-16). nejustificată îndreptată împotriva
A fi lumină înseamnă a alunga întunericul în care zace lumea, a reflecta fratelui tău; mânie manifestată
lumina care vine de la Hristos, lumina lumii. Lumina creştinului va fi aducătoare prin răzbunarea pentru nedreptate
de viaţă, creştere şi culoare (procesul de fotosinteză a plantelor). Nu poţi fi şi insultă; mânie exprimată prin
ascuns dacă eşti cu adevărat lumină într-o lume de întuneric (Matei 5:14). proliferare de blesteme şi limbaj
Creştinul care îl are în centrul vieţii sale pe Dumnezeu, este scutit de vulgar. Pentru evitarea unor astfel
îngrijorare. El adună comori care rămân. Băncile cereşti nu cunosc falimente, de stări vătămătoare se impune
crize, devalorizări, spargeri sau jafuri. De aceea, credincioşii care se încred împăcarea, care trebuie făcută
în Dumnezeu îşi transferă bunurile personale, prin intermediul celor nevoiaşi imediat pentru a evita consecinţele,
sau în slujba vestirii Evangheliei în singurul loc sigur: cerul (Matei 6:20). Ei vor iar iubirea vrăjmaşilor este spiritul
investi în valori spirituale, educaţia copiilor, tinerilor, maturizarea spirituală a pacifist superior al unui creştin,
celor din familie şi biserică, ştiind că numai capitalul spiritual bine investit are manifestat prin non-rezistenţa în
şansa sigură de un profit spiritual inegalabil. Pentru mulţi este incomod să cazul în care este lovit şi acceptarea
pună în aplicare acest principiu, dar cei care înţeleg rolul hotărâtor al strângerii

5
(continuarea în pagina 16)
de comori în cer, vor deveni loiali lui Dumnezeu. Ceilalţi vor folosi bunurile
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o
lumină pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

Predicare şi învăţare din
Vechiul Testament
pentru creştinii
Noului Testament
probleme şi posibilităţi
Philip Yancey a scris acum câţiva ani o carte, cu o Testament.3 Deşi gândirea lui a fost condamnată
largă adresabilitate, în care numeşte Vechiul Testament : de un edict din secolul al patrulea, remarcăm totuşi
„Biblia pe care a citit-o Isus”.1 El constată că deşi Isus că idei similare se regăsesc şi la teologi liberali. În
şi apostolii au folosit aceste scrieri inspirate în slujirea opinia acestora din urmă, religia lui Israel din Vechiul
lor, în zilele noastre se semnalează o reticenţă chiar Testament era privită ca o religie însetată de sânge,
faţă de citirea acestor cărţi biblice. Ce să mai spunem iar în ce priveşte dezvoltarea, ea a fost considerată
despre predicarea şi învăţarea din aceste prime cărţi inferioară eticii superioare a lui Isus. Astfel, conflictul
din canonul creştin al Bibliei ? aparent dintre Vechiul şi Noul Testament poate fi
explicat prin prisma aşa-zisei evoluţii a religiei.
1. Problema predicării din Vechiul Testament Pe de altă parte, Gerhard von Rad şi James
Problema majoră este cea a autorităţii teologice a Barr nu fac distincţie între scrierile canonice şi cele
Vechiului Testament pentru creştinii care consideră că necanonice4, creându-se astfel confuzie în ceea ce
autoritatea finală este regăsită doar în N.T. Care este priveşte autoritatea anumitor cărţi biblice. Otto Piper şi
semnificaţia V.T. pentru astăzi? Ce mai este normativ Brevar Childs au observat că fără o recuperare deplină
din V.T? Aceste întrebări nu sunt simpliste şi nu pot primi a canonicităţii, studiile biblice vor fi simple exerciţii
răspunsuri fără un fundament solid. De aceea, vom zadarnice şi că numai prin întoarcerea la canonul
identifica în modul cel mai precis posibil problematicile complet al Scripturii şi prin exegetarea întregului conţinut
pe care le ridică predicarea din V.T., urmând să găsim al întregii Biblii poate să renască teologia biblică5 pentru
soluţii şi oprtunităţi în a fructifica materialul inspirat din care luptă teologi precum Oscar Cullmann, Gerhar F.
cele 39 de cărţi componente ale acestuia. Hasel, G. Ernest Wright.6
1.1. Vechiului Testament – canonic ? Dacă unii predicatori s-au lăsat influenţaţi de
În primul rând, ar trebui semnalată o atitudine gândirea unor teologi care nu recunosc autoritatea
extremă de care s-au făcut vinovaţi unii precum, iniţial, Vechiului Testament, atunci ei vor ezita să predice din
Marcion şi apoi liberalii: Friederich Schleiermacher,
3 Walter C. Kaiser Jr., Preaching and teaching from the Old
Adolph Harnack sau Friederich Delitzsch.2 Aceştia au
Testament, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan, 2003,
pus la îndoială chiar canonicitatea unor cărţi din Vechiul p. 36
Testament. Este cunoscut faptul că Marcion şi-a creat 4 Carl F. H. Henry, Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, vol. 4,
un canon propriu respingând toate cărţile Vechiului Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1999, p. 491
1 Philip Yancey, Biblia pe care a citit-o Isus, Editura Noua 5 Carl F.H. Henry, op. cit., pp. 496, 497.
Speranţă, Timişoara, 2006 6 Mihai Handaric, Tratat de istoria interpretării Teologiei
2 Paul Enns, Manual teologic, Editura Casa Cărţii, Oradea, Vechiului Testament, Ed. Carmel Print, Arad, 2007, pp. 124,

6 2005, pp. 551-554. 125
acest material. Ne referim mai cu seamă la studenţii vor ei.11 De aici vine descurajarea multora de a aborda
formaţi în institute cu accepţiuni liberale. Iată câteva în predicare nişte texte care cunosc interpretări şi
din afirmaţiile lor: explicaţii atât de diverse.
1.2. Vechiul Testament – irelevant
O reticenţă în a predica din textul Vechiului 2. Posibilităţi de predicare din Vechiul Testament
Testament este dată de faptul că este considerat pentru creştini
irelevant.7 Diferenţele mari de cultură, prăpastia dintre Am realizat deja că sarcina unui predicator care
lumea noastră şi lumea de atunci par de netrecut, mai doreşte să fie ca „un gospodar care scoate din vistieria
ales că pentru aceasta este necesar un efort considerabil. lui lucruri noi şi lucruri vechi” (Matei 13:52) este destul
Aceste obstacole „pot părea uriaşe şi îi pot lăsa pe de dificilă, dar vom observa că nu este imposibilă din
oamenii de rând la discreţia unor experţi”8. Aşadar, este mai multe motive foarte întemeiate. Ba mai mult, vom
preferabil şi mai lejer pentru un predicator să se rezume sesiza că predicarea din textele Vechiului Testament
la o lume mai apropiată lui, cea a Noului Testament. contribuie la îmbogăţirea şi eficientizarea predicării.
1.3. Vechiul Testament – un legământ învechit De fapt, munca de predicare din acestă porţiune
Adeseori credincioşii gândesc la Vechiul Testament de Scriptură o vom vedea şi ca o datorie de care se
doar în termenii legii mozaice, o lege care nu trece impune să ne achităm cu credincioşie.
graniţa în Noul Testament. Orice predicator se întreabă 2.1. Vechiul Testament – inspirat de Dumnezeu
în mod justificat dacă un creştin mai trebuie să ţină legea Este important să înţelegem că textele din Vechiul
Vechiului Testament. Ar fi o greşeală dacă s-ar trage Testament sunt la fel de inspirate precum şi cele din
în mod pripit concluzia că Legea nu mai este o parte Noul Testament. Nu avem de-a face cu un material
valoroasă a Bibliei. Mulţi predicatori renunţă la disputele de mâna a doua. Acelaşi Dumnezeu a inspirat în mod
privitoare la rolul şi valoarea legii mozaice pentru creştini, egal atât Noul Testament, cât şi Vechiul Testament.
adoptând, mai degrabă şi tacit, o poziţie radicală de Kaiser observă corect atunci când afirmă că Scripturile
interpretare sau o abordare superficială a problematicii. inspirate la care făcea referire Pavel sunt cele din
1.4. Vechiul Testament – doar tipuri şi alegorii Vechiul Testament12 (2 Timotei 3:16). Astfel, a neglija
pentru adevărurile creştine predicarea din Vechiul Testament constituie la o
O metodă răspândită de interpretare a Vechiului trunchiere a materialului revelaţional cu trei pătrimi, ceea
Testament în cercurile rabinice, dar şi la părinţii bisericii, ce reprezintă o pierdere semnificativă şi păguboasă.
la teologii Evului Mediu şi chiar la cei ai Reformei a Pentru că „nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu este lipsit
Vechiului Testament a fost cea a alegorizării. O alta este de putere” (Luca 1:37), este clar că puterea predicării
cea a tipologizării dincolo de limitele date de scrierile ar fi redusă dacă am folosi în această slujire doar o
Noului Testament. Spiritualizarea fiecărui text şi folosirea parte din cuvântul lui Dumnezeu.
unei imaginaţii vii, lejeritatea în interpretarea alegorică 2.2. Vechiul Testament – indicator spre Hristos
şi tipologică sau forţarea textului pentru stabilirea unor Trebuie să afirmăm că doar Hristos dă adevăratul
paralele au determinat pe unii predicatori să renunţe la sens Legii lui Moise, Proorocilor şi Psalmilor. Chiar
efortul de a mai predica dintr-un text care a suferit atât de la începutul istoriei umanităţii, credinicoşii au
de multe distorsionări şi mutilări. aşteptat un Mântuitor născut din femeie (Geneza
Predicatorii preferă o interpretare precisă care 3:15), din spiţa lui Sem (Geneza 9:26), sămânţă a
respectă intenţia originală a autorului biblic, fără a vedea lui Avraam (Geneza 12:3; 15:5), descendent din Iuda
în spatele fiecărui obiect, personaj sau a fiecărei culori (Geneza 49:10) şi din David (2 Samuel 7:12). Se pot
prezentate în Vechiul Testament semnificaţii ascunse care adăuga extrem de multe alte detalii care atestă că
trebuie corelate cu adevăruri din Noul Testament. Aşa cum Hristos a fost anticipat, prefigurat în fiecare secţiune a
observă şi Alfred Kuen, interpretarea alegorică a condus la Vechiului Testament. Domnul Isus a recunoscut faptul
o gravă discreditare a interpretării biblice în general.9 că Scripturile Vechiului Testament vorbesc despre El
1.5. Vechiul Testament – decontextualizat (Ioan 5:39b). Reproşul adresat iudeilor: „Dacă aţi crede
Nu sunt mulţi cei care reuşesc să observe pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că El a scris
firul teologic al Vechiului Testament. Prin ignorarea despre mine” (Ioan 5:46) evidenţiază tocmai relaţia
întregului context istoric, adesea multe porţiuni din dintre revelaţia vetero-testamentară şi Persoana lui
V.T. sunt interpretate în mod eronat. Concentrarea Hristos. Chiar şi după învierea Sa a fost nevoie să
asupra unor porţiuni mici de text conduce la pierderea le explice de la Moise şi din profeţi că El trebuia să
înţelesului corect care ar trebui să fie corelat cu sufere (Luca 24:26-26). A studia Vechiul Testament
întreaga teologie a V.T.10 Unii decontextualizează într- înseamnă să observi modul în care a fost pregătită
atât încât fac aproape orice parte din V.T. să spună ce scena pentru apariţia lui Mesia. De aceea, predicarea
din aceste texte pune în evidenţă aspecte care, altfel,
7 Gareth Crossley, Vechiul Testament explicat şi aplicat, Ed. ar fi, practic, pierdute.
Fălia, Oradea, 2008, p. 13
8 Philip Johnston, Introducere în Biblie, Ed. Făclia, Oradea,
2009, p. 63 11 Gordon D. Fee şi Douglas Stuart, Biblia ca literatură, Ed.
9 Alfred Kuen, Cum să interpretăm Biblia, Ed. Stephanus, Logos, Cluj, 1995, p. 118
Bucureşti, 2002, p. 177 12 Walter C. Kaiser Jr., op. Cit., p. 17
10 Walter C. Kaiser Jr., op. cit., pp. 31-34 (continuarea în pagina 16)
7
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

L EGEA LU I
DUM NEZEU
„Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să
vestească o lege mare şi minunată”
(Isaia 42:21)

La început, când Dumnezeu a aşezat pe om în o studieze cât mai profund: „cât de mult iubesc Legea Ta!
grădina Edenului, Legea lui Dumnezeu cuprindea doar Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmi 119:97). Dar prea
„porunca aceasta: «Poţi să mănânci după plăcere din orice puţini evrei au beneficiat de fericirea împlinirii Legii sfinte,
pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului deşi Dumnezeu le-a lăsat posibilităţi de reabilitare regulate,
să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri prin jertfe, asociate cu o atitudine de penitenţă şi sfinţire.
negreşit»” (Geneza 2:16-17). Mai târziu, despre părintele În aceste condiţii şi în perspectivă, venind în ajutorul
credinţei, Dumnezeu a zis: „Avraam a ascultat de porunca omului, dar păstrând neatinsă sfinţenia divină, Dumnezeu
Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile striga prin profeţi: „Ia aminte spre Mine, deci, poporul Meu,
Mele şi legile Mele” ( Geneza 26:5). În fond, problema avea pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va
de a face cu ascultarea de ceea ce este bine. ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor”
Când a fost întemeiat statul Israel, Dumnezeu l-a (Isaia 51:4); „Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa
chemat pe Moise să fie nu numai eliberator ci şi legiuitor. lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile
„Moise ne-a dat legea, moştenirea adunării lui Iacov” Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi
(Deuteronom 33:4). „Domnul i-a zis lui Moise: «Suie‑te la Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (Evrei 8:10). Iar când
Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table Domnul Hristos a venit şi „a locuit printre noi, plin de har şi
din piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris de adevăr” (Ioan 1:14), a zis: „Să nu credeţi că am venit
pentru învăţarea lor»” (Exodul 24:12). Prin El Domnul a să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să
zis poporului Său: „Să păziţi toate legile Mele şi toate împlinesc.” (Matei 5:17). Toate acestea arată că cerinţele
poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu Sunt Domnul” Legii erau bune, după cum afirma şi apostolul; „Deci ce vom
(Leviticul 19:37). Moise şi-a dat seama de valoarea zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă,
acestui cod de legi antic, care întrecea în toate privinţele păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege” (Romani 7:7);
alte norme de raportare la divinitate şi de comuniune în problema dezacordului general dintre poruncă şi faptă
relaţiile interumane. El a zis evreilor: „Şi care este neamul era natura umană coruptă: „Ştim, în adevăr, că Legea
acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut
drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun rob păcatului” (Romani 7:14). În dezbatererea doctrinară
astăzi înainte?” (Deuteronomul 4:8), atenţionându-i şi soteriologică din epistola către romani, apostolul Pavel
explicându-le: „Păzeşte, deci, legile şi poruncile Lui pe explică cronologic şi structural etapele căderii şi mântuirii,
care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după pentru evrei şi neamuri. El scrie: „Căci nimeni nu va
tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii,
Dumnezeul tău, pe vecie” (Deuteronomul 4:40). La rândul deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar
lor, alţi oameni de frunte ai Israelului au reamintit familiilor acum s-a arătat o neprihănire (greceşte: dreptate) pe care
lor şi întregului popor: „Aveţi grijă numai să păziţi şi să o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea
împliniţi poruncile şi legile pe care vi le-a dat Moise, şi proorocii” (Romani 3:20-21). Scripturile accentuează
robul Domnului: să iubiţi pe Domnul,... şi să-I slujiţi încă de la căderea în păcat, nevoia de eliberare de sub
din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru” (Iosua influenţa şi puterea lui, iar sistemul religios instalat pe Sinai,
22:5); „Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, prin preoţi, jertfe şi Cort, era menit să arate că Dumnezeu
umblând în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, este hotărât să-şi păstreze sacralitatea, dar pe baza unui
hotărârile Lui...” (David - 1 Împăraţi 2:3). plan de salvare al omului. „Astfel, Legea ne-a fost un
De ce aceste cerinţe supreme pentru oameni? îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi
Pentru că toate sunt în favoarea lor, pentru a-i proteja de prin credinţă” (Galateni 3:24).
Cel rău şi a-i readuce în compania fericită a lui Dumnezeu. Jertfa cerută de Lege şi prezisă în Profeţi, aducătoare
Iată câteva referinţe din cărţile poetice despre valoarea de iertare şi reabilitare, până la starea de proslăvire, ne-a
Legii lui Dumnezeu: „Legea Domnului este desăvârşită şi schimbat statutul, după cum este scris: „Nu ştiţi, fraţilor,... că
înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?...
dă înţelepciune celui neştiutor” (Psalmi 19:7); „Ferice de Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos şi voi aţi murit
cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce
după Legea Domnului!” (Psalmi 119:1). Cu o asemenea a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru
concepţie, psalmistul se ruga pentru o înţelegere corectă Dumnezeu... Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem
a Legii: „Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să slujim

8 ţin din toată inima mea!” (Psalmi 119:34) şi se angaja să lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă”
(Romani 7:1-6). Domnul Hristos a realizat mântuirea pentru firea pământească (greceşte: carnea, aici şi peste tot unde
toate generaţiile anterioare sau posterioare, când: „...prin e „firea pământească”) o făcea fără putere – Dumnezeu a
Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui osîndit păcatul în firea pământească, trimeţînd, din pricina
Dumnezeu,... El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a
prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi,
sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după
veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită” (Evrei 9:14-15). îndemnurile Duhului” (Romani 8:2-4). Iacov, explica şi el,
El este „...bogăţia slavei, tainei acesteia între neamuri: Hristos accentuând preocupările duhovniceşti dictate de călăuzirea
în voi, nădejdea slavei. (de aceea apostolul Pavel scria în Duhului, într-o ordine logică binecuvântată: îndemnuri ale
continuare) Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi Duhului – gânduri sfinte, lucruri ale Duhului – preocupări
învăţăm pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm curate; fapte ale Duhului – o nouă viaţă: „...cine îşi va adânci
pe orice om desăvârşit în Hristos Isus” (Coloseni 1:27-28). privirile în Legea desăvârşită, care este Legea slobozeniei
Toate acestea trebuie privite şi înţelese în planul profeţiei şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor
care prezenta diferite imagini comparative între ceea ce au cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui” (Iacov 1:25).
avut în primul rând evreii şi apoi toţi oamenii, înainte şi după Pentru a înţelege şi a lăsa să se realizeze în noi
lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos: „În adevăr, Legea, desăvârşirea, este necesară credinţă, care schimbă
care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată imaginea acestei lumi trecătoare cu slava împărăţiei
a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se veşnice, la care ne-a chemat Domnul Hristos, „...căci «cel
aduc neîncetat, în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei neprihănit prin credinţă va trăi»” (Galateni 3:11). În
ce se apropie” (Evrei 10:1). „Dacă, dar, desăvârşirea ar fi dezbaterea polemică, apostolul este categoric: „Voi, care
fost cu putinţă prin preoţia leviţilor... ce nevoie mai era să voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de
se ridice un alt preot «după rânduiala lui Melhisedec» şi Hristos; aţi căzut din har. ...Căci în Isus Hristos, nici tăierea
nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa
preoţia, trebuia numaidecât să aibe loc şi o schimbare a legii” care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:4-6). A fi „socotiţi
(Evrei 7:11-12); „căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit şi, neprihăniţi prin Lege” înseamnă mântuirea prin noi înşine,
pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne ceea ce nu estre posibil „căci toţi au păcătuit” (Romani
apropiem de Dumnezeu” (Evrei 7: 19); „Astfel, pe de o parte, 3:23). A crede în Hristos ca jertfă, înseamnă a recunoaşte
se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina dreptatea Legii lui Dumnezeu şi dragostea Lui, răspunzând
neputinţei şi zădărniciei ei” (Evrei 7:18). Domnul „...S-a la toate acestea, prin Duhul lui Hristos, prin care a fost
făcut chezaşul unui legământ mai bun” (Evrei 7:22). „De „turnată” dragostea divină, după concluzia: „să vă iubiţi
aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea”
apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să (Romani 13:8). „Căci toată Legea se cuprinde într-o singură
mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”
Unii evrei, în frunte cu marii lor rabini talmudici, au (Galateni 5:14), situaţie în care cerinţele ritualice şi osânda
rămas în vechiul sistem premergător, acum expirat, dar şi în Legii nu ne mai privesc; aşa se explică cuvintele: „Dacă
noua ipostază, unii creştini s-au raportat greşit la Legea lui sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege” (Galateni
Dumnezeu. Pentru aceştia din urmă apostolul Pavel întreba: 5:18). În aceeaşi înţelegere, Domnul explica esenţa Legii, în
„Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem relaţiile dintre oameni: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii,
sub Lege ci sub har? (şi răspundea) Nicidecum” (Romani faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi
6:15). De aceea, când Domnul în Matei 5-7, prezintă Proorocii” (Matei 7:12). Convieţuirea în armonia dragostei
conceptele Legii aprofundează nevoia de sfinţire, prezentând este sinonimă cu fericirea promisă pentru cei ce împlinesc
Legea în forma cea mai curată a adevărului sacru, „căci Legea lui Dumnezeu, stare care ne va caracteriza pe deplin
Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit când vom trăi în coordonatele Împărăţiei lui Dumnezeu,
prin Isus Hristos” (Ioan 1:17). El a zis: „Aţi auzit că s-a unde beatitudinea este superioară împlinirii prin „mâncare
zis celor din vechime: «Să nu ucizi...» dar Eu vă spun că şi băutură”, constând în „neprihănire, pace şi bucurie în
orişicine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa Duhul Sfânt” (Romani 14:17).
judecăţii...” (5:21-22); „...«Să nu preacurveşti». Dar Eu vă Aşadar când facem referiri la Legea lui Dumnezeu
spun că oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a şi trebuie să lăsăm întreaga Scriptură să vorbească, altfel
preacurvit cu ea în inima lui” (5:25-28); „...Ochi pentru ochi vom fi ca acel grup de orbi care au pipăit în grup un
şi dinte pentru dinte» Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi elefant; pentru unul elefantul a fost o funie groasă, căci
celui ce vă face rău...” (5:38-40); „...«Să iubeşti pe aproapele a atins trompa, pentru altul un copac, purtând mâna de-a
tău şi să urăşti pe vrăşmaşul tău» Dar Eu vă spun: iubiţi pe lungul unui picior al mamiferului, iar pentru altul un imens
vrăşmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi balon, căci a nimerit în dreptul abdomenului elefantului.
bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc Legea lui Dumnezeu exprimă caracterul lui sfânt şi drept,
şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în dar şi iubitor, ceea ce l-a determinat să incrimineze păcatul
ceruri...” (5:43-45), căci El face bine celor răi şi celor buni. prin Lege, să-l pedeapsească prin moarte, dar folosind
„Voi dar fiţi desăvârşiţi...” (5:48). Deci Legea lui Dumnezeu principiul substituirii, prin jertfe, ne-a recuperat. Acum
va fi împlinită „din oficiu” de către cei ce dobândesc o voia Lui evidenţiată prin natura şi atmosfera dragostei
natură divină, care sunt născuţi din Tatăl, condiţie în care ne-a oferit condiţia necesară – Legea Duhului de viaţă în
omul „nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu” Hristos – să trăim în împlinirea Legii Sale, fără să o privim
(1 Ioan 3:9). Iată explicaţia fenomenului: „În adevăr, legea în primul rând ca o lege, ci mai degrabă ca o voie „bună,
Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).

9
păcatului şi a morţii. Căci lucru cu neputinţă Legii, întrucît Iosif Anca
Scrisoarea a XXII - a
Am crezut că ai uitat întrebarea la care eram dator să‑ţi accentuat? Mie aşa mi se pare! In schimb, el aude de la cel
răspund. În ce mă priveşte am amânat înadins răspunsul, mai fidel Prieten brutalul «du-te» Da, frate, până acum eu
socotind că uitarea mă va pune la adăpost de primejdia unui am crezut că din perspectiva lui Dumnezeu moartea celor
răspuns care ar putea să răscolească şi să tulbure liniştea credincioşi înseamnă «vino» şi niciodată «du-te», dar acest
cugetelor multor credincioşi. Este adevărat că unii dintre verset de care sunt pironit de câtăva vreme mă cearcă şi
aceştia, bizuiţi pe convingeri „de-a gata”, s-au cufundat în somn. Dacă o să-mi spui că omul fiind alcătuit din cele
într‑un fel de linişte ciudată crezând că astfel sunt la adăpost două entităţi, absolut distincte, sufletul şi trupul, iar sufletul
de eroare şi cum nu vor cu nici un chip să se înşele, îşi apără este reprezentativ pentru fiinţă, el fiind «stăpânul» iar trupul
această linişte cu străşnicie: nu-şi pun nici o întrebare şi nu «robul», cum zicea apologetul Tertulian, nu se cuvenea
au nevoie de nici un răspuns. Dacă, totuşi, involuntar simt mai degrabă ca Dumnezeu să se adreseze «stăpânului»,
că anumite discuţii le ameninţă securitatea convingerilor, fie adică sufletului şi nicidecum «robului» adică trupului care
se ridică şi pleacă refuzând să se lase antrenaţi în dispută, oricum avea să coboare în ţărâna pământului? Dar dacă
fie dacă rămân, se apără atacând cu impoliteţe şi făcând s-a adresat sufletului profetului, cum a putut Dumnezeu
uz de judecăţi pripite. Ceea ce cred eu că este ciudat aici să-i spună «du-te», iar dacă s-a adresat trupului era trupul
e că aceşti credincioşi, deşi nu doresc cu nici un chip să reprezentativ pentru personalitatea accentuată a iui Daniel?
se înşele, doresc totuşi în mod inconştient lucruri care să îi Cu cine a vorbit Dumnezeu de fapt, cui s-a adresat El în
înşele, adică să-i împiedice să caute cu interes şi seriozitate acest caz?...”
adevărul. Cred că nu greşesc dacă numesc acele lucruri idei După ce ţi-am citit şi transcris întocmai cuvintele tale,
preconcepute, prejudecăţi confesionale sau chiar anumite te-am asemănat în imaginaţia mea cu berbecul lui Avraam
dorinţe, iată de ce, dragul meu, este imperios necesar ca priponit cu coarnele într-un hăţiş fără să mai poată să facă
în această muncă de căutare şi cercetare a adevărului, un pas măcar. Pentru acel berbece, ca şi pentru tine, nu
pe cât este cu putinţă, să ne curăţim judecata de tot ceea existau decât două posibilităţi: ori să sfârşească sacrificat şi
ce ar putea să ne împiedice să-l găsim aşa cum ni l-a dat făcut scrum, ori să fie eliberat. Tu gândeşti prea sofisticat.
Dumnezeu în Cărţile Sale, sau dacă l-am găsit să-l păstrăm Adevărul are nevoie de o abordare simplă şi biblică pentru
curat, fără a-l lăsa câtuşi de puţin cosmetizat de o teologie a ne elibera de eroare. Cercetezi şi scrierile Sfinţilor Părinţi
care şi-a împrumutat multe din fardurile ei din drogheriile şi bine faci, dar să ai grijă, pentru că odată cu limpezimile
spiritualităţii elenistice. duhovniceşti din operele lor, în sufletul tău deschis spre
Dar să mă întorc la întrebarea ta, pe care n-am uitat-o lumină vor intra şi valuri de negură. Îţi recomand să porneşti
fiindcă ani în şir mi-a dat fără răgaz târcoale şi mie, dar întotdeauna când cercetezi problema omului de la premisa
acum mi-am găsit acea linişte care nu mai poate fi tulburată corectă, că Biblia nu este în primul rând viziunea omului
de nimeni şi nimic. „De ce-mă întrebai tu – Dumnezeu care despre Dumnezeu, cât viziunea lui Dumnezeu despre om.
l-a iubit atât de mult pe profetul Daniel, încât l-a numit «om Aşa că ascultându-L pe Dumnezeu vorbind cu sfinţii Săi în
preaiubit şi scump» (Daniel 10:11) nu i-a spus profetului ceasul cel de pe urmă a vieţii lor, o să-L auzi spunându-i
atunci când misiunea lui a încetat şi i se apropia ceasul să celui dintâi om, Adam: „...în ţărână te vei întoarce” (Geneza
plece la odihnă, «Iar tu, vino...», ci i-a spus un cuvânt pe 3:19). Crezi că aş greşi dacă aş considera că toţi copiii
care eu îl suport greu şi mi se pare o lipsă de «politeţe» din acestui protopărinte au urmat în mod firesc pe aceeaşi cale,
partea lui Dumnezeu: Dar tu du-te, tu te vei odihni, până adică o cale pe care merge tot ce este pământesc? (losua
va veni sfârşitul...” (Daniel 12:13)? Nu ţi se pare normal 23:14). Nici Avraam cel credincios, prietenul lui Dumnezeu,
ca, după ce o viaţă întreagă acest om sfânt şi credincios a nu se aştepta să audă de la Dumnezeu alte cuvinte decât
auzit din partea lui Dumnezeu doar chemarea atât de dragă acestea: „Tu vei merge în pace la părinţii tăi...” (Geneza
«vino», acum, la capătul drumului, s-o audă rostită şi mai 15:15). Acuma nu vreau să-ţi dau alte referinţe biblice, căci
importanţa celor de mai sus este suficientă gândindu-mă că
cel dintâi căruia i-a vorbit Dumnezeu este părintele umanităţii
întregi, iar cel de-al doilea este părintele celor credincioşi.

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
Pe traseul întregii istorii, toţi urmaşii, fie ai lui Adam, fie ai care odată cu trecerea vremii încolţesc în el şi de a căror
lui Avraam, au auzit, într-un fel sau altul, aceleaşi cuvinte şi autenticitate nu se va convinge decât cu preţul prea mare al
încă le vor mai auzi până în ceasul ferice când pentru cei trecerii vremii făcându-se părtaş „nebuniei celor nesocotiţi”.
vrednici vor suna diferit: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de Simţirile nu ne pot fi călăuze, ete sunt periculos de
moşteniţi împărăţia...” (Matei 25:34). Deocamdată, întreaga înşelătoare. Nu degeaba scrie Scriptura: „Cine se încrede
umanitate se circumscrie în aceste limite. Cea dintâi ne este în inima lui este un nebun...” (Proverbe. 28:26). Este deci,
impusă prin naştere, cea de-a doua ne este oferită prin har. sinucidere curată să facem din această viaţă care ne-a fost
Ce ţi-am scris până aici cred că îţi este suficient pentru ca dată un fel de poligon de încercare pentru tot felul de păreri,
orice altă consideraţie pe acest subiect să fie de prisos. când principiile ferme date de Dumnezeu ne sunt oferite ca
Ce părere am despre cele două versete? Întâi, doresc indicatoare sigure pentru ceea ce este esenţial. De aceea
să le notez aici pe hârtie ca să le am sub ochi tot timpul, omul înţelept îşi va conduce viaţa după principii sigure fiindcă
pentru că astfel mintea mea, privindu-le să „zămislească” aceasta este o datorie de la care nu se poate sustrage fără
gânduri înţelepte: „Înţelepciunea omului chibzuit îl face să a suporta grave consecinţe. Astfel nu-i nebunie mai mare
vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi decât să ne conducem viaţa după această realitate ce ne
îi înşală pe ej înşişi” (Proverbe 14:8); „Multe căi pot părea uimeşte urmărind dâra de fum a părerilor. înseamnă să
bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe pornim de la început pe un drum înfundat, să ne alegem ca
14:12). Înainte de orice alte consideraţii, aş vrea să fac o ţintă sigură moartea. Culmea răului este că tragedia acestei
precizare necesară în legătură cu semnificaţia cuvântului alegeri greşite se va dezvălui abia atunci când nu vom mai
„cale” aşa cum ne-o oferă Cartea lui Dumnezeu în general, putea îndrepta nimic: „...Ia urmă se vede că duc la moarte”.
dar mai ales cartea Proverbele în special. Ceea ce n-am vrut să vedem la început ni se va impune ca
Cea dintâi semnificaţie ar fi că acest cuvânt un final ireversibil.
desemnează pur şi simplu un mod de viaţă, bun sau rău. Textele sfinte de la care am pornit ne învaţă că pentru
Un verset ca acesta întăreşte această părere: „Pentru cel alegere corectă a principiilor care să guverneze viaţa noastră
înţelept cărarea vieţii duce în sus ca să-l abată de fa trebuie să răspundem corect la trei întrebări:
locuinţa morţilor care este jos” (Proverbe 15:24). 1. Principiile pentru care vreau să optez ţin de sfera
În al doilea rând, el mai semnifică şi anumite învăţături, nebuniei sau a înţelepciunii? Această interogaţie este absolut
un set de principii după care omul îşi poate rândui viaţa. Vezi necesară fiindcă omul este o fiinţă profund subiectivă după
şi aceste texte: „Calea oamenilor fără prihană este să se vorba înţeleptului: „Toate căile omului sunt curate în ochii
ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează lui...” (Proverbe 16:2) sau „Omul socoteşte că toate căile
asupra căii sale” (Proverbe 16:17) sau „învaţă pe copii lui sunt fără prihană...” (Proverbe 21:2), iar în final: „Cine
calea pe care trebuie să o urmeze şi când va îmbătrâni nu se încrede în inima lui este un nebun; dar cine umblă în
se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). De aceea se poate înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26).
vorbi potrivit textului sfânt de „căi strâmbe” (Proverbe 10:9) 2. Care va fi finalul alegerii pe care o fac? Avertizările
şi de „căi drepte” (Provrbe 17:23). Dar, oricât de mult am fi textului inspirat îndreptăţesc această întrebare: „înţeleptul
fascinaţi de fenomenologia vieţii, fiecare dintre noi simţim se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat
nevoia să-i dăm acesteia un sens mai înalt pentru a lega şi fără frică” (Proverbe 14:16) sau „Lipsa de ştiinţă este o
astfel fragilitatea ei de ceva ce să facă să dureze, ceva pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o
care să se afle undeva, dincolo de chinul şi luptele noastre nimereşte rău” (Proverbe 19:2).
precum spune limpede textul mai sus menţionat: „Pentru cel 3. Îmi voi putea schimba principiile în cazul unui
înţelept cărarea vieţii duce în sus...”. Da, este un „în sus”, eşec? Totul este nesigur. Avertismentul divin este lipsit de
dar acest sens nu este conţinut în mod intrinsec în viaţă, ambiguităţi: „Multe căi i se pot părea bune omului, dar la
chiar dacă viaţa este darul lui Dumnezeu, aşa cum ideea de urmă se vede că duc la moarte” (Proverbe 14:12).
albie nu este conţinută în ideea de apă. Dar adăugând apei Viaţa, dragul meu, la urma urmei nu este decât o sumă
o albie vom avea un pârâu ce-şi va mâna unda în direcţia de momente în care am ales, iar dacă fiecare moment are
trasată de albie, adică spre preaplinul mărilor. De fapt, nici semnificaţie, consecinţele fiecărei alegeri nu pot fi evaluate
viaţa nu este viaţă dacă nu se exprimă într-un sens anume corect decât la sfârşitul vieţii, sfârşit care le însumează. Iată
precum un râu nu este râu dacă nu curge, în consecinţă de ce trebuie să fii foarte sigur de valoarea principiilor pe
ceea ce este albia pentru un râu este sensul pentru viaţă. care le alegi pentru câ prin ele îţi modelezi viaţa şi îi dai
Este o mare păcăleală să ne închipuim că odată cu sensul cel bun. Ştiu că te temi de scurtimea vieţii tale şi în
trecerea vremii am putea descoperi cumva în noi acest sens sine-ţi ai dori să trăieşti precum patriarhii, păstrându-ţi pe
spre care tânjim de altfel, căruia să ne conformăm, pe care cât posibil forţele sufleteşti şi trupeşti. Dorinţa ta e şi a mea,
l-ar putea da bătrâneţea, afară doar de sensul pur fiziologic, dar nu trebuie să uităm că nu doar o viaţă plină de ani este
sens care ne dă doar o identitate biologică, de animalitate. o viaţă lungă, cât una plină de sensul divin. Aceste cuvinte
Cu toate că nu vom descoperi în noi acest sens, vom ni-l oferă: „Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor
descoperi totuşi nevoia de sens. Dar cine este responsabil şi ia învăţătura mea în inimă. Căci este bine să le păstrezi
de împlinirea acestei nevoi şi de calitatea acestei împliniri, înlăuntrul tău şi să-ţi fie toate o dată pe buze. Pentru ca
dacă nu noi?! Aici diferenţa dintre omul nebun şi cel înţelept să-ţi pui încrederea în Domnul vreau să te învăţ eu azi, da,
este tragic de evidentă. îţi dai seama ce responsabilitate pe tine. N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi
mare avem atât faţă de noi înşine cât şi faţă de Dumnezeu cugetări ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate...
în această privinţă? Căci la urma urmei viaţa este un fel înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi,
de mandat dat şi nu doar o favoare, o misiune şi nu ceva ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea” (Proverbe 22:17,
ce trebuie pierdut, o poruncă a Celui Preaînalt şi nu un 21; 24:14).
capriciu. Pentru ce principii optăm? Ce sens alegem? Omul
nesocotit probabil va alege sub determinarea unor năzuinţe Zaharia Bica
11
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

Voci auzite
în timp de criză
„Şarpele… a zis femei:
«Oare a zis Dumnezeu cu adevărat...»?”
(Geneza 3:1)
„Domnul Dumnezeu… i-a zis:
«Unde eşti?»”
(Geneza 3:9)
„El (Adam) a răspuns:
«Ţi-am auzit glasul… şi mi-a fost frică…
şi m-am ascuns»”
(Geneza 3:10)

Viaţa unui om este marcată sau demarcată de (Romani 1:20). Ceva nevăzut, să poţi vedea „lămurit”?
crize; putem spune, chiar remarcată în crize. Cartea Mai mult, să vezi „dumnezeirea Lui”? Da! „când te uiţi
Începuturilor ne vorbeşte despre vocile, care în criză, cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El”.
afectează viaţa noastră: două voci distincte, cărora, Dacă vrei să îţi vezi chipul, priveşte-l într-o apă liniştită,
şovăitoare li se adaugă cea de-a treia, a omului. De sau într-o oglindă curată. Daca vrei să Îl vezi bine pe
subliniat este faptul că fiecare dintre cele două voci, Creator, caută-L în natură, în Scriptură, sau în oamenii
„a zis”: una a fost vocea mlădioasă şi încântătoare a Lui: „Avem minuni şi semne ne-ncetat./ Iar cine vrea pe
minciunii, iar cealaltă, vocea interesată şi curată a Dumnezeu să-L vadă/ să stea în faţa Lui pe baricadă!/
adevărului, iar omul „a răspuns”. Aşadar, decizia finală ne Există Dumnezeu cu-adevărat! (Costache Ioanid)
aparţine. „Depinde de voinţa ta…”, spune versul cântării, Însuşirile Lui, exprimă natura divină. Una din
căci voinţa omului e la mijloc, între vocea şarpelui şi ele, văzută încă la Început, este lumina: „Dumnezeu a
Glasul lui Dumnezeu. Tu hotărăşti! Eu hotărăsc! Decizia zis: ‹‹Să fie lumină!››” (Geneza 1:3); „Dumnezeu este
„răspuns” pune o piatră de hotar veşniciei, în fericire sau lumină” (1 Ioan 1:5). Primele trei zile sunt dispuse în
în chin. A treia alternativă nu există! etapa generării într-un mod extraordinar, în simetrie
Mai importantă decât „istoria cerurilor şi a pământului perfectă cu următoarele trei, vorbind de o altă însuşire
când au fost făcute” (Geneza 2:4), este istoria umană, divină, înţelepciunea cerească: lumina (ziua I) –
creionată şi modelată, prin răspunsul la una din cele luminătorii (ziua a 4-a); cerul (ziua a II-a) - vieţuitoarele
două voci. Provocarea este aceeaşi: ascult de şarpe, întinderii numită cer (ziua a 5-a); pământul (ziua III)
sau ascult de Dumnezeu? Ca urmaşi ai lui Adam şi - vieţuitoarele pământului şi omul (ziua a 6-a). Ce
Eva, să urmărim istoria omului, în cartea Geneza, Creator înţelept!
care poartă amprenta a trei etape distincte: generare Puterea veşnică, este accentuată, evocată prin
(cap. 1-2); degenerare (cap. 3-11) şi regenerare (cap. legea cauză - efect: „Dumnezeu a zis… şi aşa a fost”
13‑50). Ne vom ocupa de cele trei etape, insistând, cu (Geneza 1:6,7,9,11...). E plină Scriptura de zicerea
precădere, în dreptul celei de-a doua, aceea a crizei, Domnului şi împlinirea Cuvântului Sfânt.
a degenerării rasei umane, subliniind factorul care a Dumnezeirea este redată în cele peste 30 de
dus la dezastru - vocea ispititorului, acompaniată de menţionări a lui Dumnezeu în capitolul creaţiei, în
răspunsul omului, concluzionând cu biruinţa planului ipostaze diferite, ce dovedesc pe Cel ce generează,
de răscumpărare, pronunţat de vocea lui Dumnezeu şi organizează şi păstrează în fiinţă toate lucrurile:
a oamenilor Lui. „Dumnezeu a zis”, „Dumnezeu a văzut”, „Dumnezeu
a despărţit”, „Dumnezeu a făcut”.
1. Generare
Prima imagine este a Creatorului, „În adevăr, 2. Degenerare
însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi W. Gurnall spunea: „Tot ce există în lume, constituie
dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când combustibil pentru poftă. Ispitele nu cad peste noi ca o
12 te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El” minge de foc pe gheaţă sau zăpadă, ci ca o scânteie pe
un acoperiş de paie, care mai târziu va arde în flăcări”. care nu adăugau mare lucru la averea unui rege, el se
În rasa umană degenerată, doar credinţa conferă scaldă în sângele proprietarului! ” (W. Gurnall)
puterea necesară pentru a stinge acele săgeţi pe care După minciuna promisiunii, urmează înălţarea
Satan le înmoaie în otrava poftelor lumeşti: „pofta firii privirii: „Femeia a văzut” (Geneza 3:6), caracteristică
pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este şi altora, „Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut” (Geneza
de la Tatăl ci din lume”(1Ioan 2:15). Raportându-ne la 13:10). Avram nu a privit, l-a lăsat pe Cel viu Care
creaţie şi la Creator, pe baza celor scrise în Geneza 3, vede tot să privească în locul lui, apoi „Domnul a zis
deducem: pofta firii, care ia naştere în detrimentul a ceea lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: ‹‹Ridică-ţi
ce „a zis” Dumnezeu: „Să nu mănânci” (Geneza 2:17), ochii››” (Geneza 13:14). În cazul lui Lot, îndrăzneala
uzurpând Autoritatea Cuvântului (e ciudat faptul că privirii de altădată, e aspru pedepsită mai târziu:
expresia: „a mânca” este pomenită, în capitolul căderii „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un
de şapte ori – perfecţiunea căderii!); pofta ochilor, care stâlp de sare” (Geneza 19:26).
se raportează la ceea ce „a făcut” Dumnezeu: „pomul...” Contemplarea fructului interzis: „Femeia a văzut
(Geneza 3:6), subminându-I puterea; lăudăroşia vieţii că pomul era… plăcut de privit” (Geneza 3:6), este
care urmăreşte ceea ce „ştie” Dumnezeu: „veţi fi ca încă un laţ grozav, întins de şarpe vremurilor noastre în
Dumnezeu, cunoscând binele şi răul...”(Geneza 3:5), faţa scumpilor copii ai Domnului, a celor răscumpăraţi
atentând direct la poziţia Lui. Dumnezeu a creat omul cu sângele sfânt, prin ispita vizualizărilor. Oare câţi
cu scopul de „a fi”? „Tu eşti Fiul Meu...”(Psalmi 2:7); văd azi un real pericol şi o capcană ascunsă cu mare
„Toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu...” (Galateni 3:26). meşteşug în puterea vrăjită a programelor TV, a
Cine aleargă la „a zice”, „a face” sau „a şti” – fără „a diferitelor site-uri şi mai mult, a filmului şi documentarului
fi”, încearcă să ia locul lui Dumnezeu. creştin? Poate îmi veţi spune: „Stai puţin, frate!
Să privim acum bătălia pentru cucerirea acestei Înţelegem că gunoaiele sunt gunoaie, dar ce e cu
sfinte fortăreţe – „sufletul omului” (John Bunyan) şi programele creştine televizate? Dar documentarele?
să învăţăm din căderea primilor oameni. Cum începe Dar filmele religioase?” Credinţa vine în urma auzirii,
asaltul: Întâi, vocea şarpelui foloseşte Cuvântul Sfânt: nu a vizionării. Mă îndoiesc de autenticitatea convertirii
„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din vreunei persoane în urma vizionării. Dacă l-am avea în
toţi pomii din grădină?” (Geneza 3:1). Vocea şarpelui bisericile din vremea noastră, pe Samson de altădată,
aruncă sămânţa îndoielii: în exprimare („oare...”); în am putea vedea la el: puterea slăbită, ochii scoşi,
atitudine, timbrul vocii evidenţiază atitudinea; semnul lanţurile de aramă, temniţa mucegăită, zdrenţele,
îndoielii („?”) o confirmă; în simţuri, implică auzul interior râşniţa filistenilor, batjocurile şi în urmă moartea. Toate
(„a zis Dumnezeu...?”); la nivelul duhului, care este acestea nu sunt glume, fraţilor!
locuinţa Adevărului („a zis Dumnezeu cu adevărat...­?”). Lăudăroşia vieţii: „veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând
Cuvântul Domnului este privit şi enunţat ca ceva negativ binele şi răul”; „pomul era... de dorit ca să deschidă
de către şarpe: „să nu mâncaţi”. Oare Dumnezeu e cuiva mintea” (Geneza 3:5, 6), a dat lovitura finală.
dictator? Doar voi sunteţi liberi! Întotdeauna, diavolul îi dă întâlnire omului la pomul
Apoi, vocea omului foloseşte Cuvântul lui cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu, întotdeauna îl
Dumnezeu: „Putem să mâncăm din rodul tuturor cheamă pe om la pomul vieţii: „Celui ce va birui, îi voi
pomilor din grădină. Dar...” (Geneza 3:2, 3). Vocea da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui
omului începe să oscileze, iar fiinţa lui devine permisivă: Dumnezeu” (Apocalipsa 2:7) Dumnezeu îl cheamă pe
„putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor...” om la slavă, la trăire în adevăr, la ascultare; îi vede
Urmează vocea categorică a şarpelui care vorbeşte neajunsul, singurătatea, dorul după o fiinţă cu care să
în Numele Domnului: „Hotărât că nu veţi muri: dar comunice, o face pe Eva; pune special pentru el, în
Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el… grădină pomul vieţii (Geneza 2:9); îi oferă posibilitatea
veţi fi ca Dumnezeu…” (Geneza 3:4, 5). să mănânce din pom (Geneza 2:16); îl caută în
Se continuă atacul prin pofta ochilor: „...vi se vor răcoarea zilei, vrea să aibă părtăşie cu el. Prin definiţie,
deschide ochii...; „...Femeia a văzut...” (Geneza 3:5, omul e „privitor în sus” (gr. antropos). Nu vi se pare
6). Faţa întoarsă spre şarpe, înseamnă spatele întors că semănăm cu Adam? În loc să privim în sus şi să
spre Dumnezeu. Eva, îndrăzneşte să privească spre ascultăm, vrem să cunoaştem. Muşcăm adânc, tot mai
fructul mult dorit şi ridicarea privirii e fatală. Lord Byron adânc din fructul cunoaşterii, căutăm în el viaţa şi ea
surprinde acest lucru în închipuita discuţie de mai târziu se ascunde, cum se ascunde miezul cepei de copilul
a şarpelui cu ucigaşul Cain: Cain: Eu n-am slăvit pe curios. Cunoaştem binele, după ce l-am pierdut şi
Dumnezeul tatei,/ Deşi de-atâtea ori m-a implorat/ Să-l vedem că nu mai e şi răul, după ce l-am experimentat
însoţesc la jertfe, Abel. Ţie,/ De ce m-aş închina? şi ne vedem nenorociţi: „tu singur te pedepseşti cu
Lucifer: Cel care nu-L slăveşte/ Mi se închină mie. răutatea ta… şi vei şti… ce rău şi ce amar este să
Promisiunea ispitei: „vi se vor deschide ochii” părăseşti pe Domnul” (Ieremia 2:19) Ce himeră este
(Geneza 3:5), era fermecătoare, dar fatală. „După cum omul acesta! Strângător de adevăr, o îngrămădire
ochiul păcătos priveşte la nevasta altuia, tot aşa ochiul de incertitudini şi erori, slava şi gunoiul universului...”
lacom priveşte la averea aproapelui său pentru a o (Pascal). Noi am ales!
pofti. Gândiţi-vă ce efecte tragice a avut această ispită Ispita are ideal şi propria cale de a ajunge acolo:
asupra lui Ahab, care pentru câţiva ari de pământ, „veţi fi ca Dumnezeu...” (Geneza 3:5). Promisiunea

(continuarea în pagina 14)
13
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)
(continuare din pagina 13)

Voci auzite în timp de criză
„veţi fi”, nu e oare bazată pe încercarea primordială de şi Iacov, care „au mărturisit că sunt străini şi călători
„a ajunge”, fără „a fi”? „Mă voi sui”, „îmi voi ridica”, pe pământ” (Evrei 11:13). Apoi Iosif, Moise, Iosua,
„ voi şedea”, „mă voi sui”, „ voi fi ca Cel Prea Înalt” Rahav, Ghedeon, Debora, Barac, Iefta, Samuel, David,
(Isaia 14:13). Aceasta este nebunia lumii de azi: să oamenii credinţei, inimii însetate după Dumnezeu, care
atingă idealul de a fi ca Dumnezeu, chiar de a fi un îşi dezvăluie secretul unei vieţi biruitoare: „...ceea ce
dumnezeu, având propriul drum: drumul ego-ului. câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”
Domnul Isus a ales nu propriul drum, ci calvarul hotărât (1 Ioan 5:4).
de Tatăl. El a spus: „Eu Sunt Calea…” (Ioan 14:6), iar Neprihănitul Iov, se confruntă cu acelaşi şarpe şi
Dumnezeu, a mărturisit despre El: „Iată Robul Meu va aceleaşi oferte:
propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa” şi nu – pofta firii: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie
doar sus, ci „foarte sus” (Isaia 52:13). Numele Domnului binecuvântat” (Iov 1:21);
Lăudăroşia vieţii, are întotdeauna o dorinţă – pofta ochilor: „Făcusem un legământ cu ochii
specială: „pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mei...” (Iov 31:1); „Ştiu că Răscumpărătorul meu este
mintea” (Geneza 3:6). E acel „open your mind” viu... voi vedea totuşi pe Dumnezeu” (Iov 19:26);
american, e visul oriental – atingerea perfecţiunii prin – lăudăroşia vieţii: „Ştiu că Tu poţi totul” (Iov
diferite tehnici de meditaţie, e atentarea la poziţia 42:2); „Mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână
suverană a lui Dumnezeu, iar dacă nu se atinge, e şi cenuşă” (Iov 42:3).
suficientă şi starea de mic dumnezeu. Aceasta încearcă Dumnezeu caută oameni degeneraţi pe care
să realizeze toate religiile non - centralizate pe Hristos. să-i regenereze, oameni care apoi să biruie pofta firii
Să băgăm bine de seamă, fraţi sfinţi: de la ideal la prin „cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11), care
dorinţă, e foarte mică distanţă. să biruie pofta ochilor, care să înfrângă mândria prin
Ascensiunea sugerată de şarpe a adus o smerenie, care să vorbească de minuni şi să fie ei
prăbuşire bruscă: „a luat deci...”; „a mâncat”; „atunci li înşişi minuni ale lui Dumnezeu, cărora să le fie scârbă
s-au deschis ochii”; „au cunoscut că erau goi”; „s-au de păcat şi să se pocăiască cu adevărat. Vrei să fii tu
ascuns ...” (Geneza 3:6-8). Observaţi, cum fiecare astfel de om?
poartă a fortăreţei se prăbuşeşte în asaltul reunit al Fănel Şuteu
celor trei forţe demonice: pofta firii – „au mâncat”, dar
nu s-au simţit bine; pofta ochilor – „li s-au deschis
ochii”, dar nu au văzut pe Dumnezeu; lăudăroşia vieţii
„Ispito, tu eşti umbra seninului curat
– „au cunoscut”, dar nu însuşirile, nici puterea, nici
dumnezeirea Creatorului, ci goliciunea creaturii căzute. Şi vraja blestemată ce-atrage spre păcat,
Aşa s-a făcut prima dată cunoştinţă cu moartea.
Şi şarpele ce-mbie cu fructul otrăvit
În etapa degenerării, apar cele mai josnice rostiri
şi cele mai periculoase acţiuni, care au dus la atâtea Şi pofta ce momeşte spre tot ce e oprit,
activităţi pervertite în slujba răului, în vremea noastră:
Şi norul ce se lasă întunecat pe vis,
construcţiile (4:17); sistemele de securitate (4:20);
artele (4:21); metalurgia (4:22) şi multe altele, iar Şi floarea-mbietoare spre margini de abis,
Turnul Babel rămâne, simbolul neascultării şi îngâmfării
Şi viermele ce roade a păcii rădăcini
omului căzut. De subliniat este faptul că toţi care au
fost iniţiatorii acestor acţiuni enumerate mai sus, au Şi vântul rău ce stinge a inimii lumini,
fost fiii lui Cain, primul ucigaş. Dumnezeu S-a scârbit
Şi sol satanic care pândeşte uneltind,
de ei, i-a părut rău că a făcut pe om pe pământ şi peste
întreaga scenă a răutăţii omului pe pământ, închide Şi cursă care-atrage spre flacără zâmbind
apele potopului.
Şi-ntunecarea minţii în clipa cea mai grea:
3. Regenerare – Aşează-te-ntre mine, Isuse, şi-ntre ea!”
Dumnezeu şi-a început lucrarea de regenerare a
pământului printr-o chemare. Aşa cum lui Adam altădată Traian Dorz
i-a spus: „Pleacă!”, lui Avram îi spune blând, ca un tată:
„Vino!” (Geneza 12:1) Aşa a redevenit omul prietenul
Lui Dumnezeu. La fel s-au petrecut lucrurile cu Isaac
14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Vindecarea depresiei
„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25).
„O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit” (Proverbe 15:13).
„O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele ” (Proverbe 15:30).

În ultimii ani a crescut vertiginos numărul Într-un mod desăvârşit Duhul lui Hristos afirma despre
oamenilor care suferă de nelinişte – depresie, căci Sine: „Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu
stresul unei societăţi aflată în crize, de la spiritual să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare...”
la material, face ca mintea şi nervii omului să (Isaia 50:4). Fie ca şi noi să lucrăm împreună cu Domnul
cedeze. Toate bolile sunt rele, dar cele psihice sunt la vindecarea stărilor depresive!
o categorie specială, pe care medicii nu pot să le Se recomandă pentru toţi, sănătoşi sau bolnavi
trateze ca pe alte boli, în care pacientul poate să (care mai pot să înţeleagă şi să asculte sfaturile), un mod
accepte o operaţie, să urmeze un tratament sau un de însănătoşire sigură: dedicarea unui timp zilnic pentru
regim. „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul părtăşia cu Domnul prin citirea Bibliei şi rugăciune,
doborît de întristare, cine-l va ridica?” (Proverbe în mod particular şi prezenţa în adunarea sfântă.
18:14). Oamenii „doborâţi” de întristare nu mai pot să „Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi veselesc
înveţe sau să lucreze şi cu atât mai puţin să-şi revină inima...” (Psalmul 19:8), căci Cel ce a redactat Biblia se
de la sine şi să se bucure de viaţă. Printre cei doborâţi numeşte Mângâietorul (Ioan 16:13). Aşa s-a întâmplat
prin nelinişte s-a aflat şi puternicul Samson, sub în cazul unei femei care s-a prezentat la medicul de
ispitirile sistematice ale Dalilei: „Fiindcă ea îl necăjea familie, cerând trimiteri pentru mai multe cabinete de
şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i specialitate, pe motiv că suferă de mai multe boli, pe
s-a umplut de o nelinişte de moarte” (Judecători care nu le poate identifica după multiplele simptome
16:16). Oricine poate fi o ţintă potenţială, într-o lume de suferinţă: oboseală, insomnii, dureri de cap, de
în care „Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca stomac, stări nervoase şi altele. Medicul i-a „prescris”
să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie să citească zilnic o oră în Biblie şi să se roage de trei
pe cei cu inima neprihănită” (Psalmul 37:14). ori pe zi. Pentru ea a părut ridicol sfatul medicului şi
În analiza situaţiilor prin care trece un om, trebuie i-a cerut să nu-şi bată joc de ea. Dar el a insistat şi i-a
să înţelegem că absenţa liniştii (neliniştea) şi a păcii cerut să revină la control după o lună de zile. Minune!
poate fi cauzată de necazuri şi probleme sau este o A revenit mai repede complet refăcută.
urmare a păcatului. Redobândirea stării de pace, când Ori de câte ori ne întoarcem cu faţa spre Domnul
mintea poate să gândească liber şi cu o concentrare şi medităm la bunătatea dragostei Lui, vom putea afirma
sănătoasă, recăpătarea unei conştiinţe care nu mai cu încredere: „Eu am încredere în bunătătea Ta, sunt cu
acuză şi bucuria de a trăi, necesită intervenţia unui inima veselă, din pricina mântuirii Tale” (Psalmul 13:5).
„duh” care ridică. Prin cuvinte pline de har şi edificatoare Totodată ne vom reaminti căci este scris, despre cel
se obţine revitalizare – „întăreşte oasele”, eliberare, credincios: „dacă se întâmplă să cadă, nu este doborît
iertare – „o veste bună” şi entuziasm – „înseninează de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:24).
faţa”; „înveseleşte inima”. Este necesar să ne angajam „Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar
în ajutarea oamenilor care au nevoie să-şi revenină eu nu părăsesc poruncile Tale” (Psalmul 119:87). În
din stări depresive. Rugăciunile pentru cei întristaţi cazul unuia care a păcătuit, după ce s-a înregistrat
trebuie urmate de părtăşii care să le ofere încredere şi pocăinţa lui şi a fost executată pedeapsa Domnului,
bunăvoinţă. „...este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângîiaţi, ca să nu
Neprihănitul Iov este un exemplu de implicare fie doborît de prea multă mâhnire” (2 Corinteni 2:7).
în „ridicarea” celor doborâţi de întristare şi nelinişte. El În toate cazurile când „inima este tristă” şi „duhul
zice: „Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina este mâhnit” să ne rugăm lui Dumnezeu: „Fă‑mă să
celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept şi-i mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi
smulgeam prada din dinţi... Oamenii mă ascultau... şi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu” (Psalmul
cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. 31:7). „Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine,
Mă aşteptau ca pe ploaie,... Când li se muia inima, le Doamne, îmi înalţ sufletul” (Psalmul 86:4). Iar Dumnezeu
zîmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea ne poate răspunde: „...Izgoneşte neliniştea, căci n-ai
mea. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în nimic de temut şi spaima, căci nu se va apropia de
fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca tine” (Isaia 54:14).
un mângîietor lângă nişte întristaţi” (Iov 29:16-25). Iosif Anca
15
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)
(continuare din pagina 5) (continuare din pagina 7)

Caracterul creştinului Predicare şi
învăţare din
(partea I) Vechiul Testament
unei pierderi în detrimentul beneficiului personal (Matei 5:38-42).
pentru creştinii
Tratarea duşmanilor în spiritul lui Hristos conduce la atenuarea Noului Testament:
sau chiar la eliminarea conflictelor, când vor fi iubiţi duşmanii;
vor fi binecuvântaţi cei care blestemă; se răspunde cu bine celor probleme şi
care urăsc; se vor face rugăciuni pentru cei care exploatează sau
persecută (Matei 5:43-48).
posibilităţi
Caracterul creştinului este lipsit de ambiguitate în
promisiuni, în hotărâri şi în limbajul obişnuit, pentru că evită 2.3. Vechiul Testament – instrument
jurămintele (Matei 5:33-37). Domnul Isus condamnă jurămintele al bisericii primare
Nu doar Hristos a utilizat Vechiul
de orice fel, exagerările făcute pentru ca cineva să pară credibil,
Testament în slujire. Apostolii au confirmat
tentativele de inducere în eroare sau limbajul duplicitar. Totuşi în faţa la rândul lor că Hristos a realizat lucrarea
unor foruri judecătoreşti, în situaţii speciale îl găsim pe Mântuitorul de răscumpărare după Scripturi (1 Corinteni
că jură în faţa tribunalului iudaic (Sinedriu), prin reprezentantul său 15:3, 4), referirea fiind în mod cert la Vechiul
Caiafa (Matei 26:63). Testament. Iar dacă apostolii şi primii creştini
Printr-un comportament curat din punct de vedere moral studiau Scripturile Vechiului Testament
este închisă uşa adulterului (Matei 5:27-30) , prin roada Duhului (Fapte 17:11) şi dovedeau cu ele că Isus
Sfânt numită înfrânarea poftelor sau autocontrolul (Galateni 5:23) este Hristosul (Fapte 18:24, 25), oare de ce
şi astfel este eliminat divorţul, care secătuieşte societatea zilelor noi nu am fi la fel de dedicaţi acestor texte ?
Kuen îl citează pe H. Blocher : „Maniera în
noastre de bucuria vieţii şi frustrează vieţilor multor copii de căldura
care autorii Noului Testament au folosit şi au
unui cămin întreg (Matei 5:31-32).
mânuit Vechiul Testament… face învăţătura
Creştinul autentic nu judecă, numai în măsura în care lor valabilă şi astăzi şi contribuie la însăşi
sunt scoase „bârnele” personale, ca să poată vedea lămurit perfecţionarea spiritului nostru exegetic”.13
deficienţele, greşelile şi deformările de caracter ale altora. 2.4. Vechiul Testament – parte din
Aceasta nu presupune eliminarea discernământului spiritul de planul lui Dumnezeu
veghere a unora asupra altora (Evrei 10:24). Dimpotrivă, judecata Pavel spunea celor din Efes că nu
de evaluare a semenului trebuie făcută tot pe criterii ce definesc s-a ferit să le vestească întreg planul lui
caracterul menit să ne redea asemănarea cu Dumnezeu, cu Dumnezeu (Fapte 20:27). Nu ne putem
achita de această responsabilitate decât
dreptate, ceea ce elimină aspectul exterior şi puterea sau gradul de
dacă vom predica şi din Vechiul Testament
rudenie. Biserica este datoare să–i judece pe membrii ei (1 Corinteni
deoarece acest plan a început în vechime
5:12), pe slujitorii falşi, atât proroci cât şi predicatori (Matei 7:16) şi şi a continuat cu Noul Testament. O
pe cei ce comit abateri grave (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:9-13). Nu predicare echilibrată, în opinia lui Kaiser,
trebuie judecat ceea ce nu se poate cunoaşte cu precizie şi atârnă va elimina apariţia unor eventuale erezii14.
de Dumnezeu. Fără lumina, călăuza sau descoperirea Duhului Predicarea din nişte texte doar din Noul
Sfânt, este greu să se stabilească adevăratele motive care stau la Testament nu va fi cinstită faţă de tot
baza unei boli, infirmităţi, probleme familiale, accidente, decese sau adevărul revelaţional care este astfel ciuntit.
nereuşite în viaţă. De asemenea ,nu este indicat să stabilim arbitrar Kaiser foloseşte ca argument gândirea
paulină exprimată în Romani 15:6-9, în
cine este mântuit şi cine este lepădat. Aceste decizii şi explicaţii le
care este evident că Dumnezeu a dorit să
are Dumnezeu, căci sunt de competenţa judecăţii Lui desăvârşite.
întrărească promisiuniel făcute părinţilor
„Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi (lui Israel) prin însăşi venirea lui Hristos.
cinstit de oameni” (Romani 14:18). Acel plan-promisiune este incomplet fără
Vechiul Testament. Dacă ar fi să facem o
(va urma) comparaţie, este ca şi cum am începe să
Simion Buzduga citim o carte undeva după jumătatea ei.

16 13 Kuen, op. cit., p. 173
14 Kaiser, op. Cit., p. 45
Vom fi văduviţi astfel de cunoaşterea a foarte multe ceea ce este indicat ca atare în Noul Testament”.18
informaţii care sunt extrem de importante pentru a Deşi există şi păreri mai temperate în acest sens, este
înţelege plenar conţinutul cărţii respective. de reţinut că nicio doctrină nu poate fi dedusă dintr-o
2.5. Vechiul Testament – Cuvântul lui Dumnezeu, interpretare tipologică, mai ales dacă aceasta nu are
dar nu porunca lui Dumnezeu pentru biserică un corespondent în Noul Testament.
Revelaţia este una singură, dar are un caracter 2.8. Vechiul Testament – interpretat conform
progresiv. Astfel, Vechiul Testament este o bază pentru genului literar
vechiul legământ, legământ pe care noi nu trebuie să-l Dacă până acum am observat câteva reguli
mai ţinem. Legea a fost o etapă provizorie, ”un pedagog generale de interpretare a textelor Vechiului Testament,
care să ne conducă la Hristos” (Galateni 3:24). Unii acum vom insista asupra unor reguli speciale. Una
creştini încearcă să respecte unele reguli alimentare dintre metodele exegetice istorico-literare este recu­
sau vestimentare izvorâte din Lege, dar noi nu mai noaşterea genurilor literare folosite în Biblie. Acurateţea
avem nevoie de jertfe, de ritualuri iudaice, de preoţi interpretării atunci când avem de-a face un un anumit
deoarece toate şi-au găsit deja împlinirea în Hristos. text este dictată în primul rând de identificarea genului
Doar ce a fost reînnoit în Noul Testament are caracter lierar folosit. Astfel, Vechiul Testament conţine texte
normativ pentru biserică.15 Este evident că o parte a dintr-o varietate de genuri: naraţiune, material legislativ,
vechiului legământ este reînnoită în noul legământ, profeţie, poezie. Nimeni nu va interpreta la fel un text
referindu-ne la aspectele etice. Ele constituie „legea lui din Psalmi cu unul dintr-o naraţiune precum Geneza.
Hristos” (Galateni 6:2) pentru biserică. A predica din cuvântările prietenilor lui Iov aşa cum o
2.6. Vechiul Testament – în armonie cu Noul facem din Pentateuh ar fi o mare greşeală! De aceea,
Testament abilitatea dobândită de a interpreta fiecare gen în parte,
Peste o zecime din Noul Testament este este esenţială. Familiarizarea cu regulile şi dificultăţile
constituită din citate sau aluzii la Vechiul Testament. specifice fiecărui gen literar este absolut necesară
Au fost reperate 295 de aluzii explicite la Vechiul pentru orice predicator, fapt care îl va echipa să predice
Testament ocupând 352 de versete şi citând 278 de corect, eficient şi echilibrat din toate cărţile Bibliei.19 Un
versete diferite ale Vechiului Testament.16 O regulă mare beneficiu care rezultă din respectarea genului
hermeneutică insistă că Scriptura se interpretează literar se concretizează în a depista valoarea textului
cu ajutorul Scripturii. Luther a stabilit acest principiu aşa cum a intenţionat-o autorul. O abordare dogmatică
exegetic  : Scriptura sui ipsius interpres (Scriptura decupează textele, pe când una biblică tratează cărţile
însăşi este propriul ei interpret).17 Aşa cum am văzut, Vechiului Testament drept nişte entităţi care alcătuiesc
revelaţia formează un tot unitar, dar Vechiul Testament un tot unitar şi omogen.
trebuie interpretat în lumina Noului Testament şi invers.
Astfel, profeţia din Isaia 61 s-a împlinit în Luca 4:21. Concluzie 
Profeţia lui Ioel (2:28) s-a împlinit la Cincizecime Am conştientizat că a predica din Vechiul
(Fapte 2). Faptul că Noul Testament vine după Vechiul Testament nu este deloc uşor, dar merită! Chiar este un
Testament arată că el este punctul lui culminant şi deci imperativ ! Nu poţi să te numeşti un predicator creştin
cheia pentru interpretarea întregului proces. fără să fii foarte familiar cu ce spune Vechiul Testament.
2.7. Vechiul Testament – nespiritualizat Învăţarea şi aplicarea, atât a regulilor generale de
Unitatea dintre cele două Testamente este dată interpretare, cât şi a celor specifice unor genuri literare
şi de utilizarea unor tipologii şi relatări din Vechiul existente în materialul Vechiului Testament, va uşura
Testament. şarpele înălţat în pustie şi înălţarea pe cruce acest efort. Rezultatele nu vor întârzia să apară
a Fiului Omului (Ioan 3  :14-15) arată relaţia dintre o deoarece Noul Testament va fi cu atât mai strălucitor,
relatare din vechime şi ce avea să se întâmple în propria cu cât vom face mai multă lumină în dreptul Vechiului
Sa experienţă. „Adam este o icoană preînchipuitoare Testament. Strădania constantă, exerciţiul şi solicitarea
a Celui ce avea să vină” (Romani 5:14), iar ce a fost iluminării prin Duhul vor face ca să înţelegem că între
scris în Vechiul Testament constituie „umbra lucrurilor cele două Testamente nu există un divorţ, ci o strânsă
viitoare”. Sunt menţionate multe personaje (Adam, relaţie caracterizată de unitate, complementaritate
Moise, Melhisedec), evenimente (potopul, Paştele, şi progresivitate. Iar a fi „un lucrător încercat, ca un
traversarea pustiei), obiecte (şarpele de aramă, lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care împarte
altarul, chivotul), animale (mielul), rânduieli (preoţia, drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15) implică, în
jertfele, sabatul, sărbătorile), funcţii (proroc, mare mod garantat, să predicăm şi din Vechiul Testament,
preot), localităţi (Canaanul, Ierusalimul, Babilonul) care aşa cum au procedat apostolii.
au evident o valoare tipologică. Totuşi, există limite
ale interpretării tipologice. Luând în calcul excesele Daniel Grigoriciuc
interpretării alegorice, episcopul Marsh a emis o poziţie
radicală formulată astfel: ”Nu este admis ca tip decât

15 Gordon Fee & Douglas Stuart, op. cit., p. 196
16 Alfrd Kuen, op. cit., p. 167 18 Kuen, op. cit., p. 179
17 Alfred Kuen, op. cit., p. 160 19 Philip Johnston, op. cit., p. 65
17
Experienţe
„Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta… Când nu eram
Experienţe
decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau
„Minunate şi înTale
sunt lucrările cartea Ta vede
şi ce bine erausufletul
scrise meutoate zilele
lucrul acesta…
care-mi erau rânduite, Când
mai nu eram decât
înainte de-a un fiplod fără vreuna
fost chip, ochiidin
tăi mă vedeau
ele” şi în cartea
(Psalmul Ta erau scrise
139:14-16).
toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele”

„Cineva acolo sus vă iubeşte!”
Sunt născută în 17 mai 1970, într-o familie cu 14 Am venit acasă şi cu un verişor al soţului meu, în zorii
copii, eu fiind cel de-al doilea copil. Sunt căsătorită şi am zilei următoare am plecat la Cluj. Am ajuns acolo, dar
născut cu bine al şaselea copil, cu o greutate la naştere surpriză! Institutul înconjurat de schele, era în reparaţii,
de 4.800 kg, în 25 martie 2003. După o săptămână, iar bolnavii programaţi de multă vreme, se cazau pe
am venit acasă şi mi-am reluat, după puteri, activităţile unde puteau. Am fost reprogramată peste o lună, dar
familiale. Au trecut zilele, când o femeie după naştere ar pentru mine era mult şi până a doua zi, dar ne-am întors
trebui să fie curată, dar la mine nu s-a întâmplat acest acasă, mulţumind Domnului pentru felul în care avea să
lucru nici după 100 de zile, dar nu bănuiam nimic. Pe lucreze pentru mine.
zi ce trecea, hemoragia se agrava, până într-o zi, când De la Cluj, am primit alt bilet de trimitere pentru
ne‑am înţeles cu soţul să mergem la spital pentru un Iaşi, unde am mers după cele două săptămâni de
control. Când am ajuns, am fost consultată şi trimisă de concediu la Radioterapia Iaşi. Am aşteptat pe hol şi
urgenţă la Maternitatea din Botoşani. Eu am ezitat pentru când a venit doctorul prof. Bild, a studiat biletul meu şi a
că erau copiii mici şi nu avea cine să-i îngrijească. Am spus asistentei: „Pe doamna cu colul, reprogrameaz-o”.
fost pusă să semnez că refuz să merg la spital şi mi-au Când a dat cu ochii de mine m-a întrebat: „Ce-i cu tine,
dat o reţetă de tratament. Părea să fie mai binişor, dar nu de ce eşti aşa de slabă?” Şi atât... Ne-am întors din nou
a fost aşa, ci eram din ce în ce mai slăbită. Într-una din acasă, cu un număr de telefon şi urma să sun, ca să
zile m-am hotărât să merg la spital. Am chemat salvarea mă interneze când se fac externări, pentru că nu mai
şi am plecat, pe 17 iulie 2003. erau locuri în spital. Câteva zile am tot telefonat, dar
Am fost consultată de medicul de gardă, care răspunsul era acelaşi: „Nu sunt locuri, mai reveniţi cu un
mi-a pus diagnosticul „Col uterin lezional”. Am primit telefon”. Într-o duminică ajunsesem disperată, neştiind
tratament, iar după câteva zile mi s-a făcut o biopsie, ce se va întâmpla cu fiinţa mea. Am cerut Domnului în
al cărei rezultat urma să vină după două săptămâni. taină, să trimită pe cineva să-mi spună să mai încerc
Medicul mi-a spus că mă trimite la Iaşi pentru operaţie. pe la spitale sau nu. Dumnezeu a ascultat rugăciunea
L-a chemat şi pe soţul meu, a vorbit cu el şi i-a spus că mea şi mi-a vorbit să cred că El va lucra şi îmi va lungi
aveam cancer, dar nu se ştie încă dacă este malign sau zilele, dar mi s-a cerut credinţă. Au urmat zile mai bune,
benign. Am fost trimisă la Maternitatea Cuza Vodă pe puteam să stau pe picioare şi să fac mâncare copiilor.
data de 29 iulie 2003 şi la internare mi-au pus diagnosticul Asta s-a întâmplat în luna august 2003, dar sângerarea
„Neoplasm col uterin st. t3-a.” Am primit medicaţie până nu a încetat nici măcar o zi.
la primirea rezultatului biopsiei şi urma să decidă dacă Într-o duminică dimineaţa pe data de 14 noiembrie,
mă vor opera sau nu. am ieşit afară, iar când m-am întors, am deschis uşa şi
Când a sosit rezultatul biopsiei, echipa de medici m-am prăbuşit cu faţa la pământ. Am leşinat din pricina
care a venit la vizită a decis să mă trimită la clinica de hemoragiei. Au urmat zile grele, stând la pat, fără să mă
Oncologie-Radioterapie Iaşi pentru tratament cu raze pot ridica. Au fost nopţi de veghe la căpătâiul meu, zile de
Cobalt. Unul din medici a spus că personalul de la post în biserică şi rugăciuni. Am fost vizitată de fraţi şi surori
Radioterapie, este în concediu pentru două săptămâni. cărora le mulţumesc cu această ocazie, că au fost alături
Mi-au făcut externarea pe 7 august 2003 şi m-am întors de mine în acele momente grele. Aveam dureri din ce în ce
acasă. Peste noapte am făcut hemoragie puternică şi mai mari, dar mă rugam Domnului Isus, să intervină şi să‑mi
am fost dusă cu salvarea la Maternitatea din Botoşani. lege rana. A trebuit să aştept şi să cred că Dumnezeu avea
Nu mă mai puteam ţine pe picioare, de aceea am fost o zi hotărâtă pentru mine. Am crezut cu toată inima căci „El
dusă cu căruciorul până la etajul al treilea. A fost o mare este acelaşi ieri, azi şi în veci”. Aşa au trecut zilele din
zarvă între personalul medical, când au văzut că eram noiembrie 2003, până în martie 2004.
mai rău ca mai înainte. Am primit din nou medicaţie şi Într-o noapte am avut un vis: „Se făcea că eram
urma să fiu trimisă la Institutul Oncologic din Cluj. Între la capătul unui hol, stând în picioare singură. Era spre
timp, am sunat pe o soră să se intereseze de o clinică seară, iar mie îmi era foame. Am întrebat: «dacă nu
particulară din Bacău, unde se făceau operaţii mai m-aţi operat astăzi, pot să mănânc?», iar o voce mi-a
dificile. Doctoriţa de la Bacău a spus că vrea să vadă răspuns: «NU, mâine la prima oră te operez!»”
rezultatul, dar şi pe mine. Am primit biletul de trimitere Fraţii care m-au vizitat ultimele zile, nu prea mai credeau
pentru Cluj în 12 august 2003, iar în 13 august am plecat că se va putea face ceva. Erau deznădăjduiţi. Le-am spus
întâi la Bacău, dar nici aici nu m-au putut opera fără şi lor visul, dar în noaptea următoare soţul meu cuprins de

18 raze. Am fost îndrumată să mă grăbesc să ajung la Cluj. spaimă, a sunat salvarea şi am mers la Botoşani.
Era ora şase dimineaţa, când am ajuns în acea roage şi pentru mine. A doua zi a venit la mine, dar nu
duminică, de 7 martie 2004. Am fost dusă cu targa şi mi-a spus descoperirea care a fost dată prin Duhul Sfânt,
pusă pe masa de consultaţie. Medicul de gardă era decât mai târziu: „O floare aproape uscată, îndoită de la
directorul spitalului şi a rămas uimit când m-a văzut. M-a jumătate a început să se ridice şi a rămas în picioare.”
întrebat de ce am ajuns în starea asta şi i-am explicat pe Slavă Domnului că astăzi stau în picioare prin îndurarea
unde am fost şi nimeni nu mă operase fără raze. El m-a Lui! Slăvit să fie Numele Lui, că ascultă rugăciunile! La
ascultat cu urechea plecată asupra mea, deoarece nu Oncologie, gardianul i-a spus fratelui care a venit cu soţul:
mai aveam vlagă să vorbesc. Când a ieşit din cabinet, „Nu o mai scoate vie de aici”. Am continuat tratamentul
soţul meu l-a întrebat: „Domnule doctor, ce se poate face? cu citostatice până la a şasea cură. A fost foarte greu,
El a răspuns: „Mai nimic, tu nu vezi în ce hal este?” M-au am mers regulat la control şi totul s-a sfârşit cu bine. Toţi
dus la etajul trei, iar în cabinet se auzea o mare gălăgie. se mirau, recunoscând şi ei că este o minune pe care o
Doctorul care m-a tratat cu un an în urmă nici nu a venit făcuse Domnul cu mine. În perioada acesta Dumnezeu
să mă vadă. Am fost dusă într-un salon de rezervă, iar s-a îndurat de mine şi m-a vindecat de cancer, căci
femeile din saloanele vecine când m-au văzut, unele cine îşi pune nădejdea în El nu va fi dat de ruşine.
plângeau, iar altele se mirau. Peste noapte a fost trimisă Pe data de 1 iunie 2004, Dumnezeu a închis rana care
o fată internată să stea cu mine. Ziua următoare, luni, a sângerat de la naştere, timp de un an, două luni şi o
am fost dusă la etajul cinci, la medicul care mă internase săptămână. Eram vindecată, suspinam ca un un copil
acum. Când m-au scos din lift şi am intrat în hol, s-a prin somn, puteam să mă mişc, să merg la baie, să cobor
dovedit a fi exact cum am visat. Am rămas în spital până pe scări şi nu mai aveam dureri.
în 31 martie, când m-au operat şi mi s-a luat şi biopsia, Ultima dată am fost la control în luna septembrie
rezultatul a fost acelaşi: cancer. anul 2009. Medicul care m-a operat a murit în luna
Au fost zile grele şi după operaţie. După o lună şi aprilie, iar eu a trebuit să iau legătura cu doctoriţa care
jumătate am fost externată. Am stat acasă câteva zile lucra împreună cu el. Pot să spun că la prima vedere
şi puteam să fac doar câţiva paşi, dar mă bucuram că nu m-a recunoscut. I-am spus că sunt pacienta care am
mă pot ridica din pat. În 9 mai 2004 m-am internat din fost internată în urmă cu şase ani şi atunci şi-a amintit
nou pentru control, apoi în 17 mai 2004, m-au direcţionat de mine exclamând: „Cineva acolo sus vă iubeşte!”
spre Clinica de Oncologie Botoşani, unde am început Şi într-adevăr, mă iubeşte Dumnezeu! Au fost clipe de
tratamentul cu citostatice. După prima cură de citostatice, uimire şi pentru asistentele care m-au îngrijit; se vedea
m-au trimis la Iaşi la secţia de Radioterapie a Spitatului pe faţa lor zâmbetul de bucurie. La consultaţie, doctoriţa
Sf. Spiridon. M-au internat, dar când s-a uitat doctoriţa a exclamat: „Uite ce bine e, nici urmă de la raze!”
pe biletul de ieşire de la operaţie, s-a înfuriat, spunând că Sunt bucuroasă şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu,
astfel de operaţii nu se mai fac de 20 de ani (histerectomie pentru tot ce a făcut pentru mine şi doresc ca toţi cei
subtotală joasă) şi că trebuia să se facă totală. A scris pe ce trec prin diferite încercări să-şi pună nădejdea în
foaia cu care mergeam la raze URGENŢĂ şi m-a dus Dumnezeu, căci El este ajutorul nostru. Cu siguranţă
infirmiera de serviciu cu căruciorul, fiindcă nu puteam că oricine şi-ar dori să fie vindecat fără operaţie şi fără
să merg pe picioarele mele. Dar Dumnezeu a fost cu luni de suferinţă, dar eu socotesc un har de la Domnul
mine şi acolo. El mi-a dat putere să rezist primele trei însănătoşirea mea, dintre mulţi bolnavi cu cancer care
zile câte 22 de minute la fiecare şedinţa, apoi mi-a mai au murit, cu toate intervenţiile medicilor. Mie, Domnul a
redus timpul. Acolo am stat 9 zile. hotărît să-mi păstreze viaţa şi să rămân soţie şi mamă în
Într-o zi a venit o soră la mine în salon, fiindcă a auzit familie. Slăvit să fie Domnul!
revolta doctoriţei, care spunea că am 6 copii, iar ea nu ştia E. B.
despre cine este vorba. În seara respectivă, sora mergea
la rugăciune în Iaşi (era şi ea bolnavă) şi i-am spus să se

1. Ce forme de alegere a unui slujitor sunt recomandate de Scripturi? Ce efecte poate
avea neînţelegerea chemării unui om, pentru el şi comunitatea de credincioşi?
2. Cum se poate identifica scopul unei suferinţe umane: boală, necazuri, sărăcie, etc?
Ce atitudini trebuie luate de cei din jur, pentru a veni în ajutorul celor ce suferă?
3. Cât de imperativă este porunca evanghelizării pentru vremea noastră? Ce forme de
evanghelizare sunt recomandate pentru diferite categorii de credincioşi?
CALITATE – INTEGRITATE

Dumnezeu este partenerul nevăzut în orice Conştiinţa este ca linia indicatoare de pe carosabil, 
lucrare de calitate. El nu vrea întotdeauna să facem ea ne spune ce n-ar trebui să facem,
lucruri extraordinare; dar nu ne poate împiedica să o facem.
dar să facem orice lucru extraordinar de bine.
Când o persoană dobândeşte ceea ce lumea
Şi ce este un fluture? În cel mai bun caz doar o numeşte „vederi largi”,
omidă, e drept, în haine de gală!  aceasta se produce simultan cu o îngustare
a conştiinţei.
„Cultura fără o religie a inimii, este doar o formă
civilizată de barbarism” Bunsen Constiinţa nu te poate impiedica să faci ceva,
dar îţi poate răpi bucuria.
„Multă carne, mulţi viermi; multă bogăţie, multe
griji; multe slujitoare, multă destrabălare; Diferenţa dintre o prejudecată şi o convingere este
mulţi robi, mulţi hoţi; mult studiu, multă viaţă; că poţi să-ţi aperi o convingere fără să te enervezi.
multă stiinţă, mulţi ucenici;
multă dreptate, multă pace” Hilel Mai mulţi oameni sunt călăuziţi spre cer de urme
de paşi, decât prin semne indicatoare.
O naţiune care face lucruri bune, dar care nu Credinţa adevărată este viaţa pe care o ducem,
reuşeşte să producă şi oameni buni e falimentară. nu crezul pe care-l mărturisim.

Cultivarea pământului nu este tot atât de Oamenii mari nu s-au considerat niciodată mari,
importantă ca şi cultivarea minţii. oamenii mici nu s-au considerat niciodată mici!
Se pare că omenirea a reuşit să îmbunătaţească
mai toate lucrurile, cu excepţia omului. Uneori este inteligent să nu crezi decât jumătate
din ceea ce auzi; dar eşti înţelept dacă ştii care
Persoanele care nu se răzgândesc niciodată, jumătate!
gândesc de obicei foarte puţin.
Oamenii fac foarte rar aceeaşi greşeală de două
Cei mai mulţi dintre noi nu „păşim cu dreptul” ori,... de obicei o fac de trei sau de mai multe ori.
decât după ce l-am pus pe stângul în apă fiartă.
De cele mai multe ori, greşelile sunt punţile
Nu ştiu care este cheia succesului, necesare dintre lipsă de experienţă şi înţelepciune.
dar ştiu precis care este cheia eşecurilor:
încercarea de a face pe placul tuturor. Un om trebuie să fie destul de mare
să-şi recunoască greşelile,
Acţiunile noastre ne privesc pe noi, suficient de deştept ca să înveţe din ele
dar consecinţele lor îi privesc şi pe alţii. şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte.
Fiecare faptă a noastră atinge o coardă care va
vibra mereu până în veşnicie. Foarte puţini oameni aleg conştienţi între rău şi
bine; majoritatea aleg doar între ceea ce ar trebui
Este mai uşor să-ţi ascunzi greşelile să facă şi ceea ce le place să facă.
decât să le înlături consecinţele.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080