You are on page 1of 20

Angajamente

Cuprins
„Am hotărât
- câte zile voi avea să-mi trăiesc viaţa
3 Editorial
Destăinuiri şi avertizări – Un frate
din plin; să nu irosesc nici o clipă ci să o
folosesc şi să o răscumpăr cât mai bine cu
putinţă;
- să nu fac niciodată ceea ce mi-ar părea
4 Închinători în duh şi-n adevăr
Închinarea adevărată (partea a III-a) –
de dispreţuit sau de condamnat la alţii; Simion Buzduga
- să nu fac niciodată ceva din dor de
răzbunare;
- să nu fac niciodată ceva ce aş şovăi
6 Doctrine biblice
Cina Domnului – Iosif Anca
să fac, dacă aş mai avea de trăit doar un
ceas”.
Jonathan Edwards
8 Statutul spiritual şi moral al creştinului
“Aceasta este lucrarea râvnei tale!”
„Doamne renunţ la toate planurile
şi scopurile mele, la toate dorinţele şi visurile
mele şi vreau să fac numei voia ta în viaţa mea! 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Îţi dăruiesc viaţa mea, pe mine însumi şi tot ce Scrisoarea a XIX-a – Zaharia Bica
am, pe deplin şi pentru totdeauna! Umple‑mă
şi pecetluieşte-mă cu Duhul Tău cel sfânt!
Foloseşte-mă cum vrei Tu şi trimite-mă unde 12 Familia, cuibul credinţei
vrei Tu! Facă-se voia Ta în întregime şi cu orice Îndatoririle părinţilor - John Charles Ryle
preţ în viaţa mea, acum şi-n veci de veci!”
Betty Scott Stam
15 Istorie
Canonul Vechiului Testament

17 Înţelepciune pentru înţelepţi
Vremuri de bucurie - Iosif Anca
Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin
din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care 19 Experienţe
doresc să sprijine această lucrare pot face de- Trei ani în închisoarea din Cernăuţi – V. M.
puneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de acti-
vitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
DESTĂINUIRI ŞI AVERTIZĂRI
Mi-am amintit de stră-străbunicii mei, care Satana, acela care înşeală întreaga lume” (Apocalipsa
aveau o gospodărie foarte frumoasă şi trăiau amândoi 12:9). Primii înşelaţi au fost Adam şi Eva şi alţii din
fericiţi, dar, într-o zi, cineva le-a propus o afacere ce „familia noastră”. În aceste condiţii, să ne amintim şi de
părea foarte avantajoasă pentru ei. Au acceptat, dar s-au avertizarea Domnului Isus: „Ce vă zic vouă, zic tuturor:
înşelat şi la scurt timp au pierdut tot ce aveau şi au rămas Vegheaţi!” (Marcu 13:37). Apostolul Pavel prezenta
pe drumuri. Cu vremea, muncind din greu şi-au făcut o cu detalii felul în care să ne ferim de acest intrus, care
căsuţă şi au avut doi copii, dar într-o zi acel cineva s-a este un lup în haine de oaie: „Îmbrăcaţi-vă cu toată
dus la unul dintre copiii lor şi l-a ponegrit pe fratele lui, armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva
acuzându-l că ar vinovat de felul cum îi merg lui lucrurile uneltirilor diavolului. ... De aceea, luaţi toată armătura lui
şi i-a propus să-l omoare, că doar nu o să afle nimeni. Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să
Însă fapta lui s-a aflat, apoi a fost judecat şi pedepsit rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata,
pentru toată viaţa lui. Tot acel cineva s-a dus într-o zi deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu
la un băiat dintre rudeniile mele şi s-au dus împreună la platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna
vânătoare. Astfel s-au împrietenit şi i-a vorbit despre nişte Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi
fete frumoase, cu care i-a făcut cunoştinţă şi mai târziu scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile
s-a căsătorit cu ele, dar a fost nefericit pentru totdeauna arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia
şi a pierdut o mare moştenire de la părinţii săi, rămânând Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în
doar cu nişte lucruri de mică valoare. Mi-am amintit şi toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.
de alte situaţii foarte dureroase prin care acel cineva a Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune
ruinat şi pe alţii dintre rudele mele, unii au divorţat, alţii au pentru toţi sfinţii,...” (Efeseni 6:11-18). Apostolul Petru,
ajuns în închisoare sau au suportat amenzi foarte mari, ca unul care a fost înşelat scria: „Fiţi treji şi vegheaţi!
Unul din cazurile cele mai neplăcute s-a petrecut cu mai Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un
mulţi ani în urmă cu un bărbat foarte capabil, tot rudă leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru
cu mine. El deşi a fost dintr-o familie modestă, datorită 5:8). O atitudine fermă în „politica” noastră şi o declaraţie
capacităţilor sale, a ajuns să fie rege. Dar într-o zi, din nou permanentă de război împotriva Diavolului este absolul
acel cineva l-a vizitat şi în timp ce se plimbau împreună, necesară, iar indiferenţa sau chiar negocierile cu tot ceea
i-a arătat cu un binoclu special o femeie ce făcea baie în ce aparţine lumii lui este o mare păcăleală şi, în final,
aer liber, propunându-i să încerce s-o privească „pe viu”. moarte. Pentru câte necazuri a cauzat Diavolul, în mod
Aşa că a chemat-o în casa lui şi, fără să ţină cont că era deliberat, neamului nostru, nu mai poate fi iertat în vecii
căsătorită, sub asigurarea celui ce i-a propus întâlnirea vecilor, de aceea nici măcar să nu mai vorbim cu el,
că faptul nu se va afla, a păcătuit cu ea. Ea a rămas cum a făcut-o din greşeală Eva, ci doar să spunem ca
însărcinată şi problemele s-au complicat, căci totul s-a arhanghelul Mihail: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9).
aflat şi regele a avut de plătit scump pentru fapta sa. Să fim atenţi, că Diavolul nu umblă cu furcă
Şi acum culmea culmilor, după ce de şi greblă, să ne străpungă şi să ne adune la gunoiul lui.
dimineaţă mi-am amintit toate aceste rele provocate El umblă printre băieţi îmbrăcat în „fetiţă”, iar lângă fete
de aceeaşi persoană, tot el a venit la mine şi mi-a opreşte cu BMW-ul, printre bătrăni răsfoieşte albume,
propus o afacere, ce după calculele de moment dar vine şi la adunare, căci la nevoie este şi misionar
părea foarte avantajoasă pentru mine şi mi-a spus că şi proroc. Mai este o vreme de ispite, în care trebuie să
are şi alte oferte extraordinar de rentabile, cu nişte rezistăm, căci: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe
câştiguri mari. Ceea ce mă reţine încă, e faptul că toate Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru
propunerile lui conţin unele aspecte ilegale, ceea ce, Isus Hristos să fie cu voi! Amin” (Romani 16:20).
după cât am sesizat eu, este un element comun în
toate „afacerile” cu care el a înşelat pe foarte mulţi Un frate
din neamul meu. Totuşi el insistă şi nu pot să spun
că sunt total îndiferent la apelurile lui, deşi, când mă
gândesc la cât rău a făcut el neamului meu, îmi vine
adeseori necaz că încă este lăsat liber şi
îmi doresc să nu-l mai văd.
Desigur, v-aţi dat seama că
povestea mea este în egală măsură
şi povestea dumneavoastră, acel cineva este
„balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Închinarea din cer este

Închinarea
prezentată în Apocalipsa. Printre
închinătorii cerului întâlnim:
făpturile vii ( 4:8; 5:12-13); cei

adevărată
douăzeci şi patru de bătrâni (4:10;
5:14; 11:16-17); îngerii (5:12); marea
gloată răscumpărată, cei 144000,
biruitorii fiarei (7:10-12; 14:2-3; 15:3); (partea a III-a)
gloată multă (19:3, 19:6-7) - glasuri
puternice în cer (11:15). Privind la
care nu mai poate fi neutralizat de organism. Astfel se produce o stare
felul cum se închină, în aproximativ
de ameţeală, care te face să te simţi bine, dar să-ţi pierzi autocontrolul
douăzeci de cazuri, fiinţele cereşti
(înfrânarea). Repetarea continuă a ritmului- afirmă un medic specialist -
se închină prin cuvânt: „Ei ziceau...”.
poate duce la depersonalizare (Strigătul de la Miezul Nopţii, 3/2003). Unii
În cinci cazuri se aruncă cu feţele la
compozitori şi-au propus să compună o muzică care să dezechilibreze
pământ (proskyneo). În patru cazuri
mintal ascultătorii; doi filozofi contemporani (Deleuze şi Guatari) au gândit o
îl adoră pe Dumnezeu prin cântare.
tehnică filozofică numită schizoanaliză, care să schizofrenizeze societatea.
În două cazuri strigă (martirii de
Propunerea lor este să dezechilibreze mintal lumea (Creştinul azi, 3/2007)
sub altar şi marea gloată). Se poate
Oamenilor nu le mai place muzica echilibrată, armonia, dar o muzică
observa uşor că închinarea prin
în acordurile disonante şi intervale micşorate – mărite, îi fac pe copiii mici,
cuvânt primează celorlalte, astfel
să reacţioneze dureros, iar fetuşii, când mamele ascultă muzică rock, bat din
încât cântările reprezintă doar o
picioare violent. Animalele sălbatice fug când aud muzica rock. Şoarecii care
cincime din numărul celor ce se
au ascultat hard-rock, după trei săptămâni în care au fost expuşi acestui gen
închină prin cuvânt.
de muzică şi-au pierdut reflexul de a mirosi aerul, s-au manifestat confuz
În contrast cu modul de
şi au avut nevoie de 30 de minute pentru a ieşi dintr-un labirint, în timp ce
închinare din cer, trebuie observat
alţii, care au fost expuşi muzicii Mozart, au avut nevoie doar de 1,5 minute.
efectul negativ al muzicii asupra
În final, cei „trataţi” cu hard rock s-au omorât până la ultimul. Muzica rock
trupului, sufletului şi duhului,
poate induce crize de epilepsie, determină gânduri de suicid sau crimă
printr-o jertfă fără evlavie. Pe
(Reflex Epilessies and Reflex Seizures. Advances in Neurology, 1999, V 75,
lângă pericolul scenei- mândria,
pag.273-281). Plantele care au fost supuse unui tratament de muzică rock
forţele întunericului au conceput
s-au depărtat de sursa de muzică, au refuzat să înflorească, s-au ofilit şi în
un program care să ducă la
patru săptămâni toate erau uscate.
seducerea tineretului (cât mai
Muzica rock este în opoziţie cu muzica sacră şi se recunoaşte
eficient) şi deschiderea acestora
după trei caracteristici: bătăi puternice pe timpul neaccentuat; motiv
spre lumea demonică. Programul
melodic repetitiv; volum puternic. În acestea se poate recunoaşte opoziţia
are trei puncte şi a fost conceput
vrăjmaşului faţă de ordinea lui Dumnezeu. Muzica rock şi jazz produc porniri
cu peste 60 de ani în urmă: muzica
păcătoase prin undele EEG (undele electrice ale creierului), identice cu cele
bazată pe ritmuri cu volum
produse de creier în timpul excitaţiei sexuale şi probleme de auz, pentru
puternic şi repetitive; droguri;
că depăşeşte 90 decibeli (concertele de rock folosesc 110-140 decibeli).
proclamarea sexului liber.
Sincopa (bătaia pe timpul neaccentuat) bulversează
Volumul puternic determină
succesiunea metrică, fiind opusă ritmului fiziologic
glanda suprarenală
şi declanşează o reacţie automată de secreţie
să producă un
a adrenalinei. Aceasta duce la anxietate,
hormon de stres,
comportament agresiv şi stârnirea
instinctului sexual (Dr. John Diamonel,
Your Body doesn’t lie, pag.101,160).
Tobele rock - folosite în triburile africane
pentru invocarea spiritelor necurate, au o

„...astfel de
închinători doreşte
şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
influenţă negativă asupra psihicului, vreau să mă smeresc, să trăiesc populare; 2 necunoscute şi doar
violeză conştiinţa, au acces la o viaţă de sfinţenie!”. Cântecele - unul din populara laică.
mintea omului. Ritmul dezechilibrat aşa-zis creştine – sunt compuse – Ca să atragem tineretul!
devine nociv şi dizarmonic. pentru scenă, în dorinţa de faimă, - Fals! Tineretul nu trebuie atras
Toate acestea cât şi multe pentru manifestarea talentelor şi prin muzica cu care este obişnuit,
altele au dovedit că muzica nu sunt adresate ascultătorilor; Hristos ci prin Cuvânt, prin lumina, sarea,
este neutră. Astfel, există canalul nu va fi înălţat, iar finalul va cere mireasma pe care o răspândim.
firesc de inspiraţie, iar tinerii în impetuos aplauzele mulţimii. Nu trebuie sacrificat adevărul de
special şi orice altă categorie de Compozitorii acestor genuri de dragul câştigării cuiva. În Biserică
vârstă nenăscută din nou, sau sub cântece „creştine” vor transmite nu sunt numai tineri - sunt mai multe
influenţa duhului demonic, nu se vor fără să vrea trăirile lor păcătoase, categorii de vârstă - de aceea ideea
bucura de cântarea armonioasă, viciile lor, gândurile lor murdare că trebuie să atragem tineretul prin
generatoare de pace, linişte, aşa în subconştientul ascultătorilor, muzică nu este biblică.Tineretul
cum este cântarea duhovnicească. care în loc să fie ridicaţi, vor creştin şi orice familie trebuie să
Tendinţa acestora este de a sparge deveni mai împovăraţi, mai ştie că ce iese din om aceea spurcă
tiparul creştin biblic - formele deprimaţi şi mai întinaţi. Sfinţirea pe om (Marcu 7:21,22). Efectul
acceptate şi apreciate de Dumnezeu înseamnă curăţirea de orice spiritului nu poate fi distractiv (Isaia
şi de slujitorii Săi, limitele hotărâte întinăciune a cărnii şi a duhului. 5:12). Închinarea trebuie să aibă loc
de credincioşi. Atitudinea generală (2 Corinteni 7:1). Orice cântec are întâi în familie. Exersaţi cântarea
este o reacţie de repulsie faţă de o amprentă: divină, seculară sau şi ascultaţi mai puţin. Muzica
sfinţenie. Accentul pus de această demonică, chiar dacă se foloseşte înregistrată diminuează dorinţa
categorie nu cade pe mesajul Numele Domnului... „Nu oricine imi şi plăcerea de a cânta a tinerilor
biblic, cel mai adesea necunoscut, zice: Doamne, Doamne! va intra în şi a copiilor. Evitaţi total muzica
pentrucă mai puţini sunt atraşi de Împărăţia Cerurilor...” (Matei 7:21). rock, căci în spatele ei se află forţe
cunoaşterea lui; accentul este pus Atenţie! demonice, ce conduc spre: consum
pe melodie, muzică, ritm, volum. – Nu oferiţi o jertfă întinată de droguri, abuzuri sexuale, urlete
Pentru aceştia profetul are un mesaj lui Dumnezeu. Este un foc străin, mefistofelice, tensiuni distructive,
special: „Vai de cei ce numesc răul care atrage mânia lui Dumnezeu delir, mânie, violenţe instinctuale şi
bine...” (Isaia 5:20). (Leviticul 10:1,2). Nu există bestiale, sinuciderea, închinarea la
Compoziţiile - aşa-zis justificare înaintea lui Dumnezeu Satan, transă.
religioase - vor semăna leit cu - spunând că nu aţi ştiut, dar mai – Slujitorii (o parte)
ceea ce asculta compozitorii degrabă există dorinţa de aliniere cred că scopul programului
lor. De obicei, vor fi sărace în la standardele contemporane muzical este de a-i atrage pe
miez, neinspirate de sus şi fără pentru succes comercial, pentru cei pierduţi! – Fals! Scopul este
încărcătura adevărurilor profunde popularitate şi pentru atragerea lauda adresată lui Dumnezeu.
ale Sfintelor Scripturi. Unele sunt mulţimilor. Acestea sunt cântece Pavel şi Sila au cântat în butuci o
lipsite de doctrina creştină şi pot „bolnave” (Maleahi 1:8,14). cântare de laudă Domnului. Efectul
avea ca destinatari tot atât de bine, – Nu răspândiţi, nu in­ter­ este binecunoscut! (Fapte 16:25).
un prieten sau o prietenă, pentru că pretaţi genuri închinate „Baalilor” În Psalmul 137: 3-4 este scris:
doar lasă să se înţeleagă că sunt care îi vor întina atât în carne cât şi în „Cântaţi-ne din cântările Sionului”.
adresate Domnului. Aceste melodii duh pe ascultători. Cântarea, predica, Noi cântăm numai Domnului şi
sunt lipsite total de fiorul ceresc şi rugăciunea, dărnicia sunt jerfte niciodată, nimănui! Aplauzele
fără ungerea Duhului Sfânt. Ele închinate lui Dumnezeu (Romani sunt adresate lui Dumnezeu sau
sunt rezultatul flirtării cu muzica 12:1-2). Nu aduceţi cântecele profane, interpretului vocal şi instrumental?
zămislită în pântecele rebeliunii, luate de pe altarele diavolului ca apoi Nu sunt rezervate lăudăroşeniei?
repulsiei faţă de Dumnezeu şi de să fie aduse pe altarul închinării sfinte Putem aduce, ca preoţi ai lui Hristos,
sfinţenia Sa şi poartă amprenta (Maleahi 1:13). orice fel de jertfă? Nu! Ci îi aducem
înşelătoriei forţelor întunericului, Argumentele celor ce doar o jertfă de laudă care este rodul
care stau în spatele acestor doresc şi acceptă o muzică creştină buzelor noastre, care mărturisesc
încrengături malefice. De accea, cu împrumut secular sunt: Numele Lui (Evrei 13:15). Problema
n-am auzit niciodată că în urma – Luther a împrumutat atmosferei din biserică nu o face
audiţiei unor cântece din rock-ul din muzica lumească! - Fals! În muzica, ci prezenţa sau absenţa
zis creştin - să se facă mărturisiri primul rând cultura din vremea lui Domnului în funcţie de atitudinea şi
de genul acesta: „Sunt atât de Luther era controlată de Biserică. trăirea noastră. Muzica nu rezolvă
cercetat(ă)... abia aştept să ajung Contrargumente – Luther a compus problema, păcatul e cel care
acasă să-mi schimb atitudinea faţă 37 de cântece corale din care: 15 trebuie îndepărtat, nu injectarea
de părinţi... vreau ca să-i ascult de au fost compuse de el; 13 inspirate cu doze mari de andrenalină a
acum. Vreau să-mi schimb ţinuta, din cântări latine; 4 din cântece (continuarea în pagina 16)
5
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)

CINA
d OMN ULUI

Domnul Isus a zis ucenicilor Săi: „Luaţi, atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El,
mâncaţi; acesta este trupul Meu ... Beţi toţi din el; e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune” (Evrei
căci acesta este sângele Meu, sângele legământului 8:6). Aceste lucruri au fost plănuite, de Marele Arhitect şi
celui nou” (Matei 26:26-28), ceea ce face din Cina Mântuitor, de la întemeierea lumii şi realizate la vremea
Domnului, simbolul noului legământ. Apostolul Pavel potrivită. „El (Domnul Isus Hristos) este chipul Dumnezeului
reluând cele spuse de Domnul ucenicilor, dar şi lui celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că
personal, scria: „Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi
din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi pe pământ, .... Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El
moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El
11:26), arătând că „împărtăşirea” (1 Corinteni 10:16), este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-
este ritul permanent al Bisericii. Prin ea se realizează o născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă
dramatizare a ispăşirii cristice – atât ca eveniment unic întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să
şi irepetabil - „S-a arătat o singură dată, ca să şteargă locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce
păcatul prin jertfa Sa” (Evrei 9:26) cât şi ca unire a este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin
fiecărui credincios prin botezul legământului - „prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:15-20).
botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună Ioate doctrinele confesionale din creştinism au
cu El, ... dacă am murit împreună cu Hristos, credem ca sacrament sau ca act de cult euharistia , dar există
că vom şi trăi împreună cu El” (Romani 6:3-8). Cina concepte diferite ale catolicilor, ortodocşilor, reformaţilor
Domnului este şi un simbol al părtăşiei vitale a trupului şi ale altor curente teologice referitoare la reprezentarea
Domnului care este Biserica - „Având în vedere că este trupului şi sângelui Domnului în elementele fizice ale
o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci Cinei Domnului şi alte aspecte procedurale.
toţi luăm o parte din aceeaşi pâine” (1 Corinteni 10:17), Biserica Catolică consideră că pâinea şi vinul
deci un caracter eclesiologic, dar şi unul escatologic (al doilea element fiind consumat numai de cler) sunt
- o proclamare anticipativă a părtăşiei desăvârşite a trupul şi sângele lui Isus Hristos – adică se produce o
viitorului, despre care Domnul a spus: „când îl voi bea transsubstanţiere – o transformare metafizică reală –
cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:29). cu ocazia sfintei euharistii oficiată de preoţii succesiunii
„După cum această pâine frântă, odinioară răspândită apostolice. Ei socotesc că Isus Hristos oferă din nou o
pe câmpuri, a fost strânsă împreună şi a devenit o jertfă în acelaşi sens în care a fost răstignirea (Conciliu
pâine, tot aşa şi Biserica Ta să fie adunată la un loc de de la Trent 1545-1563). Argumentul prezentat este textul
la marginile pământului în împărăţia Ta” din Ioan 6:27-58. Augustin şi alţi teologi au considerat
Importanţa Cinei Domnului e dovedită de că Domnul Isus a vorbit aici despre Cina Domnului, iar
unicitatea ei ca singurul act ceremonial (cu elemente fizice: Bernard de Clairvaux, W. Barcley şi mulţi alţii, cred că
azimi şi rodul viţei) al noului legământ, care concentrează Mîntuitorul a vorbit despre trupul şi sângele Său, „pe
prin simbolurile şi valoarea sa spirituală, toată lucrarea fondul şi în termenii jertfelor şi a religiilor misterelor” .
răscumpărătoare efectuată prin Domnul Isus Hristos. Discuţia Domnului cu iudeii, din Ioan 6, a
Toate jertfele şi toate sărbătorile de peste an şi ani, din fost ocazionată de dorinţa lor după o nouă înmulţire
vechiul legământ (ce foloseau diferite elemente materiale) a pâinilor. El le-a zis: „Lucraţi nu pentru mâncarea
oglindeau lucrarea „unui legământ nou, nu al slovei, ci a pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru
Duhului” (2 Corinteni 3:6). „Hristos a căpătat o slujbă cu viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului;...
6
Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să cu El se realizează în duh, prin credinţă. Iar Zwingli
credeţi în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29). Apoi le prezintă ca simboluri cu rol de amintire, pe fond de
ei au făcut referire la mana de pe vremea lui Moise. credinţă. Argumentul lui era că Cina Domnului se face
Atunci Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că prin amintirea (pomenirea) Domnului şi a lucrării Sale
Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă ispăşitoare (Luca 22:19). Este evident că aceste trei
adevărata pâine din cer; .... Eu Sunt Pâinea vieţii. Cine teorii ale reformatorilor, descriu ruperea de trecutul
vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în catolic, prin reducerea „impozitului” plătit autorităţii
Mine, nu va înseta niciodată” (Ioan 6:32-35). Domnul papale. În general, se poate vedea felul în care a fost
a vorbit despre voia Tatălui, împlinită în El, ca: „oricine prezentat un adevăr, într-un tipar de gândire uman, sub
vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică” (Ioan impact filozofic şi cultural. Situaţia religioasă dogmatică
6:40). Tot Domnul Hristos a zis Tatălui: „Tu n-ai voit nici şi practică din fiecare generaţie îi marchează foarte
jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici puternic chiar şi pe cei ce vor să găsească cu sinceritate
arderi de tot, nici jertfe pentru păcat ... vin să fac voia adevărul biblic – încărcat de putere spirituală şi
Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7). „Prin această «voie» evidenţiat prin cele mai puternice simboluri.
am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Ceea ce este clar în Sfintele Scripturi este
Isus Hristos, odată pentru totdeauna” (Evrei 10:10). faptul că aceste elemente tainice nu sunt o prezentare
Este evident că acceptarea Domnului, prin credinţă, şi reprezentare fizică a Mântuitorului sacrificat şi apoi
ca Cel trimis de Tatăl, pentru a ne aduce nemurirea, glorificat. Pavel scrie în 1 Corinteni 10:16 - „Paharul
prin moartea Lui, explică şi cele spuse de Domnul în binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el
continuare: „Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care
cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui
în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu Hristos?” El explică părtăşia/comuniunea cu Domnul
pe care îl voi da pentru viaţa lumii” (Ioan 6:51). A crede Hristos, arătând relaţia om – divinitate, prin câteva
că împărtăşirea cu elemente sacre, fără credinţă în exemple ale unor activităţi ce folosesc elemente fizice,
persoana Domnului şi învăţătura Sa, oferă viaţa este dar realizează o unire la nivel de duh. El aminteşte
cel mult credinţă fără fapte, adică o credinţă moartă de evreii eliberaţi din Egipt, chemaţi să fie poporul lui
(Iacov 2:26). Acestea toate, ca în cazul ucenicilor, Iahve: „toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
care au crezut şi l-au urmat, se încununează cu actul şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru
Cinei Domnului, dar arată că nu se referă numai la că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea
ea, căci El a vorbit despre o părtăşie şi o unire totală după ei; şi stânca era Hristos” (1 Corinteni 10:3-4).
cu El, nu numai ocazionată de un act de cult, oricât Accentul nu cade pe „mâncare, băutură, stânca” ci pe
de sacramental ar fi privit. „Isus le-a zis: «Adevărat, „duhovnicească” , căci Domnul a zis: „Dumnezeu este
adevărat, ... Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în
Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum duh şi în adevăr” (Ioan 4:24). Într-un mod asemănător
Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc cum noi, credincioşii din adunare suntem trupul Lui prin
prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi părtăşia noastră – deşi fizic nu există nicio tangenţă.
el prin Mine»” (Ioan 6:53-57). Din afirmaţia Domnului, „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem
„…cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”, mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi
referitoare la atitudinea celor ce n-au înţeles spusele pâine” (1 Corinteni 10:17). Apostolul mai scria despre
Lui şi l-au părăsit, rezultă profund necesitatea unui act comuniunea intermediată, la nivel fizic, de jertfele de la
de credinţă, iar expresia rostită de Domnul „…acesta Cortul Domnului: „Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce
este trupul Meu” (Matei 26:26) nu permite o interpretare mănâncă jertfele, nu unt ei în împărtăşire cu altarul?”
literală – căci Domnul nu avea două trupuri fizice, ci (1 Corinteni 10:18). De asemenea, este oferit exemplul
unul fizic şi celălalt simbolic. negativ al împărtăşirii cu demonii prin participarea la
Martin Luther a enunţat teoria consubstanţierii, ofrandele templelor păgâne: „Deci ce zic eu? Că un
adică pâinea şi vinul conţin trupul şi sângele Domnului, lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?
ele nu se transformă metafizic, dar pe lângă ele / (Credincioşii puteau consuma carnea ce a fost jertfită
cu şi sub ele avem trupul şi sângele Domnului. El a idolilor, pentru că ea în mod intrinsec nu conţinea nimic
considerat că aceste elemente se unesc cu substanţa demonic. Era afectat doar cel care avea o gândire
glorificată a Domnului Hristos. El a diferit în interpretare afectată de o relaţie cu spiritul acelui idol – 1 Corinteni
de Calvin, care considera că pâinea şi vinul conţin în
mod spiritual trupul şi sângele Domnului, iar părtăşia (continuarea în pagina 9)
7
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui
şi întipărirea Fiinţei Lui...”
(Evrei 1:3)

“Aceasta este lucrarea
râvnei tale!”
Dar acum nu mai era ca înainte, amestecat şi fără
formă, ci era în diferite plăci, după materialele diferite
pe care le conţinuse, deosebindu-se şi înşirându-se
una după alta. Tăcând, le-a cercetat una câte una cu
multă seriozitate, le-a cântărit şi a scris rezultatul. La
urmă mi-a dat nota să o văd, iar după privirea sa tristă,
am văzut că nu e lucru bun, apoi m-a părăsit zicându-mi
cu milă. „Domnul să te izbăvească!” Înmărmurit, privind
nota, am citit:
„Analiza râvnei lucrătorului X, concurent al
cununei slavei împărăţiei veşnice”: Greutate totală –
10 kg, din care:
– 7 părţi interese materiale; 16 părţi ambiţii
personale; 15 părţi mândrie religioasă; 11 părţi iubirea
În ziua aceea eram foarte obosit, lucrasem de a conduce; 10 părţi luptă de sectarism; 18 părţi
mult pentru Domnul. De aceea, aşezându-mă pe dorinţa de a fi lăudat; 13 părţi iubirea darurilor personale:
canapea şi gândindu-mă la lucrarea făcută, am aţipit TOTAL: 9 kg lemn, fân, trestie.
mulţumit de tot ce făceam, căci eram plin de râvnă şi – 3 părţi dragoste de Dumnezeu; 4 părţi iubire
pe unde mergeam, oamenii doreau tot mai mult să le de fraţi; 3 părţi râvnă curată de evanghelizare: TOTAL:
spun despre Domnul Isus Hristos. 1 kg aur, argint şi pietre scumpe.
Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, a Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi
intrat în camera mea un străin. Avea în mână o balanţă cu m-am întristat. Inima mi s-a făcut ca a unui bolnav şi am
greutăţi şi în cealaltă un săculeţ cu instrumente şi un mic auzit în urma mea un suspin atât de dureros, care m-a
aparat. Înfăţişarea feţei lui era aspră, dar şi de bunătate. ţintuit pe loc, căci voiam să fug după străin, însă, neputând,
Aceasta m-a pus pe gânduri, dar el cu o linişte gravă, am renunţat. Gândindu-mă puţin, mintea mi s-a luminat şi
s-a apropiat de mine şi mi-a întins mâna cu putere şi m-a în mine s-a ridicat un om nou care a început să-l judece
întrebat: ,,Cum îi merge râvnei tale?” Pentru moment, am pe cel vechi. O adevărată înţelegere m-a pătruns şi m-am
crezut că mă întreabă de sănătate, cu care nu mă lăudam trezit rugându-mă: „Doamne, fie-ţi milă de mine”. Căzut în
prea bine, dar când m-am gândit mai bine am înţeles că genunchi cu lista analizei râvnei mele de lucrător, priveam
e vorba de râvna mea neobosită, şi, ca să-i dovedesc, la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care vedeam
am început să-i arăt în cuvinte râvna mea. Dar nu ştiu atât de limpede starea în care se afla inima mea. Abia
prin ce minune, la picioarele mele s-a făcut un bulgăre ca atunci am înţeles bine analiza străinului. Am văzut că era
de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam, desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine,
despre lucrarea pe care o făcusem. nu mai aveam nimic de zis.
În sfârşit, el a spus: „ACEASTA ESTE Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată,
LUCRAREA RÂVNEI TALE” - şi-mi arătă bulgărul. dar şi zdrobit de durere. Am strigat deznădăjduit către
Rugându-l să-şi spună părerea, străinul luă bulgărul Dumnezeu să mă scape de mine însumi, dar durerea
şi-l puse în balanţă, zicând apoi scurt: ,, ARE 10 KG”. mea creştea mereu... Nu mai puteam şi am început
Câtă bucurie am simţit! Îmi venea să strig de fericire, să strig atât de tare şi de disperat, încât m-am trezit.
dar m-am stăpânit şi l-am privit pe străin. Înfăţişarea sa Până în ziua aceea, ori de câte ori mă rugam, îi ceream
serioasă, privind la bulgărul meu, m-a pus pe gânduri Tătălui să mă scape de tot ce e rău şi de pedeapsa
şi am înţeles că era numai începutul examinării lucrării viitoare. De atunci însă, n-am mai ştiut să mă rog decât
mele, nu un rezultat definitiv. El a sfărâmat bulgărul şi să mă izbăvească de mine însumi şi m-am rugat mereu
l-a aşezat în topitoria ce a scos-o din săculeţ. După ce până m-am văzut scăpat de mine, prin focul curăţitor al

8 s-a topit, a turnat totul într-o formă şi l-a scos pe masă. harului Domnului Isus.
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

C I N A DOMNULUI
(continuarea din pag. 7)

10:24-31) Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, creştinilor, iar împărtăşirea era condiţionată nu numai
jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau de primirea botezului, ci şi de pocăinţă. „Dacă este
ca voi să fiţi în împărtăşire cu demonii” (1  Corinteni cineva sfânt, să vină! Dacă nu este, să se pocăiască!”
10:19-20). Aşadar, elementele fizice sfinte sau profane Prin consumul Cinei, nu se oferă iertarea sau
nu au nicio putere fără comuniunea spirituală, ce se vindecarea magică (aşa cum s-a sugerat în secolul II
realizează prin credinţă. În concluzie, după cum în prin termenul „pâinea nemuririi”). Dimpotrivă, participarea
Vechiul Testament mâncarea duhovnicească provenea iresponsabilă şi vinovată, coboară din punct de vedere
dintr-o stâncă ce era Hristos (1 Corinteni 10:3-4), (dar spirituală şi are efect de pedeapsă dacă cineva nu vrea
nu unul cu elemente fizico-chimice – căci am devia în să facă efortul intelectual de înţelegere a ceea ce a făcut
panteism), tot aşa imaginea Cinei, nu este trup şi sânge Domnul prin lucrarea Sa şi efortul volitiv de recunoaştere a
uman căci erau interzise a se consuma, dar nici nu pot greşelilor cu pocăinţa corespunzătoare. În cazul lui Petru,
fi reduse la o ceremonie de ordin cultural sau istoric, se arată vinovăţia faţă de Domnul, care prin harul iertării,
după cum şi botezul nu este o simplă spălare fizică, ci acordat celui ce plânge cu amar, primeşte graţiere. În cazul
un act cu conţinut şi efect spiritual. lui Iuda se evidenţiază ipocrizia şi sfidarea provocării la o
Se poate afirma, rămânând în spiritul Bibliei, cercetare sinceră, care se soldează cu osânda veşnică.
că apostolii Domnului nu accentuează aceste Cina Domnului nu este o „taină” ce realizează în noi vreo
aspecte, ce se pot constitui în păreri îndoielnice, ci o lucrare spirituală, doar prin consumul elementelor sacre,
consideraţie şi pregătire corespunzătoare socotindu-L după cum nici botezul copiilor mici, în incapacitatea de
pe Domnul Hristos prin credinţă – elementul general percepere a fenomenului, nu are nicio valoare şi niciun
– ce realizează la nivel primar de duh, dar cu efect în efect, fără înnoirea spirituală ce se realizează la nivelul
întreaga noastră fiinţă consistenţa, simţirea şi trăirea minţii. De aceea, este foarte important ca vestirea morţii
unui moment înălţător de părtăşie sfântă. Este absolut Domnului, prin comuniunea cu trupul şi sângele Său, să
necesar să avem o atitudine de o înaltă consideraţie ne reafirme că şi noi am fost asociaţi morţii lui, „că toţi
şi responsabilitate în faţa acestui eveniment, care se cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în
înscrie ca unica sărbătoare oficială a noului legământ. moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am
Tot în această idee este indicat să fie folosite ca fost îngropaţi împreună cu El, (iată şi verificarea rămânerii
elemente azimele (apus), nu pâinea dospită (răsărit) în Hristos, cercetarea cu judecată dreaptă a vieţii noastre
căci expresia ARTOS din original nu poate anula spirituale din prezent) pentru ca, după cum Hristos a înviat
sistemul Paştelui, cum cerea obligativitatea AZIMOS, din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă
iar rodul viţei nefermentat poate constitui mai bine prin nouă” (Romani 6:3-4). Este necesar un angajament
nefermentare imaginea sacră a sângelui Domnului. adiţional de a trăi în aşa fel ca să nu fie nevoie (de altfel
„De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea nici nu este posibil), de o nouă jertfă răscumpărătoare. O
paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de viaţă în păcat şi o proclamare a morţii Domnului „reclamă”
trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, o nouă moarte ispăşitoare, dar o viaţă trăită în părtăşie
deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea sfântă cu Domnul şi cu cei credincioşi ne învredniceşte;
aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă dacă umblăm cu Domnul, putem sta (prin har) la „Masa
şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu Domnului”. El este gelos şi ne vrea să Îi aparţinem în
deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt totalitate, pentru eternitate.
între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.
Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când 1. Didahia, 9
2. (gr. mulţumire, recunoştinţă)
suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să
3. Stancu Dragomir, Studii asupra Evangheliilor, vol. V,
nu fim osîndiţi odată cu lumea” (1 Corinteni 11:27-32). p. 83
Privind în istorie, aflăm din „Învăţătura celor doisprezece 4. Didahia, 9
apostoli”, una dintre primele scrieri creştine, că sfânta 5. Ignaţie al Antiohiei, Către efeseni, XX, 2
euharistie era considerată indispensabilă în viaţa
Iosif Anca 9
Scrisoarea a XIX - a
Nu vreau să-ţi mai rămân le în biserici cuvenita sărbătorire profane bine alese. La toate acestea
dator cu răspunsurile pe care mi le şi făcând împăratului pe plac în pune temelie rugăciunea şi un mod
ceri în fiecare scrisoare, de aceea toate...” (Eusebiu de Cezareea, de viaţă nou în armonie pe cât e cu
înainte de a-ţi ura sănătate şi bună Scrieri, partea II, IV, 18:1; 23). Şi ca putinţă cu ceea ce înveţi. Aşadar,
vieţuire după adevăr, adevăr pe să te scutesc să-ţi mai cheltuieşti ţi-ai recăpătat sănătatea, ai lepădat
urmele căruia păşeşti neabătut anii de aici înainte tot căutând grijile legate de ziua de mâine şi ţi-ai
de o bună bucată de vreme, îţi în Noul Testament texte care să regăsit odihna, după cum mi-ai scris:
transcriu aici o parte din cuvintele întemeieze autoritatea Duminicii „...liniştea inimii, acel Sabat care
episcopului Eusebiu de Cezareea, ca zi de odihnă pentru poporul lui nu rămâne doar agăţat în slovele
cel mai de seamă sfetnic al Dumnezeu, am subliniat anumite unui calendar...”. Această ultimă
împăratului Constantin cel Mare, expresii ale istoricului, asupra afirmaţie pe care o transcriu din
în legătură cu decretul privitor la cărora merită să reflectezi, fiindcă scrisoarea ta mă duce cu gândul la
instituirea zilei Duminicii, sau „Ziua mi se par extrem de semnificative, un text pe care l-am citit mai deunăzi
Soarelui” ca zi sfântă de închinare atât în legătură cu „gestul imperial” şi asupra căruia am meditat zile în
Domnului pe tot cuprinsul imperiului al celui dintâi „teolog” al imperiului, şir notându-mi gândurile în jurnalul
şi a zilei de vineri ca zi ce precede numit la vremea aceea şi „Pontifex meu de lecturi. Textul cu pricina îl
ziua Sabatului: „Împăratul s-a mai Maximus”, Flavius Valerius găseşti în Proverbe 12: 25 şi conţine
gândit să facă din ziua închinată Constantinus, cât şi cu căutările cuvintele: „Neliniştea din inima
rugăciunii, cea mai însemnată şi tale. Poate că ar merita într-o altă omului îl doboară, dar o vorbă bună
cea dintâi zi a săptămânii, de fapt o scrisoare să aprofundam mai mult îl înveseleşte”. Iată ce am notat în
zi închinată Domnului şi aducătoare acest subiect atât de delicat pentru jurnalul de care am făcut pomenire:
de mântuire.. Aşa a hotărât el prin multe cugete şi dacă Dumnezeu va „îmi propun ca astăzi să învăţ acest
lege ca ziua închinată Mântuitorului voi vom face lucrul acesta. verset pe dinafară pentru a nu-l uita
să le fie zi de odihnă tuturor Deşi m-am străduit în tot niciodată. Este un text simplu uşor
cetăţenilor imperiului, iar cea din timpul să nu apreciez un om după de citit şi de reţinut. Mă simt întărit
ajunul Sâmbetei să fie şi ea o zi starea de sănătate trupească, aşa în acest legământ cu mine însumi
aleasă, cred eu, ca spre aducere- cum niciodată nu aş aprecia valoarea de iubirea mea pentru Cuvântul
aminte a celor săvârşite după unei săbii după teaca în care e lui Dumnezeu, dar şi de conştiinţa
tradiţie.. .în tot cazul întreaga sa vârâtă, sau hainele după dulapul în faptului că în acest text sunt ferecate
oaste a fost învăţată să cinstească care sunt păstrate, totuşi faptul că sub peceta slovei adevăruri care
osârdnic această zi a Mântuitorului, de-acum te ştiu întremat trupeşte mă privesc. Observ că versetul
chemată şi „zi a luminii” sau „zi mă bucură şi îmi dă mai mult curaj cuprinde o dublă constatare, o
a soarelui”...O lege dată pentru să-ţi scriu, fie pentru a te sfătui, a te constatare a unei realităţi dureroase
guvernatorii provinciilor hotăra de mustra sau a-ţi recomanda totodată comune oricărui om şi căreia nu mă
asemenea cinstirea Zilei Domnului; lecturi susţinute, mai ales în Sfânta pot nicicum sustrage şi în care mă
ba la îndemnul împăratului, aceştia Scriptură. Nu uita însă istoria regăsesc, de aceea în cercetarea
au început să cinstească şi zilele Bisericii, operele fundamentale ale lui mă am pe mine în vedere întâi.
amintirii mucenicilor acordându- Sfinţilor Părinţi, precum şi lecturi în primul rând, textui afirmă fără

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
echivoc că o stare prelungită de nelinişte interioară să-şi construiască un univers propriu pe care să-l
doboară omul indiferent cine ar fi acela. În al doilea rând, modeleze şi populeze în funcţie de capriciile lui. Găsesc
oricât de înfiorător este acest duşman numit nelinişte el această observaţie întemeiată în scrierile înţeleptului
poate fi alungat cu vorbe bune. rege, Solomon: «Leneşul zice: «Afară este un leu care
Rostesc în tăcere cuvântul nelinişte şi bag de m-ar putea ucide pe uliţă» (Proverbe 22:13). Şi încă
seamă că el nu mă tulbură în adânc, nu-mi aduce în ceva notez aici ca să nu-mi „scape”: Să-mi aleg cu grijă
imaginaţie chipul funebru al morţii, precum dacă aş rosti lecturile, cărţile pe care le citesc, să fac de asemenea
cuvântul „cancer”, deşi amândouă cuvintele semnifică eforturi pentru a renunţa cu desăvârşire la emisiuni TV
suferinţa care coboară omul în moarte. Oare de ce? Îmi şi la tot ceea ce-mi excită imaginaţia şi mi-o încarcă inutil
amintesc că zilele trecute am citit undeva că în Egipt pe activând-o în schimb într‑un mod anarhic, culpabil şi greu
vremea când era sub stăpânire romană, mulţi călători de stăpânit. Propunându-mi astfel de rigori cred că o voi
erau ucişi de tâlhari într-un mod ciudat, erau ucişi prin împedica să mă rupă de lumea reală cu care vreau să
îmbrăţişare. Deşi nu-mi pot închipui exact cum acei menţin o relaţie sănătoasă, obiectivă şi raţională.
tâlhari ascundeau moartea sub această formă de politeţe Din punctul acesta de vedere, eu împart
comună, totuşi prefer să mă gândesc acum în aceşti oamenii în două categorii. Cea dintâi e alcătuită
termeni la nelinişte, acest tâlhar periculos, de care, deşi din oameni liniştiţi prin fire şi la care imaginaţia este
îmi îmbrăţişează inima, îmi este mai puţin frică. Oare controlată de un optimism viguros pe care nu şi-l
pentru că mă ucide pe tăcute, fără să ştiu că mă ucide? propun neapărat şi poate nici nu sunt prea conştienţi
De fapt, atunci când sunt neliniştit, simt că mi se întunecă de această fină urzeală sentimentală. Ei pot să fie chiar
orizonturile, se decolorează chipul altădată frumos al necredincioşi şi în acest caz credinţa în Dumnezeu nu
realităţii, aşezându-se peste el un fel de zăbranic cernit, mi are nici un rol, sau n-are un rol decisiv, lată un exemplu:
se fură bucuria, somnul mi-e puţin şi bântuit ...Cât adevăr Războiul dintre Madian şi Israel s-a încheiat cu victoria
în cuvintele acestea: «O inimă veselă înseninează faţa; poporului lui Dumnezeu şi moartea trufaşei căpetenii,
dar când inima este tristă, duhul este mâhnit» (Proverbe Sisera, ucis de o femeie cu un ciocan şi o ţepuşă.
15:13) sau «O inimă veselă este un bun leac, dar un duh Carele de război au fost distruse, oştile au fost risipite,
mâhnit usucă oasele» (Proverbe 17:22). Deocamdată aşa că posibilitatea întoarcerii în triumf a căpeteniilor
îmi propun să învăţ şi aceste texte sfinte pe dinafară. madianite s-a spulberat... Şi totuşi, mama lui Sisera se
Să nu uit însă să-mi definesc propria-mi nelinişte, căci încăpăţâna să aştepte la geamul zăbrelit al palatului
altfel cum mă voi vindeca de ea dacă nu o înţeleg mai regal întoarcerea victorioasă a fiului ei întrebându-se:
în profunzime? Cercetându-mă, observ că întotdeauna «Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin
neliniştea este o stare de tensiune, de alertă interioară carele lui aşa de încet?»...Şi ea îşi răspunde singură:
care îmi provoacă un disconfort generalizat în ambele «Negreşit au găsit pradă! Şi o împărtesc: O fată, două
planuri, fizic şi psihic, un fel de teamă cu privire la o fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru
eventualitate evident nesigură, incertă, a unui eveniment Sisera; Pradă de haine vopsite cusute la gherghef,
oarecare, posibil. Îmi vine în minte uneori povestea din două haine vopsite şi cusute la gherghef, de pus pe
copilărie cu drobul de sare...Mai constat că neliniştea grumazul biruitorului!» (Judecători 5:28-30). Se vede
care mă cuprinde uneori tiranic este nemijlocit fruct al în lumina acestui exemplu că unii oameni se nasc cu
îngrijorărilor legitime şi creşte înfigându-şi rădăcinile nu în o fire robustă în stare să le susţină optimismul în orice
raţiunea mea ce le războieşte, ci în imaginaţie, din care se situaţie, pe când adesea cei credincioşi în aceleaşi
hrăneşte parazitar şi copios, căci ce este imaginaţia dacă situaţii sunt greu puşi la încercare. în ce mă priveşte
nu un atelier interior în care pot fabrica orice? Prin urmare mă socotesc nu în tabăra mamei lui Sisera, ci în cea a
îngrijorarea îmi spune că ceva trebuie să se întâmple, psalmistului David, care scria tânguindu-se: «Fă-mă să
iar imaginaţia îmi arată cum se va întâmpla, derulând mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi
prin mintea mea cele mai înfricoşătoare fantasme. Mă ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu şi nu mă vei
văd astfel obligat, pur şi simplu să mă sustrag realităţii da în mâinile vrăjmaşului..». (Psalmul 31:7,8).
obiective şi să trăiesc o realitate falsă şi tragică în acelaşi Este adevărat că nu-mi pot schimba firea, dar
timp, cu aceeaşi cheltuială esenţială ca şi când aş fi într-o mă pot fortifica într-un anume fel pentru a nu mă lăsa
realitate palpabilă. Mai observ de asemeni, că în unele doborât de neliniştile ce mă cuprind. Cred că răul nu
zile în care nu depun o activitate fizică susţinută, aşa constă în a fi bântuit de astfel de nelinişti ci a mă lăsa
încât să uit de mine şi am mai mult timp pentru lenevire, stăpânit de ele. De aceea, cred că trebuie să mă bizui
imaginaţia îmi este foarte activă şi greu o stăpânesc. copilăreşte pe promisiunile lui Dumnezeu aşa că voi
înţeleg abia acum de ce oamenii leneşi au o imaginaţie nota aici, pentru mine, această spusă divină pe care
mai bogată decât cei absorbiţi în tot felul de activităţi utile trebuie să n-o pierd din vedere: «Poate că vei zice in
căci leneşul are timp să-şi cultive capacităţile imaginative,
(continuarea în pagina 16)
11
FAMILIA, CUIBUL CREdINŢEI
„Învaţă pe copil calea
pe care trebuie s-o urmeze,
şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

ÎNdATORIRILE
PĂRINŢILOR
Obişnuieşte-ţi copiii Nu a existat niciodată
să spună întotdeauna intenţia ca vreo fiinţă creată să
ade vărul fie inactivă. Munca şi ocupaţia
este soarta destinată fiecărei
A spune adevărului este creaturi a lui Dumnezeu. Trebuie
un lucru mult mai puţin obişnuit ca mâinile şi minţile noastre
în lume decât suntem înclinaţi să fie ocupate cu ceva, altfel
să credem la prima vedere. Tot imaginaţia noastră va plămădi şi
adevărul şi numai adevărul este o regulă de aur pe care mulţi ar trebui să o va da naştere răului. Îngerii din
aibă în vedere. Minciuna şi ocolirea adevărului sunt păcate vechi şi tatăl lor cer lucrează - ei sunt slujitorii
este diavolul. El a înşelat-o pe Eva cu o minciună neruşinată şi de la cădere lucrători ai Domnului, făcând
până azi, minciuna este un păcat faţă de care toţi copiii Evei trebuie să fie totdeauna voia Lui. Adam, în
vigilenţi. Gândeşte-te doar câtă falsitate şi înşelăciune este în lume! Câtă Paradis, a fost desemnat să
exagerare! Câte lucruri se adaugă unei simple istorioare! Ce puţini sunt cei lucreze şi să păstreze grădina
din jurul nostru, despre care putem spune că avem încredere în cuvântul Edenului. Sfinţii răscumpăraţi
lor! Persanii de altădată erau cu adevărat înţelepţi; lucrul de căpetenie la vor avea de lucru în cer.
ei era să-şi educe copiii în aşa fel încât să spună adevărul. Ceea ce este valabil
Aş vrea să observi de câte ori se vorbeşte despre Dumnezeu, pentru noi este valabil şi pentru
în Vechiul Testament, ca despre Dumnezeul adevărului. Adevărul apare copiii noştri. Într-adevăr, vai
ca o trăsătură de căpetenie a caracterului Celui cu care avem de-a de omul care nu are nimic de
face. Dumnezeu nu Se abate niciodată de la linia dreaptă. El detestă făcut! Evreii considerau lipsa de
minciuna şi ipocrizia. Încearcă să le aduci aminte permanent copiilor ocupaţie ca pe un adevărat păcat;
tăi acest lucru. Spune-le cu orice prilej că tot ceea ce este mai puţin exista o lege a lor ca fiecare om
decât adevărul, este minciună; că ocolirea adevărului, inventarea de să-şi înveţe fiul să facă ceva
scuze şi exagerarea sunt toate un compromis spre ceea ce este fals şi, folositor - şi aveau dreptate.
în consecinţă, trebuie evitate. Încurajează-i ca în orice împrejurare să Lipsa activităţii a
fie deschişi, sinceri, cinstiţi şi neprefăcuţi, şi, oricât de mult i-ar costa, dus Sodoma la pieire. „Iată
să spună întotdeauna adevărul. care a fost nelegiuirea sorei
Insist a supune atenţiei tale acest subiect, nu numai de dragul tale Sodoma: era îngâmfată,
caracterului pe care îl vor avea copiii tăi în lume - deşi m-aş putea mulţumi trăia în belşug şi într-o linişte
şi cu aceasta – ci, o fac mai degrabă pentru liniştea şi ajutorarea ta în toate nepăsătoare [lipsă de activitate
relaţiile tale cu ei. Vei găsi că este într-adevăr de mare ajutor, să te poţi - n. trad.]” (Ezechiel 16:49).
încrede în cuvântul lor. Va fi de mare ajutor să împiedici obiceiul tăinuirii, care, Inactivitatea lui David a dus la
din nefericire, predomină printre copii. Francheţea, candoarea, sinceritatea, păcatul teribil comis cu soţia
depind mult de modul în care părinţii au tratat această problemă în perioada lui Urie. Ioab s-a dus la război
în care copiii lor au fost mici. împotriva amoniţilor „dar David
a rămas la Ierusalim” (2 Samuel
Învaţă-ţi copiii să răscumpere 11:1). Nu era aceasta
întotdeauna timpul inactivitate? Apoi a văzut-o
pe Bat-Şeba - iar următorul
Pierderea de vreme este cel mai bun prilej al diavolului, este cel mai pas despre care citim este
sigur mod de a-i da ocazia să ne facă rău. O minte inactivă este ca o uşă nefericita şi îngrozitoarea lui
deschisă, iar dacă Satan nu intră el însuşi pe ea, e sigur că va arunca pe cădere. Cred că inactivitatea
acolo ceva în mintea noastră, ceva care să dea naştere unor gânduri rele în duce la mai mult păcat decât

12 sufletele noastre. oricare alt obicei ce ar putea fi
amintit. Îmi imaginez că ea este mama multor fapte copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale”.
ale firii pământeşti . „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va
Lasă-ţi conştiinţa să spună dacă spun sau nu aduce desfătare sufletului” (Proverbe 29:15,17). Cât
adevărul. Erai inactiv şi, dintr-o dată a bătut diavolul la de puternice şi de convingătoare sunt aceste texte!
uşă şi a intrat. Într-adevăr, nu mă mir; tot ceea ce este Ce trist e faptul că în multe familii creştine ele par
în lumea ce ne înconjoară pare să ne înveţe aceeaşi aproape necunoscute! Şi totuşi, această carte a
lecţie. Apa stătătoare este cea care devine lâncedă şi Proverbelor nu este învechită sau nepotrivită pentru
murdară; torentele în mişcare sunt întotdeauna limpezi. creştini. Ea este dată prin inspiraţia lui Dumnezeu şi
Dacă ai instalaţii cu abur trebuie să lucrezi cu ele, altfel este de folos. Este dată pentru învăţătura noastră,
se degradează curând. Dacă ai un cal, trebuie să-l pui asemeni Epistolelor către Romani sau Efeseni. Cu
la treabă, căci niciodată nu este atât de bun ca atunci siguranţă că acel credincios care îşi creşte copiii fără
când îl pui la treabă. Dacă vrei ca tu însuţi să ai un corp să ia în seamă sfaturile acestei cărţi a Proverbelor
sănătos, trebuie să faci exerciţii. Dacă stai mereu inactiv, se consideră mai înţelept decât ceea ce este scris şi
cu siguranţă, cu trecerea timpului, corpul tău va avea face o mare greşeală.
de suferit. La fel este şi cu sufletul. Mintea activă este o Taţi şi mame, vă spun deschis, dacă nu îi
ţintă greu de atins de către diavol. Încearcă mereu să fii pedepsiţi pe copiii voştri atunci când au greşit, le faceţi
ocupat cu ceva folositor şi astfel duşmanului tău îi va fi un rău cumplit. Vă atenţionez, că aceasta este o stâncă
greu să găsească prilejul de a sădi neghina. Învaţă-i pe de care s-au lovit adesea, de-a lungul vremii, sfinţii lui
copiii tăi care este valoarea tim­pului şi încearcă să-i faci Dumnezeu. Aş vrea să vă conving să fiţi înţelepţi la
să deprindă folosirea lui aşa cum trebuie. timp şi să vă feriţi de această greşeală. Priviţi cazul
lui Eli. Fiii săi Hofni şi Fineas, „s-au făcut vrednici de
Educă-ţi copii cu o teamă permanentă lepădat, fără ca el să-i fi oprit”. El nu le-a adresat decât
faţă de răsfăţ o mustrare blândă şi indiferentă, când ar fi trebuit să-i
fi mustrat cu asprime. Altfel spus, el i-a onorat pe fiii săi
Aceasta este problema asupra căreia este mai mult decât pe Dumnezeu. Şi care a fost sfârşitul
foarte important să fii atent. Este ceva natural, să fii lor? El a trăit destul ca să audă despre moartea ambilor
tandru şi afectuos cu cei care sunt carne din carnea fii în luptă şi capul lui încărunţit s-a plecat cu regret,
ta şi sânge din sângele tău, dar lucrul de care trebuie sfârşind în mormânt (1 Samuel 2:22-29; 3:13).
să te temi este excesul de tandreţe şi afecţiune. Fii lată şi cazul lui David: Cine poate citi fără
atent, ca acestea să nu te facă orb faţă de greşelile durere istoria copiilor săi şi a păcatelor lor? Incestul lui
copiilor tăi şi surd la orice sfat referitor la ei. Fii atent Amnon, omorul şi rebeliunea arogantă a lui Absalom,
ca aceasta să nu te facă să le treci cu vederea ambiţia intrigantă a lui Adonia . Cu adevărat, toate
comportarea rea, ci să te determine să suporţi durerea acestea au fost răni cumplite pe care le-a primit David,
de a le administra pedeapsa şi corecţia. Ştiu foarte omul după inima lui Dumnezeu, de la cei din casa lui.
bine că pedeapsa şi corecţia sunt lucruri neplăcute. Dar el n-a făcut oare nicio greşeală? Mă tem că nu
Nimic nu este mai neplăcut decât să pricinuim poate fi nicio îndoială în privinţa aceasta. Există o cheie
durere şi lacrimi celor pe care îi iubim. Atâta timp a tuturor acestor fapte în relatarea despre Adonia din
însă, cât inimile sunt ceea ce sunt, este în zadar să 1 Împăraţi 1:6: „Tatăl său nu-1 mustrase niciodată în
presupunem, ca o regulă generală, că e posibil ca viaţa lui, zicând: «Pentru ce faci aşa?»”. Aceasta era
educaţia copiilor să nu fie însoţită de corecţie. baza tuturor neajunsurilor. David a fost un tată excesiv
Răsfăţul este un cuvânt foarte expresiv şi din de indulgent, un tată care şi-a lăsat copiii de capul lor
păcate, plin de semnificaţie. Cel mai rapid mod de şi care apoi a secerat ceea ce a semănat.
a-i răsfăţa pe copii este să-i laşi să facă tot ce vor, Părinţi, vă rog fierbinte, de dragul copiilor voştri,
să le permiţi să facă rele fără a-i pedepsi pentru acest păziţi-vă de o indulgenţă exagerată. Nu uitaţi, prima
lucru. Crede-mă, nu trebuie să faci această greşeală, voastră îndatorire este să luaţi în considerare interesele
oricâtă durere ţi-ar pricinui, în cazul în care nu lor reale şi nu preferinţele, plăcerile şi mofturile lor; să-i
doreşti să distrugi sufletele copiilor tăi. educaţi, nu să-i cocoloşiţi; să fiţi de folos şi nu doar să le
Nu poţi să spui că Scriptura nu vorbeşte în faceţi pe plac. Nu trebuie să daţi curs oricărei dorinţe sau
mod explicit despre acest subiect: „Cine cruţă nuiaua, capriciu al minţii copilului dumneavoastră, oricât de mult
urăşte pe fiul său, dar cine-1 iubeşte, îl pedepseşte l-aţi iubi. Să nu-1 lăsaţi să creadă că voia lui este totul şi că
îndată” (Proverbe 13:24). „Pedepseşte-ţi fiul, căci tot nu trebuie decât să dorească un lucru pentru a-1 primi. Vă
mai este nădejde, dar nu dori să-l omori” (Proverbe rog, nu faceţi din copiii dumneavoastră idoli, ca nu cumva
19:18). „Nebunia este lipită de inima copilului, dar să vă lipsească Dumnezeu de ei şi să vă distrugă idolul
nuiaua certării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15). doar ca să vă convingă de nebunia dumneavoastră.
„Nu cruţa co­pilul de mustrare, căci dacă-1 vei lovi Învăţaţi să spuneţi „nu” copiilor dumneavoastră.
cu nuiaua nu va muri. Lovindu-1 cu nuiaua, îi scoţi Arătaţi-le că sunteţi în stare să refuzaţi ceea ce credeţi
sufletul din locuinţa morţilor” (Proverbe 23:13‑14).
„Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar (continuarea în pagina 14)
13
(continuarea din pagina 13)
ÎNdATORIRILE PĂRINŢILOR

că nu este potrivit pentru ei. Arătaţi-le că sunteţi gata să fost capabili să descoperim de ce erau necesare. Era
pedepsiţi neascultarea şi că atunci când vorbiţi despre ca şi cum Tatăl nostru ne-ar fi luat de mână, ne-ar fi dus
pedeapsă nu sunteţi doar pregătit să ameninţaţi, ci şi într-un loc întunecat şi ne-ar fi zis: „Nu pune întrebări,
să treceţi la fapte. Nu ameninţaţi prea mult. Pedepsind ci urmează-Mă!”. Exista un drum direct între Egipt şi
făptuitorul şi greşeala sa înseamnă să-i asiguri o viaţă Canaan, totuşi Israel n-a fost adus pe acest drum, ci cu
veşnică. Pedepseşte rar, dar cu adevărat şi în mod un ocol prin deşert.
serios. Într-adevăr, pedeapsa frecventă şi aplicată cu Observă şi cât de des îi disciplinează Dumnezeu
uşurinţă este un sistem nefericit. pe copiii Săi, prin încercări şi suferinţe. El le trimite cruci
Feriţi-vă să lăsaţi să treacă neobservate micile şi dezamăgiri; îi demoralizează prin boli; îi privează de
greşeli cu gândul că „e doar o mică greşeală” Nu există averi şi prieteni; îi trece dintr-o situaţie în alta; îi atinge cu
lucruri mici în educaţia unui copil; toate sunt importante. lucruri grele pentru carne şi sânge. Unii au fost gata să-şi
Buruienile mici trebuie smulse la fel ca şi celelalte. Încercaţi piardă curajul sub poverile puse pe umerii lor. Ne-am
să le lăsaţi în pace şi veţi vedea curând cum vor creşte. simţit apăsaţi şi am fost aproape gata să murmurăm
împotriva mâinii care ne-a disciplinat. Apostolul Pavel
Educă-ţi copiii după a avut un ţepuş în carne, fără îndoială vreo încercare
modelul lui Dumnezeu fizică grea, deşi nu ştim ce anume. Ştim însă, că deşi I-a
cerut de trei ori Domnului să îndepărteze acest ţepuş,
Biblia ne spune că Dumnezeu are un popor acesta nu a fost îndepărtat (2 Corinteni 12:8-9). Copiii
ales, o familie în această lume. Toţi bieţii păcătoşi lui Dumnezeu îţi vor spune că, până la urmă, a fost
care au fost convinşi de păcatele lor şi care au alergat un fapt binecuvântat că n-au făcut lucrurile după capul
la Isus, căutând pacea, alcătuiesc această familie. lor şi că Dumnezeu a rânduit lucrurile cu mult mai bine
Aceia dintre noi care credem cu adevărat în Hristos, în decât ar fi putut face ei înşişi. Da! Şi ei ar mai putea să-ţi
vederea mântuirii, suntem membrii acestei familii. spună că metodele Sale le-au adus mai multă fericire
Dumnezeu Tatăl îi educă pe membrii acestei decât ar fi obţinut ei înşişi vreodată şi că această cale a
familii în vederea locuirii pentru veşnicie cu El în cer. Sa, deşi întunecată uneori, a fost binefăcătoare şi o cale
El acţionează ca un viticultor care îşi curăţă viţa de vie a păcii. Îţi cer să-ţi însuşeşti lecţia despre modul în care
pentru a aduce mai mult rod. El cunoaşte caracterul lucrează Dumnezeu cu copiii Săi. Nu te teme să-i refuzi
fiecăruia dintre noi, păcatele care ne chinuie, slăbiciunile, copilului tău, orice crezi că-i va face rău, indiferent care
deficienţele noastre caracteristice şi nevoile noastre ar fi dorinţele lui. Acesta este planul lui Dumnezeu.
speciale. El ne cunoaşte faptele şi ştie unde locuim, care Nu ezita în a-i porunci copilului tău să facă lucruri
ne sunt tovarăşii de viaţă, care ne sunt încercările, ispitele pe care nu le înţelege cu mintea lui şi să-1 conduci pe
şi privilegiile. El ştie toate aceste lucruri şi rânduieşte căi care nu par convenabile priceperii lui. Nu da înapoi
totul spre binele nostru. El ne dă fiecăruia dintre noi, de la disciplinarea şi corectarea lui ori de câte ori vezi
în înţelepciunea Sa, exact lucrurile de care avem nevoie, că sănătatea lui sufletească o cere, oricât de dureros ar
pentru a aduce cât mai multe roade; atâta soare şi atâta putea fi lucrul acesta pentru tine; nu uita, medicamentele
ploaie cât putem suporta - respectiv, câte lucruri neplă- nu trebuie respinse doar pentru că sunt amare.
cute şi câte plăcute putem suporta. Şi, mai presus de toate, nu te teme că un
Uită-te apoi de la câte lucruri îi opreşte asemenea plan educativ îl va face nefericit pe copilul
Dumnezeu pe copiii Săi. Au existat adesea lucruri pe tău. Te avertizez asupra acestui gând înşelător. Nu
care ei ar fi vrut să le obţină şi totuşi a fost un obstacol există o cale mai sigură spre nefericire decât să ni se
oarecare care a împiedicat obţinerea lor, de parcă facă întotdeauna pe plac. Este o binecuvântare pentru
Dumnezeu nu ar fi dorit să le fie la îndemână, zicând: noi, ca dorinţele să ne fie verificate şi respinse, căci
„Lucrul acesta nu este bun pentru tine”. Moise a dorit lucrul acesta ne determină să preţuim împlinirile atunci
mult să treacă Iordanul şi să vadă minunata ţară a când vin. Să ni se facă întotdeauna pe plac înseamnă
promisiunilor, dar să nu uităm că dorinţa lui nu a fost să devenim egoişti şi, crede-mă şi acei copii răsfăţaţi
niciodată îndeplinită. sunt rareori fericiţi.
Să observăm, de asemenea, cât de des îşi
John Charles Ryle
duce Dumnezeu copiii Săi pe căi ce par întunecate şi
misterioase ochilor noştri. Nu putem înţelege sensul
întregii Lui purtări cu noi; nu putem înţelege justeţea
căii pe care merg picioarele noastre. Ne-au asaltat
uneori atâtea încercări, atâtea dificultăţi, încât nu am

14
Istorie
„Istoria este lumina trecutului
în mâna prezentului
pentru a lumina viitorul”

CANONUL
VECHIULUI TESTAMENT

Cuvântul grecesc canon înseamnă drum Legea lui Moise era considerată
drept sau toiag. Acest cuvânt a căpătat sensul de ca lege dată de Dumnezeu (Iosua 1:7-8).
criteriu de orientare. Cuvântul a început să fie folosit Acelaşi lucru era valabil şi cu privire la scrierile
în perioada când cărţile Scripturii au fost puse oracolelor profetice (Isaia 30:8; Ezechel
într-un singur volum care se numea codex în secolul 43:11; Daniel 7:1). Observăm că în ultimele
IV (Codex Vaticanus, Codex Sinaiticus). Înainte de cărţi ale V T se face referire la cărţile care au
a fi folosit termenul canon evreii au folosit mai multe fost scrise înainte folosindu-se expresia „este
nume pentru a defini această listă de cărţi cum ar fi: scris” (2 Cronici 30:5; Ezra 3:4), ce scoate în
„Sfintele Scripturi” (sec. I dH. - Romani 1:2; 2 Timotei evidenţă autoritatea recunoscută a acestor
3:15; Iosif Flavius); „Cărţile Sfinte” (1 Macabei 12.9); cărţi. Expresia este folosită mult în perioada
„Legea şi Profeţii” (2 Macabei 15.9). În perioada intertestamentală când aproape toate cărţile
bisericii primare a început să fie folosită denumirea Vechiului Testament au fost citate în literatura
de Vechiul Testament (sec.II, III dH). din acea vreme cu excepţia cărţii Cântarea
Folosind Canonul noi suntem în măsură Cântărilor. Noul Testament menţionează
să interpretăm revelaţia lui Dumnezeu care a fost deasemenea cele mai multe cărţi din Vechiului
făcută de cunoscut în mod progresiv în istorie şi a Testament, ceea ce dovedeşte autoritatea
fost prezentată sub diferite genuri literare. Revelaţia acestor cărţi. În secolul I d.H. istoricul evreu
a fost dată iniţial prin intermediul cuvintelor rostite Iosif Flavius a făcut o listă cu 22 de cărţi sfinte
de oameni folosiţi de Dumnezeu în acest scop. Cele care poate fi comparată cu lista din 2 Ezra
zece porunci au fost scrise pe table de degetul lui 14:44-48, unde sunt menţionate 24 de cărţi.
Dumnezeu şi au fost păstrate în chivot. Scrisul era Evreii au recunoscut cărţile: Samuel, Împăraţi,
folosit pentru aducerea aminte a unor evenimente Cronici, Ezra-Neemia şi 12 profeţi mici precum
importante (Exodul 17:14) şi pentru a constitui cărţile lui Moise şi profeţi mari care conţineau
o mărtuire în favoarea anumitor evenimente 24 de cărţi. De multe ori ele au fost reduse la 22
(Deuteronom 31:26). Descoperirea cărţii Legii de pentru a corespunde cu alfabetul evreiesc. Ei
către către preotul Hilchia din 2 Împăraţi 22,23 este o au făcut acest lucru anexând Rut la Judecători
ilustraţie a ceea ce se întâmpla când revelaţia scrisă şi Plângerile la Ieremia.
era pierdută, ca urmare poporul uita conţinutul ei. Evreii din Alexandria care vorbeau
greceşte au avut un Canon mai larg care se
În istoria lui Israel observăm trei perioade întâlneşte în Septuaginta şi-n alte manuscrise
importante din punct de vedere al revelaţiei scrise: vechi greceşti. Cărţile adăugate au fost numite
1. Darea Legii pe Sinai (Exod 24:47) cu apocrife. Ipoteza lor se baza pe afirmaţia că în
primele cinci cărţi ale lui Moise, ca autoritate divină. secolul IV şi V dH codexurile creştine au fost
2. Reforma lui Iosia (2 Împăraţi 23:1-3; copiate din surse mai vechi care datează din
2 Cronici 34:29-32). perioada scrierii cărţilor din Canonul evreiesc.
3. Restabilirea naţiunii lui Israel după exil Dar afirmaţia lor nu este fundamentată pe
(Neemia 8:9, 14-18, 10:28-39, 13:1-3).

15
(continuarea în pagina 16)
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)

(continuarea din pagina 5) (continuarea din pagina 15)

Închinarea adevărată CANONUL
(partea a III-a) VECHIULUI TESTAMENT

participanţilor la adunările celor credincioşi. Problema este dovezi istorice – de exemplu Philo din Alexandria
sfinţenia noastră, iar Dumnezeu dă har celor smeriţi. în secolul I d.H. nu menţionează nici o carte din
Refuzăm ajustarea la o cultură mereu în Apocrifa. Acest lucru se observă şi la cei mai
schimbare. Nu acceptăm ca principiile divine importanţi scriitori evrei din Alexandria, din această
fundamentale să fie ajustate, deoarece în epistola după
perioadă, care citează din multe cărţi inspirate
Iuda ni se interzice acest lucru. Arta scenică, teatrul,
divin ale Vechiului Testament, dar niciodată din
pantomima nu îşi au locul în Biserică. Închinarea nu este
o celebrare prin cuvinte şi muzică, ci este una în duh şi cărţile apocrife. Ideea că aceste cărţi sunt parte din
adevăr. Manifestările scenice, împodobirile inutile sunt Scriptura Vechiului Testament, sunt doar de origine
ofense la adresa lui Dumnezeu. Îmbunătăţirile insolente creştină. Noul Testament niciodată nu citează din
încalcă ceea ce Dumnezeu a stabilit. Închinarea fiind de Apocrifa, considerând-o Scriptură.
ordin spiritual, nu trebuie să fie spectacol muzical. Am putea să luăm în considerare
Compozitorii falşi sunt mulţi, dar cei buni sunt canonicitatea unor cărţi numite Pseudepigrafa (cărţi
foarte rari. Un compozitor născut din nou, sub călăuzirea
sub nume false), pentru care am găsi argumente
Duhului Sfânt va compune cântări inspirate prin Duhul.
mai multe în legătură cu acceptarea lor în Canon
Cei nenăscuţi din nou vor umple piaţa cu muzică lipsită de
spiritualitate. Problema numărul 1 este confuzia – lipseşte decât cărţile apocrife. Printre cărţile din această
linia de delimitare între sacru şi profan. Există un „Babilon” categorie putem menţiona: 1Enoh, Jubileele,
(confuzie, amestec) în muzică, din care trebuie să ieşim. care au fost acceptate de eseeni la Qoumran,
Aplauzele în Biserică sunt total nepotrivite. într-o secţiune anexă la Canon. Teologii afirmă că
În sinagogi, în Bisericile istorice, în Bisericile reformate, folosirea de către Iuda în epistola lui a acestor cărţi
luterane şi în lista practicilor bisericeşti din Fapte 2:42 nu este ca argument adhominem adresat cititorilor
există! Ele fac parte din ambianţa teatrelor, concertelor şi care au fost influenţaţi de aceste cărţi, în felul
a întâlnirilor cu caracter politic. Dumnezeu nu îşi împarte
acesta Iuda beneficiind de avantajul cunoştinţelor
slava cu nimeni. Este periculos să-ţi însuşeşti slava pe care
o merită numai El. Nicio lucrare din Biserică nu trebuie să sale (corecte sau greşite) pentru a-şi atinge scopul
fure slava lui Dumnezeu. În ziua testului, lucrarea făcută urmărit în epistolă.
pentru slavă personală, faimă, invidie, foloase materiale, va În literatura rabinică întâlnim discuţii referitoare
arde (1 Corinteni 3:15; Filipeni 1:15; 2:3). la canonicitatea a cinci cărţi din Vechiul Testament:
Muzica tehno sacră este o blasfemie la adresa lui Ezechiel, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor
Dumnezeu, o închinare satanică. De aceea, este de dorit şi Estera. Discuţiile s-au referit la scoaterea lor din
darul deosebirii duhurilor, pentru a fi depistate forţele Canon şi niciodată la adăugarea acestor cărţi la
întunericului care acţionează prin muzică în biserici. Ar trebui
Canon. Finalizarea Canonului Vechiului Testament
să facem reclamă satanismului sau să vestim Evanghelia
s-a făcut în a doua jumătate a secolului II î H.
tuturor celor nemântuiţi?
În concluzie, Dumnezeu ne-a chemat prin Domnul Unele cărţi au fost acceptate mai greu – ca de
Isus să-I aducem o închinare în duh şi în adevăr. Putem exemplu: Daniel şi Estera. În anul 130 î H, când
să facem astfel o evaluare a închinării noastre. Dacă cartea Eclesiastul a fost tradusă în limba greacă,
închinarea este susţinută de învăţătura Sfintelor Scripturi, Scripturile Vechiului Testament erau împărţite
mergi mai departe, dacă nu, opreşte-te! Dumnezeu doreşte deja în trei secţiuni. În această perioadă Daniel şi
să facem parte din marea gloată, dintre cei răscumpăraţi Estera erau aceptate. Probabil că ultimele etape
care se vor închina în cer. Dacă nu, este posibil să facem
care au dus la finalizarea listei au fost în perioada
parte dintr-o altă gloată care va striga munţilor şi stâncilor
lui Iuda Macabeul care a adunat Cărţile Sfinte după
să cadă peste ea (Apocalipsa 6:14-17). Fie să-I cântăm
împreună cu cei mântuiţi în glorie! persecuţia lui Antioh Ephifanes (1 Macabei 1:56,57;
2 Macabei 2:13-15).
Simion Buzduga

16
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Poruncile Tale mă fac mai înţelept...,
căci totdeauna le am cu mine.”
(Psalmul 119:98)

Vremuri de Bucurie
„Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură;
şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie”
(Proverbe 11:10)
Sunt situaţii când cei neprihăniţi au necazuri cei răi, toţi strigă de veselie”. Aceasta este posibil
şi întâmpină situaţii de boală sau sărăcie. Cazul lui Iov pentru că „Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor
este foarte relevant. El a fost îngăduit de Dumnezeu (la răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ”
cererea lui Satan) să aibă multă durere şi pentru o vreme (Psalmul 34:16). Aşadar, cu vremea, cei răi plătesc
toate lucrurile să-i meargă rău. În vremea aceea, „Iov a pentru tot ce fac, căci „morile lui Dumnezeu macină
luat cuvântul şi a zis: «Oh! de ar fi cu putinţă să mi se încet, dar macină mărunt de tot”„Vai de cel rău! Lui îi
cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui” (Isaia
în cumpănă, ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea 3:11). Acelaşi profet scria „Iată, asupritorul nu mai
îmi merg cuvintele până la nebunie! Căci săgeţile Celui este, asuprirea a încetat, Domnul a frînt toiagul celor
Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea
şi groaza Domnului bagă fiori în mine!»” (Iov 6:1-4). popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui,
În acelaşi timp, cei răi nu sunt pedepsiţi şi nici supunea neamurile, este prigonit fără cruţare. Tot
loviţi îndată pentru faptele lor, căci Dumnezeu doreşte pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc
ca ei să-şi îndrepte purtarea şi aşteaptă pocăinţa lor oamenii în cântece de veselie!” (Isaia 14:4-7).
cu multă răbdare. Văzând aceste realităţi paralele, dar Aceste realităţi afectează „toată cetatea”,
contrare, Iov zicea: „...Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui pe „toţi” Diferenţa este dată de faptul că binele cu
să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; el ar trebui care sunt răsplătiţi cei buni aduce bucurie, iar în
să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui cazul celor răi pedeapsa lor (dacă nu se pocăiesc)
Atotputernic” (Iov 21:19-20). Elihu însă afirmă: „Dar, lasă în urmă linişte.În aceste condiţii apostolul scria:
pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni,
că puţin Îi pasă de nelegiuire” (Iov 35:15). cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru
Dacă cei neprihăniţi stăruiesc în bine, le va împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii,
merge bine, căci este scris: „Bine de cel neprihănit! ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu
Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun
faptelor lui” (Isaia 3:10). Cazul lui Iosif, fiul lui Iacov, şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
dovedeşte cu claritate că cei neprihăniţi au perioade care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la
de încercare. Dar cât de exact s-a împlinit realitatea cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:1-4). Cunoscând
proverbului: „când le merge bine celor neprihăniţi, aceste realităţi, trebuie să fructificăm oportunitatea
toată cetatea se bucură”, atunci când toată familia trăirii în condiţii favorabile, după cum este scris şi în
tatălui său, egiptenii şi chiar alte popoare din jur au Ieremia 29:7 - „Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus
supravieţuit în timpul celor şapte ani de foamete, în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că
datorită faptului că „Domnul a fost cu el şi că Domnul fericirea voastră atârnă de fericirea ei!”
făcea să-i meargă bine ...” (Geneza 39:3). David, ca Această dublă stare de bucurie este foarte
unul care a trecut şi el prin perioade critice afirma cu frecvent întâlnită, căci tot Solomon scria: „Iată, cel
încredere: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel
şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. ...Când strigă rău şi păcătos!” (Proverbe 11:31), dar va fi realizată la
cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate parametri maximi în împărăţia lui Dumnezeu. Atunci toţi
necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi, pentru eternitate, căci răul
înfrîntă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe şi nenorocirile nu vor mai fi, iar toţi cei răi vor pieri, fiind
ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul pedepsiţi cu moartea a doua. Cartea Apocalipsa vorbeşte
îl scapă totdeauna din ea” (Psalmul 34:15-19). Viitorul despre ambele aspecte într-un ultim avertisment.
lui David, ca împărat, arată vremea de bucurie pentru Bucuria şi veselia (pe pământ) ocazionate de
toţi cei din jur în acel timp, ca la Iosif, Iov sau alţii, pe vremurile „când” se întâlnesc „neprihănirea cu
care bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu prosperitate, binele” şi „răul cu pieirea” se vor statornici pentru
făcându-i o binecuvântare pentru cei din jur. eternitate, în Împărăţia lui Dumnezeu .
Partea a doua a proverbului este la fel de
adevărată şi arată alte vremi de bucurie: „când pier Iosif Anca
17
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea”
(Ioan 21:25)
(continuarea din pagina 11)

Scrisoarea
Scrisoarea a aXIXXIX
-a - a
inima ta: Neamurile acestea sunt mai mari la număr (1 Samuel 4:18). De asemeni nora lui, nevasta lui
decât mine; cum voi putea să le izgonesc? Să nu Fineas, care sta să nască, a fost suficient să afle de
te temi de ele. Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul la aceiaşi sol că soţul i-a pierit răpus de filisteni, că
Dumnezeul tău lui Faraon şi întregului Egipt;...» au şi apucat-o durerile facerii... (1 Samuel 4:19,20).
(Deuteronom. 7:17,18). Adică să-mi aduc aminte Aşadar, a spulbera o nelinişte printr-un cuvânt bun
de promisiunile divine întotdeauna pentru a-mi înseamnă a salva un om de la moarte. Ce important
găsi odihna sufletească, Sabatul cel fără calendar. este cuvântul pe care-i rostesc! «...limba înţelepţilor
Să mai notez şi faptul că mi se cere să mă fortific aduce vindecare» (Proverbe 12:18a). «Un cuvânt
prin ascultare de cuvântul înţelepciunii, pentru a spus la vreme potrivită, este ca nişte mere de aur
mi se asigura liniştea: «.. .dar cel ce mă ascultă va într‑un coşuleţ de argint» (Proverbe 25:11). «Cuvintele
locui fără grijă, va trăi liniştit fără să se teamă de prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru
vreun rău» (Proverbe 1:33). Bag de seamă aici că suflet şi sănătoase pentru oase» (Proverbe 16:24).
siguranţa interioară pe care o caut izvorăşte şi din Oare trebuie să am daruri speciale pentru a mă
conştiinţa ascultării de Dumnezeu, de Cuvântul Său socoti de folos celor din anturajul meu? Uneori mă
aşa că s-ar putea ca un păcat cuibărit în viaţa mea, consider neimportant, lipsit de semnificaţie şi mă las
de care nu sunt prea conştient sau l-am tratat cu doborât de descurajare. Dar oricât de descumpănit
îngăduinţă, să-mi otrăvească cu nelinişti clipele de aş fi, un cuvânt bun pot să spun unui om. De ce să
răgaz, să-mi zgârie în acest fel obrazul sufletului, n-o fac? Şi dacă astfel pot salva un om de la moarte,
semn că mă aflu sub stăpânirea lui. Poate că-mi voi înseamnă că totuşi viaţa mea are un sens major în
examina cu atenţie inima în aceste zile. Dincolo de această lume, ba sunt şi un fel de străjer al Domnului.
toate simt acut nevoia să stau de vorbă cu cineva Merită să trăiesc şi să nu mă las...”
care m-ar putea îndruma... Aici pun din nou pecete pe jurnalul meu
Dar textul pe care l-am citit astăzi mă fără să uit însă să-ţi răspund la acea afirmaţie
încredinţează că vorba bună îmi poate spulbera sfidătoare la adresa lui Dumnezeu, pe care ai
neliniştile aşa cum vorba rea mi le poate aduce pe făcut-o în scrisoare, „nimic nu este mai nebunesc şi
nesimţite şi oare nu cel care îşi face prezenţa şi se mai absurd decât să crezi că Dumnezeu ar pretinde
instalează insidios, pe nesimţite, este duşmanul cel respectarea unei anumite zile precum cea de Sabat
mai periculos? Ce se întâmplă oare în fiinţa mea la un timp hotărât de El ...” Da, şi mie mi se pare
atunci când accept să aud o vorbă rea, să plec tot atât de „nebunesc şi de absurd” ca, după ce a
urechea la o veste neplăcută, curios bunăoară, dat o poruncă unui om să proorocească împotriva
în fiecare seară, să urmăresc buletinul de ştiri? păcatelor împăratului Ieroboam, din regatul de nord,
Alergând după veşti rele, de care lumea de azi e Dumnezeu să adauge: „Să nu mănânci pâine, nici
de-a dreptul înfometată, de fapt eu alerg spre boală, să bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care
sinucidere şi moarte. Biblia îmi atrage serios atenţia te vei duce” (1 Regi 13:9). Da, aşa mi se pare... Şi
asupra efectelor nocive pe care le poate avea vestea totuşi pentru că n-a ascultat această poruncă atât
rea sau vorba rea: «Şi tu, fiul omului, gemi! Cu de „iraţională şi absurdă” a fost lovit cu moartea.
rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi Se vede că nu măsura în care întâlnim sau nu în
sub privirile lor! Şi dacă te vor întreba: Pentru ce structura poruncii firescul, raţionalul, trebuie să ne
gemi? să răspunzi: Pentru că vine o veste”...Când va determine s-o păzim, cât iubirea şi teama faţă de
veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile Marele Legislator. Aşa că „Ferice de omul care se
vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni şi toţi genunchii teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima
se vor topi ca apa...» (Ezechiel 21:6,7). Îmi amintesc cade în nenorocire” (Proverbe 28:14).
de bătrânul judecător Eli, care, la aflarea veştii că fiii Salutări!
lui, Hofni şi Fineas, au pierit în luptă iar chivotul a fost
Zaharia Bica
18 luat de filisteni, s-a prăbuşit de pe scaun şi a murit
Mărturisire
„Minunate sunt lucrările Tale
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta…”
(Psalmul 139:14-16).

Trei ani în închisoarea din Cernăuţi
Sora V. M. s-a născut într-o familie de credincioşi în dreaptă, iar în partea stângă, două rogojini vechi. Pentru că
anul 1922. Astfel, de mică a auzit despre Domnul Isus, a iubit sora avea probleme cu inima, a ales un pat de la geam şi
rugăciunea şi mergea oriunde se adunau fraţii pentru părtăşie. sora Sofronie un pat lângă ea. În acea încăpere erau peste
Tatăl ei, la vârsta de 60 de ani, pentru credinţa în nouăzeci de persoane şi acolo se desfăşura orice activitate,
Domnul Isus, a fost dus 5 ani la închisoare - muncă silnică. ceea ce era foarte greu şi producea un miros foarte neplăcut.
În acest timp, cum era obiceiul atunci la sate, să se facă Însă aceasta nu le-a împiedicat să Îl laude şi să-L slăvească
anunţuri prin bucium, într-o zi, s-a anunţat că toate femeile pe Dumnezeu, mai ales că era acolo o soră baptistă care
pocăite să se prezinte la secţia de jandarmi. Sora V. care avea ştia pe de rost toate Cântările Sionului şi aveau şi un Nou
atunci 19 ani, a stat în cumpănă, însă în cele din urmă s-a Testament. Obişnuiau să citească doi psalmi şi apoi cântau
hotărât să meargă, lăsându-şi mama acasă. A plecat plină de până târziu în miez de noapte, iar fraţii care erau într-o
bucurie, fiind convinsă că Domnul este Acela care o întăreşte. cameră deasupra lor, de multe ori le auzeau cântând, însă
Pe drum înspre secţia de poliţie, a mai chemat şi alte surori, surorile nu ştiau lucrul acesta.
vecine cu ea, însă unele au preferat să nu meargă. În timp Acolo au stat multe săptămâni fără să facă nimic,
ce se întreba dacă a procedat corect şi ce se va întâmpla cu deoarece nu le-au scos la muncă. Aflând că o parte dintre
ea acolo, a văzut venind şi pe o soră mai în vârstă. Când au surori erau duse la muncă, s-a hotărât să încerce să meargă
ajuns la secţia de poliţie, au văzut că mai erau multe surori împreună cu ele. Drumul pe care mergeau trecea prin „Temniţa
din adunare acolo. Toate au fost închise, dar prima care a Grea”, unde era întuneric şi se auzeau numai lanţurile, iar de
fost chemată pentru anchetare a fost ea. Preotul, care era acolo ajungeau la locul unde erau scrişi toţi aceia care ieşeau
prezent acolo, a întrebat-o dacă se lasă de „prostiile” pe care la lucru. Tot aici veneau şi fraţii să fie notaţi, fiind singurul
le face şi dacă este şi ea în „sectă”, însă sora i-a răspuns loc unde se vedeau însă nu puteau să vorbească unii cu
simplu: „Eu sunt pocăită”. Toate surorile care au mers acolo alţii. Sora însă nu a putut ieşi cu acele surori. Într-o iarnă,
au fost puse să dea declaraţii, fiind avertizate că dacă nu se le-au dus să scoată cânepa din apă, pe toate femeile care
lasă de pocăinţă, vor fi duse la închisoare. erau acolo. Secţia 4, unde era sora, cuprindea doar femeile
În timpul cât a stat la jandarmeria din localitate, într-o care erau închise pentru credinţă. Dar chiar atunci sora era
noapte, sora a fost chemată din celulă, că are un vizitator. la perioadă şi nu avea voie să intre în apă, mai ales că apa
Era prezbiterul bisericii însoţit de încă un frate din biserică. era îngheţată la suprafaţă. Ea s-a ferit cât a putut însă a fost
Fratele prezbiter i-a vorbit de situaţia de acasă, că mama observată de o femeie gardian, care a început să strige la
plânge şi este bolnavă, iar tatăl ei este la închisoare. A rugat-o ea şi a trebuit să intre aşa cum era îmbrăcată. În timp ce
să meargă numai o singură dată la biserica ortodoxă, să se se întorceau în închisoare, femeile care le priveau de pe
roage şi să aprindă o lumânare. Ea a înţeles că nu este bine marginea drumului le mai împărţeau pâine, iar una dintre ele
şi l-a întrebat pe fratele ce scrie în porunca a doua. Fratele a venit la sora şi i-a dat o haină groasă.
nu a mai zis nimic şi a plecat. Însă ce i-a spus fratele legat de În închisoare apa trebuia transportată într-un butoi
familia ei, a pus-o pe gânduri, dar s-a întărit zicându‑şi: „Eu mare, dintr-un anumit loc şi surorile erau cele care trebuiau
sunt pocăită şi nu mă las de Domnul!”. să împingă la căruţa care ducea acel butoi şi cei de pe
Într-o zi, le-au scos pe toate afară, le-au numărat, margine care priveau îşi făceau cruce. Mâncare primeau o
au pus un soldat în stânga şi unul în dreapta, iar înainte dată pe zi, un sfert de pâine şi de fiecare dată era roasă de
ca să plece, li s-a spus să se uite bine la sat, că nu îl vor şoareci. Ciorba era adusă la uşa camerei şi li se punea un
mai vedea curând. Au fost duse la azilul de bătrâni, care polonic în „farfurie”, dar de cele mai multe ori era cu nisip şi
acum era ocupat de soldaţi, iar santinele când au văzut că o durea stomacul, de aceea de multe ori prefera să rabde
vin au început să strige batjocoritor: „Iată vin sfinţii apostoli, de foame. Numai o singură sora a cârtit şi i-a părut rău că a
deschideţi porţile raiului”. Acolo, unei femei mai tinere i s-a fost închisă, însă la masa aceea cu cruci, au fost mai mulţi
făcut milă de sora V. şi i-a adus o cană de cafea şi o felie fraţi care ş-au făcut cruce. În rândul celor care îî băteau pe
de pâine. Apoi au fost purtate „din post în post” şi au mers fraţi pentru credinţa lor, era un comandant pe nume B. şi sora
60 de km pe jos până la închisoarea din Cernăuţi. Noaptea trebuia să meargă într-o zi la el, dar s-a rugat Domnului să o
dormeau în grajduri, prin locurile pe unde ajungeau, păzite scape din mâna lui şi nu a mai fost chemată.
de santinele, iar ziua mergeau pe jos încolonate, neavând Sora a fost de multe ori ajutată de Domnul, care
voie să se uite într-o parte sau alta. Mersul trebuia să fie în i-a purtat de grijă cât a stat acolo. Chiar şi modul în care
cadenţă, li se striga încontinuu: „Tineţi aproape!” şi nu li se a fost eliberată arată lucrul acesta. Când ruşii au înaintat şi
permitea să adreseze vreun cuvânt celor care le priveau. au cucerit Cernăuţiul, pe geamul camerei unde erau surorile
Când au ajuns, la Cernăuţi, au fost duse într-o sală, se vedeau flăcări, se auzeau tunurile şi gândul că acum s-ar
unde se afla o masă cu trei cruci pe ea. Când a venit rândul putea sfârşi totul, le-a fost întrerupt de o voce care le-a zis:
ei, i-au spus să se închine şi să-şi facă semnul crucii. Ea „Hai surori, sunteţi gata?” Era omul căruia comandantul i-a
nu a vrut şi i-au dat trei ani de închisoare. Tot la trei ani de dat cheile şi i-a spus: „Eliberează-i întâi pe pocăiţii tăi!”. Era
închisoare a fost condamnată şi o foarte bună prietenă a primăvară şi afară era întuneric beznă şi toată noaptea au
ei. Au fost duse la o închisoare militară, dar după 2 zile au mers pe jos, mulţumindu-I neîncetat lui Dumnezeu că sunt
fost transferate la una civilă, înregistrate şi apoi trimise într-o libere şi încă în viaţă. În Cernăuţi totul era haos; armata era
cameră mică, împreună cu multe femei de etnie rromă, care peste tot. Însă ele nu s-au oprit şi au ajuns cu bine acasă.
urlau mai tot timpul. La scurt timp după aceea, la cerere, au Dumnezeu este Cel ce poartă de grijă copiilor Lui.
fost transferate la altă secţie .
În noua cameră, puţin mai mare decât cealaltă, Mărturia sorei V.M., consemnată de G. M.
erau paturi suprapuse, de la uşă şi până la geam, în partea
COPIII
Un copil este un baton de dinamită, o sursă incalculabilă de energie potenţială, de aceea veghează asupra lui cu
atenţie, ferindu-l de scânteile care l-ar putea face să explodeze, punând în pericol temeliile societăţii.
Îndreaptă-l cu cea mai mare grijă spre locul în care vigoarea şi capacităţile lui vor putea fi folosite pentru
construirea unei lumi mai bune.

În general, pe la vârsta de cinci ani, copiii au primit jumătate din toată influenţa pe care
părinţii vor reuşi s-o aibă asupra lor.

Nu-ţi neglija propriii copii ocupându-te să-i înţelepţeşti pe părinţii altora.
Atenţia acordată acum copiilor tăi, va fi cheia care-ţi va înlesni accesul în inima lor, când vor fi mari.

Cea mai sigura metodă de a le pregăti copiilor o viată grea,
este aceea de a le îngădui o copilărie prea uşoară şi lipsită de griji.

Copiii au mai multă nevoie de un model de urmat, decât de critici. Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să
meargă, în timp ce mergi tu însuţi pe ea. Învaţă-ţi copiii să slujească altora,
luându-i alături de tine, într-o astfel de lucrare.

Copiii sunt singura bogăţie terestră pe care o putem lua cu noi în cer, dar se pare că în ziua de azi,
copiii au ajuns atât de scumpi, încât doar familiile sărace şi-i mai pot permite.

Când mă apropii de un copil, am o dublă reacţie:
duioşie pentru ceea ce este şi respect pentru ceea ce poate deveni.

Este greşit să apreciem capacitatea copiilor numai după rezultatele şcolare. Thomas Edison a fost socotit un elev
mediocru, iar Einstein, unul foarte redus. Există laturi ale înteligenţei care nu se pot măsura prin abilitatea cu
care manevrăm simbolurile grafice sau verbale care alcătuiesc testele şcolare.

Când vrei să lauzi un copil, laudă-i faptele, nu-l lăuda pe el.
Făcând astfel, vei încuraja comportamentul, nu mândria.

Suzana Wesley, mama a nouăsprezece copii, n-a făcut şcoala de pedagogie, dar i-a educat pe unii din cei mai
de seamă oameni ai Angliei. Deşi vechi de două sute de ani, regulile ei sunt la fel de valabile pentru creşterea
copiilor din ziua de azi şi pentru a-i face să „plangă fară gălăgie”:

1. Învaţă-i să se roage de îndată ce învaţă să vorbească.
2. Cere-le tuturor să stea cuminţi la închinare.
3. Frânge încăpăţânarea capriciilor şi vei lucra împreună cu Dumnezeu la mântuirea sufletului.
4. Nu le da nimic când plâng isteric, dă-le doar atunci când vorbesc frumos şi politicos.
5. Nu îngădui să se mănânce între mesele zilnice.
6. Pune copiii la culcare la ora nouă seara.
7. Respectă dreptul la proprietate, chiar şi în cele mai mici amănunte.
8. Ca să nu încurajezi minciuna, nu pedepsi o greşeală recunoscută însoţită de părere de rău.
9. Nu lăsa niciodată nepedepsit un păcat, dar nu pedepsi niciodată un copil
de două ori pentru aceeaşi greşeală.
10. Laudă şi încurajează buna purtare, orice încercare de a face ceva bun, oricât de nereuşită ar fi.
11. Ţine-te întotdeauna de cuvânt.
12. Învaţă-i pe copii să se teamă de nuia.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080