You are on page 1of 20

Hristos, centrul vieţii

Dacă timp de-o săptămână
N-aţi uitat şi-aţi calculat,
Cât din timpul la-ndemână
Cuprins
Pentru cer aţi alocat?

O să vă surprindă testul
Pentru cei mai mulţi din voi,
Orice altceva-i în faţă, 3 Editorial

Domnul e pe locul doi. Vremuri grele şi oameni uşori – Editorii

Şi chiar dacă rezultatul
Altora e diferit,
Domnul nu se mulţumeşte,
Cu aportul neîntregit; 4 Închinători în duh şi-n adevăr
Altarele lui Ieroboam – Nelu Popa
Domnul vrea să-I dai întregul –
Orice-activităţi de jos,
Fie lucru, somn, odihnă...
S-aibă-n centru pe Hristos! 6 Doctrine biblice
Lucrarea Duhului Sfant în planul veşnic al
Pentru că din El decurge lui Dumnezeu (partea I)– Iosif Anca
Gândul, vorba, fapta ta,
Părtăşia,biruinţa,
Izvorăsc din slava Sa.
9 Principii biblice
Las’să fie-n centru Domnul „Multe căi...” – Iosif Anca
Să faci tot ca pentru El,
Fiindcă nu e ca şi omul,
Să te uite sau altfel...

El îţi schimbă condiţia, 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Mers, relaţii, orice trai, Scrisoarea a XXVI-a – Zaharia Bica
Vei iubi divina sursă
Şi va fi un colţ din rai.

Simion Buzduga
12 Statutul spiritual şi moral al creştinului

Fondurile necesare editării şi distribuirii re- Voci auzite în timp de criză:
vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din urmaşii primului Adam – Fănel Şuteu
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-
resc să sprijine această lucrare pot face
depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-
tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: 17 Consemnări
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ Statistici religioase
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
tivitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie
ISSN: 1841-1185
Vremuri grele şi
oameni uşori
Profeţia apostolului Pavel: „Să ştii că în zilele din unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi
urmă vor fi vremuri grele” (2 Timotei 3:1), este amintită s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei
frecvent, dar nu întotdeauna se analizează corect cauzele 6:9-10). În zilele noastre, oamenii se plâng că este greu,
acestui fenomen de masă. În examinarea cauzelor, să dar, întreba cineva: „Dacă oamenii se plâng de faptul că
pornim de la descrierea diverselor atitudini ale oamenilor lucrează greu, de ce, când termină „ziua de muncă” le
în aceste „vremuri grele”, ce se pot constata în orice arde de distracţii şi nu de odihnă?” Vremurile sunt grele
segment al societăţii: „...oamenii vor fi iubitori de sine, de la mulţimea de chinuri, în urma rănilor pe care fiecare
iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de şi le produce. Apostolul sfătuia mai departe: „Iar tu, om al
părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea,
neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţa. Luptă-te
de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi...” (2 Timotei 3:2-4). lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai
Ne propunem să descoperim fondul problemei, fost chemat...” (1 Timotei 6:11-12).
sub observaţia faptului că toate aceste caracteristici Pentru a face faţă acestor situaţii, ca vremurile să nu
evidenţiază stări păcătoase, nu lipsuri materiale sau alte fie mai grele decât puterea noastră, trebuie să devenim
necazuri cauzate de diverse nenorociri. Spre deosebire, noi mai „grei”, printr-o capacitate ce o primim din relaţia cu
ştim că au fost şi vor mai fi situaţii grele prin natura Domnul, după cum este scris: „Şi dacă se scoală cineva
externă a lucrurilor, ca şi în cazul robiei evreilor din Egipt, asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită
despre care „...Domnul i-a zis lui Avram: «Să ştii hotărât în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:12). Adevăraţii oameni
că sămânţa ta va fi străină într-o ţară,... şi o vor apăsa „grei” nu sunt nici sportivi, nici bogaţi, nici politicieni. Iată
greu, timp de patru sute de ani»” (Geneza 15:13). La câteva cazuri de oameni şi imperii, aparent grei, dar
împlinirea celor profeţite, este scris: „Le-au făcut viaţa uşori în faţa vântului, care i-a luat: Belşaţar - „Cântărit,
amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi şi prin tot înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit
felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea uşor!” (Daniel 5:27); Asur – „Nu vei mai avea urmaşi care
pe care-i sileau să le facă erau fără nici un pic de să-ţi poarte numele;... îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai
milă” (Exodul 1:14). Însă stările descrise în 2 Timotei 3, aflat prea uşor” (Naum 1:14). Astfel de oameni uşori sunt
ce fac vremurile greu de suportat, sunt probleme interne şi „uşuratici şi înşelători” (Ţefania 3:4). Apostolul nota în
ale fiinţei umane şi ale relaţiilor interumane, afectate de contextul vremurilor grele, o stare specifică: „Sunt printre
atitudini greşite ale oamenilor. La fel s-a întâmplat cu ei unii, care se vâră prin case şi momesc pe femeile
evreii, care după ce au fost eliberaţi din robie, au avut uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite
alt gen de probleme „grele”, prin neînţelegerile dintre pofte” (2 Timotei 3:6).
ei (Exodul 18:26). Istoria lor din Canaan, a cunoscut Să nu uităm că nu este „ceva prea greu pentru
accente păcătoase mai „grele”, ce au dus iar la robie, Domnul?” (Geneza 18:14), dar, fără El, şi cea mai
„Greu a păcătuit Ierusalimul!” (Plângeri 1:8), ca şi în mică ispită este greu de biruit. Putem birui totul, dacă
cazul Sodomei, despre care „Domnul a zis: «Strigătul vom fi înarmaţi corespunzător (Efeseni 6), altfel vom
împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor, ieşi din confruntare ca fiii lui Sceva (Fapte 19). Ferice
într-adevăr, este nespus de greu»” (Geneza 18:20). de cei care, potrivit Psalmului 1, sunt sădiţi lângă izvor
În toate situaţiile au urmat pedepse grele, conform („Domnul, izvorul de apă vie” – Ieremia 17:13), căci
legii blestemului neascultării: „Domnul te va lovi în chip pentru ei seceta (greul) nu afectează rodul. Dar pentru
minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cei ce sunt sădiţi în deşertul lumii, supărarea şi poftele
cu boli grele şi necurmate” (Deuteronomul 28:59). sunt suficiente pentru a fi tot timpul ofiliţi. De vină nu este
Problema oamenilor în „vremurile grele” de acum mediul, în primul rând, ci cel ce a ales acest mediu, când
este dată de faptul că sunt „greu de mulţumit” (1 Petru putea să aleagă altul mai propice. Apostolul Pavel scria
2:18), nu pentru că nu au ce mânca sau îmbrăca, ceea ce pentru Timotei, în încheierea referinţei despre „vremuri
ar „fi de ajuns” (1 Timotei 6:7), dar sunt „iubitori mai mult grele”, să se ţină aproape de Scripturi şi de mentorii săi
de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă spirituali, care aşteptau cununa vieţii. Rămâne ca fiecare
de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea...” (2 Timotei 3:4-5). În să decidă pentru sine, ce valori va alege, iar în final ce
condiţii de materialism, hedonism şi narcisism în creştere, premiu, va avea.
avertizările Domnului şi ale apostolilor Săi, arată urmările Editorii
apăsătoare, letale pentru suflet: „Luaţi seama la voi înşivă,
ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare
de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi
astfel ziua aceea să vină fără veste asupra
voastră” (Luca 21:34); „Cei ce vor să
se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în
ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite
şi vătămătoare, care cufundă pe oameni
în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de
bani este rădăcina tuturor relelor; şi
3
„La început era Cuvântul...”
(Ioan 1:1)
Biblia afirmă cu solemnitate: ca predecesorul său, Solomon, Solomon, a reuşit atât să-şi
„Dumnezeu a făcut pe om după la sfârşitul experienţelor sale, câştige adepţi care-l apreciau, cât
chipul Său” (Geneza 1:27), dar când a scris: „Totuş, măcar că şi să ia cunoştinţă de vrăjmaşii
de-a lungul istoriei au fost mulţi păcătosul face de o sută de ori răul împăratului (1 Împăraţi 11:14‑28).
oameni care şi-au făcut dumnezei şi stăruieşte multă vreme în el, eu Solomon, aflat în mare declin
după părerile şi interesele lor. ştiu că fericirea este pentru cei ce spiritual în acea perioadă, se face
Despre Ieroboam, împăratul lui se tem de Dumnezeu şi au frică de vinovat de păcate mari, cum ar fi:
Israel, Dumnezeu vorbeşte prin El” (Eclesiastul 8:12). idolatria (1 Împăraţi 11:33), răutatea
prorocul Ahia că „s-a dus să-şi Evidenţierea lui Ieroboam, a (1 Împăraţi 11:40) sau exploatarea
facă dumnezei şi chipuri turnate început cu ocazia reparaţiilor care grea a poporului (1 Împăraţi 12:4),
şi a lepădat pe Dumnezeul se făceau la zidurile Ierusalimului. ceea ce-L determină pe Dumnezeu
adevărat înapoia lui” (1 Împăraţi Împăratul Solomon, aflat în control, să-l smerească. Prin prorocul Ahia
14:9). O realitate tulburătoare, la l-a văzut la lucru pe tânărul Ieroboam din Silo a fost anunţată hotărârea
care trebuie să privim călăuziţi de şi l-a promovat administrator de a oferi lui Ieroboam un mandat
lumina Domnului prin care „vedem peste toţi lucrătorii din tribul său. temporar şi condiţionat: „Căci
lumina” (Psalmul 36:9) şi vom Fiind tare şi viteaz, el a câştigat aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul
observa marile greşeli şi păcate repede respectul oamenilor, apoi lui Israel: «Iată, voi rupe împărăţia
omeneşti din vremea instaurării unei fiind în preajma altor dregători ai din mâna lui Solomon, şi-ţi voi da
noi forme religioase în Israel. împăratului zece seminţii... Pe tine te voi lua,
Privind şi la urmările şi vei domni peste tot ce-ţi va dori
politicii religioase sufletul, vei fi împăratul lui Israel.
a lui Ieroboam, Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi
putem constata, porunci, dacă vei umbla în căile
Mele şi dacă vei face ce este drept
înaintea Mea, păzind legile şi
poruncile Mele, cum a făcut robul
Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi
o casă trainică, aşa cum am zidit

„...astfel de închinători
doreşte şi Tatăl”
(Ioan 4:23)

4
lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. lui Moise, în pustie (Exodul 32). faţă de Dumnezeu, de păcate
Voi smeri prin aceasta sămânţa lui El a stabilit ca centre de închinare mari, prin inovaţiile sale idolatre
David, dar nu pentru totdeauna»” localităţile Betel, în sud şi Dan, în (1 Samuel 15:22; Psalmul 19:13).
(1 Împăraţi 11:31-39). Dar spre nord, unde a aşezat câte un viţel de Peste câţiva ani, prin acelaşi
deosebire de David, care, deşi aur (1 Împăraţi 12:28-29), a numit proroc, ce i-a vestit lui Ieroboam
uns de Samuel împărat, a aşteptat preoţi din afara seminţiei leviţilor, un viitor davidic, s-a anunţat: „Voi
cu răbdare în timpul de încercare, după criteriul contribuţiei materiale trimite nenorocirea peste casa lui
momentul rânduit de Dumnezeu (1 Împăraţi 12:31; 2 Cronici 13:9), Ieroboam, voi nimici pe oricine
pentru a urca pe tron, Ieroboam a apoi a instituit sărbători proprii, este al lui Ieroboam, fie rob, fie
dat repede semne de răzvrătire, a îndrăznind chiar să ardă tămâie la slobod în Israel şi voi mătura casa lui
căzut în dizgraţia lui Solomon şi a altar, după modelul păgân al regilor Ieroboam, cum se mătură murdăriile,
fugit să-şi scape viaţa, la Şişac, în preoţi (1 Împăraţi 12:33). până va pieri. Cel ce va muri în cetate
Egipt (1 Împăraţi 11:40). Încumetându-se să schimbe din casa lui Ieroboam, va fi mâncat
Fiindcă anterior exilului locul de adunare din Ierusalim, de câini şi cel ce va muri pe câmp va
egiptean, era „tovarăş de suferinţă cu cele două centre idolatre fi mâncat de păsările cerului. Căci
şi idei” cu prinţul edomit Hadad de la Betel şi Dan, Ieroboam a Domnul a vorbit” (1 Împăraţi 14:10-
(nume care semnifică înverşunare), lucrat „cu aprinderea îngâmfării” 11). Cel ce a pronunţat prima dată
acum Ieroboam trăia într-un mediu (Proverbe 21:24), atât în raport binecuvântarea şi blestemul a
total ostil lui Solomon şi regatului cu Dumnezeu, batjocorind relaţia fost Dumnezeu (Geneza 3, 4) şi
său. Astfel Ieroboam, împreună divină de la Betel a patriarhului tot El le va pronunţa, definitiv,
cu Hadad, au intrat în prietenie Iacov (Genesa 28:12,13), cât pentru ultima dată, pentru toţi
cu faraonul, primind adăpost şi în raport cu poporul, folosind oamenii (Matei 25). El a arătat
în preajma acestuia. În timpul argumente omeneşti: „Dacă s-au şi în cazul lui Ieroboam şi al
acesta, i-a împărtăşit soarta sa şi schimbat vremurile, trebuie să asociaţilor săi, că are pregătit
poate i-a vorbit lui Şişac despre schimbăm şi rânduielile religioase. pentru toţi un viitor potrivit cu
vistieriile şi aurul din Ierusalim, Dacă Dumnezeu s-a descoperit atitudinea lor, rezervându-Şi
provocându-i lăcomia, iar mai părintelui lor, Iacov, aici la Betel, dreptul suveran, să-l modifice,
târziu, acesta prădează comorile deasupra unei scări, cu atât mai mult după cum afirma prin profet: „Nu
Templului (1 Împăraţi 14:25-26). În va sta pe un viţel de aur”, reluând pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta,
perioada petrecută în Egipt (care ideea de la canaaniţii care aşezau casă a lui Israel? zice Domnul. Iată,
simbolizează lumea) Ieroboam, idolii pe viţei, a spus Ieroboam cum este lutul în mâna olarului, aşa
acest conducător abil, asimilează consilierilor săi. El a avut grijă să sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui
de la faraon germenii mândriei şi creeze o ambianţă „după bunul Israel! Deodată zic despre un neam,
ai idolatriei, învăţând atât metoda lui plac” şi sărbători, deoarece la despre o împărăţie, că-l voi smulge,
conducerii piramidale (faraonul fiind divertisment vine întotdeauna mult că-l voi surpa şi că-l voi nimici, dar
socotit zeu, conducea atât politic cât popor, ca în trecutul lor idolatru, dacă neamul acesta, despre care
şi religios Egiptul), cât şi urâciunile când: „S-au sculat dis-de-dimineaţă am vorbit astfel, se întoarce de la
religioase egiptene. Revenit în ţară, şi au adus arderi de tot şi jertfe de răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare
cu prilejul adunării naţionale de la mulţumire. Poporul a şezut de a rău de răul pe care Îmi pusesem în
Sihem, când adepţii lui au trimis mâncat şi a băut; apoi s-au sculat gând să i-l fac. Tot aşa însă, deodată
să-l cheme (1 Împăraţi 12:1-3), să joace” (Exodul 32:6). Scriptura zic despre un neam sau despre o
Ieroboam „a pescuit în ape tulburi” consemnează că această faptă împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi
şi a fost investit ca împărat peste a lui Ieroboam, ca fiind un priliej sădi. Dar dacă neamul acesta face
zece seminţii în Israel (1 Împăraţi de păcătuire pentru poporul Israel ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă
12:20). (1 Împăraţi 12:30). Închinarea tip glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi
Ajuns împărat, Ieroboam Ieroboam – „calea lui Ieroboam”, de binele pe care aveam de gând
observă că oamenii evlavioşi bazată pe divertisment omenesc să i-l fac. De aceea,... pregătesc
mergeau să ducă jertfe la Templul şi separarea de rânduielile o nenorocire împotriva voastră şi
din Ierusalim, loc care nu îi divine este apreciată şi astăzi fac un plan împotriva voastră. De
aparţinea. Atunci s-a consultat în multe cercuri religioase, dar aceea, întoarceţi-vă fiecare de la
cu propria lui inimă, care căzuse stârneşte mânia divină, ca în calea voastră cea rea, îndreptaţi‑vă
sub influenţa lumii fără Dumnezeu cazul primei abateri idolatre, din umbletele şi faptele!” (Ieremia
(1 Împăraţi 12:26-27; Proverbe pustie (Exodul 32:10). Ieroboam 18:6‑11).
28:26), apoi a convocat la sfat şi ai săi se puteau lăuda că Din nefericire, pentru creştinii
consilierii şi, după dezbateri, au Solomon, care a zidit Templul din care repetă greşelile evreilor, istoria
ajuns la concluzia că lucrurile Ierusalim i-a exploatat greu pe promisiunilor şi a ameninţărilor divine
trebuie schimbate, închinarea după evrei, iar fiul său Roboam face la se repetă, deşi istoria Israelului,
rânduielile divine reprezentând fel în împărăţia lui Iuda, dar pentru în versiunea biblică este scrisă
un pericol politic şi spiritual pentru împărăţia condusă de el, puterea „ca să ne slujească drept pilde,...
împărăţia lui (1 Împăraţi 12:28). decizională şi legislativă este pe pentru învăţătura noastră, peste
Sfidând rânduielile precise ale umerii poporului şi sunt în măsură care au venit sfârşiturile veacurilor”
preoţiei levitice, precum şi Legea să facă ce doresc. Ieroboam a dat (1 Corinteni 10:11). Istoria Bisericii
scrisă de Dumnezeu pe tablele de dovadă de la început şi până la este plină de conceptualizări ale
piatră, Ieroboam reîntronează sfârşit că este „plin de fiere amară oamenilor care au încercat să
în Israel religia bunului plac al şi în lanţurile răutăţii” (Faptele
poporului, ca Aaron în absenţa Apostolilor 8:23), făcându-se vinovat (continuare în pagina 8)
5
„Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
ÎN PLANUL VEŞNIC
A LUI DUMNEZEU

(Partea I)

INTRODUCERE în dragostea şi îndurarea Lui şi necurmat i-a sprijinit şi i-a
purtat în zilele din vechime. Dar ei au fost neascultători şi au
Duhul Sfânt (Duhul lui Dumnezeu) a fost, este şi va întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li s-a făcut vrăjmaş şi
fi prezent de-a lungul derulării planului lui Dumnezeu în a luptat împotriva lor. Atunci poporul Său şi-a adus aminte
univers (Efeseni 1:4-11), fiind numit în Scripturi şi „Duhul de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: «Unde este Acela
cel veşnic” (Evrei 9:14). Printr-o implicare puternică, El care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este
este omniprezent, dar lucrarea Lui depăşeşte înţelegerea Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt»” (Isaia
noastră umană naturală, de aceea identitatea şi lucrarea 63:8‑11). Domnul Isus afirma nevoia şi importanţa lucrării
Duhului Sfânt a fost subiectul multor controverse Duhului Sfânt, în vederea derulării procesului mântuirii:
teologice în biserici, instituţii şi concilii. Articolul ce „..Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu,
urmează nu îşi propune o dezbatete foarte amplă, ci una Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi
biblică, apreciind că nu trebuie să ştim mai mult decât trimite... Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are
este scris, chiar dacă rămân unele lucruri nelămurite. să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la
Consider că nu este important să deţinem informaţii El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile
suplimentare, care să satisfacă pretenţiile filozofiei viitoare” (Ioan 16:7-13). Aceasta evidenţiază apostolul Pavel
sau curiozităţii umane, căci „slava lui Dumnezeu stă în când explică: „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos
ascunderea lucrurilor” (Proverbe 25:2), ci este important Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:2).
să avem convingeri adevărate, pe baza cărora să ne Duhul care a generat viaţa adamică, acum regenerează
axăm viaţa de credinţă şi practicile cultice. cu succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea
Adam, o nouă viaţă, de data aceasta eternă, după planul
I. PREZENTARE GENERALĂ etern conceput înainte de creaţie.
A. Lucrarea Duhului Sfânt în planul creaţiei şi al
mântuirii B. Lucrarea Duhului Sfânt în Vechiul Testament

Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei În perioada Vechiului Testament lucrarea
universului material şi a fiinţelor vii este evidentă Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări
(Genesa 1:1-2; 2:7; Numeri 27:16; Psalmul104:30). de bază: implementarea teoretică (revelaţia şi
Profetul Isaia vorbea din partea Domnului cu referire la inspiraţia biblică – 2 Timotei 3:16) a planului etern
timpul creaţiei, astfel: „Cine a măsurat apele cu mâna şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin
lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna semnele şi minunile aferente.
pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii Inspirarea lui Moise şi a profeţilor (2 Samuel 23:2;
cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? Cine a cercetat Ezechiel 11:1) în grija pentru scrierea Bibliei (Cuvântul
Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?” (Isaia lui Dumnezeu), pentru a prezenta planul de mântuire
40:12-13). Îngerii admirau etapele creaţiei, dar puterea în Domnul Hristos a fost opera Duhului Sfânt, singurul
creatoare aparţine exclusiv divinităţii (Iov 38:4-7), după care cunoaşte tainele planului divin şi modul etapizat în
cum recunoştea Elihu: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi derularea lui. Apostolul Petru a scris despre modul în care
suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă” (Iov 33:4). Duhul s-a implicat în redactarea Scripturilor: „Proorocii,...
După căderea în păcat Duhul lui Dumnezeu a „suferit” au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării
pentru abaterea omului de la planul lui Dumnezeu, în diverse lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce
epoci istorice. Înainte de potop, când păcatul cunoştea culmi împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în
neîntâlnite este scris că: „...Domnul a zis: «Duhul Meu nu ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava
va rămâne pururea în om (nu se va lupta), căci şi omul de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că
nu este decât carne păcătoasă...»” (Geneza 6:3). Există nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri
situaţii limită în care Duhul Sfânt abandonează un om, o pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit
lucrare temporară, dar participă în continuare la activitatea Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care
de răscumpărare a fiinţelor create şi restabilirea deplină a chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:10‑12);
Împărătiei lui Dumnezeu în univers. Cazul unor generaţii „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului;
de evrei răzvrătiţi şi decizia lui Dumnezeu pentru ei este ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul
cunoscută: „El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,...!» Şi Sfânt” (2 Petru 1:21). Apostolul Pavel explica rolul unic şi
absolut al Duhului în descoperirea divină: „...Dumnezeu
6
astfel El s-a făcut Mântuitorul lor... El Însuş i-a răscumpărat,
ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în
totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... nimeni toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului”
nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui (Fapte 1:8). Referinţele ulterioare din Fapte descriu
Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care împlinirea acestei promisiuni: „Biserica se bucura de
vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea
care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său” (1 Corinteni sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul
2:10-14). Duhului Sfânt, se înmulţea”(Fapte 9:31).
Călăuzirea şi susţinerea lucrării lui Dumnezeu Această lucrare se realizează prin Duhul la nivel
începând cu primii patriarhi şi continuând cu Israel (în individual: de la naşterea din nou la înviere şi proslăvire,
special) şi cu toată umanitatea (în general) – toate lucrările după cum scria apostolul Pavel în Tit 3:4-7 – „Dar, când
supranaturale aparţin Duhului lui Dumnezeu. În perioada s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi
patriarhilor evrei, avem miracolele unor naşteri speciale şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit... prin spălarea
descoperirile prin şi pentru Iosif (Geneza 21; 37; 41:38). naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt, pe
În perioada exodului apar minunile din Egipt şi pustie care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos,
(Exodul 3:3; 4:1-9; 8:19; Numeri 11:25; Deuteronom Mântuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi
34:10-12) şi lucrările facerii Cortului, când „...Domnul a prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii
ales pe Beţaleel,... L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, veşnice”. Duhului îi revine sarcina, în condiţia colaborării
duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de şi ascultării celui mântuit să-l călăuzească în adevăr,
lucrări... I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui cât şi lui rodind neprihănirea, în vederea păstrării statutului de
Oholiab... I-a umplut cu pricepere...” (Exodul 35:30‑35). sfânt, primit în dar (Romani 8:2, 9-11; Galateni 5:20-23).
În perioada cuceririi Canaanului şi a altor războaie au fost În Biserică1 Duhul Sfânt operează cu drepturi depline,
alte intervenţii supranaturale (Numeri 27:18; Judecători credincioşii fiind proprietatea lui Dumnezeu, după cum
14:6; 1 Samuel 10:6; 11:6; 16:13; 17), iar perioada reaminteşte apostolul Pavel: „Nu ştiţi că trupul vostru
profeţilor cuprinde alte miracole, în special prin Ilie şi este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe
Elisei, iar semne, prin Isaia şi Ezechiel (1 Impăraţi 17; 18; care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi
2 Impăraţi 2-8; Ezechiel 12; 24) ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi,
deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt
C. Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Testament ale lui Dumnezeu” (1 Cortinteni 6:19-20). „Şi fiecăruia i se
dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi
După patru mii de ani de istorie umană şi de este dat...Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur
lucrare a Duhului lui Dumnezeu de la creaţie, asistăm Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie
la continuarea şi finalizarea planului divin prin venirea robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”
lui Mesia. Prezenţa Duhului este amplă, de la (1 Corinteni 12:7-13).
intrarea Domnului în lucrare şi certificarea ei, până La revenirea Domnului, moment aşteptat cu
la încheierea glorioasă prin înălţarea Lui la cer. ardoare de Duhul şi de Mireasă (Apocalipsa 22:17),
Evanghelistul Luca notează câteva prezenţe speciale se va încheia lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte
ale Duhului, în naşterea şi mandatul premergător al lui recuperarea creaţiei, când va produce o minune ca
Ioan Botezătorul (Luca 1:15, 41, 67) şi apoi a Domnului: cea descrisă în Ezechiel 37, când prin Duhul, materia
„Îngerul i-a răspuns (Mariei): «Duhul Sfânt Se va pogorî moartă va fi readusă la viaţă. Cei răscumpăraţi vor
peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De scăpa de judecată, dar vor participa activ la derularea
aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul ei, după înţelepciunea şi dreptatea divină (1 Corinteni
lui Dumnezeu»” (Luca 1:35); „... Duhul Sfânt S-a pogorât 6:2-3), căci Duhul Sfânt le-a dat convingeri adevărate
peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a şi ei s-au judecat în viaţa aceasta (1 Corinteni 2:14‑15;
auzit un glas, care zicea: «Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în 10:31‑32). În sfinţi ispăşirea s-a realizat în mod
Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!»”(Luca 3:21-22); desăvârşit, ei aşteaptă doar proslăvirea finală, căci „pe
„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi
fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4:1); „Duhul Domnului pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar
este peste Mine (a spus Domnul despre Sine, citând pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”
profeţia lui Isaia), pentru că M-a uns să vestesc săracilor „Romani 8:30), „când va veni, în ziua aceea, ca să fie
Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi
zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi crezut...” (2 Tesaloniceni 1:10).
orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi
să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19). (va urma)
Toate acestea se explică prin faptul „Căci Acela pe care Iosif Anca
L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 1. Biserica este termenul obişnuit, deşi etimologic, mai corect este
3:34). Lucrarea s-a desăvârşit prin învierea din morţi Adunarea / Ekklesia. În Noul Testament, potrivit concordanţei biblice
a lui Jambes Strong, Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible
(prin Duhul – Romani 8: 11), căci „Hristos, prin Duhul
(prima ediţie 1890, ultima retipărire 2006), cuvîntul ekklesía apare de
cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui 118 ori, sub şase declinări: ekklesia; ekklesiai; ekklesiais; ekklesian;
Dumnezeu” (Evrei 9: 14). ekklesias; ekklesiôn. Limba latină a copiat cuvîntul grecesc, sub forma
Lucrarea Duhului a continuat prin fondarea şi ecclesia, extinzându-i sensul, încât să definească nu numai instituţia
conducerea executivă a Bisericii, în lucrarea la nivel Bisericii, dar şi lăcaşele de cult. Acelaşi principiu a fost aplicat în unele
colectiv (local si universal) în întreaga istorie creştină, limbi romanice, ca şi la slavi şi germanici. Astfel, cuvîntul de bază a
după cum i-a asigurat Domnul pe ucenici înainte de fost luat din latină,basilica, care la rândul său provine din grecescul
basiliki-βασιλική („[casă] împărătească”, devenind în română biserică
înălţare: „Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî
(arhaic băsearică, ca în aromână), în retoromană baselga, în dalmată
bašalka. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica) 7
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 5)

Când ochii mulţimii adunate la altar se îndreptau spre omul lui
Dumnezeu şi Ieroboam, prorocul din Iuda face o rugăciune de
mijlocire, dar nu-l confruntă pe Ieroboam ca odinioară Moise,
care i-a spus lui Faraon în faţă: „Tu şi slujitorii tăi tot nu vă temeţi
de Domnul Dumnezeu” (Exodul 9:30).
Împăratul avea linguşitorii lui, care ţineau legătura între
folosească religia şi politica pentru interesele împărat şi popor, între ei fiind şi fiii prorocului „bătrân” din Betel,
personale sau de grup, imediate, pierzând care au urmărit totul şi au relatat tatălui lor (1 Împăraţi 13:11-12).
din vedere faptul că Dumnezeu rămâne Toţi aceştia l-au înconjurat, umblând după bunăvoinţa stăpânului
sfânt şi drept. El nu are nici preferinţe, nici lor, în loc să se încreadă în Domnul (Proverbe 29:25-26). În
favoriţi, după cum i-a transmis şi lui Eli, relaţie cu adepţii şi consilierii apropiaţi, între care poate a fost şi
referitor la casa lui: „De aceea, iată ce zice prorocul bătrân, ai cărui fii erau în preajma împăratului, gestul lui
Domnul Dumnezeul lui Israel: «Spusesem Ieroboam arată sentimentele patriotice, în reacţia dură faţă de
că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble omul lui Dumnezeu: „Să nu ne lăsăm impresionaţi de cei din Iuda
totdeauna înaintea Mea». Şi acum, zice şi să apărăm cu toţi religia viţelului de aur, acum, când suntem
Domnul, departe de Mine lucrul acesta! în război şi nu este timp de politeţe, fiind în joc interesul nostru
Căci voi cinsti... pe cine Mă cinsteşte, dar naţional, lovit de acest om care apără interesele casei lui David,
cei ce Mă dispreţuiesc,... vor fi dispreţuiţi” cei care ne-au exploatat destul până acum (1 Împăraţi 13:2;
(1 Samuel 2:30). Ferice de cei ce-L cunosc 14:30; 2 Cronici 12:15).
pe Dumnezeu cu adevărat şi ascultă sfatul Pe acest fond lipsit de adevăr şi sfinţenie, prorocul bătrân,
dat de David (omul care a atras făgăduinţele aflând tot ce s-a întâmplat la Betel, prinde curaj şi porneşte la
divine) urmaşului său la tron: „Şi tu, fiule drum în urma mesagerului obosit (1 Împăraţi 13:13-14a). Dar cu
Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui ce scop? După ce bâjbâie în identificarea adversarului (1 Împăraţi
tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un 13:14b) care era epuizat, dezamăgit şi flămând, ilegal staţionat
suflet binevoitor; căci Domnul cercetează pe teritoriul inamicului, având soarta unei oi între lupi, lupul bătrân
toate inimile şi pătrunde toate închipuirile lansează cu viclenie atacul său perfid şi mincinos: [Trebuie să
şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va vii la mine acasă pentru ospitalitate, căci şi eu sunt proroc, iar
lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te ordinele pe care le-am primit de la Domnul printr-un înger sunt mai
va lepăda şi El pe vecie” (1 Cronici 28:9). recente decât ale tale.] (1 Împăraţi 13:15-18). Scriptura conchide
Pe acelaşi altar al îngâmfării umane scurt: „Îl minţea”. Cât despre omul lui Dumnezeu, el trebuia
se înscrie ca o jertfă şi următorul episod, să ştie că rugăciunea, chiar dacă atrage intervenţia divină,
consemnat în 1 Împăraţi 13. Un om al lui nu înlocuieşte ascultarea, dar corabia vieţii lui spirituale „a
Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, în început să ia apă” când, epuizat fiind, „s-a întors cu el, şi a
momentul când Ieroboam era la altar în rol mâncat pâine şi a băut apă în casa lui” (1 Împăraţi 13:19).
de preot şi îl avertizează pe îngâmfatul şi Iată cât de uşor se poate greşi, iar faptele se „plătesc”.
idolatrul împărat că merge pe calea pierzării, Neascultând porunca divină, care viza binele şi salvarea sa,
că închinarea la acel altar, deservit ilegal va fi cade sub osândă. „Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se
judecată la momentul hotărât de Dumnezeu, pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit”. (Proverbe
dând totodată şi un semn: „Altarul se va despica 13:13). Omul lui Dumnezeu aude sentinţa împotriva lui,
şi cenuşa de pe el se va vărsa” (1 Împăraţi tocmai prin omul de care a fost înşelat (1 Împăraţi 13:20-22)
14:3). Împăratul care se autoproclamase ales şi ea se împlineşte la întoarcerea spre casă (1 Împăraţi 13:24).
din voinţă divină şi sprijin popular, reţinuse Stând la masă de vorbă cu prorocul înşelător, omul lui Dumnezeu
din tot ce i-a spus prorocul Ahia, doar că va a fost judecat pentru păcatele sale aici, ca să aibă parte de
fi „împăratul poporului acestuia” (1 Împăraţi viaţa veşnică. Ca urmare a acestei întâmplări, bătrânul proroc
14:2), a avut pentru omul lui Dumnezeu o a realizat idolatria ţării sale (1 Împăraţi 13:29-32) şi a îngropat
replică violentă: „Prindeţi-l”. Dar mâna pe care pe omul lui Dumnezeu, dar Ieroboam nu s-a abătut de pe calea
o întinse Ieroboam împotriva lui „s-a uscat şi lui cea rea (1 Împăraţi 13:33). Privind la soarta lui Ieroboam şi
n-a putut să o întoarcă înapoi” (1 Împăraţi a prorocului venit din Iuda, pentru noi rămâne valabil îndemnul
13:4), moment în care s-a împlinit şi semnul apostolului: „Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci

8 vestit de Cuvântul Domnului (1 Împăraţi 13:5). să primiţi o răsplată deplină” ( 2 Ioan 1:8).
Nelu Popa
Principii biblice
„Cuvântul Tău este o candelă
pentru picioarele mele şi o lumină
pe cărarea mea”.
(Psalmul 119:105)

„Multe căi...”
„Multe căi pot părea bune omului,
dar la urmă se văd că duc la moarte”
(Proverbe 14:12)

„Toate căile omului sunt curate în ochii lui,
dar cel ce cercetează duhurile este Domnul”
(Proverbe 16:2)

Există multe metode de alegere a unei căi, de la cele mai banale până la cele mai
oculte, totuşi oamenii de multe ori întreabă nu pentru a li se da un sfat ci pentru a le fi
aprobate dorinţele şi aplecările inimii lor. Excludem din studiul nostru pe cei care zic lui
Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale” (Iov 21:14), sau „Nu
vrem să umblăm pe ele!” (Ieremia 6:16) şi ne vom referi doar la situaţiile în care oamenii
cred că sunt pe o cale bună, dar care nu se confirmă. Uneori între căile noastre şi ale
Domnului, sunt distanţe cosmice (Isaia 55:8-9). Istoria Israelului arată adesea că „multe
căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Când Saul a fost trimis
într-o misiune specifică acelei perioade, la întoarcere „Saul a răspuns lui Samuel: «Am
ascultat glasul Domnului, şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul...»” (1 Samuel
15:20), dar calea lui era curată doar în ochii lui. La cercetarea Domnului, el a fost scos
vinovat, fiind lepădat şi sfârşind departe de Dumnezeu. Având în vedere pericolul morţii,
să luăm aminte la sfatul profetului, venit din partea Domnului: „Uitaţi-vă cu băgare de
seamă la căile voastre” (Hagai 1:5) şi să nu încercăm să justificăm intenţiile noastre
vinovate zicând ca evreii altădată: „Calea Domnului nu este dreaptă!” (Ezechiel 33:17).
Rolul învăţăturii biblice şi, deci, al mentorilor spirituali, este să arate calea (orientarea,
direcţia, modul, procedura) de urmat, după cum a zis Dumnezeu lui Moise: „Învaţă-i
poruncile şi legile; şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă”
(Exodul 18:20). Însă nu este simplu să araţi calea cea bună, de aceea trebuie rostită cu
smerenie rugăciunea lui Moise: „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată‑mi
căile Tale; atunci Te voi cunoaşte...” (Exodul 33:13). La fel se ruga David: „Arată-mi,
Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale” (Psalmul 25:4). În aceste condiţii, cerinţa
divină pentru popor va putea fi împlinită mai uşor: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine
Domnul, Dumnezeul tău, decât... să umbli în toate căile Lui...” (Deuteronomul 10:12).
Este important să observăm în ce condiţii şi care sunt atitudinile care ne poziţionează
într-o stare de favoare înaintea lui Dumnezeu, pentru a păşi pe calea cea bună. David
evidenţiază smerenia şi evlavia, când zice: „...El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Psalmul
25:9); „Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care
trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12). O dorinţă sinceră şi profundă, dovedită prin statornicia
şi efortul depus în a-L urma pe Domnul şi a face voia Lui, ne va face să exclamăm: „O,
de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!” (Psalmul 119:5). Aşadar, scopul nostru
primar trebuie să fie respectarea voii Domnului şi împlinirea planurilor Lui şi apoi punerea

9
de acord a planurilor noastre cu înţelepciunea divină. O bună înţelegere, o relaţie sfântă
(continuare în pagina 16)
Scrisoarea a XXVI-a
„...Ori de câte ori deschid Biblia, pur şi simplu ţâşnesc vărsat un vas care conţinea mai mult de două choa de mir
spre cugetul meu tot atâtea întrebări câte albine, atunci când dens, astfel că şi mulţimea oamenilor de rând s-a scăldat
în plină vară, le deschid coşniţele pentru cercetare. Dacă de în mir. Locul devenind lunecos regele căzu şi începu să
albine mă apăr cu fum alb şi dens, cu ce să mă apăr de aceste râdă cu hohote, iar majoritatea dintre cei care se îmbăiau
întrebări care nu-mi lasă cugetul odihnit nici o clipă...”? făcură la fel. ...intra în vorbă nu numai cu oamenii din popor,
Să nu te aperi cu nimic, să te bucuri că vin, să le dar chiar şi cu străinii aflaţi prin împrejurimi şi cu cei mai
ordonezi, să le impui disciplina de a aştepta, împachetate de rând începea să bea. Şi dacă afla că un grup de tineri
undeva în sertarele minţii, răspunsul ce sigur, Dumnezeu, ţi-l petrece undeva, era de faţă cu corn şi simfonie încât cei mai
va da la timpul potrivit. Sincer îţi scriu că, fiind încântat de mulţi din pricina priveliştii neobişnuite se sculau şi fugeau.
frumuseţea acestei metafore pe care am şi notat-o, dar şi de De multe ori se dezbrăca de veşmintele regeşti, se îmbrăca
altele pe care le-am cules din ultima ta scrisoare, nu mi-a cu o haină obişnuită şi pornea spre piaţă... Iar când muzica
fost greu să las orice preocupări deoparte, să pun mâna îl îndemna regele sărea, dansa şi făcea giumbuşlucuri cu
pe condei şi să-ţi scriu. Şi nu numai, dar am socotit potrivit mimii, încât toţi erau cuprinşi de ruşine”.
pentru frumuseţea scrisorii tale să pun „o icoană de vorbire” Să nu te miri de contemporanii lui care au îndrăznit
precum cea de mai sus, începătură răspunsului meu. să-l numească nu Epifanes, ci Epimanes, adică, Nebunul.
Mai întâi, îmi cer iertare, deoarece am omis, dar nu cu Ţi‑am scris aceste „mărunţişuri” pentru că m-ai rugat, dar
bună ştiinţă, să răspund la o întrebare pe care mi-ai pus-o în şi pentru ca să înveţi că omul, indiferent cine este, poate fi
una din scrisori. Întâmplarea a făcut că mai deunăzi făcând-mi cunoscut cu adevărat doar în cotidian, în relaţie cu lucrurile
rânduială printre hârtii, am dat peste scrisoare, am recitit-o mărunte şi banale ale vieţii, aici unde simte cel mai puţin
descoperindu-mi greşeala. Întrebarea neglijată mi s-a părut constrângerea exigenţelor.
cu temei, aşa că pe loc am hotărât să-ţi răspund, înainte de Cât despre starea vremii... un amănunt faţă de care
a trece la discutarea altor chestiuni. ştiu că eşti atât de sensibil, află că suntem în plină vară,
Aşa cum ai afirmat şi tu „cornul cel mic” din profeţia ierburile înalte şi smălţuite cu flori au căzut demult sub
lui Daniel, capitolul 8, versetul 9, „...care s-a mărit nespus şuierul de oţel al coaselor, aşa că acum se arată otavă
de mult... şi spre ţara cea minunată,” este Antioh Epifanes, nouă (Proverbe 27:25). Ploile au fost cu bună rânduială,
regele Siriei, care a domnit între anii 171-165 Î.Hr.. Eşti astfel că privim cu nădejde spre rodul din toamnă.
curios să ştii ce caracter a avut acest împărat? O singură Din ultima ta scrisoare, am băgat de seamă că eşti
expresie din textul profetic ţi-ar fi de ajuns şi anume: „...cornul preocupat în continuare de cartea Proverbele lui Solomon şi că
a aruncat adevărul la pământ...” (Daniel 8:12), dar informaţiile pe râvna ţi-o sporeşti pe măsura descoperirii a noi şi noi frumuseţi
care le-am găsit în alte izvoare istorice descoperă caracterul duhovniceşti. Vreau să-ţi spun că săptămâna care a trecut
pervers al acestui rege, nu neapărat în exerciţiul demnităţii m-a cercetat acasă bunul nostru prieten D... Mi-a făcut o mare
regale, ci în viaţa obişnuită de zi cu zi. Istoricul evreu, losif bucurie. Deşi l-am descoperit îmbătrânit uşor, cu faţa suptă,
Flavius, se va mulţumi să relateze doar nelegiuirile pe care străbătută de riduri şi ochii uşor adânciţi în orbite, totuşi spiritul
le-a făcut în timpul campaniei militare împotriva Ierusalimului îi era vioi şi dispus spre părtăşie aşa că mi-a făcut sărbătoare
şi a Templului (vezi Antichităţi Iudaice, vol. II, cartea a XII-a, din cele cinci ceasuri pe care le-am petrecut cu el.
cap. V), în schimb, iată ce nota despre acest rege nebun După cum ştii, este preocupat până la suferinţă de
sofistul, Athenaios, în lucrarea sa Ospăţul înţelepţilor, la lectura din Sfinţii Părinţi, de istoria Bisericii, de iudaismul
capitolul Mari beţivani: „Un mare beţiv era şi Antiochos, intertestamentar, dar mai ales este pasionat de Sfânta
regele supranumit Epifanes, fost ostatic la romani, care Scriptură, Cartea lui Dumnezeu. Uneori chiar mă tem
se preta la petreceri şi beţii indiene şi cheltuia mult. Banii pentru el, gândindu-mă că râvna lui pentru cunoaştere să
care-i rămâneau din chefurile zilnice, uneori îi vărsa, alteori nu transforme Adevărul într-o ştiinţă rece, separându-l pe
se duceau pe drumurile publice şi stând în picioare zicea: „Cui nesimţite de viaţa lui Hristos. Am vorbit multe, ne-am rugat
îi dă norocul să îi ia!” După aceea, vărsa banii de argint şi şi ne-am înviorat prin acelaşi Adevăr care ne-a unit mai de
pleca. Se spăla în băile publice ungându-se cu miruri. Odată ult. La urmă a pus la mijloc acest verset propunându-mi-l
un particular văzându-l la baie îi zise: „Fericit eşti rege, spre meditaţie: „Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace,
miroşi scump”! Îndată porunci ca pe capul acelui om să fie decât o casă plină de cărnuri şi ceartă!” (Proverbe 17:1).

Am învăţat să învăţăm şi
învăţând ne învăţăm
„Să ascultăm, deci, încheierea
tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.

10 (Eclesiastul 12:13)
O seamă de gânduri din cele exprimate le-am pus pe Te-ai gândit vreodată la cauza prăbuşirii autorului
hârtie pentru mine, dar şi pentru tine. Observă, printre altele, acestei cărţi, adică a lui Solomon? El a încetat să facă ceea
că soarta unui imperiu a depins într-un moment al istoriei ce a scris pentru urmaşul lui la tron, adică pentru Roboam.
de această nefericită asociere „...casă plină de cărnuri şi Probabil că a ajuns în urma unui raţionament înşelător,
ceartă”. A făcut referire la masa aceea de pomină ţinută de într‑un soi de mulţumire de sine în felul robului din parabola
trufaşul rege, Belşaţar, în care au mâncat cărnuri şi au băut vin, mai sus amintită, şi de aici tragica lui prăbuşire consemnată
împăratul, mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele. Dar nu aceasta în Sfintele Cărţi. Ceea ce-i scria fiului pentru a-l feri de
a fost problema, remarca el, ci faptul că acest împărat şi primejdie i s-a întâmplat lui însuşi: „Cine se încrede în inima
întreaga lui camarilă, erau în ceartă cu lehova, Dumnezeul lui este un nebun...” (Proverbe 28:26).
lui Israel, pe care au ales să-L batjocorească profanându-l Am mai reţinut şi notat din meditaţiile pe care prietenul
vasele sfinte de la Templu. Dar Dumnezeu care nu se lasă nostru le exprima cu libertatea pe care o au doar cei ce
batjocorit şi-a comunicat fără întârziere sentinţa: „MENE, zilnic se străduiesc să trăiască Adevărul, că textul citat la
MENE TECHEL, UPFARSIN” începutul scrisorii şi pe care el l-a propus spre meditaţie ne
Apoi, a recitat aproape dintr-o răsuflare, aceste versete obligă la o asociere pe care n-o poate face decât credinţa
pe care le avea în vistieria minţii ca pe ceva de mare preţ: urmată de ascultare: „pâine uscată + pace sau „puţin + frică
• „Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă decât de Domnul” sau „prânz de verdeţuri + dragoste”. Cine oare
să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca” (Proverbe 12:9); s-ar îndoi că din punct de vedere nutritiv ar fi de preferat mai
• „Mai bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare degrabă o bucată de carne în schimbul unei bucăţi de pâine
bogăţie cu tulburare” (Proverbe 5:6); şi aceea uscată? Numai că Biblia subliniază în acest caz un
• „Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste decât fapt tulburător şi anume că, în anumite împrejurări, valoarea
un bou îngrăşat şi ură” (Proverbe 15:17); nutritivă a alimentelor este dată mai degrabă de starea
• „Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împărţi sufletească a celui ce le consumă, decât de conţinutul lor în
prada cu cei mândri” (Proverbe 16:19); nutrienţi. Ce simplu este să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să
• „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” binecuvânteze bucatele de pe masa noastră! Este pentru mulţi
(Proverbe 27:5). dintre noi un ritual aproape mecanic şi sterp, fără să ne gândim
Crede-mă, că la început nu mi-am dat seama că această binecuvântare este condiţionată de starea noastră
unde vrea să ajungă cu această înşiruire de texte care sufletească. În general vorbind, Biblia ne învaţă nu numai ce
nu aveau nimic în comun, afară de adjectivul „bine” la să mâncăm, ci şi starea sufletească în care trebuie să fim
gradul comparativ, fapt pe care l-a subliniat şi el mai apoi, atunci, pentru ca hrana să fie cu adevărat o binecuvântare
atrăgându-mi atenţia că astfel de texte sunt multe în cartea pentru sănătate, căci deşi prin binecuvântarea divină structura
Proverbele lui Solomon. Pornind de aici, cu fermitatea şi alimentelor nu se schimbă, starea noastră sufletească le dă
accentul care-i sunt specifice, mi-a arătat semnificaţia adevărata valoare. Gândeşte-te la expresia mai sus notată
acestui „mai bine” în viaţa noastră duhovnicească. „prânz de verdeţuri + dragoste”, de asemenea la înţeleptele
Niciodată - zicea el - nu trebuie să ne mulţumim din punct cuvinte: „...cei cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”
de vedere duhovnicesc, într-o stare de „bine”, adesea un (Proverbe 15:15). Se vede că, într-un sens profund, masa
bine relativ, un bine comun chiar, atâta vreme cât există săracului poate fi mai îmbelşugată decât masa bogatului, iar
posibilitatea unui „mai bine”, ci totdeauna trebuie să tindem sărac şi nehrănit nu este cel ce-şi consumă puţinul pe care-l
mai sus, spre acel „mai bine” pe care Scriptura îi prezintă are, cu pace şi netulburare, ci cel ce-şi consumă multul pe
în mod concret. O viaţă creştină fără această tensiune care-l are într-o stare de tulburare şi îngrijorări.
permanentă, fără această dinamică duhovnicească, nu Preaiubite, chiar zilele acestea am cercetat cartea atât
este viaţă creştină autentică, ci mai degrabă un creştinism de mult repudiată de o anumită teologie, cartea Eclesiastul,
caricatural, duminical, monoton şi fără viaţă, un fel de şi o anumită expresie dintr-un text mi-a atras atenţia într-un
mlaştină în care nimic nu se mişcă şi totul putrezeşte încet. mod aparte: „Du-te dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi
Ce înseamnă aceste cuvinte, mă întreba el, privindu-mă bea-ţi cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu
cu ochii aprinşi ca doi tăciuni: „Pentru cel înţelept calea plăcere în ce faci tu acum!” (Eclesiastul 9:7). Dumnezeu
vieţii duce în sus ca să-l abată de la locuinţa morţilor găseşte deci plăcere în modul cum consumăm ceea ce El
care este jos” (Proverbe 15:24); „Cel rău ia o înfăţişare ne-a dat. Ce adânci cuvinte. Din câte te cunosc, ştiu că
neruşinată, dar omui fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea” multele tale lecturi nu numai că ţi-au redat acea flexibilitate
(Prov. 21:29)? Nu numai că nu progresezi, dar prăbuşirea necesară căutătorului după Adevăr, dar ţi-au şi păstrat-o,
morală a început atunci când ai încetat să creşti, când nu aşa că acest ultim verset nu te va tulbura pe cât cred că te va
mai tinzi cu încordarea întregului suflet spre ţelul pe care ispiti să-i încerci vistieriile.
Scriptura ţi-l propune neîntrerupt. Multe am mai vorbit cu bunul nostru prieten D., timpul
Dacă-ţi propui să rămâi în starea de „bine”, atâta pe care l-am petrecut cu el s-a scurs pe nesimţite, nici n-am
vreme cât există posibilitatea unui „mai bine”, binele în băgat de seama cum cădeau peste noi albăstrimile înserării
care vei vrea să rămâi se va transforma în răul de care vei şi primele stele au început a clipi în înalturi. Ne-am despărţit
vrea să fugi şi pentru aceasta vei fi judecat. A fost un bine întăriţi în convingerea că ceea ce dă valoare celor materiale
faptul ca unul din robii Stăpânului din parabola evanghelică, sunt cele spirituale care trebuie în toată vremea să li se
spusă de Hristos, a primit un singur talant? Evident că da, asocieze. În loc de salut mi-a recitat două versete pe care le
numai că rămânând în acea stare de „bine” şi refuzând în pun în încheiere: „...căci prin neprihănire se întăreşte un scaun
virtutea unei anumite logici „mai binele”, adică posibilitatea de domnie” (Proverbe 16:12); „O moştenire repede câştigată
de a înmulţi acel talant, împrumutându-l zarafilor, după la început nu va fi binecuvântată la sfârşit” (Proverbe 20:21).
porunca Stăpânului, a transformat binele în osândă şi darul Salutări!

11
în blestemul judecăţii... (Matei 25:1-30). Zaharia Bica
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

Voci auzite în timp de criză: urmaşii primului Adam Dumnezeu, încât El a spus: „M-au ispitit de zece ori acum”
(Numeri 14:22).
Încercare sau ispită; biruiţi sau biruitori. În ispitiri se pot făuri fie steaguri, fie frânghii.
După o perioadă de 400 de ani de grea robie Steaguri albe ale învingătorilor (Exodul 17:15) sau
egipteană, într-o noapte, israeliţii, din biruiţi au devenit frânghii grele care măsoară învinşii (2 Samuel 8:2). Am
biruitori. Apoi, după 40 de zile de paşi pe culmi spre conştientizat acest lucru, când, copil fiind, Dumnezeu mi-a
Canaan, biruitorii au ajuns biruiţi! Cum? Prin ispitirea vorbit ca un Tată. Am întâlnit un proroc bătrân, ne‑am rugat,
lui Dumnezeu! L-au ispitit zece bărbaţi şi cu ei, întreg a avut o vedenie, apoi el m-a avertizat: „Alege ce vrei să
poporul! Drept pedeapsă, au pierit în pustia transformată fii în viaţa asta scurtă: biruit sau biruitor!” Nu ştiam că între
în cimitir. Pe cei doi care au intrat în ţara promisă, Philon copiii Domnului există aceste două categorii! Acum, uitând
din Alexandria susţine că i-a însoţit curajul, iar pe ceilalţi, ce este în urma mea, încă alerg, aruncându-mă spre ce
de cinci ori mai numeroşi, laşitatea. Talmudul evreiesc ne este înainte, în timp ce Biblia îmi spune: „Şi ceea ce
oferă o sugestie curioasă, când face paralelă între cele două câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan
cazuri diferite de atitudine vinovată din Numeri 12 -14: „De 5:4). Dumnezeu este întotdeauna biruitor, iar diavolul,
ce episodul cu Maria şi Aaron, vorbind împotriva lui Moise, întotdeauna biruit. În ceea ce îi priveşte pe oameni, unii
este aşezat chiar înainte de iscodirea ţării de către cei 12 sunt biruitori, dar alţii, „mai mult decât biruitori”; există
bărbaţi? Pentru că Sfântul Unic, binecuvântat fie El, a vrut biruiţi sau mai mult decât biruiţi: cei din urmă, trag pe
să arate ce pedeapsă primesc defăimătorii!” Altfel spus, ceilalţi sub „frânghiile” biruiţilor! Aceştia, seamănă cu cei
Aaron şi Maria, au defăimat un om, pe Moise; cele zece zece evrei de la Cades Barnea, care după ce au iscodit
iscoade L-au defăimat pe Dumnezeu. Maria a fost lovită ţara şi au ajuns înapoi în tabără, au târât poporul în propria
cu lepră; cei zece, cu moartea. Philon vorbea în termenii lor necredinţă, ispitindu-L pe Dumnezeu cu cuvintele: „...
filozofiei antice, iar Talmudul în termenii discursului rabinic Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi
consemnat, spre deosebire de textul biblic, care vorbeşte iată-i roadele. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta
mult mai clar când e vorba de cauza ispitirii: necredinţa sau este puternic... Nu putem să ne suim împotriva poporului
încrederea în Dumnezeu. În jurul acestor două axe, total acestuia, căci este mai tare decât noi... şi faţă de ei parcă
diferite prin rezultanta lor finală, pivotează întregul proces eram nişte lăcuste...” (Numeri 13:27-33). Apoi poporul a
al existenţei umane. Ele se exclud reciproc. Aici se aprinde concluzionat: „Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta,
roata vieţii. Aici se asamblează măreţul car al biruitorilor. în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi
Cei zece şi cu ei întreg poporul, L-au ispitit aşa de tare pe copilaşii noştri vor fi de jaf?... Şi au zis unul altuia: «Să ne

alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt»” (Numeri secretele biruitorului. Cine a fost biruitor? Cum a biruit? Ce a
14:3-4). Şi Dumnezeu i-a auzit aşa cum a auzit-o pe Maria biruit? Cine a fost biruit? Cum a fost biruit? Ce l-a biruit? Sunt
înainte, vorbind despre Moise! Din pricina ei, poporul a stat întrebări care, deşi nu le voi repeta, vor fi exprimate implicit în
pe loc 7 zile; din pricina lor, poporul a bătut pustia din loc în această expunere.
loc, 40 ani! Pentru cele 10 izbăviri măreţe din Egipt, ei L-au În Biblie se observă o mare diferenţă în aplicabilitatea
ispitit de 10 ori pe Dumnezeu acum şi au pierit în pustie! termenului „ispită”. Termenul, în sine, este puţin ambiguu.
Nu este îngrozitor acest lucru? În originalul biblic, ebraicul „massâ”, „a ispiti” şi „bāhan” - „a
Am ales să vorbim despre ispită din două motive. încerca” sau grecescul „perazō” – „a ispiti” şi „dokimazō” –
Întâi, pentru că ispita este efectul unei cauze care este „a încerca” - au o aplicabilitate vastă. Dicţionarul Webster
alimentată cu combustibil din iad. Cauza este necredinţa, atribuie două conotaţii speciale termenului: „a atrage
iar combustibilul ei este mândria. Apoi, pentru că ispita spre rău prin promisiunea de plăcere sau câştig” sau
devine cauza oricărui păcat, iar păcatul este cauza „acţiune ce iniţiază un proces de testare”. Cele trei voci
morţii. Când omul ajunge în spirala morţii, poţi să fii sigur din Eden: Dumnezeu, diavolul şi omul, acţionează din
că parcurge cei patru paşi care constituie mecanismul ispitei: plin pe tărâmul ispitirii sau al testării. Dumnezeu încearcă.
atracţia (momeala), zămislirea (conceperea), naşterea şi Diavolul ispiteşte. Omul, imită fie pe Unul, fie pe celălalt:
moartea (Iacov 1:14,15). dacă este omul lui Dumnezeu, verifică oamenii; dacă
Când are loc o acţiune, există un agent (cine?), se este om de nimic, ispiteşte nu doar pe oameni, ci chiar
folosesc mijloace (cum?) şi se are în vedere un scop sau pe Dumnezeu! Aici se declară biruinţa sau înfrângerea!
obiectiv (ce?). Noi alegem cum vom face, potrivit cu ceea Aici se încununează sau se dezonorează oamenii! Aici se
ce dorim să facem. Vom pune textului biblic mai mult prima bucură sau este făcut diavolul de ruşine. Aici se glorifică
dintre aceste întrebări, dar nu le vom ignora nici pe celelalte, Dumnezeu sau I se aprinde mânia!

12
care fac parte din hexametrul tehnic al lui Quintilian: cine?, Din punct de vedere al agentului (cine?), avem încercare
cum? şi ce?, căutând pe parcurs planurile ispititorului şi aflând sau ispitire - simplă, duală sau complexă. O vom numi simplă,
atunci când participă doar una dintre cele trei voci din Eden; (Iacov 1:2; 1 Petru 1:6,7; 4:12). Acest lucru nu este dovada
duală, atunci când avem două părţi participante şi complexă, unei lipse de milă din partea Lui, ci a valorii aflate în noi.
când avem implicaţie din toate trei părţile. Mi-a plăcut ce a spus un frate despre Isaia 43:4: „Nu se
Vom analiza întâi ispitirea sau încercarea simplă. pun pietre în creuzet, nu se vântură pleava, nu se curăţă
Dumnezeu a încercat pe Avraam (Geneza 22:1), Iosif tufele sălbatice, nu se ară stânca şi nu se dau la polizat
(Psalmul 105:19), poporul evreu (Exodul 15:25; 16:4, cărbunii”. Nici Satan, nici păcatul nu sunt puşi la încercare.
Deuteronom 8:2), David (Psalmul 26:2), Ezechia (2 Cronici Numai ce este valoros este încercat!
32:31) şi pe mulţi alţii. Dumnezeu şi-a încercat chiar şi Fiul Când s-a pus problema identificării rămăşiţelor
(Evrei 2:10). Domnul Isus a încercat pe tânărul bogat pământeşti ale lui David Livingstone, urma dinţilor leului de
(Marcu 10:21). Câţi au fost biruitori din cei încercaţi? pe osemintele sale a fost cea care a convins autorităţile că
Avraam, Iosif... Poporul a căzut. David, mărturisea: „Ţi-ai se cuveneau înmormântate în Westminster Abbey. Atunci,
ascuns Faţa şi m-am tulburat...” (Psalmul 30:7). Domnul Thomas Champness a spus: „Urmele colţilor de leu, ale
Isus, Omul durerilor, Cel încercat de Dumnezeu, a fost şi a suferinţei, ale luptelor, vor contribui la identificarea celor care,
rămas mai mult decât biruitor (Evrei 5:8-10). Apare însă o îmbrăcaţi în haine albe, vor intra în odihna lui Dumnezeu”.
întrebare: Dumnezeu ştie potenţialul lăuntric al biruitorilor. Să acceptăm încercarea! Şi atunci când o simţim în aprigul
Ştia ce există în Fiul Său. Atunci, de ce i-a încercat? De ce? ei asalt, să răspundem semnelor de întrebare ale celor din
„Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun” (Evrei 11:40), jur, ca acel copilaş care stătea liniştit în furtuna din largul
„...să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a mării, şi în timp ce toţi se agitau înfriguraţi pe punte el le
fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care spunea: „Mie nu mi-e frică! La cârmă este tata!” Nu vă
o avem ca o ancoră a sufletului...” (Evrei 6:18,19). temeţi, fraţilor de furtună! La cârmă este Tata! Căci „Mâinile
Să apucăm dar, prin credinţă, ancora nădejdii! „Fii Stăpânului care ţine frâiele vieţii tale au fost rănite de cuie...
biruitor!” îi striga cineva unui războinic viteaz. Căci, „ştim fiecare încercare care vine asupra ta vine din partea Celui
că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în ce S-a supus morţii de dragul celor care L-au dus la moarte”
încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani (C. A. Fox).
5:3-4). Dar nădejdea aceasta nu înşală: cu ea este Omul lui Dumnezeu la rândul lui, supune încercării
dragostea şi cu dragostea este Duhul! Aşadar, „suntem pe alţii. Iosif şi-a încercat fraţii (Geneza 42:16,20). Ieremia
mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit!” (Romani a încercat familia recabiţilor (Ieremia 35:2). Credincioşii
8:37). Aleluia! din Corint au fost puşi la încercare de către apostol, în
Dumnezeu încearcă şi astăzi. Doar doi oameni domeniul curăţiei, dragostei şi ascultării (2 Corinteni 2:9;
neîncercaţi locuiau în rai. Dar au fost încercaţi acolo, în 8:8). În Efes au fost puşi la încercare câţiva apostoli şi au
raiul Edenic şi au căzut. Şi pentru că „nimic întinat” nu va fost găsiţi mincinoşi (Apocalipsa 2:2). Înţelepciunea, de
intra în raiul ceresc, Dumnezeu ne supune încercărilor asemenea, a fost încercată după ce i s-au pus temeliile (Iov

28:27). Omul lui Dumnezeu are datoria să încerce pe alţii, de Canterbury: „Doamne, am căutat chipul Tău neîncetat,
dar nu să-i ispitească la rău. Oare bătrânul proroc din Betel nu-Ţi întoarce chipul Tău de la mine. Întoarce-mă din mine
(1 Împăraţi13:18), l-a încercat sau l-a ispitit pe prorocul din către Tine! Curăţă-mă, tămăduieşte-mă, înflăcărează-mă
Iuda? Ştim doar că „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos şi luminează ochii minţii mele spre a privi adânc în Tine”.
lucrurile ascunse ale oamenilor” (Romani 2:16). Într-o zi, Adam, Eva (Geneza 3:1-6, 1 Timotei 2:14), Iov (Iov
El va judeca intenţia ascunsă a prorocului din Betel, dar şi 1:12, 2:6), Saul (1 Samuel 15:23), Ahab (1 Împăraţi 22:21),
intenţiile noastre ascunse! Deci, mare grijă! Domnul Isus (Matei .4:1), Iuda (Ioan 13:2), Petru şi ucenicii
Avem şi un caz particular: al omului care se (Luca 22:31) au fost ispitiţi de diavolul. Ispita nu i-a făcut
încearcă pe sine. În sensul de cercetare de sine pentru mai răi, ci i-a dezvăluit lăuntric. Ea a fost testul. Unii au fost
Cina Domnului (1 Corinteni 11:28) sau de autoobservare biruiţi pentru că erau deja lăuntric biruiţi. Erau sub „frânghie”.
interioară a chipului lui Hristos (2 Corinteni 13:5). Acest Alţii au ieşit biruitori. Hristos este biruitor în veci. Oh, cum
al doilea sens este surprins cu măiestrie de Augustin în a cântat El, prin credinţă „cântarea” biruinţei (Matei 26:30),
autoanaliza sa: „Târziu Te-am iubit, Frumuseţe atât de „Marele Hallel”, în noaptea vânzării: „Dreapta Domnului se
veche şi atât de nouă, târziu Te-am iubit şi iată, Tu erai înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa!” (Palmul 118:16)
înlăuntrul meu şi eu eram în afară şi acolo Te căutam şi Fragmente din aceeaşi cântare i-au fost cântate de către
dădeam năvală, eu cel urât, în aceste lucruri frumoase pe noroade la intrarea triumfală în Ierusalim (Matei 21:9). El
care Tu le-ai făcut. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. este Biruitor (Apocalipsa 19:11-16).
Mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă nu ar Ispititorul a încercat să ispitească pe Tatăl (Iov 1:11,
fi în Tine nu ar exista. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai rupt 2:5), pe Fiul (Matei 4:1-9) şi pe Duhul Sfânt (Fapte 5:9).
surzenia mea, ai strălucit şi ai alungat robirea mea, Tu ai Diavolul, când ispiteşte omul, vine cu uneltiri (Efeseni 6:11).
răspândit mireasmă şi am respirat şi suspin după Tine, El ispiteşte prin oameni (Matei 22:18), prin evenimente
Te‑am gustat şi mi-e foame şi sete, m-ai atins şi ard de (Ioan 16:1), prin lucruri pământeşti (Deuteronom 7:25),
dorinţă după pacea Ta”. Acelaşi lucru îl realizează şi Anselm continuarea în pagina următoare
13
continuarea din pagina 13
prin păcat (Geneza 4:7; Romani 6:12), prin înclinaţii fireşti trebuie plătit preţul. Secretul biruinţei se află în Hristos. F.
(Galateni 4:14) prin săgeţile arzătoare ale ispitelor (Efeseni B. Meyer, vorbind despre Evrei 12:14, spunea: „Pacea este
6:16). Gurnall, puritanul, împarte săgeţile arzătoare în două curmată de ispită; dar sufletul sfânt a fost învăţat să-L pună
categorii: săgeţile arzătoare ale ispitelor atrăgătoare (pofta pe Isus între el însuşi şi prima respiraţie a Ispititorului”.
firii, pofta ochilor, lăudăroşia vieţii) şi săgeţile arzătoare Aşadar, scump copil al Domnului, nu crede şi tu
ale ispitelor fricii (ateismul, blasfemia, disperarea). Nu ştiu tot ce auzi din partea acestor trei inamici ai tăi: diavolul,
dacă mai există şi altele, dar ştiu că ceea ce câştigă biruinţa lumea şi firea pământească. Ei vor să te deznădăjduiască,
asupra lor este credinţa! să te oprească din alergare şi nu vor obosi până nu te
Samuel Rutherford sublinia biruinţa finală a credinţei: vor întoarce din drumul tău spre cer. Dar tu, să faci două
„Diavolul nu este decât piatra care ascute credinţa şi lucruri: fugi de pofte şi urmăreşte sfinţenia (2 Timotei 2:22).
răbdarea sfinţilor. Ştiu că el nu face altceva decât să Şi Dumnezeu va fi cu tine!
cioplească şi să şlefuiască neîncetat pietre pentru Noul Însă mai biruiţi decât biruiţii sunt oamenii care
Ierusalim”. ispitesc pe alţii şi chiar pe Dumnezeu! Adam (Geneza
Acum, pe noi, Dumnezeu a hotărât să ne poarte cu 3:12), poporul evreu (Numeri 14:22), Ahaz (Isaia 7:12),
carul Lui de biruinţă în Hristos! Eşti biruitor? Sau în ispită Petru (Matei 16:23), cărturarii şi fariseii (Matei 22:18),
cazi sub „frânghie”? Simţi în tine, sub tine, peste tine şi Anania şi Safira (Fapte 5:9), nu sunt decât faţete ale
în jurul tău, puterea Celui Atotputernic care te poartă Ispititorului: ispititorii altora şi ispititorii lui Dumnezeu.
din biruinţă în biruinţă? Cu cât drag medita Hildebert Aceşti oameni au unelte de ispitire adecvate: firea
de Lavardin la Cel care dă biruinţa: „Dumnezeu este pământească (Romani 14:15,21; Iacov 1:14) şi faptele firii
deasupra tuturor lucrurilor, sub toate lucrurile; în afara (1 Timotei 6:9; 2 Petru 2:15). Un caz particular îl constituie
tuturor; înăuntru, dar nu inclus; în afară, dar nu exclus; omul care se ispiteşte pe el însuşi (Ieremia 2:25; 2 Timotei
deasupra, dar nu ridicat; dedesubt, dar nu coborât; întru 3:13). Vechiul Testament compară inima păcătosului cu un
totul deasupra, conducând; întru totul dedesubt, susţinând; cuptor (Osea 7:4). Inima omului este cuptorul, diavolul este
întru totul înăuntru, umplând”. brutarul, iar ispita, focul care încălzeşte. Apostolul Pavel le
Un prieten şi frate, îmi povestea o experienţă din scria efesenilor să nu dea prilej diavolului să-i ispitească
tinereţe. Era ispitit şi cădea des în păcat. A visat răpirea. De (Efeseni 4:27). G. Eliot spunea că de multe ori, diavolul
pe toată faţa pământului, într-un con mare de lumină, se nu ne ispiteşte, ci „noi îl ispitim, ademenindu-i iscusinţa cu
înălţau spre cer biruitorii. Şi el s-a ridicat aproape 2 m, dar a oportunităţi”. Aşadar, să nu dăm prilej diavolului!
căzut iar la pământ. S-a chinuit să se înalţe, dar în zadar. Nu Primul ispititor dintre oameni a fost Adam.
avea nicio putere; se ridica şi iar se prăbuşea. În jur era un Omul ştia ce înseamnă comuniune cu Dumnezeu. A
haos de nedescris: lucruri răvăşite, aruncate peste tot fără experimentat-o când el şi Creatorul lui, ca doi prieteni, se
rost, locuinţe goale, maşini de salvare care căutau bolnavii – întâlneau în răcoarea zilei. Dar a venit căderea... Omul
nişte persoane distruse de durere şi lipsite de speranţă, care a fost ispitit, a căzut şi mai mult decât atât, a devenit
umblau fără ţintă pe străzi. Cu ei erau fraţi buni din biserică ispititorul lui Dumnezeu, când i-a spus. „Femeia pe care
ce au rămas şi ei jos. „Doamne”, a întrebat el, „de ce a rămas mi-ai dat-o” (Geneza 3:12). Cu alte cuvinte: „Tu mi-ai
jos cutare şi cutare?” „Acela predica”, i s-a răspuns, „dar nu dat-o pe cea care mi-a dat din ce era interzis de Tine!”
împlinea; celălalt împlinea, dar nu iubea; celălalt spunea Ce manifestare adâncă a Eului! Ah, om cu glas de şarpe!
că iubeşte, dar nu voia să ierte”. „Doamne, dar eu? Ce s-a Şarpele nu şi-a lăsat doar otrava în inima lui. Nu! Până
întâmplat cu mine?” Şi a început să plângă. Atunci a auzit astăzi, inima i-a devenit acestuia izvor de otravă şi venin,
o voce, care i-a spus: „Apleacă-te!” – şi s-a aplecat. Din focar de infecţie şi putreziciune, generator de fapte rele,
buzunarul de la piept i-a căzut jos o cheie ruginită. „O vezi?” peşteră de tâlhari, depozit de păcate. Nu există cuvinte
a auzit el. „Aceasta este rugăciunea ta. Eu Ţi-am spus să care să exprime cât de mare a fost căderea din raiul cel
veghezi şi să te rogi ca să nu cazi în ispită, nu să te rogi după frumos în iadul cel hidos! Un medic trebuie să înlăture
ce cazi în ispită!”. S-a trezit şi viaţa nu i-a mai fost aceeaşi. cauza şi astfel dispar efectele bolii. Prin cădere, însă,
Dumnezeirea are puterea să păzească sufletul de cădere! efectul a fost transformat într-o nouă cauză cu ramificaţii
Fenelon arăta un remediu contra ispitei în Dumnezeu Tatăl: multiple: „Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de
„Realizarea prezenţei lui Dumnezeu este remediul suveran moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci
împotriva ispitei”. „Ispitele”, spunea şi John Bunyan, „când le numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi
întâlnim prima oară, sunt ca leul care urla către Samson; dacă nealinate cu untdelemn...” (Isaia 1:5,6).
le biruim, a doua oară vom găsi un fagure de miere în ele”. În tratativele duse de Diavolul pentru supusul lui,
Iată că din cel tare, poate ieşi dulceaţă! Dar să nu uităm că Sufletul Omului, prin ambasadorul său domnul Refuză să
Samson în momentele acelea a fost plin de Duhul Domnului! renunţe, în faţa lui Emanuel, Jonh Bunyan indică neliniştea
Iar M’ Cheynne sublinia importanţa lucrării Duhului Sfânt în lui Satan de a stăpâni sufletul omului: „domnul Refuză
viaţa omului: „Neprihănirea lui Dumnezeu este singura cale să renunţe a spus din nou: «Domnule, iată bunăvoinţa
către Tatăl, pentru mine, pentru că eu sunt cel mai mare dintre stăpânului meu! El spune că ar fi mulţumit dacă ar avea
păcătoşi; şi dacă nu aş fi avut promisiunea Mângâietorului, un loc în sufletul omului unde să locuiască singur, iar tu vei
sufletul meu s-ar fi înecat în ceasul ispitei.” Ce minunat! Dar fi domn peste toate celelalte.»” Dar „Emanuel a răspuns:

14
«Tot ce mi-a dat Tatăl îmi va reveni şi nu voi pierde a încercat cu focul săgeţilor ispitelor fricii (Iov 3:1‑26;
nimic din tot ceea ce Îmi dă.»” Aşa a spus şi aşa este; 23:15‑17). Domnul Isus, pe cruce, a fost încercat de
fie-I binecuvântat Numele în veci! Dar Eul nostru, acest Dumnezeu (Matei 27:46), ispitit de diavolul (Matei 26:41)
bătrân domn Refuză-să-renunţe, trebuie răstignit. Avea şi ispitit de oameni (Matei 27:29, 39-44). Apostolul Pavel a
dreptate Samuel Rutherford când declara: „Fiecare om îl avut multe ispite şi încercări (1 Corinteni 4:9-13; 2 Corinteni
învinovăţeşte pe diavol pentru păcatele sale; dar marele 6:4-10). Nu ştim noi cum se va împlini în dreptul nostru
diavol, diavolul de-acasă al fiecărui om mănâncă şi se cuvântul omului îmbrăcat în haine de in, care i-a vorbit în
întinde la pieptul fiecărui om este acel idol care omoară vechime prorocului Daniel despre încercările vremii de
totul, sinele. Oh! Binecuvântaţi sunt aceia care se pot acum (Daniel 12:10). Doamne, ajută-ne să trecem cu bine
lepăda de ei înşişi, care îl pot pune pe Hristos în locul prin încercările grele care vor veni peste lumea întreagă!
lor! O, dulce este cuvântul: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos Unii oameni sunt de părere că Dumnezeu se contrazice
trăieşte în mine!»” pe El Însuşi, afirma Calvin. „Ei spun că El doreşte un lucru –
Dar cum îl putem ispiti pe Domnul? Credinciosul un lucru bun – şi totuşi El face ca răul să aibă loc. Dumnezeu
George Müller spunea: „A-L ispiti pe Dumnezeu înseamnă, are însă o singură voinţă, deşi nouă ni se pare că ea este
potrivit Bibliei, a-L limita în oricare dintre atributele Lui”, iar împărţită. Afirmaţia lui Augustin ne poate ajuta să înţelegem
evlaviosul John Fletcher spunea: „...noi nu trebuie să-L lucrul acesta: «Unii oameni au dorinţe bune, dar care nu sunt
ispitim pe Domnul neglijând folosirea mijloacelor stabilite de după voia lui Dumnezeu, iar alţii au dorinţe rele care sunt în
El... pe de altă parte, însă, trebuie să avem grijă să nu-L conformitate cu voia lui Dumnezeu. De exemplu, un fiu bun
limităm pe Dumnezeu la mijloace, ocazii şi locuri anumite”. doreşte ca tatăl său să trăiască pe când voia lui Dumnezeu
Aceasta înseamnă ispitire! Cele zece iscoade s-au dus să este ca el să moară; un fiu rău are dorinţa rea ca tatăl său să
iscodească ţara. Au privit-o de sus, de pe culmile munţilor. moară, când şi voia lui Dumnezeu este tot ca tatăl să moară.
Au admirat-o timp de patruzeci de zile. Însă s-au întors din Şi totuşi, fiul cel bun este plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă
ţara uriaşilor biruiţi. Erau prizonierii unor uriaşi invizibili. doreşte ceea ce Dumnezeu nu va lăsa să se întâmple; fiul
Aceşti uriaşi bântuie gândurile dragilor călători spre veşnicie cel rău îl mânie pe Dumnezeu pentru că el doreşte ceea
din vremea noastră. ce şi Dumnezeu vrea să se întâmple»”. O şi cum încerca
Din punct de vedere al agentului (cine?), avem şi Anselm să exploreze Inexplorabilul din jurul lui Dumnezeu!
încercare / ispitire în structuri duale: Există în Scriptură „O, imensitate a bunătăţii lui Dumnezeu, (spunea el) cu cât
cazuri în care pe de-o parte Dumnezeu încearcă, şi pe de drag trebuie Tu să fii iubit de cei ce au greşit! Tu mântuieşti
altă parte diavolul ispiteşte; sau Dumnezeu încearcă şi pe cei drepţi, împlinind dreptatea, pe păcătoşi îi mântuieşti
omul ispiteşte; sau Dumnezeu şi omul Lui încearcă; sau iarăşi, stăpânind dreptatea. Pe unii, deoarece îi ajută meritele,
diavolul şi omul lui ispitesc. pe ceilalţi, fiindcă le stau meritele împotrivă. Pe cei dintâi,
Primul caz: doi împăraţi: David şi Ezechia. David, deoarece cunosc bunurile de Tine dăruite, pe ceilalţi, întrucât
pe de-o parte, este încercat de Dumnezeu, care voia să nu cunosc relele ce le-Ai urât”.
pedepsească pe Israel (2 Samuel 24:1); pe de altă parte, În concluzie, citez dintr-o scrisoare a unui tânăr, către
este ispitit de diavolul să facă numărătoarea poporului mama sa, scrisă cu peste 150 ani în urmă: „Cu siguranţă,
(1 Cronici 21:1). La fel, Ezechia, a fost încercat în integritate dragă mamă, nu trebuie să spui un cuvânt care să semene
(2 Cronici 32:31) şi ispitit cu mândrie (Isaia 39:2-7). cât de cât cu aluzia la faptul că tu crezi că eu cresc în
Al doilea caz: Iosif şi Daniel. Iosif, pe de-o parte, a har. Nu pot suporta acest lucru. Toţi oamenii de aici fie
fost încercat de Dumnezeu în răbdare (Psalmul 105:19); ei prieteni sau duşmani, conspiră împotriva mea spre a
pe de altă parte, a fost ispitit de o femeie (Geneza 39:7). mă ruina. Satan şi propria-mi inimă le vor întinde o mână
Daniel, a fost ispitit de colegii de muncă (Daniel .6:4) şi de ajutor cu siguranţă; şi dacă li te alături şi tu, mă tem
încercat de Dumnezeu (Daniel 6:22). că toată apa rece, pe care o poate turna Hristos peste
Al treilea caz: Dumnezeu şi Iosif i-au încercat pe fiii mândria mea, nu o va împiedica să izbucnească într-o
lui Iacov (Geneza 42:16,21,22). flacără distructivă. În măsura în care cineva mă măguleşte
Al patrulea caz: Diavolul s-a asociat cu Petru ca să-L şi mă mângâie, Tatăl ceresc trebuie să mă biciuiască....
ispitească pe Domnul Isus (Matei 16:23). E adevărat că pot să strâng o sută de motive pentru care
Din punctul de vedere al agentului (cine?), mai avem nu ar trebui să fiu mândru, dar mândriei nu-i pasă de
şi încercare / ispitire în structuri complexe: Există motive sau de altceva, ci se teme doar de o ciomăgeală
cazuri în care Dumnezeu încearcă, diavolul ispiteşte şi zdravănă. Până şi în momentul acesta o simt pişcându-mă
omul fie încearcă, fie ispiteşte. În cazul lui Iov, Dumnezeu de vârfurile degetelor şi căutând să-mi dirijeze condeiul.
a acceptat încercarea lui (Iov 1:12, 2:6), diavolul l-a ispitit Cu drag, E. Payson”.
(Iov 1:13-19, 2:7), apoi, soţia şi prietenii l-au ispitit la rîndul Fănel Şuteu
lor (Iov 2:9; 4-25). S-au angajat parcă într-o competiţie,
Dumnezeu, oamenii, evenimentele, lucrurile pământeşti,
înclinaţiile fireşti, săgeţile arzătoare ale ispitelor ca să-l
ruineze. Şi dacă diavolul nu a avut putere asupra lui prin
săgeţile arzătoare ale ispitelor atrăgătoare (Iov 31:1,5‑40),

15
Continuare de articole
„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,
cred că nici chiar în lumea aceasta
n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

(continuare din pagina 9)

cu Dumnezeu este adeverită de cuvintele: „Eu îmi Se observă o atitudine
istorisesc căile şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile greşită, uneori nerecunoscută, a
Tale!” (Psalmul 119:26); „Mă gândesc la căile mele şi celor ce apucă pe calea păcatului
îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale” (Psalmul şi în definitiv ale morţii: „Nebunia
119:59). omului îi suceşte calea şi apoi cîrteşte
După ce am înţeles o direcţie a călăuzirii divine, împotriva Domnului cu inima lui” (Proverbe
trebuie să stăm în dependenţă totală de Dumnezeu, 19:3). „Dacă zici: «Ah! n-am ştiut!»... Crezi
conştienţi de nevoia unei îndrumări permanente, că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel
rugându-ne: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”
pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Să ne (Proverbe 24:12).
bucurăm de făgăduinţa: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Verificările aparţin numai lui
te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe Dumnezeu, după cum scrie înţeleptul:
care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17) şi să fim atenţi „Toate căile omului sunt curate în ochii lui,
căci ispita abaterii de la calea cea bună apare chiar dar cel ce cercetează duhurile este Domnul”
pentru cei „care merg pe calea cea dreaptă” (Proverbe (Proverbe 16:2). „Omul socoteşte că toate
9:15). Un exemplu practic: Cum ne petrecem timpul căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce
liber? În zilele de sărbătoare ce facem, unde mergem? cercetează inimile este Domnul” (Proverbe
În funcţie de alegerile noastre, e vom putea bucura 21:2). Dispoziţia pentru certificarea tuturor
de făgăduinţa exprimată de Domnul prin profet: „... acţiunilor noastre trebuie să fie o permanenţă în viaţa
să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L şi dacă-l vei cinsti, noastră, după cererea: „Vezi dacă sunt pe o cale rea şi
neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:24). Încrederea
tale şi nededându‑te la flecării, atunci te vei putea noastră este numai în Domnul, El completează lipsurile
desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te noastre: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să
voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9).
căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13-14). „Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul
David este conştient că şi omul are partea lui din calea sa?” (Proverbe 20:24), adică Domnul vrea să
de responsabilitate, când zice: „Voi veghea asupra înţelegem ce este bine şi să rămânem pe drumul care
căilor mele...” (Psalmul 39:1). În ceea ce ştim şi duce la viaţă.
putem observa, sau în ceea ce suntem sesizaţi de „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc Creştinism

alţii să operăm modificările necesare, după sfaturile la moarte” (Proverbe 16:25). Ce diferenţă între un Religii tradiţionale a
următoarelor proverbe: „Înţelepciunea omului chibzuit asemenea destin şi posibilitatea descrisă în Proverbe Credinţa Bahai
îl face să vadă pe ce cale să meargă...” (Proverbe 14:8 16:31 – „Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseştePăgânism
) „Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea pe calea neprihănirii”. Dar cât de glorios va fi viitorul
vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite” celui ce merge pănă la sfârşit pe Calea Domnului, după
(Proverbe 10:17). „Calea nebunului este fără prihană trecerea prin porţile fericirii eterne.
în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe În anexă, amintesc faptul că pe lângă autoverifi­
12:15). Sinceritatea şi ascultarea noastră inaintea lui carea personală, în lumina Domnului, suntem datori
Dumnezeu sunt determinante. Inima – duhul minţii faţă de aproapele nostru, abătut de la calea cea
omului va decide alegerea unei căi şi rămânerea pe îngustă, ce ar putea fi readus pe calea vieţii. „Să ştiţi că
ea, de aceea sfaturile: „Ascultă, fiule şi fii înţelept; cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va
îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă” (Proverbe mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie
23:19); „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere de păcate” (Iacov 5:20).

16
ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26). Iosif Anca
Grupurile de religii2: Creştinism – 2.1 mild; Islam Cele mai mari denominaţiuni creştine din lume3
1.5 mild; Secularism/agnosticism/ateism – 1.1 mild; I. Catolicism – 1,2 mild
Hinduism – 900 mil; Religii tradiţionale chineze – 394 1. B cat.4 – 1,166 mild
mil; Buddhism – 76 mil; Animism – 300 mil; Religii şi a. B romano-cat. (de rit latin) – 1,146 miliarde
tradiţii africane – 100 mil; Şikhism – 23 mil; Juche – 19 b. Biserici cat. estice (de rit estic) – 17,1 mil:
mil; Spiritism – 15 mil; Iudaism – 14 mil; Credinţa Bahá’í Alexandrină (cat. etiopiană – 0,2 mil, cat. coptă – 0,2
– 7 mil; Jainism – 4.2 mil; Shinto – 4 mil; Cao Dai – 4 mil); Antiohiană (cat. maronită – 3,1 mil, cat. Syro-
mil; Zoroastrianism – 2.6 mil; Tenrikyo – 2 mil; Neo- Malankara - 0,4 mil,cat, siriană – 0,1 mil); Armeană
Păgânism – 1 mil; Unitarian universalism – 800.000; – 0,4 mil; Caldeană (cat. Syro-Malabar – 3,8 mil, cat.
Mişcarea Rastafari – 600.000; Scientologie – 25.000- caldeană – 0,4 mil); Bizantină (greco-cat. ucraineană
55.000. – 4,3 mil, cat. greco-melchită – 1,3 mil, română unită
cu Roma, greco-cat. – 0,7 mil, cat. ruteană – 0,5 mil,
greco-cat. slovacă – 0,2 mil, greco-cat. maghiară – 0,3
Religii tradiţionale africane
0,10000
2% Religii tradiţionale africane
Religii tradiţionale 0,10000
Hinduism chineze 2%
Şinkhism
0,90000 0,39400 Religii tradiţionale
Hinduism 0,02300 chineze
14% 6% Şinkhism
0,90000 0% 0,39400 0,02300 Shinto
Animism
14% 6% 0%
0,30000 0,00400 Shinto
Secularism/agnosticism/ateism Budism Animism
0%
5% 0,30000 0,00400
1,10000 Secularism/agnosticism/ateism 0,07600 Budism 0%
1% 5% 0,07600
17% 1,10000
17% 1%
Cao Dai
Juche Spiritism Cao Dai
Juche Spiritism 0,00400
0,019000,01500 0,00400
0,019000,01500 0% 0%
0% 0% 0% 0%
Iudaism Iudaism Zoroastrianism Zoroastrianism
0,01400 0,01400 0,00260 0,00260
Islam 0% 0% 0% 0%
Islam Tenrikyo
1,50000 1,50000 Credinţa Tenrikyo
23% Credinţa 0,00200
0,00200
23% Bahai 0% Păgânism
Bahai 0,00700 0% Păgânism 0,00100
0,00700
Creştinism 0% 0,00100 0% Unitarian universali
Creştinism 2,100000% 0% Unitarian universalism
Mişcarea Rastafari 0,00080
2,10000 32% Janism Mişcarea Rastafari 0,00080
0,00060 0%
Other 0,00420 Scientologie
0,00060 0%0%
32% Janism
0,01505 0%Scientologie
Other 0,00420 0% 0,00005
0% 0%
0,01505 0% 0,00005
0% 0%

Creştinism Islam Secularism/agnosticism/ateism Hinduism Religii tradiţionale chineze Animism
Religii tradiţionale africane Budism Şinkhism Juche Spiritism Iudaism
Islam Secularism/agnosticism/ateism Hinduism Religii tradiţionale chineze Animism
Credinţa Bahai Janism Shinto Cao Dai Zoroastrianism Tenrikyo
africane Budism Şinkhism Juche Spiritism Iudaism
Păgânism Unitarian universalism Mişcarea Rastafari Scientologie
Janism Shinto Cao Dai Zoroastrianism Tenrikyo
mil, cat. italo-albaneză – 0,1 mil, greco-cat. bielorusă – chineză – 5 mil; cat. apostolică braziliană – 5 mil; cat.
Unitarian universalism Mişcarea Rastafari Scientologie
0,1 mil, greco-cat. croată – 0,01 mil, greco-cat. bulgară veche – 0,6 mil; Societatea Sf. Pius al X-lea – 0,5 mil
– 0,01 mil, cat. georgiana bizantină – 0,01 mil, greco-
cat. macedoneană – 0,01 mil, greco-cat. albaneză – II. Protestantism – 670 mil
0,01 mil, cat. greacă bizantină – 0,01 mil, cat. rusă – 1. Protestantism istoric – 350 mil
0,01 mil) a. Biserici baptiste – 100 mil: C bapt. din sud – 16,3
mil, C nationala bapt., SUA – 8,5 mil, C nationala
2. B. cat. dizidente – 25 mil: cat. apostolică – 8 mil; bapt. a Americii – 3,1 mil, C bapt. nigeriană – 2,5
independentă filipineză – 6 mil; asociatia cat. patriotică mil, C bapt. naţională progresivă – 2,5 mil, Bisericile

17
„Faptul fiind cercetat şi găsit întocmai...
Consemnări a fost scris în cartea Cronicilor...”
Estera 2:23
– 2,4 mil, B ev. a Camerunului – 2 mil, B ev. prot. din
Timor - 2 mil, B creştină ev. din Minahasa – 0,7 mil, B
baptiste americane SUA – 1,4 mil, C Generală bapt. unită din Papua Noua Guinee – 0,6 mil, B unită a lui
din Texas – 2,3 mil, Uniunea bapt. din Uganda – 1,5 Cristos din Filipine – 0,6 mil, B unită din Indonezia de
mil, B bapt. Americană – 1,4 mil, C bapt. braziliană – Vest – 0,6 mil, B creştină ev. din Tanah Papua – 0,6 mil,
1,3 mil, Părtăşia biblică internaţională bapt. – 1,2 mil, C B prot. din Moluccas – 0,6 mil, B ref. din Ungaria – 0,6
bapt. a Râului Congo – 1 mil, C naţională a baptiştilor mil, B ref. din Romania – 0,6 mil, B ref. unită din Africa
primari din S.U.A - 1 mil, C naţională bapt. misionară de Sud – 0,5 mil, altele – 5,2 mil
din America – 1 mil, C bapt. din Myanmar – 0,9 mil, g. Congregaţionalism – 5 mil: B unită a lui Cristos –
Bisericile baptiste Samavesam din Telugu – 0,8 mil, C 1,2 mil, B ev. congr. din Angola – 0,9 mil, B congr. unită
bapt. Coreană – 0,8 mil, C bapt. din Kenya – 0,7 mil, din sudul Africii – 0,5 mil
Altele – 8 mil h. Anabaptism şi biserici independente – 5 mil: Fraţii
b. Metodism – 75 mil: B metodistă unită – 12 mil, B Schwarzenau /grupuri baptiste germane – 1,5 mil;
metodistă episcopală africană – 2,5 mil, B metodistă Menoniţi – 1,5 mil; Fraţii Plymouth – 1 mil; Moravieni –
Nigeria – 2 mil, B nazarineană – 2 mil, B metodistă 0,7 mil; Amish – 0,2 mil; Huteriţi – 0,2 mil
din sudul Africii – 1,7 mil, B metodistă coreeană – i. Quakeri – 0,4 mil
1,5 mil, B metodistă episcopală africană Sion – 1,5 j. Waldensieni – 0,05 mil
mil, B metodistă unită a Coastei de Fildeş – 1 mil, B
metodistă independentă – 0,9 mil, B creştină metodistă 2. Protestantism modern – 274 mil
episcopală – 0,9 mil, B metodistă Ghana – 0,8 mil, B a. Penticostalism – 130 mil: Adunările lui Dumnezeu
metodistă din India – 0,6 mil, altele: 1,4 mil – 60 mil; Cercul internaţional al credinţei – 11 mil;
c. Luteranism – 75 mil: B ev. din Germania – 24,5 Misiunea pent. – 10 mil; B lui Dumnezeu (Cleveland)
mil, B Suediei – 6,7 mil, B ev. lt. din Tanzania – 5,6 – 9 mil; B Internaţională a Internaţional Church of the
mil, B ev. etiopiană Mekane Yesus – 5,3 mil, B ev. lt. Foursquare Gospel – 8 mil; B apostolică – 6 mil; B lui
unită din India – 4,5 mil, B ev. lt. din America – 4,5 mil, Dumnezeu in Cristos – 6,5 mil; B apostolică – 5,5 mil; B
B naţională daneză – 4,5 mil, B ev. lt. a Finlandei – 4,4 pent. internaţională unită - 4 mil; Congregatia creştină
mil, B crestină prot. Batak – 4,2 mil, B Norvegiei – 4 mil, din Brazilia – 2,5 mil; B universală a Regatului lui
B creştină prot. din Indonezia – 3,6 mil, B lt. Malagasy – Dumnezeu - 2 mil; B lui Dumnezeu al profeţiei - 1 mil;
3 mil, B lt.-sinodul Misoouriei – 2,5 mil, B lt. a lui Cristos B pent. Dumnezeu e dragoste – 0,8 mil
din Nigeria – 1,9 mil, B ev. lt. din Papua Noua Guinee b. Evanghelism non-denominaţional – 80 mil: Capela
– 0,9 mil, B ev. a confesiunii luterane din Brazilia – 0,7 calvarului – 25 mil; Mişcarea născut din nou – 20 mil;
mil, B ev. lt. din Namibia – 0,7 mil, B ev. lt. a Africii de Bisericile Asociatia Viei – 15 mil; Alianţa creştină şi
Sud – 0,6 mil, Altele – 4,3 mil misionară – 4 mil; Părtăşia Nouă Viaţa – 10 mil; B
d. Biserici reformate - 75 mil Adevăratului Isus – 2,5 mil; Biserici iniţiate în Africa –
e. Presbiterianism – 40 mil: B prezb. a Africii de est - 40 mil ; B creştină Sion – 15 mil; Eternul ordin secret
4 mil, B prezb. a Africii – 3,4 mil, B prezb. (S.U.A.) – 3,0 a lui Heruvim şi Serafim – 10 mil; B Kimbanguistă
mil, B unită a Canadei – 2,5 mil, B lui Cristos din Congo– – 5,5 mil; B Domnului (Aladura) – 3,6 mil; Consiliul
Comunitătea prezb. din Congo – 2,5 mil, B prezb. a bisericilor africane instituite - 3 mil; B lui Cristos Lumină
Coreei – 2,4 mil, B prezb. a Camerunului – 1,8 mil, B a Duhului Sfânt – 1,4 mil; B africană a Sfântului Duh –
Africii Centrale, prezb. – 1,3 mil, B Scotiei – 1,1 mil, B 0,7 mil
prezb. a Sudanului - 1 mil, B prezb. a Camerunului- 0,7 c. B adventistă de ziua a şaptea - 17 mil
mil, B prezb. a Braziliei - 0,7 mil, B prezb. a Ghanei – 0,6 d. Mişcarea restaurării – 7 mil: Bisericile lui Cristos –
mil, B unită a lui Hristos din Filipine – 0,5 mil, B prezb. a 5 mil; Biserici Creştine şi Bisericile lui Cristos – 1,1 mil;
Nigeriei – 0,5 mil, B prezb. unită din Africa de Sud – 0,5 B Crestină (Discipolii lui Cristos) – 0,7 mil
mil, B prezb. a Pakistanului – 0,4 mil, B Unită Australiană e. Unitatea Penticostală – 6 mil: B pent. unită
– 0,3 mil, B prezb. Americană – 0,3 mil, B prezb. din internaţională – 4 mil; Adunările penticostale ale lumii –
Republica Coreană – 0,3 mil, B prezb. din Rwanda – 0,3 1,5 mil
mil, B Prezbitereană din Taiwan – 0,3 mil
f. Biserici reformate continentale – 30 mil: B lui Isus
Cristos din Madagascar – 3,5 mil, B unită a Zambiei
– 3,0 mil, B prot. din Olanda – 2,5 mil, B ref. elveţiană

18
III. Ortodoxie – 302 mil
1. Ortodoxie estică – 230 mil
a. Biserici autocefale: B ort. rusă – 125 mil; B ort. episcopală a Statelor Unite – 2,4 mil; B ang.din Africa
română – 18 mil; B ort. sarbă – 15 mil; B Greciei – 11 mil; de Sud – 2,3 mil; B ang.din Tanzania – 2 mil; B ang.din
B ort. bulgară – 10 mil; B ort. georgiană – 5 mil; B ort. Canada – 2 mil; B Indiei de Nord – 1,5 mil; B provinciei
greacă a Constantinopolelui – 3,5 mil; B ort. greacă a Rwanda – 1 mil; B provinciei Africii centrale – 0,9 mil; B
Antiohiei – 2,5 mil; B ort. greaca a Alexandriei – 1,5 mil; ang.din Burundi – 0,8 mil; B în Provincia Indiei de Vest
B ort. din America – 1,2 millioane; B ort. poloneză – – 0,8 mil; B în Provincia Oceanului Indian – 0,5 mil;
1 mil; B ort. albaneză – 0,8 mil; B ort. cipriotă – 0,7 mil; B lui Cristos din Congo–Comunitătea anglicana din
B ort. greacă a Ierusalimului – 0,14 mil; B ort. cehă şi Congo – 0,5 mil; B Pakistanului – 0,5 mil; B Irlandei –
slovacă – 0,07 mil 0,4 mil, B provinciei Africii de Vest – 0,3 mil; B provinciei
b. Biserici autonome: B ort. ucraineană (Patriarhatul Melenasia – 0,2 mil
Moscovei) – 7,2 mil; B ort. moldovenească – 3,2 mil; B b. Continuarea Mişcării Anglicane – 1,5 mil:
ort. rusă din afara Rusiei – 1,25 mil; B metropolitană Comuniunea Tradiţională Ang. – 0,5 mil; B catolică
a Basarabiei – 0,62 mil; Arhiepiscopia Ortodoxă ang. – 0,05 mil
Autonomă a Ohridei – 0,34 mil; B ort. estonă – 0,3 mil; c. Biserica Angliei din Africa de Sus – 0,2 mil
Patriarchal Exarchate in Western Europe – 0,15 mil; B d. Biserica Anglicală din America de Nord – 0,1 mil
ort. finlandeză – 0,08 mil; B ort. chineză – 0,03 mi; B
ort. japoneză – 0,02 mil; B ort. letonă – 0,02 mil V. Altele
c. Biserici nerecunoscute universal: B ort. ucraineană 1. Mişcarea Sfinţilor din zilele de pe urmă
(Patriarhatul Kievului) – 5,5 mil; B ort. autocefală (Mormonism) – 14,5 mil: B lui Isus Cristos a creştinilor
ucraineană – 3,8 mil; B ort. autocefală bielorusă – 2,4 mil; din zilele de pe urmă – 13,8 mil; Comunitătea lui Cristos
B ort. macedoneană - 2 mil; B ort. a Greciei (Sfantul şinod – 0,2 mil
al rezistentei) – 0,75 mil; B ort. romană după vechiul 2. Noua biserică apostolică - 11 mil
calendar – 0,50 mil; B ort. bulgară dupa vechiul calendar – 3. Martorii lui Iehova- 7,3 mil
0,45 mil; B ort. croată – 0,36 mil; B ort. din Italia – 0,12 mil; 4. Igleşia ni Cristo - 6 mil
B ort. muntenegreană – 0,05 mil 5. Biserica Unitară Universală – 0,6 mil: Asociaţia
d. Alte grupuri ortodoxe separate: Vechii credincioşi Unitară Universală – 0,2 mil
– 5,5 mil; Vechii calendarişti greci – 0,86 mil; Adevărata 6. B lui Cristos, Scientistă – 0,4 mil
biserică ort. rusa – 0,85 mil 7. Prietenii Omului – 0,07 mil
8. Cristadelfieni – 0,05 mil
2. Ortodoxie orientala – 82 mil 9. Nestorianism – 0,6 mil: B asiriană a Estului – 0,4-
a. Biserici autocefale in comuniune: B ort. etiopiană 0,5 mil; B veche a Estului – 0,07 – 0,1 mil
Tewahedo – 48 mil; B ort. copta din Alexandria –
15,5 mil; B ort. armeană – 8 mil; B ort. Tewahedo din
Eritrea 2,5 mil; B ort. indiană (Malankara) – 2 mil; B ort. Note de subsol
armeană din Cilicia – 1,5 mil; B ort.a siriană – 1,05 mil 1. Editorii nu îşi asumă responsabilitatea pentru exactitatea
b. Biserici autonome în comuniune: B ort. acestor date, ele au doar un rol orientativ. Scopul nostru este
siriană iacobiţă – 1,2 mil; Patriarhatul armean al o imagine de ansamblu a realităţii religioase contemporane.
Constantinopolului – 0,42 mil; Patriarhatul armean al 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_populatiilor_dupa_
Ierusalimului – 0,34 mil; B ort. copta franceză – 0,01 mil; religie
B ort. britanică – 0,01 mil 3. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Christian_denomina-
c. Biserici care nu sunt în comuniune: B siriană tions_by_number_of_members, lista denominaţiunilor
Malankară Mar Thoma – 1,1 mil; Biseria siriană creştine după numărul de membri este inevitabil parţială şi
independentă Malabar – 0,06 mil bazată în mod general pe ceea ce pretind denominaţiunile înseşi.
De aceea numerele ar trebui considerate aproximative.
IV. Anglicanism - 82 mil 4. Abrevieri: B – biserica; C – convenţia; cat. – catolică;
a. Comuniunea ang. – 80 mil: B Angliei - 25 mil; B ort. – ortodoxă; ev. – evanghelică; lt – luterană.; prezb.
Nigeriei – 18 mil; B Ugandei – 8,1 mil; B ang.din Kenya – prezbiteriană; bapt. – baptistă; ref. – reformată; pent. –
– 5 mil; B Episcopală a Sudanului – 4,5 mil; B ang. penticostală; prot. – protestantă; congr. – congregaţională;
din Australia – 3,9 mil; B Indiei de sud – 3,5 mil; B ang. – anglicană

19
BĂRBATUL FEMEIA
Pentru modelarea sufletului Femeia înţeleaptă e aceea
unui bărbat, uneltele cele mai care are multe de spus, dar de cele
binecuvântate sunt soţia şi copii lui. mai multe ori păstrează tăcerea.

Cine vrea să fie bărbat adevărat O femeie frumoasă place ochilor,
trebuie să fie un soţ şi o femeie bună place inimii,
un tată responsabil; prima este o bijuterie,
fără aceste două calităţi a doua este o comoară.
fundamentale, căsătoria riscă să fie
o nefericire comună. Cea mai reuşită înfrumuseţare a unei
femei este o inimă mulţumită şi un
Trăieşte în aşa fel încât duh smerit, singura frumuseţe care nu
atunci când oamenii îi vor spune se ofileşte odată cu trecerea anilor;
copilului tău că seamănă cu tine, frumuseţea fizică este preferată numai
el să simtă nevoia să scoată de cei care nu gândesc.
în afară pieptul, nu limba.
În inima fiecărei femei există o
Casa bărbatului, scânteie, nevăzută
moştenită sau muncită, în zilele de prosperitate,
trebuie să devină castelul soţiei lui, DIVORŢUL dar care se aprinde şi arde ca o
fără această ofertă, vâlvătaie în ceasurile
ea nu va putea fi împlinită. Dacă apare o ceartă, întunecate ale tragediilor.
ţine minte că ai mai
multă dreptate decât Este câte o femeie care nenoroceşte
PĂRINŢII ŞI COPIII vrea celălalt să un bărbat, dar este şi câte una care
recunoască şi mai face un bărbat dintr-un nenorocit.
Există două greşeli în conflictul puţină decât vrei tu
dintre generaţii.
Prima este că cei tineri cred că
să recunoşti.
FAMILIA
inteligenţa este un substitut Judecând după
pentru experientă, numărul divorţurilor, Nimeni n-a inventat încă
iar cea de a doua este a celor în mai mult fug de acasă un test de inteligenţă
vârstă, care cred că experienţa poate părinţii, nu copiii. mai bun decât viaţa de căsnicie.
înlocui cu succes inteligenţa.
Mulţi cred că divorţul Împărat sau om de rând,
Să nu crezi că ai pierdut timpul este o soluţie uşoară cel mai fericit este cel ce-şi găseşte
degeaba când copiii tăi pentru probleme grele. fericirea acasă.
ţi-au auzit sfaturile Dar complicaţiile de
dar nu le-au pus încă în practică. după divorţ, Să fii fericită cu un bărbat,
Peste ani de zile şi le vor reaminti singurătatea şi trebuie să-l înţelegi foarte bine;
şi le vor spune, la rândul lor, mustrările de să fii fericit cu o femeie trebuie
copiilor pe care-i vor creşte. conştiinţă sunt mult să o iubeşti mult şi să renunţi
mai dureroase decât uneori să o înţelegi.
Pentru o mamă, fiul ei nu încetează problemele din
niciodată să fie un copil; căsnicie. O femeie căsătorită se va trudi să
iar fiul nu a ajuns cu adevărat adult placă unui singur bărbat
decât atunci când înţelege şi şi un bărbat căsătorit va trebui să
acceptă acest adevăr împlinească dorinţele
despre propria lui mamă. unei singure femei.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080