You are on page 1of 20

Motivaţie pentru rugăciune!

Doamne, fiecare apus de soare lasă o
Cuprins
amintire cu Tine, fiecare răsărit de soare aduce
o nouă speranţă prin Tine! Între apus şi răsărit
sunt ore pe care aş dori să le împletesc cu firul
RUGĂCIUNII.

Ce este rugăciunea pentru tine? E focul 3 Editorial
dinlăuntru ce arde atâta timp cât ai jarul sfânt, sau Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare –
poate apelantul în „ziua accidentului”? Un fel de a Editorii
zice:„trebuie să îmi fac datoria”, sau dorinţa de a
începe o nouă zi sub soare, în care toate lucrurile 4 Închinători în duh şi-n adevăr
vor părea o rutină? Ruga înălţată cu sinceritate Manifestări supranaturale în perioada trezi­
va fi sămânţa ce ai semănat-o în ogorul prezenţei rilor spirituale (partea a III-a) –
Lui, ai udat-o cu lacrima de durere şi mulţumire, Daniel Grigoriciuc
şi ai lăsat-o în nădejdea credinţei că va prinde
roadă la vremea potrivită. Scopul rugăciunii este
şi a primi rod. Astfel, de la El primim sămânţa şi 6 Principii sfinte
Lui îi dăm rodul. Căci toate lucrurile bune vin de la Biserica, în căutarea resurselor spirituale –
El.(Iacov 1:17). Şi dorinţa rugăciunii vine de la El. Simion Buzduga
Chemarea ta în prezenţa Lui Dumnezeu este mai
mult decât poţi să redai în cuvinte. El se-nvoieşte
„să lase totul” pentru a se angaja la o discuţie cu
8 Doctrine biblice

tine. Fii gata oricând să vorbeşti cu Dumnezeu, Îmbrăcăminte şi podoabe (partea I) – Iosif Anca
alege cuvinte simple dar curate care dau greutate
în vorbire! Nu-ţi făuri singur emoţii de sfinţenie! Fie
ca El să fie ţinta mea şi a ta în orice zi, ca bucuria
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Scrisoarea a XIII-a – Zaharia Bica
şi necazul să le împărtăşim în prezenţa Lui!

C.M. 12 Familia, cuibul credinţei
Educă-ţi copiii spre silinţă şi continuitate
privind participarea la serviciile de închinare
Educă-ţi copiii în spiritul credinţei –
John Charles Ryle

14 Statutul moral şi spiritual al creştinului

Crede, pentru a vedea (partea I) –
Fondurile necesare editării şi distribuirii revistei Marin Pintilie
„Dragoste pentru Adevăr”, în tiraj de 4500 exem-
plare, provin din donaţii din ţară şi străinătate. 16 Statutul moral şi spiritual al creştinului
Cei care doresc să sprijine această lucrare pot O rugăciune divină – Augustin Kuschausen
face depuneri în contul Asociaţiei Creştine de
caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ 17 Înţelepciune pentru înţelepţi
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 Una dintre lucrările Domnului – Iosif Anca
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
tivitate doar educaţia creştină.
18 Istorie
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! Secolul XVI – Daniel Brânzei
Colectivul de redacţie
19 Mărturisiri
Căci ce este viaţa voastră? – A.O.

ISSN: 1841-1185
Editorial

Acest vers aparţine cântării cuvintele cântării nu se prea înţeleg şi
Deborei, profetesa judecătoare din Israel, nu mai pot fi percepute cu toată raţiunea
compusă după eliberarea poporului din (fapt ce se poate dovedi biologic), datorită
robia spirituală a canaaniţilor şi jugul disproporţiei instrumentale, în care tobele
lui Iabin, împăratul Canaanului. Oare deţin controlul, ca în ceremoniile africane
până atunci nu mai cântaseră evreii? Cu de invocare a spiritelor. O altă influenţă
siguranţă că au mai cântat, dar cântările negativă o au posturile de radio creştine,
erau sub influenţa stării lor spirituale. Era care pe lângă avantaje, datorită regulilor
o mare nevoie de cântări inspirate prin audio-vizualului, grilele de programe
Duhul Domnului. Compozitorii şi cântăreţii abundă în cântare. La toate acestea se
dedicaţi erau profeţi: Moise şi Maria (Exod adaugă mecanic şi incoştient muzica pe
15); David-cântăreţul plăcut, a declarat: care o ascultăm în maşină şi la locul de
„Duhul Domnului vorbeşte prin mine” muncă. Pe scurt, avem o societate şi cea
(2 Samuel 23:4) şi Psalmii sunt dovada creştină nu face excepţie, obsedată şi
perfectă; Zaharia (Luca 1). Aceeaşi obosită, dar dependentă de muzică.
idee reiese şi din învăţătura apotolilor Se impune o trezire! Să cântăm o
(Efeseni 5:19; Coloseni 3:16). În aceste cântare înţeleaptă (Psalmul 47:7), căci de
condiţii, cântăreţii alternează cântarea cu când cu croncănitul acesta de ciori şi corbi
rugăciunea şi profeţia la fel de simplu cum au cam dispărut turturelele şi porumbeii.
se schimbă gama, ca fiii lui Asaf, Heman Predicatorii şi păstorii care sunt călăuziţi
şi Iedutun care proroceau însoţiţi de arfă, de Duhul Domnului, îşi caută cântăreţi,
alăută şi chimvale (1Cronici 25:1). Să nu după care să aibă o adunare pregătită
uităm însă că slujba principală la Templu pentru predică nu una cu creierul spălat,
le revenea preoţilor, leviţii (o parte din ei şi oameni pe care greu poţi să-i trezeşti
cântăreţi), doar îi ajutau. la realitate. Acest apel nu se vrea o
Am adus mai multe argumente chemare spre muzica clasică, ci spre
din Vechiul Testament, căci în Noul reforma şi evlavia celor care o compun.
Testament evidenţierea este cu atât mai Eliberarea spirituală, trezirea, întoarcerea
mare, pentru a-i ajuta să înţeleagă pe cei cu pocăinţă şi evlavie spre Dumnezeu,
ce se mai pot trezi. Toate acestea pentru va inspira noua cântare, care favorizează
că atmosfera cotidiană, pe fond de cântare rugăciunea şi nu o suprimă, care inspiră şi
are loc în timp ce fecioarele adorm. După motivează viaţa sfântă.
Scripturi, Biserica trebuie să stăruiască Cei mai câştigaţi din această
la slujbele comune, în învăţătură şi metamorfoză ar fi cântăreţii. Pentru ei
rugăciune. Dar sub influenţa „trupelor” este loc pe marea de sticlă, în faţa tronului
de cântăreţi (bine plătite şi adesea de slavă, să cânte pe scena veşniciei.
pentru aşa ceva constituite) se stăruieşte (Apocalipsa 15:2), dar şi pentru noi ceilalţi,
în cântare , în special, în detrimentul căci toţi dorim să-L lăudăm pe Domnul
rugăciunii. Durerea mare este căci nici pentru vecii vecilor. AMIN.

Editorii

3
Închinători în duh şi-n adevăr

4. „POWER EVANGELISM” - alimentat de cele văzute, a început să În perioada în care trezirea de
AL TREILEA VAL slujească în biserica din Toronto. Din acel la Toronto a atins cotele cele mai înalte,
moment, „Binecuvântarea de la Toronto” la Pensacola, Florida, s-a produs o altă
Sintagma „al treilea val” a fost s-a constituit din râsul sfânt, căderi, mare trezire. Atmosfera de pocăinţă a
originată de Peter Wagner care asocia primul rostogoliri, sunete animalice şi vindecări, condus la apariţia unor fenomene similare
val penticostalismului clasic, cel de-al doilea, aspecte care au atras atenţia mass-mediei celor din cadrul altor treziri precum
înnoirii carismatice în denominaţiile mai şi a sute de mii de curioşi. În întâlnirile de căderi, tremurături, scuturături, plâns şi
liberale, iar cel de-al treilea fiind corespunzător la Toronto se mai răgea şi ca leii, se lătra râs. Vizitatorii au început să curgă şi s-a
impactului asupra evanghelicilor mai ca şi câinii sau se piuia ca puii de găină. apreciat că peste 100.000 de persoane
conservatori. Alături de John Wimber care Aceste manifestări onomatopeice însoţeau s-au decis pentru Hristos. Alte centre de
a înfiinţat Asociaţia Bisericilor Vineyard, mesaje profetice, iar fenomenul râsului, trezire au răsărit în America, Canada,
Wagner a promovat identificarea cu propria deja generalizat, a fost preluat în întreaga Japonia, Marea Britanie şi în India, locuri
denominaţie în pofida experimentării unor Americă şi chiar în alte ţări.2 unde fenomenele s-au repetat cu acelaşi
manifestări neobişnuite. Întâlnirile susţinute Deşi, în faza de debut a mişcării, specific.5 În perioada 1966-1976, Dr.
de John Wimber au cunoscut profeţii, tremur, Wagner şi Wimber au fost susţinători ai Kurt E. Koch a misionat printre triburile
stări de beatitudine, căderi în Duhul şi vorbiri mişcării, ulterior s-au retras apreciind că zuluşilor din Africa de Sud , iar relatările
în alte limbi.1 „manifestările exotice şi nebiblice” nu pot sale abundă în vindecări, vorbiri în limbi,
În martie 1993, evanghelistul constitui semnul unei adevărate spiritualităţi profeţii, exorcizări şi viziuni.6
Rodney Howard Brown a venit pentru o sau al unei treziri autentice.3 Au fost totuşi Câteva manifestări specifice celui
săptămână de evanghelizare în Florida, voci care au apărat mişcarea, explicând că de-al treilea val având anumite nuanţări
perioada prestabilită extinzându-se sunetele animalice se manifestă foarte rar, comparativcuceledejaprezentateînperioada
la 14 săptămâni datorită fenomenelor poate în cazul unei persoane din 10.000 precedentă sunt însumate în conceptul de
semnalate. Râsul sfânt, căderi sub putere, sau le-au interpretat doar ca „o altă faţă „power evangelism” şi sunt următoarele:
plâns şi mii de convertiri au caracterizat a penticostalismului”.4 Realitatea este „odihna în Duhul”, „slujba de eliberare”,
întrunirile. Brown a înţeles că trebuie să că până în 1977, în ciuda separării de „lupta spirituală”, vindecarea bolnavilor ca
predice şi în alte locaţii unde fenomenele Vineyard, prezenţa ajunsese la 2.000.000 o componentă obligatorie a evanghelizării
respective s-au repetat. Randy Clarck a dintre care 45.000 erau păstori, iar şi vorbirea în limbi disociată de experienţa
4 fost marcat de una din aceste întâlniri şi, convertirile s-au estimat la 25.000. botezului cu Duhul. „Odihna în Duhul” este
Închinători în duh şi-n adevăr
un fenomen care apare în întrunirile carismaticilor precum Kathryn este iraţională, deoarece cele mai mari treziri de înnoire şi
Kuhlman, Kim Kollins şi Reinhard Bonnke. Serviciile de exorcizare convertiri în masă au fost acompaniate de semne şi minuni.
numite „slujbe de eliberare” şi „lupta spirituală” au luat startul pentru Totuşi, unele manifestări au fost identificate ca fiind demonice,
Wimber în 1978 când un tânăr l-a rugat să-i ajute prietena care iar unele ca fiind un fenomen parapsihologic. De aceea, orice
lovea cu putere şi scotea strigăte animalice. Printre cei care practică trezire necesită şi un dram de prudenţă în privinţa evaluării
aceste slujbe se numără P. Yonggi Cho, Michael Harper, Derek manifestărilor. Mai mult, experienţele spirituale trebuie să
Prince, C. Peter Wagner, Reinhard Bonnke, Francis MacNutt şi alţii. coexiste cu învăţătură sănătoasă şi rânduială bisericească.
Vorbirea în limbi nu a mai fost considerată dovada iniţială a primirii Sunt de neacceptat acele manifestări care survin ca urmare a
Duhului, dar în pragul mileniului al III-lea, „glossolalia” era infiltrată în invocării Mariei, a sfinţilor şi a utilizării sacramentelor.
întregul creştinism, numărul celor ce practicau vorbirea în limbi fiind Ceea ce este cert e faptul că manifestările autentice
estimat între 140.000.000 şi 370.000.000 de milioane, adică între au survenit în urma unei apropieri de Dumnezeu în rugăciune
7,7% şi 20,5% dintre toţi creştinii de pe glob.7 îndelungată uneori. Fenomenele semnalate au fost spontane,
Cel de-al treilea val se constituie într-o mişcare care respectivele persoane neştiind dinainte cum anume se vor
urmează acelaşi făgaş cu mici variaţiuni. Statisticile seci nu comporta. De regulă, au fost asociate cu o experienţă spirituală
trebuie să ne orbească însă. Există evidenţe care nu pot fi concretă, manifestările fiind un indiciu sau chiar o rezultantă a
trecute cu vederea. Foarte grav este că unele practici ale respectivei experienţe individuale. În general, în promovarea
exponenţilor celui de-al treilea val ies din matca scripturală. manifestărilor au fost folosiţi anumiţi lideri, dar manifestările
Extravaganţa unora dintre ei şi aventurile lor sunt în contrast propriu-zise au fost la dispoziţia oricărui credincios.
puternic cu pretenţiile lor la o lucrare pur spirituală. Prestaţia Precizăm că nu s-a semnalat o uniformitate şi
comercială a tele-evangheliştilor a constituit o năpastă şi o nici o normativitate a unei anumite manifestări, deşi gama
jenă pentru întreaga mişcare. manifestărilor se repetă aproape cu exactitate în diverse
Mai mult, recurgerea la mijloace omeneşti în a determina locaţii şi perioade istorice. De aceea, pretenţia că doar
acele căderi sub putere, chiar folosirea hipnozei sunt de departe vorbirea în alte limbi ar fi un semn distinctiv al botezului cu
nişte aspecte ce trebuie condamnate. Chiar John Wimber s-a Duhul Sfânt nu-şi găseşte un sprijin puternic în istoria trezirilor
sesizat în această privinţă. Unele practici se aseamănă foarte mult spirituale, dar ce se manifestă ca un dar, în dreptul celor care
cu ocultul şi trebuie evaluate cu grijă. Concepte ca „vizualizarea”, au experimentat apropierea de Dumnezeu.
„gândirea pozitivă”, „Evanghelia prosperităţii” trebuie cântărite de Subliniem, de asemenea, că aceste manifestări au un
evangelicii post-modernişti înainte de a le servi. caracter universal în creştinism, nefiind specifice doar pavilionului
Căderile numite „odihna în Duhul” fără un cuvânt penticostal-charismatic. Trecerea graniţelor confesionale de către
prealabil din partea lui Dumnezeu care să producă convingere de aceste manifestări este din ce în ce mai evidentă, constituind un
păcat ar trebui, de asemenea, evaluate atent deoarece nu găsim element de atracţie atât pentru creştini, cât şi pentru necreştini.
corespondent biblic pentru o asemenea practică de secerare. Nici Reticenţa unora faţă de aceste manifestări este alimentată fie
un om, fie el numit şi „secerătoarea lui Dumnezeu” nu are delegată de ignoranţă, fie de o cunoaştere doar a aspectelor negative
autoritatea divină să facă doar un semn cu mâna sau să sufle ale acestor mişcări. Există pericolul supraaccentuării rolului
în microfon pentru ca audienţa să cadă la picioarele sale. Dacă manifestărilor, dar şi al neglijării lor.
oamenii realizează că sunt păcătoşi, având un sentiment puternic Manifestarea unor daruri spirituale nu garantează în
de vinovăţie şi cad „ca morţi” în prezenţa unui Dumnezeu sfânt, mod automat spiritualitatea cuiva. Oameni cu înzestrări speciale
pare un gest acceptabil. Dar dacă aceste căderi sunt o urmare a s-au făcut vinovaţi de păcate grave, prin aceasta spulberând
unui fenomen parapsihologic, cum sugerează chiar unii din cadrul eficienţa slujirii lor. Orice manifestare spirituală supranaturală
acestei mişcări, este vădit că trebuie să ne opunem fără echivoc. poate fi un semn al prezenţei divine, dar oamenii trebuie să
Mecanisme de manipulare în masă prin sunete stimulative, prin dezvolte şi un caracter pe măsura înzestrării divine.
împingeri voite, declanşează deziluzii şi creează o imagine de prost Unele manifestări nu au nimic în comun cu cele
gust unei mişcări religioase. Fără a nega posibilitatea ca în multe descrise în Biblie, unele dintre ele având un caracter de-a
situaţii să se manifeste Duhul Sfânt fără ajutor uman, se impune dreptul hilar, altele unul ocult. Acestea trebuie evaluate
să separăm, pe cât posibil, ceea ce este contrafacere (sau chiar foarte atent, pentru ca nu cumva să prejudiciem lucrarea lui
afacere) de ceea ce este divin şi autentic. Dumnezeu prin promovarea sau exercitarea lor sau chiar să
Manifestările „exotice”, detestate de însuşi Wimber, punem în pericol viaţa spirituală a unor persoane.
trebuie respinse de toţi evanghelicii deoarece nu au nici Aceste manifestări nu au rolul de a completa revelaţia
suport biblic şi nu se pot asocia cu seriozitatea creştinismului. biblică. Ele au un rol de consolidare în credinţă, de echipare şi
Realitatea este că şi cel de-al treilea val reprezintă totuşi o împuternicire specifică pentru slujire fie în cadrul bisericii, fie în
binecuvântare din partea lui Dumnezeu, dar trebuie curăţit de afara ei. Niciodată nu trebuie să facem greşeala de a considera
aluviunile păgânismului, ale exoticismului, ale scandalurilor manifestările ca fiind superioare Scripturii. Dimpotrivă, istoria
financiare şi ale tehnicilor de manipulare. ne-a învăţat că experienţele trebuie filtrate prin „sita” Scripturii.

CONCLUZII Daniel Grigoriciuc
Note de subsol
La finalul acestei lucrări de investigare istorică, 1 Eddie L. Hyatt, op.cit., p. 197
conchidem că fenomenele supranaturale sunt indisolubil 2 James A. Beverly, Holy Laughter and The Toronto Blessing, An
legate de treziri spirituale care comportă sfinţire şi expansiune Investigative Report, Zondervan Publishing House, Grand Rapids,
misionară. Totuşi, ele trebuie privite cu un ochi critic deoarece, Michigan , 1995
deseori în istoria creştinismului modern, firescul s-a amestecat 3 James A. Beverly, op.cit., p. 82-83.
4 Ibid., p. 158
cu lucrurile duhovniceşti. Manifestările au fost puse, de
5 Vinson, op.cit., p. 276-277
regulă, pe seama lucrării Duhului Sfânt, dar au existat şi multe 6 Kurt E. Koch, Dumnezeu printre Zulu, Bibel – und Schriftenmission,
contrafaceri. Unele manifestări au fost respinse chiar de către Germania, 1990
unii care acceptau supranaturalul în concept şi practică, datorită 7 Gerhard F. Hasel, Vorbirea în limbi, Viaţă şi Sănătate, Bucureşti,
elementului de fanatism sau de exoticism. Etichetarea tuturor 1999, p. 11
manifestărilor supranaturale ca fiind de sorginte demonică 5
Principii sfinte

partea I
I. Echiparea: botezul lor în apă (Fapte 8:15-17),
a) Au primit puterea Duhului în Damasc, unde Pavel este umplut
Sfânt pentru a fi martori ai cu Duhul Sfânt (Fapte 9:17-18), în
Printr-o analiză a succesului
Domnului Isus (Fapte 1:8), ai morţii Cezareea, în casa lui Corneliu, prin
Bisericii primare, prezentată în şi învierii Lui (Fapte 2:32; 3:15), repetarea (în esenţă) a fenomenului
cartea Faptele Apostolilor, ce martori ai lucrărilor Sale făcute în de la Ierulalim (Fapte 10:45-46), în
Iuda şi Ierusalim (Fapte 10:39). Cei Efes (Fapte 19:4-6). În toate cele
acoperă o perioadă de treizeci de
11 apostoli au fost martori oculari cinci locuri, botezul este o lucrare
ani, se poate răspunde aplicativ la de gradul I, aleşi mai dinainte - distinctă şi specială, iar în trei
următoarele întrebări: Ce factori au cei care au mâncat şi au băut cu dintre ele botezul cu Duhul Sfânt
contribuit la creşterea spirituală Domnul înviat din morţi (Fapte se manifestă prin vorbirea în limbi
10:41), martori în zilele de după (Fapte 2:1.4; 10:45-46; 19:4-6). Toţi
şi expansiunea misionară a acelei
Înviere (Fapte 13:31). Ei au fost s-au umplut de Duhul Sfânt în urma
perioade? Cât se aseamănă cu ea, martori împreună cu Duhul Sfânt că rugăciunii (Fapte 4:31). Petru era
Biserica de astăzi? Dumnezeu l-a făcut pe Isus Domn plin de Duhul Sfânt (Fapte 8:4); la
şi Mântuitor (Fapte 5:31-32). Au mai fel Ştefan (Fapte 7:55), Pavel (Fapte
Este incontestabil faptul că Biserica
fost martori Ştefan (Fapte 22:20) şi 9:17), Barnaba (Fapte 11:24); Toţi au
primară a cunoscut o creştere Pavel (Fapte 22:15). avut curaj să vestească Evanghelia
calitativă şi cantitativă deosebită b) Au fost echipaţi cu putere prin şi pe Domnul Isus înaintea preoţilor,
faţă de întreaga istorie a Bisericii. rugăciune, căci: „Ei stăruiau în ierarhilor şi au înfruntat cu tărie
învăţătura apostolilor, în legătura persecuţiile, batjocurile, închisorile şi
Acest progres a contribuit decisiv la
frăţească, în frângerea pâinii şi în forţele întunericului.
consolidarea învăţăturii Domnului rugăciuni” (Fapte 2:42). Rugăciunea d) Au fost echipaţi cu darurile
Isus. Aplicarea ei a condus la o era adresată lui Dumnezeu, care Duhului Sfânt. Nu le-a lipsit
era lăudat pentru tot ce a creat, niciunul din darurile de descoperire.
trăire în dragoste şi în armonie
conţinea citate din Scriptură, Darul înţelepciunii îl găsim
sfântă. Fără îndoială că acest fapt atribuia scrierea Scripturii Duhului în cuvântările de apărare ale
a fost caracteristic în veacul de aur Sfânt şi era urmată de cereri apostolului Pavel şi în experienţele
apostolic, însă cel mai bine îl vedem (Faptele Apostolilor 4:24-30). lui din drumul spre Roma (Fapte
Efectele unei astfel de rugăciuni 27). Darul cunoştinţei este întâlnit
localizat şi cristalizat în Biserica au fost: cutremurul produs în la Petru în cazul Anania şi Safira
compusă din evrei (Fapte 9:31). locul unde s-au rugat, umplerea (Fapte 5:1-11), în cazul Anania
Să analizăm toate acestea prin tuturor cu Duhul Sfânt şi vestirea şi Pavel (Fapte 9:10-11). Darul
cu îndrăzneală a Cuvântului lui deosebirii duhurilor s-a manifestat
marea însărcinare a Mântuitorului,
Dumnezeu (Faptele Apostolilor atât prin Petru în cazul lui Simon
care cuprinde trei faze de lucrare: 4:31). Ea avea loc prin case (Fapte Magul (Fapte 8:18-24) cât şi prin
Echiparea: chema­rea, înzestrarea, 10:4; 12:12); lângă râu (Fapte Pavel. Darurile de putere au fost
trimiterea în lucrarea de evanghelizare 16:13), pe ţărm (Fapte 21:5). revărsate şi s-au manifestat mai
c) Au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. mult ca în orice altă perioadă a
(Luca 9:1-2; Matei 28:19-20); Propo- În cartea Faptele Apostolilor, Duhului Bisericii. În special darul minunilor
văduirea Evangheliei (Marcu 16:16); Sfânt i se acordă un rol deosebit: în i-a însoţit pe apostoli peste tot,
Ucenizarea - învăţarea noilor conve- Ierusalim, unde ia naştere Biserica uimind atât pe iudeii cât şi păgânii.
în ziua Cinzecimii prin pogorârea Prin Petru şi prin Pavel, Duhul
rtiţi (Matei 28:19-20).
Duhului Sfânt (Fapte 2), în Samaria, Sfânt a înviat din morţi pe Tabita
6 prin prezenţa apostolilor, după (Fapte 9:36-41) şi respectiv pe
Principii sfinte
Eutih (Fapte 20:7-10). Duhul Dacă ei au rezistat şi Antiohia (Fapte 11:19). Între timp,
Sfânt a vindecat bolnavi până şi prigoanei, dacă au avut curajul conform planului de mântuire al
prin umbra apostolului Petru, prin să-i înfrunte pe duşmanii văzuţi şi lui Dumnezeu, se deschide uşa
care s-au vindecat şi ologul de la nevăzuţi ai lui Hristos, aceasta s-a neamurilor. Prima biserică dintre
poarta Frumoasă şi Enea (Fapte datorat faptului că au fost echipaţi în neamuri ia fiinţă în Cezareea, în casa
3:1-11; 9:32-35) şi prin hainele mod necesar, adică au fost umpluţi ofiţerului roman Corneliu. Apostolul
apostolului Pavel (Fapte 19:12). cu Duhul Sfânt, care i-a făcut mai Petru predică în casa lui, ca rezultat
Aveau loc exorcizări şi minuni mult decât biruitori, chiar dacă unii al trimiterii ce i-o face un înger al
nemaipomenite, atât prin Petru cât au plătit cu moarte de martiri. Domnului. După ce îl convinge de
şi prin Pavel (Fapte 5:16; 19:11). trei ori, printr-o vedenie, Domnul, îl
Darul credinţei s-a manifestat atât II. Propovăduirea Evangheliei: foloseşte într-un mod deosebit. În
în cazul Ananiei şi Safira, cât şi în a) Mesajul. Evanghelia înseamnă urma predicii, ca efect al ei, Duhul
cazul curvarului din Corint.Un rol „vestea bună” că Domnul Isus a Sfânt s-a pogorât peste cei ce erau
deosebit în manifestările darurilor murit pentru păcatele noastre şi a de faţă: rude, prieteni de aproape
l-a avut darul prorociei. Deşi este înviat după Scripturi (1 Corinteni şi invitaţi. Toţi vorbeau în limbi şi Îl
întâlnit în scrierile apostolilor în 15:1-5). În Faptele Apostolilor preamăreau pe Dumnezeu. Apoi au
special în epistolele care le-au scris, găsim expresia: „Evanghelia Harului fost botezaţi şi apostolul a rămas încă
acest dar s-a manifestat şi prin alţi lui Dumnezeu” (Fapte 20:24) şi puţin timp pentru a-i învaţă şi sfătui
proroci în Ierusalim şi în Antiohia „Evanghelia împărăţiei” (Fapte corespunzător.
(Fapte 11:27; 13:1), printre care 16:10) sau „propovăduiau Cuvântul” Neamurile intră în planul
prorocul Agab (Fapte 11:28), Iuda (Fapte 8:4; 6:7; 2:41; 8:35; 9:20). de mântuire al lui Dumnezeu ca
şi Sila (Fapte 15:32) precum şi la Un lucru care se remarcă rezultat al respingerii Domnului
patru fete prorociţe ale lui Filip la în această carte este pocăinţa şi Isus de către poporul evreu...
Cezarea. Darul vorbirii în felurite propovăduirea ei. Cel mai ilustrativ „Dumnezeu şi-a întors privirile spre
limbi s-a manifestat repetat, asociat exemplu care îmbină atât pocăinţa neamuri, ca să-şi aleagă un popor
cu interpretarea vorbirii. cât şi credinţa în Isus Hristos, care să-I poarte Numele” (Fapte
e) Au fost echipaţi cu puterea îl spune Pavel: „şi să vestesc 15:14). În Fapte 13:46, apostolul
care se află în Numele lui Isus, iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Pavel îşi încheie lucrarea de
căci El a zis: „Iată semnele care Dumnezeu şi credinţa în Domnul evanghelizare în mijlocul poporului
îi vor însoţi pe cei ce vor crede în nostru Isus Hristos” (Fapte 20:21). evreu şi pleacă la neamuri. Ele
Numele Meu...” (Marcu 16:17). Aşadar, pocăinţa este: o poruncă a s-au bucurat (Fapte 13:48). Pavel
Este singurul Nume în care putem lui Dumnezeu (Fapte 17:30; 2:28); a crezut că neamurile vor primi
fi mântuiţi (Fapte 4:12) de aceea o întoarcere de la fărădelege (Fapte mântuirea lui Dumnezeu (Fapte
marii preoţi le-au interzis apostolilor 3:26), necesară pentru ştergerea 28:28). Au existat şi iudei care s-au
să mai vorbească în Numele acesta păcatelor (Fapte 3:19); un dar al bucurat că neamurile au primit
(Fapte 5:17-18). Au fost apostrofaţi, lui Dumnezeu (Fapte 5:31) Ea mântuirea (Fapte 11:18; 13:43;
opriţi să-L mai folosească (Fapte presupune recunoaşterea, regretul şi 14:1; 17:4; 11:12).
5:28, 40), însă ei nu i-au ascultat, renunţarea la păcat (Luca 15:17-20).
ci, dimpotrivă, au propovăduit în Apostolii au vestit alături de pocăinţă (va urma)
acest Nume (Fapte 8:12) şi au şi credinţa în Domnul Isus ce aduce Simion Buzduga
botezat în Numele Lui, vestind iertare de păcate (Fapte 10:43;
iertarea păcatelor în Numele Lui 13:38-39), mântuire (Fapte 16:31)
(Fapte 10:43). Un lucru important şi moştenire împreună cu cei sfinţi
în persecuţia care s-a declanşat (Fapte 26:18)
împotriva lor a fost bucuria că au b) Proceduri şi rezultate. Apostolul
fost învredniciţi să fie batjocotiţi Petru şi apoi ceilalţi propovăduiesc
pentru Numele lui Isus. Apostolii în Ierusalim, după ce Duhul Sfânt a
Barnaba şi Pavel şi-au pus în joc venit peste ei. Lucrarea ia amploare
viaţa pentru Numele Domnului după ce urmaşii Domnului au fost
Isus (Fapte 15:26). În acest Nume, echipaţi în mod adecvat lucrării de
Pavel a poruncit duhului care o vestire a Evangheliei. Ei au fost
poseda pe ghicitoarea din Filipi trimişi mai departe în activitatea
s-o părăsească, ceea ce s-a de propovăduire şi formare a
întâmplat (Fapte 16:18). În timp ce noilor ucenici sau convertiţi la
era practicant al religiei mozaice, creştinism. După ce prigoana „i-a
Pavel credea că trebuia să facă scos” din Iersusalim au plecat
ceva împotriva Numelui lui Isus din în Iudea şi Samaria. „Cei ce se
Nazaret (Fapte 26:9), dar mai târziu împrăştiaseră, mergeau din loc în
declară: „Eu sunt gata nu numai să loc şi propovăduiau Cuvântul” (Fapte
fiu legat, dar şi să mor în Ierusalim 8:4). Filip L-a propovăduit pe Hristos
pentru Numele Domnului Isus” în Samaria şi o ea a primit Cuvântul.
(Fapte 21:13). Alţii au ajuns până în Fenicia, Cipru 7
Doctrine biblice

Încă din Grădina Eden, odată cu seminţiile lui Israel şi că revelaţia progresivă, în stadiul
căderea în păcat, atât omul cât şi noului legământ, explică umbra acestor lucruri.
Dumnezeu (în mod diferit) au recurs la Din menţiunile concrete ale Vechiului Testament
acoperirea trupului uman. Pe parcursul despre îmbrăcăminte şi podoabe se poate sesiza şi
istoriei Vechiului şi Noului Testament, înţelege că orice vreme de penitenţă, de apropiere de
deşi nu rămâne preocuparea principală Dumnezeu cerea smerenie şi moralitate, fără de care
a Bibliei, problema îmbrăcămintei şi apoi omul nu poate fi acceptat. Astfel în Geneza 35:2-4 este
a podoabelor (apărute ulterior) a făcut scris: „Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el:
obiectul unui subiect adesea delicat şi «Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru,
cu conotaţii profunde. De aceea, pentru o curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne
analiză de fond, trebuie să privim această suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului,
lucrare în derularea şi încadrarea ei în care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu
întreg peisajul complex al vieţii spirituale mine în călătoria pe care am făcut-o». Ei au dat lui Iacov
şi fizice a omului. toţi dumnezeii străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii pe
care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub
I. EVOLUŢIA ÎMBRĂCĂMINŢII ŞI PODOABELOR stejarul de lângă Sihem”. Aşadar curăţenia, decenţa şi
ÎN SCRIERILE SFINTE îndepărtarea podoabelor a fost o necesitate înţeleasă de
casa patriarhului Iacov şi nici păstrarea lor ca suveniruri
Parcurgând scrierile sacre ale Vechiului n-a fost acceptată, de aceea le-au îngropat.
Testament, ce descriu realist activităţile şi comportamentul Mai târziu, după eliberarea din Egipt, în faţa
oamenilor, aflăm că ei purtau o haină pe dedesupt o muntelui Sinai şi a prezenţei Domnului li s-a cerut
cămaşă (kethoneth - ebraică; chiton - greacă) şi una evreilor aceeaşi atitudine (Exod 19:10). Iar cu ocazia
pe deasupra, o manta (simlah – ebraică; himation - apostaziei cauzată de fabricarea şi instalarea în tabără
greacă). Despre cele două vorbea Domnul în Matei 5:40. a viţelului de aur, poporul a înţeles clar că pocăinţa
Se mai utiliza un brâu (ezor - ebraică) şi pentru femei necesită îndepărtarea podoabelor „Când a auzit poporul
permanenta acoperitoare (mitpahath – ebraică). Toate aceste triste cuvinte, toţi s-au întristat; şi nimeni nu şi-a
acestea, cu excepţia hainelor preoţeşti, sunt prezentate pus podoabele pe el.” (Exod 33:4). Însuşi „... Domnul i-a
indirect în diferite ocazii (I Samuel 15:27; 24:4; Numeri zis lui Moise: «Spune copiilor lui Israel: «Voi Sunteţi un
5:18). Pentru preoţi se cereau pantaloni (Exod 28:42), popor încăpăţînat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul
foarte obişnuiţi la persani (Daniel 3:21) şi haine de cinste tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine
şi podoabă (Exod 28:2). Pentru evenimente ceremoniale şi voi vedea ce-ţi voi face»” (Exod 33:5) ceea ce ei au
şi sărbători, se purtau haine speciale (Isaia 52:1; 61:10). îndeplinit fără întârziere (v.6). Toate aceste lucruri ce au
Aici se cuvine menţionat că referinţele profetice care trebuit îndepărtate, nu erau numai pentru înfrumuseţare,
descriu fapte sau le alegorizează, trebuie interpretate în ci aveau şi o încărcătură idolatră. Enciclopedia Schaff-
lumina Bibliei (Ezechiel 28:13). Ele nu sunt prescripţii. Herzog arată: „O bijuterie era în acelaşi timp o amuletă.
Walter Kaiser scria: „raportarea unor anumite fapte în După concepţia orientală veche, metalele şi pietrele
Biblie, nu înseamnă şi aprobarea lor, o recomandare sau preţioase aparţineau unor zei ai lumii minerale şi deţineau
un act normativ pentru cei ce citesc”.2 Referitor la hainele o putere magică”3 ( Judecători 8:21; Isaia 3:20).
speciale ale preoţilor şi la purtarea pietrelor preţioase În vremea apostaziei ce a generat pierderea
pe pieptarul marelui preot, trebuie să înţelegem că ele identităţii naţionale a Israelului, robia şi distrugerea
aveau conotaţii ceremoniale reprezentând grija lui pentru Templului, profetul Isaia surprinde atitudinea bărbaţilor
8
Doctrine biblice
bogaţi şi în special a femeilor, care profitând de venituri Asemenea sfaturi erau necesare pentru că în perioada
bune şi-au permis să folosească articole de îmbrăcăminte Noului Testament, în Imperiul Roman, femeile nu puteau
şi podoabe ce erau o exprimare a mândriei şi apostaziei ocupa funcţii publice, nu prea aveau copii şi le rămânea
lor imorale: Isaia 3:14-26 -  „Domnul intră la judecată cu timp pentru îmbrăcare şi împodobire. Chiar unii bărbaţi
bătrânii poporului Său şi cu mai marii lui: «Voi aţi mâncat aveau toate degetele cu inele, încât nu mai puteau face
via! Prada luată de la sărac este în casele voastre!  ... altceva decât să dea ordine servitorilor.
«Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, şi umblă cu Istoria biblică menţionează inelul ca autoritate,
gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc pecete (Estera 3:10,12; Ieremia 22.24) şi a poziţiei
mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior, Domnul sociale (Luca 15:22; Iacov 2:2). Nu există nici în Noul
va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le Testament referiri la inelul de logodnă sau de nuntă,
va descopri ruşinea». În ziua aceea, Domnul va scoate pentru că purtatrea lui nu apăruse în creştinism Prima
verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii menţiune a inelului datează din jurul anului 200, iar
şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi măhramele;  legăturile materialul folosit era bronzul. Enciclopedia britanică
de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brîele, cutiile scrie: „Dăruirea unui inel de logodnă, era un vechi obicei
cu mirosuri şi băierele descântate;  inelele şi verigele roman. Inelul era probabil un singur angajament „pignus”
de la nas, hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, că va fi încheiat un contract. În timpul lui Plinius (cca
mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele 70 d.H.), obiceiul conservator încă cerea doar un simplu
şi măhramele uşoare. .... Porţile fiicei Sionului vor geme inel de fier. Inelul de aur a fost introdus abia în cursul
şi se vor jeli; şi ea va şedea despoiată pe pământ.” În secolului II. Folosirea inelului de origine seculară a primit
asemenea situaţii, aprecia Carl Nagelsbach, „Dumnezeu ulterir aprobare eclesiastică, formula de binecuvântare a
condamnă excesele luxului femeiesc, nu doar păcătos în inelului existând din sec. XI.”5
sine, ci ca primă cauză a dezordinii sociale şi a violenţei,
pedepsită prin boli, văduvie şi expunere ruşinoasă”4. II. EVOLUŢIA ÎMBRĂCĂMINŢII ŞI PODOABELOR
Exemplul Israelului care pe parcurs a reluat purtarea ÎN ISTORIE
podoabelor, arată că asemenea haine dovedesc
o mândrie interioară ce duce la idolatrie, adulter şi La romani, cei care au dominat patru sute de ani
apostazie. Un exemplu specific este Izabela, care se regiunile populate de creştini, în perioada gloriei lor, s-a
îmbrăca şi se cosmetiza în vederea seducerii fizice şi exacerbat rolul hainelor şi s-a extins folosirea podoabelor.
spirituale, de aceea când „ Iehu a intrat în Izreel. Izabela, Astfel, o matroană bogată avea mai multe sclave ce o
auzind lucrul acesta, şi-a uns sprîncenele, şi-a împodobit îmbrăcau şi o pieptănau. Despre asemenea situaţii,
capul, şi se uita pe fereastră” (II Împăraţi 9:30). filozoful Seneca scria: „am văzut haine de mătasă, dacă
În interpretarea acestor texte, unii, precum pot fi numite haine, care nu protejeau corpul unei femei,
Richard M. Davidson, explică lepădarea podoabelor în nici modestia ei şi nici nu se putea spune că era goală.
timp de pocăinţă şi judecată, dar le admit la sărbători, Aceste haine se cumpărau cu mulţi bani... pentru a putea
alegorizând că acum suntem Laodicea ce trebuie să se descoperi acele suprafeţe feminine atât publicului, cât şi
pocăiască, dar la nunta din cer le vom purta. El arată amanţilor în dormitor”.6 În lumea iudaică şi romană din
că acum podoabele sunt specifice Babilonului, conform timpul Noului Testament, femeile îşi împleteau părul cu
Apocalipsa 17:4-5: „Femeia aceasta era îmbrăcată cu multă migală, aranjându-l în diverse feluri, ceea ce este
purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre condamnat concret de învăţătura creştină şi chiar de
scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir din morala societăţii laice. Plinius povesteşte despre Lollia
aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe Paulina (soţia lui Caligula) a cărei rochie de mireasă
frunte purta scris un nume, o taină: «Babilonul cel mare, a costat aprox. 160.000 dolari. În vremea aceea 1kg
mama curvelor şi spurcăciunilor pământului»”. Dar de lână din Tir costa 2000 dinari (1 dinar = salar/zi),
raţionamentul lui nu este desăvârşit pentru că folosind iar Quintillion (un moralist) scria „o haină frumoasă şi
aceleaşi imagini apocaliptice, Mireasa Domnului apare cu gust acordă demnitate purtătorului, dar veşmintele
împodobită cu fapte evlavioase, nu cu ornamente după luxoase şi efeminate nu împodobesc trupul, ci numai
cum este scris „şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, acoperă murdăriile minţii”.7 Dacă scriitorii laici au ajuns
strălucitor şi curat”(Apocalipsa 19:8). Acest adevăr se să condamne luxul şi manifestările senzuale, cu cât
poate înţelege simplu şi din epistolele pastorale, unde mai mult au fost nevoiţi să o facă cei creştini. Tertulian,
Pavel scrie: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se apologetul, scria în 202 în volumul „Despre înfăţişarea
roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; exterioară a femeii” - „Să lepede podoabele pământului
nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, dacă le doresc pe cele cereşti”8 El condamna, printre
nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine altele vopsirea părului pentru a ascunde îmbătrânirea.
femeilor care spun că sunt evlavioase” (I Timotei 2:9-10). Clement Alexandrinul condamna luxul, auriturile,
„O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie parfumurile, iar Ciprian al Cartagiei îndemna în „Despre
să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât hainele fecioarelor” „Lăsaţi înfăţişarea voastră să nu fie
un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; coruptă, gâtul neîmpodobit, nu vă răniţi urechile, nu vă
să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi înconjuraţi degetele şi încheieturile cu verigi de aur, nu vă
spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, vopsiţi părul şi nici ochii, căci Dumnezeu vă priveşte”9
să fi dat ajutor la orice faptă bună” (I Timotei 5:9-10). (continuarea în pagina 16) 9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Iarăşi eşti descumpănit şi decepţionat din cauza durerilor
care te frământă şi care „ţi-au furat gustul” preocupărilor tale.
Ai luat hotărârea de a nu mai face nimic, deşi ţi-am spus, nu o
dată, să nu mai ie-i nici o hotărâre atunci când treci prin crize
sufleteşti, căci atunci nu eşti singur în ceea ce hotărăşti, eşti
cu durerea ta, ori durerea n-a fost niciodată un sfetnic bun. Iţi
aminteşti cum pe dreptul Iov suferinţa l-a ispitit să minimalizeze
valoarea vieţii lui până la dispreţ şi nepăsare totală (Iov 9:21).
Este tulburător să constatăm cum în focul suferinţelor, într-
un mod de neînţeles, idealurile atât de dragi altădată se
schimonosesc devenind dezagreabile, dezgustătoare chiar,
pentru că puţin mai târziu, după dureroasa trecere  „prin
valea umbrei morţii”, ele să renască cu o forţă sporită din
propria cenuşă ca odinioară pasărea Phoenix. Ai constatat şi
tu aceasta adesea, aşa că nu te mai zbuciuma să-ţi păstrezi
aceste idealuri din moment ce te-ai hotărât pentru ele odată
pentru todeauna, ci mai degrabă cum să străbaţi biruitor acest
labirint sufletesc, la capătul căruia într-un mod miraculos ele te
vor întâmpina mai măreţe şi mai strălucitoare.
Cum te ştiu o fire profund romantică, cu preferinţe
aproape morbide pentru trecut, m-am bucurat aflând că în
toate aceste dureri care te cuprind nu renunţi să te rogi şi să-ţi
găseşti liniştirea în lecturi uşoare şi mai ales cărţi de istorie,
care povestesc faptele şi credinţa Bisericii primelor veacuri. Te
înţeleg! Aşa ai socotit tu că dacă prezentul cu angoasele lui îţi
zgândără rănile întârzindu-ţi vindecarea te vei tămădui negreşit
retrăgându-te în pacea trecutului. Te miri că n-ai găsit în nici
unul din ungherele istoriei pe care o cercetezi „…ceva ce să
samene măcar cu ceea ce astăzi este fluturat până la satietate
în limbajul teologic al bisericii istorice dar şi în evlavia omului
de rând: sfânta liturghie”. Să nu te miri căci ceea ce avem sub
ochi astăzi este mai degrabă un splendid spectacol magico-
religios, în care printr-o gestică consacrată sunt manipulate în
faţa unei mulţimi înţepenite un sistem de simboluri, destinat
unei „contemplaţii mute”, totul pe fondul unui fast care
aminteşte privitorului splendoarea curţilor bazileilor bizantini şi
nu sfânta simplitate apostolică. Aşa că nu te aştepta să gaseşti
aşa ceva în primele patru veacuri. Mai mult însuşi cuvântul
cu pricina, liturghia – „leitourghia” şi care se găseste în Noul
Testament (textul grecesc) nu semnifică acţiune şi gesturi
rituale confiscate în perimetrul unui sanctuar cât mai degrabă
viaţa crestină în exprimarea ei de fiecare zi cum ar fi să zicem
ajutorarea celor sfinţi care se găsesc în nevoie sau mulţumirile
pe care le aducem zilnic lui Dumnezeu pentru binefacerile
Sale, fie individual, fie împreună şi alţii. (Filipeni 2:30; 2
Corinteni 9:12) În fond viaţa Fiului lui Dumnezeu, de la început
şi până la sfârşit, a fost o liturghie aşa cum trebuie să fie şi
viaţa noastră, a tuturor care ne numim creştini. Oare capitolul
9 din cartea Proverbele lui Solomon nu tocmai despre această
liturghie a lui Hristos vorbeşte însă în mod profetic numindu-L
pe Domnul Hristos „Înţelepciunea” când zice: „Înţelepciunea
şi-a zidit casă, şi-a taiat cei şapte stâlpi”. (v.1) Observaţiile
tale pe marginea acestui capitol m-au încântat, de aceea nu
pot să nu le reproduc cel puţin în parte. ”…Înţelepciunea este
gata, dupa cum am înţeles, să facă totul pentru a fi iubită,
înţeleasă şi acceptată. În scrisoarea anterioară mi-ai semnalat
faptul uşor observabil că pentru a-I fi primite cuvintele, ea a
vorbit despre gloria ei fie având în vedere „originea”, „lucrarea”
sau  „poziţia” ei. Nu cumva în capitolul 9 avem Înţelepciunea
alegând să ne vorbească dintr-o altă „poziţie” total diferită
fată de capitolul 8, dar în vederea aceluiaşi scop?...” Ba da,
iubite, aşa este. Înţelepciunea a ales să ni se comunice dintr-o
10 poziţie de adancă smerenie pentrucă dacă unii n-o admiră în
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
gloria ei uimitoare să fie admirată în umilinţa ei iubitoare. cetaţeni, veştile importante. Şi este oare sub ceruri o
Dar ce înseamnă aceasta în mod concret, adică umilinţa strigare mai însemnată ca aceea care o face Înţelepciunea
Înţelepciunii? În primul rând Ea, Înţelepciunea şi-a zidit prin slujnicele ei? „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi
casa între oameni, acceptând să locuiască printre ei într- din vinul pe care l-am amestecat. Lăsaţi prostia şi veţi trăi
un teritoriu stăpânit de Nebunie: „Înţelepciunea şi-a zidit şi umblaţi pe calea priceperii (v. 5,6). O, întreita dovadă
casa şi şi-a tăiat cei şapte stâlpi”. (v.1) Dacă această a iubirii! O, întreita măsură a harului! E de notat faptul
Înţelepciune este Domnul nostru Isus Hristos, atunci că dacă până la acest capitol Înţelepciunea nu apare în
ne gândim la miracolul întrupării Sale, miracol prin care compania nimănui, adesându-ni-se direct, aici Ea este
a venit în condiţia noastră umilă. Cu câtă naturaleţe anturată de persoane care s-au pus în serviciul ei. Dar
vorbesc Sfintele Evanghelii, despre El, înfaţişându-L ca cine sunt aceste slujnice? Ia în considerare aceste texte:
pe un om cuprins de slăbiciuni, care plânge, se simte „Gura celui neprihănit este un izvor de viaţa…”, „Buzele
adesea singur, iar la răstignirea Sa se credea abandonat celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni…”, „Gura
de Tatăl. Dar se pare având în vedere, o anumită celui neprihănit scoate înţelepciune…”, „Buzele celui
teologie că această poziţie a Fiului n-a convenit unora neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbe
dintre teologii primelor veacuri, aşa încât în scrierile 10:11,21,31,32). Aceste slugi însă nu sunt doar în serviciul
lor au încercat să reducă umanitatea lui Isus la un fel Înţelepciunii ci şi a celor care sunt chemaţi la acest ospăţ
de „veşmânt” în care S-a îmbrăcat, care să-I dea doar duhovnicesc. Are oare vre-o semnificaţie în acest context
aparenţa umanitaţii. Scriptura însă spune limpede: „Şi ceea ce Pavel scria despre sine corintenilor: „Căci măcar
Cuvântul S-a făcut trup…” (Ioan 1:14). Ciudat însă căci că sunt slobod faţă de toţi m-am făcut robul tuturor ca să
dacă înainte de întrupare, nu ne-am putut ridica până la caştig pe cei mai mulţi. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu
gloria Lui, datorită condiţiei noastre umile (ar fi aceasta o ca să câştig pe iudei; cu cei care sunt sub lege m-am făcut
scuză?) acum nu vrem să ne coboram, până la umilinţa ca şi când aş fi fost sub lege, ca să câştig pe cei ce sunt
Lui, ca să-I dăm mâna din cauza trufiei noastre (aceasta sub lege; cu cei ce sunt fără lege m-am făcut ca şi cum aş
sigur este o acuză). fi fost fără lege ca să câştig pe cei ce sunt fără lege. Am
Dar la Harul acesta, exprimat prin umilinţa adâncă fost slab cu cei slabi ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut
a Înţelepciunii, se mai adaugă o măsură zugravită tuturor totul ca oricum să mântuiesc pe unii din ei”. (2 Cor
în textul nostru prin imaginea unui ospăţ, la care sunt 9:19-22) Nu uit să-ţi amintesc că aceste slugi îşi asumă
invitaţi toţi oamenii: „Şi-a junghiat vitele şi-a pus masa.”, riscuri mari, întrucât îşi fac lucrarea într-un ţinut bântuit de
(v. 2 ) servindu-se deasemenea vin amestecat şi pâine multe primejdii, ţinut care deocamdată stă sub sceptrul şi
(vezi şi v.5). În contextul Scripturii masa, ospăţul, este bunul plac al Nebuniei, ce are casă şi scaun de domnie
locul ideal unde se sting vrăşmăşiile, se dobândeşte pe înălţimile cetaţii (v.13,14), adică cu alte cuvinte: „…
iertare, se întăresc prieteniile, se exprimă preţuirea nebunia este pusă în dregătorii înalte…” (Ecles.10:6). Iată
pentru cineva. Iosif şi-a invitat fraţii la masă ca semn de ce nu trebuie să fi surprins dacă în slujba lor, slujnicele
al iertării (Geneza 43); regele David vrea să se împace Înţelepciuni trebuie să îndure adesea: dispreţ, ocară,
cu casa lui Saul şi comunică aceasta invitând pe unul ură (v.7,8.) şi chiar moarte. Şi pentruce toate acestea?
din fii acestuia, Mefiboşet, să mănânce tot timpul la Pentrucă strigă fără răgaz la urechile tuturor oamenilor ce
masa lui (2 Samuel 9:7); împăratul Babilonului Evil locuiesc vastul imperiu al Nebuniei: „Lăsa-ţi prostia şi veţi
Merodac îi redă demnitatea regală prizonierului evreu trăi şi umblaţi pe calea priceperii!” (v.6).
regele Ioiachim aşezându-l la masa lui (2 Imp. 25 :29). Într-o omilie la cartea Levitic, Origen scria printre
Tot aşa Înţelepciunea oferă o masă tuturor, semn că altele: „…Dacă slujeşti Cuvântul Domnului, te afli în templu,
e gata de împăcare, de iertare, de o şi mai adâncă fără nici o îndoiala”. Aşadar ca să revin la dilemele tale de
apropiere de oameni, oferindu-le „…vin care înveseleşte la început, iată aceştia deci sunt adevaraţii preoţi, aceasta
inima omului… şi pâine care-I întăreşte inima” (Psalmii este adevarata Sfântă Liturghie, iar Templul în care trebuie
104 :15). La acest banchet al Harului, vinul va înveseli să slujească până la capăt, chiar cu preţul vieţii, nu poate
pe convivi alungându-le vechile tristeţi ce izvorau din fi altul decât nevoia urgentă de mântuire a semenilor.
frica de pedeapsă, doliu sau alte dureri şi încercări Poate acum te-ai mai luminat cu privire la desele, prea
ale trecutului încălzind inimile şi aducând cântarea pe desele tale decepţii şi tristeţi nemărturisite, care dacă nu-
buzele comesenilor. După cum ştii şi tu, trăim într-o lume şi au o origine organică, atunci sunt suflarea otravitoare
în care motivele de bucurie sunt înşelătoare şi perisabile a demonului Nebuniei, pe teritoriul căruia ai acceptat
aşa cum constată Scriptura: „De multe ori în mijlocul să fii trimis ca „slujnică”, pentru a recomanda celor din
râsului inima poate fi mâhnită şi bucuria poate sfârşi anturajul Nebuniei, Înţelepciune şi viaţă şi a condamna şi
prin necaz.” (Proverbe 14:13). De aceea adevăratele demasca prostia cu nefasta ei consecinţă: moartea. Dacă
bucurii se găsesc numai la masa Înţelepciunii, la care vei lua în considerare în mod serios ceea ce-ţi scriu acum,
ne-am aşezat şi noi prin Harul lui Dumnezeu. Iată un adică statutul tău de slujitor, nu vei pretinde atâta linişte,
motiv care dacă-l conştientizezi deplin te va împiedica de absenţa căreia te plângi aşa de mult şi de asemenea
să fi dominat de slăbiciune şi doborât de tristeţe, stări nu te vei vedea nenorocit dacă adesea vei gusta o viaţă
de care te plângi adesea. În treacăt vreau să-ţi spun interioară bântuită de furtuni. Vei fi mulţumit şi cu clipe
că ecoul aceastei metafore a banchetului, cu adâncile-i rar înseninate de fericire şi vei uita de tine, dedicându-te
semnificaţii duhovniceşti, se găseşte în pildele pe care cauzei altora. În final vreau doar să adaug că multe din
Domnul Hristos ni le-a lăsat în evanghelii. suferinţele noastre îşi au leacul într-o dulce uitare de sine.
Interesant este apoi, să observăm că Înţelepciunea Cu bine!
îşi trimite slujnicele şi strigă de pe locurile înalte ale
cetaţii, locuri de unde se anunţa în antichitate, pentru Zaharia Bica
11
Familia, cuibul credinţei
Vorbeşte copiilor despre foarte greu mai pot fi corectaţi. Ceea ce
datoria şi privilegiul de a merge la îmi place să văd este o familie întreagă
casa lui Dumnezeu şi de a se alătura stând împreună, bărbat, femeie şi copii,
rugăciunilor Bisericii. Spune-le că ori slujindu-L pe Dumnezeu, conform
de câte ori sunt adunaţi împreună obiceiului casei.
copiii lui Dumnezeu, Domnul Isus este Sunt unii care spun că nu are
prezent acolo într-un mod special şi că rost să-i îndemni pe copii să asiste la
aceia care absentează trebuie să se serviciile publice de închinare pentru
aştepte, asemenea apostolului Toma, că nu le pot înţelege. N-aş vrea să dai
să piardă o binecuvântare. Vorbeşte- ascultare unui asemenea raţionament.
le despre importanţa auzirii Cuvântului Nu găsesc nici o asemenea învăţătură
predicat şi spune-le că este porunca în Vechiul Testament. Când Moise
lui Dumnezeu în vederea convertirii, s-a dus înaintea lui Faraon, el a spus:
sfinţirii şi zidirii sufletelor oamenilor. „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii
Aminteşte-le cum cere apostolul noştri, cu fiii şi fiicele noastre…căci
„să nu părăsim adunarea noastră, avem să ţinem o sărbătoare în cinstea
cum au unii obicei” (Evrei 10:25), ci Domnului” (Exodul 10:9). Atunci când
să ne îndemnăm unii pe alţii, să ne Iosua a citit Legea: „N-a rămas nimic
încurajăm, şi aceasta cu atât mai mult din ce poruncise Moise, pe care să
cu cât vedem Ziua apropiindu-se. nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări
O biserică oferă o imagine a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor
jalnică atunci când la Casa Domnului şi străinilor care mergeau în mijlocul
nu vin decât vârstnicii, iar tinerii lor” (Iosua 8:35). „De trei ori pe an”,
lipsesc. Dar este şi mai trist atunci spune Exodul 34:23, „toţi cei de parte
când nu se văd copii în biserică. Nu bărbătească să se înfăţişeze înaintea
lăsa ca această vină să ţi se impute. Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui
Voi, cei care le sunteţi părinţi, trebuie Israel”. Iar dacă ne întoarcem la Noul
să insistaţi ca ei să vină la biserică. Testament, îi găsesc şi aici pe copii
Nu le îngădui copiilor să luând parte la manifestări religioase
crească având obiceiul de-a născoci în public. Când apostolul Pavel i-a
scuze deşarte pentru a nu veni la părăsit pentru ultima oară pe discipolii
adunare. Fă-i să înţeleagă limpede că, din Tir, însoţitorul lui a remarcat „ne-au
atâta vreme cât trăiesc sub acoperişul petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până
tău, este regula casei ca toţi cei afară din cetate. Am îngenuncheat pe
sănătoşi să onoreze Casa Domnului mal, şi ne-am rugat” (Fapte 21:5).
şi să îi consideri pe cei care ignoră Samuel, în zilele copilăriei
slujbele nişte ucigaşi ai propriului suflet. lui, a slujit Domnului înainte de a-L
Ai grijă, de asemenea, dacă lucrurile cunoaşte cu adevărat, căci este scris:
pot fi făcute astfel, ca ei să meargă „Samuel nu cunoştea încă pe Domnul,
împreună cu tine la biserică şi să stea şi Cuvântul Domnului nu-i fusese
lângă tine cât sunt acolo. A merge la încă descoperit” (1 Samuel 3:7). Nici
biserică este una, dar a te comporta apostolii nu păreau să fi înţeles tot ce
cum trebuie acolo este cu totul altceva. le spusese Domnul nostru atunci când
Şi, crede-mă, nu există o garanţie mai le vorbise. „Ucenicii Lui n-au înţeles
bună a unei comportări bune decât aceste lucruri de la început; dar, după
aceea de a-i avea sub priviri. ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus
Mintea celor mici poate fi uşor aminte că aceste lucruri erau scrise
abătută, atenţia le este distrasă cu despre El, şi că ei le împliniseră cu
uşurinţă, aşa că ar trebui folosit orice privire la El” (Ioan 12:16).
mijloc pentru a contracara acest lucru.
Nu-mi place să-i văd venind singuri la
biserică; adesea ajung într-o tovărăşie
nepotrivită în care pot să înveţe mai
multe lucruri rele în ziua Domnului
decât în tot restul săptămânii. Nu-mi
place, de asemenea, să văd ceea ce
ei numesc un „colţ al copiilor” într-o
biserică. Ei deprind obiceiul de a nu
fi atenţi şi de a fi lipsiţi de respect şi
12
Familia, cuibul credinţei
avertizarea făcută de Noe, murind astfel în păcat.
Necredinţa l-a ţinut pe Israel în pustie şi l-a împiedicat
să intre în ţara promisă. Necredinţa i-a făcut pe evrei
să-L crucifice pe Domnul gloriei – ei n-au crezut ceea
ce spuseseră Moise şi profeţii, deşi le citeau zilnic
cuvintele. Necredinţa este păcatul care stăpâneşte
inima omului de astăzi – necredinţă în promisiunile
lui Dumnezeu, în ameninţările Sale, în pericolul în
care ne aflăm, în tot ceea ce este împotriva mândriei
şi spiritului lumesc al inimii noastre rele. Cititorule, îţi
educi copiii spre lucruri lipsite de importanţă dacă nu
îi educi în spiritul unei credinţe absolute.
I-am auzit pe unii susţinând că n-ar trebui să
le ceri copiilor un lucru pe care nu-l pot înţelege, că ar
trebui să le explici şi să le oferi o motivaţie pentru tot ceea
ce doreşti să facă. Te avertizez în mod serios împotriva
acestei idei. Îţi spun direct, cred că este un principiu
nesănătos şi vicios. Fără îndoială că este absurd să faci
un mister din orice şi că sunt multe lucruri pe care e bine
să le explici copiilor ca să vadă că ele sunt raţionale şi
înţelepte. Dar să-i creşti cu ideea că ei, cu capacitatea
lor slabă de înţelegere, trebuie să aibă răspuns la orice
„de ce” şi „pentru care motiv” în orice lucru pe care-l fac.
Toate acestea sunt într-adevăr greşeli teribile şi în timp
vor avea un efect negativ asupra minţii lor.
Caută să-l convingi pe copilul tău pe cale
Prin aceasta înţeleg că ar raţională, dar nu uita niciodată (dacă îl iubeşti cu
trebui să-i înveţi să creadă ceea ce adevărat) că, la urma urmei, e un copil care gândeşte
le spui. Ar trebui să încerci să-i faci şi înţelege ca un copil şi de aceea nu trebuie să se
să aibă încredere în judecata ta şi să- aştepte să cunoască motivaţia fiecărui lucru.
ţi respecte părerile ca fiind mai bune Dă-i exemplul lui Isaac, în ziua în care Avraam
decât ale lor. Ar trebui să-i obişnuieşti l-a luat cu sine ca să-l ofere ca jertfă pe muntele Moria
să creadă că, atunci când tu spui că (Geneza 22). Acesta i-a pus tatălui său o singură
un lucru este rău pentru ei trebuie să întrebare: „unde este mielul pentru arderea de tot?” şi
fie rău, iar când tu spui că un lucru n-a primit alt răspuns decât: „Dumnezeu Însuşi va purta
este bun pentru ei trebuie să fie bun. grijă de mielul pentru arderea de tot”. Cum anume,
Pe scurt, ceea ce ştii tu este mai bun unde, de unde, în ce fel şi prin ce mijloace – lui Isaac nu
decât ceea ce ştiu ei şi prin urmare, se i s-au spus aceste lucruri, dar răspunsul primit i-a fost
pot baza pe cuvântul tău. Învaţă-i că suficient. El a crezut că totul era bine pentru că aşa i-a
ceea ce nu ştiu acum vor cunoaşte mai spus tatăl său, şi s-a mulţumit cu atât.
târziu şi că trebuie să se mulţumească Spune-le, de asemenea, copiilor tăi, că fiecare
să ştie că există un motiv şi o explicaţie dintre noi trebuie să fim învăţăcei în începuturile
pentru tot ceea ce le ceri să facă. noastre – că există un alfabet de străbătut în orice fel
Cine poate să descrie cu de cunoaştere, că şi cel mai bun cal a fost nevoie să
adevărat binecuvântarea adusă de fie deprins cândva cu hamul şi va veni o zi în care vor
un real spirit de credinţă? Sau mai descoperi înţelepciunea aflată în spatele educaţiei
degrabă, cine ar putea spune mizeria primite de la părinţi. Între timp, însă, dacă tu spui că
pe care a adus-o necredinţa în lume? un lucru este corect, atunci acest lucru trebuie să
Necredinţa a determinat-o pe Eva să fie suficient pentru ei – trebuie să te creadă şi să se
mănânce fructul oprit – ea s-a îndoit mulţumească cu aceasta.
de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu:
(folosit cu permisiune)
„Veţi muri negreşit”. Necredinţa a
John Charles Ryle
făcut ca lumea veche să respingă
13
Statutul moral şi spiritual al creştinului

„Nu ţi-am spus
că dacă vei crede,
vei vedea slava lui
Dumnezeu?”
(Ioan 11:40)

Se spune uneori că credinţa este darul lui Dumnezeu, invocându-se textul
din Efeseni 2.8, deşi logica textului sugerează mai degrabă faptul că, nu credinţa,
ci mântuirea prin har, prin credinţă reprezintă oferta Lui. Dacă suntem cinstiţi cu
noi înşine, vom recunoaşte că fiecare om are, în mod natural această componentă
a fiinţei lui, această capacitate cu care e înzestrat şi cu ajutorul căreia acceptă sau
respinge o sugestie, o afirmaţie, sau o informaţie care vine spre el.
Faptul că omul reacţionează într-un fel la un mesaj şi modul în care o
face, atestă nu numai realitatea, ci şi calitatea şi dimensiunea credinţei lui. Pentru
a crede, omul are nevoie de cuvinte pe temeiul cărora să-şi fundamenteze credinţa
(indiferent la ce domeniu al vieţii ne referim). Un arheolog, de pildă, culege din
istorie, informaţii pe baza cărora ajunge să creadă că într-o anumită zonă s-ar găsi
ruinele unei cetăţi antice, sau cine ştie ce urme preţioase ale unei civilizaţii de mult
apuse. Pe baza acestor informaţii, el va identifica şi va explora cu atenţie, zona. Îl
văd pe arheolog, când aplecându-se asupra paginilor de istorie şi hărţilor pe care le
are la îndemână, când ridicându-şi privirile peste platoul în mijlocul căruia se află,
încercând să identifice posibile semnalmente care să pună în evidenţă veridicitatea
informaţiilor. Îl văd închizând ochii şi încercând să străpungă, cu mintea, nu doar
negura vremii, ci şi straturile de pământ care acoperă obiectul căutării lui şi care îi
pun la încercare credinţa. Îl văd, clătinând din cap, a îndoială sau mirare, pentru
ca, în final să-l aud cum îşi mobilizează echipa cu cuvintele: „ De mâine, trecem la
treabă; cred că acesta e locul şi chiar dacă la suprafaţă nu vedem decât iarbă şi
nisip, la un metru, cel mult doi, vom găsi vestigiile care ne interesează.”
Aceasta este credinţa: „...o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o
puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). „Astfel credinţa
vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).
Cuvântul vine de la Dumnezeu, credinţa şi auzul vin din mine, de acolo de unde
tot Dumnezeu le-a pus prin creaţie. Doar aşa înţelegem cum, la început, lucrurile
văzute au fost făcute din lucruri nevăzute. Atunci, înainte de căderea sa, omul a
avut nevoie de exerciţiul credinţei care stătea la baza ascultării lui şi care îl făcea
conştient că, dincolo de momentul gustării din pomul cunoaşterii binelui şi răului,
este moartea. Privit cu ochi fireşti şi sub influenţa ispitei, „pomul era bun de mâncat,
plăcut de privit şi...de dorit să deschidă cuiva mintea” (Genesa 3:6). A mânca din
rodul lui, nu părea să prevestească nimic rău şi totuşi, credinţa ascultătoare trebuia
să păstreze cu scumpătate cuvintele: „...din pomul cunoştinţei binelui şi răului să
nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Genesa 2:17).
Recunoaştem aşadar, că, din punct de vedere biblic, rolul credinţei este acela de a
ne duce de la a crede fără să vedem, la a vedea ceea ce am crezut. Parcurgerea
unui astfel de traseu înseamnă luptă, lupta cea bună a credinţei aşa cum o defineşte
Pavel, o luptă care ţine toată viaţa şi în care suntem chemaţi să depăşim contextul
vizibil, (lucruri trecătoare şi oameni care spun: „cred doar ceea ce văd” trecând
astfel, cu privirile credinţei, dincolo, în realitatea lucrurilor care nu se văd; „căci
lucrurile care se văd sunt trecătoare pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2
Corinteni 4:18b).
De ce această luptă, de ce această cale, de ce acest mod de viaţă? În
primul rând pentru că suntem prea mici pentru a cuprinde cu privirile şi cu înţelegerea
noastră tot planul lui Dumnezeu. Înţeleptul Solomon ne spune că există un timp

14 (continuare în pagina 17)
Statutul moral şi spiritual al creştinului

„I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale,
au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie,
şi-au înţepenit grumazul, şi n-au ascultat” (Neemia 9:29).

Căldura profundă cu care un Dumnezeu aşa de mare, «Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea
de nepătruns şi veşnic, necontenit se pleacă, ne cheamă, ne păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască.
roagă şi ne mântuieşte, mă impresionează şi îmi produce o Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru
profundă emoţie. În faţa Lui, îngerii îşi acopăr feţele, duhurile ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel!»” (Ezechiel 33:11). Această
create de El cad în leşin, universul, nu-L poate opri şi nimeni poziţie a Tatălui ceresc este amintită de 14 ori în cartea lui
nu-L poate învăţa cu nimic. Cuvântul întreabă: „«Nu ştiţi? N-aţi Ezechiel. Prorocii considerau aceste acte de dragoste şi
auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit această căldură părintească şi sfântă, treaptă de rugăciune,
niciodată la întemeierea pământului?» El stă deasupra cercului adică mai mult nu se putea şi nici nu era nevoie. „Totuşi, ei
pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea
întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte
să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi, şi face să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.”
o nimica din judecătorii pământului. De abia sunt sădiţi, de abia (Neemia 9:26). Iată ce a făcut poporul şi ce a făcut şi face bunul
sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi nostru Tată şi astăzi.
El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie. Acelaşi lucru sfânt şi iubitor l-a făcut şi Fiul Său şi-l
«Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?» zice mai face… Se mai roagă încă, „Tată, vreau ca acolo unde
Cel Sfânt. «Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste sunt Eu, să fie împreună cu mine şi aceia pe care mi i-ai dat
lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? Tu” (Ioan 17:24). „De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi
El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23:37).
Lui, că una nu lipseşte»” (Isaia 40:21-26). „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru
Cu toată această putere divină, bunătăţile Domnului ea, şi a zis: «Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi,
nu sunt la sfârşit, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă pentru lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt
om, căci El a zis: „Pot să se mute munţii, pot să se clatine ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi
dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine”(Isaia te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge
43:10). „Ţine minte aceste lucruri Iacove,... nu mă uita! Eu îţi din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe
şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă; întoarce-te copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,
la Mine, căci Eu te-am răscumpărat” (Isaia 44:21-22). „Dacă pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată»” (Luca
vei trece prin ape,... prin foc,... flacăra nu te va aprinde, căci 19:41-44). Dumnezeul cel tare şi părintele veşniciilor (Isaia
Eu sunt Domnul”(Isaia 43:2-3). „Sionul zicea: «M-a părăsit 9:6), se roagă şi plânge pentru oameni. Cine ar trebui oare
Domnul! Şi m-a uitat Domnul» Poate o femeie să uite copilul să strige şi să se roage? Oare nu muritorii, păcătoşii? Mulţi nu
ei, dar chiar dacă l-ar uita, Eu nu te voi uita cu nici un chip” se mai roagă deloc. Dureros! Apostolul Pavel scria: „Vă rugăm
(Isaia 49:14-15). Prin profetul Mica, Domnul întreabă: „Poporul fierbinte în Numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2
Meu, ce ţi-am făcut şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi!” (Mica Corinteni 5:20). Toată oştirea sfântă se roagă pentru noi şi cea
6:3). Prin profetul Isaia iarăşi întreabă: „Ce aş mai fi putut din ceruri şi cea de pe pământ. „Credeţi că degeaba vorbeşte
face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea Scriptura? Duhul... ne vrea cu gelozie pentru sine” (Iacov 4:5).
struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să Pentru aceste acte sfinte de dragoste, cred că suntem obligaţi şi
facă struguri buni?” (Isaia 5:4). călăuziţi de Duhul Sfânt la o viaţă mai nouă, mai înaltă,
Iubite suflet, de şase mii cu mai multă sinceritate şi recunoştinţă
de ani Domnul tot cheamă şi adevărată. Cred că mulţi dintre cititorii
binecuvintează pe cei răi şi pe acestor lucruri ar trebui urgent să
cei buni (Matei 5:45). El doreşte înceapă o nouă viaţă de creştin.
ca niciunul să nu piară, ci toţi
să vină la pocăinţă (2 Petru Augustin Kuschausen
3:9). Prin profetul Ezechiel,
Domnul striga: „Spune-le:

15
Continuări de articole
XVIII, XIX sunt goale şi se vând pentru a fi remodelate ca
(continuarea din pagina 9)
apartamente de locuit sau chiar temple pentru alte religii.
După ce reforma (în special prin Calvin), a
introdus reglementări pro modestie în oraşele elveţiene,
au urmat anabaptiştii, predecesorii menoniţilor, huteriţilor,
fraţilor ce au incriminat comportamentul bogaţilor în raport
Constituţiile apostolice (sec.IV) prevedeau ca cu al săracilor, condamnând mândria în îmbrăcăminte şi
hainele să fie normale şi să nu se poarte inele de aur, să purtarea aurului ca podoabe umane. La rândul lor, puritanii
nu se adauge podoabele ispititoare, la ceva ce este deja şi pietiştii au fost smeriţi. Statul Pennsylvania era numit şi
bun prin creaţie căci este o insultă adusă harului divin. „statul simplu”. John Wesley prezenta şase motive pentru
Conciliul de la Niceea din 787, canonul 15 condamna modestia în haine, într-o predică din 30 decembrie 1786:
bogăţia şi culorile hainelor clerului. La fel cel de la Aix „trezesc mândria şi o fac să crească; duc la naşterea şi
(816), prin canonul 124, însă evoluţia seculară, în domeniu creşterea vanităţii (dorinţa de a fi lăudat şi admirat); produc
a continuat ajungându-se la forme foarte luxoase. Istoria lăcomie şi pasiuni turbulente-contrastul unui duh liniştit;
dovedeşte că în cazul inelelor de la simbol s-a trecut la tind să genereze şi să aprindă pofta senzuală (pe drept
ornamente (purtarea de inel). Clement din Alexandria se spunea: „aprinzi o flacără ce te arde pe tine şi pe cei
scria: „se permite un inel femeilor pentru a sigila, ceea ce ce te admiră”); o administrare iresponsabilă-cel cu haine
îl face practic”, dar incriminează o altă utilizare. Pe acest scumpe nu mai poate fi darnic; fac fără efect sfinţenia
considerent în vremea noastră cazul nu se justifică. lăuntrică.13 Cu o asemenea învăţătură primii metodişti au
Originea inelului este în Egiptul antic, ca semn avut un stil de viaţă simplu, fără jocuri de noroc, dansuri,
al sigiliului (Genesa 41:42), apoi a devenit ornament prin cosmetice, bijuterii sau inele până în 1852. Manualul de
dezvoltarea acordată de greci şi romani. La romani, doar disciplină şi doctrină a Bisericii Metodiste Episcopale în
autorităţile şi nobilii puteau purta inele de aur, iar împăratul ediţiile din 1856 şi 1880 spune: „Nimeni să nu fie primit
Severus a dat acest drept şi soldaţilor şi cetăţenilor în Biserică decât după ce a renunţat la purtarea de aur
liberi. Folosirea inelului pentru a lega, este prezentată de şi a ornamentelor inutile”.14 Dar aceste menţiuni lipsesc
Plinius în „Istoria naturală”. El spune că Zeus l-a obligat din toate ediţiile de după 1940. În anul 1872 s-a admis
pe Prometeu să poarte un inel dezlegându-l de stâncă, purtarea verighetei, pentru cei ce doresc, fapt acceptat şi
după ce a furat focul din ceruri, iar la romani (pe acest de prezbiterieni în 1873.15 Biserica menonită a dat 39 de
considerent) sclavul eliberat purta un inel de fier, semn al rezoluţii între 1864 şi 1949 împotriva bijuteriilor, făcându-
vasalităţii. Romanii au fost primii care au folosit inelul ca se diferenţa între articolele ornamentale şi cele utile.16
semn al legării la ceremonia de logodnă. Folosirea inelelor, Cele menţionate pro sau contra purtării bijuteriilor
mai întâi la ceremonia de logodnă şi apoi la cea de nuntă nu pot să justifice o purtare în rău, căci nici o legislaţie
începe în sec.IV. Totuşi, prima descriere explicită o avem la greşită nu este un motiv de slăbiciune, altfel ce ne-am
episcopul Isidor de Sevilla, care scria: „Inelul este purtat de face în faţa lui 666.
cei doi parteneri ca semn al fidelităţii şi al legăturii inimilor
în legământ. Inelul este pus pe al patrulea deget deoarece (va urma)
se spune că o oarecare venă merge de aici direct la inimă” Iosif Anca
(fapt care este o pură superstiţie).10
În cartea „Cum a început” Paul Berdonier arată Note de subsol
că purtatrea verighetei vine de la superstiţia că prin ea 1 Am redactat prezentul articol în urma unor dezbateri cotidiene,
folosindu-mă în primul rând de textul biblic şi în anexă de
bărbatul lega şi ţinea sub control spiritul iubitei.11 Tot pe
lucrarea telogului Samuele Bacchiocchi, Îmbrăcăminte şi
acest considerent, inelele au fost folosite şi la magii, podoabe, apărută la editura Zappy’s, Băneşti, apreciind-o
astrologie şi otrăviri (Hanibal). Aşadar, se poate afirma că datorită vastei cercetări biblice şi istorice în domeniu, pe fondul
originea inelelor este idolatră şi ocultă, de aceea în vremea căutării cu sinceritate a adevărului – dovadă - schimbările
creştinismului primar, paralelă cu cea descrisă, inelele nu intervenite în viaţa lui în urma acestui studiu.
au fost acceptate, iar dacă astăzi ar vrea să se dea o altă 2 Samuele Bacchiocchi, Îmbrăcăminte şi podoabe, Zappy’s,
conotaţie păstrării verighetei, trebuie ştiut că un act de cult, Băneşti, p.32;
un simbol valabil pentru credincioşi este dat de originea 3 Ibidem, p.24;
şi valoarea lui contextuală. Apoi este uşor de constatat că 4 Ibidem, p.28;
5 Ibidem, p.85;
au fost trei etape succesive în atitudinea faţă de podoabe,
6 Ibidem, p.59;
atât în antichitate cât şi în perioada reformei sau în 7 Ibidem, p.52;
contemporaneitate. O primă etapă, în care nu s-au purtat 8 Ibidem, p.61;
podoabe la cei credincioşi, o a doua în care a fost acceptată 9 Ibidem, p.61;
verigheta ca simbol şi a treia în care toate celelalte „scule de 10 Ibidem, p.89;
aur” au năvălit în adunările celor ce cândva le contestaseră. 11 Ibidem, p.81-82;
De exemplu acum în S.U.A. 90% dintre verighete sunt cu 12 Ibidem, p.104;
diamante şi pietre preţioase.12 Biserica Metodistă este o 13 Ibidem, p.73-74;
dovadă din zona protestantă a infiltrării treptate a acestor 14 Ibidem, p.75 ;
15 Ibidem, p.92 ;
lucruri, pe fond de secularizare şi chiar apostazie, căci
16 Ibidem, p.94;
16 în vremea noastră multe biserici - clădiri din vremea sec.
Înţelepciune pentru înţelepţi
(continuare în pagina 17)
Una dintre lucrările Domnului
Crede, pentru a vesea
„Când sunt plăcute Domnului căile cuiva
potrivit pentru fiecare lucru, „măcar că omul nu poate îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui”
cuprinde de la început până la sfârşit, lucrarea pe care (Proverbe 16:7)
a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11). Şi nu numai
că suntem mici, dar suntem şi slabi, adesea obosim Adversitatea şi conflictele sunt mai vechi decât istoria
şi totul devine o povară. „ De aceea noi nu cădem de pământului şi a omului, dar nu sunt veşnice şi nu vor dura
oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece,
decât până la eradicarea răului, la a doua venire a Domnului
omul nostru dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi. ...Pentru
că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele Hristos. Totuşi, chiar în condiţiile prezente, niciun credincios
ce nu se văd” (2 Corinteni 4:16, 18a). Pentru condiţia nu-şi doreşte duşmani, de aceea o astfel de posibilitate dată
noastră limitată, credinţa este aşadar, necesară. de intervenţia divină merită studiată. Mai mult, merită efortul
Este singura modalitate în care putem fi siguri că nu nostru căci acest proverb arată condiţia în care Dumnezeu
vom fi striviţi sau îngropaţi de lucrurile acestui veac.
schimbă oamenii şi împrejurările: „Când sunt plăcute Domnului
Credinţa ne ajută să păstrăm cu prioritate Cuvântul
lui Dumnezeu, lăsându-l să rodească în viaţa noastră, căile cuiva”.
potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Sămânţa căzută Deci, mai întâi, trebuie să se schimbe în bine relaţia
între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările noastră cu Dumnezeu şi apoi, ca efect direct sau indirect, se
veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă rezolvă cazurile de duşmănie. În unele cazuri, implicit noua
acest Cuvânt şi ajunge neroditor” (Matei 13:22).
noastră stare şi atitudine, corectă şi binefăcătoare, face ca cei
În al doilea rând, dacă ea, credinţa, ne este
necesară pe parcursul vieţii, ea ne este cu atât mai din jur să răspundă cu aceeaşi atitudine favorabilă. În alte situaţii,
necesară în ceasul morţii. Să trăim prin credinţă, dar Dumnezeu poate să pună duşmanii la picioarele noastre prin
să şi murim în credinţă, călcând „pe urmele celor ce, realităţi socio-economice sau de altă natură, determinându-i să
prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele” ( fie nevoiţi să câştige bunăvoinţa noastră. În concluzie, pentru a
Evrei 6:12). Despre ei ni se spune în aceeaşi epistolă:
trăi în pace cu toţi oamenii, se cere mai întâi să fim într-o relaţie
„ În credinţă au murit toţi aceştia fără să fi căpătat
lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bună cu Domnul (Romani 12:9-21; 13:8-10).
bine de departe mărturisind că sunt străini şi călători pe Solomon a experimentat din plin acest principiu, făcând
pământ” (Evrei 11:13). Credinţa în învierea morţilor, în şi proba acestei operaţii ce nu depinde de duşmani, ci numai
slava viitoare, în împlinirea tuturor promisiunilor pe care de noi şi Domnul. Timp de zeci de ani s-a bucurat de pace şi
Dumnezeu le-a făcut aleşilor Săi, ne ajută să adormim
progres fără precedent, dar când s-a abătut de la Domnul, sub
în pace, ştiind că „dacă se desface casa pământească
a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la ispita idolatră a femeilor păgâne, imediat au apărut vrăjmaşii
Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci (1Împăraţi 11:1-25). El a avut şi experienţa tatălui său, David,
este veşnică” (2.Corinteni 5:1). La mormântul lui căruia i-au dispărut vrăjmaşii ca norii, lăsând cerul senin, dar
Lazăr, Domnul Isus avea să arate celor prezenţi şi mai au reapărut la poartă, în fiecare zori de zi, (Absalom) atunci
ales celor două surori îndurerate, un crâmpei din acea
când a păcătuit (2Samuel 15-18).
slavă viitoare; aceasta revelându-se şi prin cuvintele
rostite şi prin minunea săvârşită. În sfârşit, însumarea Îmi amintesc şi de experienţa unui frate care trebuia
celor două domenii : credinţa care trăieşte, ascultând să suporte toate şicanele unui şef al său de la serviciu. Toate
şi luptând şi, credinţa care aşteaptă cununa slavei, are acestea până când acel şef a trebuit să apeleze la serviciile
ca rezultat fericirea aceea pe care Isus i-a confirmat-o fratelui nostru, într-o zi pregătită de Domnul. A primit un telefon
lui Petru: „Ferice de tine Simone, fiul lui Iona; fiindcă
de acasă, că viaţa copilului său era în mare pericol şi trebuia
nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci
Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:17). Fericirea să ajungă urgent cu el la spital. În acea zi, nu era nici o maşină
cu care ne îmbie firea pământească este înşelătoare şi la locul de muncă, numai a fratelui şi a fost nevoit să-l roage
de scurtă durată; fericirea credinţei, care vine de la Tatăl pe el să îl ajute. Fratele cu bunăvoinţă, l-a dus la spital şi nu a
este eternă. Nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu, avut nicio pretenţie de la el. Din acea zi, şeful lui i-a devenit un
nu L-am văzut niciodată pe Domnul Isus, dar Îl iubim,
„credem în El fără să-l vedem şi ne bucurăm cu o
prieten pentru tot timpul cât a lucrat la acea firmă.
bucurie negrăită şi strălucită” (1Petru 1:8). Aşadar, a avea prieteni chiar şi pe vrăjmaşii noştri,
Şi nu pot să închei altfel decât dorindu-ţi ţie, depinde de căile noastre, dacă sunt plăcute Domnului, nu
dragă cititorule şi mie, să fim cuprinşi în numărul celor plăcute ochilor noştri (Eclesiastul 11:9). Mare atenţie atunci
fericiţi de Mântuitorul, în acea dulce rostire cu care l-a când „căile omnului sunt curate în ochii lui” (Proverbe 16:2),
întâmpinat pe Toma după înviere: „...pentru că M-ai
văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au
că s-ar putea să ducă la moarte, chiar prin duşmanii noştri
crezut” (Ioan 20:29). (Proverbe 14:12). Cel ce verifică gândirea, vorbirea şi toate
Marin Pintilie faptele noastre şi o face corect este Domnul (Proverbe 21:2)
şi dacă ele sunt în conformitate cu voia Sa va lucra la inima
vrăjmaşilor noştri. Domnul să le dea şi mântuirea!

Iosif Anca
17
Istorie

• Se generalizează tipărirea cărţilor, pavând calea Circumstanţele reformei
pentru frăspândirea ideilor Reformei. La debutul secolului al XVI-lea, Europa occidentală
• Michelangelo, Albrecht Durer, Rafael şi Lucius avea o singură religie: romano-catolică. Biserica Romei era
Cranach produc capodopere cu teme creştine. puternică, bogată şi… depravată. Abuzuri de toate felurile
• 1517 – Martin Luther afişează cele 95 de teze pe scandalizau nu numai opinia publică, dar şi unele personalităţi
uşa Bisericii din Wittenberg. Conţinutul lor va fi răspândit în din lumea clerului.
doar câteva luni în toată Germania şi, peste graniţe, în toată În ciuda chemărilor la un proces de reformă venită
Europa, producând o nemaiîntâlnită efervescenţă. dinăuntru pe calea Conciliilor (Sinoadelor) Generale
• Biblia ajunge în mâinile oamenilor de rând prin traducerile convocate de urgenţă, situaţia părea fără ieşire. Certurile
făcute de Luther în germană şi Tyndale în engleză (1520). şi abaterile grosolane de la morala nou‑tes-tamentală
• Reforma Protestanţilor se întinde în toată Europa. paralizaseră viaţa spirituală a bisericii.
Ea este condusă de Zwingli în Elveţia, de anabaptişti în Oamenii de rând şi chiar unii dintre teologii sinceri
Europa centrală şi de John Knox în Scoţia. Ca să-şi îngăduie începuseră să se îndoiască de valabilitatea unora dintre
un divorţ şi pentru a-şi consolida puterea în stat, Henric al învăţăturile şi practicile declarate sus şi tare drept „creştine”.
VIII-lea se rupe de biserica Romei şi se autoproclamă ca De exemplu, biserica stăruia cu încăpăţânare în părerea că
suveran al bisericii anglicane. Lucrarea „Instituţii”, împreună numai ea singură are priceperea şi dreptul de a interpreta
cu activitatea autorului ei, John Calvin, produc în oraşul Biblia. În Anglia, John Wycliffe, preot şi profesor la
elveţian Geneva o reevaluare a teologiei şi a bazelor pe care Universitatea Oxford, spusese răspicat că Dumnezeu a dat
este aşezată societatea. fiecărui om inteligenţa şi dreptul de a citi şi de a înţelege
• O mişcare de contra-Reformă se ridică în apărarea Scripturile sfinte.
bisericii catolice şi combate ideile teologilor evanghelici. Sinodul
de la Trent (1545-1563) reafirmă valabilitatea doctrinelor Luther aprinde scânteia revoltei în Germania
catolice. Ordinul călugărilor „Iezuiţi” devine apărătorul credinţei Luther a devenit liderul Reformei în Germania. Timp
catolice şi începe să trimită misionari în toată lumea. de câţiva ani, el protestase în van condamnând faptul că
• Puternice convingeri produc martiri, atât în rândul unii preoţi colindau ţara şi vindeau „indulgenţe” (certificate
catolicilor cât şi în rândul protestanţilor. Printre cei din urmă, de iertare a anumitor păcate) pentru bani care se vărsau
sunt executaţi: Sir Thomas More, William Tyndale şi Thomas apoi în vistieriile nesătule ale papalităţii. Luther intuise foarte
Cranmer. În Franţa sunt persecutaţi „hughenoţii”. bine că astfel de „iertare” împietrea de fapt inima oamenilor
• În Anglia, începe mişcarea puritană, dintr-o dorinţă de şi permanentiza starea lor de păcat.
a modela viaţa creştină şi biserica după principii mai apropiate Posibilitatea cumpărării „indulgenţelor” închidea
de conţinutul Bibliei. oamenilor calea spre adevărata pocăinţă şi iertare. Picătura
care a făcut ca paharul răbdării lui Luther să dea pe afară a
Anul 1600. La 52 de generaţii după Christos, fost în special activitatea scandaloasă a unui călugăr numit
lumea este încreştinată în proporţie de 18,9% (86% Johan Tetzel. Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga
fiind albi). Lumea este evanghelizată în proporţie de cât îl ţinea gura: „Am indulgenţe pentru orice păcat. Chiar şi
23%. Biblia este tradusă în 36 de limbi. dacă aţi fi necinstit-o pe fecioara Maria, pot să vă vând iertare.
Veniţi şi cumpăraţi!”
Ce este Reforma? Pe data de 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat public
Analizată atent, Reforma este una dintre cele mai mari pe uşa bisericii din Wittemberg cele nouă zeci şi cinci de teze
revoluţii din istoria lumii. Ea s-a desfăşurat în secolul al XVI-lea din care s-a născut Reforma. Conflictul său cu Roma fusese
şi a avut pe alocuri un aspect furtunos, chiar violent şi brutal. declanşat. Atacând problema corupţiei în doctrinele şi practica
La încheierea ei, creştinătatea Europei de vest s-a împărţit în bisericii catolice, Luther a ales să meargă direct la rădăcina
protestanţi şi catolici. Aşa de adânci au fost efectele acestei „problemei”: învăţătura despre mântuire şi despre harul divin.
separări, încât Reforma poate fi considerată unul din punctele Luther a refuzat să ia în considerare „tradiţia” istorică
majore de cotitură ale istoriei. a teologilor drept cadru de referinţă şi s-a ancorat neclintit
Reforma a prefaţat intrarea în epoca modernă. De îndată doar în textul Bibliei inspirate de Dumnezeu prin Duhul
ce „unitatea constrânsă” a populaţiei şi a societăţii a încetat, Sfânt. ,,Sola Scriptura!” („Doar Biblia!”) a devenit deviza
oamenii au început să gândească pentru ei înşişi şi să-şi tuturor interpretărilor, iar ,,Sola fide!” („Doar prin credinţă!”)
croiască propria lor soartă. Grupările naţionale au început să a fost proclamat principiul fundamental care duce la
acţioneze în funcţie de interesele lor teritoriale particulare. adevărata mântuire.
Această diversitate pluralistă a dus la un salt de civilizaţie în Extras din
care ştiinţele politice, sociale şi economice au evoluat rapid spre „Identitate creştină în istorie”
18 ceea ce considerăm astăzi civilizaţia europeană occidentală. Daniel Brânzei
„Căci ce este viaţa voastră?”
(Iacov 4:14)

Chiar dacă am fost în valea morţii, Domnul m-a salvat şi mi-a dat din nou viaţa pentru a treia oară. 
Slăvit să  fie Dumnezeul  nostru, căci e minunat, El nu lipseşte niciodată în nevoi (Psalmul 46).
În 9 ianuarie anul curent mergeam la serviciu cu autobuzul. Deodată am tuşit puţin mai tare, apoi 
mi s-a făcut rău. Atunci i-am zis unui pasager de alături: „Domnule îmi este foarte rău, aproape că leşin”.
Atât el cât şi şoferul au fost foarte binevoitori şi am fost dusă de urgenţă la spital. La consultaţie am avut
tensiunea foarte scăzută. Mi-am pierdut cunoştinţa şi m-am trezit, mai târziu, în perfuzii, la reanimare.
Doctorul a spus că dacă nu ajungeam la timp şi mai stăteam câteva minute nu mă mai puteau aduce la
viaţă, deoarece am reacţionat ca un om mort. Funcţiile organismului au fost blocate. După aproximativ
trei ore inima a început să-şi revină. Doctorii au zis că dacă nu se oxigena creierul în momentele acelea,
îmi pierdeam memoria, dar, slăvit să fie Domnul, că El că nu a îngăduit acest lucru. Oxigenarea creierului
a funcţionat ca prin minune, deşi învineţisem toată. A fost o probă, dar slavă Domnului, că aşa pace şi
linişte mi-a dat că nu mi-a fost frică deloc, chiar dacă mă vedeam cu perfuzii şi oxigen. Domnul a trimis
îngerul Său care a vegheat asupra vieţii mele şi Duhul Sfânt m-a întărit sufleteşte.

Trebuie să precizez că doar cu două luni în urmă, Domnul m-a înştiinţat printr-un frate că o să
trec  printr-un necaz, dar părinţii să nu se sperie, pentru că  Domnul va aduce izbăvirea. După aceea, în
interval de câteva zile, părinţii au visat că eu eram într-un mare pericol. Împreună am decis şi am intrat
în şapte zile de post şi rugăciune pentru această problemă. După o săptămană şi jumătate s-a întamplat
acest eveniment. Acum, după această încercare, mi-am dat seama mai mult, că viaţa noastră este în
mâna Domnului şi că se merită să-L ascultăm şi să-I slujim.

A. O.

Nota editorilor: Am prezentat această mărturie, care la o privire rece şi superficială nu pare o
mare minune, tocmai pentru a sesiza că sunt evenimente diferite ca situaţii, stare şi timp în care dacă
n-ar interveni mâna Domnului, viaţa noastră fizică şi cu atât mai mult cea spirituală ar fi rămas o amintire
dureroasă. Cât de adevărat este Psalmul 124 pentru cei ce au trecut prin asemenea experienţe!

Întrebări
1. Cum se explică biblic pericolele de moarte (accidente, boli, atentate ...) în viaţa copiilor lui Dumnezeu?
Care este scopul cu care El le îngăduie?

2. Cât de imperativă este datoria celor credincioşi în evanghelizarea altor zone din ţară sau chiar din alte ţări?
Este un păcat neimplicarea în evanghelizare?

3. Care este atitudinea cea mai înţeleaptă faţă de utilizarea creditelor bancare? În ce condiţii şi situaţii îşi
poate permite o familie, o persoană credincioasă să împrumute bani de la bancă sau de la alţi creditori?
Cu timpul, omul ...

...înţelege că doar cel care e capabil să te iubească în orice circumstanţe, îţi poate aduce
fericirea pe care ţi-o doreşti.

...înţelege că adevăraţii prieteni sunt puţini şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme
sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

...învaţă că a se scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, doar cei iertaţi cu
adevărat o pot face.

...înţelege că dacă a rănit grav un prieten, e foarte probabil ca prietenia lui să nu mai fie la
aceeaşi intensitate niciodată, şi vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua să
facă rău celui rănit, tot restul vieţii.

...îşi dă seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană fără să-şi repare greşeala,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate.

...învaţă să nu aştepte totul de la alţii, aşa că, începe să-şi planteze propria grădină,
împodobindu-şi propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i tot aducă flori.

...învaţă că grăbind sau forţând unele lucruri să se petreacă, în final, ele să nu mai fie aşa
cum spera, căci numai Dumnezeu face toate lucrurile frumoase şi la vremea lor.

...învăţă că în faţa unui mormânt, nu mai are nici un sens să încerci să ierţi sau să ceri
iertare, să spui că iubeşti, că ţi-e dor, că ai nevoie, că vrei să-i fii prieten.

...învaţă ce bine e să fii învăţat corect şi ce rău este să fii învăţat eronat.

...învaţă Psalmul 19 şi apoi Psalmul 119.

Când…

…îţi este sete, îţi dai mai bine seama cât de importantă este apa.
…arde soarele, îţi dai mai bine seama cât de importantă este umbra.
…e frig, îţi dai mai bine seama cât de important e focul.
…e întuneric, îţi dai mai bine seama cât de importantă e lumina.
…eşti închis într-o încăpere, îţi dai mai bine seama cât de important e aerul.
…eşti căzut, îţi dai mai bine seama cât de importantă e puterea Duhul Sfânt.
…te apasă păcatul, îţi dai mai bine seama cât de importantă este iertarea lui Christos.
…niciun alt ajutor nu-ţi foloseşte, îţi dai mai bine seama cât de importantă este dragostea
lui Dumnezeu.
Johnson Ganabaranam

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080