You are on page 1of 20

Motivaţie pentru rugăciune!

Doamne, fiecare apus de soare lasă o
Cuprins
amintire cu Tine, fiecare răsărit de soare aduce
o nouă speranţă prin Tine! Între apus şi răsărit
sunt ore pe care aş dori să le împletesc cu firul
RUGĂCIUNII.

Ce este rugăciunea pentru tine? E focul
dinlăuntru ce arde atâta timp cât ai jarul sfânt, sau
poate apelantul în „ziua accidentului”? Un fel de a
zice:„trebuie să îmi fac datoria”, sau dorinţa de a
începe o nouă zi sub soare, în care toate lucrurile 3 Editorial
vor părea o rutină? Ruga înălţată cu sinceritate Oameni care umblă cu ochii închişi –
va fi sămânţa ce ai semănat-o în ogorul prezenţei Editorii
Lui, ai udat-o cu lacrima de durere şi mulţumire,
şi ai lăsat-o în nădejdea credinţei că va prinde
roadă la vremea potrivită. Scopul rugăciunii este
4 Închinători în duh şi-n adevăr

şi a primi rod. Astfel, de la El primim sămânţa şi Rugăciunea şi păcatul – Augustin Kuschausen
Lui îi dăm rodul. Căci toate lucrurile bune vin de la
El.(Iacov 1:17). Şi dorinţa rugăciunii vine de la El.
Chemarea ta în prezenţa Lui Dumnezeu este mai
6 Principii sfinte

mult decât poţi să redai în cuvinte. El se-nvoieşte Biserica, în căutarea resurselor spirituale
„să lase totul” pentru a se angaja la o discuţie cu (partea II)– Simion Buzduga
tine. Fii gata oricând să vorbeşti cu Dumnezeu,
alege cuvinte simple dar curate care dau greutate 8 Doctrine biblice
în vorbire! Nu-ţi făuri singur emoţii de sfinţenie! Fie
Îmbrăcăminte şi podoabe (partea II) – Iosif Anca
ca El să fie ţinta mea şi a ta în orice zi, ca bucuria
şi necazul să le împărtăşim în prezenţa Lui!

C.M.
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Scrisoarea a XV-a – Zaharia Bica

15 Statutul moral şi spiritual al creştinului

Crede, pentru a avea – Marin Pintilie

Fondurile necesare editării şi distribuirii revistei
17 Înţelepciune pentru înţelepţi
O analiză medico-duhovnicească –
„Dragoste pentru Adevăr”, în tiraj de 4500 exem-
Iosif Anca
plare, provin din donaţii din ţară şi străinătate.
Cei care doresc să sprijine această lucrare pot
face depuneri în contul Asociaţiei Creştine de
caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
18 Istorie
Secolul XVII – Daniel Brânzei
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/
EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-
tivitate doar educaţia creştină. 19 Mărturisiri
O pocăinţă reală – Iertatul
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacţie

ISSN: 1841-1185
Editorial

Expresia aparţine apostolului Petru care scrie unui scriitor care prezenta un om normal (cu ochii) ce a
că cei ce au crezut, trebuie să devină părtaşi firii (naturii) căzut pe alt tărâm într-o societate de oameni fără ochi.
dumnezeieşti, să devină oameni duhovniceşti, prin Duhul Imediat el a început să le descrie realitatea vizuală a
Sfânt care locuieşte în ei şi-i călăuzeşte, aşa cum scria şi pământului şi a cerului. Dar cei fără ochi nu puteau
apostolul Pavel în Romani 8:9,14. Realizarea este posibilă nicicum să înţeleagă. S-a trecut la analize concrete şi
şi obligatorie, căci fără naşterea din nou nu se poate vedea au ajuns la concluzia că acel om nu putea fi „lecuit”de
Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum a spus-o însuşi Domnul gândirea lui numai dacă i se vor opera şi anula ceea
Isus Hristos (Ioan 3:3). Aceasta cere efort, dar în condiţii de ce constituiau, după părerea lor, organele ce-i încurcă
har - „dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3). gândirea - ochii. Ce har ar fi pentru asemenea oameni
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa să poată fi ei operaţi şi să vadă splendorile Împărăţiei în
voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; care, numai dacă vor dobândi noua natură li „se va da
cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, intrare din belşug în Împărăţia veşnică” (II Petru 1:11).
dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” În concluzie, scopul nostru editorial este să
(2 Petru 1:5-7). ungem ochii celor ce citesc, ca să vadă să înţeleagă
Aşa se realizează un belşug de roadă (2 Petru mai bine că pocăinţa şi viaţa de credinţă creştină ar
1:8), de credinţă generatoare, nu numai de fapte trebui să fie mai vie, mai activă. „Să ţinem fără şovăire
sporadice, ci din abundenţă, o permanenţă a trăirii la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este
duhovniceşti, caracterizată cel mai bine de dragoste. Cel ce a făcut făgăduinţa.  Să veghem unii asupra
„Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune”
împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin (Evrei 10:23-24). Dacă nu ne vom trezi la realitate şi nu
dragoste” (Galateni 5:6). Astfel se întăreşte chemarea şi vom „alerga cu stăruinţă” (Evrei 12:1), în mod natural
alegerea, eliminându-se trista posibilitate a „alunecării” şi logic, un om nenorocit, sărac, orb şi gol nu-i departe
– căderii din credinţă. „Dar cine nu are aceste lucruri, de moarte şi va ajunge la situaţia din Apocalipsa 3:1-
este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost „îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”. Mai poate
curăţit de vechile lui păcate” (2 Petru 1:9). fi salvat numai cel ce e pe moarte (Apocalipsa 3:2),
Ce înseamnă orb, care umblă cu ochii închişi? dar cei „de două ori morţi” sunt pierduţi (Iuda 1:12).
Răspuns: membru în Biserica din Laodicea - „ticălos, Pentru ei, din cauza orbirii „le este păstrată negura
nenorocit, sărac, orb şi gol” (Apocalipsa 3:17). Acest întunericului pe vecie” (Iuda 1:13).
buletin de analize spirituale este urmat de o soluţionare Totul pleacă de la ochi, de la felul cum vezi
a cazului cu o reţetă de tratament. Ochii, de exemplu, (gândeşti). „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este
pot fi trataţi cu doctorie cumpărată de la Domnul (v. 18), sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;  dar dacă ochiul
dar aceasta presupune pocăinţă cu râvnă (v.19). Este tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă
o abordare similară cu cea din 2 Petru 1:5 - „Daţi-vă şi lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie
voi toate silinţele...” să fie întunericul acesta!” (Matei 6:22-23).
Asistăm, în aceste condiţii, la acuzaţii reciproce Ferice de cei ce se vor ruga din toată inima
de apostazie, din partea celor ce văd şi de fanatism înaintea Domnului: „Deschide-mi ochii, ca să văd
din partea celor ce au ochii închişi şi care ar trebui lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18).
trataţi pentru a vedea. Se întâmplă ca în imaginaţia
Editorii 3
Închinători în duh şi-n adevăr

Şi le-a zis: „Este scris:
„Casa Mea va fi o
casă de rugăciune.
Dar voi aţi făcut din
ea o peşteră de
tâlhari”
(Luca 19:46).

„...Să păcătuim mereu
ca să se înmulţească
harul? Nicidecum! Noi
care am murit faţă de
păcat, cum să mai
trăim în păcat?”
(Romani 6:1-2).

Rugăciunea sinceră, călăuzită are putere, atunci totul este pierdut. aproape nimeni să oprească potopul
de Duhul Sfânt, întotdeauna este în Doar trăind o viaţa de rugăciune, de nelegiuiri din ele (Ezechiel 22:30-
luptă dârză cu păcatul, căci Domnul păcatul poate fi biruit şi eliminat din 31). Se constată o creştere a stărilor
Hristos s-a arătat ca să ia păcatele. biserici. Domnul Isus ne-a învăţat cum de păcat, deşi se cunoaşte blestemul
Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; să păstrăm Biserica curată (Matei păcatului şi toate urmările lui nefaste.
copiii diavolului păcătuiesc (1 Ioan 18:15). Este foarte regretabil că astăzi Cu păcatul nu putem glumi!
3:4-10; 1 Petru 4:1-2). Adevăraţii nu se mai aplică aceste principii în El nu are termen de comparaţie nici
credincioşi au sfârşit-o cu păcatul. majoritatea bisericilor. Dar să nu uite cu boala, nici cu suferinţa, ci numai
Lor li se admite doar greşeala, adică nimeni că numai biserica primară a cu moartea. Plata păcatului este
abaterea de care nu-şi dau seama obţinut făgăduinţele Domnului. Astăzi moartea! Cu toate aceste urmări,
până ce s-a înfăptuit. Toţi greşim bisericile sunt reci, seci, decăzute şi mulţi îl măgulesc şi s-au dus atât de
în multe feluri, dar trebuie să biruim fără evlavie. Pentru că azi se admite departe, că nu se mai pot întoarce
păcatul. Diavolul urmăreşte cu o păcatul vizibil în biserici, păcătosul niciodată (Osea 5:4). Atunci când
ardoare neobosită ca să intre în are dreptul la Cina Domnului. Dar trăirea în păcat depăşeşte limita, harul
biserici prin unii formalişti şi prefăcuţi păcatul trecut cu vederea în biserici, încetează. Ieremia, cu insistenţele
pentru a face ravagii, ca în biserica din aduce blestem asupra întregului sale pline de durere, se ruga cu lacrimi
Smirna şi Pergam unde şi-a aşezat popor. Dumnezeu a spus lui Israel că pentru un popor răzvrătit. Domnul
scaunul de domnie (Apocalipsa 2:8-9, El nu va mai fi cu ei dacă nu nimicesc l-a oprit de două ori din rugăciune
13). În biserica primară nu a reuşit păcatul din mijlocul lor, fapt valabil şi spunându-i să nu mijlocească pentru
în orice loc. Amintiţi-vă de felul cum pentru noi (Iosua 7:1, 10-12). Astăzi ei, căci nu-l va asculta, pentru ei
Anania şi Safira au fost descoperiţi. bisericile sunt pline de Acani. Pentru harul se terminase şi urma pedeapsa
În Apocalipsa sunt prezentate şapte aceasta nu obţinem binecuvântările prin robie (Ieremia 7:16; 14:11). Iar
Biserici. Prima este cea din Efes promise şi numele Domnului este lui Samuel, Domnul i-a spus că în
(vrednic de dorit şi de iubit). De ce? hulit printre neamuri; oamenii au asemenea stări, chiar de vor posti,
Între altele, pentru că avea calitatea ajuns să cunoască nelegiuirile celor nu le vor fi ascultate rugăciunile; căci
că nu putea suferi pe cei răi, adică pe aşa-zişi pocăiţi, dar cei ce comit au depăşit limita îndurării ca şi casa
robii păcatului. nelegiuirea nu se autosesizează… lui Eli, ajungând într-o situaţie de
În zilele din urmă Diavolul (Romani 2:21-24). Cel mai mare rău dizgraţie (1 Samuel 3:14).
încearcă şi atacă toate bisericile. În în lume este faptul că nelegiuirile au Istoria se repetă, profeţiile
4 aceste condiţii, dacă rugăciunea nu intrat pe faţă în biserici şi nu încearcă biblice cu privire la zilele din urmă
Închinători în duh şi-n adevăr
sunt foarte îngrijorătoare. „Duhul spune ultim moment, le-a mai dat o poruncă, tot
lămurit!” (1 Timotei 4:1) care va fi starea în legătură cu rugăciunea, zicând: „Şi iată
multora: „având doar o formă de evlavie, că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui
dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi
de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:5); „... îmbrăcaţi cu putere de sus” (Luca 24:49).
niciodată nu pot ajunge la cunoştinţa deplină Mântuitorul lumii nu i-a trimis să facă
a adevărului” (2 Timotei 3:7). Ei prigonesc lucrarea fără putere de sus. Nu le-a zis:
pe cei evlavioşi şi trăiesc după poftele lor „mergeţi şi lucraţi”; nu a îndemnat nici pe
nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac din Casa unul dintre ucenici zicând: „du-te aşa cum
Domnului o peşteră de tâlhari (2 Petru 3:4- eşti, du-te gol, du-te lucrează singur”. Nu!
18; Iuda 4, 5, 18; Apocalipsa 3:14-22). Ce au făcut cei unsprezece ucenici
Domnul Hristos a zis iudeilor: împreună cu ceilalţi credincioşi care au
„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va ascultat de porunca „rămâneţi”? Toţi aceştia
face liberi,... dar oricine trăieşte în păcat, stăruiau cu un cuget în rugăciuni, cereri şi
este rob al păcatului” (Ioan 8:32-34); laudele Domnului (Luca 24:53; Fapte 1:12-
„Deci dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu 15). Cei în jur de o sută douăzeci de ucenici
adevărat liberi” (Ioan 8:36). După aceste au rămas în cuvântul Bunului Păstor. Ei
făgăduinţe se pune marea întrebare: eşti trebuia să fie constanţi şi credincioşi în
rob sau eşti liber? „De aceea este zis: „S-a răbdarea lor pentru că făgăduinţa Tatălui
suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri nu a venit în prima zi de rugăciuni şi cereri,
oamenilor” (Efeseni 4:8). Prin acest cuvânt nici în a doua zi…până în a zecea zi. Ce
– a luat robia roabă – acum înţelegem că mă bucură, în acest caz, este faptul că nu
prin răscumpărarea Sa, prin sângele Său se dovedeşte în Cuvânt că unii din ei ar fi
sfânt şi nevinovat, vărsat pe Golgota, cedat de a mai stărui în făgăduinţa Tatălui.
robia noastră sau cu alte cuvinte, vinovăţia Cuvântul ne relatează că toţi au aşteptat…
noastră a trecut într-o supunere şi ascultare şi la Cincizecime au şi primit binecuvântarea
totală de voia Sa. Acum nu mai este rob, promisă. În fruntea lor este trecut Petru,
ci fiu, ne mărturiseşte cuvântul Domnului întărit prin puterea divină. La Rusalii, toţi
(Galateni 4:6-7). Prin rugăciunea călăuzită cei veniţi pentru sărbătoare, au rămas
de Duhul Sfânt strigăm AVA, adică TATĂ uimiţi şi încremeniţi de cele văzute şi auzite
(Galateni 4:31). Hristos ne-a izbăvit ca (Fapte 2:6-21). Erau acolo oameni fireşti şi
să fim liberi de păcat, iar ca mamă avem păcătoşi care îşi băteau joc de ei şi ziceau:
Ierusalimul de sus (Galateni 4:26), căci „sunt plini de must”. Petru însă le vorbeşte
n-am primit un duh de robie, ci unul de plin de putere despre făgăduinţa Tatălui prin
înfiere (Romani 8:14-17; 6:12-13). Dorim Ioel (Ioel 2:23).
să ajungem acasă la Domnul în Ierusalimul Mai sunt aceste lucrări divine şi
de sus, la mama noastră cerească, în astăzi? Unde ele lipsesc, acele biserici se
locul pregătit de Domnul Isus? Atunci aseamănă cu munţii din Ghilboa care erau
este nevoie de o renaştere spirituală. lipsiţi de rouă şi de ploaie. Vom avea doar
Domnul ne îndeamnă azi: „Rămâneţi dar vorbitori fără putere de sus ce vor răspunde
tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei, pentru sufletele pierdute înaintea Domnului.
al păcatului” (Galateni 5:1). „Şi robul nu De asemenea dacă îngăduim păcatele,
rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne întreaga biserică este vinovată înaintea lui
pururi.” (Ioan 8:35). Iubit suflet, se cere un Dumnezeu. Ce este de făcut? Cereţi şi vi se
nou efort, o nouă întoarcere la Dumnezeu, va da (Matei 7:7). Bunul şi Blândul Păstor
un nou legământ (angajament). ne îndeamnă şi azi zicând cu dragoste:
Bunul Păstor a inclus în primele „vegheaţi dar tot timpul şi vă rugaţi”, nu numai
rânduri vegherea şi rugăciunea, care sunt la sărbători şi la diferite ocazii, ci tot timpul.
„surori sfinte”, când a zis: „Vegheaţi dar în Consacrarea trebuie înnoită zi de zi, iar
tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere rugăciunea fără post, este ca şi pâinea fără
să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care sare. În fiecare zi avem nevoie de umplerea
se vor întâmpla, şi să staţi în picioare cu Duhul Sfânt pentru a fi cu adevărat
înaintea Fiului omului” (Luca 21:36). ascultători şi împlinitori ai Cuvântului sfânt.
Cine nu trăieşte viaţa după cuvântul Pentru orice împrejurare a vieţii este nevoie
lui Dumnezeu, nu are nicio posibilitate să avem o călăuză sfântă, prin puterea
de a obţine puterea de sus. Numai prin Duhului Sfânt, nădejdea noastră pentru
mărturisirea greşelilor şi părăsirea lor se veşnicie, ca să putem supravieţui până la
poate obţine iertare şi îndurare (Proverbe sfârşitul vieţii noastre.
28:13). Înainte de înălţarea Domnului
Isus, El i-a binecuvântat pe ucenici. În acel Augustin Kuschausen 5
Principii sfinte

partea II

c) Secretele creşterii numerice a prin case. În Milet, Pavel declară în şir) în Antiohia Pisidiei (Fapte
Bisericii. în faţa prezbiterilor: „... nu m-am 13:14,42); în Filipi, lângă un râu,
1. În lucrarea de ferit să vă propovăduiesc şi să în ziua Sabatului (Fapte 16:13);
răspândire a Evangheliei, apostolii învăţ înaintea norodului şi în case” în Tesalonic au vorbit succesiv în
au aplicat strategia poruncită de (Fapte 20:20); în casa Mariei, trei Sabate (Fapte 17:2); în Corint
Domnul Isus. (Marcu 6:7; Luca mama lui Ioan Marcu, ucenicii erau vorbea grecilor şi iudeilor în fiecare
10:1-11) şi au plecat în lucrare, în adunaţi pentru rugăciune (Fapte zi de Sabat (Fapte 18:4); în ziua
echipe de câte doi: Petru şi Ioan 12:12); în casa temnicerului din întâi a săptămânii (Fapte 2:1; 20:7).
(Fapte 8:14-15); Barnaba şi Saul Filipi (Fapte 16:32-34); în casa 5. Au fost ajutaţi de îngeri,
(Fapte 11:26); Pavel şi Sila (Fapte Lidiei (Fapte 16:40); în casa lui Iust care au fost implicaţi în lucrarea
15:40) ; Iuda şi Sila (Fapte 15:22); din Corint (Fapte 18:7-11); în casa de vestire a Evangheliei şi în
Barnaba şi Marcu (Fapte 15:39); lui Aquila şi Priscila (Fapte 16:26; acţiuni de salvare a apostolilor:
Sila şi Timotei (Fapte 17:14). Mai 1 Corinteni 16:19); în Roma, unde cazul salvării miraculoase a
rar întâlnim câte unul: Filip (Fapte Pavel primea pe toţi cei ce veneau apostolilor din închisoare (Fapte
8:5); Apolo (Fapte 18:25; 19:1) la el (Fapte 28:30). 5:19); în lucrarea de convertire
sau câte trei: Barnaba Saul şi Ioan 3. Apostolii stăteau mai a famenului etiopian, prin Filip
Marcu (Fapte 12:25); mult timp într-un loc pentru a forma (Fapte 8:26); în formarea primei
2. Au folosit diverse comunităţi locale de credincioşi: biserici dintre neamuri din casa
locaţii pentru propovăduirea în Antiohia, Pavel şi Barnaba au sutaşului Corneliu (Fapte 10:3); în
Evangheliei. La început îi învăţau stat un an întreg (Fapte 11:26); cazul salvării apostolului Petru din
pe oameni în Templu (Fapte în Corint au rămas un an şi şase închisoare (Fapte 12:7); cu ocazia
5:42), dar asemeni Domnului luni în casa lui Iust, timp în care morţii lui Irod, pe care l-a lovit
Isus, au preferat sinagoga, mai învăţau pe corinteni Cuvântul un înger, Cuvântul s-a răspândit
ales când vesteau Evanghelia Domnului (Fapte 18:11); în Efes, şi mai mult (Fapte 12:23); când
conaţionalilor evrei, care erau Pavel a predicat poporului timp de i-a vorbit lui Pavel pe mare şi l-a
întâlniţi în tot Imperiul Roman. doi ani, în şcoala unuia numit Tiran încurajat (Fapte 27:23-24);
Astfel îi întâlnim în sinagogile din: (Fapte 19:9-10); în Roma, timp de 6. Când erau izgoniţi
Damasc (Fapte 9:20); Salamina doi ani, Pavel îi primea pe toţi cei dintr-un loc, ca semn al ascultării
(Fapte 13:5), Antiohia din Pisida ce voiau să-l vadă şi să discute din de porunca Domnului scuturau
(Fapte 13:14,44); Iconia (Fapte Scripturi, într-o casă luată cu chirie praful de pe haine şi de pe picioare
14:1); Tesalonic (Fapte 17:2); (Fapte 28:30); (Fapte 13:51; 18:6)
Berea (Fapte 17:10); Atena (Fapte 4. Aveau timp alocat pentru 7. Au beneficiat de
17:17); Corint (Fapte 18:4); Efes vestirea Evangheliei: „Şi în fiecare descoperirea voii lui Dumnezeu,
(Fapte 18:19). Ei foloseau orice zi în Templu şi acasă nu încetau să în vederea misiunilor, prin
loc şi ocazie pentru vestirea înveţe pe oameni şi să vestească vedenii cereşti. Când Dumnezeu
Evangheliei (Fapte 17:17; 22). Evanghelia lui Isus Hristos” (Fapte a direcţionat planul său de
Mai târziu se adunau 5:42); în ziua Sabatului (Sabate mântuire la neamuri, a făcut de
6
Principii sfinte
cunoscut acest lucru lui Petru tot mai mult (Fapte 5:14), căci batjocorirea, dar ajungeau până
printr-o vedenie (Fapte 10:9-16); „o mare mulţime de preoţi la împroşcarea cu pietre - Ştefan
apostolul Pavel în Damasc a fost veneau la credinţă” (Fapte 6:7). (Fapte 7:60; 14:4-9); răscoale
înştiinţat printr-o vedenie că va Astfel, Bisericile se întăreau (Fapte 18:12-17); arestări (Fapte
fi vindecat de orbirea fizică şi în credinţă şi sporea zi de zi 21:33); smulgerea hainelor, bătaia
spirituală (Fapte 9:12-16); Domnul numărul credincioşilor (Fapte cu nuiele – Pavel şi Sila (Fapte
a planificat misiunea lui Pavel 16:5). Ca rezultat al predicilor 6:22-23); închisoarea (Fapte
printr-o vedenie (Fapte 16:9-10); rostite în sinagogi, au crezut atât 4:3; 8:3; 12:4; 16:23); chinuirea
În Corint, apostolul Pavel a fost unii dintre evrei, cât şi o mare (Fapte 12:11); martiraj - Iacov
încurajat să vorbească şi să nu se mulţime de greci temători de (Fapte 12:2). Cele de mai sus au
lase intimidat de potrivnicii lui, tot Dumnezeu (Fapte 17:4,12). De constituit doar preludiul marilor
printr-o vedenie cerească (Fapte asemenea, în Tesalonic, Berea şi persecuţii şi martiraje de mai
18:9); pe mare, în drum spre Roma Atena, unii au trecut de partea lor târziu, aşa cum Domnul Isus le-a
a avut altă descoperire (Fapte şi s-au convertit (Fapte 17:4,34). prevăzut (Ioan 16:2-4).
27:23-24); După aceea, mulţi dintre corinteni
8. Au fost împuterniciţi au crezut şi au fost botezaţi III. Ucenicizarea - învăţarea
de Dumnezeu cu darul minunilor, (Fapte 18:8). Deşi marea parte noilor convertiţi.
ceea ce a produs stimularea a convertiţilor s-a datorat vestirii a) Activităţi spirituale şi
credinţei şi autentificarea mesajului Evangheliei, nu trebuie să administrative.
lor. Când ologul Enea a fost minimalizăm numărul relativ mare După ce a luat naştere
vindecat prin apostolul Petru, al celor care au crezut în urma Biserica în ziua Cincizecimii, ni
toţi locuitorii din Lida şi Sarona, minunilor făcute prin Duhul Sfânt. se prezintă cele patru activităţi
văzând, s-au întors la Domnul Au fost însă şi piedici în principale ale ei: „Ei stăruiau în
(Fapte 9:35). De asemenea, când calea vestirii Evangheliei, pentru învăţătura apostolilor, în legătura
a fost înviată Tabita, mulţi din că pe lângă diferite greutăţi, au frăţească, în frângerea pâinii şi în
Iope s-au întors la Domnul (Fapte avut parte şi de persecuţii. Primii rugăciune” (Fapte 2:42). Se poate
9:42); Dregătorul Sergius Paulus care s-au opus cu înverşunare observa locul pe care Biserica îl
s-a convertit când vrăjitorul Elima credinţei au fost ierarhii religiei acordă învăţăturii. Pentru lucrările
a fost orbit în urma cuvintelor iudaice, marii preoţi: Ana, Caiafa, de administraţie au fost aleşi
spuse de Pavel (Fapte 13:7); La Ioan Alexandru (Fapte 4:6). Apoi diaconii (Fapte 6:1-6). Astfel apar
vindecarea ologului din Listra au saducheii împreună cu marele slujbele în Biserică. Aceştia au
considerat pe Pavel şi Barnaba zei preot i-au aruncat în închisoare fost aleşi de popor (Fapte 6:3).
(Fapte 14:11); Învierea lui Eutih a pe apostoli (Fapte 5:17). Mai
fost pricina unei mari mângâieri târziu soborul împreună cu marele (continuarea în pagina 12)

(Fapte 20:12). Au fost multe preot au decis să-i omoare (Fapte
cazuri când oamenii au slăvit pe 5:27,33). Singurul dintre iudei
Dumnezeu pentru că s-au convins care a privit lucrarea din alt unghi
de puterea Lui prin vindecări a fost Gamaliel, cel care i-a apărat
(Fapte 4:21; 5:14-16). (Fapte 5:34-39). Iudeii au izgonit
Impactul vestirii pe apostoli de la hotarele lor în
Evangheliei, în aceste condiţii, Antiohia Pisidiei (Fapte 13:50); au
a făcut ca la predica apostolului întărâtat alte neamuri împotriva
Petru din ziua Cincizecimii, să apostolilor în Iconia (Fapte 14:2),
se convertească peste trei mii în Tesalonic (Fapte 17:5), în
de oameni (Fapte 2:41); după Berea (Fapte 17:3), au uneltit şi
ce Petru a predicat cu ocazia i-au întins curse lui Pavel (Fapte
vindecării ologului de la Poarta 20:3,19). Apostolii şi echipele lor
Frumoasă, numărul creştinilor de misiune au avut probleme cu
a ajuns la aproape cinci mii meşterii obiectelor de cult păgân
(Fapte 4:4). Răspândirea (Fapte 19:27) şi cu profitori de
Cuvântului lui Dumnezeu a făcut pe urma ghicitului în Filipi (Fapte
ca numărul celor ce au crezut şi 16:9). Formele de manifestare
al ucenicilor să se înmulţească a persecuţiei începeau cu
7
Doctrine biblice

III. PRINCIPII BIBLICE PENTRU ÎMBRĂCĂMINTE ŞI este creaţia lui Dumnezeu, purtând imaginea şi amprenta
PODOABE divină. În procesul de răscumpărare, în etapa ultimă trupul
va fi eliberat de efectele degradării, dar până atunci trebuie
Orice om ce a studiat acest domeniu va putea să fie îmbrăcat corespunzător în contextul păcatului.
afirma că hainele sunt reprezentative pentru o persoană. În condiţiile pământeşti, rolul primar al hainelor
William Thourlby, un recunoscut consilier în îmbrăcăminte, este reflectarea unei imagini, apoi ca rol secundar,
în cartea „Eşti ceea ce porţi”, scrie că după felul cum se protecţia trupului şi evitarea păcatelor trupului. Cel
îmbracă, oamenii arată nivelul economic, de pregătire, credincios, bărbat sau femeie, trebuie să se concentreze
de educaţie, poziţie socială, averea, succesul, caracterul la partea spirituală, cultivând virtuţi sfinte care nu se
moral şi dacă sunt sau nu vrednici de încredere. 2 perimează odată cu trecerea anilor: „ Podoaba voastră să
Astfel hainele hippy arată respingerea valorilor nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în
tradiţionale, o îmbrăcăminte sexy – seducere, iar purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci
îmbrăcămintea oficială - demnitate şi încredere. Hainele să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui
sunt legate inseparabil de starea decăderii. Din Geneza duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui
3, omul a fost tentat să-şi facă haine diferit de modul în Dumnezeu. ” (I Petru 3:3-4).
care i le-a confecţionat Dumnezeu, iar ulterior şi-a pus Apostolul Pavel recomandă: „Vreau, de
podoabe, ceea ce Dumnezeu nu i le-a cerut. Pheobe asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip
Palmer (1807-1874) afirma că hainele înzorzonate sunt o cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr,
piedică pentru sfinţirea lăuntrică şi arată o inimă împietrită nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe”
(I Timotei 3:4; Iacov 4:4).3 (1 Timotei 2:9). Aici se distrug trei expresii directoare:
1. Îmbrăcămintea trebuie să reliefeze o cuviincios, (grecescul „kosmios” - ceea ce înseamnă
identitate creştină, să prezinte un caracter duhov­ modest, cuvânt ce provine de la ordonat, demn,
nicesc. Hainele pot să evidenţieze înnoirea minţii, care cineva care te disciplinează şi care este privit ca
face omul să aibă alte preocupări şi alte scopuri, în care moral şi respectabil); cu rusine (grecescul „aidos” -
trupul ocupă un loc de cinste în raport cu spiritul, devenind reverenţă, respect faţă de Dumnezeu şi rege, ceea
Templu al Duhului Sfânt „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul ce cere o îmbrăcăminte decentă ce evidenţiază
lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în calităţile spirituale); sfială (grecescul „sophrosure”,
voi?  Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe format din două cuvinte „sos” (sunet) şi „phrenes”
acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu (minte) - vigilenţa minţii, autocontrol, sănătate
este Sfânt: şi aşa sunteţi voi” (I Corinteni 3:16-17). „... Şi mintală, echilibru, sobrietate, moderarea dorinţelor şi
că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un pasiunilor, opusul frivolităţii şi a tot ceea ce ar putea
preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul trezi pasiuni nesfinte”).4 Un om nu trebuie să atragă
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6:19‑20). atenţia asupra trupului prin îmbrăcăminte şi podoabe,
Deci Dumnezeu este cel ce dispune de funcţiile pentru ca mesajul creştin să nu fie suprimat de ele.
trupului şi de valoarea lui. Omul capătă o funcţie de 2. Îmbrăcămintea trebuie să protejeze intimi-
evidenţiere a lui Dumnezeu, a operei şi lucrărilor Sale. tatea şi să evite manifestarea păcatelor trupului.
De aceea, apostolul sfătuia: „ Deci, fie că mâncaţi, fie că Felul în care se îmbracă un creştin nu trebuie să devină
beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui o provocare sexuală, ceea ce este unul dintre scopurile
8 Dumnezeu” (I Corinteni 10:31). Astfel vom înţelege că omul realizatorilor de modă. Mary Quant, o femeie implicată în
Doctrine biblice
industria modei, a declarat: „Toate acestea sunt făcute libertate a femeii începe cu o poartă strâmtă: supunerea.
pentru a seduce pe bărbaţi”.5 Iată de ce un om care nu După această poartă urmează calea unei vieţi libere, în
vrea să păcătuiască şi nici să-i provoace pe alţii la păcat care diferenţele de gen nu sunt umbrite de păcat, ci pline
trebuie să evite expunerea (exhibiţionismul), ispitirea de lumină, inegalităţiile fiind esenţiale pentru chipul lui
altora. Nuditatea în concept biblic este un simbol al Dumnezeu, femeia ca femeie, bărbatul ca bărbat, nu ca
goliciunii interioare (Osea 2:3; Apocalipsa 3:17-18) căci două jumătăţi identice şi interschimbabile ci un întreg al
trupul trebuie acoperit (Exod 20:26; 28:42). chipului divin”. Potrivit principiului determinativ „eşti ceea
Înţeleptul Solomon arată într-un mod explicit cum ce porţi”, o femeie ce vrea să pară bărbat îşi va pierde
funcţionează ispitele curviei. El avea experienţa lui şi pe în parte feminitatea, dar nu va putea deveni bărbat.
cea a tatălui său, care au durut mult. El scria că limbajul Michael Levin, profesor de filosofie la City College N. Y.
femeii imorale este faza a doua a seducerii, căci prima spunea: „Există o adâncă şi permanentă diferenţă între
fază este „îmbrăcămintea de curvă” (Proverbe 7:10) ce sexe şi multe din nefericirile moderne vin din dorinţa de
este purtată doar de o persoană cu inima şireată. În acest a transforma pe femei în pseudobărbaţi”.7 Eloise Curtis,
mediu, starea devine incendiară şi el întreabă: „Poate producător de haine de damă, când moda unisex era
cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau la început spunea că: „În multe familii nu mai există o
poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă diferenţă vizibilă între sexe. O femeie ce poartă pantaloni,
picioarele?”  (Proverbe 6:27). Podoabele şi cosmeticele în subconştient, aduce ceva masculin în relaţia sa cu
joacă acelaşi rol în vederea seducerii, căci este scris: „Au coplilul. El, nevăzând numai pantaloni în jurul lui, nu ştie
umblat chiar după oamenii, care veneau de departe, le- unde se termină tata şi unde începe mama”. 8
au trimis soli, şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat Distincţia dintre sexe în îmbrăcăminte este foarte
tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale” clar menţionată în Scripturi: Deuteronomul 22:5 – „Femeia
(Ezechiel 23:40). să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se
În condiţile funcţionării sistemului biologic aflat sub îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face aceste lucruri
dominaţia păcatului, trebuie să veghem unii asupra altora este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău”.
şi să nu fim pricină de păcătuire pentru nimeni (I Corinteni Deşi această poruncă este scrisă în Vechiul Testament, ea
10:32) căci este „vai de omul prin care vine prilejul de nu este încadrată în regulile ceremoniale care au diverse
păcătuire” (Matei 18:7). Fie că este un păcat al privirii ce a semnificaţii în noul legământ, în care statutul spiritual al
acceptat pofta: „ ... că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o bărbatului şi al femeii nu comportă nici o discriminare
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28), (Galateni 2:28). Diferenţa dintre sexe are conotaţii terestre
fie că este un păcat pe deplin realizat (caz David-Bat Şeba foarte împortante atât din punct de vedere moral cât mai
- care s-a expus privirilor publice). „Deci, fiindcă avem mult familial; ea creează cadrul de naştere şi dezvoltare a
astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice vieţii fizice şi spirituale a fiecărei generaţii, în care tatăl şi
întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea mama au funcţii atât de diferite, dar absolut necesare şi
până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Corinteni 7:1). complementare (I Timotei 2:8-15).
Pentru a putea menţine şi favoriza un mediu sfânt, este Tot apostolul Pavel scrie pe această temă în
absolut necesar pantru cei credincioşi să se ferească de 1 Corinteni 11:3-15: „...Dar vreau să ştiţi că Hristos este
locurile propice păcatelor trupului, (plaje, ştranduri etc...), Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că
chiar dacă intenţia lor nu este una vinovată. Dumnezeu este capul lui Hristos. ....Dacă o femeie nu se
3. Îmbrăcămintea trebuie să permită distincţia clară învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o
intre sexe. Într-o vreme în care heterosexualitatea femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul
inscripţionată în umanitate prin creaţie, pierde teren în nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este
faţa homosexualităţii este cu atât mai necesar să păstrăm chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava
statutul natural al bărbatului şi al femeii, cultivând de mici bărbatului.  ...De aceea femeia, din pricina îngerilor,
în copii ceea ce a implantat Dumnezeu în plan genetic. trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.  Totuş,
Moda unisex şi viziunea androgină (andros-bărbat; gyne- în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără
femeie) s-a proliferat în diferite segmente ale societăţii. femeie. ...Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru
Manualele sociale au absolvit revoluţia feministă şi un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie
au provocat idealul feminist. Teologii denominaţiilor este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a
protestante se identifică cu androginul. Helvin Kooner fost dat ca învălitoare a capului”. El arată clar diferenţa
(evoluţionist) explică cum cercetările dovedesc că prin lungimea părului şi acoperirea capului - uşor de
diferenţele dintre sexe sunt mai mult biologice decât realizat la femeile evlavioase şi aproape imposibil la cele
culturale, căci cea de-a douăzeci şi treia pereche de ce nu acceptă supunerea, modestia şi decenţa publică.
cromozomi xx sau yy îl diferenţiază pentru toată viaţa.6 Acoperirea capului la femei este explicită în mod diferit
Acest mod de a gândi a fost acceptat în special şi nu se confundă cu purtarea părului lung, fapt uşor de
de femei, crezând că drumul masculinizării înseamnă înţeles din versetul 6a: „Dacă o femeie nu se înveleşte,
eliberare, neînţelegând că bărbatul şi femeia sunt împliniţi să se şi tundă...”, ori dacă părul ar fi învelitoarea, cum
prin Isus Hristos, eliminând ura dintre sexe care durează
de la căderea din Eden. Elisabeth Elliot scrie: „Adevărata (continuarea în pagina 14) 9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

„Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări,
dar gura celor răi ascunde sâlnicie”
(Proverbe 10:6)

Cu acest text cu care - după cum îmi scrii tu - te consulta şi alte traduceri ale Scripturii unde paralelismul
frămânţi de câteva zile, intrăm în cea de a doua secţiune antitetic al acestui text este evident. Noi îl vom trata aşa
a cărţii „Proverbele”, secţiune care stă sub titlul „Pildele lui cum îl avem în traducerea Cornilescu, textul fiind totuşi
Solomon” (v.1). Îţi înţeleg nedumerirea pe care o ai atunci bogat în semnificaţii duhovniceşti.
când te întrebi dacă acest text intră din punct de vedere al Să menţionez doar starea omului credincios, care este
construcţiei literare (să nu uiţi că Biblia are dimensiunea prezentată în acest verset, ca o stare sub binecuvântările lui
frumuseţii literare) în categoria paralelismului antitetic, Dumnezeu: „Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări…”.
căci de cel sinonimic nu poate fi vorba, din moment ce Scriptura vorbeşte mult despre binecuvântari şi blesteme.
a doua parte a versetului începe cu particule advesative: Dar ce înseamnă cuvântul „binecuvântare”? În limba
„dar”, „dimpotrivă” sau „din contra”, particule care în mod noastră cuvântul vine din latinescul „bene-dicere” care
natural opun întelesul părţii a doua a textului întelesului înseamnă „a vorbi de bine” sau „a cuvânta bine”. Dar cum în
primei părţi. Dar cum se opune, mă întrebi tu, căci prima cazul nostru este vorba de binecuvântările lui Dumnezeu
parte a textului vorbeşte despre binecuvântările de pe asta înseamnă că atunci când Dumnezeu spune cuiva
capul celor iubiţi de Domnul, aceasta fiind ideea centrală, ceva bine, aici avem în vedere făgăduinţele Sale - acest
iar partea a doua se referă la vorbirea celor răi? Ar trebui, lucru i se va întâmpla nu pentru că acest Cuvânt are în el
prin contrast, să întărească ideea centrală, aşa cum o ceva „magic”, ci fiindcă Însuşi Dumnezeu se angajează
găsim în alte texte, bunăoară: „Pomenirea celui neprihănit să făptuiască ceea ce a promis prin Cuvâtul Său.
este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte” Oriunde este binecuvantarea lui Dumnezeu este bogaţie:
(Proverbe 10:7). Nu doresc să intru acum în explicaţii „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie
10 amanunţite în această privinţă, dar în ce te priveşte, poţi urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22).
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
Însă, potrivit Scripturii, binecuvântările lui trebuie să înţelegi că oricât de mari ar fi binecuvântările
Dumnezeu s-ar putea împărţi în două categorii: una ar fi lui Dumnezeu pentru tine, fie că sunt din cele pământeşti,
categoria bunurilor pământeşti, sau cum spunea Augustin fie duhovniceşti, fără o minte înţeleaptă, adică fără un
„a avea” şi cealaltă, categoria bunurilor duhovniceşti „cap” pe care sa fie puse, nu vei ajunge niciodată să le
care ne îmbogăţesc în „a fi“. Dacă cele dintâi adesea ne vezi împlinindu-se în viaţa ta, căci la dobândirea lor se
deformează, acestea dimpotrivă, ne formează caracterul, ajunge în mod evident şi prin participarea ta conştientă
configurându-l după chipul şi asemănarea Domnului. Şi şi consecventă; şi asta până la sfârşitul vieţii. Dacă nu
încă ceva, tot în legătură cu binecuvântările: aşa cum eşti de acord cu ceea ce-ţi spun, scrie-mi dacă găseşti în
ne informează Scriptura, ele erau dăruite prin punerea toată istoria mântuirii, istorie bogată de altfel în tot felul
mâinilor pe capul celui ce urma să le primească, se avea de exemple, măcar un singur exemplu în care, un leneş,
în vedere înâiul născut din fiecare familie evreiască un om fără minte, sau fără „cap“ să fi ajuns în posesia
(Geneza 48). De asemeni, binecuvântările erau folosite binecuvântărilor divine şi atunci îmi voi schimba şi eu
pentru a da conţinut formulelor de politeţe pe care le părerea. Ai grijă însă nu cumva să confunzi „…Comorile
foloseau israeliţii între ei (Rut 2:4). Aş mai adăuga aici câştigate pe nedrept…” (Proverbe 10:2) sau o anumită
binecuvântarea pe care o dădeau preoţii şi leviţi întregii „spiritualitate” specifică omului de lume, fără Dumnezeu,
naţiuni israelite, probabil ca semn că ei sunt „întâiul (Proverbe 26:16) ca fiind binecuvântările Lui. În această
născut” dintre celelalte naţiuni ale pământului. privinţa Scriptura nu ne lasă în confuzie. Dragul meu,
M-ai întrebat în scrisoarea ta „… de ce cred eu că scriindu-ţi aceste rânduri, şi dacă accepţi cel puţin pentru
binecuvântările se puneau pe cap? Era un act simbolic? tine că şi eu am dobândit de la Domnul harul de a fi
Şi care era semnificaţia acestui obicei? Există cumva o vrednic de crezare, cel puţin în parte, îţi vei spori hărnicia
relaţie între „cap” şi materializarea unei binecuvântări în cele materiale în măsura nevoilor tale, iar în celelalte
în viaţa cuiva…?” Întrebările tale sunt semnificative în măsura vieţii tale duhovniceşti.
şi răspunsul pe care-l cauţi vine aproape de la sine. Nu voi încheia înainte de a–ţi da răspunsul cu
Încearcă să stabileşti o relaţie între versetul care te care îţi sunt dator, legat de momentul în care autoritatea
preocupă şi acesta pe care ţi-l indic: „…Dar celor ce slujitorilor bisericii a început să fie subliniată printr-o ţinută
judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine vestimentară deosebită de a celorlalţi credincioşi. În
peste ei.” (Proverbe 24:25) Nu ţi se pare că la împlinirea primele cinci veacuri, atunci când viaţa duhovnicească a
binecuvântărilor se poate ajunge numai printr-o gândire întâistătătorilor bisericii era traită în duh evanghelic, nu mai
dreaptă, o gândire care sa fie ca a lui Dumnezeu şi care era nevoie de nici un element de distincţie faţă de ceilalţi,
să ducă la ascultarea de El? Şi oare pentru cine ar putea dar odată cu trecerea vremii, când hotarul dintre lume şi
împlini Dumnezeu promisiunile Sale decât pentru cei cu biserică s-a sters, lucrurile au luat o nouă turnură, evident
o judecată dreaptă, judecată care se reflectă în modul lor împotriva învăţăturii şi practicii apostolice, constituindu-se
de viaţă? Vezi ce important este felul de gândire…! Dar mai târziu într-o practică obligatorie şi motivată teologic.
cei ce gândesc altfel? Peste aceştia vine ca o consecinţă Iată ce scria papa Celestin I într-o scrisoare adresată
firească blestemul lui Dumnezeu. Dacă Înţelepciunea şi-a episcopilor din Galia în anul 428 d H, când a aflat că unii
făcut scaun de şedere din mintea cuiva, atunci ea va fi prezbiteri începuseră să folosească veşminte deosebite în
izvor de gânduri înţelepte şi curate care, având aprobarea biserică: „Trebuie să ne distingem de ceilalţi prin doctrina
divină, vor deveni realităţi, vor deveni binecuvântări. noastră nu prin haine; prin comportamentul nostru nu
Ce semnificaţii crezi că are oare acest verset: prin îmbrăcăminte, prin curaţia sufletului nostru, nu prin
„Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna toaleta noastră.” Asemenea, dragul meu s-a întâmplat
celor harnici îmbogăţeşte”? (Proverbe 10:4) sau „… şi cu celibatul care a fost propus în dreptul slujitorilor la
cei harnici se satură“ (Proverbe 13:4). Dacă ar fi să ne sinodul de la Elvira din anul 306 d H şi care s-a generalizat
întoarcem acum la traducerea textului aşa cum îl avem definitiv abia în secolul XII şi chiar mai târziu. În final, te
în Bibliile noastre, atunci vei putea observa că un om îndemn, răsfoieşte paginile istoriei cu râvnă, scotoceşte-i
care are „pe cap” binecuvântări, le are de asemenea „în toate ungherele, chiar şi cele întunecoase, căci dacă grija
gură” adică o vorbire deosebită şi nicidecum sâlnicie: diavolului este de a arunca Adevarul în întunericul acestor
„…gura celor răi ascunde sâlnicie“ (Proverbe 10:6b). unghere, grija lui Dumnezeu este de a le lumina. Acum,
Într-un anume fel, o astfel de vorbire transmite aceste la sfarşit ce ţi-aş putea dori mai mult, în afară de o râvnă
binecuvântări şi altora care le aud rostindu-se, ele fiind nepotolită de a pune cât mai multe întrebări vremurilor
de fapt şi o rugăciune. În Proverbe 11:11 citim: „Cetatea străvechi şi a găsi răspunsuri potrivite (Deuteronom 4:32).
se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar Spor duhovnicesc!
este surpată prin gura celor rai”. Dacă astfel stau lucrurile, Zaharia Bica 11
Continuare de articole

(continuara din pagina 7)

Prezbiterii erau rânduiţi de către cei însărcinaţi cu păcătosul să se confrunte cu adevărata problemă,
aceasta: Pavel, Barnaba şi Timotei, prin urmare nu au care este păcatul (Fapte 3:19); ce înseamnă mântuire
fost aleşi ca şi diaconii. Slujbele de diaconi şi prezbiteri şi renunţarea la păcat (Fapte 19:18-19). Alte subiecte
erau oficializate prin punerea mâinilor (Fapte 6:6; au fost înfrânarea şi judecata viitoare (Fapte 10:42;
13:3). Cei chemaţi în acestă lucrare erau încredinţaţi 17:31; 24:25); botezul in apă (Fapte 2:38, 41; 9:18);
în mâna Domnului (Fapte 14:23). Apostolii erau botezul şi lucrarea Duhului Sfant (Fapte 2, 8, 9, 10,
aleşi direct de Duhul Sfânt prin lucrarea de prorocire 19; sfinţirea (Fapte 9:31); a doua venire (Fapte 1:11;
(Fapte 13:2). Misiunea principală pe care o aveau era 3:21); Împărăţia viitoare - căci Pavel spunea - „...că în
predicarea Cuvântului (Fapte 11:26). Apostolii Pavel şi împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe
Barnaba „... au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod necazuri”( Fapte 14:22)..., nici urmă de Evanghelia
şi propovăduiau...” (Fapte15:35). Apostolii, prin natura prosperităţii. Predicarea şi învăţarea se efectuau cu
chemării lor erau şi prezbiteri. Un exemplu în acest toată îndrăzneala fără să ascundă intenţia convertirii
sens îl constituie Petru (I Petru 5:1). Mai făceau şi alte cuiva (Fapte 26:28).
misiuni; îi întâlnim pe Pavel şi Barnaba care au fost c) Efectele învăţaturii creştine.
însărcinaţi să ducă ajutoare la prezbiterii din Iudeea. Un Prin slujirea lor, apostolii, întăreau pe cei ce
învăţător special a fost Apolo, căci avea darul vorbirii crezuseră (Fapte 14:22; 16:15), îi mângăiau (Fapte
şi era tare în Scripturi (Fapte 18:24‑28). Filip a slujit 16:40), le producea bucurie (Fapte 15:3) şi subliniau
ca evanghelist (Fapte 8:12). În Biserica Primară, ca ajutorul lui Dumnezeu (Fapte 26:22). De exemplu,
de altfel şi astăzi exista darul prorociei. În Biserica din în Efes, credincioşii au fost sfătuiţi cu lacrimi în mod
Antiohia erau mulţi învăţători şi proroci (Fapte 13:1). îndividual, timp de trei ani zi şi noapte şi s-au despărţit
b) Elemente teologice ale învăţăturii apostolilor. cu lacrimi (Fapte 20:31; 20:37). Lucrarea de învăţare a
Când apostolul Pavel predică păgânilor din cuprins şi combaterea ereziilor şi a învăţaturilor false.
Atena Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind creatorul Apostolii au fost fermi în ceea ce priveşte învăţătura
universului (Fapte 17:24); sursa vieţii, a mişcării (Fapte sănătoasă. Aşa se face că, în anul 49 d.Hr. are loc
17:28); Cel ce a stabilit hotarele (Fapte 17:26); Cel ce primul conciliu de la Ierusalim, unde se face delimitarea
a format naţiunile (Fapte 17:26); Cel ce este imaterial clară a învăţăturii creştine raportate la legea lui Moise
şi nu poate fi văzut (Fapte 17:29); Cel ce cheamă (Fapte 15:1-29).
oamenii la pocăinţă prin ordin (Fapte 17:30); căci Isus În concluzie, toate cele trei etape: echiparea,
a înviat din morţi şi va fi Judecătorul tuturor (Fapte evanghelizarea şi ucenicizarea, au condus la cel
17:31; 10:42). În celelalte predici, atât Pavel cât şi Petru puţin doi factori de succes: înnoirea spirituală şi
învaţă şi vestesc despre patimile şi învierea Domnului creşterea numerică. Aceşti doi factori sunt cel mai bine
Isus (Fapte 2:22-23; 10:39-40; 26:23); despre credinţa ilustraţi în Fapte 9:31 „Biserica se bucura de pace în
în Isus prin care se capătă iertarea de păcate (Fapte toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi
10:43; 26:18); despre neprihănire (Fapte 10:35). umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se
Un rol aparte în învăţătura şi predica apostolilor înmulţea.” Se poate uşor observa că succesul creşterii
o are pocăinţa. Ea este primordială în lucrarea de numerice este direct proporţional cu cel al creşterii
mântuire (Fapte 2:38; 3:19; 26;5:21; 17:30). Este calitative, al sfinţirii. Prin urmare, Biserica primară
o mare diferenţă faţă de cei ce azi învaţă ceva de a cunoscut un succes foarte mare, datorită faptului
12 felul: „primeşte-L pe Domnul Isus în inima ta”, fără ca că a ascultat de poruncile Mântuitorului şi a lucrat
Continuare de articole

prin directa călăuzire a Duhului Sfânt. A avut modele
puternice în apostoli şi diaconi (Fapte 6:3) în special
în Pavel şi Barnaba (Fapte 11:24), Timotei (Fapte
Agresiunea între fraţi
16:2). Modul de desfăşurare a lucrării din adunările Michael Pearl
nou formate se evidenţiază cel mai bine în declaraţia
Întrebări:
pe care apostolul Pavel o face în Milet, prezbiterilor din „Cum reacţionăm la agresiunea între fraţi atunci
Efes (Fapte 20:24‑35). când se bat pentru jucării etc.?
Era o participare activă a tuturor. Frecventarea Cum învaţă ei să rezolve situaţia şi să nu alerge
adunărilor Bisericii, era totală (Fapte 2:46). Toţi stăruiau la mama pentru rezolvare?
într-un cuget în rugăciune (Fapte 1:14; 4:24), toţi Cum poate învăţa mama să nu intervină?”
se umpleau de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui
Dumnezeu cu îndrăzneală ( 4:7,31; 12:12). În cântare,
În primul rând trebuie să recunoaşteţi dreptul
toţi îl lăudau pe Dumnezeu (Fapte 2:46-47); cei
la proprietate privată. Dacă două familii împart aceeaşi
vindecaţi Îl lăudau pe Dumnezeu (Fapte 3:9); poporul curte, vor ajunge foarte curând să acorde o atenţie
întreg Îl lăuda pe Dumnezeu în urma minunilor (Fapte exagerată asupra modului în care acea curte va fi
4:21; 16:25-26). În urma cântării lui Pavel şi Sila s-a folosită. Dacă şase familii ajung coproprietari ai unei
produs cutremurul fizic, dar mai ales spiritual. singure maşini, cam cât va dura până să ajungă să se
Toată activitatea se derula într-o atmosferă bată? Nu vă aşteptaţi ca exact copiii dumneavoastră să
de sfinţire, iar mulţimea era o inimă şi un suflet Fapte dea dovadă de un nivel de maturitate şi sacrificiu pe care
(4:32). Biserica se bucura de pace, umbla în frica unii adulţi nu-l arată niciodată.
Acolo unde acest conflict devine o problemă,
Domnului şi se întărea sufleteşte (Fapte 9:31; 2:43).
nu îngăduiţi coproprietatea. Nu forţaţi un copil să
Nivelul economic al bisericii este prezentat în cedeze din drepturile sale. Deţinătorul are dreptul dintâi,
cuvintele: „Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc indiferent cine a fost primul. Aceasta rezolvă 95% dintre
şi aveau toate de obşte” (Fapte 2:44), vindeau tot ce conflicte înainte ca ele să apară. Dacă trebuie acceptată
aveau şi împărţeau banii între toţi după nevoile fiecăruia varianta proprietăţii comune, atunci problema va trebui
(Fapte 2:45). tratată pornind de la baze gen arendă. Aparţine lui Ionel
În relaţiile frăţeşti, când se întâlneau, dimineaţa şi Lilianei după-amiaza – sau un alt plan ce
mulţumeau lui Dumnezeu şi se îmbărbătau (Fapte poate fi controlat uşor. Noi dorim să-i învăţăm să cedeze
din drepturile lor, dar ei nu pot ceda ceva ce nu posedă.
20:15); când se despărţeau izbucneau în lacrimi (Fapte
Renunţarea este un proces voluntar, ceea ce înseamnă
20:37; 21:1). Erau ospitalieri, punându-şi casele în că ei nu pot fi constrânşi la ascultare şi să se ajungă la o
slujba Domnului: Lidia (Fapte 16:15); temnicerul din dezvoltare pozitivă a caracterului. Dacă nici unul dintre ei
Filipi (Fapte 16:33-34); Iason (Fapte 17:17); Mnason nu are dreptul de a poseda acel obiect, nici nu vor putea
(Fapte 21:16). Cazurile de lăcomie au fost puţine şi renunţa la drepturi.
aspru sancţionate – caz Anania şi Safira (Fapte 5:1‑11). A-i da unui copil dreptul întâiului venit asupra
Apostolul Pavel îi sfătuia pe prezbiteri amintind cuvintele oricărui obiect din casă are ca rezultat crearea unei
Domnului Isus: „este mai ferice să dai decât să primeşti” false viziuni asupra lumii. Creează în schimb plângăcioşi
şi dă naştere egoismului şi agresiunii. Contribuie mai
(Fapte 20:15b). El însuşi a fost un model deosebit în
mult la formarea caracterului, recunoaşterea voluntară
privinţa aceasta (Fapte 20:33-35). a dreptului cuiva şi cedarea obiectului dorit, decât să
Cu toate că a avut un succes binecuvântat, ajungă primul să pună mâna şi să-l păstreze cu egoism
Biserica Primară nu s-a intitulat pompos. Numele ei fără alt motiv decât acela de a-l avea o vreme.
era simplu: calea credinţei (Fapte 9:2); calea lui „Cum putem trata agresiunea, lupta pentru
Dumnezeu (Fapte 18:26); calea Domnului (Fapte jucării?” Dacă este vorba doar de o ciondăneală, de o
18:25; 19:23). Credincioşii s-au numit simplu: creştini dispută cu smucituri, stabiliţi cine este cel în drept să
(Fapte 11:26; I Petru 4:16); dar erau plăcuţi înaintea deţină obiectul. Dacă nu există un posesor, îndepărtaţi-l
sau chiar aruncaţi-l. Iar dacă unul dintre copii recurge în
întregului norod (Fapte 2:47).
continuare la violenţă, lovituri, muşcături, dat cu piciorul,
În final rămăne întrebarea: „Câte Biserici de azi îmbrânceli, etc., atunci violenţa trebuie tratată prin
se mai aseamănă cu Biserica Primară?” Fiecare cititor mustrare, îndemn şi pedeapsă fizică. Copiii trebuie să
va răspunde în mod individual! fie învăţaţi că violenţa nu este niciodată o alternativă în
conflictele personale. Nuiaua însoţită de mustrare este
Simion Buzduga un învăţător mult mai eficient.

13
Continuare de articole

celor din jur. În consecinţă, un creştin va fi cumpătat în
(continuarea din pafina 9) purtarea de haine şi se va îmbrăca decent, potrivit cu
timpul şi profesia ce o are. Valoarea hainelor cumpărate
va permite să se facă şi milostenie şi fapte bune, iar dacă
nu a fost aşa, să luăm sfatul Domnului care în context
a îndemnat: „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie...” (Luca
ar putea fi fără acoperitoare materială, fără păr şi totuşi 12:33). Drept concluzie la acest principiu, putem lua
netunsă. De asemenea, cert este că în Israel femeile cuvintele Mântuitorului: „Căci unde este comoara voastră,
purtau tot timpul cu un voal sau o altă acoperitoare acolo este şi inima voastră” (Luca 12:34). De aceea,
similară (Numeri 5:18). trebuie înţeles că o preocupare excesivă, bazată pe cele
Menţionez că sub aspectul diferenţelor dintre exterioare va muta centrul de atenţie şi preocupare pe cele
sexe, istoria biblică arată pentru bărbaţi ori păstrarea trecătoare şi va anula ceea ce Domnul afirma tot atunci:
întregii bărbi şi a părului scurt ori tunderea integrală a „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste
bărbii sau a părului, fiind interzise forme parţial bărbierite lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12:31), şi poate
sau tunse, precum şi tatuajele (Iov 1:20; Ezechiel 5:1; duce chiar la pierderea mântuirii.
Leviticul 19:27; 21:5; Ieremia 9:26).
4. Îmbrăcămintea trebuie să arate simplitate, CONCLUZII  
naturaleţe şi armonie. Principiul utilului, al economisirii Trupul este suportul fizic al vieţii (Luca 12:22‑30),
în concordanţă cu decenţa şi plăcutul trebuie să determine dar „dorinţele” lui trebuie tratate cu înţelepciunea
ce vom cumpăra, căci apostolul Pavel scria: „Vreau, de Duhului, în limitele unui comportament natural, evlavios
asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip şi sănătos. Trupul este Templul Duhului Sfânt, ceea ce
cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, conferă un caracter de slujire, nu o imagine expoziţională.
nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci El este în aşteptarea răscumpărării: „De asemenea şi
cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui
evlavioase” (1 Timotei 2:9-10). Astfel se elimină ispitele de Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de
autocontemplare şi fotomodelism, specifice femeilor (Isaia voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nădejdea însă, că
3:16-24), dar întâlnite uneori şi la bărbaţi (Luca 16:19). şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte
Totodată există beneficii materiale prin economisirea de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că
bunurilor şi a timpului necesar cosmetizării. Toate acestea până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile
au efect spiritual, oferind investiţii în domeniul spiritual, naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele
după cum scria apostolul Petru: „Tot astfel, nevestelor, dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm
fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” (Romani
ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea 8:19 23) nu a comercializării lui.
nevestelor lor,  când vă vor vedea felul vostru de trai: O îmbrăcăminte care să nu ţină doar de frig, ci
curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba să ferească trupul de goliciunea sufletească şi fizică,
de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de în aşteptarea hainei de slavă, trebuie să-l acopere cât
scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul mai mult şi cât mai bine. O expresivitate naturală şi o
ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi modestie sănătoasă vor fi o carte de vizită ce va face
liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu”(1 trecerea oricui înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu
Petru 3:1-4). În acelaşi timp au şi efect fizic pozitiv excepţia celor rău intenţionaţi.
prin păstrarea trupului în condiţii optime unei sănătăţi
necesare vieţii. De exemplu, vopsirea părului şi folosirea Iosif Anca
cremelor cosmetice nu fac bine celulelor părului şi pielii.
Cât de corect şi de sănătos este ca să lăsăm culoarea Note de subsol
părului, a obrajilor, a buzelor aşa cum ne sunt oferite prin 1 Am redactat prezentul articol în urma unor dezbateri cotidiene,
naştere şi vârsta ce-o avem, căci oricât ne-am cosmetiza, folosindu-mă în primul rând de textul biblic şi în anexă de lucrarea
tot nu întrecem valoarea a ceea ce este natural, aşa cum telogului Samuele Bacchiocchi, Îmbrăcăminte şi podoabe, apărută la
compară Domnul Hristos pe crini cu Solomon (Matei editura Zappy’s, Băneşti, apreciind-o datorită vastei cercetări biblice
6:30). Este nesănătosă purtarea pantofilor cu toc înalt şi istorice în domeniu, pe fondul căutării cu sinceritate a adevărului –
dovadă - schimbările intervenite în viaţa lui în urma acestui studiu.
(pentru impresii artificiale), a hainelor prea strâmte sau a
2 Samuele Bacchiocchi, Îmbrăcăminte şi podoabe, Zappy’s, Băneşti,
brâului gol (şi totodată este chiar imoral).
p.17;
Este incompatibil cu conceptul creştinului străin şi
3 Ibidem, p.75;
călător în lumea aceasta să se poarte cu fast şi indiferenţă
4 Ibidem, p.46-50;
faţă de ceilalţi din jurul lui, care vor sesiza şi interpreta felul
5 Ibidem, p.49;
în care se îmbracă. John Molloy, după 17 ani de cercetare
6 Ibidem, p. 112-113;
pe 15000 subiecţi în cartea „Îmbrăcămintea de succes” 7 Ibidem, p.115;
14 arată că felul în care cineva se îmbracă are efect asupra 8 Ibidem, p.116;
Statutul moral şi spiritual al creştinului

„…orice lucru veţi
cere, când vă rugaţi,
să credeţi că l-aţi şi
primit, şi-l veţi avea.”
(Marcu11.24)

Existenţa noastră este determinată, în general, de
două verbe: a fi şi a avea. Credinţa ne ajută să înţelegem şi
să acceptăm că ceea ce suntem, este mai important decât
ceea ce avem şi lucrul acesta l-am spus deja. Dar dacă ea,
credinţa ne ajută să devenim ceea ce trebuie să fim, asta
nu înseamnă că ceea ce avem, nu mai este important. Este
sugestivă afirmaţia din Fapte 2:44: „Toţi cei ce credeau,
erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.” Adevărata
noastră identitate (ceea ce suntem), se exprimă şi se
evidenţiază şi prin lucrurile pe care le avem, prin cele pe care
le stăpânim, sau prin cele de care suntem stăpâniţi. Credinţa
adevărată determină modul în care ne mişcăm prin lumea lui
a avea (liberi, nu robi, stăpânind, nu stăpâniţi); ea ne oferă
principii de alegere, de selecţie a lucrurilor în aşa fel încât
bogăţia acumulată să nu ne îngroape, ci să ne înalţe.
Cum ? Credinţa ne va ajuta să ştim şi să acceptăm că:
1. „…un singur lucru trebuieşte, Maria şi-a ales
partea ce bună care nu i se va lua” (Luca 10.42). Maria
auzise probabil, cuvintele rostite de Mântuitorul în Matei 6:33:
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi
toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Dintre multe
lucruri, ea a ales împărăţia lui Dumnezeu, iar dintre lucrurile
împărăţiei, ea a ales ce era mai important: pe împăratul
împăraţilor şi domnul domnilor. Frumoasă şi corectă alegere
pentru că, primirea oricărui lucru din împărăţia lui Dumnezeu
este condiţionată de relaţia noastră cu Domnul Isus. „În El,
Dumnezeu ne-a ales… În El avem răscumpărarea… În El
am fost făcuţi şi moştenitori…” (Efeseni 1:1-12). „Cine are
pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa
veşnică. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi
în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţă veşnică” (1 Ioan
5:12-13). Aşadar, credinţa în Isus va face din fiecare din noi,
căutători consecvenţi ai lucrurilor de sus, lucruri care rămân
şi de care ne vom bucura veşnic (Matei 6:19-21; Coloseni
3:1-2). Din uriaşa bogăţie a Împărăţiei lui Dumnezeu, noi
avem, deocamdată, doar arvuna (2 Corinteni 1:22; Efeseni
(continuarea în pagina 16) 15
Continuări de articole

(continuarea din pagina 15)

Dacă vrei să obţii ceea ce Dumnezeu
nu vrea să-ţi dea,
El îţi va lua înapoi şi ceea ce ţi-a dat.

1:14), virtuţile (Galateni 5:22-23) şi promisiunile (2 Petru „Celui ce are,
1:4). Acum avem în parte, puţin din ceea ce ni s-a pregătit;
dar, să nu ne descurajăm, să nu e lenevim, ci să călcăm
(doar ceea ce i-a dat Dumnezeu)
„pe urmele celor ce prin credinţă şi răbdare moştenesc
făgăduinţele” (Evrei 6.12).
2. „…toate aceste lucruri vi se vor da pe i se va da,
deasupra,” Îngrijorarea tulbură mintea oricărui om. Ei nu
i se poate opune decât o credinţă bine fundamentată pe (ceea ce vrea Dumnezeu)
Cuvântul lui Dumnezeu. Tatăl nostru ştie că avem nevoie
de pâine, de apă, de aer, de soare, de umbră, de haine, de şi va avea de prisos;
adăpost, de ajutor, de protecţie, de sănătate, de vindecare,
de mângâiere, de odihnă, de plăcere, de prieteni şi de multe
alte lucruri care ţin de normalitatea vieţii acesteia. Credinţa
iar de la cel ce n-are
ne va ajuta să avem aceste lucruri, nu ca rezultat al zbaterii,
al frământării şi îngrijorării noastre, ci ca rod al îndurării
(plăcere şi mulţumire
şi binecuvântării lui Dumnezeu. (Asta nu înseamnă că
Scriptura încurajează lenevia; dimpotrivă omul credincios cu ceea ce i-a dat Dumnezeu)
e îndemnat să lucreze cu hărnicie şi responsabilitate
pentru sine şi pentru alţii). Rugăciunea înălţată cu credinţă se va lua chiar şi ceea ce are
către Dumnezeu ne va ajuta să aşteptăm, să primim şi să
mulţumim pentru fiecare lucru, căci Domnul a zis: „Dacă (de la Dumnezeu)”
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi
orice veţi vrea şi vi se va da” (Ioan 15:7); „Tot ce veţi cere cu
(Matei 13:11).
credinţă, prin rugăciune, veţi primi” (Matei 21:22); iar David,
încrezător, afirma: „…Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea
spre Tine, şi aştept” (Psalmul 5:3). Dumnezeu a dat lui Adam şi Eva o grădină
3. Şi nu în ultimul rând, credinţa ne va da siguranţa
şi poziţia corectă, în această ordine existenţială, în minunată cu excepţia unui pom. Ei au vrut
care ne simţim împliniţi şi în care contribuim cu drag, la
împlinirea altora: „…toate lucrurile sunt ale voastre, fie
pomul (la presiunea lui Satan) şi
Pavel, …fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile Dumnezeu le-a luat grădina.
de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre şi voi
sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu” Dumnezeu i-a dat lui David tronul lui Israel,
(1 Corinteni 3:21-23).
Înţelegem aşadar, că nu putem avea orice, oricând alături de alte haruri unice, dar nu i-a dat pe
şi oricum. Există o ordine şi o vreme pentru fiecare lucru
pe care trebuie să-l avem; şi există lucruri pe care nu Bat-Şeba (nevasta lui Urie).
trebuie să le avem. Există însă şi în domeniul lui a avea
El a vrut-o pe Bat-Şeba, iar Dumnezeu i-a luat
destule taine, care ni se vor explica abia în ziua aceea.
Până atunci, să păşim cu băgare de seamă, cu credinţă şi (pentru o vreme, până la pocăinţă)
speranţă, meditând la întrabarea lui Augustin: „Săracilor,
ce vă lipseşte, dacă-L aveţi pe Dumnezeu? Bogaţilor, ce tronul lui Israel.
aveţi, dacă vă lipseşte Dumnezeu?
16 Marin Pintilie
Înţelepciune pentru înţelepţi

„La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Deci, orice formă de înţelepciune are utilitate numai
Să cumpere înţelepciunea?... Dar n-are minte” dacă poate fi receptată tot cu înţelepciune. Dacă nu, este ca
(Proverbe 17:16) în povestea „Prostia omenească”, căci lumina soarelui nu se
„transportă” iar înţelepciunea nu-şi poate stabili reşedinţa decât
Se spune că „banul (argintul) este o slugă bună, dar într-o minte sănătoasă. (Proverbe 8:12).
un stăpân rău”. Argintul ar sluji bine dacă mâna ce-l deţine s-ar Problema care trebuie rezolvată este eliminarea
afla şi ea în slujba unei minţi sănătoase. Este foarte important gândirii fără înţelepciune, prin educaţia profundă în
să înţelegem că într-o societate în care banul este căutat atât ca căile virtuţilor sacre. Nebunia este însă de mai multe
mijloc de trai, cât şi ca mod de împlinire sufletească, problema feluri: nebunia coplilăriei - lipsa educaţiei şi a experienţiei;
fundamentală este de altă natură. Nu argintul, nici aurul, fie nebunia ateismului şi a idolatriei – starea lumii care nu-L
el galben sau negru, ci înţelepciunea realizează condiţia de recunoaşte şi nu-L lasă pe Dumnezeu să guverneze mintea
bază în atingerea stadiului fericirii umane. Realitatea unei lumi umană şi, prin ea, întreaga societate. Acestea sau alte forme
relativ bogate şi dezvoltate dar care suferă în mod cronic, fiind asemănătoare de nebunie pot fi anulate spre deosebire de
în căutarea de noi valori religioase, filozofice şi practice este nebunia ce provine din incapacitatea intelectuală, din lipsa
însăşi dovada eşecului societăţii moderne. De aceea suntem sau afectarea fizică a celulelor creierului. Nebuniile care
datori să „aprindem” lumina înţelepciunii pentru a aduce pot fi „vindecate” nu provin de la lipsa minţii (n-are
speranţe şi soluţii pentru oameni, care aşa ca întodeauna, îşi minte), ci din lipsa acumulărilor înţelepciunii în minte.
trăiesc viaţa o singură dată. Acestea din urmă se rezolvă numai dacă şi „nebunii” sunt de
Pe piaţa ofertelor înţelepciunii şi nebuniei, arginţii acord să gândească. Dacă şi-ar „pune mintea la contribuţie”
nebunului ajung în contul nebuniei. Lipsa înţelepciunii ar avea mult de câştigat.
(minţii) îl împiedică să facă o investiţie bună şi chiar dacă Cum şi de la cine pot „să cumpere înţelepciunea”,
din întâmplare ar realiza ceva, nu va obţine vreun profit, căci face obiectul altor meditaţii. Acum este important doar să
lipsa unui management eficient duce la pierderi. De exemplu, sesizăm diferenţa dintre cei ce au capacitatea şi harul să fie
cu aceeaşi sumă de bani se pot cumpăra mărfuri şi se pot educaţi (aceştia sunt cei mai mulţi) şi cei lipsiţi de raţiune sau
obţine servicii diferite ce pot fi de folos, sau sunt o pagubă. cu o capacitate intelectuală foarte redusă. Pentru cei „fără
Reclamele şi ofertele cu acces mai întâi la mintea noastră minte” Dumnezeu are soluţii să-i mântuiască, căci El a pregătit
şi apoi la banii noştri. Într-o altă imagine, putem compara o cale şi „cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor
argintul cu o apă, iar mintea cu un vas, care poate reţine sau putea să se rătăcească” (Isaia 35:8). Pentru ceilalţi rămâne
pierde apa dacă este spart. Astfel „la ce-ţi foloseşte izvorul valabil sfatul înţelept din Proverbe 23:23 - „Cumpără adevărul
dacă ai un vas spart în care nu poţi păstra apă?” şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea”.

Iosif Anca

17
Istorie

Reforma protestantă începută în secolul precedent Privită retrospectiv, perioada Evului Mediu a demonstrat
continuă să influenţeze viaţa religioasă şi politică a că unirea dintre Stat şi Biserică s-a dovedit dezastruoasă
Europei. pentru ambele părţi. Biserica şi clericii au căpătat statut
preferenţial şi subsidii generoase din partea Statului, dar
• În Anglia, revoluţia puritană îl înlătură de la domnie odată cu ele au apărut şi pretenţiile Statului ca Biserica să
şi-l execută pe regele Charles (Carol), încercând să binecuvânteze toate „aventurile” politice. Statul s-a angajat să
instaureze o confederaţie (commonwealth) puritană. nu promoveze în funcţii oficiale decât dintre membrii Bisericii,
• În Franţa, hughenoţii protestanţi se răscoală dar aceasta a făcut ca Biserica să fie obligată să accepte
împotriva regelui Ludovic al XIII-lea. în sânul ei oameni cu abilităţi politice, dar fără nici un fel de
• 1618-1648 – în Europa centrală, războiul de 30 calităţi spirituale. Mai mult, Statul şi-a asumat sarcina de a
de ani produce o măcelărire reciprocă între protestanţi şi extirpa orice învăţătură sau mişcare decretată de Biserică
catolici, care luptă pentru putere. drept păgână sau incorectă. Orice deviaţie de la doctrinele
• Anglia stabileşte primele colonii în America de Nord, oficiale au fost pedepsite cu o cruzime inimaginabilă.
Jamestown – 1607, Pilgrims – 1620, Massachusetts Bayy Dizidenţii au fost lichidaţi fără milă şi categorisiţi drept
Colonyy – 1630; multe dintre ele s-au născut din dorinţa „împotrivitori faţă de Christos, duşmani ai adevărului şi ai
de a răspândi creştinismul şi de a stabili o ordine politică vieţii, aliaţi ai diavolului şi partizani ai distrugerii”.
cu o guvernare mai aproape de valorile biblice. „Reforma”, care a fost nu numai o mişcare religioasă, ci
• În Anglia este lansată traducerea „King James” şi una cu caracter economic şi politic, a declanşat procesul de
a Bibliei (1611). Ea va modela limba engleză folosită în separare dintre Stat şi Biserică. Procesul s-a întins însă pe durata
următoarele trei sute de ani. „războiului de treizeci de ani”, iar în acele lupte au pierit nu mai puţin
• 1633 – Galileo este forţat de inchiziţie să „abjure” de 15 milioane de oameni. Germaniei i-au trebuit apoi 200 de ani
teoriile ştiinţifice ale lui Copernicus. Apar alţi oameni de ca să-şi refacă numărul populaţiei decimate în luptele fratricide.
ştiinţă care se apucă să studieze temeinic legile după Contrareforma declanşată de Biserica Romano-catolică
care a făcut Dumnezeu lumea: Johann Kepler, Isaac nu a fost atât o luptă a ideilor, cât o campanie de represalii
Newton, Francisc Bacon, Robert Boyle. sângeroase. Oştile supuse scaunului papal au masacrat
• Apar lucrări de literatură care vor deveni în scurt milioane de oameni în sudul Franţei şi în alte teritorii
timp „clasice” în lumea creştină: John Milton, Paradisul plecate pe drumul Reformei. Ruşinea acestor masacre a
Pierdut (1667), Blaise Pascal, Cugetări (1670), John fost recunoscută prin cererea publică de iertare rostită de
Bunyan, Călătoria creştinului (1678). Papa Paul în anul 1995. Cum rămâne însă cu „infailibilitatea”
• În arena gândirii, apar „iluminiştii” care contestă papilor care au iniţiat şi binecuvântat aceste crime?
valoarea creştinismului şi încearcă să aşeze toată teoria Iată ce a spus Harnack, unul din istoricii Bisericii
cunoaşterii umane pe temelia „raţiunii”: Leibnitz, Hobbes creştine contemporane, despre fiecare din cele trei mari
şi Descartes. ramuri ale Bisericii creştine:
„Biserica Ortodoxă este creştinismul primitiv plus
păgânismul grec şi oriental. Biserica Romano-catolică este
Anul 1700. La 56 de generaţii după Christos, creştinismul primitiv plus păgânismul grec şi roman. Biserica
lumea este încreştinată în proporţie de 22,3% (84,1% Protestantă este încercarea de elibera creştinismul primitiv
fiind albi). Lumea este evanghelizată în proporţie de pur de sub toate formele de păgânism”.
25,2%. Biblia este tradusă în 52 de limbi. Extras din
„Identitate creştină în istorie”
18 Daniel Brânzei
Cred că această relatare va aduce lumină şi decizii de a-L sluji pe Domnul. Am ajuns la stăruinţa pentru
putere de pocăinţă unora din cei care o vor citi. Cu scopul botezul cu Duhul Sfânt, dar de cei 500 € nu puteam trece,
acesta mă destăinui, deoarece este vorba de păcat şi cu cu toate că am mărturisit vinovăţia mea. Văzând că mereu
el nu te poţi lăuda. mă condamnă acest gând şi consultându-mă cu un slujitor
Am plecat în Italia în urmă cu vreo opt ani, de din adunare, am zis: „Doamne îi dau înapoi! Erau mulţi... dar
curând botezat, fără să mă intereseze voia Domnului, nu erau ai mei.”
deşi auzisem eu că adevăraţii credincioşi nu umblă de Am înţeles că Domnului nu-I plac cei fără minte,
capul lor. În plan material m-am descurcat foarte bine, dar care fac juruinţe şi nu se ţin de ele. De aceea acum,
în plan spiritual a fost un dezastru. Am plecat minţind pe muncind cu greu, m-am hotărât să-i restitui. Apoi a mai fost
la ambasadă, apoi am acceptat şi alte lucruri mai rele în o problemă, căci eu eram din judeţul A. şi ei din judeţul B.
trăirea mea. În starea aceasta, am cunoscut doi români şi doar satul şi prenumele lor le ştiam. M-a ajutat fratele
în zona în care lucram şi am legat o prietenie cu ei, căci slujitor de la noi şi altul din zona lor, iar Dumnezeu a lucrat
era o bucurie să te întâlneşti în străinătate cu cineva din că să-mi pot împlini promisiunea. Am primit numărul lor
ţară, numai că ei erau şi mai străini de Dumnezeu. Odată de telefon şi i-am sunat. M-au recunoscut şi imediat le-
le-am împrumutat nişte bani, iar ei nu s-au grăbit să mi-i am şi cerut iertare pentru banii furaţi, garantându-le că îi
restituie. După ce cu greu am recuperat banii m-am gândit voi restitui. Surpriza a fost foarte mar, căci ei nu se mai
să-i penalizez pentru fapta lor. Într-o seară m-a sunat unul aşteptau la aşa ceva.
dintre ei să mergem la o pizza căci primise salariul şi de Abia atunci am dovedit o pocăinţă reală! Dumnezeu
acolo am mers încă în vreo două locuri unde prietenul din cer m-a tot îndemnat la aceasta şi în aceeaşi zi, am
meu s-a îmbătat de-a binelea. Atunci am considerat că trimis banii. Ei m-au sunat de mai multe ori de bucurie şi
e momentul potrivit pentru răzbunare şi i-am furat 500 €. strigau în gura mare că nu au mai întâlnit aşa ceva. Cu
Lucrurile s-au limpezit cumva şi m-am întors în ţară. siguranţă s-a vorbit în satul acela de fapta mea şi poate prin
Aici, parcă am păşit pe pământ sfânt, căci nu aveam faptul acesta, Dumnezeu să-i trezească la mântuire pe unii
linişte interioară şi doream să mă împac cu Dumnezeu, cu de acolo... Doamne îndură-Te cum Te-ai îndurat şi de mine,
toate că aveam aceleaşi abateri. Într-o zi, m-am întâlnit căci numai cu ajutorul Tău am putut scăpa de păcatul meu!
cu un frate, care m-a ajutat să-mi mărturisesc trecutul şi Binecuvântat să fie Numele Tău în veci!
starea gravă în care eram. De aici lucrurile s-au schimbat
pentru că am început să merg din nou la adunare şi să iau Iertatul

Întrebări
1. Ce relaţii de dependenţă sau interdependenţă sunt între partea spirituală - duhul minţii omului
şi partea fizică - trupul? Are vreun efect asupra stării de credinţă şi mântuire felul în care utilizăm
şi îngrijim trupul?
2. Ce stări de slăbiciune spirituală sunt mai grave în viaţa credincioşilor? Care sunt cauzele
problemelor ce împiedică creşterea spirituală în viaţa celor ce au crezut în Hristos?
3. Care sunt „lucrurile îngăduite”, dar care „nu sunt de folos” şi „nu zidesc”? (1 Corinteni 6:12;
10:23) Dar „lucrările neroditoare” la care trebuie să „nu luaţi deloc parte” (Efeseni 5:10-12)?
CARACTER

Omul din afară reprezintă persoana; omul dinlăuntru reprezintă personalitatea. Frumuseţea
de afară nu este mai adâncă decât pielea şi e atât de trecătoare! Frumuseţea lăuntrică este
cea care fericeşte viaţa şi care are valoare înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor

„Caracterul nu se naşte odată cu persoana. El se formează prin dragostea şi grija părinţilor. Este
datoria lor să înstileze în inima copiilor principiile pe care Dumnezeu le-a lăsat în Cuvântul Lui”
(Tim LaHaye)

„Instruirea unui copil este cea mai înaltă, cea mai sfântă şi cea mai fascinantă ocupaţie”
(S.D. Gordon)

„Caracterul omului este ca umbra ce îl însoţeşte pretutindeni; câteodată merge înapoia lui,
altădată merge înaintea lui; uneori e mai lungă, alteori e mai scurtă” (Socrate)

Caracterul este o carte de vizită, nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul fiinţei, care te pre-
zintă oriunde, oricând şi oricui. El se exprimă prin felul în care te îmbraci, cum te comporţi în
familie, în biserică, în societate, prin felul în care conduci bicicleta, căruţa sau maşina; prin felul
în care îţi alegi prietenii. Faptul că îţi ţi cuvântul sau ţi-l calci, că eşti punctual sau veşnic intâr-
ziat, că eşti ordonat sau dezordonat, că priveşti lucrurile de fond sau doar pe cele de supra-
faţă, că iubeşti curăţia sau că te complaci în murdărie, că eşti aprins sau blând, că eşti certăreţ
sau paşnic, că eşti măndru sau smerit, că te bucuri de lucrurile uşuratice sau de cele serioase,
toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai.

Caracterul este o forţă superioară care îţi înleşneşte succesul în acţiune. Şi aceasta fără prea
mare efort din partea ta. Dacă tu te preocupi de caracter, el va rezolva o serie întreagă de
lucruri.

Duşmanii îţi pot răpi bunurile, îţi pot lua drepturile, libertatea, te pot îmbrăca în zdrenţe sau
în straie de batjocură cu diavoli zugrăviţi pe ele, ca pe vremea inchiziţiei, dar cu atât va strălu-
ci mai mult caracterul omului dinlăuntru; ei pot, prin bătăi să-ţi strivească trupul, dar nu-ţi pot
strivi caracterul. El este invincibil.

Reputaţie este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

Caracter este ceea ce ai face dacă ai fi sigur că nimeni nu va afla vreodată

Slava lumii trece, popularitatea este doar un accident, bogaţiile prind aripi, ei ce ne cîntă osa-
nale astăzi, ne pot blestema mâine; singurul lucru cu adevărat durabil este caracterul!

Fiecare va trebui să meargă prin viaţă cu sine însuşi; iată de ce, cu cât îşi va modela mai fru-
mos caracterul, cu atât va avea o companie mai placută!

Ca să vezi cât de mare este un om, măsoara-i înalţimea idealurilor, adâncimea convingerilor,
lărgimea vederilor şi lungimea răbdarii.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080