You are on page 1of 47

Revistăteologicăş i culturalăa elevilor

Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea


Colectivul de redacþie:
Preş
edinte de onoare:
Preasfinţ
itul Pă
rinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei
Preş
edinte:
Pr. Prof. Radu Rus
Membri:
Diac. Prof. Dorel Leucea
Diac. Prof. Alin Sonea
Diac. Prof. Ştefan Lakatos
Prof. Ioana Ţ indzilonis
Raul Bodea
Armando Jurjescu
Andrei Guran
Revistă teologică şi culturală a elevilor
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea

„Nu voi M-
M-aŃi ales pe Mine, ci Eu v- v-am ales pe voi şi v-
v-am rânduit
să mergeŃi şi roadă să aduceŃi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl
să vă dea orice-
orice-I veŃi cere în numele Meu”
(Ioan 15, 16)

Apare cu binecuvântarea PreasfinŃitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei


ISSN 2067 – 502X
2 Spes Orthodoxiae Nr. 2

Învierea Mântuitorului
(Matei 28, 1-
1-15)
După ce a trecut sâmbăta, când se lumina
lumina de ziua întâi a săptămânii
(duminică),
(duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă
mormântul.
Şi iată s-
s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând
coborând din
cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
Şi înfăŃişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Şi de frica lui s-
s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-
s-au făcut ca morŃi.
Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeŃi,
temeŃi, că ştiu că pe
Iisus cel răstignit Îl căutaŃi.
Nu este aici; căci S-
S-a sculat precum a zis; veniŃi de vedeŃi locul unde
a zăcut.
Şi degrabă mergând, spuneŃi ucenicilor Lui că S- S-a sculat din morŃi şi
iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veŃi vedea. Iată v- v-am
spus vouă.
Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au
alergat să vestească ucenicilor Lui.
Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le- le-a
întâmpinat, zicând: BucuraŃi-
BucuraŃi-vă! Iar ele, apropiindu
apropiindu-
du-se, au cuprins
picioarele Lui şi I s-
s-au închinat.
Atunci Iisus le-
le-a zis: Nu vă temeŃi. DuceŃi-
DuceŃi-vă şi vestiŃi fraŃilor Mei,
ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit
arhiereilor toate
toate cele întâmplate.
Şi, adunându-
adunându-se ei împreună cu bătrânii şi Ńinând sfat, au dat bani
mulŃi ostaşilor,
Zicând: SpuneŃi că ucenicii Lui, venind noaptea, L- L-au furat, pe când
noi dormeam;
Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe pe voi
fără grijă vă vom face.
Iar ei, luând arginŃii, au făcut precum au fost învăŃaŃi. Şi ss--a
răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 3

SCRISOARE PASTORALĂ
LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2010

† SOFRONIE

Din darul lui Dumnezeu Episcopul Oradiei, preacucernicului cler de mir,


preacuviosului cin monahal şi preaiubitorului de Hristos popor din Sfânta Episcopie
Ortodoxă Română a Oradiei, har, binecuvântare şi pace de la Tatăl AtotŃiitorul şi de
la Fiul lui Dumnezeu Unul-născut, întru Duhul Sfânt, iar de la noi părintească
îmbrăŃişare în lumina Zilei Învierii.

Hristos a înviat!

CinstiŃi părinŃi şi iubiŃi fii duhovniceşti,

Ziua Învierii străluceşte în sufletele tuturor credincioşilor creştini, în viaŃa şi mărturia


tuturor obştilor, comunităŃilor creştine, în familii, parohii şi vetre de sihăstrie, în cuprinsul
întregii Biserici, una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Recunoaştem cu toŃii, în ultimele
cuvinte, formularea din Simbolul credinŃei niceo-constantinopolitan, Crezul sau Credeul, pe
care îl rostim, cu multă evlavie, atât în cultul public, la Dumnezeiasca Liturghie, dar şi la
celelalte slujbe, cât şi în rugăciunea personală, acasă, în familie.
Aşa cum este cunoscut, din anunŃurile ce se fac încă de la începutul anului
calendaristic în biserici, precum şi din calendarele bisericeşti, din predici şi cateheze, din
convorbirile cu credincioşii ale slujitorilor Sfintelor Altare şi ale persoanelor afierosite lui
Dumnezeu, dar mai ales din mijloacele de comunicare în masă ale Patriarhiei Române şi ale
Eparhiilor, parohiilor şi mânăstirilor din cuprinsul ei, televiziunea şi radioul TRINITAS ale
Sfintei Patriarhii, cotidianul Lumina al trustului de presă BASILICA al Patriarhiei, din
publicaŃiile eparhiale şi buletinele parohiale, anul 2010 a fost declarat de Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României,
ca Anul jubiliar al Crezului ortodox şi al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
Hotărârea sinodală este motivată de împlinirea în 2010 a o mie şase sute optzeci şi
cinci de ani de la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din 325 d.Hr. şi o sută douăzeci şi cinci de
ani de la recunoaşterea, în 1885, de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol, a
autocefaliei (conducerii bisericeşti proprii) Bisericii Ortodoxe Române. Deoarece la Niceea, în
325, s-a alcătuit prima parte a Crezului ortodox (primele şapte articole), întregit la
Constantinopol, în 381, la cel de-al doilea Sinod ecumenic (prin adăugarea ultimelor cinci
articole), la jubileul celor o mie şase sute optzeci şi cinci de ani, creştinătatea ortodoxă
aniversează, se bucură şi mulŃumeşte Preasfintei Treimi şi celor trei sute optsprezece PărinŃi de
la Sinodul întâi ecumenic, laolaltă cu cei o sută cincizeci de PărinŃi de la Sinodul al doilea
ecumenic, împreună lucrători cu Duhul Sfânt, pentru darul celei mai importante şi mai des
folosite mărturisiri de credinŃă ortodoxă.
Sărbătorind pe SfinŃii PărinŃi de la Sinodul întâi niceean, se cuvine a aminti că, între
hotărârile acestui Sobor ecumenic, adică al Bisericii din toată lumea, deşi nu într-un canon, ci în
actele oficiale sinodale, este şi cea privitoare la data prăznuirii Sfintelor Paşti. Hotărârea
sobornicească de la Niceea avea la origine un canon mai vechi, al şaptelea apostolic şi era
motivată de faptul că, în lumea antichităŃii bisericeşti, nu toŃi creştinii sărbătoreau la aceeaşi
4 Spes Orthodoxiae Nr. 2
dată Învierea Domnului. Se ştie că iudeii serbau Paştile la 14 Nissan, după calendarul evreiesc,
dată fixă, ce cădea în diferite zile ale săptămânii. Dacă în Apus, creştinii sărbătoreau Învierea
Domnului numai duminica (Ziua Domnului – Domini Dies, de unde şi numele zilei în latină şi
în limbile neolatine, inclusiv româna), anume prima duminică de după 14 Nissan, în Asia Mică,
Paştile erau prăznuite la 14 Nissan, împreună cu iudeii, pentru ca, după trei zile, în orice zi a
săptămânii ar fi căzut, să se serbeze Învierea Domnului, motiv pentru care, acei creştini
micrasiatici erau numiŃi cuartodecimani (după quartodecimus, adică paisprezece).
Cei trei sute optsprezece PărinŃi adunaŃi în Sobor la Niceea, la invitaŃia Sfântului
Împărat Constantin Cel de Dumnezeu încununat şi Întocmai cu Apostolii, SfinŃi PărinŃi între
care s-au numărat şi Marii făcători de minuni Nicolae al Mirelor din Lichia şi Spiridon al
Trimitundei din Cipru, au hotărât, aşadar, data serbării Paştilor pentru toŃi creştinii, modul de
calculare a aşezării în calendar a Sărbătorii sărbătorilor, în conformitate cu temeiul biblic şi cu
importanŃa dogmatică şi impactul asupra vieŃii şi misiunii creştine. Pentru a se salva pacea în
Biserică şi a se evita dezbinările, SfinŃii PărinŃi niceeni, călăuziŃi de Duhul Sfânt, au hotărât, cu
titlu obligatoriu pentru toŃi creştinii, ca Paştile să fie celebrate duminica, mai exact, prima
duminică cu lună plină după echinocŃiul de primăvară, iar dacă s-ar întâmpla să coincidă cu
Pasca iudaică, se va serba în duminica următoare. Deci, nici într-un caz să nu se sărbătorească
înainte de echinocŃiul de primăvară sau deodată cu iudeii.
Pentru precizia astronomică, întrucât în marea metropolă a Alexandriei Egiptului, la
vremea aceea, exista cel mai exact observator astronomic, prin decizia sinodală, Ierarhul
Alexandriei era obligat să vestească, prin enciclice, toate bisericile locale, cu privire la data
precisă a serbării Paştilor. Ceea ce s-a hotărât atunci, la Niceea, a fost respectat întocmai în
Răsărit, Biserica Ortodoxă neabătându-se de la hotărârea sobornicească. Problemele au apărut
în 1582, odată cu reforma gregoriană a calendarului şi, implicit, apariŃia unei noi pascalii.
Biserica Ortodoxă Română a acceptat îndreptarea calendarului în 1923, la Congresul
panortodox de la Constantinopol şi a pus în aplicare îndreptarea începând cu luna octombrie
1924, când ziua a paisprezecea a devenit întâi octombrie.
În privinŃa serbării Paştilor (a calculării datei), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, cea mai înaltă autoritate dogmatică, liturgică, canonică şi disciplinară a Bisericii
noastre autocefale, a hotărât, la 31 octombrie (13 noiembrie) 1923, ca, pentru păstrarea unităŃii
ortodoxe, data Paştilor să fie calculată după hotărârea niceeană, conform practicii din trecut.
ComplicaŃiile existente derivă din aceea că, din păcate, în calendarele creştine în uz, nu este
exactă calcularea datei lunei pline, apărând o întârziere de cinci zile. De aceea, s-a hotărât ca
reper meridianul Sfântului Mormânt al Domnului de la Ierusalim, care va furniza precizia în
calcularea lunii pline de după echinocŃiul de primăvară.1 Aşa se explică diferenŃele existente
până în prezent, în legătură cu data serbării Sfintelor Paşti.

PreaiubiŃi fii ai Învierii,

Simbolul de credinŃă niceo-constantinopolitan, Crezul ortodox, pe care îl mărturisim


în cursul vieŃii noastre creştine, începând cu Taina Botezului şi apoi pe tot parcursul creşterii
noastre duhovniceşti în Sfânta Biserică, are şi o referire directă la serbarea Învierii, prin
conŃinutul articolelor 4 şi 5: „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui PonŃiu Pilat şi a pătimit şi
S-a îngropat” (articolul 4) „Şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (articolul 5). Prin urmare,

1
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
al BOR, Bucureşti, 1991, pp. 12, 193-194.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 5
acum o mie şase sute optzeci şi cinci de ani, cei trei sute optsprezece SfinŃi PărinŃi adunaŃi în
Sobor la Niceea, la invitaŃia Marelui Constantin, pentru a reaşeza pacea în Biserică, tulburată de
erezia ariană, au alcătuit, sub inspiraŃia Duhului Sfânt, primele şapte articole ale Crezului
ortodox, apărând şi mărturisind dumnezeirea Fiului şi deofiinŃimea Acestuia cu Tatăl, precum şi
întruparea, luarea firii omeneşti de către Domnul, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire” (articolul 3).
Prin împreună-lucrarea Duhului Sfânt cu SfinŃii PărinŃi niceeni2, cu privire la
Învierea Mântuitorului, Crezul ortodox mărturiseşte despre învierea cea de-a treia zi după
moartea pe cruce. Despre acest adevăr, cu biblice temeiuri, a mărturisit, mai înainte de Niceeni,
Marele Pavel, Apostolul neamurilor, într-o formulare aproape identică celei sinodale: „a fost
îngropat şi…a înviat a treia zi, după Scripturi” (I Corinteni 15, 4), adică în conformitate cu
Scripturile, cu Biblia. Iar această conformitate este asigurată de Însuşi Cel Înviat, Domnul Iisus
Hristos, Care, mai înainte de Patimi, i-a înştiinŃat pe ucenicii Săi despre ceea ce avea să se
întâmple: după ce Petru face mărturisirea de credinŃă, răspunzând la întrebarea Mântuitorului cu
privire la El, „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16), şi după interdicŃia
pronunŃată de Domnul, „a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul”
(Matei 16, 20), apare şi cea dintâi vestire a Patimilor.
Domnul Iisus Hristos Însuşi prooroceşte despre Patimi şi Înviere. „De atunci a
început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească
multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis şi a treia zi să învieze”
(Matei 16, 21). Şi a doua oară prooroceşte Domnul despre moartea şi învierea Sa, după
vindecarea copilului lunatic. „Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să
fie dat în mâinile oamenilor, şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia” (Matei 17, 22-23). De
altfel, despre profeŃie îşi vor aduce aminte şi pârâşii Săi, după moartea şi îngroparea Lui. „Iar a
doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am
adus aminte că amăgitorul acela a spus, fiind încă în viaŃă: După trei zile Mă voi scula” (Matei
27, 62-63).
Dar Fiul lui Dumnezeu S-a folosit şi de alte prilejuri pentru a arăta, indirect, cele
despre Învierea de a treia zi. Astfel, după ce izgoneşte din Templul din Ierusalim pe vânzătorii
de animale şi pe schimbătorii de bani, răspunde celor ce-I cereau semn pentru ceea ce cuteza să
facă. „Iisus a răspuns şi le-a zis: DărâmaŃi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis
deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar
El vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2, 19-21). Abia după moartea şi învierea
Cuvântului întrupat, ucenicii Săi au înŃeles pe deplin cele proorocite atunci. „Deci, când S-a
sculat din morŃi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi
cuvântului pe care îl spusese Iisus” (Ioan 2, 22).
Dacă apostolii au priceput, după Înviere, că la „templul trupului Său” făcea referire
Hristos, pârâşii Săi, la judecată, s-au folosit de cuvântul Domnului pentru a-L acuza, atunci
când „arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-
L omoare” (Matei 26, 59). Cu toată mulŃimea martorilor mincinoşi, negăsind pricină de
acuzare, se înfăŃişează înaintea tribunalului religios doi martori (Matei 26, 60) ai acuzării care
„au venit…şi au spus: Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l
clădesc” (Matei 26, 61). Pe lângă Sfântul Evanghelist Matei, şi Sfântul Evanghelist Marcu
aminteşte de aceeaşi acuză: „ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui,
zicând: Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul,

2
A se vedea la Faptele Apostolilor 15, 28.
6 Spes Orthodoxiae Nr. 2
nefăcut de mână, voi clădi” (Marcu 14, 57-58). Pe baza acestei acuzaŃii, Mântuitorul răstignit
este batjocorit de trecătorii pe lângă Sfânta Cruce. „Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau,
clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti,
mântuieşte-Te pe Tine ÎnsuŃi coborându-Te de pe cruce!” (Marcu 15, 29-30).
De altfel, trupul este asemănat, în Sfintele Scripturi, cu Templul şi este numit templu
şi în alte locuri. Astfel, Sfântul Pavel le scrie corintenilor, în cea dintâi epistolă, următoarele:
„nu ştiŃi oare că voi sunteŃi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este
templul lui Dumnezeu, care sunteŃi voi” (I Corinteni 3, 16-17), precum şi: „sau nu ştiŃi că
trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveŃi de la Dumnezeu, şi
că voi nu sunteŃi ai voştri? Căci aŃi fost cumpăraŃi cu preŃ! SlăviŃi, dar, pe Dumnezeu în trupul
vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20). De asemenea, şi
în cea de-a doua epistolă adresată celor din Corint, Sfântul Apostol vorbeşte în termeni
asemănători: „sau ce înŃelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem
templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: «Voi locui în ei şi voi umbla şi voi
fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu»” (II Corinteni 6, 16).
Dar nu numai în Sfânta Scriptură a Noului Testament apare referinŃa la Învierea cea
de a treia zi, ci se prefigurează marele eveniment al Istoriei mântuirii şi în Legea Veche, prin
semne şi profeŃii. Referitor la semne, cel mai limpede glăsuitor şi care a rămas în memoria
liturgică şi iconografică a Bisericii, cu mare întindere, este semnul Profetului Iona, care a stat
trei zile în pântecele chitului. Despre acest semn vorbeşte şi Cuvântul lui Dumnezeu, conform
relatării evanghelice după Sfântul Luca. „Iar îngrămădindu-se mulŃimile, El a început a zice:
Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul
proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului
semn pentru acest neam” (Luca 11, 29-30). Iar în Cartea Proorocului Iona, la capitolul al
doilea, primul verset, se arată lămurit: „Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită
pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopŃi”. Iar un alt profet biblic,
Proorocul Osea, în Cartea sa, în versetul al doilea al celui de-al şaselea capitol, face trimitere la
acelaşi mare eveniment al Învierii. „Şi după două zile din nou ne va da viaŃă, iar în ziua a treia
ne va ridica iarăşi şi vom trăi în faŃa Lui”. Desigur, folosirea pluralului şi a persoanei întâi (nu
a treia), este o trimitere la asumarea firii omeneşti de către Mântuitorul. ÎnŃelegem, deci, din
Scripturi, adevărul Învierii din cea de a treia zi după răstignire, patimi, moarte şi îngropare,
după cum mărturisim în Crezul ortodox.

IubiŃi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Bihor,

În sfântă unitate de credinŃă şi de neam cu întreaga Biserică Ortodoxă Română


Autocefală şi cu toată suflarea dreptmăritoare românească din toate timpurile şi toate locurile,
mărturisitoare neabătută a Crezului niceo-constantinopolitan, la slăvitul praznic al Învierii lui
Hristos Mântuitorul, ne îmbrăcăm şi noi în haina luminoasă a sărbătorii, mulŃumind Preasfintei
Treimi şi lăudând pe Domnul Cel minunat în SfinŃii Săi, pentru toate darurile Învierii, din
belşug revărsate peste Biserica Sa cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, peste
Patriarhia Română, peste Eparhia noastră, aflată şi ea la ceas de sărbătoare, la nouăzeci de ani
de la reînfiinŃare, ca cea dintâi Eparhie înfiinŃată în Biserica Ortodoxă Română Autocefală,
pârgă şi rod dintâi al Autocefaliei româneşti, bucurie şi binefacere din bucuriile şi binefacerile
izvorâte din demnitatea la care este chemată Sfânta Biserică a lui Hristos din România.
Măritul Tron vlădicesc al Mitropoliei łării Româneşti dintru început a primit de la
Marea Biserică a lui Hristos din Cetatea Sfântului Împărat Constantin, Constantinopolul, Noua
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 7
Romă sau łarigradul, ReşedinŃa Patriarhului ecumenic, adică a toată lumea, a primit aşadar, de
la întemeiere şi recunoaşterea oficială de acum şase sute cincizeci de ani, din 1359, şi misiunea
sfântă de Exarhat al Plaiurilor, însemnând aceasta că Mitropolitul łării Româneşti era şi Exarh
al Plaiurilor, adică Arhipăstorul ortodocşilor români ardeleni şi din toate părŃile ungurene. Cu
alte cuvinte, Mitropolitul de la Argeş, Târgovişte mai apoi şi, până astăzi, Bucureşti, este
Întâistătătorul bisericesc şi pentru românii din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi
Sătmar. Această grijă părintească a trecut de la Mitropolitul Ungrovlahiei şi LocŃiitor, din 1776,
al Tronului Cezareei Capadociei (titlu moştenit de toŃi succesorii PrimaŃi şi Patriarhi până în
prezent), la Mitropolitul Primat al României şi apoi la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Aşa se face că şi noi, românii din Crişana, preoŃii şi credincioşii ortodocşi bihoreni,
ne-am aflat mereu în grija Bisericii Române, autocefale din 1885, adică neatârnată de nici o
autoritate bisericească străină. După Marea Unire din 1918 şi reaprinderea candelei speranŃei
pentru ortodocşii români bihoreni, la praznicul Învierii Domnului din 1919, în 1920 s-a împlinit
visul de veacuri al poporului dreptmăritor din Bihor, statornic mărturisitor al Crezului ortodox,
anume acela de a-şi vedea restaurată în drepturi depline străvechea Eparhie ortodoxă. Aşa s-a
reparat o nedreptate istorică; astfel ne-am reîntors cu demnitate, în libertate, ca parte
dintotdeauna a trupului Bisericii Ortodoxe Române, în România reîntregită, ca primă eparhie
înfiinŃată de la dobândirea autocefaliei bisericeşti în 1885. În aceste condiŃii, acum optzeci şi
cinci de ani, în 1925, când Biserica lui Hristos din România a fost înălŃată la rangul de
Patriarhie, toată suflarea dreptmăritoare din Bihor, îmbrăcată în hainele luminate ale Învierii,
încă din noaptea de Paşti a anului 1919, s-a bucurat de marea împlinire. Noi, cei de azi, îi
pomenim pe cei de ieri, jertfelnici mărturisitori ai legii româneşti, le mulŃumim pentru toate
gesturile lor eroice, pentru fidelitatea faŃă de Crezul ortodox, pentru bucuria de a fi astăzi ceea
ce suntem. Şi ne rugăm Preasfintei Treimi pentru sălăşluirea lor în lumina Sfintei Învieri!
Pentru toate acestea, în comuniune sfântă cu întreaga Biserică Ortodoxă Universală,
cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, la o mie şase sute optzeci şi cinci de ani de la cel
dintâi Sinod ecumenic de la Niceea, cu toată Patriarhia Română, cu Eparhiile ei din Ńară şi din
străinătate, la o sută douăzeci şi cinci de ani de la recunoaşterea autocefaliei şi optzeci şi cinci
de ani de la înălŃarea la rangul de Patriarhie, precum şi în unitate sfântă ortodoxă şi românească
pe meleagurile strămoşeşti ale Crişanei, la nouăzeci de ani de la reînfiinŃarea Episcopiei
Ortodoxe Române a Oradiei, cu toŃii, ierarh, cler de mir şi monahal, monahi şi monahii,
credincioşi şi credincioase, tineri şi vârstnici laolaltă, să-I mulŃumim Domnului pentru toate
darurile Învierii şi să-L lăudăm cu o gură şi cu o inimă:
„Hristos a înviat din morŃi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte
viaŃă dăruindu-le!”
Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor,
împreună cu voi prăznuitor

Episcopul Oradiei
8 Spes Orthodoxiae Nr. 2

M
arile sărbători ale creştinătăŃii sunt
marcate de corul ,,Diacon Nicolae
Firu” al liceului nostru prin
concerte de muzică religioasă specifică, menite sa-i
sensibilizeze pe credincioşii care le ascultă şi să-i
introducă în atmosfera tainică şi sfântă a sărbătorii.
Un astfel de concert a fost susŃinut şi în anul acesta,
în Duminica Floriilor, la Catedrala cu Lună din
Oradea. Un concert de Florii care a reunit piese
muzicale de o mare diversitate, de la cântări
specifice Postului Mare, la minunate colinde de
Florii sau tradiŃionale cântări pascale, într-un
adevărat pelerinaj spiritual pe şirul ultimelor
evenimente din viaŃa pământească a Mântuitorului
Iisus Hristos. Un concert de Florii care a emoŃionat
şi a încântat deopotrivă, un concert de Florii care a
înălŃat sufleteşte şi a bucurat inimile credincioşilor
prezenŃi în număr mare în catedrală.

Prezent la acest eveniment, PreasfinŃitul Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, a felicitat pe


corişti şi pe profesorul dirijor – Arhid. Ştefan Lakatos – pentru varietatea repertoriului abordat şi
pentru frumuseŃea şi armonia interpretării, subliniind importanŃa misiunii pe care, şi pe această cale,
o desfăşoară o şcoală teologică ortodoxă.
Raul Bodea & IonuŃ Filip – clasa a XII-a
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 9

n fiecare Sâmbătă Mare, cu ocazia stinse şi nu e nimic aprins în Sfânta Biserică

Î Paştelui Ortodox, în Biserica


Sfântului Mormânt din Ierusalim
are loc marea minune a Sfintei Lumini, care
sau în Sfântul Mormânt.

uimeşte, bucură şi dă credinŃă celor care se


învrednicesc să fie acolo în acel moment.
Sâmbătă dimineaŃa, înainte de slujba
Învierii, are loc o verificare minuŃioasă a
Mormântului. La această verificare participă
reprezentanŃi ai tuturor cultelor creştine
prezente la Ierusalim, precum şi reprezentanŃi
ai autorităŃilor statului Israel. Scopul este
acela de a verifica să nu existe nicio sursă de
foc în Sfântul Mormânt. Mormântul este apoi
sigilat cu un sigiliu din ceară.

VeniŃi de luaŃi Lumină!


În interiorul Sfântului Mormânt,
Patriarhul cade în genunchi şi rosteşte
rugăciunile prin care Îl roagă pe Mântuitorul
să trimită Sfânta Lumină, ca dar al sfinŃirii
pentru popor. Apoi, într-o linişte absolută, în
timp ce Patriarhul se roagă, un vuiet se aude

La amiază, Patriarhul ortodox al


Ierusalimului, însoŃit de episcopi, preoŃi şi
diaconi şi de Patriarhul armean, intră în
Sfântul Mormânt în bătaia clopotelor.
Imediat după aceea începe Litia, când
credincioşii înconjoară de trei ori Sfântul
Mormânt şi se opresc în faŃa Mormântului,
unde stau oficialii.
După Litie, Sfântul Mormânt este
desigilat iar Patriarhul se dezbracă de
veşmintele patriarhale. El rămâne îmbrăcat în
stihar şi este percheziŃionat de autorităŃile
israeliene, în faŃa tuturor pentru ca toată
lumea să vadă că nu are nicio sursă de foc
asupra lui.
După aceea, Patriarhul ia făcliile
(stinse) şi intră în Sfântul Mormânt împreună
cu paznicul armean. Toate candelele sunt Lumina Sfântă nu arde câteva minute
10 Spes Orthodoxiae Nr. 2
şi aproape simultan sclipiri alb-albăstrii apar al patrulea şi până în ziua de azi, diferite
de peste tot, ca şi cum milioane de aparate surse relatează acest eveniment impresionant.
foto ar clipi în acelaşi timp. Toate candelele În baza acestor mărturii istorice se poate
se aprind miraculos. Sfânta Lumină aprinde afirma că minunea are loc în acelaşi loc, în
deodată făcliile pe care le Ńine Patriarhul, aceeaşi zi şi în acelaşi cadru liturgic ortodox
precum şi lumânările multora din biserică. de-a lungul vremii.
MulŃimea izbucneşte în urale în timp ce Sfânta Lumină simbolizează şi ne
lacrimi de bucurie se preling din ochii aminteşte într-un mod miraculos de Învierea
tuturor.
Timp de câteva minute,
Sfânta Lumină nu are
caracteristicile focului şi
păstrează o tentă aparte. Aceasta
durează câteva minute după ce
Patriarhul iese din Sfântul
Mormânt şi dă Lumina
poporului. Oricine poate atinge
focul celor 33 de lumânări fără
să se ardă.
Prima mărturie scrisă
despre Sfânta Lumină datează
din veacul al patrulea, dar sunt
şi autori care vorbesc despre
evenimente petrecute în primul
veac. Astfel, SfinŃii Ioan
Damaschinul şi Grigore de Bucuria Învierii
Nyssa povestesc cum Apostolul lui Hristos. Este o minune trimisă de
Pavel a văzut Sfânta Lumină în Sfântul Dumnezeu de-a lungul veacurilor din însăşi
Mormânt după Învierea Mântuitorului. Lumina Lumii care este Hristos. ŞtiinŃa nu
Călugărul rus Daniel povesteşte, la anul poate explica această minune şi, în semn de
1106, despre minunea Sfintei Lumini şi respect, nici nu a încercat să o explice. Cine
despre ceremoniile legate de aceasta, într-o ar putea însă explica o minune adevărată?
manieră foarte detaliată. Începând din veacul
Sebastian Bocioc – clasa a IX-a

Texte alese din înŃelepciunea Fericitului Augustin…


Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.
ÎnvaŃă să îŃi scrii durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă.
Răbdarea este însoŃitoarea înŃelepciunii.
Suferi de pe urma nedreptăŃii unui om rău? Iartă-
Iartă-l, ca să nu fiŃi astfel doi oameni răi!
Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este
transformată în propriu-
propriu-i chin.
Mărturisirea faptelor este începutul faptelor bune.
Cine Îl
Îl are pe Dumnezeu, acela este fericit.
Dumnezeu
Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui cărui
centru este pretutindeni.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 11

Despre post

L egea postului a fost dată în


Paradis. Adam a primit întâia
oară porunca de a posti: ,,Nu
mâncaŃi din pomul cunoştinŃei binelui şi răului
vină seara, ca să mănânci, dar îŃi cheltuieşti
toată ziua în judecăŃi!
Postul păzeşte pruncii, face curat pe
tânăr, umple cu vrednicie pe bătrân; părul alb,
(Facere 2, 17). Cuvântul : ,,Nu mâncaŃi” este o împodobit cu postul, este mai vrednic de respect.
lege a postului şi înfrânării. Dacă Eva ar fi Postul este pentru femeie podoaba cea mai
postit şi n-ar fi mâncat din pom, n-ar mai fi avut potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea
trebuinŃă de postul de acum, că ,,n-au trebuinŃă vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei.
cei sănătoşi de doctori, ci cei bolnavi” (Matei 9, Aşa sunt binefacerile pe care le aduce postul în
12). Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne fiecare casă.
vindecăm prin pocăinŃă! Iar pocăinŃa fără post Postul pune rânduială între toŃi
este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea credincioşii; adoarme strigătul, alungă cearta,
lui Dumnezeu prin post. Mai mult; chipul în aduce la tăcere înjurăturile (…).
care au trăit primii oameni în rai este o imagine a Pentru cei ce postesc de bună voie, postul
postului, nu numai pentru că ducând o viaŃă le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu
îngerească ajunseseră, prin cumpătare, la îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii,
asemănarea cu îngerii, ci şi pentru că nu erau păzitorii vieŃii noastre, stau cu plăcere lângă cei
cunoscute locuitorilor paradisului toate cele care-şi curăŃesc sufletul cu post.
născocite mai târziu de om (…). (Sfântul Vasile cel Mare)
Dar nu mărgini folosul postului numai
la îndepărtarea de mâncare. Adevăratul post stă
în îndepărtarea de păcate. „Dezleagă orice
legătură a nedreptăŃii” (Isaia 58,9). Treci cu
vederea insulta ce Ńi-a pricinuit aproapele, iartă-
le păcatele! „Nu postiŃi în judecăŃi şi în certuri”
I ubeşte sărăcia întru Hristos, ca să
te poŃi îmbogăŃi dincolo de
dumnezeirea Lui. Iubeşte postul
cel preabun; lucrul cel cinstit, şi lui Dumnezeu
plăcut. Postul este căruŃă către cer. Postul naşte
(Isaia 58, 4). Nu mănânci carne, dar mănânci pe proroci şi pe puitorii de lege îi înŃelepŃeşte.
fratele tău! Te abŃii de la vin, dar nu-Ńi Postul este bun păzitor al sufletului, întemeiere
stăpâneşti ocările! Posteşti toată ziua, aştepŃi să a trupului. Postul este arma vitejilor,
12 Spes Orthodoxiae Nr. 2
pătimitorilor iscusitor. Postul goneşte ispitele, îngăduită de Lege şi fără greşeală, postul se
este împreună locuitor, al trezirii, al întregii împodobeşte cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca,
înŃelepciuni ziditor. Postul în războaie este în vremea postului să te Ńii chiar şi de la hrana
vitejie. Postul a stins puterea focului. Postul a îngăduită, şi să te duci să guşti priveliştile
astupat gurile leilor. Postul trimite rugăciunea la oprite.
cer. Postul este maică a sănătăŃii. Postul este Nu mâncaŃi carne? Atunci opriŃi şi ochii
povăŃuitor al tinereŃii, bătrânilor împodobire, de a privi neruşinarea. Asemenea, urechea
împreună bun călător cu cei călători. Celui ce voastră se cade să postească.
posteşte trupul îi este vrednic de cucerire, şi A posti pentru ureche înseamnă a o
sufletul cinstit. Postul pe Lazăr în sânurile lui astupa pentru vorbirile de rău şi pentru zavistii.
Avraam l-a odihnit. Deci şi noi să-l iubim; ca şi „Nu aplecaŃi urechea voastră la vorbirile
pe noi sânul lui Avraam să ne primească. Să deşarte” – este scris. Gura, pe de altă parte,
fugim de desfătare şi de beŃia cea pricinuitoare trebuie să postească de sudalme sau alte vorbiri
de mult râs, şi maica curviei. BeŃia nu-L ruşinoase.(…) Dacă postul ne este abŃinerea de
primeşte pe Domnul. BeŃia îl goneşte pe Duhul la mâncare, odată ce au trecut cele patruzeci de
Sfânt. Postul este bună aşezare a cetăŃii, a zile, a trecut şi postul. Dar de ne vom abŃine de
târgului bună pătimire. Postul este pacea la păcat, postul acesta nu va înceta după ce
caselor. Postul este dătător şi păzitor de feciorie. celălalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit – şi
Postul este calea pocăinŃei. Postul este ziditor al înainte de împărăŃia cerurilor, ne va aduce aici,
lacrimilor. Postul nu iubeşte lumea, nici cele din pe pământ, bună răsplătire.
lume. Deci, să nu ne supărăm postind: că îngerii (Sfântul Ioan Gură de Aur)
sunt aceia care în fiecare biserică îi scriu pe cei ce
postesc. Postul pomenire de rău nu primeşte: că
cei ce îŃi îngrămădesc necazuri şi pomeniri de
rău, măcar deşi parcă se roagă sau că postesc,
însă asemenea sunt cu cei ce scot apă şi o toarnă
în vas găurit. Nu primeşte Domnul rugăciunea
D upă cum păsările cele greoaie
nu pot zbura la înălŃimi, tot
aşa i se întâmplă şi celui ce
îndeplineşte toate poftele trupului: îi va fi cu
neputinŃă să se ridice spre cele înalte. (…) Cine
celui ce are pomenire de rău asupra fratelui său. slujeşte pântecelui şi cu toate acestea voieşte să
(Sfântul
Sfântul Efrem Sirul) învingă duhul desfrânării, acela se aseamănă
unuia care atinge focul cu untdelemn.

P ostiŃi? ArătaŃi-mi-o prin fapte.


(…) De vedeŃi un sărac, aveŃi
milă de el, un duşman,
împăcaŃi-vă cu el, un prieten înconjurat de bun
nume, nu-l invidiaŃi, o femeie frumoasă,
Postul este o silire a firii şi o tăiere
împrejur a dulceŃii gâtlejului, curmarea
aprinderii, alungarea gândurilor rele şi eliberarea
de visări, curăŃia rugăciunii, luminătorul
sufletului, paza minŃii, înmuierea învârtoşării,
întoarceŃi capul. uşa străpungerii inimii, suspinul smerit,
Nu numai gura voastră să postească, ci încetarea multei vorbiri, începutul liniştirii,
şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi străjerul ascultării, uşurarea somnului,
toate mădularele trupului vostru. sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii,
Mâinile voastre să postească, rămânând iertarea păcatelor, uşa şi desfătarea raiului
curate de hrănire şi de lăcomie. Picioarele, (Sfântul Ioan Scărarul)
nealergând la teatrul cu spectacole proaste.
Ochii, neprivind cu ispitire frumuseŃile străine.
Hrana ochilor este ceea ce ei văd. Dacă-i o
privelişte neîngăduită şi potrivnică Legii, postul
suferă din pricina aceasta şi mântuirea sufletului
este vătămată întru totul; dacă-i o privelişte
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 13

Vesmintele
esmintele liturgice:
liturgice:
Originea, vechimea si simbolismul lor (||
||)
||
Veşmintele preoŃeşti

n afară de stihar şi mânecuŃe,

Î preotul poartă în plus:


Epitrahilul (επι = pe;
τραχηλος = grumaz) sau stola, cuvânt cu care
latinii denumesc atât orarul diaconilor cât şi
orarul dublu al preoŃilor, adică epitrahilul. slujitoare cu care este învrednicit, după cum
Sfântul Simeon al Tesalonicului ne arată cum reiese din rugăciunea pe care o rosteşte când se
la hirotonia diaconului întru preot se lua orarul încinge „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce
de pe umărul stâng şi se punea pe cel drept, mă încinge cu putere...”. El mai închipuie tăria
fiind astfel amândouă şi virtutea preotului,
părŃile în faŃă şi formând precum şi curăŃia
un epitrahil, cu care cel trupului. Ne aminteşte şi
hirotonit poate să de şorŃul cu care era
slujească şi să încins Mântuitorul când
săvârşească Sfintele a spălat picioarele
Taine. El simbolizează ucenicilor la Cina cea de
jugul slujirii lui Hristos Taină (Ioan XII, 4-5).
(Matei II, 29-30 ), cât şi Felonul. Este un
darul Duhului Sfânt, fel de pelerină, haină
după cum se vede din obişnuită la evrei, la
rugăciunea pe care o greci şi romani, fără
rosteşte preotul atunci mâneci, cu care se
când îl îmbracă învelea corpul, un fel de
„Binecuvântat este supra-veşmânt purtat şi
Dumnezeu, Cel ce varsă de SfinŃii Apostoli (vezi
harul Său peste preoŃii II Tim. IV, 13). Felonul
Săi...”. El ne aduce închipuie hlamida roşie
aminte şi de funia cu cu care a fost îmbrăcat
care a fost legat Mântuitorul în curtea lui
Mântuitorul în noaptea Pilat (Matei, XXVII,
prinderii Lui. Cele două 38), dar mai
parŃi ale epitrahilului simbolizează şi puterea
simbolizează: partea lui Dumnezeu, dreptatea
dreaptă - trestia pe care şi sfinŃenia Lui.
I-au dat-o în batjocură, 1 – Epitrahil La început
iar partea stângă - crucea 2 - Felon felonul era purtat atât de
pe care a dus-o Domnul preoŃi cât şi de arhierei.
pe umerii Săi. Epitrahilul este veşmântul Cel al episcopilor avea o cruce, iar al
liturgic cel mai important, deoarece, fără el, arhiepiscopilor mai multe cruci, din care cauză
atât preotul cât şi arhiereul nu pot săvârşi se numea πολυσταυριον. Cu trecerea vremii a
niciun serviciu religios. rămas numai pentru folosinŃa preoŃilor.
Brâul. Peste stihar şi epitrahil preotul (va urma)
îşi încinge mijlocul cu brâul, simbol al puterii Sebastian Traian Vaida - clasa a XII-a
14 Spes Orthodoxiae Nr. 2

Simboluri religioase în marile religii (II)


Simboluri religioase în Budism
Simbolismul budist apare în jurul anului 2100 î.Hr.,
fiind legat mai ales de simboluri aniconice, ocolind
astfel reprezentarea directă a lui Buddha.
Simbolismul cu motive umane a apărut în
perioada secolului I, odată cu artele Mathura şi
arta greco-budistă din Gandhara. Acestea s-au
combinat cu vechile simboluri religioase
budiste.
Roata vieŃii, „roata dreptăŃii” sau
„roata dharma” este roata ce înfăŃişează
conceptul budist „dharma”. Numită
„dharmacakra”, aceasta arată calea spre
iluminare, încă din primele zile ale
budismului. Aceasta seamănă cu o roată de
car de luptă, cu opt sau mai multe spiŃe. Este
unul dintre cele mai vechi simboluri din arta
indiană. Cele opt spiŃe ale roŃii indică cele Opt
Nobile Adevăruri ale religiei budiste. Cercul
simbolizează perfecŃiunea dharmei.

Simboluri religioase în Hinduism


De-a lungul sutelor de ani, hinduismul şi-a dezvoltat un întreg sistem de simboluri religioase
iconice. Formând iconografia hindusă, aceste simboluri se trag din plasticizarea unor scripturi ori a
unor tradiŃii specifice. SemnificaŃia exactă a fiecărui simbol
diferă însă de la loc la loc, de la timp la timp, de la învăŃător la
învăŃător. De-a lungul timpului, unele dintre simboluri, precum
„svastika”, au ajuns să aibă o mare varietate de înŃelesuri, pe
când altele, precum „aum”, au rămas tipice şi unice
reprezentante ale hinduismului. Iconografia hindusă este
caracterizată prin două categorii de semne: „murti”, însemnând
semnele exterioare, şi „mudra”, însemnând poziŃia trupului şi
gesturile specifice.
Aum sau „omkar” este o silabă mistică din religiile
Indiei, fiind întâlnită atât în hinduism, cât şi în sikhism, jainism
şi budism. Acest simbol este mai mult o exclamaŃie de mirare, de
venerare, fiind scoasă în vremea rugăciunii. Astfel, la începutul
fiecărui text hindus, la fiecare sfârşit de text din Vede, cât şi la
rostirea fiecărei rugăciuni, această exclamaŃie nu va lipsi din gura
hindusului.
Svastika sau „svastika” este un fel de cruce, cu cele patru
braŃe îndoite la 90 de grade, în sensul acelor de ceasornic. Acest
semn a fost descoperit ca existând încă din Perioada Neoliticului.
Acesta va reapărea însă, cu putere, în cultura indiană modernă.
Datorită asocierii acestui semn cu mişcarea nazistă, el a ajuns să fie
stigmatizat în lumea apuseană, lovind prin aceasta chiar în
rădăcinile sale. Astfel, semnul nu mai este folosit foarte puternic în hinduism.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 15
Simboluri religioase în Islamism
Simbolurile religioase întâlnite în Islam nu sunt nici verbale, nici textuale, ci doar vizuale.
Acestea evocă sentimentele religioase prin semne. Unele detalii din simbolurile religioase islamice
sunt general recunoscute, având o vechime considerabilă.
Astfel, culoarea verde este asociată cu Islamul încă
de la început.
Semiluna şi steaua sunt unele dintre cele
mai renumite simboluri din Islam. De fapt,
simbolul ar fi doar semilună, steaua apărând mai
târziu, în special pe steagurile mai multor Ńări
din lumea islamică (Turcia, Malaezia şi Pakistan).
Criticii susŃin că acest simbol nu a fost folosit de
Mahomed, drept pentru care el nu are nici o bază
tradiŃională în Islam. Oricum, semnul a ajuns să fie
identificat cu Califatul.
Semiluna era simbolul Imperiului Sasanid din Persia
(Iran), acesta apărând pe mai toate coroanele regilor. După cucerirea arabă a imperiului, în anul
651, acest semn a fost preluat, din ce în ce mai mult, de către califi şi musulmani. Acest semn
caracteriza şi Imperiul Otoman.
Culoarea verde are o semnificaŃie specială în Islam. Această culoare este foarte folosită în
decorarea interioară a moscheilor, a mormintelor învăŃătorilor musulmani, cât şi pe multe dintre
steagurile Ńărilor arabe. Se crede că aceasta era culoarea preferată a lui Mohamed, acesta purtând
chiar un turban verde.
Marian Moisi - clasa a XII-a

P ostul reprezintă unul


mijloacele prin care omul se poate
apropia de Dumnezeu şi de
oameni, prin curăŃia de păcate şi prin înălŃarea
sufletului spre cele duhovniceşti, fiind astfel un
din învăŃăturii creştine, iar acest post trebuie să
însoŃească toată viaŃa creştinului pentru ca în
perioadele de post trupesc, sufletul să devină
una cu trupul şi să se unească cu Hristos prin
Sfânta Împărtăşanie. Unirea cu Hristos este
mijloc necesar de dobândire a mântuirii. astfel mai vizibilă în perioada posturilor,
El este „o rânduială disciplinară prin întrucât acum omul este curăŃit şi trupeşte spre a
care Biserica îndrumă viaŃa credincioşilor ei pe se desăvârşi duhovniceşte, încât putem spune că
căile adevăratei trăiri creştine, ale virtuŃii şi ale postul este, înainte de orice, consacrarea
cinstirii de Dumnezeu”. În sens material, postul trupului, aducerea firii ca jertfă.
este abŃinerea de la anumite alimente şi băuturi, Sensul postului creştin este mult mai
în anumite perioade ale anului sau în anumite profund. El este o faptă de virtute, un exerciŃiu
zile din timpul săptămânii, pentru „ca să poată de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a
creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu voinŃei, o formă de pocăinŃă, un mijloc de
înlesnire şi să-i fie milostiv Dumnezeu şi încă desăvârşire, un semn văzut al râvnei şi
pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul sârguinŃei noastre, spre asemănarea cu
lui Dumnezeu”. În sens spiritual, postul este Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au voie de hrană.
abŃinerea de la anumite fapte potrivnice Aşadar, sensul postului adevărat este
16 Spes Orthodoxiae Nr. 2
acela de exprimare a libertăŃii noastre, care ne (325), când s-a hotărât, pentru întreaga
dă posibilitatea de a alege viaŃa cu Dumnezeu, creştinătate, data sărbătoririi Paştelui.
dar el este şi un mijloc de cinstire al lui Despre slujbele rânduite în Postul Mare
Dumnezeu pentru că reprezintă o renunŃare de putem spune că exprimă starea lăuntrică ce
bunăvoie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă trebuie să domine în sufletele noastre, aceea de
din iubirea şi respectul pe care îl avem faŃă de profundă pocăinŃă şi de întristare, amintind aici
Dumnezeu. Canonul Sfântului Andrei Criteanul, model de
Dintre posturile de peste an, cel al rugăciune şi de pocăinŃă.
Paştelui, numit şi Postul Mare sau al Păresimilor Fiind o perioadă de sobrietate, în timpul
(de la cuvântul latin „quadregessima = Postului Mare nu sunt îngăduite nunŃile decât
patruzeci”), are o semnificaŃie deosebită, numai în cazuri de excepŃie şi numai cu
întrucât este o perioadă de profundă pregătire dispensa episcopului.
spirituală în vederea întâmpinării marelui Sunt exceptaŃi de la Ńinerea postului
praznic al Învierii Domnului, dar şi pentru că în copiii, care nu au împlinit vârsta de şapte ani,
această perioadă ne aducem aminte de Patimile ori copiii cu vârsta între şapte şi doisprezece ani,
Domnului cele mântuitoare, care au curăŃit care sunt în neputinŃe, slăbiciuni şi suferinŃe
neamul omenesc de păcat, aşa cum profeŃise cu trupeşti, şi orice om, indiferent de vârsta sau de
mult timp înainte Isaia: „Dar El fusese străpuns statutul social, care nu poate posti din motive
pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru medicale. Aceasta pentru că postul nu urmăreşte
fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru îmbolnăvirea sau chiar slăbirea trupului, ci doar
mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toŃi ne- stăpânirea acestuia, pentru purificarea lui de
am vindecat.” (Isaia 53, 5). patimi. Despre acest lucru vorbeşte şi Sfântul
Este o perioadă de pocăinŃă pentru Ioan Gură de Aur, când tâlcuieşte referatul
fiecare creştin, perioada în care abŃinerea de la biblic despre postul Mântuitorului: „De aceea şi
mâncare şi băutură se împleteşte cu rugăciunea Iisus posteşte patruzeci de zile, ca să ne arate
pentru sufletele noastre şi cu milostenie faŃă de lucrurile mântuirii; şi nu şi-a prelungit postul
cei aflaŃi în suferinŃă. mai mult ca nu cumva iarăşi prin covârşirea
Este cel mai lung post, Ńinând şapte minunii, să pui la îndoială adevărul întrupării”.
săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec Folosul postului este mare, având în
de brânză sau Duminica izgonirii lui Adam din vedere că ne pune în legătură cu Dumnezeu şi
Rai şi se încheie cu Duminica Paştelui. De că prin el dobândim viaŃa veşnică. Dar el poate
aceea, în timpul postului se cuvine ca fiecare fi, de asemenea, cel care ne îndepărtează de
dintre noi să avem o atitudine cuviincioasă, Dumnezeu, dacă este Ńinut cu făŃărnicie şi fără
amintindu-ne de perioada lungă în care firea smerenie, aşa cum arată Sfântul Ioan Gură de
omenească a dăinuit în păcat, starea generală Aur: „Iar dacă posteşti ca să arăŃi oamenilor că
fiind aceea de pocăinŃă şi de tristeŃe, gândindu- posteşti, atunci, pe lumea cealaltă, te vei găsi
ne şi la suferinŃele Mântuitorului de pe Cruce. într-o pustie: nu va fi nimeni care să te
Această stare este urmată însă de o mare privească, pentru că de nicăieri nu se va vedea
bucurie, cea a biruirii morŃii de către Hristos şi a că ai postit”.
eliberării neamului omenesc din lanŃurile Postul nu trebuie să fie Ńinut mecanic şi
diavolului. De aceea, bucuria aceasta este nici nu trebuie să inspire teamă, ori să i se
precedată de un post aspru, fără prea multe ştirbească din importanŃă, ci tocmai pentru că
dezlegări la peşte (doar la Buna Vestire şi de este poruncă divină, care ne pune în faŃă viaŃa
Florii), iar la vin şi untdelemn, doar sâmbăta şi veşnică, el trebuie iubit şi apreciat ca atare:
duminica. „Iubeşte postul aşa cum trebuie, nu pentru alŃii,
Postul Mare este cel mai vechi post ci pentru el însuşi, căci şi noi ne simŃim insultaŃi
creştin, considerându-se că ar fi practicat încă dacă nu suntem iubiŃi pentru noi înşine, ci
din timpul Apostolilor, iar forma actuală s-a pentru alŃii. GândiŃi aşa şi despre post”.
stabilit după Sinodul I Ecumenic de la Niceea
Cosmin Bogdan – clasa a X-a
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 17

P rin caracterul şi conŃinutul lor,


deniile sunt unicate în cultul
divin ortodox. Cuvântul „denie”
vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă
priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este
Constantinopolului (secolul al VII-lea). Prima
piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de
Canonul de pocăinŃă este alcătuit din 250 de
imnuri sau strofe în care autorul exprimă
zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un
slujba utreniei sau „de dimineaŃă” care se imn statornic spre pocăinŃă. Cea de-a doua
săvârşeşte seara, în ajun, ea deosebindu-se de compoziŃie imnografică, Acatistul Bunei
priveghere, (care înseamnă tot slujbă de Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii
seară), prin faptul că se referă numai la Domnului, alcătuit din 24 de strofe care dă
utrenia săvârşită seara. expresie, sub formă poetică, învăŃăturii
Dacă privegherea se săvârşeşte în Bisericii despre Maica Domnului.
ajunul praznicelor, deniile se săvârşesc numai
în două săptămâni din timpul anului
bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi
a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui.
Cele două denii din săptămâna a
cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă
săvârşite seara, în ajun. Aceste slujbe sunt de
fapt utrenii specifice postului care înglobează
în ele cele două piese imnografice foarte
importante şi frumoase: Canonul cel Mare al
Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din
secolul al VIII-lea şi Acatistul Bunei Vestiri,
atribuit patriarhului Serghie al

Spălarea picioarelor ucenicilor


Deniile din Săptămâna Patimilor se
săvârşesc în biserici începând cu seara
Floriilor, deci din Duminica a şasea a postului
(a Floriilor), până vineri seara, inclusiv. Ca şi
cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii
au elemente specifice care le dau caracter de
unicat.
Zilele de luni, marŃi şi miercuri din
Săptămâna Mare sunt pregătitoare pentru
Sfântul Andrei Criteanul orice credincios în vederea înŃelegerii sensului
18 Spes Orthodoxiae Nr. 2
Vinerea Mare este ziua de doliu a
creştinătăŃii, ziua în care a fost răstignit
Mântuitorul. De aceea, în această zi, în nici o
biserică nu se oficiază slujba Liturghiei şi este
recomandată zi de post negru. Denia
Prohodului, adică slujba înmormântării lui
Iisus, se deosebeşte de celelalte prin cântarea
Prohodului Domnului în trei stări şi prin
ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf
(pictură sau broderie pe o pânză care
reprezintă scena punerii în mormânt a
Mântuitorului).
Deniile nu sunt doar slujbe de
dimineaŃa săvârşite seara, ci scopul lor
principal este, ca prin rugăciune, prin citirea
Sfintei Scripturi şi meditaŃie, prin pocăinŃă şi
post, să alungăm din suflet întunericul
păcatelor şi să ne umplem de lumina cea
tainică şi nevăzută a prezenŃei iubitoare a lui
Hristos în noi. Deniile sunt slujbe
pregătitoare, rolul lor fiind de a purifica. Ele
primenesc sufletul prin curăŃare interioară,
Vinderea lui Iisus de către Iuda reculegere şi concentrare în rugăciune, pentru
venirii lui Hristos în lume, a patimilor şi a putea trăi deplin şi profund bucuria Învierii
morŃii Sale, anume acela de a birui păcatul şi Domnului nostru Iisus Hristos.
moartea prin jertfa de Sine. În aceste zile, la Raul TonŃ & Andrei Cionca - clasa a IX-a
denii se citesc pilde despre ÎmpărăŃia
cerurilor, texte despre pocăinŃă şi, mai ales,
despre adevărata iubire pentru Dumnezeu şi
pentru aproapele. Miercuri este ziua în care
Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor, în
schimbul sumei de 30 de arginŃi.
Joia Mare este ziua în care a avut loc
Cina cea de Taină, la care Hristos a prefigurat
jertfa Sa prin frângerea pâinii şi prin oferirea
vinului. Tot în această seară, înainte de cină,
Iisus a spălat picioarele ucenicilor Săi
învăŃându-i că fiecare trebuie să se supună cu
smerenie şi dragoste fraŃilor săi. După Cină,
Iisus a plecat în grădina Ghetsimani, unde s-a
rugat cu lacrimi de sânge şi unde a fost apoi
arestat de soldaŃii călăuziŃi de trădătorul Iuda.
După arestare, Iisus a fost judecat de arhierei,
de regele Irod şi de procuratorul roman Pilat
din Pont. Specific deniei de joi seara este
citirea celor 12 Evanghelii (ce reprezintă
fragmente din cele patru Evanghelii în care
sunt relatate patimile lui Iisus) precum şi
scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul
bisericii. Punerea în mormânt a Domnului
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 19

manastirea voivozi, peste opt secole de istorie

P e un loc pustiit de tumultul vremii şi al oamenilor, plin de smide şi de tufişuri,


deasupra unei spinări de deal, în zona numită Csilagoş s-a înălțat falnic în
contemporaneitatea noastră o mânăstire renăscută din propria-i ruină.
Cercetările arheologice au demonstrat că acest loc a fost o străveche vatră
voievodală, unde funcționa o BisericuŃă pentru nevoile complexului voievodal şi ale creştinilor din
satele apropiate. Situat la 2 km de satul cu același nume, locul BisericuŃei se află pe coama unui
deal ce coboară spre lunca văii Bistrei. Din rezultatele cercetărilor arheologice s-a stabilit că la
capătul botului de deal se află ruinele unei mici biserici din zid de piatră, având o navă rectangulară
și un altar cu o absidă semicirculară, care în interiorul şi în umbra exteriorului ei, adăpostea
numeroase morminte, iar la sud și nord de monument se află ruinele unor clădiri construite din
lemn, pământ și piatră,
cu pivnițe săpate în
stânca dealului. De
asemenea, locul caselor,
vizibil în arătura
proaspătă sub forma
unor pete de cenușă,
cărbune, pietre arse și
fragmente ceramice, din
depresiunea dominată de
complexul Bisericuței,
atestă existența unei
locuiri românești pe
Valea Bistrei începând
cu secolele al XI-lea - al
XII-lea, după concluziile
arheologilor.
Rezultatul
ultimelor cercetări Ruinele bisericii de la Voivozi, datând din secolul al XIV-lea
20 Spes Orthodoxiae Nr. 2
arheologice din 1985 confirmă întemeierea pe la mijlocul secolului al XII-lea a complexului
medieval de la Voivozi, cu menirea de la început, de așezământ monastic. Primele construcții au
fost din lemn, constând dintr-o Bisericuță înconjurată cu clădiri modeste de suprafață sau parŃial
adâncite în pământ precum şi dintr-o palisadă dublă de lemn, sprijinită pe tălpi montate în stâncă ce
înconjura pe un traseu circular întreaga incintă, iar în interiorul incintei funcționa o necropolă cu
numeroase morminte. Dimensiunile complexului şi caracterul construcțiilor descoperite atestă
prezența unei comunități monastice foarte mici, poate doar de câțiva călugări, care și-au dus traiul
în aceste modeste clădiri pe care singuri le-au ridicat, rareori fiind ajutaŃi de locuitorii satelor
învecinate ale căror nevoi spirituale le împlineau. Mânăstirea a rămas în forme neschimbate pe
durata a două, trei generații, până când, poate înainte de marea invazie tătară din 1241-1242, a fost
posibilă ridicarea unui monument de zid, în locul bisericii de lemn.
Această nouă biserică aproape pătrată, cu nava de numai circa 16 metri pătrați, cu un altar
semicircular în formă de potcoavă s-a păstrat pe o înălțime de 1-1,20 m și face până azi parte din
peisajul locului. Fragmentele numeroase de pictură murală descoperite, dovedesc că altarul a fost
decorat cu fresce,
iar deasupra navei
era un turn
clopotniță
construit poate
doar din lemn și
care adăpostea
clopotul, ale cărui
fragmente, parțial
topite în cursul
unui incendiu, au
fost găsite pe
nivelul vechi de
călcare din
interior. Odată cu
ridicarea
bisericuței de zid,
palisada ce
înconjura incinta,
a fost refăcută pe
un nou traseu,
Biserica de lemn a mânăstirii
care mărea
sensibil spaŃiul adăpostit şi probabil tot atunci a apărut în partea de vest a complexului un fel de
curte exterioară, cu rosturi mai mult gospodărești.
A treia etapă de construire din complexul mânăstiresc a fost şi cea mai importantă prin
amploarea clădirilor ce au apărut, ea datând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost
ridicate două clădiri de dimensiuni mari, amândouă prevăzute cu pivnițe săpate în stânca dealului.
Clădirea din apropierea altarului a servit foarte probabil ca şi stăreŃie, având deasupra unor temelii
de piatră legată cu mortar, pereŃi masivi din bârne groase de lemn acoperite cu pământ. În partea
opusă s-a ridicat o clădire lungă de peste 17 m şi lată de 9 m, care avea un parter înalt cu multe
încăperi ce comunicau. Şi această clădire a avut pereŃi de lemn ridicaŃi deasupra unor temelii din
piatră, iar lipitura pereŃilor a fost decorată cu ajutorul unor tipare imprimate în lutul moale. Date
fiind dimensiunile şi poziția în cuprinsul complexului, această cădire n-a putut fi decât un fel de
arhondaric destinat protectorilor laici ai aşezământului, şi deoarece toponimul Voivozi, reflectă
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 21
realități de structurare spiritual-politice a satelor românești din zonă în jurul mânăstirii, se poate
spune că această clădire era o casă voivodală.
Legăturile voievozilor maramureșeni cu complexul monahal de la Voivozi, rezidă în faptul
că, după alungarea din Moldova de către Bogdan I, Dragoș din Bedeu cu urmașii săi, s-au instalat în
nord-vestul Transilvaniei, având autoritate jurisdicțională asupra Maramureşului, Ugocei,
Sătmarului și nordului Bihorului. Astfel se explică prezența văii Bistrei în lista de ținuturi ce urmau
să se supună spiritual de stavropighia din Perii Maramureșului în 1391, socotindu-se ca un patronaj
bisericesc ce completa pe latura legăturilor spiritual-ortodoxe, autoritatea voievozilor asupra
ținuturilor nord-transilvane, în intenția de a le feri de propaganda catolică.
Dispariția
voievozilor Balc și
Drag, fiii lui Sas și
nepoții lui Dragoș, a
dus la modificarea şi
nu la întreruperea
relațiilor cu
Maramureșul.
Dependența canonică,
juridică și religioasă a
românilor din ținutul
Bistrei, cu centrul la
Voivozi, față de
stavropighia de la
Peri, s-a mai putut
prelungi și în
deceniile următoare.
Indiferent care a fost
soarta acestor legături
eclesiale, către Corpul chiliilor mânăstirii
mijlocul secolului al
XV-lea, în timpul tulburărilor populare pe care le-a prilejuit în anii 1437-1438, răscoala țărănească
de la Bobâlna și care a avut ecou până în Bihor, complexul de clădiri de la Voivozi a suferit
distrugeri de mari proporții. Au dispărut prin incendiu toate construcțiile de lemn, o parte din
stăreție a mai fost refăcută ulterior, dar la dimensiuni mai mici, iar bisericuța de zid atestă și ea o
fază de refolosire ulterioară incendiului.
Cercetătorii susțin că e puțin probabil să mai fi funcționat aici o mânăstire, deoarece în
ultima fază de folosire a necropolei au apărut multe morminte de copii, arătând mai degrabă
caracterul mirean în care s-ar fi transformat complexul, iar la câtva timp se pare că i s-a șters urma,
locul fiind abandonat și năpădit de pădure.
Din fericire, cercetările făcute de arheologi cu spirit creștin și cu sentiment patriotic-
spiritual, au fost cele care au înviat intențiile de reclădire a complexului monahal de odinioară.
Încurajați de dovezile arheologice existente, Episcopia Oradiei a demarat activitățile de reînființare
a străvechii vetre voievodale de la Voivozi. Chiar dacă nu a mai funcționat de ceva vreme, în
conștiința românilor din această zonă, existența acestui complex monahal nu a încetat și nu s-a
stins. Schimbarea întru devenire s-a petrecut în anul 1995, cu ocazia marelui Praznic al Schimbării
la Față a Mântuitorului, la exact 604 ani de când a fost emisă gramata patriarhală
constantinopolitană din 1391, prin care se dădea la cererea voievozilor Drag și Baliță Balc, fiii lui
Sas, jurisdicție spirituală din vârful nordic al Carpaților până la insula cu meri de pe valea Bistrei,
22 Spes Orthodoxiae Nr. 2
egumenului mânăstirii dependente de Bizanț, din Perii Maramureșului, ca o modalitate de a păzi pe
românii ortodocși de prozelitismul catolic.
În acea zi de
praznic, pentru a
reînnoda firul istoriei
rupt aievea de
vicisitudinile vremii,
creștinii de pe valea
Bistrei, încununați de
prezența Preasfințitului
Ioan MihălŃan şi a unui
sobor clerical, s-au
adunat într-un număr
impresionant, la
chemarea tulnicului
voievodal ce suna din
Maramureșul istoric
adunarea la Bisericuța
din Voivozi pentru
punerea pietrei de
temelie a noului
așezământ. A fost o zi Noua biserică de zid a mânăstirii, aflată în construcŃie
frumoasă de vară în care
pădurile cuminți și adunate în tăcere, ca niște străjeri voievodali credincioși, așteptau parcă glasul
voievozilor să răsune chemarea la rugăciune, într-un răsărit de soare ce-și pleca razele peste ruinele
bătrânei mânăstiri voievodale.
La scurtă vreme s-a adus o biserică de lemn din Sacalasău, care a fost montată într-o culme
de deal spre a veghea lucrările deja începute, la trapeză şi chilii. Prin strădaniile maicilor,
viețuitorilor și binefăcătorilor mânăstirii, lucrările au evoluat. Astăzi, chiar dacă mai este mult de
muncă, iar fondurile sunt puŃine, mânăstirea, prin clădirile sale (trapeză, chilii, altar de vară, alte
anexe gospodărești) și pitorescul zonei, îți dau o stare de liniște, reculegere și alinare sufletească.
Noua biserică de zid, zveltă și înaltă, cu un stil dragomirnean, tronează acum peste întreaga zonă,
încercând să înalțe spre Dumnezeu rugile și doleanțele creștinilor văii Bistrei.
În concluzie, datarea din secolul al XII-lea a începuturilor complexului monahal, asigurată
de numeroase materiale arheologice semnificative, permite includerea așezământului mânăstiresc de
la Voivozi în rândul acelor centre de viață spirituală care pentru Biserica Ortodoxă Română au
îndeplinit rolul unor instituții ierarhice, la umbra cărora mulți creștini români și-au găsit, găsesc și
vor găsi alinare și liniște sufletească.
Flavius Cătălin Boroş – clasa a IX-a

ŞtiaŃi că...
Prin stavropighie se înŃelege orice mânăstire sau biserică, din altă eparhie, pe
care patriarhul o ia sub oblăduirea sa, în interesul Bisericii? Stravropighiile sunt, din
punct de vedere jurisdicŃional, independente faŃă de episcopul locului, fiind
subordonate direct întâistătătorului. Patriarhul, în calitate de conducător al acesteia,
se bucură de toate prerogativele canonice de care se bucură episcopul în eparhia sa.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 23

Credinþa la români
(II)

n primul secol creștin granițele Ulpia Traiana Augusta Dacica, numindu-se

Î Imperiului Roman ajungeau până la


Dunăre, înconjurând Dacia aproape
din toate părŃile. Încă din timpul lui Cezar,
ulterior și Sarmizegetusa, după numele fostei
capitale a Daciei, distrusă de romani în 106.
Urmaşii lui Traian au reorganizat Dacia,
bogata Dacie era în atenŃia Romei, dar primul, Hadrian, împărŃind-o în Dacia
strămoşii noștri au rezistat eroic peste 150 de Superior, Dacia Inferior şi Dacia
ani încercărilor de cucerire Porolissensis, iar Marcus
venite din partea romanilor. Aurelius în Dacia
Totul s-a încheiat însă odată Apulensis, Dacia
cu venirea la cârma Porolissensis şi Dacia
Imperiului a lui Traian, în Malvensis.
anul 98, acesta fiind cel Oricum, după
care a extins Imperiul cucerirea Daciei de către
Roman până la maxima sa romani, învăŃătura creștină,
expansiune cunoscută în cunoscută deja sporadic, s-
istorie. a putut răspândi în nordul
El a cucerit Dacia în Dunării pe mai multe căi.
urma a două războaie grele, 1. Prin
unul desfăşurat între 101- colonişti: După anul 106,
102, iar celălalt între 105- în Dacia a avut loc o
106, Dacia fiind pe atunci colonizare organizată prin
condusă de Decebal, care în aducerea de elemente
anul 106 s-a sinucis romanizate, vorbitoare de
nedorind să cadă în mâinile limba latină. După
cuceritorilor. Noua Împăratul Traian informaŃiile lui Eutropius
provincie romană Dacia 98 - 117 (sec. al IV-lea ), în Dacia
cuprindea actuala au fost aduşi colonişti din
Transilvanie, Oltenia, o fâşie din Muntenia şi toată lumea romană (ex toto urbe romano), şi
Banatul cuprins între Mureş şi Tisa. Dacia era mai precis din zone precum sudul Dunării,
o provincie imperială, subordonată direct cele două Moesii, Pannonia, Tracia, Dalmația,
împăratului şi administrată printr-un Grecia, Asia Mică, Siria, Egipt şi Galia, zone
guvernator ce purta titlul de legatus Augusti puternic creştinate chiar de SfinŃii Apostoli
pro praetore. Capitala noii provincii era noul sau de ucenici ai acestora, şi unde se găseau
oraş, construit între 108 şi 110, numit Colonia puternice comunităŃi creștine. Mai mult ca
24 Spes Orthodoxiae Nr. 2
sigur că, printre colonişti, se găseau și creștini că, dacă printre veterani erau și creștini, ei
care au făcut cunoscută învățătura lor și aveau să întemeieze familii creștine,
populației autohtone. răspândind astfel învățătura lui Hristos.
2. Prin ostașii din armata 3. Prin sclavi: Este posibil ca
romană: În Dacia au fost aduse numeroase printre sclavii coloniștilor mai înstăriți sau ai
unități militare precum Legiunea XIII funcționarilor să se fi găsit şi creştini care au
Gemina, așezată în anul 106 la Apulum, și împărtăşit astfel și altora noua învățătură
Legiunea V Macedonica, adusă prin 167-168 aducătoare de mântuire.
la Potaissa. Mai mult ca sigur că printre acești 4. Prin negustori: Este bine de
soldați se regăseau și creștini. Mai mult, menționat că atât coloniile grecești de pe
Faptele Apostolilor relatează că primul roman malul Mării Negre cât şi dacii aveau legături
încreștinat a fost centurionul Corneliu, care comerciale şi economice cu Asia Mică, cu
era deci un soldat, iar în primele secole mulŃi insulele greceşti, Macedonia, Iliria, Tracia,
zone cu comunităŃi creştine puternice, printre
negustori regăsindu-se probabil şi creştini, ei
împărtăşind şi altora creştinismul.
5. Prin captivii aduși de goŃi în
Dacia: Pe la mijlocul secolului al III-lea au
ajuns până la Dunăre goŃii, popor de neam
germanic, care, iniŃial, s-au stabilit pe
teritoriul Ńării noastre, dar în afara provinciei
romane, iar după 271-275 şi în fosta Dacie
Traiană. De aici, goŃii au făcut numeroase
incursiuni în sudul Dunării aducând de acolo
numeroşi captivi, printre care se găseau şi
mulŃi creștini și chiar preoŃi care au
propovăduit învățătura lui Hristos și daco-
romanilor de la nordul Dunării.
Chiar dacă existau comunități creștine
în nordul Dunării, adică pe teritoriul actual al
Ńării noastre, creştinismul nu s-a putut
generaliza în timpul stăpânirii romane,
deoarece romanii declanşau persecuții
sângeroase împotriva creştinilor începând cu
anul 64. În secolul al III-lea situaŃia se
schimbă, deoarece Dacia, fiind provincie de
graniță, era des atacată de populaŃii
Columna lui Traian, amplasată la Roma, cronică în migratoare punând grave probleme conducerii
imagini a războaielor daco-romane statului roman. Nemaiputând stăpâni situaŃia,
dintre martiri proveneau din rândul ostașilor. împăratul Aurelian (270-275) retrage între
Mulți dintre soldaŃii aduşi în Dacia proveneau 271-275 armata și administraŃia în sudul
din zone ale Imperiului puternic creștinate, de Dunării, pe loc rămânând o populaŃie
exemplu, Legiunea V Macedonica a fost romanizată, daco-romană. După aceasta, iar
staționată și în Palestina, înainte de a fi adusă mai accentuat după anul 313 când împăratul
la nord de Istru. De asemenea, soldații Constantin cel Mare (306-337) a emis Edictul
romani, după terminarea stagiului militar de de la Milan care acorda libertate religioasă
25 de ani, erau lăsați la vatră, primeau un lot creştinilor, creştinismul s-a putut generaliza
de pământ și își întemeiau familii. Bineînțeles treptat şi în nordul Dunării.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 25
Mărturii lingvistice pentru originea și vechimea creștinismului la români

1.Termeni din lumea romană păgână: Și cuvântul colindă este tot de origine
Cuvântul biserică derivă din latinescul latină, provenind din etimonul popular
basilica, la rândul său format din grecescul colendae, prima zi a lunii la romani.
βασιλευς (=rege) + οικια (=casă) . Romanii Calendele din ianuarie se sărbătoreau cu
cântări, urări și petreceri, pe care creștinii nu
le-au înlăturat, ci le-au adoptat și le-au dat un
caracter creștin. Astfel au apărut colindele
creștine ca semn al bucuriei pentru
sărbătoarea Nașterii Domnului.
Floriile poartă numele unei sărbători
păgâne de primăvară, Floralia, adică
sărbătoarea zeiței Flora sau a florilor, care se
prăznuia primăvara, fiind apropiată ca dată de
sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim.
Ruinele unei basilici romane De asemenea și Rusaliile își iau numele de la
vechea sărbătoare păgână Rosalia, zi a
înțelegeau prin basilică o instituŃie cu rol de
pomenirii morților, prăznuită în timpul
judecată a pricinilor ivite în sânul comunităŃii.
primăverii, când înfloreau trandafirii. Pentru
Din Faptele Apostolilor știm că primii creștini
că prăznuirea Pogorârii Sfântului Duh se
se adunau pentru frângerea pâinii în case
prăznuia cam în același timp, creștinii daco-
particulare, iar mai târziu s-au construit
romani i-au atribuit numele vechii sărbători
încăperi anume pentru acest scop numite
păgâne. Și acest nume, al Rusaliilor, este
împărătești (βασιλικα). Astfel, din acest
specific numai limbii române, deoarece
cuvânt s-a format și cel românesc și se pare că celelalte limbi romanice apusene folosesc
a pătruns în Dacia în secolul al IV-lea. derivate din πεντηκοστη = cincizecime.
Tot din lumea romană păgână provine
Alte cuvinte care își au originea în
și cuvântul Dumnezeu. Acesta derivă din termeni din lumea romană păgână: Paşti,
latinescul Domine Deus, o veche invocație sărbătoare (lat. Dies servatoria), păgân (lat.
păgână, adoptată și de creștini pentru unicul paganus), a răposa (lat. repauso), cimitir
lor Dumnezeu. De asemenea și cuvântul (lat. coemeterium) și altele.
duminică, care provine din latinescul dies 2.Termeni cu înțeles exclusiv creștin:
dominica, adică ziua Domnului, termen care a Cuvântul creștin derivă din forma
înlocuit sărbătoarea săptămânală păgână dies latină vulgară chrestianus, iar verbul a boteza
solis (ziua soarelui). din latinescul baptisto, la rândul său derivate
Etimologia cuvântului Crăciun este din gr. βαπτιξω. De asemenea unii termeni au
încă nelămurită. Se pare că provine din
fost făuriți pe loc, cu ajutorul poporului
latinescul calatio, cuvânt prin care la romani
vorbitor de limbă latină: înviere (din lat. in +
se înțelegea convocarea poporului de către
viere), credință (lat. credo), Tată, Fiu,
preoții păgâni în fiecare zi întâi a lunii pentru Treime, Fecioară, Bobotează, păresimi,
anunțarea sărbătorilor din luna respectivă. înălțare, împărtășanie, suflet, preot,
Alți cercetători susțin că acest cuvânt specific mântuire, preot ș.a. Tot de origine latină
numai limbii române (deoarece celelalte limbi
sunt și următoarele cuvinte: cer (lat. caelum),
romanice apusene folosesc termeni derivați
cruce (lat. crux), a îngenunchea (lat.
din Dies Natalis: fr. Noël , ital. Natale) derivă genuculum), înger (lat. angelus), rugăciune
din latinescul creatio (creatiun în latina
(lat. rogationem), ș.a.m.d.
vulgară), adică ziua creării sau facerii lui
Iisus. Armando Jurjescu – clasa a XI-a
26 Spes Orthodoxiae Nr. 2

Sfântul Apostol andrei

S
fântul Andrei, potrivit relatărilor situată pe Ńărmul Lacului Ghenizaret (Marea
evanghelice, a fost, cronologic, Galileii), din provincia Galileea, în nordul
Apostolul cel dintâi chemat, łării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături
adică primul care L-a cunoscut personal pe de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre
Iisus Hristos. „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul,
ascultând timp îndelungat
predicile acestuia în pustiul
Iordanului, cu îndemnuri la
pocăinŃa şi proorocia despre
venirea lui Mesia. De la acesta
a auzit Andrei cuvintele „Iată
Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridica păcatul lumii” (Ioan 1,
29). A fost şi el martor, alături
de alŃi ucenici, la Botezul
Domnului şi la cunoscută
convorbire dintre Iisus şi Ioan,
întărindu-se în convingerea că
Acesta era Mesia cel prezis de
proroci. A două zi după botezul
Domnului în Iordan, Ioan
Botezătorul stătea pe Ńărmul
acestui rău cu doi dintre
ucenicii lui, Andrei şi Ioan
(viitorul apostol şi evanghelist),
Chemarea SfinŃilor Apostoli Petru şi Andrei la propovăduire cărora le spune din nou: „Iată
Cine era Sfântul Andrei, „cel întâi Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind
chemat” la apostolie? această mărturisire, cei doi ucenici au pornit
Era frate al lui Simon Petru, care s-a după Iisus, în dorinŃă de a-L cunoaşte. Iisus i-
numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli a observat şi i-a întrebat: „Ce căutaŃi?” La
ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului care ei au zis: „ÎnvăŃătorule, unde locuieşti?”
Iona. Erau originari din Betsaida, localitate El le-a zis: „VeniŃi şi veŃi vedea”. Au mers
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 27
deci şi au văzut unde locuia şi au rămas la El fiind aşadar primul care a predicat Evanghelia
în ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anunŃat în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră,
apoi şi pe fratele său, Simon Petru, că „a găsit adică în Ńinuturile locuite astăzi de români.
pe Mesia” (Ioan 1, 41). Există, de altfel, şi o puternică tradiŃie
Chemarea lui Andrei la
apostolie s-a petrecut ceva mai
târziu. Este relatată de Sfântul
Apostol şi Evanghelist Matei
prin cuvintele: „Pe când (Iisus)
umblă pe lângă Marea Galileii, a
văzut doi fraŃi, pe Simon ce se
numeşte Petru şi pe Andrei,
fratele lui, care aruncau mreajă
în mare, căci erau pescari. Şi le-
a zis: <<VeniŃi după Mine şi va
voi face pescari de oameni>>.
Iar ei, îndată lăsând mrejele, au
mers după El” (Matei 4, 18-20 şi
Marcu 1, 16-18)
Sfintele Evanghelii mai
pomenesc pe Sfântul Andrei doar
de două ori: la înmulŃirea
pâinilor, dincolo de Marea
Galileii, când el a înştiinŃat pe
Mântuitorul că acolo, în mulŃime,
era un băiat care avea cinci pâini
Provincii unde Sfântul Apostol Andrei a propovăduit
de orz şi doi peşti (Ioan 6, 8-9), Evanghelia lui Hristos
iar a două oară, după învierea lui
Lazăr când, împreună cu Filip, au înştiinŃat pe populară: colinde, legende, obiceiuri din
Domnul că nişte elini (greci), veniŃi în Dobrogea, dar şi din sudul Basarabiei, ce
Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui amintesc de trecerea Sf. Andrei prin aceste
iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22). locuri. Toponime precum Pârâiaşul Sfântului
Potrivit TradiŃiei, mărturiilor SfinŃilor Andrei, Apa Sfântului, etc. sunt şi ele
PărinŃi şi istoricilor bisericeşti, dar şi celor argumente în favoarea ideii că Sfântul Andrei
mai recente descoperiri arheologice, Sf. Ap. a predicat pe teritoriul românesc.
Andrei a predicat în Pont, Tracia şi Schythia, Mai târziu, el a sfârşit ca mucenic,
fiind răstignit, în oraşul Patras, lângă Corint,
cu capul în jos, pe o cruce în formă de X,
căreia i s-a şi spus de atunci Crucea Sfântului
Andrei.
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe
Române, luând în considerare propovăduirea
Sfântului Apostol Andrei în Ńinuturile locuite
de români, a hotărât, în anul 1997,
proclamarea lui drept Ocrotitorul României,
iar viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului,
ce va fi înălŃată în Bucureşti, va purta şi
hramul Sfântului Apostol Andrei.

Andrei Guran – clasa a IX-a


Proiectul viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului
28 Spes Orthodoxiae Nr. 2

ConvenŃii ale criticii poeziei

C
ritica tematică nu se articulează potrivit unei doctrine şi refuză programatic
dogmatismele de orice fel. Ea se defineşte ca o cercetare a operei literare pornind de
la o intuiŃie centrală. Punctul său de plecare se află în respingerea unei concepŃii
ludice ori formaliste asupra literaturii, în refuzul de a considera obiectul interpretării drept epuizabil
printr-o investigaŃie obiectiv-ştiinŃifică. Termenul de „temă” înlocuieşte, începând cu sec. al XIX-
lea, vechiul topos, pentru a desemna un element de semnificaŃie determinant într-un text dat, care
permite interpretantului să compare, plecând de la un index comun, operele unor autori diferiŃi,
precum Lucian Blaga sau Nichita Stănescu. ,,Tema este punctul de cristalizare, în text, a intuiŃiei
existenŃiale care depăşeşte autorul, dar care, în acelaşi timp, nu există independent de actul
scriitouluir însuşi” (Daniel Bergez).
Critica tematică presupune o relaŃie paradoxală a autorului cu opera sa: dacă el este creatorul
operei, în egală măsură el este construit de şi prin operă. Tematismul postulează o relaŃie dublă de
implicaŃie reciprocă, între subiect şi obiect, lume şi conştiinŃă, creator şi operă. Există (Jean
Starobinski, RelaŃia critică) o relaŃie necesară între interpretarea obiectului şi interpretarea sinelui.
Aşa se justifică atenŃia particular acordată de critica tematică pentru tot ceea ce, într-un text, relevă
dinamică a scriiturii.
Pentru critica structurală, opera literară este, înainte de toate, un sistem de semne; ori, toate
sistemele de semne, fie ele lingvistice sau nu, au ca interpretant unic limba: limba este instrumentul
descrierii şi descoperirii semiologice. Obiectul unei descrieri structurale poate fi constituit de orice
entitate cu caracter sistematic: limbajul şi opera literară privită ca limbaj sunt prin excelenŃă
asemenea sisteme de semne. În cazul poeziei, analiza structurală caută să interpreteze textul
specificând problematica operei lirice cu ajutorul structurilor
semnificante ale semnului lingvistic. În numele unei unicităŃi
stilistice a textului, analizele structurale caută să circumscrie
Michel de
,,literaritatea”, ,,poeticitatea “ unei opere, considerând că mesajul
Montaigne
conŃine toate elementele necesare interpretării sale. (1533-1592)
Analiza intertextual-comparativă este ca o dezvoltare
coerentă a perspectivelor structurale şi o lărgire a câmpului
de relaŃii în care este inclus textul (ca sistem de
semne), intertextualitatea presupune că niciun text
literar nu există în afara unui câmp de referinŃe livreşti,
culturale etc. (în general-în afara unor referinŃe la alte
sisteme de semne codificate prin practice culturale şi
istorice).
Adagiul lui Michel de Montaigne ,,Nu facem altceva
decât să ne comentăm reciproc … “ când scriem, formulase, de
mult, postulatul fundamental al teoriilor intertextuale. Dar perspectiva
interpretativă se adecvează cu precădere operelor literare din epoci
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 29
,,alexandrine” sau ,,manieriste”, în care conştiinŃa proeminenŃei culturalului grevează asupra
conspiraŃiei de unicitate a rostirii subiectului (liric) : barocul, romantismul, revolta curentelor
avangardiste împotriva tradiŃiei de orice fel, postmodernismul care se afirmă prizonier al
referentului livresc şi al atitudinii reverente, toate aceste fenomene ale istoriei ideilor literare
încurajează o interpretare, menită să releve relaŃionarea operei literare la o Ńesătură de referenŃi
culturali cu rol determinant în configurarea sensului (poeŃii postmodernişti).
Sebastian Traian Vaida – clasa a XII-a

A
cest Cuvios Părinte de neam nu încetează să uimească prin viaŃa şi
străromân s-a născut prin anii învăŃăturile lor pe toŃi creştinii din toate
365 de la venirea mântuirii timpurile, sunt cei care îl atrag pe Sfântul Ioan
prin Hristos-Domnul, în Dobrogea, numită pe Casian spre acest loc minunat, după cum
atunci SciŃia Mică, la un loc ce-i păstrează din însuşi afirmă: "din dorinŃa de a ajunge, dacă
vechime până azi numele nu să fim la fel cu ei,
"podişul Casian" şi măcar să îi cunoaştem".
"peştera lui Casian". Traseul vieŃii sale:
Localitatea Casimcea din Scytia Minor – Betleem -
judeŃul Tulcea îi poartă, de pustiul egiptean, îl
asemenea, numele. Aici prezintă pe Sfântul Ioan
primeşte o educaŃie aleasă, Casian ca un pelerin aflat
devenind, după cum însuşi permanent în căutarea lui
mărturiseşte, cunoscător al Dumnezeu, dornic de a se
literaturii profane ridica pe treptele cele mai
(Vergiliu, HoraŃiu, Cicero înalte ale cunoaşterii lui
etc.) a vremii sale (Conv. Dumnezeu. Este imaginea
XIV, 12). ÎnsufleŃit de o perfectă a creştinului, care
arzătoare sete de fiind conştient de sensul
desăvârşire duhovnicească existenŃei sale, se află într-
renunŃă de tânăr la o continuă însetare de
atracŃiile deşarte şi Dumnezeu. Pustiul
înşelătoare ale vieŃii Egiptului este cel care îl
lumeşti şi pleacă la formează duhovniceşte pe
Locurile Sfinte însoŃit de Sfântul Ioan, un rol
prietenul său Gherman, deosebit fiindu-i atribuit
frate nu prin naştere, ci în lui Evagrie Ponticul,
duh şi împreună cu sora sa despre care Columba
petrece aproximativ doi Stewart afirma că a
ani la Betleem. reprezentat "cea mai importantă influenŃă
După ce la Betleem pune bazele asupra teologiei monahale a lui Casian, deşi
credinŃei sale, dorind mai mult, pleacă acesta nu îi menŃionează numele niciodată"
împreună cu Gherman spre pustiul Egiptului, din cauza origenismului său. Părăsirea
care atunci era locul în care se făcea cea mai Egiptului de către SfinŃii Casian şi Gherman e
adâncă experienŃă a lui Dumnezeu. PărinŃii pusă pe seama mişcării antiorigeniste
pustiului egiptean din secolul al IV-lea, care desfăşurată de către patriarhul Teofil al
30 Spes Orthodoxiae Nr. 2
Alexandriei, cei doi prieteni găsind adăpost la de Aur, că: "Lucrul lui Dumnezeu este de a ne
Sfântul Ioan Gură de Aur căci, după cum se dărui Harul Său, iar cel al omului este de a-şi
ştie, "sub aripa ocrotitoare a marelui ierarh oferi credinŃa".
au aflat azil monahii "evagrieni", care au fost FaŃă de aceste împotriviri care au mai
forŃaŃi să părăsească pustia Egiptului". durat, Cuviosul Ioan Casian a rămas statornic
La Constantinopol, SfinŃii Casian şi în dreapta credinŃă a Bisericii, departe de
Gherman au legat o prietenie deosebită cu zgomot şi certuri, învăŃat cu adâncul
Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta hirotonindu- contemplării divine, taină a unei păci
l pe cel dintâi diacon, iar pe cel de-al doilea nesurpate şi blânde şi a unei linişti senine. El
preot. îşi încredinŃă în pace sufletul său lui
Dar n-a trecut mult timp că iată, Dumnezeu către anul 435. Cunoscut ca sfânt
Sfântul Ioan Gură de Aur - victimă a lui de cei din vremea lui, el este cinstit de toŃi
Teofil - fiind dus în exil, Cuvioşii Casian şi călugării Bisericii Apusene ca Părinte al lor şi
Gherman au fost trimişi în misiune la Roma unul dintre cei mai mari învăŃători. Sfintele
de cler şi popor, însoŃindu-l pe episcopul sale moaşte sunt păstrate până în ziua de
Paladie ca să-l înştiinŃeze pe episcopul Romei, astăzi în mânăstirea Sfântului Victor din
InocenŃiu I, printr-o scrisoare, privind Marsilia.
suferinŃele Sfântului Ioan Gură de Aur. Ca teolog, Sfântul Ioan Casian a
Sfântul Casian petrecu astfel zece ani la Roma combătut nestorianismul, precum şi învăŃătura
şi în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a Fericitului Augustin despre supremaŃia
mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a harului şi despre predestinaŃie. Opera sa
întemeiat, pentru bărbaŃi, mânăstirea Sfântului teologică este formată din trei lucrări: De
Victor, pe mormântul unui martir din secolul institutis coenobiorum et de octo principalium
al III-lea, iar pentru fecioare, aceea a vitiorum remediis (Despre aşezămintele
Mântuitorului, pe la anul 415. Bărbat mult mânăstireşti de obşte – chinoviale – şi despre
încercat în viaŃa ascetică şi totodată părinte remediile contra celor opt păcate capitale), în
ajuns la o mare înŃelepciune pastorală, el a 12 cărŃi (primele patru sunt regulile monahale
oferit mulŃimii călugărilor care se adunau în propriu-zise, iar ultimele învaŃă pe monah
jurul lui adevărata tradiŃie monahală pe care o cum să lupte împotriva a opt păcate
primise de la PărinŃii din Răsărit, Ńinând principale); Conlationes Sanctorum Patrum
seama însă de condiŃiile de viaŃă din Galia, de (Convorbiri cu părinŃii), în 24 de cărŃi,
climă şi de firea locuitorilor de aici. capodopera sa, în care tratează despre menirea
Ca ucenic credincios al marilor monahului şi lupta sa pentru desăvârşire, sub
învăŃători, SfinŃii Capadocieni Vasile cel forma unor convorbiri pe care el şi Sfântul
Mare, Grigore Teologul şi Grigore de Nyssa, Gherman le-au avut cu cei mai vestiŃi monahi
ca şi al Sfântului Ioan Gură de Aur, Cuviosul din Egipt; De incarnatione Domini (Despre
Ioan Casian s-a ridicat atunci împotriva unei întruparea Domnului), în 7 cărŃi, lucrare de
separări adânci între firea omenească şi harul combatere a nestorianismului.
divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise Deci Sfântul Ioan Casian este unul din
pentru a lupta împotriva ereziei lui Pelagiu. reprezentanŃii de seamă ai literaturii patristice
Într-adevăr, deşi tot darul desăvârşit şi tot de la începutul secolului al V-lea. El a făcut
harul de sus coboară, de la Dumnezeu legătura dintre Apus şi Răsărit, prin
Părintele Luminilor, libertatea noastră principiile vieŃii monahale – fiind un adevărat
omenească, zidită după chipul libertăŃii părinte al monahismului apusean – dar şi prin
absolute a lui Dumnezeu şi reînnoită în hristologia sa. El a introdus în Apus un gen
Sfântul Botez, este chemată să răspundă şi să literar nou, patericul, în care principiile de
conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a bază ale vieŃii monahale sunt înfăŃişate prin
produce în suflet roadele mântuitoare ale convorbiri sau discursuri rostite de părinŃii cu
sfintelor virtuŃi şi, într-o aşa măsură, încât se o înaltă viaŃă duhovnicească.
poate spune, împreună cu Sfântul Ioan Gură Vasile Mihai Perşe – clasa a XII-a
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 31

Patriarhul avraam

D in cartea Facerii aflăm că


istoria poporul ales începe cu
patriarhul Avraam. Dumnezeu
îl alege pe Avram, fiul lui Terah, şi hotărăşte
ca din urmaşii săi să-şi formeze un popor, pe
aveau şi a neînŃelegerilor ivite între păstorii
lor cu privire la locul de păşunat, hotărăsc să
se despartă:

care să-l pregătească în mod special pentru


venirea Mântuitorului promis.
Astfel, Avram este chemat de
Domnul să părăsească pământul moştenit,
Urul Caldeii, şi să se mute în Canaan.
Avram ascultă porunca Domnului şi
pleacă, împreună cu soŃia sa, Sarrai, şi cu
nepotul său, Lot, spre Canaan - łara
FăgăduinŃei. Aici se aşează în Sichem, lângă
Stejarul Mamvri. Avram
Avram şi nepotul său Lot erau oameni rămâne în
înstăriŃi, şi din cauza oilor multe pe care le Sichem, iar Lot se stabileşte în Ńinuturile
cetăŃilor Sodoma si Gomora.
Nu după multă vreme, Lot şi familia
sa sunt luaŃi robi de către o alianŃă de regi
păgâni ai acelor Ńinuturi. Avram şi-a luat
atunci ostaşi şi a pornit pe urmele regilor
păgâni, reuşind să-l salveze pe Lot. La
întoarcere el este întâmpinat, cu pâine şi vin,
şi binecuvântat de Melchisedec, rege al
Salemului şi preot al Dumnezeului celui
Preaînalt, personaj biblic care, în sens mistic,
este socotit a fi un prototip al lui Iisus Hristos.
În mai multe rânduri Dumnezeu i-a
făcut lui Avram promisiunea unor urmaşi
foarte numeroşi, cu condiŃia fidelităŃii şi a
ataşamentului faŃă de El – Iahve, promisiune
pecetluită în cele din urmă prin legământul al
cărui semn s-a hotărât a fi circumcizia –
tăierea împrejur a tuturor celor de parte
bărbătească, la vârsta de opt zile, odată cu
punerea numelui. Avram însuşi s-a circumcis,
la vârsta de 99 de ani, şi tot atunci i s-a
32 Spes Orthodoxiae Nr. 2
schimbat numele în Avraam (tată a multor jertfească propriul fiu, pe Isaac, şi, cu toată
popoare), în timp ce Sarai se va numi de acum durerea, Avraam se supune făcând pregătirile
Sara (principesă). pentru jertfă. În final este oprit însă de
FăgăduinŃa înmulŃirii urmaşilor săi Domnul, printr-un înger, iar pentru credinŃa
devine şi mai explicită odată cu vizita pe care de care a dat dovadă i se făgăduieşte din nou
Avraam o primeşte la stejarul Mamvri, când ocrotirea şi purtarea de grijă divină, deodată
Dumnezeu Cel în Sfânta Treime i se arată sub cu înmulŃirea fără de număr şi binecuvântarea
chipul a „trei oameni” pe neamului său.
care patriarhul îi ospătează Sara, soŃia lui
cu multă generozitate, Avraam, moare la vârsta de
dovedindu-şi ospitalitatea şi 127 de ani şi este
dragostea faŃă de străini. înmormântată în peştera
Aceştia îi vestesc faptul că, Macpela de lângă Stejarul
în anul următor, Sara, cea Mamvri. După moartea ei,
stearpă şi înaintată în zile, Avraam şi-a luat o altă soŃie,
va naşte un fiu. pe Chetura, care i-a născut
Tot acum lui mai mulŃi copii, dar
Avraam i se vesteşte făgăduinŃele divine se vor
distrugerea cetăŃilor perpetua numai pe linia lui
Sodoma şi Gomora, din Isaac, căsătorit de tatăl său cu
cauza păcatelor grave ale Rebeca, nepoata lui Nahor,
locuitorilor acestora. Cum fratele lui Avraam.
Lot şi familia sa se găseau La vârsta de 175 de
aici, Avraam „negociază” ani, Avraam „a murit bătrân
cu Dumnezeu cruŃarea şi sătul de zile” (Fac. 25,8) şi
cetăŃilor, obŃinând a fost înmormântat în peştera
promisiunea salvării, cu Macpela, alături de Sara,
condiŃia existenŃei a cel peşteră ce va deveni, de
puŃin zece oameni drepŃi în altfel, loc de îngropare şi
acele Ńinuturi. Cum pentru următorii patriarhi
realitatea dovedeşte că nici măcar aceştia nu biblici.
se găseau, cetăŃile sunt distruse, însă Lot şi Amintirea lui a rămas vie în toată
fiicele sale sunt salvaŃi. istoria poporului ales, care de la el a moştenit
După făgăduinŃa Domnului, Sara a şi numele şi, mai ales, promisiunea mesianică.
născut un fiu, care a primit numele Isaac, în În creştinism patriarhul Avraam este văzut ca
timp ce Ismael, fiul născut lui Avraam de model al omului credincios, care dovedeşte
către Agar, slujnica Sarei, este izgonit la ascultare necondiŃionată faŃă de Domnul şi
insistenŃa acesteia. Pentru a-i încerca este adorator al unicului Dumnezeu adevărat.
credinŃa, Dumnezeu îi cere lui Avraam să-şi Alexandru Vereş - clasa a IX-a

ŞtiaŃi că...
Figura lui Avraam este prezentă în cele trei culte monoteiste: Iudaism, Creştinism
şi Islamism? Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfinŃenie a lui Avraam,
care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Avraam prietenul intim al lui
Iahve, cu care Domnul încheie alianŃă; creştinismul vede în el atât modelul de credinŃă
autentică cât şi pilda de caritate prin excelenŃă; islamismul vede în figura lui Ibrahim
(Abraham) „campionul monoteismului”.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 33

Scrierea veche europeană (I)

D eşi se credea că cea mai veche limbă şi,


respectiv scriere din lume, ar fi cea
sumeriană, respectiv scrierea
cuneiformă, apărută în jurul anului 3300 î.Hr., se pare
că Europa, supranumită „bătrânul continent”,
găzduieşte şi cea mai veche scriere din lume, ce datează
din jurul anului 5500 î.Hr. Urme ale acestei scrieri au
fost descoperite sub forma unor tăbliŃe de lut prin
secolul al XIX-lea, în Turdaş, judeŃul Alba.
Această scriere, spre deosebire de celelalte ce
vor urma la aproximativ două milenii după aceasta, nu
era folosită în administraŃie, comerŃ sau alte domenii
publice, ci era constituită din nişte semne considerate
sacre, provenite din cultul divinităŃii feminine. La
început, când au fost descoperite, oamenii învăŃaŃi le-au
comparat cu scrierile sumeriene, crezând că sunt mai
„tinere”, dar s-au înşelat. Se pare că scrierea „veche
europeană”, cum a mai fost numită, a fost folosită timp
de un mileniu şi jumătate pe la mijlocul mileniului al Semnele vechi europene (SVE) în
VI-lea,din anul 5500 până în 4000 î.Hr. comparaŃie cu silabarul clasic cipriot (SCC)
Această scriere nu cunoaşte o răspândire locală ci una pe întreaga suprafaŃă a Europei
central-răsăritene, aceasta dispărând odată cu dezintegrarea culturilor Karanovo, Vinca şi a altora,
în jur de 4000 î.Hr., ca urmare a infiltrării păstorilor nomazi din stepele sudice ale Rusiei, presupuşi
a fi vorbitorii idiomurilor proto-indo-europene. Acest sistem de scriere a supravieŃuit totuşi în zona
egeeană, unde Vechea CivilizaŃie Europeană a persistat timp de alte două milenii, în comparaŃie cu
zona dunăreană a Europei. Ca atare, nu poate fi surprinzător să observăm similitudini între sistemul
de scriere “vechi european” şi scrierile egeene din epoca timpurie a bronzului, minoică şi cipriotă.
Dar să vedem care este istoricul descoperirii acestor semne. ExistenŃa unei scrieri preistorice
în sud-estul european a fost semnalată prima oară în anul 1874, când Zsofia Torma a întreprins
săpături pe dealul de la Turdaş, lângă Alba Iulia. Descoperirile, constând din obiecte ceramice,
figurine, fusaiole şi alte obiecte, cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite muzeelor
din Berlin, Mainz, Munchen şi Cluj. În anul 1910, Marton Roşca a reluat săpăturile de la Turdaş,
34 Spes Orthodoxiae Nr. 2
reuşind să clarifice tipologia ceramicii şi secvenŃele stratigrafice. ContribuŃia sa constă în aranjarea
şi publicarea materialului rezultat în urma
săpăturilor Zsofiei Torma.
Alte semne au fost observate pe
obiectele descoperite de M. Vasic, în anul
1908, în situl de la Vinca, de lângă Belgrad.
După părerea sa, semnele de pe vasele şi de pe
figurinele de la Vinca aveau valoarea unor
litere, el găsind analogii cu inscripŃiile de pe
vasele greceşti arhaice de la Lesbos. Cincizeci
de ani mai târziu, la o altă aşezare importantă
Unul dintre obiectele descoperite la Turdaş în 1874:
a culturii Vinca, cea de la Banjica, de cap de animal cu inscripŃii în jurul gâtului
asemenea lângă Belgrad, s-au efectuat săpături
de către arheologii Todorovic şi Cermanovic, găsindu-se sute de inscripŃii pe ceramică, pe obiecte
de cult şi pe figurine. La nord de Vinca, în siturile din bazinul Tisei , în sud-estul Ungariei, s-au
descoperit câteva vase şi figurine remarcabile, cu inscripŃii. Chiar şi mai la nord, în Cehia şi
Slovacia, s-au identificat vase cu inscripŃii aparŃinând culturii ceramicii liniare, contemporane cu
faza timpurie Vinca. În anul 1950 s-a făcut o descoperire şocantă, la intrarea unei peşteri de lângă
satul Sitovo, în zona centrală a MunŃilor Rodopi, în Bulgaria; este o inscripŃie pe stâncă, de 3,4 m

InscripŃia descoperită la Sitovo, Bulgaria, în 1950


lungime şi cu caractere de 13-16 cm înălŃime. Această descoperire nu a stârnit niciun interes timp
de două decenii, până când a fost menŃionată de Todorovic în anul 1971.
Unul dintre cele mai edificatoare exemple de obiecte purtând o inscripŃie “veche europeană”
a fost găsit în anul 1969 în timpul săpăturilor întreprinse la Gradesnica, lângă Vraca, în nord-vestul
Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele părŃi. FaŃa este împărŃită de
patru linii orizontale în patru registre, fiecare continuând de la patru la opt semne. Pe spate este
incizată o figură umană schematizată, alcătuită din v-uri sau triunghiuri înconjurate de semne
liniare. În acest sit s-au mai găsit modele de temple şi vase antropomorfe cu inscripŃii.
Actualmente se cunosc aproape o sută de aşezări unde au fost descoperite obiecte cu
inscripŃii, materialul din fiecare aşezare fiind reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantităŃi mari,
ajungându-se în unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor aşezări este cuprinsă în
grupurile culturale Vinca şi Tisa din bazinele Moravei, Dunării şi Tisei, în teritoriile de azi din
Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei şi vestul României, precum şi în cadrul culturii
Karanovo din centrul Bulgariei şi sudul României.
Semne înscrise sau pictate, neobservate anterior, sunt acum identificate pe ceramica Dimini,
Cucuteni, Petreşti, Lengyel, Butmir, Bukk; ca atare, nu mai este corect să se vorbească despre
scrierea Vinca ori despre tăbliŃele de la Tărtăria ca fiind singurele exemple ale acestui fenomen.
Este acum clar că scrierea a fost o caracteristică generală a Vechii CivilizaŃii Europene din mileniile
6-5 î.Hr.
De acum nu vom mai putea spune că scrierea sumeriană este cea mai veche scriere din lume.
Alexandru Mihai CarŃiş – clasa a IX-a
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 35

A,B,C,…ortodox
A…
Antimis – o bucată de pânză sau ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Printr-un act de
mătase, de formă dreptunghiulară, pe care ,,supunere”, totul se va întoarce la starea de la
sunt reprezentate punerea în mormânt şi început. ConsecinŃele acestei doctrine sunt
patimile lui Hristos, care se aşează pe altarul radicale: lipsa oricărui proces de sfinŃire,
bisericii în vederea săvârşirii Sfintei Liturghii. dispariŃia JudecăŃii de Apoi, neeternitatea
Antimisul conŃine o parte din moaştele unui iadului şi chiar mântuirea diavolului care se
sfânt sau martir şi poartă semnătura va întoarce din nou în veacul viitor.
episcopului locului. TradiŃie păstrată din Apocatastaza a fost condamnată ca învăŃătură
primele secole, antimisul înlocuia un altar neortodoxă de către al cincilea sinod
sfinŃit, fiind indispensabil pentru Liturghie. ecumenic (Constantinopol, 553).
Preotul primeşte antimisul de la episcopul Apofatism – teologia apofatică sau
său, a cărui semnătură garantează nu numai calea negativă este o modalitate de
existenŃa unei comunităŃi euharistice locale, ci cunoaştere, prin negare şi înaintare, proprie
şi comuniunea sacramentală ce există între el lui Dumnezeu, Care rămâne necunoscut şi
şi preot. necuprins în FiinŃa Sa transcendentă. Din
Apocalipsa – ultima carte a Noului cauza misterului inefabil al „existenŃei” Sale
testament, scrisă de Evanghelistul Ioan din personale, Dumnezeu nu poate fi cunoscut
Patmos către anul 96, este adresată celor şapte după modul cunoaşterii realităŃilor lumii
Biserici din Asia Mică. Ioan descrie aici create, adică prin afirmare, folosind
situaŃia politică în care se află cititorii săi, conceptele şi categoriile de timp şi spaŃiu.
insistând asupra persecuŃiilor dezlănŃuite Apofatismul preferă să afirme ceea ce nu este
împotriva creştinilor de tiranul care are puteri Dumnezeu, mai degrabă decât ce este.
universale. Apocalipsa este o recapitulare a ApologeŃi – scriitori şi filosofi care iau
istoriei mântuirii şi vorbeşte de o serie de apărarea creştinismului împotriva acuzaŃiilor
răsturnări şi înnoiri cu caracter istoric şi false care stau la originea persecuŃiilor din
cosmic. primele secole. AcuzaŃiile erau de ordin
Apocatastază – restabilirea tuturor moral, intelectual şi politic: ignoranŃa
lucrurilor în starea lor primară: speculaŃie creştinilor, caracterul imoral şi subversiv al
origenistă despre sfârşitul istoriei, potrivit vieŃii lor, refuzul venerării divinităŃii lui
căreia lumea, care ar fi apărut după căderea Caesar, transformarea agapelor în orgii. În
omului în păcat, va fi în cele din urmă această apologie se află prima prezentare
restabilită în starea ei originală, în perspectiva sistematică a doctrinei creştine în general, a
unei mântuiri universale, prin etape succesive doctrinei Logosului în special. Printre cei mai
de desăvârşire, graŃie harului lui Hristos care cunoscuŃi apologeŃi se numără: Aristide,
nu îngăduie pieirea veşnică a creaŃiei Sale şi Justin, Tatian, Atenagoras, Teofil al
nici pedepsele eterne. Păcatul, starea actuală a Antiohiei, Hermias, Meliton de Sardes.
lumii, răul nu pot exista şi coexista cu (va urma)
36 Spes Orthodoxiae Nr. 2

Pentru avva arsenie

U
n frate a rugat pe avva Arsenie ca
să audă cuvânt de la el. Şi i-a zis lui
bătrânul: pe cât îŃi este cu putinŃă,
nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie
după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele
dinafară.
Povestit-a avva Daniil pentru avva Arsenie,
că a venit odată un magistru (învăŃător de legi),
aducându-i o diată (testament) a unui boier, rudenie
a lui, care îi lăsa foarte multă moştenire. Şi luând-o
pe ea, vroia să o rupă şi a căzut magistrul la
picioarele lui, zicând: rogu-te, nu o rupe, că mi se
ia capul. Şi i-a zis avva Arsenie lui: eu mai înainte
de acela am murit, iar el acum a murit. Şi a trimis-o
înapoi, nimic primind.
Se mai spunea, că în toată vremea vieŃii sale
când şedea la lucrul mâinilor lui, avea o cârpă de in
la sine pentru a-si şterge lacrimile care picau din
ochii săi şi auzind avva Pimen, că a adormit
lăcrimând, a zis: fericit eşti, avvo Arsenie, că te-ai
plâns pe tine în lumea aceasta. Că acela ce nu se
plânge pe sine aici, acolo se va plânge veşnic.
Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci (chinuri),
este cu neputinŃă a nu plânge.
S-a îmbolnăvit odată avva Arsenie la schit şi întru atâta sărăcie ajunsese, încât trebuindu-i o
cămăşuŃă de in şi neavând cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie şi a zis: mulŃumescu-łi
łie, Doamne, ca m-ai învrednicit să iau milostenie pentru numele Tău.
Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne,
îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui ? Şi i-a venit glas zicându-i: Arsenie, fugi de oameni
şi te vei mântui. Acesta, după ce s-a dus la viaŃa călugărească, iarăşi s-a rugat, zicând acelaşi cuvânt.
Şi a auzit glas zicându-i: Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii!
Întrebând avva Arsenie oarecând pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, altul văzându-l
pe el, a zis: avvo Arsenie, cum atâta învăŃătură latinească şi elinească având, întrebi pe acest Ńăran
pentru gândurile tale? Iar el a zis către dânsul: învăŃătura latinească o am eu cu adevărat, dar
alfabetul acestui Ńăran încă nu l-am învăŃat.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 37

O
ptica este acea parte
a fizicii care se
ocupă cu studiul
luminii şi a fenomenelor luminoase.
Clasic, se admite că lumina
se propagă pe trasee rectilinii.
Purtătorul material al luminii este
fotonul. Fotonul se deplasează în vid
cu viteză constantă de 300 000 km/s
valoare cunoscută încă din secolul al
IX-lea după experienŃa clasică a lui
Fresnell. Multă vreme s-a considerat
că aceasta este viteza maximă care
poate fi atinsă în actualul Univers. RelativităŃii lărgite a lui Einstein fixează
Numai că nu este sigur că viteza această limită, dar precizează că, din punct de
luminii nu poate fi depăşită. Teoria vedere al comportamentului faŃă de ea, se
poate lua în discuŃie existenŃa a două clase de
corpuri. În prima clasă se includ corpurile
care nu pot să o depăşească aşa cum sunt
corpurile pe care ne-am obişnuit să le
cunoaştem: fiinŃe vii, vehicule, corpuri
cereşti, atomi, elemente subatomice, etc.
Despre cea de-a doua clasă momentan doar se
bănuieşte că există. Ea ar conŃine corpurile
numite tahioni (de la grecescul „tachos” sau
„τακχος” care înseamnă rapid) care au
proprietatea de a se deplasa cu viteze
supraluminice. ExistenŃa acestora din urmă
este în perfectă concordanŃă cu ecuaŃia lui
Einstein. Dar nu este sigur că ele există în
realitate. Nici o experienŃă umană nu le-a
înregistrat încă. Dacă vor fi ele descoperite
vreodată este o problemă a viitorului.
Dar dacă vor fi descoperite se va
ajunge în ciudata situaŃie a călătoriei înapoi în
timp. De aici decurge o interesantă problemă
legată de posibilitatea influenŃării propriei
existenŃe prin modificarea primelor momente
ale acesteia. Un principiu numit „principiu al
cenzurii cosmice” ar rezolva problema. Acest
principiu ar consta în aceea că cei autorizaŃi să
efectueze asemenea călătorii să fie obligaŃi să
se rezume numai la statutul de observator.
Aşa cum am menŃionat mai sus, viteza
luminii a fost considerată pentru foarte multă
38 Spes Orthodoxiae Nr. 2
vreme şi constantă. Dacă ea poate fi cu greu interiorul norului. Pe măsură ce fotonii
depăşită, şi nu de corpurile cunoscute nouă, pătrund unul după altul în ecranul menŃionat,
modificarea vitezei de deplasare a fotonilor a tot mai mulŃi atomi îşi schimbă starea. Când
fost considerată multă vreme imposibilă. toŃi fotonii au fost captaŃi, se încetează
Numai că de mai mulŃi ani, mai mulŃi stimularea iniŃială a norului de gaz iar fotonii
cercetători studiază posibilitatea încetinirii celei de-a doua raze rămân captaŃi aici. După
vitezei de deplasare a fotonilor. Rezultatul un scurt interval de timp (de ordinul miimilor
este că, foarte recent s-a realizat oprirea de secundă, dar care la aceasta scară înseamnă
acestora şi repornirea lor. Cu alte cuvinte, un extrem de mult) se restimulează norul atomic
fascicul luminos este încetinit până la oprire cu prima rază laser. Rezultatul este acela că,
de un nor de gaz atomic
şi ulterior reeliberat.
Fasciculul care părăseşte
capcana fotonică are
aceleaşi caractere ca
fasciculul captat: viteză,
culoare, energie.
De mai mulŃi ani,
două echipe de
cercetători de la Harvard,
una condusă de Lene
Hau şi alta de Ron
Walsworth au realizat
încetinirea fasciculelor
de fotoni la viteze de
numai câŃiva zeci de
kilometri pe oră (cam cu
cât rulează o Dacie pe o şosea din România). din gazul unde au fost opriŃi din deplasare,
Un fizician rus, Mikhail Lukin, care lucrează fotonii ies din nou şi părăsesc mediul gazos
în SUA a pus la punct bazele teoretice prin sub forma unei raze de lumină cu aceleaşi
care s-a ajuns la oprirea totală a fotonilor şi caracteristici pe care le posedau la intrare.
repornirea lor ulterioară. Concomitent, cele Imaginile alăturate descriu schematic şi
două echipe de cercetători menŃionate au extrem de ilustrativ fenomenul menŃionat.
realizat acest fenomen. Modul de lucru este Această descoperire poate fi folosită
următorul: se creează un nor de gaz atomic pentru îmbunătăŃirea calculatoarelor. Mai
(argon pentru una dintre echipe şi sodiu exact este vorba de un viitor calculator cu
pentru cealaltă) extrem de subŃire (un procesor optic despre care se vorbeşte atât în
milimetru), răcit aproape de zero absolut. ultimul timp. Un alt lucru interesant este
Norul respectiv este stimulat de o rază de traseul urmat de raza luminoasă. Optica, în
laser şi se creează astfel ceea ce echipele au varianta sa clasică, discută despre raze
numit „starea de negru” care absoarbe lumina. rectilinii, nedeviate de nimic. Aşa s-a gândit
Se îndreaptă spre el o altă rază de laser cu mai multe secole considerându-se că în
sursa aflată la circa un kilometru depărtare general, obiectele observate se află pe direcŃia
spre norul astfel stimulat. În cazul celei de-a indicată de ultima rază de lumină prin care le
doua raze se cunosc cu precizie lungimea de percepem.
undă, energia pe care o transportă, viteza de Alexandru-Mihai CarŃiş, clasa a IX-a
propagare şi culoarea. Fotonii cele de-a doua
raze odată intră în norul de gaz şi se ciocnesc Bibliografie:
de atomi cărora le modifică starea interioară, Science et Avenir, nr. Martie, Aprilie,
astfel fiind considerabil încetiniŃi. Ei rămân în August 2001 şi August 2002
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 39

A pariŃia internetului a
produs foarte multe
schimbări în
noastră. Prin internet reuşim să
viaŃa

comunicăm cu persoane aflate la


distanŃe foarte mari, să aflăm diferite
informaŃii în doar câteva secunde, fie că
este vorba de un referat, o localitate, o
stradă, un animal, un job sau orice
altceva. Avem motoare de căutare în
care scriem ceea ce dorim să aflăm, iar
acest motor imediat afişează o serie de
pagini unde găsim ceea ce căutăm şi
ceea ce nu căutam sau nici nu ştiam
măcar că există.
Avem o grămadă de programe
care permit comunicarea în timp real km distanŃă şi putem cumpăra orice, de
(chat, comunicare verbală, vânzări online), în oriunde.
plus avem şi camera web care permite chiar şi Pe plan psihologic, această facilitate a
contactul direct vizual. Ne putem vedea schimbat total comunicarea clasică, când era
prietenul sau prietena care locuieşte la 3.000 nevoie să ne întâlnim pentru a
ne vedea, a vorbi; de
asemenea, cumpărăturile le
făceam dintr-un magazin, iar
pentru a cumpăra nişte cărŃi
necesita deplasarea la o
librărie. Odată apărut
internetul, asta nu înseamnă că
au dispărut librăriile sau că nu
ne mai face plăcere să
mergem la o plimbare în aer
liber, însă acesta are şi o parte
întunecată. Încep să apară
diferite manifestări
psihologice şi chiar probleme
care pot să treacă peste limita
normalităŃii.
Cei mai afectaŃi dintre
utilizatorii internetului sunt
adolescenŃii care ajung să aibă
o „viaŃă virtuală”, eliminându-
o pe cea reală. Este mai
simplă această viaŃă decât
viaŃa de zi cu zi?
40 Spes Orthodoxiae Nr. 2
Unul dintre răspunsuri
este acela că te poŃi crea aşa cum
doreşti tu, de a avea ce identitate
doreşti şi de a fi cine vrei tu să
fii în loc de ceea ce eşti. Este
uluitor să te descrii ca fiind
curajos, încrezător, puternic şi
chiar matur, în loc de lipsit de
încredere în sine sau timid.
Primii care cad pradă acestei
tentaŃii sunt adolescenŃii care se
exprimă mai greu, cei timizi sau
cei care au o imagine negativă
faŃă de ei înşişi. Cu ajutorul
internetului poŃi flirta fără să te
gândeşti la cum arăŃi azi, la cum
eşti îmbrăcat, fără nici măcar un
pic de teamă că nu vei reuşi să
scoŃi câteva cuvinte. PoŃi spune comportamente (jocurile de noroc, fumatul,
orice, cu curaj, fără să te bâlbâi, iar la alcoolul). Totul începe din simpla curiozitate,
întrebările jenante, poŃi răspunde fără să te chiar o „distracŃie”, o ieşire din monotonie,
vadă nimeni că te-ai înroşit. ceva nou, plăcut şi incitant. Cu cât te
Tot acest timp pe care adolescentul îl adânceşti mai mult, el „te fură”, azi puŃin,
petrece pe net poate să fie tot mai mult până mâine mai mult, plăcerea crescând, dar odată
ajunge exclusive, iar atunci când nu are acces cu ea şi nevoia de mult mai mult. Intrarea
la internet manifestările sunt asemenea într-o astfel de lume presupune abandonarea
sevrajului de alcool sau droguri: orice îl vechilor activităŃi sau chiar a persoanelor din
enervează, nu are stare, nu-şi găseşte locul, viaŃa noastră. Această nouă pasiune lasă în
este deprimat, nu-şi mai vede rostul în viaŃă, urmă prietenii, familia, munca, şcoala,
nu mai are nicio plăcere şi nici interese. plăcerile şi distracŃiile de odinioară.
La dependenŃă se ajunge foarte uşor, la
fel ca şi în cazul substanŃelor sau anumitor Dan Morar – clasa a XII-a

Ce se întâmplă într-
într-o zi în lumea www?!
www?!
- 210 miliarde de e-mailuri sunt trimise zilnic.
- 3 milioane de imagini sunt uploadate pe flickr - suficiente pentru a
umple 375.000 de pagini de album foto.
- 45 de milioane de statusuri sunt schimbate (updatate) pe acelaşi
facebook.
- Bloggerii publică 900.000 de articole noi - suficiente pentru ediŃiile
New York Times timp de 19 ani.
- Sunt postate 5 milioane de tweets-uri.
- 700.000 de noi membri se înscriu pe facebook.
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 41

„A înŃelege natura, înseamnă a înŃelege


viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât
de ameninŃată astăzi, înseamnă a contribui la
fericirea omenirii.” (E.A. Pora, 1975).

Nouă lucruri simple pentru a ajuta la


oprirea fenomenului de încălzire globală:
1. SCHIMBĂ UN BEC
- Schimbarea unui bec obişnuit cu unul cu
lumină fluorescentă va duce la un consum mai mic
cu aproximativ 70 de kg de dioxid de carbon anual
2. CONDU MAI PUȚIN
- Mergi pe jos, cu bicicleta sau folosește
mijloacele de transport în comun mai des. Vei
produce cu jumătate de kg de dioxid de carbon mai
puŃin pentru fiecare 1,6 km parcurşi
3. RECICLEAZĂ MAI MULT
– PoŃi scădea producŃia de dioxid de carbon
cu 1000 de kg anual dacă reciclezi doar jumătate din
gunoiul pe care îl produce familia ta
4. VERIFICĂ-łI CAUCIUCURILE
- Cauciucurile umflate corespunzător pot reduce consumul de combustibil al automobilului
cu mai mult de 3%. Fiecare 4 litri de combustibil economisiŃi înseamnă că 10 kg de dioxid de
carbon nu ajung în atmosferă
5. FOLOSEȘTE MAI PUȚINĂ APĂ CALDĂ
- Pentru a încălzi apa este nevoie de multă energie. Foloseşte mai puŃină apă caldă prin
instalarea unui cap de duş mai mic (160 kg de dioxid de carbon neeliberate în atmosferă anual) și
prin spălarea rufelor cu apă rece (250 kg de dioxid anual)
6. NU CUMPĂRA PRODUSE CU MULTE AMBALAJE
– Poți micşora cu 600 de kg emisia de dioxid de carbon dacă reduci cu 10% volumul
gunoiului pe care îl produci
7. AJUSTEAZĂ TERMOSTATUL
– Micșorând temperatura cu doar 2 grade iarna și mărind-o cu 2 grade vara, poți economisi
1000 de kg de dioxid de carbon anual
8. PLANTEAZĂ UN COPAC
- Un singur copac va absorbi o tonă de dioxid de carbon de-a lungul vieții sale
9. ÎNCHIDE APARATELE ELECTRICE
- Doar închizând televizorul, dvd player-ul și calculatorul când nu le folosești, poți reduce
emisiile de dioxid de carbon cu mii de kg anual

Alexandru-Mihai CarŃiş, clasa a IX-a


42 Spes Orthodoxiae Nr. 2

I. „Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate,
unde erau adunaŃi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace
vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe
Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: LuaŃi Duh Sfânt;
Cărora veŃi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veŃi Ńine, vor fi Ńinute.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalŃi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în
mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi
pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
(Ioan 20, 19-25)
Cuvintele sunt scrise în linie dreaptă în toate direcŃiile: de sus în jos,

Încercuieşte cuvântul găsit în careu şi trage o linie orizontală peste

Q B A C E S T E A D G Z I S I C
În careul din dreapta sunt ascunse cuvintele subliniate din text.

T A R U C U B F O K W I T U S Ă
de jos în sus, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, în

A Z R E T E X M S V B C L X C R
T R I M I T N D I F G Â A H A O
Ă S Y L H U D I K N L N L C J R
L A R O L E I U C V E D I R T A
A P L Q P M Y N W I O N E H F E
I E R T A T E E T A I U C N Î L
X L T E L I N I Â M W A Ă Q Y I
E E Â U K M ł L U N M E S Ş A N
Se recomandă folosirea creionului.
Citeşte cu atenŃie textul de mai sus.

C T N ł N I U D E I L O R H C I
E A R I E I D E G E T V L Î O Â
Z C Ş H T P ł B Î Ş M E H E A M
E Ă R Î U C E N I C I I S U S Ă
R P Î N B ł K V Ă K J A M O T K
P Ă E G E A M A N U L H J ł A N
S Ş T ł J Q Ă R U C O A S T A U
I I N Â M A T P A S C R E D E M
diagonală.

el, în text.

O R Â G Â Î R A S K I A R A S I
D K F H N G B C S U F L A T R T
A Q S W A R Q E Y Î Z H E V Y K
Nr. 2 Spes Orthodoxiae 43
II. Să învăŃăm… prin anecdote:

Alcibiade1 avea un câine de o frumuseŃe neobişnuită. Într-o zi, spre


stupefacŃia prietenilor şi cunoscuŃilor săi, i-a tăiat coada. Un prieten i-a spus că
tot oraşul comenta gestul său, condamnându-l pentru această faptă:
- Asta şi vreau, i-a răspuns Alcibiade. În timp ce atenienii se vor ocupa
de coada câinelui meu, nu vor spune nimic despre mine.
☺☺☺ Alcibiade
În primăvara anului 480 î.Hr. o imensă armată persană a atacat Grecia.
Armata de uscat a grecilor era comandată de Leonidas,2 regele Spartei. Un cercetaş i-a raportat
acestuia că duşmanii sunt aşa de numeroşi încât soarele se va întuneca de mulŃimea săgeŃilor lor.
- Cu atât mai bine, a răspuns Leonidas, vom lupta la umbră.
☺☺☺
Se povesteşte că odată, cumpărând
un butoi cu zece drahme3, Diogene4 s-a învoit
cu negustorul să-i plătească cinci drahme, iar
celelalte cinci să-i rămână dator. După o
vreme, negustorul i-a cerut şi restul de bani.
- Eşti în toate minŃile? a ripostat
Diogene. Învoiala noastră a fost să-Ńi plătesc
doar cinci drahme, iar celelalte cinci să-Ńi
rămân dator. Dacă Ńi le-aş plăti acum aş
încălca înŃelegerea, căci nu Ńi-aş mai datora
nimic.
☺☺☺
Diogene din Sinope – pictură din sec. al XIX-lea Cineva l-a întrebat într-o zi pe
Diogene de ce oamenilor le e milă de
cerşetori şi le dau bani, pe când soarta filosofilor nu trezeşte compasiunea nimănui?
- Fiindcă oricine se gândeşte că într-o zi poate ajunge şi el şchiop sau orb, filosof, însă,
niciodată!
☺☺☺
Un pirat a fost adus în faŃa lui Alexandru cel Mare5, supranumit şi Cuceritorul pentru a fi
judecat pentru faptele sale.

1
Om politic şi renumit general atenian, Alcibiade (480-404 î.Hr.) a avut ca dascăl pe filosoful Socrate, a
participat la războiul dintre Atena şi Sparta pentru hegemonie în Grecia, iar la sfârşitul lui s-a refugiat la curtea
satrapului persan Farnabaz. A fost asasinat de perşi la Melisa, în Frigia.
2
Leonidas I (?-480 î.Hr.), rege al Spartei (488-480), a primit misiunea să apere pe uscat Grecia de invazia
persană. Cu 7000 de soldaŃi el a înfruntat armata persană la Termopile, dar, după două zile de rezistenŃă, un trădător,
Efialte, le-a arătat perşilor un drum care cădea în spatele grecilor. Leonidas a ordonat retragerea, iar el, cu 300 de
spartani şi beoŃieni a continuat lupta până la ultimul om. Pe locul acesta s-a ridicat mai târziu un monument.
3
Unitate monetară în Grecia antică, astăzi moneda naŃională a Greciei contemporane.
4
Diogene din Sinope (c.400-323 î.Hr.), filosof cinic, celebru prin vorbele sale de duh. Cu un opaiŃ în mână, el
căuta peste tot „un om adevărat”. Se spune că locuia într-un butoi. A încercat să exemplifice cu modul său de viaŃă
ascetic principiile curentului filozofic al cărui fondator este considerat - cinismul - şi anume o existenŃă la limita
necesarului supravieŃuirii şi un dispreŃ suveran faŃă de convenŃiile şi principiile societăŃii.
5
Alexandru cel Mare (Macedon), rege al Macedoniei (336-323 î.Hr.), făuritorul imensului Imperiu Macedonean,
care s-a destrămat la moartea sa.
44 Spes Orthodoxiae Nr. 2
- De ce eşti pirat? l-a întrebat Alexandru.
- Fiindcă nu am decât o singură corabie, a
răspuns piratul.
- Şi dacă ai avea mai multe, n-ai mai fi pirat? îl
întrebă ilustrul macedonean, mirat de răspuns.
- Fireşte. Cu o flotă întreagă aş fi un …cuceritor.
☺☺☺
Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare l-a vizitat într-o zi pe
Diogene. ÎnŃeleptul şedea în faŃa proverbialului său butoi. Împăratul l-a întrebat dacă ar putea face
ceva pentru el. În răspunsul său, filosoful grec şi-a concentrat întreaga concepŃie despre lume:
- Să nu-mi iei ce nu-mi poŃi da!
☺☺☺
Împăratul Vespasian , găsind vistieria goală după domnia lui Nero7,
6

nu s-a dat în lături de la nici un mijloc pentru a strânge bani. Printre taxele pe
care le-a pus a fost şi cea de la closetele publice, numite , în derâdere, de
romani, vespasiene. Într-o zi, fiul său, Titus8 i-a spus că poporul râde şi
bârfeşte fiindcă se scot bani dintr-o asemenea sursă. Vespasian i-a pus o
monedă sub nas, întrebându-l: „Miroase?”. „Nu”, a răspuns fiul. Iar
Vespasian a conchis: „Banii n-au miros”.
☺☺☺ Vespasian

După ce a fost învins şi capturat, Baiazid9 a fost adus în faŃa învingătorului său, Timur-
Lenk10. Văzând că Baiazid nu avea decât un ochi, acesta începu să râdă.
- Nu râde, Timur, de soarta mea; află că
Dumnezeu este Acela care împarte regatele şi
imperiile şi că mâine Ńi se poate întâmpla acelaşi
lucru care mi s-a întâmplat mie azi.
- Ştiu, răspunse Timur-Lenk, că Dumnezeu
este împărŃitorul coroanelor. M-a ferit Domnul să
râd de nenorocirea ta. Dar gândul care mi-a venit,
privindu-te, e că aceste sceptre şi coroane trebuie să
însemne foarte puŃin lucru în faŃa lui Dumnezeu, de
vreme ce le împarte unora ca noi, unui chior ca tine
şi unui şchiop ca mine!
Timur-Lenk
Baiazid

6
Vespasianus Titus Flavius (9-79 d.Hr.), împărat roman (69-79), administrator talentat şi reformator în domeniul
finanŃelor şi armatei. S-a preocupat de restabilirea liniştii şi securităŃii statului roman, grav afectat pe vremea
războaielor civile.
7
Nero Claudius Caesar (37-68 d.Hr.), împărat roman (54-68), a instaurat un regim despotic presărat cu asasinate,
printre care cel al mamei sale, Agrippina, al soŃiei sale Octavia şi al lui Seneca, profesorul şi mentorul său. A declanşat
prima persecuŃie împotriva creştinilor. A fost acuzat că a dat foc Romei. Senatul Roman l-a considerat duşman public şi
l-a condamnat la moarte. S-a sinucis la 9 iunie 68 d.Hr.
8
Titus Flavius Vespasianus, împărat roman (79-81 d.Hr.), mare sprijinitor al culturii. În timpul domniei lui a
avut loc catastrofala erupŃie a Vezuviului (august 79 d.Hr.).
9
Baiazid I Ildârâm (Fulgerul) – sultan otoman (1380-1402), a supus Bulgaria şi a înfrânt armata cruciată la
Nicopole (1396). A fost biruit de Mircea cel Bătrân la Rovine (1395) şi de Timur-Lenk la Ankara (1402). A murit în
captivitate, luând otrava pe care o purta în pecetea inelului.
10
Timur cel Şchiop (Tamerlan), conducător mongol (1336-1405). Prin numeroase războaie a pus bazele unui stat
imens cu capitala la Samarkad. A murit în timpul campaniei împotriva Chinei. Este întemeietorul dinastiei Timurizilor.
(…) Şi fiind-căInalt Prea Sânţ itul ş
i prea Stimatul Mitropolit al Ungro-
Valahieĭ , D. Callinic, în urmarea motivelor pe atât de drepte, pe cât ş i legitime,
în numele SântuluĭSinod al Prea Sânţ iţilor ArhiereĭaĭRomânieĭş i cu
consimţ imêntul Maiestă ţ
eĭSale RegeluĭRomânieĭş i al GuvernuluĭSě ŭregal, a
cerut de la Biserica Nóstră prin epistola înaintată ş i recomandată prin
Escelenţ a sa Ministrul Cultelor ş i al Instrucţ iuneĭpublice a Românieĭ , D.
Dimitrie Sturdza, bine-cuvêntarea ş i recunóş cerea Bisericeĭ Regatuluĭ
Românieĭca autocefală , — smerenia Nóstrăa primit acéstăcerere ş i dorinţ ă,
ca dréptăş i conformă cu aş edă mintele bisericescĭ . Aş a dar, dupăce am
deliberat cu Sântul Sinod cel de pe lângăNoĭ , al Prea iubiţ ilor noş tri fraţ ĭîn
Sântul Duh ş i coliturgisitorĭ , declarăm, ca Biserica ortodoxădin România săfie
şi să se dicěş i să se recunóscă de către toţ ĭneatârnată ş i autocefală ,
administrându-se de propriul ş i Sântul sě ŭSinod, avênd de Preş edinte pre Inalt
Prea Sânţ itul ş i prea Stimatul Mitropolit al Ungro-Valahieĭş i Primat al
Românieĭ , cel după vremĭ , nerecunoscênd în propria sa administraţ iune
internă nicĭo altă autoritate bisericéscă , fáră numaĭpre capul Bisericeĭ
ortodoxe celeĭuna, sântă, catolicăş i apostolică, pre Mântuitorul Dumnedeŭ-
omul, carele este singura temelie ş i piatra cea din capul unghiuluĭ ,şi ântâiul, ş i
supremul ş i vecĭ nicul Arhiereŭ ş i Arhipă stor. Şi aş a, Biserica ortodoxăa
RegatuluĭRomânieĭ , fiind tare întemeiatăpe pĭ étra cea din capul unghiuluĭa
credinţ eĭnóstre ş i pe învě ţătura cea sănă tósă, pre carea ne-a transmis-o nouě
părinţ iĭneatinsăş i fă răinovaţ iune, o recunóş cem prin acest sânt, patriarhicesc
şi sinodal Tom, autocefalăş i de sine administratăîntru tóte, ş i proclamă m pe
Sântul eĭSinod frate în Christos prea iubit, bucurându-se de tóte prerogativele,
şi de tóte drepturile chiriarhiceş ti, inerinte unei Bisericĭautocefale; în cât, în
tótăpodóba bisericéscă , ordinea ş i în tóte cele-l-alte iconomiĭbisericeş cĭsăse
administreze ş i săse conducăde sine, neîmpiedecatăş i în tótălibertatea,
conform cu tradiţ iunea continuăş i neîntreruptăa Bisericeĭcatolice ortodoxe, ş i
tot ast-feliŭsăse cunóscăde către cele-l-alte Biserici ortodoxe ale Universuluĭş i
săse numĭ ascăcu numele SântuluĭSinod al BisericeĭRomânieĭ . (…)
In anul mântuireĭ , una mie opt sute opt decĭş i cincĭ , luna Aprilie,
indicţ ionul XIII.
† IOACHIM, cu mila lui Dumnedeŭ, Arhiepiscop Constantinupuleĭ
, Romeĭ
nouăşi Patriarh icumenic, adevereş
ce în Christos Dumnezeŭ
(… semneazăş
i ceilalţ
i membri ai Sinodului Patriarhiei Ecumenice, subl.
ns)

Extras din Tomosul de recunoaş


tere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885)