You are on page 1of 55
Revistăteologicăşi culturalăa elevilor Revistăteologicăşi culturalăa elevilor Liceului Teologic Ortodox
Revistăteologicăşi culturalăa elevilor
Revistăteologicăşi culturalăa elevilor
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Colectivul de redacþie: Preşedinte de onoare: Preasfinţitul Părinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei
Colectivul de redacþie:
Preşedinte de onoare:
Preasfinţitul Părinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei
Preşedinte:
Pr. Prof. Radu Rus
Membri:
Diac. Prof. Dorel Leucea
Diac. Prof. Alin Sonea
Diac. Prof. Ştefan Lakatos
Prof. Ioana Ţindzilonis
Raul Bodea
Armando Jurjescu
Andrei Guran
Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Revistă teologică şi culturală a elevilor
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea „„„„NuNuNuNu voivoivoivoi MMMM----aŃiaŃiaŃiaŃi

„„„„NuNuNuNu voivoivoivoi MMMM----aŃiaŃiaŃiaŃi alesalesalesales pepepepe Mine,Mine,Mine,Mine, cicicici EuEuEuEu vvvv----amamamam alesalesalesales pepepepe voivoivoivoi şişişişi vvvv----amamamam rânduitrânduitrânduitrânduit săsăsăsă mergeŃimergeŃimergeŃimergeŃi şişişişi roadăroadăroadăroadă săsăsăsă aduceŃi,aduceŃi,aduceŃi,aduceŃi, şişişişi roadaroadaroadaroada voastrăvoastrăvoastrăvoastră săsăsăsă rărămână,rărămână,mână,mână, cacacaca TatălTatălTatălTatăl săsăsăsă văvăvăvă deadeadeadea oriceorice-oriceorice--I-III veŃiveŃiveŃiveŃi cerecerecerecere înînînîn numelenumelenumelenumele Meu”Meu”Meu”Meu”

(Ioan 15, 16)

ApareApareApareApare cucucucu binecuvântareabinecuvântareabinecuvântareabinecuvântarea PreasfinŃituluiPreasfinŃituluiPreasfinŃituluiPreasfinŃitului PărintePărintePărintePărinte Sofronie,Sofronie,Sofronie,Sofronie, EpiscopulEpiscopulEpiscopulEpiscopul OradieiOradieiOradieiOradiei

ISSN 2067 – 502X

2

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

2 Spes Orthodoxiae Nr. 1 20102010-20102010--- AnulAnulAnulAnul omagialomagialomagialomagial aalaalll
2 Spes Orthodoxiae Nr. 1 20102010-20102010--- AnulAnulAnulAnul omagialomagialomagialomagial aalaalll
20102010-20102010--- AnulAnulAnulAnul omagialomagialomagialomagial aalaalll CrezuluiCrezuluiCrezuluiCrezului
20102010-20102010--- AnulAnulAnulAnul omagialomagialomagialomagial
aalaalll CrezuluiCrezuluiCrezuluiCrezului OrtodoxOrtodoxOrtodoxOrtodox ºiºiºiºi alalalal AutocefalieiAutocefalieiAutocefalieiAutocefaliei româneºromâneºtiromâneºromâneºtititi
înînînîn PatriarhiaPatriarhiaPatriarhiaPatriarhia RomânãRomânãRomânãRomânã
În contextul aniversării în anul 2010 a 1685 de ani de la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea (325), care a elaborat primele 7 articole ale Simbolului de
credinŃă (Simbolul niceean), şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), la iniŃiativa Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat - în şedinŃa
de lucru din 18-19 iunie 2009 - ca anul 2010 să fie declarat „Anul omagial al
Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti” în Patriarhia Română.
2010201020102010 ---- anulanulanulanul jubiliarjubiliarjubiliarjubiliar ---- 90909090 dededede aaniaaninini dededede lalalala reînfiinþarereînfiinþarereînfiinþarereînfiinþare
---- înînînîn EpiscopiaEpiscopiaEpiscopiaEpiscopia OrtodoxãOrtodoxãOrtodoxãOrtodoxã RomânãRomânãRomânãRomânã aaaa OradieiOradieiOradieiOradiei
Deoarece în anul 2010 se împlinesc 90 de ani de la fericitul eveniment al
reînfiinŃării Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei (1920), la iniŃiativa
PreasfinŃitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, Consiliul Eparhial al
Episcopiei Oradiei, în şedinŃa de lucru din 22 octombrie 2009, a hotărât ca anul
2010
să fie declarat an jubiliar în cuprinsul întregului teritoriu canonic al Eparhiei.
Pentru marcarea acestor jubilee, Liceul nostru va organiza în cursul anului
2010
diverse manifestări educative, religioase şi cultural-artistice, cea dintâi dintre
acestea desfăşurându-se în zilele de 29-30 ianuarie 2010, după următorul program:
29 ianuarie 2010
Sesiune de referate şi comunicări ştiinŃifice a cadrelor didactice şi elevilor
liceului
Lansarea primului număr al revistei şcolii - Spes Orthodoxiae (SperanŃa
Ortodoxiei)
Lansarea paginii web a liceului
Concert aniversar
30 ianuarie 2010
Liturghie arhierească, la Paraclisul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Episcop
Dr. Vasile Coman” Oradea, oficiată de PreasfinŃitul Părinte Sofronie, episcopul
Oradiei
Ortodoxă “Episcop Dr. Vasile Coman” Oradea, oficiată de PreasfinŃitul Părinte Sofronie, episcopul Oradiei

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

3

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 3 SCRISOARE PASTORAL Ă LA PRAZNICUL ÎMP Ă R Ă TESC AL
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 3 SCRISOARE PASTORAL Ă LA PRAZNICUL ÎMP Ă R Ă TESC AL

SCRISOARE PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI 2009

† SOFRONIE

Din mila lui Dumnezeu, Întâistătător al Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, cucernicului cler de mir, vieŃuitorilor vetrelor de sihăstrie şi harnicului şi jertfelnicului popor dreptmăritor din Bihor, har, lumină şi pace din slava Preasfintei Treimi, iar de la noi, bucurie, sănătate deplină şi binecuvântare!

FericiŃi iubitori de Hristos,

Întru netrecătoarea măreŃie nepământească a Naşterii Domnului, ne regăsim şi în acest an al milei dumnezeieşti. ÎncărcaŃi de podoabele sufleteşti ale sărbătorii, împreună serbând cu Îngerii şi cu ToŃi SfinŃii, ne adâncim cu toŃii, după putere şi stare duhovnicească, după vârstă şi povara experienŃelor, după gradul de curăŃie a inimii şi de trezvie a minŃii, în oceanul frumuseŃii negrăite. Cu toate că repetăm în fiecare an acest exerciŃiu contemplativ, de fiecare dată ne raportăm, la marele eveniment al naşterii Mântuitorului, sensibil diferit faŃă de anii trecuŃi, pentru că şi noi ne aflăm, mereu, pe altă treaptă a urcuşului nostru ascetic, într-o etapă nouă a scării ce ne duce, prin Hristos, în Duhul Sfânt, de pe pământ la Cer, din lume la Tatăl. De aceea, şi bucuria noastră este alta: mai cuprinzătoare, mai înŃeleaptă, mai plină de sens, mai aproape de miezul tainei. Şi fiindcă sub pecetea tainei se află inima sărbătorii Naşterii Fiului lui Dumnezeu, ca Fiul Fecioarei, a Celui născut din veci din Tatăl, fără de mamă, iar ca Om, născut la răspântie de ere, din Maica-Fecioară (fără de tată), fiindcă noima serbării se află, aşadar, sub pecetea tainei, nouă, oamenilor şi, deopotrivă, îngerilor, nu ne rămâne decât să ne mirăm, să ne minunăm, să ne lăsăm impresionaŃi, să ne bucurăm şi să ne veselim, în profundă contemplaŃie şi mistică rugăciune. Aşa înŃelegem noi, creştinii ortodocşi, tâlcul Crăciunului: Dumnezeu-Fiul, „Cel Care ştie toate” şi „a zidit pământul pentru veşnicie” (Baruh 3, 32), „Care trimite lumina, şi merge, şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur; din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc” (Baruh 3, 33-34), Cel Care a chemat stelele şi „ele au răspuns: iată-ne!”, strălucind cu bucurie „pentru Cel Care le-a făcut” (Baruh 3, 35), „pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit” (Baruh 3, 38). El, întru Care, după Sfântul Apostol Pavel, „au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii” „toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1, 16) – El, Care „este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate” (Coloseni 1, 17), El vine în lume şi Se face Om, pentru a-l scoate pe om din stricăciune, de sub povara păcatului şi a consecinŃei acestuia, moartea. „Cu adevărat mare este taina dreptei credinŃe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălŃat întru slavă(I Timotei 3, 16).

BinecuvântaŃi cinstitori ai Naşterii Domnului,

Într-o asemenea atmosferă de taină, de rugăciune, cu o puternică încărcătură teologică, reflectată mai ales în imnele Bisericii, dar şi cu o notă feerică şi nostalgică totodată, adusă de colindele străbune şi de preafrumoasele tradiŃii de Crăciun, poporul lui Dumnezeu a înŃeles, dintotdeauna, să cinstească marele eveniment al întrupării Cuvântului, al înomenirii Fiului Unuia- născut din Tatăl, „mai înainte de toŃi vecii”, „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, prin Care toate s-au făcut”, cum mărturisim în Simbolul credinŃei ortodoxe.

rat, n ă scut iar nu f ă cut, prin Care toate s-au f ă cut”

4

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

4 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Ş i pentru c ă El, „pentru noi, oamenii, ş i
4 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Ş i pentru c ă El, „pentru noi, oamenii, ş i

Şi pentru că El, „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om” (potrivit aceluiaşi Simbol al credinŃei niceo-constantinopolitan, 325 şi 381, pe care îl vom aniversa anul viitor, în 2010, Anul jubiliar al Crezului Ortodox în Patriarhia Română), recunoscători fiind pentru Darul ceresc, noi, oamenii, credincioşii Săi, creştinii, Îl sărbătorim şi I ne închinăm şi Îl preamărim, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, şi o fericim pe Născătoarea de Dumnezeu, adăugându-ne tuturor cetelor luminate ale prăznuitorilor: îngeri, magi, păstori; sfinŃi, creştini, oameni, întru bunăvoire! Cu adevărat, în faŃa minunii, înaintea adâncului dumnezeiesc nepătruns, omul nu poate sta decât în stare de contemplaŃie, închinându-se. Este ceea ce au făcut magii din Răsărit, care au urmat drumul stelei din Orient, pe care ei văzându-o, au recunoscut-o ca fiind a Lui, a Noului Împărat al Iudeilor şi au urmat-o, până la Ierusalim şi, apoi, la Betleem. Magii de la Răsărit au mărturisit ei înşişi, înaintea lui Irod, că: „am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 1). Deşi cu viclenie, făŃarnic, şi Irod îşi exprimă dorinŃa de a se închina Pruncului născut, cu toate că scopul său era uciderea presupusului său rival la tron: „mergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veŃi afla, vestiŃi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei 2, 8). Revenind, însă, la magi, aceştia îşi reiau călătoria mistică, spre Betleem, urmând „steaua pe care o văzuseră în Răsărit” şi care „mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul” (Matei 2, 9). Steaua creată de Cuvântul lui Dumnezeu slujeşte şi ea, dând de ştire înŃelepŃilor magi, cu privire la Împăratul născut şi la locul unde se află, „împreună cu Maria, mama Lui” (Matei 2, 11). Bucuria magilor, „mare foarte” (Matei 2, 10), se împlineşte în gestul sacru şi simbolic, deopotrivă, al închinării şi oferirii de daruri: „căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă(Matei 2, 11). Aceeaşi închinare I-o aduc îngerii – „mulŃimea de oaste cerească(Luca 2, 13) – şi păstorii, „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2, 20) de către Îngerul Domnului, atunci când „slava Domnului a strălucit împrejurul lor” (Luca 2, 9). ToŃi aceştia, îngeri, păstori, magi, au fost martori direcŃi ai marelui eveniment. Dar lor li s-au adăugat, în curgerea istoriei mântuirii, cohorte de martori indirecŃi, duhovniceşti, participanŃi prin har, în Duhul Sfânt, la marea sărbătoare a umanităŃii. Aceştia sunt sfinŃii, credincioşii, iubitorii lui Hristos din toate timpurile şi din toate locurile. BineînŃeles, tainic, şi noi, cu smerenie şi bucurie, ne alăturăm slăvitelor cete prăznuitoare!

IubiŃi fii şi fiice duhovniceşti,

Iată cum am intrat cu toŃii în marea taină a sărbătorii, în adâncă prosternare, cu mintea pogorându-se în peştera inimii, la întâlnirea duhovnicească, în stare de contemplaŃie, închinându-ne înaintea Celui Ce a venit la noi, pentru a ne înălŃa împreună cu El în ceruri. Şi noi, după putere, după nevoinŃe, ajutaŃi de dumnezeiescul har, luminaŃi de Preasfânta Treime, prăznuim acum. Ne bucurăm şi ne veselim, pentru începutul acesta mereu nou, a cărui prospeŃime nu poate trece defel, în ciuda anilor ce se scurg peste noi, în pofida greutăŃilor şi ispitelor de tot felul. Dar experienŃele noastre de acum sunt la fel cu cele ale vrednicilor noştri înaintaşi, chiar dacă, umili, noi ne considerăm mult în urma lor. Să nu uităm, totuşi, că lumea s-a schimbat, iar contextul în care ne mărturisim noi, astăzi, credinŃa, este, în multe privinŃe, sensibil diferit de cel al înaintaşilor imediaŃi şi substanŃial deosebit de cel al strămoşilor noştri. Dar chiar şi aşa, în epoca noilor tehnologii şi a transformărilor radicale ale societăŃii, esenŃa sărbătorii este aceeaşi, din punct de vedere teologic şi al spiritualităŃii creştine. Ne bucurăm la fel ca şi cei de dinaintea noastră, ne pregătim duhovniceşte asemenea lor, colindăm, cântăm şi ne veselim, chiar dacă felul în care ne exprimăm nu seamănă întotdeauna cu ce a fost odinioară. Şi totuşi, nimeni nu poate contesta continuitatea sfântă şi neîntrerupta prezenŃă a Naşterii Domnului, în tot parcursul istoriei noastre, chiar şi în timpuri de restrişte. Chiar şi atunci când era

terii Domnului, în tot parcursul istoriei noastre, chiar ş i în timpuri de restri ş te.

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

5

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 5 foarte greu s ă s ă rb ă tore ş ti
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 5 foarte greu s ă s ă rb ă tore ş ti

foarte greu să sărbătoreşti Crăciunul, mai ales în oraşe, sărbătoarea nu a putut fi nimicită de nici o putere potrivnică. Aniversăm acum douăzeci de ani de când tradiŃiile noastre străbune au pătruns din nou, cu putere, pe multiple căi, în casele, în oraşele, în aşezările noastre. În aceste zile, la douăzeci de ani de la prăbuşirea totalitarismului ateist, Biserica noastră este prezentă, mai mult ca oricând, în casele şi în localităŃile noastre. Prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, Biserica Ortodoxă Română are propria sa televiziune, Trinitas TV şi propriul radio, Radio Trinitas; la douăzeci de ani de la căderea comunismului, în România, religia este predată ca obiect de studiu în şcolile de stat; ne putem ruga în biserici noi în toate noile cartiere urbane şi aproape că nu este sat din care să lipsească biserica; s-au reînfiinŃat toate organismele bisericeşti desfiinŃate de regimul străin de neam şi Ńară şi s-au înfiinŃat aşezăminte bisericeşti noi. Biserica Română s-a întors în spaŃiul public, de unde fusese alungată de ideologia materialismului dialectic şi s-a întors cu putere. Pentru toate, se cuvine să-I mulŃumim Preasfintei Treimi.

Iar pentru Sfânta şi de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei, haina de sărbătoare se îmbracă întru şi mai multă cinste, cu şi mai mare mulŃumire către AtotŃiitorul: în anul ce vine, 2010, vom aniversa nouăzeci de ani de la reînfiinŃare, de la renaşterea noastră spirituală, în toată cinstea şi demnitatea cuvenită, după atâtea sacrificii şi pilduitoare mărturisire a Ortodoxiei străbune, în condiŃii dificile şi, adesea, ostile. Nouăzeci de ani de creştere duhovnicească firească, în trunchiul cel mare al României reîntregite, în copacul cel trainic al Patriarhiei Române. După ce am serbat, anul acesta, 2009, nouăzeci de ani de la reaprinderea candelei, prin eliberarea Ńinutului strămoşesc al Bihorului de sub stăpânirea străină şi şaizeci şi cinci de ani de la eliberarea brazdei de nord-vest a Ńării de sub ocupaŃia hortisto-fascistă, anul viitor, în 2010, ne pregătim de înveşmântarea în haina recunoştinŃei pioase înaintea Ziditorului şi a tuturor celor care, înainte de 1920 umil şi înlăcrimat, iar după 1920, în demnitate şi unitate sfântă cu toată suflarea românească, au serbat şi ei Crăciunul. Dimpreună cu ei, cu toŃi, sărbătorim, tainic şi feeric, bucuroşi şi veseli, fericiŃi şi recunoscători, Naşterea Domnului. „Hristos Se naşte, măriŃi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaŃi-L! Hristos pe pământ, înălŃaŃi-vă! CântaŃi Domnului tot pământul, Şi cu veselie lăudaŃi-L, popoare, Că S-a preamărit!” 1

Sărbători fericite! La mulŃi, fericiŃi, binecuvântaŃi şi plini de har ani, Vă doreşte, Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi smerit rugător la ieslea din Betleem,

binele voitor ş i smerit rug ă tor la ieslea din Betleem, Episcopul Oradiei Dat ă

Episcopul Oradiei

Dată în ReşedinŃa noastră Episcopală din Cetatea Oradiei Mari, la luminatul praznic al Naşterii Domnului, din Anul Mântuirii 2009, la douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului în Europa de Est.

1 Cosma Melodul, Irmosul Cântării întâi de la Catavasiile Naşterii Domnului.

comunismului în Europa de Est. 1 Cosma Melodul, Irmosul Cânt ă rii întâi de la Catavasiile

6

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

6 Spes Orthodoxiae Nr. 1 LiceulLiceulLiceulLiceul nostrunostrunostrunostru îiîiîiîi poartăpoartăpoartăpoartă
6 Spes Orthodoxiae Nr. 1 LiceulLiceulLiceulLiceul nostrunostrunostrunostru îiîiîiîi poartăpoartăpoartăpoartă

LiceulLiceulLiceulLiceul nostrunostrunostrunostru îiîiîiîi poartăpoartăpoartăpoartă numele:numele:numele:numele:

EpiscopulEpiscopulEpiscopulEpiscopul RomanRomanRomanRoman CiorogariuCiorogariuCiorogariuCiorogariu

D esprins dintre coastele frământate şi fumegânde încă ale Apusenilor, Roman

Ciorogariu se naşte în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moŃi din satul Ociu, de lângă Brad, a cărei înaintaşi au fost dezrădăcinaŃi şi strămutaŃi după RevoluŃia lui Horia de la 1784 în Câmpia Aradului, (febr. 1785). Dinspre bunică, Romulus- Nicolae Ciorogariu, (după numele său de botez) era un descendent al familiei Nicoară din Gyula (Ungaria de azi). După absolvirea cursurilor şcolii primare din Pecica, unde l-a avut ca dascăl pe renumitul învăŃător Ion Ardeleanu şi a celor secundare din Arad, în anul 1877 a absolvit cursurile Institutului Teologic din Arad. A urmat apoi cursurile de specializare în Pedagogie şi Psihologie la Universitatea din Bonn. După un scurt stagiu de arhivar la Episcopia Aradului (1880), va ajunge profesor la Institutul Teologic din Arad (1881-1917) unde pe urmă va fi numit director. A condus timp de 17 ani (1900-1917) revista Biserica şi şcoala, acea foaie bisericească, scolastică şi economică fondată în anul 1877, cea mai longevivă publicaŃie arădeană, ce a apărut săptămânal (duminica) până în anul 1848, (71 de ani de apariŃie!). În paginile acestei reviste arădene întâlnim semnăturile unor prestigioşi oameni de cultură pe care i-a avut Transilvania în acea vreme:

Iosif Vulcan, Petru Şpan, Petru Pipoş. Timp de o jumătate de veac ,,Uncheaşul” a fost un slujitor activ al condeiului, colaborând la Biserica şi şcoala, Tribuna poporului şi Tribuna din Arad, Tribuna din Sibiu, Cele trei Crişuri, Tribuna Bihorului, Legea românească, ViaŃa

românească, Hotarul, Cultura poporului, Societatea de mâine. Va ajunge vicar eparhial la Oradea în 3 octombrie 1917. Astfel prin Roman Ciorogariu se reia firul întrerupt pe o durata de 225 de ani, al succesiunii ultimului episcop al Oradiei, Efrem Veniamin. În această calitate se va îngriji de organizarea consistoriului; va reorganiza Consiliul NaŃional din Bihor, pe care îl va conduce în calitate de preşedinte, luptând cu multă ardoare pentru drepturile poporului român. După realizarea Unirii se reîntoarce la Oradea Mare, vechiul său loc de activitate, unde face demersuri pentru reînfiinŃarea Episcopiei din Oradea, un vechi deziderat al românilor ortodocşi din părŃile Bihorului. Începând cu 16 octombrie 1920 îl întâlnim aici ca episcop, după 225 de ani de când această parte de Ńară românească a fost lipsită de un arhipăstor propriu, ani scurşi de la moartea episcopului Efrem Veniamin, (1695). În ziua alegerii sale, la 1/14 octombrie 1920, cu ocazia convocării primului Sinod eparhial mitropolitul Nicolae Bălan rostea următoarele cuvinte: ,,Iată vestesc vouă bucurie mare, care s-a făcut la tot poporul român drept credincios din Ńinutul Bihorului, că vechea episcopie din Oradea Mare, pe care uneltirile duşmanului au îngropat-o cu grele lespezi timp de 225 de ani, astăzi a rupt peceŃile şi învie din nou la lumina soarelui libertăŃii noastre naŃionale! PărinŃii voştri au dorit să vadă ziua aceasta, dar n-au putut-o vedea…” Instalarea solemnă a avut loc în catedrala cu lună, în ziua de 20 octombrie, 1921. O lună mai târziu, la 7/20 noiembrie, apare sub oblăduirea sa organul eparhial Legea

în ziua de 20 octombrie, 1921. O lună mai târziu, la 7/20 noiembrie, apare sub oblăduirea
în ziua de 20 octombrie, 1921. O lună mai târziu, la 7/20 noiembrie, apare sub oblăduirea

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

7

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 7 românească. În şedinŃa solemnă a Academiei Române din vara anului 1921
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 7 românească. În şedinŃa solemnă a Academiei Române din vara anului 1921

românească. În şedinŃa solemnă a Academiei Române din vara anului 1921 este primit în rândul "nemuritorilor", ca "membru onorar" al principalului for cultural-ştiinŃific din Ńara noastră. În scurt timp pune bazele înfiinŃării Academiei Teologice din Oradea, care îşi deschide cursurile în toamna anului 1923. Şcoala a funcŃionat până în anul 1940. Doi ani mai târziu înfiinŃează tipografia diecezană; apoi căminul preoŃesc şi Şcoala de cântăreŃi bisericeşti şi multe alte societăŃi religioase. În anul 1927 s-a înfiinŃat Fondul pentru ajutorarea văduvelor si orfanilor de preoŃi din Eparhie, A participat ca îndrumător la ridicarea mai multor biserici în cuprinsul Eparhiei. Ca membru al Sfântului Sinod, a fost preocupat de organizarea Patriarhiei şi de organizarea învăŃământului teologic. Episcopul Roman Ciorogariu s-a bucurat de respectul şi aprecierea tuturor acelora care l-au cunoscut. Timp de 37 de ani, ca dascăl a desfăşurat o bogată activitate didactică, conştient că numai cu ajutorul cunoştinŃelor ,,se îndreaptă mintea şi inima elevului”. Memorabile au rămas în conştiinŃa neamului său cuvintele rostite atunci, la 11 noiembrie 1934, la serbările aniversării a 150 de ani de la întemeierea Bisericii cu Lună: ,,De n-ar fi fost această biserică în veacul sacrificiului pentru neam şi lege, Oradea n-ar aparŃine azi României Mari”.

Meritele sale au fost recunoscute şi răsplătite si de regele Ferdinand I care i-a oferit numeroase distincŃii: Coroana României, Marea Cruce cu Cordon si Răsplata Muncii pentru Biserică, clasa I. Pentru întreaga sa activitate depusă ca mare ierarh şi patriot, episcopul Roman Ciorogariu a primit si alte distincŃii:

Steaua României în Grad de Mare Cruce,

Ferdinand I în Grad de Mare OfiŃer, Cavaler al

Ierusalimului Onorific pentru Merit, etc

A

fost ales membru de onoare al Academiei Romane, al Institutului Geografic Regal, al SocietăŃii Academice România Jună din Viena, ş.a.m.d. Pentru răspândirea culturii franceze i s-a conferit gradul de ofiŃer al Academiei Franceze. Chinuit de boală, la cei 84 de ani ai săi, îşi găseşte creştinescul sfârşit la 21 ianuarie 1936. Iubit de poporul din care s-a desprins, ca o mlădiŃă din trunchiul unui gorun, are parte de funeralii naŃionale, fiind înmormântat în cripta bisericii atât de dragă sufletului său, în ziua de joi, 23 ianuarie, 1936. Acum, când se împlinesc 158 de ani de când copilul de atunci, episcopul de mai târziu, vedea lumina vieŃii, în Ziua Sfântului ierarh Nicolae, aici în Câmpia de Vest, cu emoŃie cităm din Testamentul său moral al cărui crez rămâne actual şi înălŃător:: ,,Cu duioşie mă despart de Biserică. Ea mi-a dat tăria morală să-mi port crucea prin valurile furtunoase ale vieŃii mele

zbuciumate. Mă rog de urmaşul meu în scaunul episcopesc şi de întru Hristos iubiŃii fraŃi preoŃi să mă cuprindă în rugăciunile lor şi după

preoŃi să mă cuprindă în rugăciunile lor şi după ZidiŃi Biserica în suflete şi clădiŃi România

ZidiŃi Biserica în suflete şi clădiŃi

România nouă pe această Biserică - mamă a naŃiunii române. FiŃi buni creştini şi buni români, căci acestea două una sunt. Iată sufletul pe care-l las vouă tuturora moştenire. Prin el doresc să rămân între voi, primiŃi-l cu acea iubire cu care eu vi-l transmit, nu ca un cult, ci ca o călăuză pentru cei ce vor să umble pe jos pe urmele lui Hristos”.

moarte

Cătălin Sabău clasa a IX-a

cult, ci ca o călăuză pentru cei ce vor să umble pe jos pe urmele lui

8

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

8 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Sfânta Liturghie, întâlnire cu Cerul în satul copil ă riei, cuibul
8 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Sfânta Liturghie, întâlnire cu Cerul în satul copil ă riei, cuibul

Sfânta Liturghie, întâlnire cu Cerul

în satul copilăriei, cuibul de rai unde mi-am

legănat şi eu copilăria – un loc şi un timp al purităŃii. Stăteam la bunici, acei bătrâni vechi de zile, cu chipul blând şi plin de riduri dar parcă totuşi rupŃi din

veşnicie. Fiind sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, credincioasa mea bunică încerca să mă înveŃe aşa cum ştia ea mai bine ce se petrece la biserică, în Casa Domnului, duminica şi în sărbători. Vedeam cu ochii minŃii cum oamenii, fie mici, fie mari, la începutul zilei liturgice, seara, când se trăgea clopotul de vecernie, se întorceau de la câmp şi se pregăteau pentru ziua următoare încetând munca, oprindu-şi mâinile de la lucru pentru a le putea împreuna la rugă. În ziua de duminică sau în vreo sărbătoare, fie că era vreme furtunoasă, frig, ploaie sau gheaŃă, bunici, părinŃi, copii, nepoŃi, toŃi se îndreptau pe jos către biserică pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, cea care a purtat de-a lungul timpului esenŃa

vieŃii Bisericii

Dumnezeu. Liturghia este crucea lui Hristos care îşi împrăştie lumina ei plină de înviere de-a lungul veacurilor, iar sufletul Liturghiei, partea ei centrală şi esenŃială, este prelungirea în timp şi spaŃiu a jertfei de pe Golgota. Liturghia este izvorul principal şi adevărat al spiritualităŃii şi a vieŃii creştine de aproape două mii de ani. Ea ridică inima, şi cu ea întreaga fiinŃă în lumea de taină a îngerilor, pentru ca să facă din plămada omului creştin Vifleemul în care să se sălăşluiască Hristos cel euharistic. Mai întâi, noi, cei ,,care pe heruvimi cu taină îi închipuim”, luptăm din toată fiinŃa noastră ca sus, către Domnul, să ne avem inimile, pentru ca mai apoi, iară şi iară, „cu frică de Dumnezeu, cu credinŃă şi cu dragoste să ne apropiem” de El. ViaŃa e un dar de la Dumnezeu, dar pentru ca să o păstrăm şi să o desăvârşim noi trebuie să stăm în colaborare şi comuniune cu Creatorul ei. Liturghia ortodoxă îmbracă jertfa euharistică într-o admirabilă cunună de rugăciuni şi acŃiuni care cuprind simbolic, tipic sau tainic, întreaga viaŃă a Mântuitorului, de la întrupare până la înălŃare, la care iau parte nu numai

credincioşii şi îngerii, ci întreaga natură. Aşa ne trăim noi viaŃa ,,în” şi ,,cu” Mântuitorul nostru.

Ea este slujba Bisericii, adică a întregii comunităŃi creştine

întru ea ne rugăm pentru noi şi

unul pentru altul, iar iubirea tuturor întreolaltă - care ne face ca „într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh” în iubirea Lor desăvârşită, care, iată, a ajuns prin Biserică până la noi - este esenŃa vieŃii familiei creştine. După mulŃi ani de la acea vreme a copilăriei în care mă umpleam de curiozitate în faŃa pregătirii creştinilor pentru a se apropia de acest Odor dumnezeiesc, primit prin şirul lung al timpului nestricat de la Hristos încoace, anii de teologie, de vorbire ,,cu” şi ,,despre” Dumnezeu, m-au învăŃat prin gura marelui tâlcuitor al Sfintei Liturghii – Sfântul Nicolae Cabasila - că “scopul ultim al ei este sfinŃirea personală prin împărtăşirea cu Hristos”. Şi această sfinŃire a noastră se face prin desăvârşirea vieŃii noastre morale în contact cu virtuŃile. VirtuŃile

A tunci

20 iulie 2000 şi acolo

în contact cu virtu Ń ile. Virtu Ń ile A tunci 20 iulie 2000 ş i

o viaŃă petrecută la masă cu Bunul

în contact cu virtu Ń ile. Virtu Ń ile A tunci 20 iulie 2000 ş i

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

9

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 9 teologice –credin Ń a, n ă dejdea ş i dragostea -
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 9 teologice –credin Ń a, n ă dejdea ş i dragostea -

teologice –credinŃa, nădejdea şi dragostea - le aflăm împletite, ca nişte fire de borangic, într-un minunat covor 1 . Când se face chemarea pentru împărtăşire, credinciosului i se cer împletite cele trei virtuŃi: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinŃă şi cu dragoste apropiaŃi-vă 2 ”. Iar ca într-o grădină cu flori găsim în ea, sădite de Dumnezeu, în Sfânta Liturghie, şi celelalte virtuŃi: înŃelepciunea,

pe care creştinii sunt chemaŃi să le

plinească în viaŃa lor şi să le vestească. Sfânta Liturghie modelează sufletul individului şi revărsă în el o mireasmă de bunătate, înŃelegere şi iubire care mai apoi înmiresmează şi viaŃa dintre credincioşi. Ea i-a ajutat să fie iubitori de dreptate, ospitalieri, muncitori şi generoşi; a învăŃat de-a lungul timpului pe creştini să socotească munca o rugăciune şi rugăciunea o muncă mântuitoare. Credincioşii vin şi participă la Sfânta Liturghie ca să-L cunoască pe Hristos să se întâlnească în chip tainic cu El, să asculte învăŃătura Evangheliei şi mai ales să se unească cu El în Taina Euharistiei, precum spune şi părintele Alexandre Schmemann „noi suntem întru Hristos şi Hristos întru noi”. 3 Liturghia este o „teofanie sfântă” o expresie a RevelaŃiei Dumnezeieşti, un izvor al harului în care se întâlnesc cele cereşti cu cele pământeşti, Dumnezeu cu fiii Săi. Ea este, potrivit inspiratelor cuvinte ale lui Ioan din Kronştadt, „cerul pe pământ”. Credinciosul pleacă de la Sfânta Liturghie cu o convingere nezdruncinată că s-a întâlnit cu Hristos, că este un purtător de Hristos - un „hristofor” - ce se străduie să păstreze acest scump odor cu mare cinste şi să devină un mărturisitor al Lui 4 . La sfârşitul sfintei slujbe, după împărtăşirea credincioşilor, preotul ne binecuvântează rostind cuvintele: „Mântuieşte Doamne poporul tău şi binecuvântează moştenirea Ta”. La auzul acestor cuvinte întreaga biserică răspunde: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinŃa cea adevărată, nedespărŃitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” Răspunsul meu, şi al tău cititorule, şi al celorlalŃi fraŃi ai noştri, indică acea convingere cu care plecăm împreună de la şederea la masă cu Dumnezeu şi arată darurile pe care le primim făcând din viaŃa noastră o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie ne apare astfel ca un minunat „laborator” în care se lucrează restaurarea credincioşilor, aşezarea lor în postura de parteneri în iubire ai lui Dumnezeu, de aceea în decursul ei

în iubire ai lui Dumnezeu, de aceea în decursul ei dreptatea, cur ăŃ ia 1 Episcop

dreptatea, curăŃia

Dumnezeu, de aceea în decursul ei dreptatea, cur ăŃ ia 1 Episcop Vasile Coman, Scrieri de

1 Episcop Vasile Coman, Scrieri de Teologie Liturgică şi Pastorală, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea 1983, p. 143.

2 Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, în Liturghier, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 181.

3 Alexandre Schmemann, Euharistia - Taina ÎmpărăŃiei , Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 29.

4 Episcop Vasile Coman, op. cit., p. 147.

- Taina Împ ă r ăŃ iei , Ed. Anastasia, Bucure ş ti, 1993, p. 29.

10

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

10 Spes Orthodoxiae Nr. 1 întâlnim chem ă ri, treziri, vestiri, care ne fac s ă
10 Spes Orthodoxiae Nr. 1 întâlnim chem ă ri, treziri, vestiri, care ne fac s ă

întâlnim chemări, treziri, vestiri, care ne fac să fim atenŃi în momentele principale. Iară şi iară, cu pacea insuflată prin Sfânta Liturghie, îmi amintesc sublimul adevăr glăsuit de Sfântul Nicolae Cabasila, care spune ca ea este viaŃă în Hristos. Prin Sfânta Liturghie, prin aşezarea Sfintei Taine a Euharistiei, Hristos a ales calea slujirii necontenite pentru mântuirea credincioşilor. Astfel Se poartă şi Se aduce Hristos în inima credincioşilor şi le îndreptă privirea spre eternitate, ca spre o pregustare a paradisului, faŃă de care şi privirea noastră şi oricare alta este un prezent. Între jertfa văzută şi sângeroasă de pe Golgota şi cea tainică din Sfânta Liturghie nu este o deosebire esenŃială. Unul şi acelaşi este Hristos, care se jertfeşte în amândouă, numai că în una în chip văzut, iar în alta în chip nevăzut. În una în chip dureros, în alta fără durere. Amândouă sunt o ardere de tot pe care a adus-o Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, ,,în esenŃa sa, jertfa e legată nu de păcat şi de rău, ci de iubire. Jertfa este autodescoperirea şi autorealizarea iubirii. Nu există iubire fără jertfă, căci iubirea este jertfa de a te dărui altuia, de a-Ńi pune viaŃa pentru altul, de a împlini ascultarea altuia. 5 Aşa precum dintr-un foc viu şi văzut se continuă o ardere nevăzută, lentă, precum dintr-un izvor pornesc, din albia râului. stropi din aceeaşi apă şi se duc în lungul şi în latul lumii, tot astfel din jertfa de pe Golgota a pornit râul cel mare şi binefăcător al jertfei Euharistice, din care ne împărtăşim cu Hristos Domnul. Înainte de citirea Apostolului şi Evangheliei toŃi membrii bisericii cântă imnul „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi”. Acum cerurile par că se deschid şi noi intrăm în împărăŃia lui Dumnezeu Cel Întreit Sfânt, în împărăŃia lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a cărui milă este bogată şi nemăsurată. De acea vorbim de o întâlnire cu Hristos, dar prin El şi cu întreaga Sfântă Treime. Noi întrăm în comuniunea de iubire a Sfintei Treimi (nu altfel decât) ca fii (Hristos este Întâi-Născut între mulŃi fraŃi - Romani 8, 29) sau copii ai Tatălui, îndumnezeiŃi prin har. RelaŃia cu Divinitatea se realizează prin lucrarea Sfântului Duh. Necontenit cerem ajutorul Sfântului Duh, în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Două mari lucruri se săvârşesc de către Sfântul Duh în decursul acestei sfinte slujbe: în urma rugăciunilor pe care le face Biserica, Duhul Sfânt se pogoară şi sfinŃeşte darurile aduse pentru jertfă, pâinea şi vinul, transformându-le astfel în Trupul şi Sângele Domnului. Pentru credincioşi, Sfânta Liturghie este, precum am mai spus, ca un „laborator” duhovnicesc în care se întâlnesc puterile spirituale ale credincioşilor cu harul divin, iar din această comuniune se naşte „omul cel nou”, făptură duhovnicească. Liniştea sufletească, dragostea şi armonia în familie, împlinirea îndatoririlor cu conştiinciozitate, respectul aproapelui, spiritul de dăruire, jertfirea orgoliului şi a egoismului găsesc în dumnezeiasca slujbă un izvor şi un mediu prielnic de dezvoltare. Liturghia este un neîntrecut pedagog care ne învaŃă să trăim şi să privim problemele vieŃii „sub specie eternitatis” aruncându-ne de pe acum în veşnicia lui Dumnezeu. Ea contribuie la sfinŃirea inteligenŃei prin depăşirea autonomiei orgolioase, sentimentul este curăŃit şi voinŃa întărită pe drumul binelui 6 .

it ş i voin Ń a înt ă rit ă pe drumul binelui 6 . 5

5 Alexandre Schmemann, op. cit., p. 213. 6 Episcop Vasile Coman, op. cit., p. 155.

pe drumul binelui 6 . 5 Alexandre Schmemann, op. cit ., p. 213. 6 Episcop Vasile

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

11

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 11 Liturghia este o minunat ă ş coal ă a virtu Ń
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 11 Liturghia este o minunat ă ş coal ă a virtu Ń

Liturghia este o minunată şcoală a virtuŃilor creştine, o bogată comoară de învăŃăminte la îndemâna tuturor credincioşilor. Nu se mai găseşte o altă formă de rugăciune care să poată atât de mult şi care să ne dea nădejdi mai tari ca cea adusă prin această înfricoşată jertfă care a curăŃat în dar păcatele şi fărădelegile 7 . Azi lupt a valorifica amintirile copilăriei mele impregnată de teologia simplă şi profundă a bunicilor mei. De atunci am trăit sute de întâlniri cu Dumnezeu la masa Sfintei Liturghii şi tot mai mult, pregătindu-mi preoŃia, încerc să nu uit că atunci când preotul slujeşte Dumnezeiasca Liturghie cinsteşte pe Dumnezeu, veseleşte pe îngeri, zideşte Biserica, mijloceşte ajutor pentru cei vii, odihnă pentru cei adormiŃi, iar pe sine se face părtaş tuturor bunurilor. Ascultând mesajul Sfintei Liturghii te desprinzi de acŃiunea păcatului şi te încorporezi în trupul cel tainic al lui Hristos, devenind un element viu şi pozitiv în societate. Jertfa liturgică trebuie să continue şi să se multiplice în jertfe personale, în dăruirea credincioşilor pentru binele semenilor, acelora pentru care însuşi Hristos S-a jertfit, ,,această jertfă din veşnicie, Fiul o aduce Tatălui, transformându-o în ascultare faŃă de Tatăl, în autodăruire pentru viaŃa lumii8 . În Sfânta Liturghie ni se dă nouă credincioşilor, nu numai un dar oarecare, ci însuşi izvorul Darurilor, Iisus Hristos. Prin Liturghie se realizează taina unirii noastre cu Dumnezeu prin Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, căci ne facem una cu Cel ce s-a întrupat, a murit şi a înviat pentru noi. 9 (Sfântul Nicolae Cabasila) Sfânta Liturghie va fi întotdeauna centrul vieŃii noastre bisericeşti. Dacă am asemăna toate slujbele şi rugăciunile cu înălŃimi care se ridică de pe pământ spre cer, ea ar reprezenta vârful cel mai înalt al acestor munŃi, vârful în care cerul se întâlneşte cu pământul. Toate aceste amintiri şi gânduri rămân un imbold pe calea acestui vârf înalt al ridicării noastre de pe pământ la cer.

Ovidiu Botiş clasa a XI-a

ŞtiaŃiŞtiaŃiŞtiaŃiŞtiaŃi că.că că.că Cea mai veche Liturghie creştină este cea pusă sub numele Sfântului
ŞtiaŃiŞtiaŃiŞtiaŃiŞtiaŃi că.că că.că
Cea mai veche Liturghie creştină este cea pusă sub numele Sfântului
Iacob, primul episcop al Bisericii din Ierusalim. Astăzi ea se oficiază numai în
unele biserici de limbă greacă, o singură dată pe an, şi anume la ziua pomenirii Sf.
Iacob, fratele Domnului (23 octombrie)?
Săvârşirea
Sfintei
Liturghii
are
ca
obiect
prefacerea
darurilor
în
dumnezeiescul Trup şi Sânge, iar ca scop sfinŃirea credincioşilor?
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte numai de 10 ori pe
an, şi anume în primele cinci duminici din Postul Mare, în joia şi sâmbăta
Patimilor, în ajunul Crăciunului şi ajunul Bobotezei, în ziua Sfântului Vasile
(1 ianuarie)?

7 Cabasila Nicolae, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, traducere de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Ed. Arhiepiscopia Bucureştilor, Bucureşti, 1946, p. 67.

8 Alexandre Schmemann, op. cit., p. 214.

9 Cabasila Nicolae, Despre viaŃa în Hristos, traducere din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, pp. 26-27.

Dr. Teodor Bodogae, Ed. Institutului Biblic ş i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ş

12

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

12 Spes Orthodoxiae Nr. 1 De ce îi pr ă znuim pe Sfin Ń ii Trei
12 Spes Orthodoxiae Nr. 1 De ce îi pr ă znuim pe Sfin Ń ii Trei

De ce îi prăznuim pe SfinŃii Trei Ierarhi împreună?

D e ce oare îi prăznuim pe SfinŃii Trei Ierarhi împreună? Oare nu au ei prăznuire

precum ceilalŃi sfinŃi? Oare au trecut toŃi în aceeaşi zi la Domnul? De ce fix în luna ianuarie şi de ce tocmai în 30? Acestea sunt unele din nenumăratele întrebări pe care ni le putem pune în legătură cu prăznuirea SfinŃilor Trei Ierarhi. Răspunsurile la aceste întrebari le aflăm de la Sfântul Ioan, episcopul Evhaitei. În timpul domniei lui Alexios I Comnenul (1081- 1118), s-a făcut o împărŃire între bărbaŃii învăŃători şi cinstitori de Dumnezeu. Unii îl cinsteau mai mult

pe

micşorându-i pe Grigorie şi pe Ioan; unii pe Grigorie,

micşorându-i pe Vasile şi pe Ioan;

iar alŃii pe Ioan, micşorându-i pe

Vasile

Grigorie. Astfel, unii se numeau ioaniteni, alŃii vasiliteni, iar alŃii grigoriteni. Certându-se ei aşa, SfinŃii Trei Ierarhi au dorit să-i împace. De aceea aceşti mari sfinŃi s-au arătat mai întâi unul câte unul, iar apoi toŃi trei împreună, aievea la arătare, nu în vis, Sfântului Ioan, episcopul Evhaitei şi au zis către dânsul cu un glas:

"Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu- se de dumnezeiescul Duh, am scris învăŃăturile spre mântuirea cea de obşte şi

folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăŃat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulŃirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veŃi vorbi de unul, cei doi urmează. Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se sfădesc luptându-se pentru noi, să nu se despartă, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, pomeneşte-ne pe noi împreună într-o zi, când Ńi se va părea Ńie de cuviinŃă, şi ne fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalŃi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârşi praznicul pomenirii noastre''. După ce a auzit acestea, preacinstitul arhiereu a făcut pace între cei ce se sfădeau şi a hotărât să facă praznic acestor mari dacăli şi ierarhi. Cum de s-a stabilit ca dată de prăznuire 30 ianuarie? Sfântul Ioan episcopul, a cercetat calendarul şi a găsit pe toŃi trei SfinŃi Ierarhi în luna ianuarie: pe Vasile cel Mare la întâi, pe Grigorie Teologul la 25, iar pe Ioan Gură de Aur la 27. Apoi i-a unit pe toŃi la 30 ianuarie şi le-a împodobit pomenirea cu canoane, tropare şi laude. De vreme ce aceşti SfinŃi Ierarhi atât de mult s-au ostenit pentru mântuirea noastră,

i laude. De vreme ce ace ş ti Sfin Ń i Ierarhi atât de mult s-au

Vasile,

şi

pe

i laude. De vreme ce ace ş ti Sfin Ń i Ierarhi atât de mult s-au

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

13

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 13 se cuvine ş i noi s ă pr ă znuim pomenirea
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 13 se cuvine ş i noi s ă pr ă znuim pomenirea

se cuvine şi noi să prăznuim pomenirea lor şi să le mulŃumim după puterile noastre. Aceşti oameni cereşti şi îngeri pământeşti au fost trâmbiŃe ale adevărului, sârguindu-se să smulgă şi să risipească pe ocărâtorii dreptei credinŃe. Treimea aceasta pământească ne-a învăŃat să ne închinăm Treimii cereşti. Să ne rugăm şi să cerem de la aceşti sfinŃi ierarhi să îşi aducă aminte de noi netrebnicii, ca prin rugăciunile lor să ne învrednicim a dobândi şi noi acea negrăită veselie şi prea dorita bucurie a întru tot

lăudatei şi mai presus de fiinŃă Treimi; ca împreună cu ei să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe unul Dumnezeu, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Raul Bodea clasa a XII-a

Bibliografie:

Arhim. Ioanichie Bălan, VieŃile SfinŃilor pe Ianuarie, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1999.

pe Ianuarie, Editura M ă n ă stirii Sih ă stria, 1999. Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare – mâna care lucrează

B iserica noastră îl sărbătoreşte la data de 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare,

Arhiepiscop în Cezareea Capadociei. Acest sfânt este sărbătorit şi în ziua de 30 ianuarie, împreună cu Sfântul Ioan Hrisostom şi Sfântul Grigorie Teologul. În 329-330 se năştea în Cezareea Capadociei un prunc binecuvântat, unul dintre părinŃii capadocieni, dar singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit cel Mare. Mare personalitate eclesiastică, organizator, excelent exponent şi apărător al adevăratei învăŃături de credinŃă, părinte al monahismului răsăritean, reformator al liturghiei, Marele Capadocian rămâne în permanenŃă o pildă vie pentru slujitorii şi fiii Bisericii lui Hristos. Sfântul Vasile s-a născut dintr-o familie creştină care a dăruit Bisericii mai mulŃi sfinŃi. Tatăl său purta acelaşi nume, fiind un om cult (lector), iar mama sa, Elena, era fiica unor martiri. Vasile a mai avut noua fraŃi din care doi erau episcopi, Grigorie în Nyssa iar Petru în Sebastia.

erau episcopi, Grigorie în Nyssa iar Petru în Sebastia. A crescut sub înrâurirea bunicii sale, Macrina

A crescut sub înrâurirea bunicii sale, Macrina (cea Bătrână), care fusese ucenica Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat în permanenŃă lângă Vasile şi Macrina (cea Tânără) împărtăşindu-le acestora învăŃătura

în permanen Ńă lâng ă Vasile ş i Macrina (cea Tân ă r ă ) împ

14

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

14 Spes Orthodoxiae Nr. 1 duhovniceasc ă izvorât ă din bogata sa experien Ńă de via
14 Spes Orthodoxiae Nr. 1 duhovniceasc ă izvorât ă din bogata sa experien Ńă de via

duhovnicească izvorâtă din bogata sa experienŃă de viaŃă. Plăcându-i filosofia, retorica studiază în Constantinopol, iar la maturitate ajunge la Atena, fiind coleg cu Grigorie de Nazianz şi cu Iulian Apostolul. În anii de studiu îl leagă o prietenie de Grigorie de Nazianz, de atunci fiind atraşi de viaŃa religioasă. Primele studii le face în cetatea natală. După terminarea studillor din Cezareea în anul 347, Vasile a fost trimis, datorită bogatelor cunoştinŃe pe care le avea, precum şi isteŃimii sale, să studieze la cele mai alese şcoli ale timpului din Constantinopol şi Atena, unde a avut dascăli renumiŃi, precum învăŃatul Libaniu. La Atena a devenit bun prieten cu Sfântul Grigorie Teologul pe care-l cunoscuse la şcoala din Cezareea Palestinei. Drumul pe care mergeau cei doi tineri zi de zi cunoştea doar două direcŃii, biserica şi şcoala: „Două căi ne erau cunoscute: cea dintâi desăvârşită ne ducea la sfintele noastre biserici şi spre învăŃătorii de acolo, cealaltă, care nu era de aceeaşi vrednicie ca cea dintâi, ne ducea la învăŃătorii ştiinŃelor lumeşti”, mărturiseşte Sfântul Grigorie Teologul. În anul 355, Sfântul Vasile cel Mare părăseşte Atena şi se întoarce în patria natală. În anul 364, Sfântul Vasile cel Mare a primit harul preoŃiei, fiind hirotonit de episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales episcop al comunităŃii din Cezareea Capadociei şi exarh al Pontului, păstorind

nouă ani: din 370 şi până în 379, când trece la Domnul pe data de 1 Ianuarie. De la Sfântul Vasile cel Mare, Biserica a moştenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii şi cuvântări, panegirice, Regulile monahale mari şi mici, canoane şi Liturghia ce-i poartă numele. În Cezareea Capadociei a înfiinŃat instituŃii de asistenŃă socială cunoscute sub numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spitale pentru leproşi.

Sfântul Vasile cel Mare este un mare apărător al adevărului, apărând dreapta credinŃă înaintea ereticilor care tăgăduiau dumnezeirea Fiului conduşi de Eunomiu (arieni) sau dumnezeirea Sfântului Duh (pnevmatomahii sau adepŃii lui Macedonie). Pentru viaŃa sa deosebită şi pentru opera sa, la numai câŃiva ani după moarte, Biserica l-a trecut în rândul sfinŃilor, fiind considerat unul dintre cei mai mari SfinŃi PărinŃi ai Bisericii Creştine. Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit pe data de 1 Ianuarie a fiecărui an, iar Liturghia care-i poartă numele se săvârşeşte de zece ori pe an: în primele cinci Duminici ale Postului Mare, în Joia şi Sâmbăta Mare, în Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei şi pe 1 Ianuarie, ziua de prăznuire a Sfântului.

Cosmin Petrila – clasa a IX-a Alexandru Vereş - clasa a IX-a

Sfântul Grigorie Teologul – mintea care gândeşte

P atria lui a fost Capadocia, iar oraşul său natal Nazianz- ul. Acest oraş a devenit atât

de renumit datorită Sfântului Grigorie, încât faima lui s-a întins până la marginile lumii. Nu a căpătat mai mare renume Persia pe urma lui Cirus cât a câştigat Nazianz-ul pe urma lui Grigorie. S-a născu în anul 329 din doi părinŃi nobili şi drepŃi, uniŃi mai mult prin curăŃia sufletelor, decât prin legăturile trupeşti. Tatăl său, întocmai ca un al doilea Avraam,

părăsindu-şi patria părintească şi idolii, s-a alipit dreptei credinŃe. Mama sa era o femeie creştină, foarte evlavioasă, de unde a şi moştenit multe virtuŃi dar şi dragostea pentru Dumnezeu. Copil fiind, crescut în moravurile bune ale părinŃilor, întrecea prin darurile fireşti pe cei de o vârstă cu el până acolo, că numai singură frăgezimea vârstei îl împiedica să nu atingă moravurile şi învăŃătura celor vârstnici. DispreŃuia cu desăvârşire jocurile şi

s ă nu ating ă moravurile ş i înv ăŃă tura celor vârstnici. Dispre Ń uia

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

15

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 15 zburd ă ciunile copil ă re ş ti precum ş i
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 15 zburd ă ciunile copil ă re ş ti precum ş i

zburdăciunile copilăreşti precum şi alergăturile şi săriturile, socotindu-le nefolositoare şi ca o piedică în calea năzuinŃei spre alte lucruri mai de seamă. Ajuns adolescent şi cuprinzându-l dorul de ştiinŃă, a plecat la Cezareea unde, frecventând cursurile profesorilor celor mai

de seamă, a dobândit foarte multă învăŃătură;

apoi a plecat pe mare în Palestina, ca să se deprindă, nu cu

moravurile retorilor, ci cu arta de a vorbi frumos. De aici a plecat la Alexandria, de lângă insula Faros, la templul înŃelepciunii, ca să cunoască multe oraşe şi obiceiurile multor oameni, cum zice un înŃelept. Sporindu-şi şi

aici

cunoştinŃelor, s-a îmbarcat pe o corabie din Egina şi a plecat la Atena, mama artelor şi ştiinŃelor. Pe când călătorea pe Marea Partenică, pe o vreme

furtunoasă şi nepotrivită pentru navigaŃie, deodată

a izbucnit o furtună

straşnică, punându-i în mare primejdie viaŃa, căci o întunecime tot aşa de deasă ca şi plaga a noua ce a căzut asupra Egiptului a învăluit şi marea şi aerul şi chiar cerul. Dar, pe când toŃi ceilalŃi tovarăşi de călătorie se boceau în gura mare că-şi vor pierde viaŃa trupească, el se spăimânta şi mai tare de pieirea cea veşnică a sufletului, întrucât încă nu fusese pecetluit cu taina sfântului botez, cu alte cuvinte murea înecat în apă înainte de a fi fost mântuit prin apă.

Şi-a sfâşiat hainele şi a speriat pe toŃi călătorii cu Ńipetele şi bocetele sale, încât toŃi, uitându-şi propriile lor dureri, şi-au amestecat lacrimile cu dânsul. Iar el a început a povesti toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în Egipt, în pustie sau în orice alt loc, atât pe mare, cât şi pe uscat, precum: despicarea

apelor Mării Roşii şi împreunarea lor la loc, scoaterea apei din stâncă, îndulcirea apei de la Mera, învingerea AmaleciŃilor, numai prin ridicarea mâinilor în semnul crucii, dărâmarea zidurilor Ierihonului, fără nici un instrument, izbăvirea profetului Iona din pântecele chitului şi toate celelalte minuni cuprinse în cărŃile sfinte; pe urmă a făcut făgăduinŃa că, dacă va fi scăpat din primejdia înecului în mare şi va ajunge să aibă parte de botezul cel mult dorit, îşi va consfinŃi viaŃa lui Dumnezeu, care l-a mântuit de la moarte. Şi cu rugăciunile sale înduplecă pe Cel blând, care de altfel şi din propriu îndemn, de multe ori apucă înaintea rugăciunilor noastre. Şi pe negândite furtuna s-a potolit, uraganul s-a prefăcut într-o adiere lină, iar marea până atunci furioasă, părea c-a adormit. După ce-a ajuns în Grecia şi mai ales la Atena cea renumită, nici nu mai este nevoie să pomenim cu cât entuziasm a fost primit. Îndată a fost şi recunoscut, atât de profesori cât şi de elevi, ca cel mai învăŃat student. Nu s-a scurs multă vreme până când, mânat de aceeaşi sete de ştiinŃă, a sosit de la BizanŃ la Atena şi marele Vasile. Atât din cauza trebuinŃei de locuinŃă, cât mai ales din cauza potrivirii de caracter, s-au întovărăşit amândoi. Cu greu s-ar putea spune cât de mult a câştigat fiecare din ei din această înjugare, din această prietenie strânsă. Căci cel ce este singur, chiar dacă înŃelege ceva, nu se încrede în sine însuşi, ci aleargă în toate părŃile, căutând pe cineva care să-l asigure că-i aşa. Când însă sunt doi, mânaŃi de aceeaşi sete de ştiinŃă, se ajută reciproc, ca şi cum ar fi contopiŃi în unul singur, unul aflând un

i sete de ş tiin Ńă , se ajut ă reciproc, ca ş i cum ar

zestrea

i sete de ş tiin Ńă , se ajut ă reciproc, ca ş i cum ar

16

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

16 Spes Orthodoxiae Nr. 1 adev ă r, iar cel ă lalt confirmându-l. Atât Grigorie cât
16 Spes Orthodoxiae Nr. 1 adev ă r, iar cel ă lalt confirmându-l. Atât Grigorie cât

adevăr, iar celălalt confirmându-l. Atât Grigorie cât şi Vasile avea tot mai multe virtuŃi în faŃa lui Dumnezeu, iar pe măsură ce timpul trecea ei căpătau tot mai multă înŃelepciune. La vârsta de 30 de ani, Grigorie s-a întors în patria sa unde a primit Sfântul Botez.

El s-a retras în pustie preferând să fie monah şi nu mirean, preferând să fie sărac şi nu bogat. După multă vreme s-a retras cu totul pe munŃi unde a scris nişte legi pentru monahi. Datorită bătrâneŃii, tatăl său îi trimitea scrisori de disperare fiului său,fiind doborât de jale că şi-a pierdut celălalt fiu, pe Chesarie, fratele lui Grigorie, îl chema pe acesta din urmă acasă fiindcă simŃea că nu mai poate face faŃă singur. Sfântul Grigorie a luptat de multe ori împotriva celor ce îi subjugau pe creştinii ortodocşi, pe episcopi şi pe preoŃi, dând de gol anumite lucruri ruşinoase ale miturilor păgâne. N-a trecut multă vreme până când episcopul său, propriul tată s-a mutat la cele veşnice. Grigorie, prin multe îndemnuri, a făcut ca Sfântul Vasile să devină episcopul Cezareei Capadociei, nu din pricina că îi era prieten, ci pentru că era demn de această îndatorire divină. Nu cu mult după numirea lui Vasile la tronul arhiepiscopal, eparhia Cezareei s-a despărŃit în două. Acesta a făcut o nouă eparhie la Sasima şi l-a numit pe Sfântul Grigorie ca şi episcop, pentru a rezolva certurile între oraşe asupra apartenenŃei eparhiale. După nenumărate lupte împotriva ereziilor, el este numit şi episcop al Constantinopolului. Sfântul Grigorie a primit prin dogmele pe care le-a dezvoltat şi din virtuŃile teologice pe care le Ńinea în inimă, denumirea de Teologul, devenind astfel Grigorie Teologul. A participat chiar şi la al doilea sinod ecumenic din Constantinopol din anul 381 d.Hr. Din cauza muncilor încordate, frânt de bătrâneŃe şi de slăbiciune, s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. În odaia în care zăcea a venit un tânăr care îmbrăŃişând picioarele Sfântului i-a cerut să-i ierte păcatul, aflând în acel moment că acest tânăr era asasinul plătit de eretici ca să îl omoare pe Grigorie. I-a zis că iertare să

primească de la Dumnezeu cât despre el, îl iartă dacă se leapadă de erezie şi devine de-al Lui. Fiind dat jos de pe scaunul arhiepiscopal de către nişte episcopi însetaŃi de putere s-a întors în Capadocia unde s-a şi mutat la cele veşnice, şi unde şi în ziua de azi ne mijloceşte rugăciunile către Dumnezeu şi ne ajută prin rugăciunile sale. Una dintre cele mai renumite scrieri ale sale este Filocalia lui Origen în care se vorbeşte despre Sfânta Scriptură şi despre inspiraŃia biblică. Să ne rugăm celui între sfinŃi părintelui nostru Sfântul Grigorie Teologul să se roage lui Dumnezeu pentru noi şi pentru sufletul nostru în veci. Amin. Alexandru CarŃiş clasa a IX-a

nostru în veci. Amin. Alexandru Car Ń i ş clasa a IX-a Sfântul Ioan Hrisostom –

Sfântul Ioan Hrisostom – gura care vorbeşte

S fântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era

un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost botezat în 370 și hirotesit citeŃ. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit Școala din Antiohia), timp în care practica o aspră asceză. Nemulțumit de acestea, devine pustnic (anul 375 d. Hr.) și rămâne retras

care practica o aspr ă ascez ă . Nemul ț umit de acestea, devine pustnic (anul

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

17

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 17 pân ă când s ă n ă tatea sa precar ă
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 17 pân ă când s ă n ă tatea sa precar ă

până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia. Atunci a fost hirotonit diacon în 381 de către Sfântul Meletie al Antiohiei, iar mai apoi preot în 386 de către episcopul Flavian I al Antiohiei. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din Sfânta Scriptură. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra milosteniei. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii. Un incident petrecut în timpul slujirii sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine influența predicilor sale. Cam în vremea în care ajunge în Antiohia, episcopul trebuie să intervină pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la o revoltă în timpul căreia statuile împăratului și ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a lungul Postului Mare, în anul 397, Sf. Ioan ține 21 de predici în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora:

se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi: el s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății cu unul inferior. În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină episcop de Constantinopol. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât ale celor mai mari dregători laici. Pe când era episcop,

a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe cea a bogaților și clerului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca să îl poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia din urmă. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească.

bisericile unde fuseser ă rândui ț i s ă slujeasc ă . Perioada petrecut ă acolo

Perioada petrecută acolo a fost mult mai tulbure decât cea din Antiohia. Teofil,

Papă al Alexandriei, dorea să aducă și Constantinopolul sub influența sa și s-a opus numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan. Fiind un opozant al învățăturilor lui Origen, el l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase patru monahi egipteni (cunoscuți drept "Frații cei înalți") pentru că susțineau învățăturile lui Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt primiți de Ioan, care își mai face un dușman

în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului

Răsăritului, Arcadie) care considera (probabil

nu

fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan

la

adresa extravaganței veșmintelor feminine

se

referea la ea.

c ă vehementa critic ă a Sf. Ioan la adresa extravagan ț ei ve ș mintelor

18

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

18 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Sf. Ioan era neînfricat în ar ă tarea gre ș elilor
18 Spes Orthodoxiae Nr. 1 Sf. Ioan era neînfricat în ar ă tarea gre ș elilor

Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și

ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un sinod în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația

de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este

depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur"

în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie

un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui Dumnezeu. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea catedralei Aghia Sophia. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul Ioan Botezătorul). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia. Papa Romei, Inochentie I a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau

o mare influență în Constantinopol, astfel

încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul

în timpul călătoriei. Ultimele sale cuvinte au

fost: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" Sf. Ioan a armonizat viaŃa liturgică a Bisericii, revizuind rugăciunile şi indicaŃiile din Sfânta Liturghie sau celebrarea Sfintei Euharistii. Până în zilele noastre, Biserica Ortodoxă celebrează cel mai adesea Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, ca şi Biserica Catolică de Rit Bizantin (uniaŃii). În aceste Biserici se citeşte în fiecare

an de Sfintele Paşti (cea mai mare sărbătoare creştină), Omilia la Sfintele Paşti a Sf. Ioan Gură de Aur.

Sebastian Bocioc clasa a IX-a

a Sf. Ioan Gur ă de Aur. Sebastian Bocioc clasa a IX-a DinDinDinDin
a Sf. Ioan Gur ă de Aur. Sebastian Bocioc clasa a IX-a DinDinDinDin

DinDinDinDin îînŃelepciuneaîînŃelepciuneanŃelepciuneanŃelepciunea SfinŃilorSfinŃilorSfinŃilorSfinŃilor TreiTreiTreiTrei IerarhiIerarhiIerarhiIerarhi

„Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puŃin, aşa cum nu este puŃin, când oamenii iubesc mult.” „Ascultarea este scara cea mai scurtă către cer.” „Om desăvârşit este acela care iubeşte adevărul şi dreptatea, care Îl iubeşte pe Dumnezeu.” „Binele nu-l găsim în cele trecătoare, ci suntem chemaŃi să ne împărtăşim din bunurile cele veşnice şi adevărate.”

(Sf.(Sf.(Sf.(Sf. VasileVasileVasileVasile celcelcelcel Mare)Mare)Mare)Mare)

„Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi.”

„Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus.” „DorinŃa de egalitate este aceea care a provocat prăbuşirea lui Lucifer.”

(Sf.(Sf.(Sf.(Sf. GrigorieGrigorieGrigorieGrigorie TeoTeologulTeoTeologullogul)logul)))

„Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.” „Sărăcia este un conducător sigur care duce pe om pe cărarea spre cer.” „Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!” „Răul nu este altceva decât neascultare faŃă de Dumnezeu.”

(Sf.(Sf.(Sf.(Sf. IoanIoanIoanIoan GurăGurăGurăGură dededede AurAur)AurAur)))

decât neascultare faŃă de Dumnezeu.” (Sf.(Sf.(Sf.(Sf. IoanIoanIoanIoan GurăGurăGurăGură dededede AurAur)AurAur)))

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

19

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 19 Sf.Sf.Sf.Sf. VasileVasileVasileVasile celcelcelcel MareMareMareMare ––––
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 19 Sf.Sf.Sf.Sf. VasileVasileVasileVasile celcelcelcel MareMareMareMare ––––
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 19 Sf.Sf.Sf.Sf. VasileVasileVasileVasile celcelcelcel MareMareMareMare ––––

Sf.Sf.Sf.Sf. VasileVasileVasileVasile celcelcelcel MareMareMareMare –––– OmiliaOmiliaOmiliaOmilia aaaa XXIIXXII-XXIIXXII--a-aaa (Către(Către(Către(Către tineri):tineri):tineri):tineri):

CumCumCumCum potpotpotpot întrebuinŃaîntrebuinŃaîntrebuinŃaîntrebuinŃa cucucucu folosfolosfolosfolos literaturaliteraturaliteraturaliteratura scriitoriloscriitoriloscriitoriloscriitorilorrrr elenielenielenieleni

A şadar, începând de aici, vă voi spune care sunt învăŃăturile ce

trebuie lăsate la o parte şi cum le putem deosebi (…) După cum însuşirea proprie a unui pom este de a face un fruct bun şi sănătos, dar şi frunzele, care se mişcă pe ramuri, dau pomului oarecare podoabă, tot aşa şi cu sufletul: fructul lui este mai cu seamă adevărul; dar nu-i lipsit de

frumuseŃe dacă-i împodobit cu înŃelepciunea profană, aşa precum frunzele oferă fructului înveliş şi înfăŃişare frumoasă (…). Am spus, deci, îndeajuns, că nu sunt nefolositoare pentru suflet învăŃăturile profane. De acum înainte vă voi spune cum trebuie să le

folosiŃi. Mai întâi să nu daŃi atenŃie tuturor cuvintelor poeŃilor, ca să încep cu ei, că sunt cu totul deosebiŃi în ce priveşte învăŃăturile lor. Când vorbesc de faptele sau cuvintele bărbaŃilor buni să-i iubiŃi şi să-i imitaŃi şi mai ales să încercaŃi să fiŃi ca nişte oameni ca aceia; dar când vorbesc de oameni răi, trebuie să evitaŃi imitarea lor, astupându-vă urechile, după cum spun poeŃii, tot atât de bine ca şi Ulise în faŃa cântecelor sirenelor, că obişnuinŃa cu cuvintele rele este o cale spre fapte. De aceea trebuie să păzim cu toată grija sufletul ca nu cumva, atraşi

de

plăcerea cuvintelor, să primim, fără să băgăm

de

seamă, ceva din cele rele, întocmai ca aceia care

beau otrava împreună cu mierea. Nu vom lăuda, deci, pe poeŃi nici când spun vorbe de ocară, nici când batjocoresc, nici când înfăŃişează pe îndrăgostiŃi sau pe beŃivi, nici când spun că fericirea stă într-o masă bogată şi în cântece

neruşinate; dar cea mai puŃină atenŃie le vom da când vorbesc de zei (…). Acelaşi lucru am să-l spun şi despre

scriitori; şi mai ales când scriu pentru a face plăcere ascultătorilor. Nu vom imita nici arta de

a spune minciuni a oratorilor. Căci nici la

tribunal nici în celelalte fapte nu se cuvine să

minŃim, noi care am ales calea cea dreaptă şi adevărată a vieŃii, cărora prin lege ni s-a poruncit

să nu umblăm în judecăŃi. Vom primi, însă, acele

scrieri ale lor în care au lăudat virtutea sau au osândit viciul. După cum celelalte fiinŃe se bucură numai de mirosul sau de frumuseŃea florilor, iar albinele pot lua din flori şi mierea, tot aşa şi aici, oamenii care nu caută în astfel de scrieri numai plăcutul şi frumosul pot să scoată din ele şi un oarecare folos pentru suflet. Trebuie, deci, şi voi să citiŃi scrierile autorilor profane, aşa cum fac albinele, acelea nici nu se duc fără nicio alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se aşează, ci iau

nicio alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste

20

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

20 Spes Orthodoxiae Nr. 1 cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu
20 Spes Orthodoxiae Nr. 1 cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu

cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem înŃelepŃi, să luăm din cărŃi cât ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm. Şi după cum atunci când culegem flori de trandafir dăm la o parte spinii, tot aşa şi cu nişte scrieri ca acestea; să culegem atât cât este de folos şi să ne ferim de ce este vătămător. Aşadar chiar de la început se cuvine să cercetăm pe fiecare dintre învăŃături şi să le adaptăm scopului urmărit, potrivit proverbului doric: ,,potrivind piatra după fir”.

Şi pentru că trebuie să ne rânduim prin virtute viaŃa noastră şi pentru că virtutea este mult lăudată de poeŃi, mult lăudată de scriitori, dar mai mult încă de filosofi, trebuie să dăm mai cu seamă atenŃie scrierilor unor oameni ca aceştia. Nu mic este folosul sădirii în sufletele tinerilor o oarecare înrudire şi obişnuinŃă cu virtutea, pentru că din pricina frăgezimii vârstei, învăŃăturile unor astfel de oameni se înfig adânc şi rămân pentru totdeauna.

SfântulSfântulSfântulSfântul GrigorieGrigorieGrigorieGrigorie dededede NazianzNazianzNazianzNazianz (Teologul(Teologul)(Teologul(Teologul))) –––– CuvântareaCuvântareaCuvântareaCuvântarea aaaa douadouadouadoua (apologetică):(apologetică):(apologetică):(apologetică): CauzeleCauzeleCauzeleCauzele carecarecarecare ll-ll--au-auauau făcutfăcutfăcutfăcut săsăsăsă fugăfugăfugăfugă înînînîn Pont,Pont,Pont,Pont, îndatăîndatăîndatăîndată cececece aaaa primitprimitprimitprimit hirohirotoniahirohirotoniatoniatonia şi,şi,şi,şi, înînînîn special,special,special,special, cumcumcumcum înŃelegeînŃelegeînŃelegeînŃelege elelelel preoŃiapreoŃiapreoŃiapreoŃia

M ie mi se pare că guvernarea oamenilor, a făpturilor celor mai pretenŃioase şi mai

nestatornice, este arta artelor şi ştiinŃa ştiinŃelor. De vom compara arta păstoriei sufletelor cu medicina, vom vedea că, pe cât este de grea aceasta, pe atât mai grea şi mai importantă este păstoria sufletelor, prin natura ei, prin mijloacele întrebuinŃate şi chiar prin Ńinta ei. Medicina se trudeşte în interesul trupurilor, a unei materii pieritoare şi pământeşti, care tot se va descompune cândva şi se va preface din nou în pământ, chiar dacă pentru moment, cu ajutorul unor mijloace artificiale, această descompunere este amânată; în cele din urmă, fie boala, fie timpul descompun materia corpului, care se supune legii firii, neputând trece peste anumite limite. Păstoria sufletelor însă se ocupă de suflet, care este de la Dumnezeu şi deci dumnezeiesc, este părtaş al nobleŃei celei de sus, către care şi tinde, chiar dacă este înjugat cu un trup rău. Pentru legătura sufletului cu trupul pot fi diferite cauze, pe care le ştie numai Dumnezeu, care a şi orânduit-o, sau şi oamenii înŃelepŃi, care au darul să pătrundă tainele. După cât ştiu eu şi alŃii de sama mea, aceste cauze sunt două. Întâia : pentru ca sufletul, prin sforŃare şi luptă cu materia inferioară, să cucerească gloria cea de sus, fiind încercat prin lucrurile

pământeşti, cum se lămureşte aurul prin foc, şi astfel să dobândească cele nădăjduite, nu numai ca pe un dar al lui Dumnezeu, ci şi ca un premiu al virtuŃii sale. De altfel, aceasta este şi culmea bunătăŃii dumnezeieşti, îngăduinŃa ca binele să fie şi opera noastră ; să nu fie numai semănat în firea noastră, ci să şi fie cultivat prin voinŃa noastră liberă, adecă un rezultat al liberei noastre alegeri. Iar a doua cauză este, pentru ca sufletul să elibereze cu încetul trupul de greutatea sa, să-l atragă spre el şi să-l urce în sus, până acolo, încât ceea ce este Dumnezeu pentru suflet, aceea să fie sufletul nostru pentru trup, adecă sufletul să domine şi să educe trupul şi să apropie de Dumnezeu pe acest tovarăş al său. Medicul este Ńinut să examineze împrejurările de loc şi timp, vârsta, anotimpul şi alte împrejurări de acestea, apoi prescrie medicamente şi regim alimentar, fiind atent şi la toate contraindicaŃiile, pentru ca nu cumva poftele bolnavului să strice ceea ce arta lui se sileşte să dreagă. Uneori este nevoit să recurgă chiar la foc şi fer şi se foloseşte şi de alte mijloace dureroase. Dar oricât de grea şi anevoioasă ne apare arta medicinii, tot mai greu este să studi-ezi şi să vindeci moravuri, pasiuni, viŃii şi înclinări rele, să îndepărtezi din comunitate toate apucăturile sălbatece şi animalice, să introduci şi să statorniceşti în schimb obiceiuri blânde şi bine plăcute lui Dumnezeu, să Ńii cumpăna dreaptă

introduci şi să statorniceşti în schimb obiceiuri blânde şi bine plăcute lui Dumnezeu, să Ńii cumpăna

Nr. 1

Spes Orthodoxiae

21

Nr. 1 Spes Orthodoxiae 21 între cele cuvenite trupului şi sufletului, să nu îngădui ca binele
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 21 între cele cuvenite trupului şi sufletului, să nu îngădui ca binele

între cele cuvenite trupului şi sufletului, să nu îngădui ca binele (sufletul) să fie dominat de rău (trupul), ceea ce ar fi cea mai mare nedreptate, ci dimpotrivă, ceea ce din fire este inferior să se supună şi să fie dominat de ceea ce este mai

superior şi mai desăvârşit, cum este şi-n concordanŃă cu legea dumnezeiască, care guvernează admirabil întreaga făptură, atât cea văzută, cât şi cea nevăzută.

SfântulSfântulSfântulSfântul IoanIoanIoanIoan HrisostomHrisostomHrisostomHrisostom (Gurã(Gurã(Gurã(Gurã dededede Aur)Aur)Aur)Aur) –––– DespreDespreDespreDespre rãbdarrãbdarerãbdarrãbdareee şişişişi mânie;mânie;mânie;mânie; celcelcelcel învinsînvinsînvinsînvins cândcândcândcând esteesteesteeste batjocorit,batjocorit,batjocorit,batjocorit, acelaacelaacelaacela maimaimaimai cucucucu seamãseamãseamãseamã învingeînvingeînvingeînvinge (Omilia(Omilia(Omilia(Omilia aaaa LXXXIVLXXXIV-LXXXIVLXXXIV--a-aaa lalalala MateiMateiMateiMatei 26,26,26,26, 5151-5151--54)-54)54)54)

S ă nu căutăm, dar, să învingem în orice împrejurare şi nici să fugim de înfrângere. Sunt victorii care

vatămă şi sunt înfrângeri care folosesc. De pildă cei ce se mânie; se pare că biruie cel ce ocărăşte mai mult; dar nu; el este cel biruit de această patimă cumplită, el este cel vătămat. Şi dimpotrivă, cel ce suferă cu curaj ocările, acela biruie, acela învinge. Celălalt n-a fost în stare să- şi stingă boala lui; acesta a curmat-o şi pe a celuilalt; celălalt a fost biruit de propria lui patimă; acesta a biruit şi patima aceluia; nu numai că nu s-a ars, dar chiar a stins şi flacăra celuilalt, care se urca la înălŃime. Dacă ar fi vrut şi acesta să aibă o aparentă victorie, ar fi fost biruit şi el, că ocărindu-l pe celalalt ar fi făcut să sufere el însuşi mai mult şi ar fi fost amândoi, ca nişte femei, învinşi de mânie într-un chip ruşinos şi vrednic de milă. Aşa însă acesta, pentru că s-a purtat ca un filosof, a scăpat şi de această ruşine; iar prin frumoasa lui biruinŃă a înălŃat împotriva mâniei un trofeu strălucit şi în el însuşi şi în celălalt.

Aşadar să nu căutăm în orice împrejurare să învingem. Lacomul biruie pe cel ce- l jefuieşte, dar biruinŃa lui e rea şi aduce pagubă biruitorului. Dar dacă cel jefuit, cel care pare învins, rabdă ca un filosof, el este biruitorul, el poartă cununa. În orice împrejurare e mai bine să fii înfrânt; şi acesta e cel mai bun chip de victorie. Dacă te jefuieşte cineva, dacă te bate, dacă te invidiază şi dacă nu mergi împotriva lui şi eşti biruit, atunci tu eşti biruitorul. Dar pentru ce vorbesc eu de jaf şi de invidie? Chiar cel care-i dus la mucenicie, atunci biruie când e legat, când e

biciuit, când e tăiat în bucăŃi, când e omorât. Şi ceea ce-i înfrângerea în război, căderea luptătorului, aceea este la noi victorie. Niciodată nu învingem când facem rău! Dar totdeauna învingem când suferim răul. Aşa ajunge şi victoria mai strălucitoare când, prin răbdare, învingem pe cei ce ne fac rău. De aici se vede că victoria vine de la Dumnezeu. Victoria aceasta

este cu totul de altă natură decât victoria cea lumească. Aceasta e mai cu seamă şi dovada tăriei ei. Aşa sfărâmă şi stâncile din mare valurile ce le izbesc; aşa au fost strigaŃi şi încununaŃi şi sfinŃii toŃi şi au înălŃat trofee strălucitoare, câştigând această biruinŃă, care nu urmărea un folos material. Nici să nu ridici braŃul, nici să te osteneşti! Dumnezeu îŃi dă această putere ca să birui, nu luându-te de piept cu cel ce-Ńi face rău,

ci răbdând numai. Nu lua poziŃie de atac, şi ai şi

biruit; nu te lua la trântă, şi ai şi fost încununat.

Eşti cu mult mai bun, cu mult mai puternic decât potrivnicul tău. Pentru ce vrei să te faci de râs?

Nu-i da aceluia prilej să spună: „Ne-am luat la bătaie şi l-am biruit!”, ci lasă-l pe el să se minu- neze şi să se crucească de purtarea ta cea paşnică

şi să spună tuturora că ai învins fără să te baŃi. (…) Ştiind, dar, acestea să urmărim

această victorie, victoria aceea pe care o dobândim suferind răul. Să fugim de cealaltă victorie, aceea pe care o dobândim făcând răul. Aşa, vom duce viaŃa aceasta de pe pământ în toată liniştea, lipsiŃi de griji şi de necazuri şi vom avea parte şi de bunătăŃile cele viitoare, cu harul

şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus

Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.

cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea

22

Spes Orthodoxiae

Nr. 1

22 Spes Orthodoxiae Nr. 1 VVesVVesesminteleesmintelemintelemintele liturgiceliturgice:liturgiceliturgice:::
22 Spes Orthodoxiae Nr. 1 VVesVVesesminteleesmintelemintelemintele liturgiceliturgice:liturgiceliturgice:::

VVesVVesesminteleesmintelemintelemintele liturgiceliturgice:liturgiceliturgice:::

Originea,Originea,Originea,Originea, vechimeavechimeavechimeavechimea ssissiii simbolismulsimbolismulsimbolismulsimbolismul lorlorlorlor

B iserica creştină este un aşezământ dumnezeiesc în care se păstrează învăŃătura

Mântuitorului şi în cadrul ei se săvârşesc anumite lucrări sfinte pentru mântuirea sufletească a credincioşilor. ÎntrebuinŃarea veşmintelor sfinte în Biserica creştină este foarte veche. Încă din timpul apostolilor, Sfântul Apostol Pavel, în epistola II Timotei VI, 13 spune ,,Când vei veni, adu-mi felonul, pe care l-am lăsat în Troa la Carp”. De asemenea un felon al Sfântului Petru s-a aflat în Antiohia, iar despre Sfântul Grigorie Dialogul ni se spune că avea cu sine o haină preoŃească a Sfântului Evanghelist Ioan, după cum istoriseşte diaconul Ioan în cartea a 23-a a vieŃii acestui sfânt ierarh. Deoarece în ierarhia noastră bisericească există trei trepte distincte, avem şi veşminte speciale pe care le folosesc slujitorii sfinŃiŃi din fiecare treaptă a clerului.

Veşmintele diaconeşti Stiharul (din lb. greacă το στοιχοριον sau στιχαριον) este un veşmânt lung şi larg, acoperind tot corpul, ca şi veşmântul lui Aaron, care se numea talar. El ne aduce aminte de acele veşminte luminate în care s- au arătat îngerii în timpul Învierii (Luca 24, 4) şi în ziua ÎnălŃării la cer a Domnului (Matei 17, 2). În timpurile Bisericii primare se confecŃiona dintr-un material alb - de aceea se numea şi alba. Azi se confecŃionează mai ales din material de culoare galbenă sau roşie, simbolizând sângele vărsat pe crucea Golgotei pentru mântuirea noastră. Cu el se îmbrăcau clericii din toate treptele clerului, începând de la citeŃ şi ipodiacon până la arhiereu.

de la cite Ń ş i ipodiacon pân ă la arhiereu. Mânecu Ń e 1 –

MânecuŃe

la cite Ń ş i ipodiacon pân ă la arhiereu. Mânecu Ń e 1 – Stihar

1 – Stihar 2 - Orar

MânecuŃele sau rucaviŃele (din grecescul επιµανικια = peste mâneci) sunt un fel de manşete cu care se strâng mânecile stiharului, având rolul practic de a nu împiedica pe slujitor în îndeplinirea îndatoririlor în timpul Sfintei Liturghii. Despre mânecuŃe se aminteşte pentru prima dată în anul 1054, într-o scrisoare a patriarhului Petru din Antiohia către Mihail Cerularie. Până spre sfârşitul secolului al XII- lea, ele erau folosite numai de arhierei, fapt care se cunoaşte din răspunsul pe care l-a dat Balsamon în anul 1193 patriarhului Marcu din Alexandria, în care se spunea că egumenilor şi protopopilor nu le era îngăduit pe atunci s