INSTITUŢIA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Colegiul Tehnic “Petru Muşat” Suceava

PROFILUL: Resurse naturale şi protecţia mediului SPECIALIZARE: Tehnician în chimie industrială

LUCRARE DE SPECIALITATE

Îndrumător: Profesor Mateescu Pamfilia

Candidat: Mateiuc Andreea Clasa a XII a G

FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE

SUCEAVA 2006

OBŢINEREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE

2

18 5.23 3 .4 2. Memoriu justificativ…………………………………………………….1.2.3.. Controlul fabricaţiei în domeniul industriei îngrăşămintelor complexe………………………………………………………….. Îngrăşămintele simple cu fosfor……………………………………6 3.15 4. Îngrăşăminte cu potasiu……………………………………….…15 4..3 1. Norme de protecţia muncii în domeniul “Fabricarea îngrăşămintelor chimice”……………………………………………………. Îngrăşăminte complexe……………………………………………15 4. Îngrăşăminte minerale…………………………………………….. Îngrăşămintele cu azot………………………………………………10 Capitolul 4……………………………………………………………..22 7..21 6.……..…………………………….FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CUPRINS: Capitolele pag. Compostul – îngrăşământ din deşeuri complexe…………………. Generalităţi………………………….

4 . Lucrarea îşi propune studiul mai aprofundat al temei “Fabricarea îngrăşămintelor chimice” punându-se accent pe îngrăşămintele chimice folosite la noi în ţară. Importanţa lucrării în studiu este legată de importanţa îngrăşămintelor chimice. “Tehnician în industria chimică”. în filiera tehnologică.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Bibliografie ……………………………………………………………25 MEMORIU JUSTIFICATIV Lucrarea de titlu “Fabricarea îngrăşămintelor chimice” a fost întocmită în vederea susţinerii examenului pentru verificarea cunoştinţelor profesionale. meseria. Lucrarea este stucturată pe mai multe capitole şi subcapitole. cu aplicaţiile şi utilizările lor în viaţa de toate zilele. a produselor finite. profilul “Resurse naturale şi protecţia mediului”.

potasiu) sub o formă asimilabilă. − indirecte. Arad şi Bacău. CAPITOLUL 1 GENERALITĂŢI Îngrăşămintele chimice sunt substanţe de natură organică sau minerală care conţin elemente nutritive pentru plante (azot. sulfatul de amoniu. îngrăşămintele se împart în: − solide. − cu potasiu: clorura de potasiu. După rolul agrotehnic. Valea Călugărească. chimice şi biologice ale solului (de exemplu: neutralizarea acidităţii. După compoziţia lor. apo cele naturale de origine neorganică. TârguMureş. îngrăşămintele se clasifică în: − simple. care stimulează creşterea acestora se numesc microîngrăşăminte. După starea de agregare. care se administrează sub formă de soluţii apoase. când constituie sursa de elemente nutritive pentru plante. − compuse. când servesc la îmbunătăţirea proprietăţilor fizice.). 5 . care se administrează sub formă de pulbere sau granule. Mg. Primele îngrăşăminte folosite de om au fost cele naturale organice. evidenţiind rolul şi locul acestei tematici în industria chimică. care conţin un singur element nutritiv. iar elementele nutritive pe care le conţin se numesc microelemente (de exemplu: Ca. fosfor. la noi. îngăşămintele se împart în: − directe. sub o singură formă (de exemplu: azot în NaNO₃). Craiova. etc. Îngrăşămintele se obţin. etc. la Făgăraş. Îngrăşămintele cu elemente cerute de plante în cantităţi mici.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Tratarea subiectului fiecărui capitol s-a realizat în scopul înţelegerii acestei lucrări care îmbină partea teoretică cu cea aplicativă. etc. ureea. − lichide. datorită structurii culturilor agricole şi a condiţiilor pedoclimatice. Îngrăşămintele simple cele mai folosite sunt: − cu azot: azotatul de amoniu. Victoria. Fe.. Piatra Neamţ. Raportul dintre cele trei tipuri de îngrăşăminte cu azot. cu fosfor şi cu potasiu este diferit de la ţară la ţară. Zn). Slobozia. Turnu-Măgurele. care conţin mai multe elemente nutritive şi pot fi mixte (amestecuri mecanice de substanţe diferite) sau complexe (elemente nutritive care sunt obţinute în urma unei reaţii chimice). sulfatul de potasiu.

se îndepărtează din sol milioane de tone de elemente nutritive.minerale În fiecare an. Pentru asigurarea recoltelor bogate. fiind astfel bogate chimic încât combinaţiile lor nu sunt solubile. Chiar dacă solurile conţin cantităţi mari de elemente nutritive. pe lângă cunoscutul gunoi de grajd. nu sunt accesibile rădăcinilor plantelor. pentru asigurarea unor recolte bogate este necesară tratarea solului cu elemente nutritive sub forma de îngrăşăminte.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE O altă clasificare a îngrăşămintelor se mai poate face tinând seama de provenienţa lor în felul următor: solide chimice cu azot cu fosfor cu microelemente complexe si mixte − − − simple lichide Îngrăşăminte − − concentrate diluate − − − complexe − − − − cu azot cu azot şi fosfor cu azot. Rolul folosirii îngrăşămintelor chimice este creşterea rapidă a plantelor cultivate. insuficient. 6 . fosfor şi potasiu locale naturale Turba verzi gunoi de grajd gunoi de păsări must de gunoi ape uzate Bacteriene organo . De aceea. se aplică şi îngrăşăminte chimice. odată cu recolta.

îngrăşămintele şi fosforii se clasifică astfel: − îngrăşăminte obţinute prin atacul fosfaţilor naturali cu acizi. Cele mai importante îngrăşăminte cu fosfor sunt cunoscute sub numele de super fosfat. precipitat si amofos. Descompunerea ei are loc conform reacţiei: a) Ca₅F(PO₄)₃ + 5H₂SO₄ = 5CaSO₄ + 3H₃PO₄ + HF Ca₅F(PO₄) + 7H₃PO₄ + 5H₂O = 5Ca(H₂PO₄)H₂O + HF 7 . termofosfaţii. apatitele şi fosforitele. ca fosfatul simplu. Materialele prime pentru fabricarea fosfatului. se aplică fie înainte de însămânţare. sfecla de zahăr şi altele au nevoie de cantităţi mari de fosfor. iar plante ca: trifoiul. obţinut prin atacul cu H₂SO₄. acidului fosforic. După modul de obţinere. − îngrăşăminte obţinute prin procedee termice aplicate fosfaţilor naturali. fosforite cu acid sulfuric). rezultat prin atacul cu H₃PO₄ şi precipitatul obţinut prin tratarea cu HCl. Îngrăşămintele cu fosfor. a îngrăşămintelor cu fosfor şi a altor compuşi ai fosforului sunt fosfaţi naturali. denumite şi îngrăşăminte fosfatice. lucerna. fie la însămânţare. umiditate. acid fosforic sub formă neasimilabilă (apatite. De aceea este necesar să se introducă în sol îngrăşăminte minerale cu fosfor. Dacă fosforul lipseşte. Continutul în fosfor al solului este relativ mic. − îngrăşăminte obţinute prin macinarea fină a fosfaţilor naturali. Superfosfatul simplu – se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenuşie în care principalii componenţi sunt: fosfatul monocalcic Ca(H₂PO₄)H₂O şi sulfatul anhidru de calciu CaSO₄. superfosfatul concentrat. iar restul fosfat dicalcic. impurităţi. El influenţează creşterea şi coacerea fructelor sau a cerealelor şi prin aceasta măreşte recolta şi îmbunătăţeşte calitatea ei.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 2 ÎNGRĂŞĂMINTE SIMPLE CU FOSFOR Fosforul este un element chimic la fel de important pentru viaţa plantelor la fel ca şi azotul. plantele se deyvoltă greu sau deloc.

Acidul sulfuric de concentraţie 76% se diluează la 68%. X 1. Din amestecător H₂SO₄ trece într-un dozator automat 10 şi apoi în malaxorul 8. obţinându-se superfosfatul. Camera de reacţie (fig.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE La pregătirea superfosfatului simplu se disting urmatoarele faze principale de fabricaţie: − pregătirea materiilor prime − fabricarea propriu-zisă − sfărâmarea superfosfatului − granularea Pregătirea materiilor prime constă în sfărâmarea.2 Anexa 2) este un corp cilindric vertical. În malaxor se petrece rapid prima etapă a reacţiei (4 –5 min. împărţită în mai multe compartimente. De pe banda rulantă 1 venind din depozit materia primă. căptuşite cu zidărie antiacidă. Sfărâmarea se realizează cu ajutorul concasoarelor cu fălci sau giratorii. se face pe platforme deservite de excavatoare. reprezentat în figura V. Timpul de amestecare este de câteva minute (1.5 – 3min). în cazul fosforitelor. Pe lângă fosfatul monocalcic şi sulfatul de calciu. Camera se sprijină pe 16 razime cu role. măcinarea fină şi uscarea minereurilor. din beton armat.1 (Anexa1). cu ajutorul cărora se învârteşte în jurul unei conducte fixe de oţel care trece 8 . un material semifluid. Din acesta. Malaxorul este o cameră prevăzută cu trei agitatoare. Amestecarea fosfaţilor cu acid sulfuric este însoţită de degajare de căldură. care o împinge într-un malaxor 8. în cazul apatitelor care au structura minerologică compactă şi cu mori cu ciocan sau mori cu impact.) la o temperatură de 105ºC. Depozitarea fosfaţilor naturali sub forma de bulgări. şi în amestecarea rocii fosfatice cu acidul sulfuric. apatita sau fosforitul cade în buncărul mare 2. care se realizează automat în instalaţii cu funcţionare continuă. ajutorul unui snec 3 trece în cupele unui elevator 4care o ridică în buncărul 5. Din buncăr trece într-un dozator gavimetric 6 şi mai departe într-un transportor elicoidal 7. care trece apoi în camera de reacţie 11 ca şi gazele (conţinând compuşi cu flor). îmbrăcat într-o manta de oţel. Diluarea se face în vasul amestecător 9 în care intră şi apa. Când minereurile conţin oxizi de fier şi aluminiu se aplică şi o îmbogăţire prin flotaţie. cu o temperatură de 50ºC. Prin conducte de plumb în malaxor intră şi H₂SO₄ de 68 %. Amestecarea se realizează în amestecătoare metalice de formă ovală. la fabricarea superfosfatului rezultă şi produse secundare. Fabricarea superfosfatului constă în dozarea minereului fin măcinat şi a acidului sulfuric. care face ca temperatura să depăşească 100ºC.1. Descompunerea acidă a silicaţilor din minereu este: 6HF + H₂SiO₃ = H₂SiF₆ + 3H₂O 2H₂SiF₆ + H₂SiO₃ ↔ 3H₂SiF₆ + SiO₂ + H₂O Fabricarea superfosfatului în această instalaţie are loc după următorul flux tehnologic.

spălătorul 13 si separatorul de picături 14 si reluate în atmosferă. Materialul semifluid. Picăturile de apă formează prin umezirea superfosfatului nuclee de granulare. Caruselul se roteşte cu o viteză de 8 – 10 ture/minut. b) Superfosfatul concentrat Pentru fabricarea superfosfatului concentrat (lipsit de CaSO₄) atacul fosfaţilor naturali se face cu H₃PO₄. în care circulă în echicurent cu gazele de ardere provenite din camera de combustie 6. care desparte zona de încărcare de cea de descărcare. granulatoarele cu tobă şi cu taler înclinat. de unde o bandă tranportoare 2. Bazele din uscător sunt aspirate de ventilatorul 12 prin bateria de cicloane 10. prin rostogolirea acestora materialul fin aderă la ele mărindu-le. intră printr-un tub introdus în deschizătura capacului. Apa de spălare este reciclată cu pompa 16.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE prin garnitura de la baza camerei. De capacul camerei este suspendat un perete despărţitor vertical 1. iar cele mai mici de 1mm sunt duse cu transportorul elicoidal 11 la buncărul de alimentare 1.V 1. În timpul rotaţiei camerei masa de superfosfat se întăreşte şi când ajunge la sfârşitul cursei. cu dipozitivul de dozare 4 aducându-se superfosfatul la o umiditate de 16 – 19%. folosite în ţara noastră. Superfosfatul aglomerat intră în uscătorul 5. fix. în care se separă trei clase de granule: cele mai mari de 4mm sunt sfărâmate in concasoarul cu valţuri 9 şi trimise din nou la baza elevatorului. Se pulverizează apa. la temperaturi de 100ºC conform reacţiei: Ca₂F(PO₄)₃ + 7H₃PO₄ + 5H₂O = 5Ca(H₂PO₄)₂∙H₂O + HF 9 . alcătuit dintr-un cilindru care se roteşte pe un ax vertical în sensul iners de rotaţie a camerei. iar de acolo cade pe banda transportatoare care duce procesul la depozit pentru maturare. cu viteză variabilă. Într-o instalaţie care foloseşte granulatorul tobă (fig. Superfosfatul tăiat de cuţitele caruselului ajunge în conducta centrală printro deschidere largă a acestora. Între cameră şi capac se află o garnitură de cauciuc. care conţine circa 4 – 6% aciditatea şi 9 – 11% umiditate. cele cuprinse intre 1 si 4mm sunt duse cu banda transportoare 15 la însăcnire. Superfosfatul maturat.2 Anexa 3) superfosfatul măcinat şi neutralizat este adus într-un buncăr de alimentare 1. Gazele degajate în timpul reacţiei sunt evacuate prin orificiul din capacul camerei în conducta ce le duce la instalaţia de absorbţie cu apă.este târâtă de un carusel 2. Superfosfatul cu o umiditate sub 3% este ridicat de decantorul 7 la sita dublă 8. este introdus împreună cu calcarul necesar neutralizării în concasoare cu valţuri. Superfosfatul obţinut are un conţinut în P₂O₅ asimilabil de 16% la ieşire din camera de reacţie şi de 18% după maturare. Cu utilajul folosit la granularea superfosfatului se pot obţine îngrăşăminte granulate mixte. îl dozează în granulatorul tobă 3. pe cilindru fiind fixate tot vertical cuţitele. După sfărâmarea superfosfatului este granulat prin super siropare cu apă. Superfosfatul concentrat se obţine prin atacul rocii fosfatice direct cu acid fosforic de 45 – 50%. După acest principiu funcţionează.

FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Superfosfatul concentrat conţine circa 45 – 50% P₂O₅ asimilabil. 10 . Instalaţia de obţinere pe cale uscată a superfosfatului concentrat este redată in fig. încorporare în sol. folosind acid fosforic cu 38% sau procedee fără camere (metoda uscată).4 (Anexa 4). Superfosfatul concentrat se bazează numai sub formă granulată mai mare în substanţă activă. etc. deoarece scad cheltuielile de transport. depozitare. Instalaţiile de obţinere a suprfosfatului concentrat pot fi cu camere. când se foloseşte acid de 45 – 50%. 1.5 – 2% şi umiditatea 2 – 4%. este mai rentabil decât superfosfatul simplu. este mai puţin hidroscopic. având aciditate liberă de 1.

Peste temperatura de 130°C se descompune în amoniac (NH₃) şi alioxid de C (CO₂). Evaporarea soluţiilor trebuie să se efectueze astfel încât să se evite reacţiile de formare a biuretului şi hidroliza ureei. soluţiile trebuie concentrate până la 99. În sol ureea este cu uşurinţă transformată de către bacterii ureolitice. care asigură o viteză satisfăcătoare a reacţiei de transformare a carbonatului de amoniu de uree. hidroscopică. cu amoniac sintetic şi bioxid de carbon rezidual. în carbonat de amoniu. fără miros. iar în prezenţa azotatului de amoniu solubilitatea creşte. reprezintă 40 – 46% din totalul acestora. Ele se clasifică în: − procedee fără reciclare (circuit deschis) − procedee cu reciclare parţială (circuit semideschis) 11 . Procesele industriale de obţinere a ureei se deosebescnu numai prin parametrii tehnologici.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 3 ÎNGRĂŞĂMINTE CU AZOT Ureea [CO(NH₂)₂] – este cel mai răspândit îngrăşământ cu azot. se obţine uree cristalizată. ●Fazele de obţinere a îngrăşămintelor sunt: − sinteza ureei − evaporarea soluţiilor de uree − cristalizarea − granularea ureei Sinteza ureei : dioxidul de carbon (CO₂) şi amoniac (NH₃) are loc în două faze: formarea carbonului de amoniu şi deshidratarea acestuia: 2NH₃ + CO₂↔ NH₂COONH₄ – Q₁ NH₂COONH₄ ↔ CO(NH₂)₂ + H₂O + Q₂ Se lucrează între 135 şi 380 da N_/cm² la 5 temperatură de 180° – 190°C. rezultat la purificarea gazului de sinteză. care este instabil şi eliberează amoniacul. hidroliza ureei se termină după 3 – 6 zile de la încorporarea în sol. Ureea se fabrică în cadrul uzinelor complexe de produse cu azot. Granularea se realizează în turnuri de granulare sau în granulatoare cu taler. La temperaturi şi nivele de umiditate optime. Pentru a fabrica ureea granulată. dar şi prin modul cum se realizează amoniacul şi dioxidul de carbon nereacţionat. deoarece se pierd cantităţi mari de NH₃ şi CO₂.5%. iar biuretul este dăunător plantelor. Din soluţiile de 90 – 98% prin răcire. Se dizolvă bine în apă. ● Cristalizarea şi granularea ureei Cristalizarea se efectuează în răcoritoare su şnec cu manta de răcire cu apă (sau aer direct). este incoloră.

se recuperează apoi prin desorbţie în coloana 5 şi după comprimare. imporatanţa utilizării îngrăşămintelor este de necontestat. care ajung din nou în pământ. Cu această concentraţie trece intr-un rezervor de aici fie în tunul de concentraţie 6. Soluţia de uree care depăşeşte coloana de distilare este încălzită în preîncălzitorul 3 şi apoi concentrată (până la 90 – 98%) în evaporatorul 4. îngrăşămintele minerale cu azot se aplică mai ales în prima jumătate a perioadei de creştere şi dezvoltare a plantelor. O parte din azotul pe care îl conţin acesta se întoarce în sol. carbonat şi carbonat de amoniu netransformat. se introduc continuu în reactorul 1 (numit şi coloană de viteză). azotul este recombinat în parte sub formă de acid azotic şi azotiţi. a clorofilei. care este un amestec de azotat de amoniu şi calcar. se folosesc în prezent azotatul de amoniu si nitrocalcomoniul. În acest scop se folosesc îngrăşăminte cu azot. Azotul intră în compoziţia protidelor. sub influenţa descărcărilor electrice. unde se găseşte sub formă de diferiţi azotaţi solubili în apă. Deşi în atmosferă se găseşte o uriaşă rezervă de azot. O altă schemă de principiu a unei instalatii pentru fabricarea ureei se reprezintă în figura1.5 C Anexa 5. Când plantele ajung spre maturitate o nutritie abundentă a lor cu azot întârzie coacerea. În atmosferă. Pentru a asigura o producţie calitativă şi cantitativă bună. Rezultatele obţinute pe plan mondial demonstrează că fertilizarea 12 .6 (anexa 6). Din reactor rezultă o soluţie care conţine uree. se recirculă. animalelor şi oamenilor. fie într-un cristalizator. cu toate că în atmosferă există o mare cantitate de azot. respectiv în coloana 4. cum sunt leguminoasele. − ÎNGRĂŞĂMINTE SIMPLE CU AZOT Azotul este unul din elementele chimice principale care intră în corpurile plantelor. Gazul reţinut în absorbant. numai unele plante. Pentru descompunerea carbonatului soluţia se destinde şi se încălzeşte într-o coloană 2. a alcoloizilor şi a unor glucezizi şi fosfatici. folosesc direct azotul din aer pentru hrana lor. La noi în ţară. În cazul agriculturii moderne. Amoniacul şi bioxidul de carbon comprimate. După moarte organismele animale şi vegetale se descompun. azotul ca şi oxigenul fac un circuit în natură. dintre îngrăşămintele minerale cu azot. Într-un sol lipsit de combinaţiile azotului. Cele mai multe plante iau azotul din rădăcinile lor din sol. Deoarece azotul ia parte activă la procesul de creştere a plantelor. plantele se ofilesc cu timpul şi mor.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE procedee cu reciclare totală (circuit închis) Schema procesului de obţinere a ureei prin procedeul cu circuit închis este redată în figura 1. dar altă parte se degajează în atmosferă. cantităţile de azot luate de plante din terenurile cultivate trebuie redate acestor terenuri. Aceasta are efecte dăunătoare mai ales asupra plantaţiilor de pomi fructiferi şi asupra cerealelor de toamnă. însă cea mai mare nevoie imperioasă de azot o au plantele pentru nutriţia lor. Astfel.

cât şi prin ponderea sa. Se întelege că alături de azot. La nivelul superior al scoartei terestre cantitatea de azot reprezintă în jur de 100*10³ tone. O cantitate importantă de azot conţine apa oceanelor şi mărilor. asigurarea fosfatului reprezintă o investiţie pe termen lung. dar consumul de hidrocarburi necesare reducerii azotatului atmosferic rămâne încă ridicat şi cu mare probabilitate s-a atins în această direcţie o anumită limită. iar restul se găseşte în humusul din sol şi în substanţa organică parţial descompusă. ca rezultat al proceselor de spălare de la suprafaţa pământului. în exclusivitate sub formă gazoasă. azotul ocupă rolul principal atât aportul său în determinarea sporului de recoltă. Fără o fertilizare corespunzătoare nu se poate realiza valorificarea potenţialului productiv al noilor orgamisme biologice create de geneticieni si amelioratori. Din această cantitate. Dintre îngrăşăminte. În astfel de condiţii este necesar să se examineze cu atenţie condiţia valorificării îngrăşpmintelor minerale. prin legătura sa directă cu sporirea potenţialului de fertilitate al solurilor şi totodată o măsură de prevedere dat fiind epuizarea de resurse de rocă fosfatică. Apare aici folosirea unor plante cu potenţial ridicat de producţie şi asigurarea celor mai bune condiţii de dezvoltare a culturilor prin tehnologii agricole superioare.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE contribuie cu 40% la creşterea recoltelor pe unitatea de suprafaţă. Ponderea cea mai ridicată se găseşte în profunzimea potasiului. Într-un anume sens se poate afirma chiar că îngrăşămintele minerale azotate reprezintă energie concentrată. Azotul este răspândit în natură fiind întâlnit în toate mediile naturale. iar producţiile obţinute în diferite ţări ale lumii sunt strâns corelate cu cantităţile de îngrăşăminte folosite. reprezintă de asemenea un rezervor important de azot mineral. În scoarţa terestră. Satisfacerea plenară a nevoilor alimentare ale populaţiei mereu crescânde. Se atrage în special atenţia fertilizarii corespunzătoare cu fosfor. Apa râurilor şi fluviilor.2% din cantitatea totală. depind însă în mare măsură de asigurarea cantităţii corespunzătoare de azot. precum şi a unora dintre materiile prime necesare industriei. dacă fertilizarea cu azot este măsura cea mai importantă pentru sporirea productiei agricole. O însemnată cantitate de azot mai ales sub formă de nitraţi este conţinută în apele freatice. celelalte elemente componente îşi au rolul nutriţia plantelor şi în sporirea cantităţii şi calităţii producţiilor. a căror concentraţie în azotul dizolvat poate fi apreciat la 5 – 10mg/l. pentru a obţine randamentul maxim posibil în urma folosirii lor. a zecea parte intră în structura organismelor vii vegetale şi animale. la nivelul rocilor primare. azotul intră în cea mai mare parte în constituţia rocilor sedimentare în proporţie de aproximativ 0. Toate aceste probleme sunt legate de asigurarea unei eficienţe sporite a fertilizării minerale cu azot. Este cunoscut faptul că industria producătoare de îngrăşăminte cu azot este o mare consumatoare de energie. 13 . Este adevărat că unele procese industriale dezvoltate mai ales în ultimul timp în Japonia au putut scădea temperatura cerută pentru sinteza amoniacului la 300% şi presiunea la 30 de atmosfere.

Amoniacaţii sunt ape amoniacale în care s-au diyolvat şi săruri cu azot ca NH₄NO₃. iar peste 300ºC. dar şi dezavantajul necesităţii depozitării lui la presiune. Amoniacul anhidru prezintă avantajul unui conţinut ridicat de azot. unde ocupă această formă şi în solurile cu conţinut ridicat de argilă de tipul ititului sau vermiculitului.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE În atmosferă azotul ocupă 78% din volum şi este uniform răspândit până la înalţimea de 16 km. toamna si primăvara. Amoniacul în soluţie apoasă de 20 – 25% este numit apă amoniacală. solubil în apă şi cristalizează în sistemul cubic. Pentru evitarea pierderilor prin volatilizare. Are o reacţie fiziologică acidă din care cauză se recomandă numai pe terenurile saturate în baze. Azotatul de amoniu (NO₃NH₄) este o substanţă albă. cristalină. începând cu 100ºC se descompune. Azotul amoniacal se poate găsi în sol sub formă schimbată sau neschimbată. Clorura de amoniu (NH₄Cl) are un conţinut de 26%N. bioxidul de azot (NO₂). apare pericolul de explozie. 14 . Sulfatul de amoniu [(NH₄)₂SO₄] a fost o lungă perioadă îngrăşământul cu azot dominant. Se obţine. Producţia sa reprezenta în anul 1975 numai 8% din totalul producţiei mondiale de îngrăşământ mineral cu azot având şi în conţinut tendinţa de scădere. prezintă dificultatea depozitării deoarece industria îngrăşăminte tot timpul anului. fiind rapid transformat de unele microorganisme nitrificatoare (nitribacterii) în nitriţi sau absorbite ca atare de plante. Utilizarea îngrăşămintelor lichide cu azot. Azotatul de amoniu (Amoniacul): Amoniacul este cel mai răspândit şi bogat îngrăşământ cu azot (82. monoxidul de azot (NO) şi azotatul molecular (N=N). Fabricarea azotatului de amoniu se bazează pe neutralitatea acidului azotic cu bamoniu conform reacţiei: HNO₂ + NH₃ → NH₄NO₃ – Q Amoniacul se poate aplica ca îngrăşământ lichid sub trei forme: anhidru. în timp ce agricultura le administreayă de două ori pe an. având un continut total de azot de 38%. Apa amoniacală (NH₄OH) conţine 16 – 22%N. de nitriţi (NO¯) şi nitraţi (NO₂¯). Conţinutul său redus în azot nu-l mai face însă astăzi competitiv. Ca(NO₃)₂ sau uree. pentru dezvoltarea NH₃ în apă. În sol azotul se găseşte sub formă minerală cât şi organică. se recomandă administrarea în sol la adâncimea de minimum 6 – 8cm.25%N). Caracterul neschimbabil este mai ales determinat de includerea ionului în silicaţii primari. Este un compus stabil. soluţie şi ca amoniacaţi. este solubil în apă. Mai poate fi întâlnit şi azot sub formă gazoasă ca: protoxidul de azot (NO). Cel schimbabil are o existenţă limitată. care se cristalizează în funcţie de temperatură în cinci sisteme. Prin incălzire la peste 32ºC cristalele îşi măresc volumul cu 3%. Formele neschimbabile pot fi întâlnite frecvent în sol. Formele minerale sunt în principal reprezentate de sărurile de amoniu (NH₄).

În aceste condiţii trecerea ionilor de amoniu în ioni nitrici se desfăşoară foarte bine. 15 .FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Folosirea clorurii de amoniu este limitată şi de tonicitatea ionului de clor foarte energică asupra bacteriilor nutrificatoare.

Un îngrăşământ cu 20% azot. Dacă îngrăşămintele complexe se produc numai pe baza unor reacţii chimice. Agrotehnica modernă foloseşte într-o măsură mare îngrăşămintele cu potasiu care se fabrică în uzinele chimice. care conţin saruri de potasiu se pot spori recoltele culturilor agricole. inul. în ultima perioadă o importanţă tot mai mare o capătă îngrăşămintele mixte. prin rădăcini. 4. de rapiţă. fosfor. Ponderea îngrăşămintelor complexe a crescut in ultimii ani substanţial.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 4 4. Îngrăşămintele potasice sunt săruri minerale ca de exemplu: clorura de potasiu. Lipsa sărurilor de potasiu din sol întârzie creşterea şi dezvoltarea plantelor. planta de cultură. sfecla de zahăr. Ele se folosesc la culturile de floarea-soarelui. etc. sulfatul de potasiu. condiţiile pedoclimatice specifice. În acelaşi timp a crescut şi ponderea unor elemente încorporate în aceste îngrăşăminte şi în primul rând a azotului. cartofii. cât şi cantitativ. Îngrăşămintele mixte sunt solicitate 16 . rezultată din arderea lemnelor sau a altor substanţe vegetale. cânepa şi altele absorb în cantităţi mari sărurile de potasiu din sol. Codul îngrăşămintelor complexe se bazează pe mărimea concentraţiei individuale. azotatul de potasiu. pomii fructiferi şi viţa de vie consumă săruri de potasiu.2. Îngrăşămintele potasice ridică producţia agricolă atât calitativ. costuri. cartofi. de exemplu: floarea-soarelui. potasiu). Nu există o standardizare pe plan mondial în ceea ce priveşte raportul dintre elementele îngrăşămintelor. Încă de mult s-a cunoscut de către agricultori că prin folosirea cenuşii plantelor. Unele plante cum sunt. De asemenea. de plante textile. etc. structura culturilor. Această proporţie interesează producţia natională care stabileşte raportul în funcţie de tehnologia de fabricaţie. de sfeclă de zahăr.ÎNGRĂŞĂMINTE CU POTASIU Îngrăşămintele cu potasiu mai pot fi denumite îngrăşăminte potasice. El ajută la creşterea şi la dezvoltarea rădăcinilor. Plantele iau. Îngrăşămintele potasice se aplică şi pe păşuni şi pe fâneţe. Potasiul este un element chimic foarte imporatnt pentru nutriţia plantelor. a tulpinii si a frunzelor plantelor şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii recoltelor. În special cenuşa tulpinii de floarea-soarelui conţine o cantitate mare de săruri de potasiu faţă de cenuşa de plante sau aceea pe care o avem in gospodărie. 10% potasiu este codificat 20-10-10. Acestea se realizează în forma unor amestecuri organiceîntre ingrăşăminte simple sau între cele simple şi cele complexe. săruri de potasiu din sol.1.ÎNGRĂŞĂMINTE COMPLEXE Îngrăşămintele complexe sunt compuşi minerali ce conţin două sau mai multe elemente nutritive (azot. după coasă.

la semănat sau în cursul perioadei de vegetatie la culturile prăşitoare. Din acest punct de vedere. Rolul principal al îngrăşămintelor. Metodele de aplicare a îngrăşămintelor trebuie să ia în considerare o serie de factori importanţi ca: tipul de sol. Principalele metode de administrare a îngrăşămintelor sunt: − prin împrăştiere la suprafaţa solului şi încorporarea lor prin lucrare. − administrarea fracţionată. d) Aplicarea extraradiculară (foliară) a îngrăşămintelor 17 . Prin această metodă s-au obţinut cele mai ridicate recolte de porumb. − administrarea localizată pe rând. În astfel de situaţii trebuie luate măsuri speciale de reglare a debitelor şi concentraţiilor de îngrăşământ din apa de irigare pentru diminuarea sau evitarea totală a acestor pierderi. atât pe adâncime cât şi ca mod de distribuire. trebuie să fie cât mai aproape de zona activă de absorbţie a rădăcinilor. Această metodă este condiţionată uneori de încorporarea imediată a îngrăşământului în sol. sau odată cu semănatul sau plantatul. precizarea metodei de încorporare are o importanţă deosebită. Împrăştirea îngrăşămintelor la suprafaţa solului se face înainte de semănat (îngrăşarea de bază) când este asociată cu lucrările mecanice de bază ale solului. tipul de îngrăşământ etc. − administrarea cu apă de irigare.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE din ce în ce mai mult de agricultori. si. − fertilizarea extraradiculară sau foliară. c) Administrarea cu apă de irigare La administrarea cu apa de irigare a îngrăşămintelor volatile cum este amoniacul şi apele amoniacale pot surveni pierderi ale acestora prin volatizare. b) Administrarea localizată a îngrăşămintelor Se execută în scopul de a asigura plantele încă din primele faze de vegetaţie cu elementele nutritive necesare unei creşteri şi dezvoltări normale. Prin aplicarea unor doze succesive de azot la semănatul şi înfloritul hibrizilor de porumb “Fundulea 330” şi “Fundulea 335” autorii au obţinut sporuri de recoltă superioară comparativ cu cele obţinute doar prin aplicarea îngrăşămintelor la semănat. este acela de suplimentare a cerintelor nutritive vegetale. planta de cultură. Este recomandată îmbinarea metodei de administrare prin împrăştiere a îngrăşămintelor cu aplicarea localizată pe rând. Astfel de probleme ridică în primul rând ureea şi îngrăşământul cu azot amoniacal. ca urmare a avantajelor oferite în posibilitatea de realizare a unor raporturi NPK cât mai apropiate de cerinţele fiecărei culturi în parte. a) Administrarea îngrăşămintelor prin împrăştiere Este cea mai răspândită şi se foloseste la majoritatea formelor de îngrăşământ. Maşinile speciale folosite în acest scop permit administrarea îngrăşămintelor odată cu sămânţa la o distanţă laterală de 3-5 cm şi la 2-4 cm sub nivelul acestuia. pentru a se evita pierderile prin volatizare. pentru aceasta.

se aplică atât foliar cât şi la sol. în cazul când se adaugă inhibitori de retrogradare (compuşi cu fier. precum şi fosfaţii de amoniu obţinuţi din acid fosforic şi amoniac. Amestecul de acid azotic. etc. folosite în combaterea bolilor. se răcesc în uscătorul cu aer (5). 10:15:20. − fertilizare foliară. după care se sortează pe sitele vibratoare (6). la 35-45°C sub agitare timp de 1-2 ore. Obtinerea nitrofosfaţilor Obţinerea nitrofosfaţilor poate fi exprimată prin reacţia: Ca₅F(PO₄) + 10HNO₃ = 5Ca(NO₃)₂ + 3H₃PO₄ + HF La valorile pH-ului mai mare de 6. 18 . 1. deoarece este higroscopic. care se poate granula în tambur (3). care poate varia astfel: 14:14:14. în care azotatul de calciu este eliminat sub formă de CaCO₃ cu ajutorul dioxidului de carbon în faza de neutralizare. În figura 1. − procedeul nitrosulfuric în care excesul de azotat de calciu se leagă sub formă de sulfat de calciu cu acid sulfuric. sulfaţi de amoniu sau potasiu. − fertilizare foliară suplimentară. Granulele peste 4mm se mărunţesc în concasor (7) şi se reintroduc la faza de neutralizare împreună cu partea finală de la sortare. aluminiu). − procedeul nitrocarbonic. În timpul neutralizării are loc evaporarea soluţiei. magneziu. Sunt două categorii de îngrăşăminte complexe: nitrofosfaţii obţinuţi prin descompunerea fosfatilor cu acid azotic sau în amestec cu alţi acizi (sulfuric. în care separarea Ca(NO₃)₂ se face prin cristalizarea la rece. Excesul de azotat de calciu se elimină înainte de neutralizarea cu amoniac. Acestea pot fi pulverizate fin la cerealele păioase. Aceste îngrăşăminte sunt asociate cu diferite substanţe fitofarmaceutice. obţinându-se o pulpă. Tot de la baza de neutralizare se adaugă si cristale de clorură de clorură de potasiu pentru obţinerea raportului N:P:K stabilit. Granulele între 2 si 4 mm reprezintă produsul finit cu un conţinut de N:P₂O₅:K₂O. sau chiar la pH=9.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Această metodă este nouă şi a apărut ca o preocupare a creşterii coeficientului de utilizare a îngrăşămintelor. reacţionează în reactoarele în serie (1). se aplică în caz de nevoie. de obţinere a unui randament de producţie superior celui obtinut convenţional. După metoda de înepărtare a azotului de calciu procedeele de obţinere a îngrăşămintelor complexe se împart în: − procedeul nitric. în care întreaga doză de îngrăşământ se aplică numai foliar. mangan. până la pH=4.7 (Anexa 7) se prezintă schema tehnologică a procedeului nitrofosforic. Granulele se usucă în uscător (4). Metoda poate avea diferite variante: − fertilizare foliară (extraradiculară) integrală. În amortizor (2) are loc netralizarea cu amoniac la 90-100°C. Aplicarea foliară a îngrăşămintelor nu rdică probleme tehnice dificile. fosforic). nichel. buruienilor sau dăunatorilor. acid fosforic de concentraţie 40-50% şi fosfat.5 apare fosfatul tricalcic neasimilabil (retrogradarea îngrăşământului). 17:17:17.

FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE 2.5 – 5. Se folosesc însă în cantităţi tot mai mari substanţe chimice.3. care se numesc îngrăşăminte minerale. Din amortizorul granulator. vânt. iar fosfatul monoamoniacal până la 125°C. Pulpa rezultată se introduce în granulator (2). Procedeul industrial (fig. prin barbotare cu amoniac gazos până la pH=5. secetă. materialul intră în uscătorul (3) încălzit cu aer la 130°C în contracurent cu produsul. Aşa. creşterea şi dezvoltarea lor. se utilizează gunoiul de grajd fermentat. În sol există aproape toate substantele necesare pentru nutriţia plantelor. după lipsadin sol a substantelor nutritive şi după felul plantelor care se însămânţează. materialul se asortează pe sitele vibratoare (5). plantele îşi iau hrana din aer prin frunze şi din sol prin rădăcini. Îngrăşămintele naturale mai au proprietatea că măresc rezistenţa plantelor la ger. boli sau la alte condiţii nefavorabile pentru creşterea şi dezvoltarea lor.1. Unele substanţe sunt consumate de plante în cantităţi mici. Pentru ca să se inlocuiască substanţele consumate de plante şi pentru ca să se mărească cantitatea substanţelor nutritive din sol. Anexa 8) constă din neutralizarea acidului fosforic la fosfat monoamoniacal în vasul de reactie (1). Refuzul pe sitele de 4mm se concasează în concasor (6) şi se resitează. 4. Astfel. Îngrăşămintele minerale sunt substanţe chimice fabricate care se introduc în sol pentru a îmbunătăţi nutritia plantelor. fosfor etc.. când se formează fosfat diamoniu (temperatura de 90°C). Ele sporesc producţia agricolă şi îmbunatatesc calitatea plantelor cultivate. în cantităţi mari din soluţiile sărurilor care se află în pământ. între 2 si 4mm se ambalează. sunt luate de plante. Alte substanţe ca: potasiu. După uscare. plantele iau bioxidul de carbon prin procesul asimilaţiei clorofiliene si oxigenul prin procesul respiraţiei. Partea fină se returnează la granulator. azot. care este un îngrăşământ agricol natural. Îngrăşămintele minerale se aplică în cantităţi diferite.ÎNGRĂŞĂMINTE MINERALE Pentru viaţa. iar utilul. prin rădăcini. Aici se continuă neutralizarea până la pH=9.7 la temperatura de 125°C.8.. Din aer. în agricultură se folosesc îngrăşăminte. unde se recirculă produs uscat în proporţie dublă faţă de cantitatea de reactanţi. Fosfaţii de amoniu Fosfaţii de amoniu se obţin prin neutralizarea acidului fosforic de extracţie cu amoniac în două faze: H₃PO₄ + NH₃ = NH₄H₂PO₄ – Q₁ NH₄H₂PO₄ + NH₃ = (NH₄)₂HPO₄ – Q₂ Fosfatul diamoniacal este stabil până la 70°C. de 19 .

De aici se observă necesitatea împrospătării acestor rezerve prin adaosuri de îngrăşăminte minerale. dacă sunt păstrate în încăperi uscate şi în anumite condiţii. sulfuric şi clorhidric. greu de răspândit. se transformă cu timpul într. sunt culturile de porumb. dezvoltă căldură. Cantităţi tot mai mari de îngrăşăminte minerale sunt indispensabile obţinerii unei recolte bogate superioare. Când acelasi îngrăşământ mineral conţine două sau mai multe elemente chimice cu rol în nutriţia plantelor. industria de îngrăşăminte 20 . Ridicarea temperaturii poate fi provocată şi de unele impurităţi cu care. părtile metalice ale maşinilor cu care se împrăştie pe sol. Astfel de îngrăşăminte minerale. azot şi fosfor. adică ele sunt higroscopice. duşumeaua. Deoarece sporirea producţiei agricole este legată de folosirea unor cantităti corespunzătoare de îngrăşăminte organice şi minerale. Unele îngrăşăminte minerale absorb umiditatea din aer. din neglijenţă. natriu etc. potasiu. Ele conţin în molecula lor elementele chimice de care au nevoie plantele pentru creşterea şi dezvoltarea lor: azot. iar când temperatura din depozit se ridică pierd surplusul de umiditate şi se transformă într-o masă compactă bolovănoasă. floarea-soarelui şi altele.o masă umedă. fiind higroscopice. calciu. el poartă numele de îngrăşământ mineral complex sau mixt. care se degajă în atmosferă. Unele îngrăşăminte minerale. Importanţa producerii îngrăşămintelor minerale în tara noastră Culturile intense epuizează repede rezervele soluluiîn potasiu. Fosforic.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE exemplu. sfeclă de zahăr. azotatul de amoniu se descompune cu explozie. Sunt unele îngrăşăminte minerale care contin acizi liberi de care trebuie să tinem seama la depozitarea ţi manipularea lor (superfosfatul de exemplu). În practică s-a constatat că prin aplicarea de îngrăşăminte minerale. Aglomerarea este proprietatea unor îngrăşăminte minerale care. Pe de altă parte. care sunt spălate mai mult de ploi şi sunt mai sărace în substanţe nutritive. nevoie mai mare de îngrăşăminte minerale au terenurile de deal şi munte. fosfor. care cer cantităţi mai mari de îngrăşăminte minerale. conţinutul în acizi liberi şi proprietatea de a se descompune. Acizii liberi din aceste îngrăşăminte atacă ambalajul. productia de grâu la hectar creşte considerabil. pleavă sau frunze) şi care putrezind. cum sunt azotaţii. aglomerarea. absorb umiditatea din aer. greu de sfărâmat (de exemplu azotatul de amoniu). mijloacele de transport. Când temperatura este mai mare (300°C). În cursul transportului si în timpul depozitarii se pot pierde etichetele ambalajelor îngrăşămintelor minerale şi astfel să nu se cunoască felul îngrăşământului mineral. a fost amestecat azotatul de amoniu (de exemplu cu paie. prin încălzire se descompun şi produc gaze toxice. Cele mai importante proprietăţi privind păstrarea şi amestecarea îngrăşămintelor sunt: higrocospicitatea. îmbrăcămintea şi pielea persoanelor care manipulează aceste îngrăşăminte. Îngrăşămintele minerale sunt îndeosebi săruri ale acizilor: azotic.

21 . dotate cu instalaţii moderne.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE minerale a cunoscut o mare dezvoltare la noi în ţară. Procesele de fabricaţie în aceste uzine sunt mecanizate şi automatizate. S-au construit uzine de îngrăşăminte minerale. Cele mai naturale îngrăşăminte sunt: gunoiul de grajd. compostul şi altele.

pentru desemnarea produselor de descompunere a deseurilor organice şi a dejecţiilor animalelor circulă doi termeni: fermentaţie (când este vorba de gunoi de grajd) şi compostare (atunci când alte materiale organice sunt aşezate în grămezi pentru a începe procesul de fermentare. adică de descompunere a proteinelor şi a altor compuşi organici). aceste denumiri desemnând procesul de fermentare (compostare) a gunoiului de grajd în forma lor tradiţională. Din acest gunoi recolta va rezulta mai repede şi mult mai bună. Gunoiul de grajd supus procesului de fermentaţie este tot un compost.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 5 COMPOSTUL – ÎNGRĂŞĂMÂNT DIN DEŞEURI ORGANICE Efectele compostului bine fermentat şi încorporat în sol se manifestă printr-o serie de calităti la nivelul produselor obţinute. În stil ştiinţific. Gunoiul de grajd este foarte bun pentru pământ. Produsul obţinut prin compostare se numeşte compost. Compostul miroase a pământ reavăn. 22 . dar în vorbirea curentă I se spune gunoi fermentat sau putrezit. Compostarea este procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor din surse menajere sau industriale.

Cel tehnic conţine cantităţi mai mici sau mai mari de acid sulfuric sau acid azotic (rămaşi de la dezagregarea materiei prime).FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 6 CONTROLUL FABRICAŢIEI ÎN DOMENIUL “INDUSTRIEI ÎNGRĂŞĂMINTELOR COMPLEXE” Analiza acidului fosforic În industria îngrăşămintelor cu fosfor. urme de flour si metale ca fier.225VT 2· MNaOH în care: M – este masa moleculară V – volumul de NaOH utilizată (m³) T – titrul soluţiei de NaOH utilizată în g/cm³ Impurităţile se determină calitativ şi cantitativ prin metodele cunoscute în chimia analitică. acidul fosforic este utilizat ca produs finit de industria alimentară şi de alte ramuri industriale. Acidul fosforic este un lichid siropos. magneziu. etc. aluminiu. se înlocuieşte şi al doilea atom de hidrogen rezultând fosfat disodic conform reacţiei: NaH₂PO₄ + NaOH = Na₂HPO₄ + H₂O Cantitatea de acid fosforic conţinută în proba de analizat x calculează cu relaţia: xH₃PO₄ = M H₂PO₄ _ V·T = 1. 23 . acid clorhidric. La fabricarea acidului fosforic prin tratarea apatitelor cu acid azotic se vor determina urmele de oxizi cu permanganat de potasiu. sodiu. calciu. sau ca produs intermediar la prepararea sarurilor cu fosfor şi a ăngrăşămintelor simple sau mixte. Conţinutul de acid fosforic se determină prin titrare cu hidroxid de sodiu în prezenţă de metioranj. când se neutralizează 1/3 din cantitatea de acid conform ecuaţiei: H₃PO₄ + NaOH = NaH₂PO₄ + H₂O Titrându-se în continuare în prezenţa fenolftaleinei. potasiu.

iar pe timp umed atacă îmbrăcămintea şi încălţămintea. fosforul. trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie naturală sau mecanică. laboratoarele. cei care sunt în fabrică. depozitele. radiul. Pentru ca îngrăşămintele să-şi păstreze proprietătile fizice şi chimice este necesar ca ele să fie adăpostite până la folosire în depozite minerale. Respiraţia artificiala se aplică în toate cazurile de asfixiere şi intoxicatiile cu gaze. gazele sau vaporii nocivi. prin care să se schimbe aerul din încăperi. pentru spălarea lor se procedează turnând în continuu apă timp de zece minute. Rana se curăţă cu un tifon. nasului şi a gurii. În cazul intoxicaţiilor cu gaze accidentatul se scoate de sub acţiunea gazelor toxice. Îngrăşămintele fosfatice irită pielea. Din cauza prafului sau a gazelor care se degajă şi irită mucoasele ochilor. buzele sau face o mişcare de înghiţire. În cazul otrăvirilor se îndepărtează substanţa din organism prin spălături stomacale prin supravegherea medicului. Toate clădirile industriale. Rana se acoperă cu material sterilizat şi se pansează cu tifon. Este necesar să se ia măsuri de securitate pentru a proteja muncitorii şi îmbrăcămintea lor în timpul manipulării îngrăşămintelor. îndepartând praful.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE CAPITOLUL 7 NORME DE PROTECŢIA MUNCII ÎN DOMENIUL “FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE” Primul ajutor care se acordă în caz de accidentare constă în măsuri preventive şi de imediate până la intervenţia medicului. Respiraţia artificială se face continuu în ritm de 15-20 respiraţii pe minut şi se observă mereu faţa accidentatului. Se deschid ferestrele şi uşile pentru a intra aerul. 24 . Arsurile pot fi provocate de substante chimice ca acizii şi bazele tari. Dacă accidentatul nu respiră i se face respiraţie artificială şi i se va da inhalare de oxigen. şi nu trebuie îndepărtate de pe rană cheagurile de sânge. după care se va merge la medic. La arsuri cu alcolii se spală locul cu o soluţie de aci acetic 1-2%. trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu bandaje de tifon şi să poarte ochelari de protecţie. iar peste hainele obisnuite să pună haine de protecţie sau cel puţin halate. Dacă acesta mişcă pleoapele. Stropirea pielii cu acizi sau baze concentrate produce întâi usturimi şi înroşirea pielii şi chiar a ţesutului în adâncime. potasiul sau sunt arsuri termice. În lipsa acestor substanţe nu se va întârzia spălarea din belşug cu apă. Curăţirea şi pansarea rănilor are ca scop împiedicarea producerii unor infecţii. În cazul arsurii ochilor. respiraţia artificială se întrerupe. Este necesar ca muncitorii să poarte mănuşi.

Ventilatia mecanică are scopul de a ajuta şi completa ventilaţia naturală sau de a realiza singur schimbul de aer în acele încăperi care nu pot fi ventilate în mod natural.FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE Ventilaţia naturală seface prin ferestre. 25 . guri de aerare. iar pe de altă parte să iasă aerul viciat. ventilatoare. aşezate astfel încât pe de o parte să intre aerul proaspăt. Ventilaţia mecanică se realizează cu exhaustoare. luminatoarea. deflectoare. ejectoare sau orice alt aparat acţionat mecanic. care aspiră aerul viciat prin guri de aspiraţie amplasate în locuri potrivite.

Bucureşti. Bucureşti. 4. 5. Gheorghe Ştefanic – Compostulîngrăşământ din deşeu organic – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dr. Ileana Nicilescu. 1980 (pagina 139-144). 3. Gheorghe Vlânţoiu. Dr.. Iovu – Industrii chimice – Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Constantin Petrescu – Chimie analitică – Editura Didactică şi Pedagogică. Vlad Ionescu – Sisesti. ing. 2. 1972 (pagina 257-271). Petre Papacostea. ing. ing. Virginia Maria. Tiberiu Rodeanu – Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice – (pagina 65-75). Partenie Silvia. 1980. 26 . Apostolache S. M. – Manualul Laboratorului Chimist – (pagina 338-349).FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE BIBLIOGRAFIE 1. Mărinescu M. Prof. Ing. Gheorghe Vlântoiu.

FABRICAREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE 27 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful