Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului [I

]

COSTION N I C O L E S C U

u exista crestin (cât de cât) cu preocupari culturale serioase, care sa nu -l socoteasca pe Andrei Tarkovski printre preferatii sai, considerându -l dintre acei, putini printre reg izorii mari, cu preocupari fatise pentru spiritualitatea crestina. La fel de adevarat este ca cei mai multi dintre acestia nu par sa fi vazut si altceva decât Andrei Rubliov sau, chiar daca au mai vazut, sa ramâna cantonati la acest film. Chiar si parintel e Iustin Marchis, considerat îndeobste ca fiind mai deschis spre cultura lumii si mai cunoscator al ei, spunea într -o recenta întâlnire cu Marina Tarkovskaia, sora lui Andrei, ca o data cu Andrei Rubliov se încheie viziunea crestina a lui Tarkovski, ca ea nu mai este de regasit în filmele sale ulterioare (!??!). Si fiindca a venit vorba despre preoti, ar trebui poate sa amintesc cum am fost cu Parintele Dumitru Staniloae sa vedem împreuna Calauza si cum el a fost extrem de impresionat de film, gasind în el numeroase trimiteri si sugerari crestine.

N

Cred ca Andrei Tarkovski poate fi privit în lumea filmului asa cum este privit Dostoievski în lumea literaturii 1 . Olivier Clément afirma la un moment dat ca Dostoievski este, poate, cel mai important teolog crestin al veacului al XIX- lea2. Probabil ca vroia sa sublinieze o idee si a fortat putin nota, dar eu cred ca a facut aceasta afirmatie cu toata seriozitatea si implicarea, si ea este de luat în seama. Personal, subscriu la afirmatia lui Jean-Pierre Maurel, care spune despre Andrei Tarkovski ca „a construit imagine cu imagine cea mai mare opera cinematografica crestina”3. Fondul ideatic crestin se rasfrâge si în stilul regizorului si în abordarea tehnica; de aceea Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel au dreptate sa constate „o tratare teologica a peliculei” 4. Cu un cuvânt, ceea ce ne propunem, în continuare, este de a vedea cum arata Andrei Tarkovski privit prin oglinda crestinismului. Nu supunându- l, ca unui alt pat al lui Procust, judecatii formale a dogmelor si canoanelor Bisericii, ci extragând din opera sa duhul ei, descoperind în ce masura inspirarea realizatorului vine de la Duhul Sfânt. Pentru multi dintre noi, sentimentul prim, vazând filmele lui Tarkovski, este acela ca ne aflam pe un tarâm spiritual profund crestin, unul care face parte din teritoriul mai vast al unei culturi ruse impregnate de sentimentul si asumarea conditiei si apartenentei crestine. Ca la toti marii creatori ai lumii, si în cazul lui Andrei Tarkovski, Duhul Se revarsa din abundenta, sporind continutul ideatic si frumusetea. Andrei Tarkovski însusi este constient ca opera de arta adevarata (inclusiv a sa) cuprinde mai mult decât a

Lucrul acesta l -au semnalat, între altii, Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel, care, în ceea ce priveste conceptia construirii personajelor , vad în Tarkovski un mostenito r al lui Dostoievski („La quête de la foi ou Le dernier souffle de l’esprit”, în vol. A n d r e ï T a r k o v s k i , col. «études cinématographiques» nr. 135 -138, Éd. Lettres Modernes Minard, Paris, 1986, p. 76). Stalker -ul „se leaga în linie dreapta de faimoasele chip uri hristice care iluminau universul romanesc al lui Dostoievski” ( i b i d e m, p. 82). Nu am reusit, din pacate, sa regasesc locul unde am citit aceasta, pentru a oferi cititorului referinta bibliografica, dar în alta parte am aflat ceva asemanator: „Dosto ievski nu spune despre el ca este un romancier crestin. Or, el a determinat facerea unui pas extraordinar în sensibilitatea, în gândirea si, as adauga, în teologia crestina” (O L I V I E R C L É M E N T , Expérience spirituelle et ouverture créatrice , sur www.taize.fr ).
3 2

1

J E A N-P I E R R E M A U R E L , „L’art est une prière”, în F r a n c e C a t h o l i q u e – în continuare F C , nr. 2039, 24 ianuarie 1986, p. 16. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L , studiul cit., p. 96.

4

pus autorul ei în ea 5, asadar ca ea are un Coautor, care, în fond, nu este secund, ci prim. În aceeasi suita de gândire, ar fi de observat cum, într- un interviu luat de Aldo Tassone pe marginea filmului Calauza, atunci când era întrebat în legatura cu interpretarea unei scene sau a alteia din film, Andrei Tarkovski raspundea cu seninatate, fara niciun fel de retinere, ca nici el nu stie exact. Sunt lucruri din film pe care abia acum Tarkovski încerca sa le interpreteze, asa cum o face îndeobste oricare dintre cinefilii avizati6. Din nou, aceeasi evidenta ca se mai adaugase un Autor, stapân al Tainelor, în alcatuirea filmului, ca propria- i opera a capatat rapid o vadita independenta fata de autorul ei vizibil 7 . Desigur, o traire crestina corecta si autentica nu se poate desfasura decât la sânul Bisericii. Din punctul de vedere al relatiilor cu Biserica Ortodoxa, este evident ca viata lui Andrei Tarkovski a avut de suferit, în primul rând în Uniunea Sovietica (cu interdictiile absurde si dure ale regimului comunist), dar, dupa cum o marturiseste, si în exil 8. Dupa plecarea din patrie, a avut o relatie mai apropiata cu mediile bisericesti catolice, care l-au si abordat mai îndeaproape. Între altele, a acordat mai multe interviuri revistei France catholique, în care problematica crestina este preponderenta. Au fost prilejuri nu numai de comentarii asupra propriilor filme, dar si de deschisa marturisire de credinta 9. O istorie emotionanta în ceea ce priveste interesul accentuat al lui Tarkovski pentru probleme cu caracter religios si pentru oamenii traitori firesti si implicati ai credintei lor, adesea oameni simpli, considerati slabi sau neînsemnati, ne-o furnizeaza, în amintirile sale, Michal Lesczylovsky, cel cu care a colaborat la montajul filmului Sacrificiul 1 0. Mai mult, vorbind la un moment dat despre Sacrificiul, Andrei se simte dator sa afirme cât se poate de limpede: „Eu sunt, trebuie s-o spun, un om religios” 1 1 . De altfel, crede el, „Arta este aproape religioasa în
„Un film este mai bogat decât ceea ce ne da direct, empiric. (D aca, bineînteles, este un film adevarat.) El se reveleaza mai bogat în gânduri si idei, pe care autorul sau nu le -a pus cu buna stiinta. Filmul devine atunci ceva mai mult decât pelicula acoperita cu imagini si montata, mai mult decât povestirea, decât sub iectul de la care s -a plecat. Este ca si cum filmul ar deveni independent de vointa autorului lui, asadar ca si cum ar asimila viata însasi. Se detaseaza de autor si începe sa îsi traiasca propria -i viata, schimbându -si forma si sensul în contact cu specta t o r u l ” (dintr-un text publicat în Iskustvo Kino , Moscova, martie 1979, subtitlul O Kino braze , aparut în Positif , nr. 249/decembrie 1981, a p u d Andrei Tarkovski , Dossier Positif Rivages, Marsilia, 1988 – în continuare D P R, p. 72). Cine a pus atunci toate aceste gânduri si idei, daca nu Duhul Sfânt, Inspiratorul? A L D O T A S S O N E, „Entretien avec Andrei Tarkovski” (Roma, iulie 1980), în D P R, pp. 125 -129; text aparut în Positif, nr. 247/octombrie 1981. Iata, în acest sens, si o marturie directa a lui A N D R E I T A R K O V S K I : „Atunci când termin un film, si când, dupa mai mult sau mai putin timp de lupta, de transpiratie si de sânge, el este în sfârsit distribuit, eu încetez sa ma gândesc la el. Este ca si cum filmul s e detaseaza de mine, pentru a-si începe propria viata, adulta, independenta. O viata asupra careia eu nu mai am influenta” (Andrei Tarkovski, Le temps scellé, Éd. Cahiers du Cinéma, Paris, 1989, p. 157). De altfel, Andrei Tarkovski observa cum din stadiul de definitivare a scenariulu i caracterele personajelor capata o anumita autonomie, iar continutul filmului exercita o influenta concreta asupra vietii sale, i b i d e m, p. 202.
8 La un moment dat i se pune întrebarea: „Care sunt raporturile dumneavoastra concrete cu Biserica Ortodoxa?”, la care da urmat o rul raspuns: „Concret, ele sunt foarte dificile. Eu locuiam odinioara în URSS. Am ajuns în Italia si acum locuiesc în Franta. Asadar, n - a m avut, din nefericire, posibilitatea sa am cu Biserica raporturi normale. Daca merg la slujba aici la Florenta, slujba este oficiata de un grec, uneori de un italian, dar niciodata de un rus. Este Biserica Ortodoxa, dar cea greaca sau o alta. Unicul lucru care m - a i m p r e s i o n a t profund recent a fost întâlnirea mea la Londra cu Parintele Antonie Blum. Relatiile cu Biserica ce r o viata asezata, or, eu ma simt oarecum ca sub ruine dupa un bombardament… Si atunci este foarte greu sa ceri de la mine o relatie normala” (interviu realizat de Paskal Chelet, în FC , nr. 2060/30 iunie 1986). Trebuie sa marturisesc ca i -am scris Parintel ui Antonie, ca sa vad care a fost reactia sa dupa întâlnirea cu Andrei Tarkovski. Daca mi -amintesc bine, acesta considera ca regizorul este în cautarea a ceva care a venit demult. Nu stiu cât de mult era la curent cu opera lui Tarkovski, dar Parintele nu p area prea impresionat de demersul sau artistic si spiritual. 7 6 5

„Sfârsitul vietii sale este marcat de aceasta întoarcere profunda spre religios, chiar militanta. Cineastul îsi afla calea în cadrul ‚miscarii intregraliste’, miscare destul de traditionala, apropiata de Ioan-Paul II (...)” (A N T O N D E B A E Q U E , Andrei Tarkovski , Cahiers du Cinéma, Col. „Auteurs”, Éd. de l’Étoile/Cahiers du Cinéma, Paris, 1989, p. 16).
10 „Fara nicio îndoiala, religia a jucat un rol imens în viata lui Tarkovski. Îi placea sa -i frecventeze pe credinciosi si sa discute cu ei probleme de credinta. Istoria vietii si a credintei matusii mele era un subiect frecvent în conversatiile noastre. În timpul bolii, el a aflat multa putere în întelepciunea acestei femei. Sustinerea ei spirituala si reflectiile religioase au lasat o urma adânca în Andrei. Dupa ce a terminat filmul, el mi -a dat pentru matusa mea un afis cu dedicatie. A facut acest gest pentru o femeie pe care nu a întâlnit -o niciodata si despre care stia numai ca si -a consacrat mul t timp ca sa se roage pentru el” ( M I C H A L L E S C Z Y L O V S K Y, „Souvenirs”, în D P R, pp. 13 -14; text aparut în Positif, nr. 324/iunie 1987). 11

9

A N D R E I T A R K O V S K I , „À propos du Sacrifice”, în D P R, p. 145, text aparut în Positif , nr. 303/mai 1986.

esenta sa, constiinta sacra a unei înalte datorii spirituale. O arta golita de spiritualitate îsi poarta în sine propria tragedie” 1 2.

AMBIGUITATEA OPEREI DE ARTA SI DIFICULTATILE AFERENTE Dificultatile aprecierii corecte a continutului artei lui Andrei Tarkovski provin din faptul ca ne aflam în filmele sale (parca mai putin în spuse si scrieri) în prezenta unei evidente ambiguitati1 3, ambiguitate caracteristica, de altfel, multora dintre creatorii importanti si multora dintre operele lor de arta. Sau, poate ca nu este vorba atât de ambiguitate, cât de plurivalenta, de multitudine de straturi de spunere, ca atare de multiple defolieri si multiple posibilitati de citire si de interpretare. Adaugând marea forta artistica de penetratie a filmelor sale, precum si densitatea continutului lor spiritual, vom întelege de ce Tarkovski a fost abuziv revendicat de diverse curente spiritualiste sau încadrat abuziv de altii în ele 1 4. Ar trebui sa mai spunem ca nu orice ambiguitate este rea si, ca atare, condamnabila, ca exista o ambiguitate pozitiva, reiesita din neputinta de a numi clar unele lucruri, îndeosebi dintre acelea cu referire la Dumnezeu. Acea ambiguitate care reiese, numai parelnica, din antinomii si paradoxuri, figuri sine qua non pentru exprimarea dogmatica si pentru cea poetica, de pilda 1 5. Andrei Tarkovski însusi observa la capodopere un sens „deodata ambivalent si sacru”, asadar o imposibilitate de a exprima cele sfinte cu un limbaj uman extrem de precis. Pentru a le deslusi clar mesajul, este necesar sa le privesti „cu concentrare” si „sa te lasi impregnat de tainica lor forta regeneratoare” 1 6. Uneori ambiguitatea poate fi voita, poate si ca vesmânt pentru a spune lucruri altfel cenzurate 1 7 . La Tarkovski avem de a face cu o multitudine de deschideri întru interpretare, pornind chiar de la imagini, în care „o senzualitate, în acelasi timp, retinuta si exacerbata, pâna la incandescenta” coexista cu „iluminarea interioara (chiar mistica)”18. Aceste interpretari depind în mod evident de „ochiul” spiritual al celui care interpreteaza 1 9. În principiu, toate interpretarile ar trebui sa aiba în cazul lui Tarkovski o încarcatura pozitiva. În acelasi timp, Tarkovski însusi este constient ca filmele sale pot fi privite în maniere diferite, dupa gradul de pregatire spirituala si de interes al fiecarui grup de spectatori; el explica realitatea acestor pozitionari si prin faptul ca se exprima în operele sale la un nivel general, cu acces la un numar cât mai mare de oameni, tinând în penumbra evidentierea optiunilor finale ale lumii sale interioare, lasând sa se manifeste cât mai libere cele ale spectatorului, care, daca va cauta cu sinceritate si simplitate, va ajunge la Adevarul unic cu bucuria propriei descoperiri, nu cu sentimentul unei impuneri

12

A N D R E I T A R K O V S K I , Le temps scellé, p. 157.

13 „Tarkovski este un cineast al ambiguitatii” ( B A R T H É L E M Y A M E N G U A L , „Tarkovski le rebelle: non -conformisme ou restauration?”, în D P R, p. 25, text aparut în Positif, nr. 247/octombrie 1981).

J e a n-Pierre Maurel arata ca, pri ntre altele, lui Tarkovski i se reproseaza „credinta vaga si cetoasa a cineastului, care ar fi ortodox nefiind totusi, care ar putea la fel de bine sa fie musulman, pentru care toate religiile sunt echivalente, pentru care Dumne zeu este într - o zi natura, în alta o vaga Fiinta etc.” Criticul are dreptate sa afirme în final ca aprecierile de acest gen reprezinta un „bruiaj savant în care exceleaza media” ( art. cit. , p. 16.). Oare nu si -a numit Sfântul Maxim Marturisitorul una dintre cartile sale, în care desluseste si interpreteaza texte scripturistice, A m b i g u a? Apoi, marile erezii ale crestinismului îsi sustin adesea învatatura gresita prin aceleasi pasaje scripturistice ca si martu risitorii dreptei credinte.
16 15

14

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit , p. 49.

17 La aceasta concluzie ajunge si J A C Q U E S G O I M A R D („Poétique de la science -fiction”, în D P R, p. 99; text aparut în Positif, nr. 162/octombrie 1974). 18

A se vedea în acest sens si la P ETR K R A L , „La maison en feu”, în DPR, p. 43; text aparut în Positif , nr. 162/iunie 1986.

„Ochiul tau este luminatorul trupului (...). Când ochiul tau este curat...” [ Luca 11, 34]. Referirea scripturistica este la ochiul spiritual (al mintii), care poate si trebuie sa fie luminatorul ratiunii.

19

exterioare 20 . El considera ca: „Functia artei nu este, asa cum cred chiar si unii artisti, aceea de a impune idei sau de a servi drept exemplu, ci aceea de a pregati omul pentru moartea sa, de a-i lucra si iriga sufletul si de a-l face capabil sa se întoarca înspre bine” 21 . Si nu ne aflam atunci, aici, în fata unui om care da curs unui îndemn pe care toti marii duhovnici ni- l adreseaza, acela de a fi necontenit cu gândul la moarte, nu întrun sens morbid, ci în acela al unei cât mai adecvate pregatiri pentru ceea ce poetul a numit Marea Trecere, ultima treapta spre definitiva transfigurare? Cu alte cuvinte, artistul este chemat nu spre afirmare de sine si interpretari sui generis, ci spre smerita slujire si descoperire prin arta sa a unor taine ale Creatorului si ale Creatiei Sale, îndemnând si mijlocind spre un contact direct cu Revelatia, prin folosirea unui limbaj specific, poetic, singurul deplin adecvat. În viziunea lui Andrei Tarkovski, „Artistul adevarat este totdeauna în slujba nemuririi. El încearca sa imortalizeze lumea si pe omul care o locuieste”22. Precum s-a dovedit si în cazul lui Hristos (cu osebire!), oamenii nu sunt totdeauna capabili sa perceapa ca atare evidentele de dincolo de spunerea imediata, sa desluseasca graiul poetic, si vor afirmatii despuiate, transante, dar care, culmea, nici ele nu vor ajunge sa- i convinga, pentru ca viermele necontenitei îndoieli este extrem de rezistent si de persistent. Exasperat, la un moment dat, în cadrul unui interviu, Charles de Brontes l-a întrebat direct pe Andrei Tarkovski daca este – da sau nu? – un cineast crestin23. Andrei Tarkovski a raspuns indirect, trimitând la marturia operei sale: „Ar putea fi ea rodul muncii unui necredincios? Eu cred ca nu” 24, si raspunsul sau apare în cea mai buna traditie crestin ortodoxa, trimitând la fapte ca marturie a unei credinte reale 25. În acelasi timp, trebuie observat împreuna cu Michel Chion cum, pe masura trecerii timpului, „în declaratiile sale despre credinta, Tarkovski era din ce în ce mai putin ambiguu” 26.

C REDINTA, NADEJDE SI IUBIRE Referindu-se la Andrei Rubliov, interpretându-si propriul film, Andrei Tarkovski observa cum, în conditiile istorice si sociale extrem de dificile ale lumii în care traia, zugravul de icoane cauta la cei din jur „un graunte de speranta, de iubire, de credinta” 27 . Cu sau fara stiinta, cu sau fara voie, el cade aici exact peste cele trei virtuti pe care Biserica le numeste teologice, pe urmele Sfântului Apostol Pavel [1 Corinteni 13, 13]. Putem considera ca ceea ce cauta Andrei Rubliov cauta necontenit si cestalalt Andrei, Tarkovski. Ca
P A S K A L C H E L E T , „La foi est la seu le chose qui puisse sauver l’homme. Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski”, în FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 43. Câteva pagini mai departe, Andrei Tarkovski îl citeaza, cu totala adeziune, pe Gogol, dintr -o scrisoar e a sa, trimisa lui Jukovski la 29 decembrie 1847, în timp ce mergea de la Napoli spre Ierusalim: „«Misiunea mea nu este deloc aceea de predicator. Arta constituie ea însasi o învatatura. Treaba mea este aceea de ma exprima în imagini de viata, iar nu de a face dizertatii. Trebuie sa evoc viata, iar nu sa rationez în legatura cu ea». Cât de corect este! Altfel, artisul nu ar face altceva decât sa -s i i m p u n a propriile idei”, i b i d e m, p. 46. A N D R E I T A R K O V S K I , I b i d e m, p. 157. Cu alte cuvinte, rolul propedeut ic si o anume ambiguitate în exprimarea unui creator nu trebuie sa împiedice sa se întrevada în final optiunea lui: este de partea lui Hristos sau de partea cealalta [„Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea” – Matei 12, 30]. Aceasta atasare la valorile cre stine poate fi una asumata, prin marturisire de credinta în consecinta (cu cuvântul, cu fapta), sau una naturala, în virtutea firii omului, a constructiei sale ontologice dupa chipul lui Dumnezeu, în masura în care el nu -si tradeaza aceasta fire si este câ t de cât atent la sensurile plantate de Dumnezeu în lume. Aceeasi întrebare o pusese Andrei, copil fiind, pe o plaja din Crimeea, celebrului fizician sovietic Landau. Dupa o lunga tac ere, acela a raspuns: „Eu cred ca da”, i b i d e m, p. 210.
24 23 22 21 20

C H A R L E S D E B R A N T E S , „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”, în FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4.

De remarcat si asemanarea de nuanta cu raspunsul lui Hristos la întrebarea arhiereului daca El este Hristosul [ Matei 26, 63- 64] sau la cea a lui Pontiu Pilat, daca El este regele iudeilor [Matei 27, 11]. Raspunsul lui Andrei Tarkovski este clar al unui om pentru care Sfânta Scriptura este o lectura curenta.
26

25

Cuvânt introductiv la B O L E S L A W E D E L H A J T , A n d r e i T a r k o v s k i (convorbire cu el), în Cahiers du Cin é m a , nr. 39/februarie 1987, p. 37.

M I C H E L CI M E N T , L U D A si J E A N S C H N I T Z E R , „L’artiste dans l’ancienne Russie et dans l’U.R.S.S. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski”, în D P R, p. 89; text aparut în Positif , nr. 109/octombrie 1969.

27

de scena din Nostalghia în care Domenico îsi da foc în fata unei multimi apatice. col. . în acelasi timp. si mai cuprinzatoare: „Zona este viata”33. Caci. în Uniunea Sovietica). Éd.. lucrurile sunt înca si mai simple. „Calauza ne pare a fi un om slab. Pentru autorul filmului. un personaj christic” (Un film du doute sous le signe de la Trinité. Alti analisti ai operei tarkovskiene vad cum: „Parcursul în Zona nu este nimic altceva. studiul cit. si de iubire) este ilustrata foarte sugestiv. de ale carei cauze este adesea inconstient. si mai esentiale. 33 32 A N D R E I T A R K O V S K I . care este în fiecare om ca un cristal si care -i da întreaga lui valoare. În astfel de conditii. 83. . iar pe de alta parte se arata tot mai necesara aparitia nebunilor întru Hristos. cit. Iar Andrei Tarkovski a exprimat-o. Alexandre (Sacrificiul). « études cinématographiques » nr.far. indiferente. încremenite. Domenico si Gorceakov (Nostalghia). 146/ianuarie 1973. 1986. probabil si pentru ca. nr.atare. p. Andrei Tarkovski considera ca omul fara credinta „este lipsit de orice radacina spirituala”29. A L D O T A S S O N E. ca atare si incapabil de tamaduire. pentru vremea aceea. 16. text aparut în Positif. op. „Troisième plongée dans l’océan. organul credintei s -a atrofiat”. cu mijloace artistice specifice. Conditia tragica a unei lumi împietrite datorita lipsei credinta (ca atare si de nadejde. Si aceasta lume luminoasa. Acolo. 170. Si atunci. el se face purtator de cuvânt. care nu se poate descompune. în ciuda esecului ap arent al expeditiei lor. 34 35 „Am încercat în acest film nevoia de a cuprinde acest lucru. J E A N-P I E R R E M A U R E L . în realitate. credinta. p. (Caci Tarkovski reafirma vocatia de artist. Filmul Calauza este dedicat în întregime acestei probleme tragice a „omului fara Dumnezeu”31 . iata câtiva dintre 28 B A R T H É L E M Y A ME N G U A L. ea este temeiul dezvoltarii celorlalte doua. temeiul se cuvine sa fie limpede si solid. La ei. p. nici dist r u g e ... de poet-stravazator). cit. Totusi. decât o propedeutica (pregatire) pentru credinta”34. ceva de nepretuit: credinta. Acest cel mai impor tant care traieste în fiecare fiinta omeneasca”. „Allégorie et stalinisme”. dar. printre altele. Dintre cele trei virtuti mentionate. si ceea ce spune în continuare Barthélemy Amengual poate fi considerat valabil si pentru Andrei Tarkovski: „Si uneori el gaseste mai mult decât un graunte. 182. refugiul Trascendentei”32. suna o replica a Calauzei. crede Andrei Tarkovski. p. 247/octombrie 1981. Or. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L . . 107). Asadar. Aceasta stare o constata atât în Rusia natala (mai precis. text aparut în Positif. 135 -138. în realitate. provocându. omenesc în chip esential. Perceperea în ei însisi a ceea ce este mai important. el a pictat-o. i b i d e m. cit. într-un fel. 36 . deoarece tot ce a scris si tot ce a spus si s-a transcris din aceste spuneri constituie o literatura specifica de cea mai buna calitate). cât si în Occident. îndeosebi de drama omului caruia i s-a atrofiat sau care chiar si-a pierdut „organul credintei” 30. De la un capat la altul al operei sale cinematografice (si as adauga-o si pe cea literara. ultima sansa a Iubirii. Calauza despre Scriitor si Fizician: „Ei nu cred în nimic. p. Andrei Tarkovski a aratat un interes mai apasat pentru credinta. si anume aceste virtuti deja împlinite la unii oameni. el este acela care este de nebiruit prin credinta sa si prin vointa de a -i sluji pe altii”. art.i o grava suferinta. „Zona este ultima enclava a Credintei. Paris. fiecare personaj câstiga. 84. pe de o parte credinta noastra poate aparea ca nebunie [cf. în operele sale cinematografice. de omul aflat într-o maxima si insuportabila dificultate existentiala. 29 30 31 E M M A N U E L C A R R È R E. observa Emmanuel Carrère. p.. a celor care sacrifica si risca totul pentru Hristos si pentru marturisirea Lui. 126. în ultima instanta. op. el a fost preocupat de problema credintei. Lettres Modernes Minard. 119. p. 1 Corinteni 18-31]. troisième retour à la maison”. abulice. Gérard Pangon vede în Stalker „cu toata evidenta. A N D R E I T A R K O V S K I . C REDINTA „Principalul este sa ai credinta!”. studiul cit. purtator de lumina. în D P R. în Andreï Tarkovski . nr.”28. p. pentru ca ea este în esenta firii umane 35. este pâna la urma indestructibila. în D P R. Dar tema credintei continua sa fie centrala si în ultimele doua filme ale lui Tarkovski: Nostalghia si Sacrificiul. Calauza 36.

pentru cel care crede. 42. dar si prin predictiile lor. în vremea noastra. la acuzatia absurda ce i se face adesea în presa. 208. p. Or. simplu. pe cap!). iar celalalt este cel al responsabilitatii spirituale. 43. 200. compozitori. Tot restul nu are realitate” (P A S K A L C H E L E T . 42 41 40 A N D R E I T A R K O V S K I . îl întrupeaza pe alesul lui Dumnezeu”38. de altfel. În fata acestei stari. la credinta în arta” raspunsul lui Tarkovski nu a putut fi decât un hohot de râs44. care i m p r e s i o n a u p e t o t i cei care traiau ‚normal’ nu numai prin aspectul lor mizerabil de pelerini zdrentarosi. Credinta este averea de temei si de mare pret a omului. 43 44 45 „ Î n l u m e a noastra este din ce în ce mai greu sa crezi. punând în felul acesta sub semnul întrebarii toate ideile si regul ile de comportament admise si întelese de restul societatii”. . p. 182. Ele chiar sunt cumva în-semnate (Calauza si Gorceakov au o pata evidenta. Pentru Andrei Tarkovski Dumnezeu este înainte de toate sursa vietii. . Duhul sau si viata sa sunt transformate ” (G I L L E S A L E X A N D R E. Sunt personaje parca „rapite” în duh si dedicate integral exprimarii impasului unei omeniri necredincioase sau rau credincioase si încercarii trezirii ei din aceasta letargie. Din pacate. în C a h i e r s d u C i n é m a . totul devine posibil. prin credinta lor sau prin dorinta de a ajunge la o credinta autentica. aceea ca ar fi trecut „de la credinta în Dumnezeu. De aceea. op. conditie sine qua non a mântuirii 41 . nr. „Tarkovski dans les flammes d’une nuit d’été”. Tarkovski este tot mai constient ca marturisirea propriei credinte devine vitala. 25). cu osebire actele creatoare. Omul modern se afla. 170). I b i d e m. p. 38. cit. 43. nr. cit. „Dumnezeu este minunea!” 43. posedati de diavol. . acesti oameni par slabi. în Figaro. 37 „Ei poseda un dar. 191 194. cit. pe care oamenii Vechii Rusii îl recunosteau la sfintii inocenti. op.ul ne pare o fiinta slaba. 25 octombrie 1986. a oricarei existente si trairi întru buna vesnicire. A n d r e i T a r k o v s k i . prin credinta lui si prin vointa de a -i sluji pe altii” (A N D R E I T A R K O V S K I . p. p. Andrei Tarkovski spune ca „pentru el. p. A N D R E I T A R K O V S K I . caci omul a faurit societatea sa dupa chipul materiei inerte. pp. În fata lumii dezabuzate. de slabire maligna a credintei. 38 39 „Stalker. caci „numai credinta cimenteaza imaginile într-un sistem. convorbire. care au devenit sau sunt pe cale sa devina „nebuni”37 în vederea unei marturisiri mai penetrante a credintei în Dumnezeu.M a g a z i n e. Despre Alexandre. în nici un caz. la ‚nebunii întru Hristos’. 47 48 . este sfârsitul” 48. El si-a însusit toate legile naturii neînsufletite. fara îndoiala. câteva pagini memorabile acestei probleme a „omului slab”. p. Îl refuza pe Dumnezeu si nu se mai hraneste decât cu pâine” 46.) sunt „nebuni” în acelasi sens. p. Cum altfel? Ea este singurul lucru pe care -l are omul. 1864/2 octombrie 1985. Si nu numai în Dumnezeu. . 39/februarie 1987. ca orice acte ale omului. incapabil sa vada si sa re-dea ceea ce se vede. spune el. p. cit.acei oameni simpli si. si adesea p r i n disponibilitatea lor pentru jertfire. Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski”. art. 2060/20 iunie 1986.. op. V I C T O R L O U P A N .) Credinta este singurul lucru care poate mântui omul. ci sa crezi asa. Andrei Tarkovski dedica. si de aceea el nu mai crede în Duhul. „Tarkovski parle”. pictori etc. Dar si conditie a artistului si a artei adevarate! Un artist fara credinta este ca „un pictor care ar fi orb din nastere”. art. prin întoarcerea la Dumnezeu47 . extrem de complecsi. J E A N-P I E R R E M A U R E L . cum ar putea sugera unii. Este o lume minata de materialism: „Universul nostru uman este construit si modelat dupa legile materiale. dar în realita te el este cel de nebiruit. „La foi es t la seule chose qui puisse sauver l’homme. 6). op. (. la raspântia dintre doua drumuri: unul este cel al consumatorului nesatios. cit. B O L E S L A W E D E L H A J T . 210. V I C T O R L O U P A N . 46 A N D R E I T A R K O V S K I . 16. Numai pe cel de-al doilea. . dupa Andrei Tarkovski. traim într-o lume care si-a abandonat vinovat aceasta nobila si necesara conditie 45. p. toti marii creatori (scriitori. . în F C . omul îsi poate afla mântuirea. mai precis într-un sistem de viata” 42. aceasta este convingerea mea intima. în acelasi timp. I b i d e m. cit. sentimentul religios nu se trezeste. Concluzia vine de la sine: „Daca astazi. În viziunea cineastului. „Credinta este tot ceea ce omul are cu adevarat. ei sunt cei puternici40 . p.. Tarkovski însusi spune despre ele ca sunt „un pic nebuni întru Dumnezeu” 39. p. i b i d e m. în T élérama nr. de par carunt. dar în realitate.

38). Totodata. aceea a începuturilor. 2060/20 iunie 1986. p. Frumusetea. pp. . dar deplin. . „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. ele ajutând. Apocalipsa 3. si el). De aceea. C H A R L E S D E B R A N T E S . „arta este slujitoarea credincioasa a religiei”. ca el se afla în mâinile Creatorului si ca trebuie sa se puna în slujba Voii Sale” 55. op. Iubirea. p. Anton de Baeque merge pâna la a vorbi de o „liturghie tarkovskiana” care „nu. când legatura omului cu Dumnezeu era înca genuina. printre altele. ci teocentric: „omul trebuie sa înteleaga ca drumul sau în viata nu se masoara cu o masura omeneasca. . B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. Pe de alta parte. dupa parerea lui. Anton de Baeque observa la Andrei Tarkovski o înlantuire logica între actul creator si „forjarea credintei”. art. p. B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. în D P R. 38). Cei ce spun ca au gasit-o… mi se pare ca mint într-o oarecare masura” 60 . p. analizând Calauza 51 . Rugaciunea… Ceea ce el îsi viseaza. bazat pe pacat. op. op.. vede creatia ca fiind opera comuna a persoanelor Sfintei Treimi. „ea îi deruteaza.L gasi. se cuvine ca el „sa ajunga la o nastere spirituala adevarata. ceea ce el nadajduieste…”52. 50 49 DE B A E Q U E . la plinirea vemii. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L . La o cercetare atenta a surselor directe (deci nu a sugerarilor reiesite din filmele sale) s-ar putea spune ca Andrei Tarkovski se refera la o credinta universala în Dumnezeu. 221. p. . aceea a unui act de credinta” (A N T O N „Atunci când ‚sculpteaza în timp’ . 99. Credinta trebuie sa fie mereu proaspata. în FC . prin venirea lui Hristos. Or. 146/ianuarie 1973. p. dificultatea este de a. Si.trebuie sa se constituie în acte si marturisiri de credinta 49. într. A N T O N D E B A E Q U E . I b i d e m. cit. cit. cu asumarea tuturor riscurilor si pericolelor50. în felurite chipuri. omul este „de origine divina” 56. text aparut în Positif. constata Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel. Nu exista la Tarkovski nicio îndoiala asupra existentei lui Dumnezeu. De aceea. cit. A N D R E I T A R K O V S K I . Pare ca vorbeste mai ales de credinta pur si simplu: într-o cauza (nobila). Acesti marturisitori vii si vivaci ai credintei sunt cei care conteaza cu adevarat pentru umanitate. pentru sanatatea spirituala. p. Încercând sa raspunda întrebarii de mai sus. „Allégorie et stalinisme”. Anton de Baeque crede ca este. prin aceasta lentila îsi vede el filmele. caci el considera ca „Arta afirma ceea ce are omul mai bun: Nadejdea. Crezul Bisericii. o solutie. 179. cit. . Dar este limpede ca universul nu este pentru Tarkovski antropocentric. op. vorba de credinta „în viata si în om” 54. pe el îl „intereseaza mai mult oamenii care cauta o iesire. asa cum o spune de altfel în Sacrificiul. cit. . Cu alte „Tarkovski impune spectatorului sau o singura v iziune posibila. mai mult sau mai putin departate de Credinta adevarata. 4 -6. studiul cit. p.un ideal (nobil. de a-L întâlni. la regasirea de sine si la împrospatarea credintei59. îi irita si apoi îi exclude” ( A N T O N D E B A E Q U E . În orice caz. Credinta. p. 215. p.i suporta pe indiferenti” 53. A N D R E I T A R K O V S K I . cit. p. lumea a apucat-o pe un drum gresit. 85. 85. ca atare credinta lui trebuie vazuta ca o credinta în Creatorul acestei lumi 58. cit. adica de aceea în Dumnezeu asa cum ni S-a revelat chenotic. crizele spirituale fac bine. op. Dar despre ce credinta vorbeste Andrei Tarkovski? Credinta în ce sau în cine? Tarkovski nu numeste prea precis suportul acestei credinte. 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 . Pentru Andrei Tarkovski.i suporta pe cei calduti [cf. Aceasta marturisire se cere facuta oriunde si oricând. 209.. nr. A N D R E I T A R K O V S K I . el face un act de credinta” ( i b i d e m. 214. 94. oarecum în acelasi fel în care Domnul nu. când nu aparuse sfâsierea spirituala a omenirii în atâtea si atâtea credinte (implicit religii). în final. op. 16]. prin imense eforturi interioare” 57 . la scara istoriei mântuirii. într-adevar. cei care creeaza ceva cu adevarat de folos si demn de luat în seama la scara istoriei. I b i d e m. nr. întemeiat pe Scriptura Sfânta. p. 94). mai ales în conditiile în care.

în asocierea spectatorilor la cautarea sa: „Sunt pentru o arta care sa aduca oamenilor nadejde si credinta” 62. 1981. . a lui Hristos. cât si cea naturala). generat de Revelatie (atât cea supranaturala. 3. nadejdea nu are nimic de-a face cu iluzia. ea tine de o puternica si îndreptatita încredintare63. speranta. a nu avea speranta nu este la fel de grav ca si a nu avea nadejde. atât disperatul. cât si deznadajduitul pot ajunge la gesturi dezastruoase. I b i d e m. 177. reflectând cu fidelitate starea fiintei61 . cit. întareste si echilibreaza prezentul. Andrei Tarkovski pare sa fi fost în chip natural si definitiv ancorat în acel „credinta ta te-a mântuit”. se afla într-o continua cautare întru limpezirea si lamurirea credintei. Tarkovski se zbate între certitudinea ca Dumnezeu exista si realitatea de a nu-L fi aflat deplin. Marcu 10. deci e o convingere intima. Oricum. „În nadejde experiem o sigurant a. p. Niciodata. a aflarii Adevarului absolut. 52. 18. Ed. op. mereu prezent. Dimpotriva. 42]. nu se mai cheama nadejde. cu alte cuvinte cea a surorii ei mai mici. p. cu partea cea mai adânca a spiritului nostru. Fara nadejde nu poate exista bucurie adevarata si temeinica. alimentata în multe ale ei de doua izvoare importante (latin si slavon). Dar. 34 // Luca 8. tainica. oricât ai înainta. Se zbate între o imensa credinta si o mica neputinta. are spre folosinta pentru exprimarea acestei virtuti doua cuvinte numai aparent sinonime: nadejde si speranta. 48. p. dar si de revelatii personale precedente. 19. Bucuresti. spune si Apostolul neamurilor [Rm 12. În acelasi timp. el se vede responsabil implicat. o stare de transparenta a fiintei noastre fata de cele de dincolo de lumea noastra”. ca si o buna parte dintre personajele filmelor sale. a afirma ca L-ai gasit pe Dumnezeu i se pare a fi o afirmatie îndoielnica. 22 // Marcu 5. Nadejdea tezaurizeaza faptele credintei întru existenta eshatologica în deplinatatea iubirii. dar cât îl doare aceasta neputinta… El. 62 P a r i n t ele D U M I T R U S T A N I L O A E: „Nadejdea e o vedere cu inima. prin opera sa. subîntelegând pe Dumnezeu ca sprijin decisiv. N Întemeindu-se pe Dumnezeu. cu alte cuvinte. Nadejdea este aceea care sustine. Opusul nadejdii este deznadejdea. 12]. îi este importanta omului si latura ei temporala. filmele lui Tarkovski se constituie pentru spectatori într-o oglinda. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Pe de alta parte. Limba româna. devenite patrimoniu comunitar.cuvinte. 173. Stim ca atât încrederea extrema în milostivirea lui Dumnezeu 61 A N D R E I T A R K O V S K I . ispitind. Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului [II] N ADEJDEA COSTION N I C O L E S C U adejdea este fata crestinului îndreptata totdeauna catre viitor. „Întru nadejde bucurati-va”. cu iluzoriul. cu grave repercusiuni la nivel existential eshatologic. care nu are numai taria pe care i -o d a m n o i ” [T e o l o g i a m o r a l a o r t o d o x a. ca Îl stii… Din punct de vedere al credintei. nu ajungi sa poti spune ca Îl cunosti. ci numai una efemera si iluz orie. hranita fiind dintr -un trecut mer eu actual. Luca 17. Un hau existential! Dupa cum nicio încredere nesabuita. disperarea. Nadejdea este pe termen mediu si lung. care nu atârna numai de vointa noastra. determinate în mai mare masura de oameni si evenimente apropiate spatial sau temporal. vol. mai totdeauna cu bataie eshatologica. rostit de Hristos în mai multe ocazii [Matei 9. 63 . în timp ce speranta apartine mai mult celor lumesti si imediate. 145]. Chiar daca bataia nadejdii este de ordin eshatologic.

36 -36. cu adevarat. I R E N A B R E Z N A . 4. lipsa de comunicare. ei nici macar nu-si semnau lucrarile. dintre acelea care nu-si afla iertare în veac 64. În Eden nadejdea nu era necesara. p. serioasa si încurajatoare nadejdea lui Tarkovski si a artei sale. venind cel mai adesea dintr-o lipsa de vointa. Institu tului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. în A m e r i c a n F i l m . Teologic vorbind. precum icoanele tizului Rubliov. La artisti. Ba. 107. lipsa de gust. purtata pâna la moarte fizica. Si la Tarkovski putem constata contextul unui infern. fara sa se îngrijoreze din pricina destinului lor. Dar o persoan a c a r e se comporta în chip moral vr ea sa fie recunoscuta ca fiind o persoana morala. în umbra luminoasa a sperantei. de iubire de Dumnezeu si de iubirea de oameni. dar cu osebire.:i . lipsa de credinta. plina de sensuri izbavitoare. chiar daca cel mai adesea erau. Humanitas. în Iskusstvo Kino . 69 . Asa ceva ajunge sa fie la un moment dat nostalghia din filmul cu acelasi nume. p. interviul cit. materialismul exacerbat. capodopere. Necredinciosul eseist se referea la Constantin Noica si la trairea acestuia.:i . În fond. Revine în legatura cu aceasta problema si în V. 1980. nr. a p u d A n d r e i T a r k o v s k y : i n t e r v i e w s (în continuare A. care paraziteaza lumea contemporana si care are nenumarate componente: lipsa de spiritualitate. Bucuresti. Dar asertiunea se dovedeste a fi mult mai cuprinzatoare în continutul ei. octombrie 1981 (interviul a fost luat la Roma.T. cu adevarat nadejdea omului nu se poate sa fi aparut decât dupa ce acesta a avut. Iadul prealabil. noiembrie 1983. la 25 august 1972. care a fost hotarât de vointa lui Dumnezeu” 68. 1989. în T i p. 65 J. înradacinata în credinta si mânata de iubirea lui Dumnezeu. o excesiva ancorare în tragismul conditiei actuale a societatii umane. parca. în iulie 1980). [A L D O T A S S O N E . chiar si în cele spirituale. Bucuresti. cea pe care o reprezinta raiul eshatonului. artistii credeau ca ei ar trebui numai sa lucreze. Dupa Andrei Tarkovski. apud A. cu aproximativ o suta de ani. „The Twentieth Century and the Artist”. pp. Dar nu aceasta este oare si felul în care ne apare atitudinea marilor parinti duhovnicesti de-a lungul timpului. chiar daca nu totdeauna imediat evidenta sau numita. I S H I M O V si R. p. un semn al lipsei de nadejde a lumii contemporane îl reprezinta si mercantilismul ei. pentru ceilalti. dupa ce trecuse prin infernul temnitelor comuniste.:i . 68 67 V. martie 1984. „An Enemy of Symbolism”. si cred ca aceasta rezulta dintr -o pierdere a vietii spirituale ”. moarte. 66 „ Adevarul este ca. Aceasta este perspectiva omului modern. Una dintre cauzele disperarii omului o constituie si lipsa de comunicare între universurile interioare. „infernul comunist”. Dar acest infern este numai o parte a unui infern mult mai extins (spatial si temporal). vol. „Between Two Worlds”. întâlnim aceasta afirmatie a lui Emil Cioran: „L’espoir n’est possible qu’après l’enfer”69. 94.:i ). I S H I M O V si R. sexualitatea desfrânata. Într-o scrisoare adresata de la Dieppe Sandei Stolojan. p. la scara istorica.T. dorinta obtinerii unei rasplati imediate în conditiile lipsei de credinta într-o lume ulterioara. pornografie. oamenii vor sa fie platiti pentru orice. etc. inclusiv în ceea ce priveste comunicarea dintre barbat si femeie 66. cât si lipsa de nadejde sunt pacate la fel de grave.l duca pe om la deznadejde si la pierdere de sine creste. 95. Sub semnul departarii. mântuita si vesnica 67 . pp. p. . pp. un dramatism extrem al spunerii. izbavirea de triada ucigasa: pacat. S H E J K O . Ed. este mântuirea. Nu neaparat literal. 247. în Positif. apud A. apud A. 75 -79. de a regasi aceste radacini care iriga si întretin o viata adevarata. în vremea noastra.T. Corespondenta Constantin Noica – Sanda Stolojan . distrugerea naturii. aceasta este cauza oricarei deznadejdi: departarea de înradacinarea noastra în Dumnezeu si lipsa de putinta. experienta mortii si a seolului. violenta de multe feluri etc.. S H E J K O . Eroul din Nostalghia reuseste însa sa scape de moarte spirituala prin jertfire de sine. în lumea contemporana. cum se petrecea în cazul vechilor iconari. iad. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N . tinta ultima a nadejdii. 147. În sens spiritual profund. cu bani. asa cum nu va mai fi necesara nici în lumea izbavita a împlinirilor. 147. evident mai marcata de semne apocaliptice? 64 T e o l o g i a M o r a l a O r t o d o x a 2. 2006. Din acest abis menit sa. pe drept cuvânt. lucrul acesta i se pare si mai grav: „Nu cu prea mult înainte. al celui care a fost numit. Lipsa de nadejde vine dintr-o slabire maligna a credintei si este ca o boala mortala. ea venind eroului din pricina ca „este departe de radacinile sale si nu se poate întoarce la ele” 65. 62]. p.T. consumismul. Sunt destui aceia care i-au reprosat sau îi reproseaza lui Andrei Tarkovski o anumita încrâncenare. 14. „Interview with Andrei Tarkovsky” (on Stalker).(îngaduind cantonarea în pacatuire). catalogate ca fiind contra Duhului Sfânt. nr. Ed. 88 -1 0 6 .

O m e n i r e a m e r g e p e u n d r u m g r e s i t . 143. . 69].a m r a t a c i t . pâna într-acolo încât „nu este de mirare ca. 13. Lettres Modernes Minard. 140.:i (pp. daca acesti ‘nebuni’ dispar. Ed. Interviul cit. Si ale artistilor în general. I R E N A B R E Z N A . dupa un interviu nepublicat. Daca este adevarat. Ea vrea sa ignore faptul ca. de purtare de grija. în calitatea lui de artist harazit. pe putere. Si a iesit o civilizatie bazata pe forta.. 145. sa uite „ca au si o viata spirituala” 7 7 . V. De altfel.). Criza de spiritualitate a societatii moderne se manifesta si prin faptul ca ea „a devenit indiferenta la nevoile poetilor. practic. col. „Tarkovski: «En U. daca n . Între altele. p. cu asumarea unei responsabilitati în legatura cu semenii. „Noi ne cufundam în materialism precum mustele în miere” 7 5. luat la 28 aprilie 1986. p. dintre o dezvoltare stiintifica si tehnologica tot mai coplesitoare si o de-spiritualizare pe masura în lumea contemporana. A N T O I N E D E B A E C Q U E .T. Comunicarea de iubire între oameni.T. 75.T. A n d r e i T a r k o v k i . fiul meu.. Am ajuns la o discordanta si la un dezechilibru teribil între dezvoltarea mat eriala si cea spirituala. o face Andrei Tarkovski prin vocea lui Alexander în Sacrificiul: „Vezi tu. interviul cit. o marginalizeaza. Noi suntem salbatici. F R A N C E F A R A G O .ar fi atât de târziu. p. fiul meu. nr. pe frica si dependenta. Din fiecare d escoperire stiintifica noi facem imediat un rau. Interviul cit. mai degraba.a dat seama ca aceasta crestere nu se armonizeaza cu spiritul sau” [H E R V É G U I B E R T . Andrei Tarkovski este preocupat tocmai de acel gen de personaje care resimt aceasta îngrijorare si îsi pun problema iesirii din situatiile socialculturale maladive care o genereaza 7 4. Iarna 1982/1983. Totdeauna a violentat natura. p. u n d r u m f o a r t e p e r i c u l o s . toata civilizatia noastra se fondeaza pe pacat. P aris. cu tot cortegiul de poncifuri aferente. folosim microscopul ca pe o bâta. 74 73 72 T ONY M I T C H E L L . o mare îngrijorare în legatura cu destinul lumii. M . 1. Cultura noastra sau. I S HI M O V si R. sub toate aspectele. ea va pieri la 70 Între altele: J. interviul cit.. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N . „Tarkovsky in Italy”. Tot ceea ce se cheama progres tehnic nu a servit niciodata decât pentru a produce confort. nr. în cazul lui Andrei Tarkovski. Andrei Roublev”. 21 iulie 1984. apud A. Salbaticii au o viata mult mai spirituala. în Nouvelles Clés . Cât despre confort. vol. . G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . în Andreï Tarkovski . interviul cit. . 78 . oamenii simt dorinta sa traga unii asupra altora” 7 8. Cum observa si France Farago 7 2. 1983. ( … ) O m u l s -a aparat totdeauna contra altor oam eni. 113. în fapt. 25. p. 173) s. interviul cit. p. Andrei Tarkovski este înspaimântat de acest abis aparut între progresul material si precaritatea spirituala a societatii contemporane 7 3. toate apud A. în legatura cu conflictul tot mai acut dintre spirit si materie.T. noi ne. lasa loc urii si adversitatii. H E R V É G U I B E R T . Este gresit. o exprima Andrei Tarkovski în numeroase dintre interviurile sale 7 0. standardizare si arme pentru a pastra puterea.a. în societatea de consum. on ne tolère pas l’art!»”. Indivizii sunt pusi în „necesitatea de a trai de o maniera materiala” si aceasta îi face. în L e M o n d e . în Sight and Sound. T H O M A S J O H N S O N . . toata aceasta îngrijorare si o expunere clara a impasul ui spiritual în care se afla lumea de astazi. 85. . în chipul cel mai crestin. în conditiile în care materialismul. 71 „Ceea ce re pet în toate filmele mele este faptul ca noi ne aflam în punctul de ruptura dintre ‘ fortele progresului ’ si exigentele spirituale. cu o îngrijorare însotita. „La réalité plénière du spirituel. „A Glimmer at the Bottom of the Well?”.c.:i . civilizatia noastra este grav bolnava. 83]. 52.:i . copleseste spiritualitatea. Tu crezi ca s -ar putea studia problema si afla o solutie? Poate.Ceea ce unii numesc deznadejde la Tarkovski este. Omul nu si . Asadar.e.). în timp ce spiritualitatea dispare putin câte putin.S. Chiar daca aceasta îngrijorare poate conduce la pesimism. „Nostalgia’s Black Tone”. 69. apud A. 21 octombrie 2003. avem de a face cu o foarte justa vedere asupra pacatului care a pus stapânire pe omenire. Avem de-a face. 135 -138. p. un întelept a spus ca pacatul este to t ceea ce nu este necesar. care s-ar impune practicata firesc. p. în Le Fi g a r o M a g a z i n e (în continuare F . 82. H E R V É G U I B E R T . p. urmare a venirii întrupate în lume a Fiului lui Dumnezeu si a jertfei Sale. Londra. 1986. „În timpul procesului de dezvoltare istorica. 89. 75 76 77 Conferinta de presa în legatura cu Nostalghia de la Festivalul de la Cannes. drama (sau chiar tragedia) lumii zilelor noastre vine în principal dintr-o proasta asezare a raportului dintre materie si spiritualitate. 94. Si strig ca ne îndreptam spre catastrofa” [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . Prea târziu”.S. «études cinématographiques» (în continuare A. S H E J K O . o slabeste grav. contra naturii înconjuratoare. . progresul a avansat cu pasi de urias în raport cu dezvoltarea spirituala. Aceasta îngrijorare. Dupa cum este si o constanta a clamarii din filmele sale 7 1 .R. 12 mai 1983. ceea ce conduce la degenerare 7 6.

. Stiu ca nu pot s -o dovedesc.:i . 124. Ea -i împinge adesea pe oameni sa actioneze fara a fi necesar. asupra naturii etc. apud M A R C E L „Andreï Takovsky ou la recherche de l’Absolu”. P A U L L O U I S T H I R A R D . 80 C E S A R E B I A R E S E.:i . în A. dupa el. interviu exclusiv în F.e. este teama de moarte.C. dosarul de pres a al filmului Nostalghia. Andrei Tarkovski considera ca omul trebuie sa fie mereu cu gândul la moartea sa. François Ramasse considera ca doua sunt formele principale de expresie a nadejdii la Tarkovski: arta si credinta. 86 85 T H O M A S J O H N S O N . noi murim toti. dimpotriva. Dar.T. nu atât razboiul constituie drama prezentului si a viitorului omenirii. nr. interviul cit. s -ar putea spune ca Inchizitia era o epoca de aur”. Lucru cu atât mai de înteles si mai corect daca ne gândim ca iadul etern a aparut ca urmare a unui „razboi” ceresc. în A. în timp ce în Stalker este tratata emergenta lor. samedi 25 octobre 1980.T.Luc Godard prezinta ca lume a infernului (pe pamânt!) multimea nesfârsita de razboaie de toate felurile. Jean. O omida devine cocon. „Întru nadejde sa devenim mostenitori ai vietii vesnice”. Nostalghia.c. în A. 162. 12]. . . în acest sens. vesnica de aceasta data. „Interview avec Andrei Tarkovsky”. 79 MARTIN. Ceea ce face lumea sa greseasca. p. arata disparitia lor din sufletul eroilor83. 88 87 Îi spune. sa traiesti la voia poftelor. nr. ne îndeamna Sfântul Pavel [Tit 3. Si. sa înfaptuiasca ce are de înfaptuit cu gândul la iminenta acesteia 87 . 1983.-E . p. În filmul Notre musique (2003). p. Nadejdea vine si din credinta în nemurire . poti sa nu tii cont de acest lucru. din toate timpurile si din toate locurile. mai mult chiar. Andrei Tarkovski este si el îngrozit de violenta care a depasit astazi. n. 36. 82 V I C T O R L O U P A N. Tarkovski este convins ca viata aceasta nu reprezinta decât un început 85. p. „Tarkovski parle. 2060 / 30 iunie 1986.rândul ei” 7 9. 21 -27 ianuarie 1978. Alexander fiului sau: „Nu -ti fie frica. În acelasi timp. parca în linia tuturor marilor Parinti ascetici..T. „L’exil de Tarkovski”. p. apud A. 81 „Daca se compara numarul de victime ale Inchizitiei cu cel al victimelor din lagarele de concentrare. crede Tarkovski88.e. unde adesea s-a confruntat cu o saracie lucie. p. Conform aceluiasi autor. dar care este pregatita calitativ de viata trecatoare.T. interviul cit.c.. dar în acest caz esti obligat sa-L elimini pe Dumnezeu din ecuatia vietii tale. [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . (…) Pâna la urma. „Le t e m p s d u souvenir”. Este renastere. adesea. în A. „Entretien avec Andreï Tarkovsky”. în Sacrificiul .. La foi est la seule chose q u i p u i s s e s a u v e r l ’ h o m m e . dar si mai acuzat cu lipsa prelungita a posibilitatii de a face filme. orice limite 81 . în France Catholique – Ecclésia (în continuare F. Dar cum s -ar schimba toate daca noi am înceta sa mai avem teama de moarte”. 5]. Aceasta indiferenta a resimtit-o acut regizorul în Uniunea Sovietica. p. Exista teama de moarte si este o teama înspaimântatoare. „Ceea ce numim noi moarte nu este moarte. . 153. dar este un instinct care ne face sa întelegem ca suntem n e m u r i t o r i ” [T O N I N O G U E R R A .e.).c. ceea ce în fond constituia ratiunea lui de a fi: „Sase filme în douazeci si patru de ani. împreuna sau unii dupa altii…” [P A S K A L C H E L E T . 175. ceea ce înseamna ca am ramas fara ocupatie trei sferturi din timp”80 .e.T. . Le plus grand cinéaste soviétique rompt le silence”. cât faptul ca ne aflam într-o lume a violului sistematic de toate felurile (asupra constiintelor. 84 „Sunt convins ca v iata nu este decât un început. 83 F R A N Ç O I S R A M A S S E.M. . . în T é l é r a m a. p. Acesta are însamântata ontologic în el încredintarea nemuririi sale. într-o lume care se considera civilizata si în progres. apud M I C H E L E S T È V E. 1462. . adauga el. lume în care „avem toate sansele sa ne sufocam”82. Andrei Tarkovskï. . p. interviul cit. Depasirea ei ar schimba radical lumea.c. T H O M A S J O H N S O N . „Souviens -toi de Sisyphe”. dusa aici si acum. Tarkovski crede ca „duhul omului este nemuritor si indestructibil” 84. apud A. 69]. Eu cred ca exista viata dupa moarte si asta este ceea ce scoate din minti”.). Sigur. interviu exclusiv cu Andrei Tarkovski. sa fii ca un telefo n deconectat86.ne ca mâine putem sa ne dam sufletul lui Dumnezeu. „Cine stie cât timp ne mai ramâne? Trebuie sa traim gândindu . a muri sau a nu muri nu este o problema.T. 175. Moartea nu exista. . în existenta unei alte vieti. 7]. 73.

În actul de creatie. personal. În sensul ca menirea si datoria omului. 93 94 95 „Creatia este într . p. de a se comporta în asemanare cu Creatorul. 1988 (în continua re D P R). asadar. pe care o putem caracteriza drept fireasca. Concluzia este tulburatoare. unic în felul tau! Aceasta înalta conditie. un Tu. „Caci scopul meu este acela de a arata viata. 4. îndeosebi.Lui. ca o dovada a existentei ei. spre a contribui la sporirea binelui în lume. în F r a n c e C a t h o l i q u e (în continuare F. Pentru împrospatarea si întarirea acestui proiect a venit Hristos.l conduce spre aspiratii demne de conditia lui ontologica. 4. care a penetrat în om si care. ea a ajut at… Omul aspira la culmi. . doreste sa o atinga Andrei Tarkovski cu arta sa. extrem de serioase: „Omul trebuie sa aspire la o maretie spirituala. în constiinta lui Andrei Ta rkovski. de a da o imagine. în ultima instanta de calitatea legaturii artistului cu Dumnezeu. . Paris – Marsilia. valoreaza mult 92. p. interviul cit. 47. mai înseamna si cerere. el trebuie sa lase în urma lui lucruri care-i vor obliga pe ceilalti sa descifreze tainele timp de milenii. una din componentele de temei ale spiritualitatii este constituita de prezenta nadejdii si de exprimarea ei: „Tot ceea ce nu are o baza spirituala nu are niciun raport cu arta… Cel care nu este capabil sa raspunda la întrebarea pentru ce traieste sau. iar pe de alta la îndreptarea omului din ratacirea curenta pe calea lui „cum ar trebui sa fie lumea”.l poate sustine în aceasta pornire.C. Propos d’Andrei Tarkovski” în A n d r e i T a r k o v s k i . tu Îi esti Tu. pe care o vede ca pe un soi de eliberare. 91 „Mi se pare ca obiectivul artei este acela de a pregati spiritul uman spre a percepe binele” [„Rencontre avec le public londonien. s-ar cere ca si creatia respectiva 89 T O N I N O G U E R R A . cu întregul ei dramatism90 . Apoi. Ce înseamna rugaciune? În primul rând slavire.i este teama de moarte. 39]. convorbire în cadrul careia Îl asculti pe Dumnezeu si Îi spui lui Dumnezeu. Iar cercul trebuie sa se închida: daca nadejdea conduce la dorinta de a crea. cel putin. interviul cit. Înteleg ca a te gândi ca n . Dovada a existentei fiintei spirituale” [V I C T O R L O U P A N. col. slavire venita din recunoasterea lui Dumnezeu (si a suprematiei Lui absolute) si din iubire fata de El. îndeosebi? Pentru ca nu-ti vei mai putea niciodata cere iertare pentru toate pacatele facute fata de el89. 24 ianuarie 1986. masura în care au luat în serios jertfa hristica. mai mult sau mai putin asumata. Conditia valabilitatii si viabilitatii oricarei arte este constituita de calitatea spiritualitatii ei intrinseci. „L’art est une prière”.. p. si multumire.ar fi asta. si din acest punct de vedere. Arta este. prin Taina Spovedaniei împlinita cu maxima sinceritate în Biserica. Un semn al nadajduirii îl reprezinta dorinta de a crea a omului. . sunt. [P A S K A L 90 C H E L E T. Sub acest aspect. conform proiectului ontologic al lui Dumnezeu91 . J E A N-P I E R R E M A U R E L . Dar. au receptionat mesajul hristic si. . sa si-o fi pus vreodata. nr. p. În toate situatiile. Or. ea este chemarea adresata oricarui artist adevarat. legatura mai mult sau mai putin constientizata.un fel expresia fiintei spirituale în opozitie cu fiinta fizica. Iertarea pacatelor se obtine de acum si de aici. prin împartasirea cu Sfintele Taine în Euharistie. fiecare în parte si omenirea în ansamblul ei. ci si prin frumusete si adevar. acela nu este capabil sa faca arta… Arta este tentativa omului de a constitui crezul sau si de a exprima nadejdea sa. interviul cit. în fond. pentru a -l pune pe om si omenirea pe o directie buna. chiar si putinul. înselatoare. iar nu ruine care nu vor fi evocate decât în termeni de catastrofe…”94.o . într . Pe de o parte artistul este chemat la oglindirea si redarea lumii asa cum este ea în esenta ei. Dossier Positif Rivages. adesea. p. care sa. 92 „A fost necesara Golgota. nu numai prin implicarea ei. nr. nu. 56]. 3]. dar cu osebire a artistului. dincolo de aparentele acoperitoare si. cu ajungerea la o libertate care nu este posibila în aceasta viata. îl aflam pe Tarkovski frate cu Dostoievski si atunci când se întreaba asupra masurii în care oamenii.ar fi nimic” [P A S K A L C H E L E T . P A S K A L C H E L E T . Numai o stare nadajduitoare îl poate conduce pe om la ea si. convorbire personala cu Dumnezeu. 5]. El îti este Tu. tragica a sufletului omului modern” interviul cit. Trebuie realizat câta înalta teologie se afla în aceasta judecata! Mai ales daca o extindem si la relatia cu Dumnezeu. . este de a-i purta pe iubitorii de arta întru nadejde.un anumit sens. o imagine dramatica. Da. n.au prea asumat . p. acum 2000 de ani. Dar oamenii n . rugaciune”93. Daca n. interviul cit. p. Si. 16. Si stiti de ce.l valideze existential.).a folosit la nimic poate sa doara… Cu toate ca. spiritul sau îl afirma ca fiinta facuta dupa chipul lui Dumnezeu si lucrând în prelungirea lucrarii lui Dumnezeu95. 2039. Mai greu i se pare de suportat moartea cuiva drag. Conditia si menirea artistului.

nr. 32] . 98 97 „Ceea ce . 1990. cel mai important. V.l fascineaza. când trebuie actionat cu maxima urgenta în vederea salvarii a ceea ce se mai poate salva. „Toate lucrurile care nu exprima aceasta nadejde. dar si a constiintei sale pentru aceasta 101 . p. menirea artistului se aseamana cu cea a calugarului. 101 99 „Artistul constituie vocea poporului si exprima starea lui spirituala interioara prin mijlocirea limbajului. 147]. cu alte cuvinte.mi propun în masura cea mai mare posibila este sa fac filme prin care sa ajut oamenii sa traiasca. chiar daca uneori ele pot aduce. Conform lui Andrei Tarkovski. p. 220]. Asadar. când caderea a devenit foarte grava. ca filmele sa -i ajute pe oameni sa fie fericiti. I S H I M O V si R.T.i întari în nadejde 103 . cum spune în alta parte.sa sporeasca nadejdea celor care se bucura de ea. artei i-a fost încredintata (si nu ne putem gândi decât ca aceasta încredintare vine de la Dumnezeu!) o „sarcina uriasa”: „aceea de a reînvia lumea”105 sau. p. „L’artiste dans l’ancienne Russie et dans l’U. Ed. în About Andrei Tarkovsky . aceea a „reconstructiei spirituale a societatii noastre”106. p. Sistemul excesiv materialist. S H E J K O . pe moment. . este faptul ca aceasta „poate atinge adâncul sufletului omenesc si sa lase omul lipsit de aparare în fata binelui” 104. ca lacrimile de bucurie sunt de cele mai multe ori urmare a unor lacrimi de suferinta. „Portrait of a Filmmaker as a M onk Poet”. iulie 1989. în D P R. Chemarea artistului.mi explic acest fenomen altfel. . ca sa ceara o slujba de pomenire pentru Andrei Tarkovski (acesta era nascut la 4 aprilie). Iata ceea ce este mai ales important pentru noi. în viziunea lui Andrei Tarkovski102. 166. de a.l face pe om capabil de nadejde. L UDA si J E A N S C H N I T Z E R . ci. 144.S.:i . o conditie a trairii adevarate. apud A. în F r a m e w o r k . Nadejdea reprezinta. deoarece starea spirituala curenta a societatii apasa greu asupra artistului” [V. p. din acest punct de vedere. „Ambitia mea este aceea de a face. 14. p. pe cât posibil. . singura care. este chemat sa le fie voce harazita acestora. Noi ne rugam toti în biserica noastra pentru ca sufletul lui sa se odihneasca în pace…” [ L E Y L A A L E X A N D E R . Într-un fel. va fi numai o stralucita analiza intelectuala”. menirea artei este aceea de a exprima nadejdea omului. 14. De aici si nobletea artistului. despiritualizat. ci. care. În orice caz.” [ M I C H E L C I M E N T . p. în sens estetic. I R E N A B R E Z N A . lucrurile stau limpede asa: „Si.T. 7 ianuarie 1986. Andrei Tarkovski tine sa-si asume deplin aceasta conditie 97 . dintr -o emisiune pe canalul F r a n c e-Culture.)” [I A N C H R I S T I E.:i ..S. este tacut. S H E J K O . adresata lui Andrei Rubliov. interviul cit. asta nu implica ca ele sunt rele sau deprimante” („Rencontre avec le public londonien. Caci. dupa Andrei Tarkovski. 69. El a suferi t pentru destinele oamenilor… El însusi a suferit mult. a carui datorie este. interviul cit. el avea o nevoie interioara. pe cea viitoare. „El este foarte complex. nr.R. gândurilor si nadejdilor poporului. 7. p. în F r a m e w o r k . 69].l poate valida la scara eternitatii. în F i l m S o v i é t i q u e. de politicieni în 96 L A U R E N C E C O S S É.T. 118. pe aceasta si. Asta nazuieste Tarkovski prin filmele sale. 56). a p u d A. El crede ca drumul spre fericire trece prin suferinta. clopotarul -taran. Progress Publishers. I A N C H R I S T I E.:i . pe Andrei Tarkovski. unul dintre preoti i -a spus: „Andrei Tarkovski a fost un mare spirit. de aceea. îndeosebi.. În ceea ce -l priveste pe Andrei Tarkovski. în cazul cel mai bun. 90]. „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. Propos d’Andrei Tarkovski”. interviul cit. fireasca de a primi si trai durerile si suferintele noastre” [O L E G Y A N K O V S K Y . Chiar daca anumite filme îi fac pe spectatori sa izbucneasc a în lacrimi. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski”. „Les mystères et sacrements d’Andréï Tarkovski”. Nu pot sa . creat de oameni. între altele. 103 102 Asa cum rezulta dintr -o replica a lui Boris. p. asumându-si suferinta semenilor 99. inclusiv a cineastului. nr. apud A. considera Andrei Tarkovski96. El este responsabil în fata lui Dumnezeu. de a se comporta în sensul mântuirii sale. întristare 98. ceea ce. Artistul nu este numai exponentul propriilor sale sperante. „Tarkovsky – a Truly Russian Artist”. 100 Când Le yla Alexander se duce la biserica ruseasca „Înaltarea Domnului”. Moscova. este de a. în legatura cu arta. nu are nimic de-a face cu arta. aceea de a-i mângâia pe ceilalti. el sufera si aceasta este nobletea sa: el exprima nadejdea si idealul mor al al întregului popor si nu numai reactiile subiective ale artistului fata de lumea care -l înconjoara. Ne aflam într-o etapa în care nu mai este timp.:i . copil înca. în felul acesta a j u n g e l a transmiterea sentimentelor. orice nu este în chip fundamental spiritual. sa le exprime adecvat idealurile si nadejdile 100 . chiar daca ele câteodata pricinuiesc nefericire (. 104 105 106 . p. „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. în D P R.T. în fond. o opera care propune nadejdea propune viata. la 5 aprilie 1987. apud A. I S H I M O V si R. 1981. 1981. mortala.

p. Andrei Tarkovski îsi pune el însusi aceasta problema în legatura cu „întelesul vietii” si cauta raspuns la ea 108. i-a facut pe toti sclavii lui. asa ca ne grabim. Rubliov este un luptator. . ci. Ca atare. a mortii.T. 276-283. Si. avem nevoie de taine. omul sa aleaga calea cea buna. „într-o vreme când viata poporului era lipsita de speranta. în continuare: „Eu încerc sa creez un model care sa poata arata care sunt idealurile mele. 149. I b i d e m. I R E N A B R E Z N A . S H E J K O . interviul cit. si aceasta întru deplina smerenie 1 1 3. I S H I M O V si R.. p.. „În chip esential. n o . Aceste idealuri nobile fac din eroii tarkovskieni niste combatanti vajnici în plan spiritual1 1 6. p. 40]. asa cum ne-a fost ea daruita de Dumnezeu107 . dar (atentie!) „nu în sensul ca tu sa te consideri mai important decât oricare altul. S: . I S H I M O V si R. Iata transcrierea acestui fragment de dialog încarcat de sensuri: Snaut: . este în fapt. pp. 41.Când un om este fericit. mult mai grava si mai înrobitoare decât orice tip de sclavie anterioara. iar câmpul sau de lupta este spiritul omenesc” [ G Ü N T E R N E T Z E B A N D . create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Poate ca ai dreptate.Întrebarile arata o dorinta de a cunoaste.:i . A avea un ideal reprezinta tot un semn limpede al unei fiinte nadajduitoare. Spre sfârsitul filmului Solaris. S H E J K O . din punct de vedere spiritual. S H E J K O . Dumnezeu la pus pe om în centrul lumii create de El. Aceasta sclavie moderna. „I Love Dovzhenko”. si faptul ca „fiinta omeneasca trebuie sa ramâna o fiinta umana chiar si atunci când se afla în conditii inumane” 1 1 2. p. Si asa a înteles sa arda Andrei Tarkovski: ca un Om al muncii si al slujirii! Ceea ce urmareste sa arate cineastul nostru prin intermediul filmelor realizate de el este. Kris: . ca sa pastram Adevarul fund amental. 1973. S: . „De dragul acestei probleme lucrez”. V. ci sa continue a fi fidele unui crez si a ramâne fiinte omenesti. Unul dintre numitorii comuni ai principalelor personaje tarkovskiene este si acela ca ele se confrunta cu situatii existentiale limita. sa fie responsabil în legatura cu îndatoririle sale si sa le împlineasca onest. de fapt. în situatii când totul depinde de libera lor alegere.Noi nu stim când vine sfârsitul vietii. apud A. 131. Altfel. personajele principale ale filmelor lui Andrei Tarkovski îsi îndreapta exigentele existentiale si morale în primul rând catre ele însele. 115 116 . fara sa cunoasca ratiunea pentru care s-a nascut în aceasta lume si de ce îi este dat sa traiasca câteva decenii. interviul cit. ne face. 114 113 V. dupa consideratia lui: „Un artist colecteaza (strânge) si concentreaza ideile poporului. interviul cit. . . interviul cit . cu aparenta de libertate.. El este vocea poporului. 136. de saracie”. 107 I b i d e m. Ivan lupta contra celor care i-au invadat tara. în ciuda neputintelor sale. De aceea este important ca. I S H I M O V si R. De abia acesta poate fi un prim motiv serios care sa îndrituiasca optimismul 1 1 5.A te gândi la asta e ca si cum ai sti dinainte ziua mortii tale. p. nemuritori.Cei mai fericiti oameni sunt aceia care nu -si pun niciodata aceste întrebari afurisite. p. ca ajung adesea în pragul deznadejdii. practic. a iubirii. dar încearca sa nu te mai gândesti la asta. Caci. când acesta era apasat de un jug strain. 115. de nedreptate.. Astea sunt întrebari pe care ti le pui la sfâr situl vietii. . 14. atunci e normal ca lumea sa ajunga la starea în care se afla acum”1 1 0. „întelesul vietii” si alte întrebari cu privire la vesnicie nu -l mai intereseaza. î n Filmwissenshaftliche Beiträge Hochschule für Film und Fernsehen der DDR Sektion . Taina fericirii. 175. tocmai dimpotriva”1 1 4. p.. interviul cit. Faptul ca nu stim aceasta zi. interviul cit.special. K: . marturiseste el. Restul este numai munca si slujire”1 1 1 .. . Andrei Tarkovski stie ca are de împlinit o datorie morala. Este în primul rând o datorie fata de Dumnezeu. mai ales într-un context pe care îl vad strivitor pentru oameni si pentru ratiunea lor de a trai” 109. T H O M A S J O H N S O N . între altele. între Kris si Snaut are loc o mica discutie privind si întrebarea as upra „întelesului vietii”. si aceasta este cea care-i defineste pozitia estetica si etica. 109 108 V. K: . când trebuie sa nu renunte la lupta cu sine. si numai apoi si una fata de oameni. întelegând „întelesul vietii”. Dar. „daca Omul traieste fara sa cunoasca ratiunea existentei sale. 110 111 112 G Ü N T E R N E T Z E B A N D .

Olivier Clément considera nu numai ca putem afirma cautarea ca pe o componenta continua a atitudinii lui Tarkovski fata de viata si. sa afli ceva. interviul cit. p. . este cautarea 117 „The Burning”. Nostalghia (cautarea regasirii radacinilor spirituale). În acelasi sens. jurnalul unei crize spirituale exasperate de aceasta cautare”121 . . în E k r a n. dar cu conditia sine qua non a întemeierii pe adevar123. p. echivalentul „unui act de credinta” 1 1 8. De altfel. Si mereu am avut sentimentul ca ceea ce se petrece nu este adevarata viata. seninatatea sufletului”. cit. ajungi în chip firesc. sunt într-o continua. interviul cit. ne spune regizorul. 47. p. 123 F R A N C E F A R A G O . st. p. pentru noi. personajele sale principale au ceva de aflat. Sigur.:i . cautarea lui Dumnezeu. Asteptarea unei Întâlniri decisive. Ceva care va influenta pozitiv.: i . Oricum. 14 -15. A N T O I N E D E B A E C Q U E . încrederea în viitor”. poate decisiv.C. la „crearea de capodopere” care vor dainui pentru totdeauna 1 1 7 . cautarea este o constanta a filmelor lui Tarkovski. O alta marturie a nadejdii la Andrei Tarkovski o reprezinta Cautarea. asteptarea a ceva real. nadajduiesti sa gasesti ceva. nadejdea maxima este vietuirea vesnica în proximitatea lui Hristos. 169. pp. Barthélemy Amengual vede întreg filmul Nostalghia ca pe „o cautare. 16 ianuarie 1987. Ca si autorul lor. 1965. cit. 1970 -1971. mai mult chiar. ca sensul cautarii este chiar cautarea însasi”124. cautare de oglindire. Urmând aceasta linie. prin patimire). ceva de descoperit.T. cei aflati sub un nou Legamânt. si de Andrei Tarkovski122. în F. în toate aceste filme cautarile sunt multiple si ele se implica oarecum ipostatic una pe alta. st. Si continua: „Toata viata mea m-am simtit ca un peron de gara.Fiction on the Screen”. 162 -1 6 5 . 71. 154-157. cautarile personajelor lui Tarkovski ne trimit la propria lui cautare si la dorinta lui permanenta de reconstructie (în termenii Parintelui Dumitru Staniloae: „de restaurare”) a unei lumi aflate în grava disolutie. 124 . p.Andrei Rubliov a luptat prin arta sa. o reconstructie facuta pe ruinele acestei lumi. uneori chiar inconstient. 31. p. p. ci asteptarea vietii. si anume chiar ceva important. iar în Zona o Camera a împlinirii dorintelor celor mai intime ale fiintei în cautare de sine. omul are anumite nadejdi. Aceasta este. a unei cai morale de a trai” [N A U M A B R A M O V . Când cauti. nelinistita si ampla cautare: cautare de sine. .l conduce o nadejde bine si întemeiat purtata? În lumea veche. „pentru a-i lua acolo pe câtiva oameni foarte nefericiti si a le impune ideea de nadejde”. Asa cum observa Antoine de Baecque. iar acum. L A U R E N C E C O S S É. p. au si ele idealuri. Stalkerul creeaza o Zona. viata ta. cautarea unei comunicari reale si profunde cu semenii etc. cit. marea nadejde o reprezenta venirea lui Mesia. st. Solaris (cautarea nemuririi paradiziace). fratia si unirea” [G Ü N T E R N E T Z E B A N D . cautare de Întâlnire. apud A. cel al Iubirii. de altfel. înlauntru si în afara ta). „Noi toti asteptam ceva”. cit. în virtutea caruia a urmarit întreaga viata „sa exprime o armonie atotcuprinzatoare a lumii. a p u d Marcel Martin. Stalker (cautarea salvarii si pastrarii credintei). interviul cit. „Dialogue with Andrei Tarkovsky about Science. no 2089. fata de modalitatea de a crea. Pe parcursul acestei asteptari. Oglinda (cautarea de sine prin oglindire. mântuirea. unde. citind cuvintele sale sau vazând comentariile sale. implicit. 154]. 118 119 Ivan si Andrei sunt „în cautarea unui ideal. op.. . important”. ca „uneori ai impresia. „Tarkovski. „si acest ideal este iubirea. spune Otto în Sacrificiul. 33]. dar. se poate spune ca telul. . . Prin aceasta se vadeste ca el „a avut un ideal moral înalt”. mai mult sau mai putin constientizat. p. vesnicia si armonia acestuia. Cautarea este dublata de o asteptare nadajduitoare. cu alte cuvinte. l’homme du seuil”. apud A. exprimând prin ea „nadejdea. Asadar. lucru confirmat. si anume ceva de taina 1 1 9.T. pp. în E k r a n . Sacrificiul (cautarea mântuirii lumii pe calea jertfei totale de sine). O L I V I E R C L É M E N T . Regizorul însusi marturiseste în numeroase rânduri despre acest lucru120 . ea fiind element de prim plan în Andrei Rubliov (cautarea frumusetii întru adevar. dar se confrunta adesea si cu pierderea nadejdii. 121 120 B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. . 122 Nostalghia are ca origine tematica cautarea „în ceea ce priveste absenta comunicarii spirituale” [C E S A R E B I A R E S E . 159. Rubliov aspira la un ideal pe care -l zugraveste în pictura sa. Dar ce cauta omul în ultima instanta. 40]. cu ajutorul lui Dumnezeu.

128 127 A N G U S M A C K I N N O N . interviul cit. Domenico si Gorceakov. unul din proiectele pe care le avea în vedere în ultima parte a vietii era si acela al unui film despre Sfântul Antonie cel Mare. 40]. Trebuie salvata toata lumea. p. pe undeva. reprezentata. Distrugerile pe care le-a facut societatea în timpurile moderne pe toate planurile. l-a folosit pe spiritualitate. .”128.:i . oamenii se gândesc sa -i mântuiasca pe altii. în principal. eu doresc sa fiu demn de ea în orice moment”126. 3]. „Red Tape”. 129 Andrei Tarkovski: „Iarasi. p. Cred ca. impun necesitatea imperioasa a intensificarii unui proces reparator prin creatie: „De aceea problema creatiei si problema mântuirii sunt astazi mai mult decât actuale. p. aceasta fiind. între creatie (în general) si mântuire este. personajele principale ale lui Tarkovski tind spre a încerca salvarea celor de lânga ei. . Otto-Postasul si Alexander. a unor nadejdi comune. Dominico: „Am fost egoist. Realizarea salvarii de sine ar dispensa pe ceilalti de grija mântuirii tale. Este mai mult decât o simpla salvare. interviul cit. care numai dupa ce se asezase bine în conditia crestina a putut sa spuna aceste cutremuratoare cuvinte: „caci as fi dorit ca eu însumi sa fiu anatema de la Hristos de dragul fratilor mei cei de un neam cu mine dupa trup” [Rm 9. pâna la urma. uneori chiar a întregii lumi (Stalkerul. interviul cit. O alta problema de care regizorul este preocupat este cea a raportului dintre mântuirea omului aflat în lume si cea a aceluia care pleaca în singuratate. atunci n -ar mai fi nicio nevoie sa -i m â n t u i esti pe altii. În general. Mântuire vrea sa spuna. . care ia asupra lui „povara vinei si a întregii blamari pentru aceasta.T. „Întru nadejde ne-am mântuit” [Rm 8. a unei perspective existentiale care sa uneasca o societate umana 131 . p. în continuare. devii un fariseu. apud A. Afirmatia din ultima fraza o regasim si într -un alt interviu [ G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . Dupa cum se stie. Londra. 130 P A S K A L C H E L E T . 31. interviul cit. Dar. chiar asa ne învata si Scriptura. atâta timp cât nu te afli tu însuti bine asezat pe aceasta cale a împlinirii de sine. la liman. 24]. Pentru Tarkovski. mântuirea individuala sau cea a familiei nu trebuie sa îndeparteze în chip egoist telul pentru care Hristos S-a întrupat si S-a jertfit: mântuirea întregii lumi! 127 În acest sens îsi îndreapta faptuirea eroul principal din Sacrificiul. st. 160.spiritualitatii125. renuntând la fericirea personala spre a salva întreaga lume. într -o violenta. Si. pp. Dar regizorul considera ca nu poti fi de ajutor altuia întru mântuire. crede Tarkovski. Individualismul lumii contemporane face sa te gândesti. mai ales acum.. Ne place sa dam sfaturi. Olivier Clément vede atitudinea si comportarea lui Andrei Tarkovski ca fiind întrucâtva asemanatoare cu cea a lui Frantz Kafka. nr. . lumea întreaga” [ F R A N Ç O I S R A M A S S E. 131 . p. Altfel. cit. într-o anumita masura si Andrei Rubliov). cu alte cuvinte care este raportul în cazul unui sfânt între mântuirea personala si cea a comunitatii din care face parte si fata de care este raspunzator într-o masura destul de mare 130 . ajungerea. care spunea ca si „chiar daca mântuirea nu vine. p. 126 A p u d O L I V I E R C L É M E N T . printr-o buna traversare a vietii. acceptiile si continut ul acestui termen la cei doi se intersecteaza bine si îmbucurator.. în acest sens dovedindu-si înrudirea lor de structura cu unele dintre principalele personaje dostoievskiene. Fara aceasta. vroiam sa -mi salvez familia. n. fiind nevoit sa gaseasca un echivalent pentru cuvântul mistica. trecem cu vederea cele mai grave pacate” [ H E R V É G U I B E R T . ar fi de vazut cum si Parintele Dumitru Staniloae. 4. 15 august 1984. sa instruim. în lumea contemporana. art. pe temeiul ei sa încerci cautarea mântuirii. în ceea ce ne priveste. în T i m e O u t . un om care încearca sa impuna altora exigente morale pe care el le încalca flagrant 129. pentru ca. Trebuie sa-ti 125 Andrei Tarkovski vorbeste foarte adesea despre spiritualitate. si salvare . 20 . daca ne gândim la Apostolul Pavel. .22. ceea ce nadajduiesti sa ajute se transforma în tr-o impunere. si asta si din lipsa unor idealuri comunitare. în timp ce. de credinta.. V I C T O R L O U P A N . 9. de la cel al constiintei pâna la cel al naturii. o strânsa legatura. În sensul celor de mai sus. cit. cum de altfel se si spune în unele limbi. poti sa începi sa te gândesti la mântuirea aproapelui. pentru ca este salvarea definitiva. 69]. p. De abia dupa ce ai rezolvat cât de cât propriile probleme de mântuire. Vroia sa înteleaga care este contributia pustnicului la mântuirea comunitatii ecleziale. 85]. Dar pentru ca sa -i mântuiesti pe altii trebuie mai întâi sa te m ântuiesti pe tine însuti. tot mai mult la o mântuire la care se ajunge individual. 145. Tarkovski a fost preocupat mult de raportul dintre mântuirea individuala si cea colectiva. Daca fiecare om este capabil sa se mântuiasca pe sine. 36. Este necesar sa ai o putere spirituala.

Stalkerul si sotia sa din Calauza. Unii încearca sa iasa considerând creatia ca pe un act sfânt. aceea pe care o putem observa în viata calugarilor si a sfintilor. între care include si arta adevarata.. apud A. 139 138 H E R V É G U I B E R T . cât si. poate fi. Dar nu numai Andrei Rubliov. o cale de suferinta care sa conduca la mântuire. . ea are totdeauna o doza mai mare sau mai mica de sacralitate în constitutia ei. cu Dumnezeu Care ne-a creat dupa chipul Sau si Care ne-a dat totodata posibilitatea de a crea o lume” 134. interviul cit . p. 1981). daca ne gândim la ideea de mântuire. I b i d e m. a p u d F R A N Ç O I S R A M A S S E. La o analiza mai atenta. Oricum. arta fiind numai o cale de mântuire între altele. exista între creatie si mântuirea de sine un conflict pe care nimeni nu a reusit sa-l rezolve pâna acum. a nadejdii” 137 . mama si fiul (în fond. st. 1965.Loup Passek (Paris. de pilda. Si nu în ultimul rând Sfânta Scriptura! Suferinta! Posibilitatile de aflare a mântuirii sunt nenumarate. 87. 50. p. al carei mijloc principal este fapta buna. 133 „Acestea (n. sa fii cu totul strain spiritualitatii. atât pe plan fizic. sa-ti vezi timpul” 132. ci îndeosebi o suferinta venind din compatimirea cu suferinta altora. 124. chiar A. L’Équerre.) din Oglinda. Si atunci trebuie abordata ideea con-crearii cu Creatorul. pe care ar dori sa o simta si spectatorul sau (apropo de Solaris) 138. În anumite situatii. Poti sa fii o fiinta spirituala fara sa faci apel la arta si traind o v i a t a complet normala. cea a unei îndepartari de viata pentru salvarea propriului suflet. 1. spune Tarkovski. facând arta si fiind creator. Chiar daca arta nu este cel mai adesea un act sfânt. pp. din filmul sau Nostalghia. pentru confortul meu. cea a pustniciei. „poate ca ’nostalghia’ se poate identifica cu pierderea credintei. eu. despre „aflarea bucuriei în patimire” 136. deoarece aceasta intra în categoria înfaptuirilor (a faptelor ce întrupeaza credinta). ceea ce conteaza în final este duhul unei faptuiri133. ci majoritatea personajelor principale ale lui Tarkovski trec prin focul purificator al suferintei: Ivan din Copilaria lui Ivan. Asadar. mie asta îmi convine. devine clar ca exista o alta cale. Centre Georges Pompidou. .T.T. Tarkovski vede doua posibilitati de mântuire: una în mijlocul lumii. prin însasi ratiunea ei de a fi: aceea de a exprima ziditor binele si frumosul. chiar si atunci când subiectele abordate sunt dramatice sau tragice. cea a suferintei este cea mai sigura. în cautarea spiritualitatii” [I b i d e m]. poti sa fii. „Cinéma/pluriel”.. iar alta care se produce în conditiile fugii din lume si de lume. 279.întelegi timpul. n. Si tot el se mai refera la „durerea mântuitoare a nostalgiei”. Fata slaba la minte din Andrei Rubliov este mântuita si ea. 137 Le Cinéma russe et soviétique . caci variate si neasteptate sunt caile de mântuire oferite de Dumnezeu omului135. 134 135 136 „Lucrul princi pal pe care am vrut sa -l exprim în filmul meu este arderea unei persoane în numele unei idei mistuitoare. st. Altfel spus. spiritual. Si ceea ce este cu adevarat miscator este faptul ca nu este numai propria suferinta. interviul cit. cineastul nostru „exprima nostalgia spiritualitatii” 139. sous la direction de Jean . p. 132 I b i d e m. Si asta în vederea supravietuirii. În fond. în Ekran. Domenico si Andrei Gorceakov din Nostalghia. În orice caz. Coll. p. regizorul vede o posibilitate de mântuire si prin creatia artistica. o idee care -l poseda pâna la punctul patimirii” [„The Burning”. mai ales. Andrei Tarkovski vorbeste tocmai despre „purificarea prin suferinta”. Cu toate acestea. dar pe o cale diferita de cea a iconarului. C E S A R E B I A R E S E. Rezolvarea problemei mântuirii prin actul de creatie artistica poate crea dispute si contestari în rândul oamenilor atasati Bisericii. felul în care enunta Andrei Tarkovski aceasta problema si în care reflecteaza asupra ei merita toata atentia: „Dar. Kris din Solaris. Cel mai adesea. Dar nu exagereaza în aceasta directie. întreaga arta este de esenta dramatica. p. arta si spiritualitatea) sunt doua lucruri diferite. . cit. 14-15]. de exemplu. În Andrei Rubliov.n. asa cum apare ea în filmul cu acelasi nume. 154 -157.. si ea. Ed. dupa cum se vede destul de limpede. Fara îndoiala. Nostalghia. F R A N C E F A R A G O . Alexander din Sacrificiul.:i . . cit. dupa cum a probat-o si Hristos prin Patimile Sale. De aici si nadejdea pe care o inspira. în chip evident. Sau.

cit. cu Dumnezeu). Ca disponibilitate spre o comunicare de profundis la toate nivelurile (cu natura.a dreapta lui Hristos care a ajuns primul în rai. cit. interviul cit. este „vrajmas al spiritualitatii” : „Herman Hesse afirma un lucru corect în legatura cu pasiunea. Considera. însa.. sa privim putin sfârsiturile filmelor lui Andrei Tarkovski. „sa pui un început bun”. deoarece copiii refuza cam orice nu poarta în sine o orientare întru nadejde.Antoine de Baecque considera ca la Tarkovski „fiintele n-au decât o salvare: emotia”140 . 67. I b i d e m.T. . 1981. spune el undeva. 84. de la tâlharul cel de. interviul cit. 141 H E R V É G U I B E R T . cit. 160. Voi semnala succint preambulurile. în Paterice. Cineva observa ca la Tarkovski personajele nu râd aproape niciodata. p. cea a sufletului. Sentimentalismul nu are nimic de-a face cu spiritualitatea”141 . dar care pregateste finalul. 85. copiii înteleg foarte bine filmele mele” 148. Tarkovski considera ca emotia. ca problemele grave ale lumii contemporane nu se pot rezolva printr-o „atitudine vesela”. pentru ca tot el sa tina sa corecteze aceasta imagine: „Eu nu sunt lipsit de optimism ”143. pentru ca ochiul lor este mai curat si intuitia lor înca genuina. cu semenii. în general. De aceea. Din pacate. Acesta este foarte adesea fara cuvinte sau. . . H E R V É G U I B E R T . numai bucuria întemeiata pe nadejde este de luat în seama. De aici si complexitatea dramatica a filmelor sale. Sfârsiturile au un soi de preambul. Acelasi lucru se poate spune ca se petrece si cu eroii emblematici ai lui Dostoievski. art. art. Exemplele sunt nenumarate. 148 A p u d F R A N Ç O I S R A M A S S E. cit . sau copiii. (…) Oamenii voiosi. 20 00. D I O N I S I E D E F U R N A . cu osebire. însa.:i . nu pot suporta sa fiu în preajma lor”145. Bucuresti. voi lua în considerare si ma voi referi la acea parte finala fara cuvinte. Parca ar urma îndemnul de pe filacterul din icoanele cu Sfântul Efrem Sirul: „Îndrazneala amestecata cu râsul surpa cu înlesnire sufletele”146! Pentru regizorul nostru. pâna la cele raspândite prin Vietile Sfintilor sau. si acelea atemporale. 49]. considera ca „numai sufletele cu adevarat perfecte ar trebui sa aiba dreptul de a fi bucuroase. sunt lipsiti de calitati”. 113. p. apud A. el scrie ca pasiunea este o divergenta între lumea exterioara si cea interioara. 140 A NTOINE DE B A E C Q U E . 49. 14. p. „voiosia este o neîntelegere a situatiei în care te afli. Care este directia în care ne conduc ele. Ei au mai fin simtul directiilor izbavitoare. p. mai ales atunci când trece în sentimentalism. aparent paradoxala. „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. T O N Y M I T C H E L L . „Am reputatia ca as fi un pesimist ”142. nr. sa -si aminteasca de El” [ st. asadar la nota finala cu care îsi încheie operele. cale a nadejdii: nu depinde decât de om ca sa amenajeze o lume umana. 142 143 144 145 146 147 H E R V É G U I B E R T . Aceasta afirmatie poate fi luata în seama daca privim emotia ca autenticitate si limpezime a trairii. poate fi o marturie despre nadejdea pe care o poarta în sine arta sa: „În paranteza fie spus. În acelasi sens merge si opinia lui France Farago: „Aici ne este aratata si amintita Calea. p. care probabil ca. Dar. care face înca parte din film. I b i d e m. dar care lasa loc deplin Cuvântului si mesajului Sau de Buna Vestire. În Jocul cu margele de sticla. la cei mai multi. op. omul trebuie s a se apropie de Dumnezeu. considera el. . 75. . Sophia. sau cei foarte vârstnici” 147 . sfârsitul. cel mai adesea. considera emotiile ca pe o confruntare a omului cu realitatea materiala. cu sine. Este si acesta un semn evident al componentei nadajduitoare a artei sale. poate în mai mare masura. uneori. 84.. cu putine cuvinte. Erminia picturii bizantine . nemaitinând strict de naratiune. Ed. el este interesat de „personaje care sunt îngrijorate în legatura cu starea lumii”. pe drept cuvânt. Recunoaste ca „oamenii veseli îmi provoaca o anumita iritare. p. interviul cit. Pentru a putea sa ne referim mai apropiat la componenta nadajduitoare a filmelor sale. pentru a se umaniza. Pe de alta parte. p. Tot asa în I A N C H R I S T I E. De aceea. în F r a m e w o r k. Ar mai fi de adaugat ca si aceasta constatare a lui Andrei. Este stiut cât de important este în gândirea crestina începutul. 84. p. dar si.i încurca pe superficiali 144. Mi se pare ca Hesse. p. p.

Acum are o cicatrice pe obraz. lecuita si lamurita. alaturi de Serioja. Porumbeii în albul lor contrasteaza cu o imensa dâra neagra (pata de ulei?) care pateaza asfaltul proaspat. cu frustrarile ei la nivel personal. fugise la partizani. ca de altfel si în filmele ulterioare ale lui Andrei Tarkovski. este o aparitie stranie în mijlocul plajei! Pare înrudit oarecum cu copacul de la sfârsitul Sacrificiului(!?). Copacul întuneca ecranul150 . Dar brusc apare copacul. ca fusese apoi prins. la care pare ca se îndreapta ca s-o „bata” pe fetita. Totul este foarte însorit. [Icoana Sfântul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Detalii aproape abstracte ale 149 În s cenariu se spune ca ar fi fluviu. El o depaseste. Ne aflam la malul marii149. care fusese împiedicat de mama sa sa ajunga la mult râvnita întâlnire cu Serghei (conducatorul compresorului). Insista pe el. la joaca. sa le fie si sarbatori în viata. Nu stim deocamdata ce reprezinta. Copacul. la începutul filmului. bombardat. Sa le aduca oamenilor bucurie. la sfârsit de tot [ A N D R E Ï T A R K O V S K I . „Numara” lânga un copac uscat. Acelasi tip de plecare spre un orizont de dincolo de orizont ca la sfârsitul din Compresorul si vioara. Acesta a sunat impresionant. aproape stins. renuntând sa ramâna la o scoala militara în spatele frontului. Doi porumbei albi zburatacesc si se asaza în curtea imensa pe care compresorul o traverseaza acum urcând. spre una ideala. parca. Ivan bea apa din galeata dusa de ea. plaja si întreaga atmosfera dau sentimentul de la mare! 150 „Cautarea propriei copilarii se opreste” . nu virtuala. de copilarie. Baietelul. nota Andrei Tarkovski în scenariu. La un moment dat este gasit dosarul lui Ivan de catre unul dintre ostasi. pe care si. KONET FILMA. în care întâlnirea se petrece pe un drum catre eternitate. Pare sa plece în nesfârsitul apei. Ed. Fug în mare. Se întrezareste Raiul! Desi oarecum conventional. Tot mai repede. Întreaga reusita îi apartine lui si lui Dumnezeu.Compresorul si vioara (1960) [Finalul:] Sfârsitul este mai degraba vis sau mai precis trecere înspre vis. Copilaria lui Ivan (1962) [Preambulul finalului:] O închisoare din Berlinul cucerit. Amândoi râd zglobiu. lucru cu atât mai izbitor dupa întunecimea care a dominat filmul în cea mai mare parte a lui. torturat si executat. În final se adauga si alti porumbei. Apare mama lui Ivan zâmbind luminos.). Câtiva ostasi cauta sa recupereze câte ceva dintre sutele de dosare ale celor condamnati si executati de nazisti. Sunt aratate cu insistenta o camera de tortura si un loc de executie din închisoare. . chiar tânarul care-l întâlnise pe front. Exils. O muzica diafana. în sfârsit. abia fumegând. ci patrundere într-o alta lume. aparând o fata cu mintile ratacite. dar valurile. ca un glas de întâmpinare a lui Dumnezeu. Fuge dupa fetita. Filmul se coloreaza. devastat. la biserica Sfintei Treimi. care plânge acum ca un copil. îl dusese cu el în mormânt. 151]. O aura! Camera exploreaza foarte detaliat o icoana. celalalt sa picteze icoane. Dar. Parca sub adiere de vânt – sau a Duhului? – jarul se lumineaza. aratând ca între timp a trecut prin multe ale razboiului. în devalmasie. 2001. cu sughituri. unde unul sa faca clopote. Ivan porneste cu cautatul pe plaja. Paris. Ivan „ramâne” la numaratoare si „se pune”.i spusese secretul fauririi de clopote. Mama pleaca mai departe cu galeata plina. pâna se ascund ceilalti copii. traversarea curtii etc. Sasa. în loc de mersul la cinematograf. Îi propune lui Boris sa plece împreuna. KONET FILMA. o lume izbavita si transfigurata. Copii pe plaja.l luase dupa ce comisese ucidere de om în biserica. resemnat si trist dupa ce realizeaza ca totul este ireversibil pierdut. Capul lui Ivan rostogolindu-se ghilotinat. expusa batjocurii tatarilor. spre un cer care nu se vede. fericiti. Andrei Rubliov vine sa. Tatal sau nu. amestecate în mormane uriase. [Finalul:] O ruptura fata de cadrele precedente. Numaratoare de joc. chemator. mai înalt. la votul tacerii. sub ochiul stâng. În cazul acesta. Rezulta ca. Este jocul de-a v-ati ascunselea. batrân si singuratec.l îmbratiseze si sa-l încurajeze pe Boris. un fel de trecere în vis. Din off se aude interogatoriul atroce luat lui Ivan. îsi imagineaza drumul pe care ar fi trebuit sa-l parcurga pâna la locul ratatei întâlniri (coborâtul scarii. Apare o fetita sugubeata. poluata social si ideologic. visul nu este nici vis din somn si nici vis – visare cu ochii deschisi. ci de un alt tip de realitate. devine rosiatec si da într-un detaliu de icoana ocru-auriu. baiatul ajunge la compresor si se suie pe el. finalul vorbeste despre o iesire din realitatea imediata. O e u v r e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s c o m p l è t es I. limpede. a reusit constructia clopotului. Andrei Rubliov renunta. eliberat de teama de a nu fi reusit. tânarul clopotar. Spre Rai! Andrei Rubliov (1966) [Preambulul finalului:] Boris. p. [Finalul:] Imaginea trece spre focul de alaturi.

Împrejur. Manastirea Sfântul Sava Starojevski. Detaliu de aripa galben-aurie. Fecioara. o prelunga litanie bizantina. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Un pom. biserica Bunavestire. Manastirea Sfânta Treime. Iata crucea. nasterea: ieslea. Focalizare pe partea centrala. Hristos si lumea! Se pare ca Andrei Tarkovski va fi citit interpretarea lui Pavel Evdokimov din Ortodoxia sa152. Moscova:] Maria. Perdea de ploaie în rafale. semn al slavei si al luminii într -o traditie venind din Bizant. îmbratiseaza picioarele Mântuitorului. neabatut. Raiul si o picatura de rai picurata pe pamânt. biserica Bunavestire. (Sunet de ploaie repede. Un Înger al Sfintei Treimi. Manastirea Sfânta Treime. Ecranul prinde nuante si. [Icoana Hristos în slava. biserica Uspenski. [Icoana Învierea lui Lazar. Dumnezeu va fi slavit. Kremlin. Icoana pare ranita de o arsura (ca atare si Chipul). cum spunea Ioan Alexandru) 153. KONET FILMA. prin fata ochilor nostri defileaza carbuni de culoare rosie. [Icoana Bunavestire. Fond galben-auriu. urcându. Mai mult un ison…) [Icoana Sfântul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Din nou acele detalii aproape abstracte de vesmânt arhieresc.) Ploaia se vede! Se simte! Pe imaginea precedenta se suprapune cea a unor cai pascând sub ploaie pe un soi de ostrov în mijlocul unui fluviu. [Icoana Sfânta Treime. Fiinta va face ca neantul sa dea înapoi. asezati la masa lui Avraam. Focalizare pe Potir. Detaliu cu Petru. galben si albastru. cu privirea Sa enigmatica. cu dreapta binecuvântând. vine sa încheie aceasta parada de icoane. Urcarea camerei spre chipurile Îngerilor. din nou. Apoi vin. Trecere spre Îngerul din stânga. purpuriu s i aur. Camera coboara pe mâna lui dreapta. în chi p bizantin. Miei. aururi. sora lui Lazar si a Martei.vesmântului arhiereului. Aurul slavei dumnezeiesti lasa în sfârsit loc câtorva imagini în alb negru care vin sa încheie filmul: imagini cadre. Într -adevar. Detaliu de arhitectura. Chip de Înger. 2 5 3-258. Moscova:] Sfântul Duh în chip de porumbel. Capetele Îngerilor. O infinita tandrete! [Icoana Bunavestire. cu Cartea deschisa în mâna stânga. Kremlin. 1996. Bubuit de tunet vestind furtuna. Miscarea camerei spre stânga. biserica Bunavestire. Baia Pruncului. Patru cai. biserica Bunavestire. purificatoare vine. mai îndelung explorate. Moscova:] Trei sfinte mironosite în fata giulgiului aflat în mormântul gol. cu dreptunghiul desenat pe ea.lin. p p . botezul lui Hristos. Moscova:] Întâi cadru mai larg. Neaparat de citit la P A U L E V D O K I M O V . din nou. Trei îngeri senini. cea din icoane. 22]. chemarea la pocainta. Moscova:] Ioan Botezatorul botezându-L pe Iisus în Iordan151 . Antoine de Baecque simte ca sfârsitul acestui film ne poarta în starea de Remarcabila corectitudinea biblica a compunerii unor elemente din doua icoane diferite. Purpuri. Frumusetea desavârsita! (Bubuit de tunet. dintre care unul e mânz. Manastirea Sfânta Treime. Dumnezeu Tatal. Si. Pasc linistit. apoi focalizare pe chipul ei. Manastirea Sfânta Treime. Krem. semnificând.l. Moscova:] Detaliu de arhitectura. Infinita mila si durere compatimitoare pe chipul lui Hristos.) Camera se departeaza cuprinzând întreaga icoana. Moscova:] Munti. Potirul si dreptunghiul de pe frontispiciul mesei. fragmente ale un ei iconografii somptuoase. mergând peste hainele puse sub pasii Sai. Lumea se coloreaza. Apoi îngerii cerului. Îngerii slavind. Iata descrierea poetica a acestui sfârsit la France Farago: „Din nou cuvântul se face trup. [Icoana Botezul. Un magarus care aduce mai degraba cu un calut. probabil cel din stânga. biserica Bunavestire. Treimea. Moscova:] Cei trei magi calare spre pestera din Betleem.) [Icoana Mântuitorul. portocalie. ca rasturnati. si cea de aici („viata deocamdata”. Kremlin. Moscova:] Mâna arhanghelului Gabriel binecuvântând. Si acum predicarea lui Ioan Botezatorul. [Icoana Nasterea lui Hristos. Detaliu de lemn de icoana care si-a pierdut complet stratul de culoare. Ploaie torentiala. negruri. Duhul Sfânt S-a aratat în chip de porumbel la Botezul lui Hristos [ Mt 3. Camera urca spre Potir. magarul si boul. Iisus. Detalii cu culori primare: rosu. borne care închid paranteza dramei etice si spirituale a umanitatii. apoi camera se ridica pentru a ne descoperi chipul. (Muzica se intensifica. (Muzica înceteaza. ucenicii m otaie. Hr istos pe Muntele Maslinilor: mai întâi picioarele Domnului. în albastru. Revenire la Potir. Detaliu de vesmânt purpuriu. ancorarea în conditia Sa pamânteasca. O ploaie torentiala. Camera urca spre chipul lui Hristos. Zvenigorod:] Parte a icoanei unde culoarea s-a cojit de tot. Vladimir:] Picioarele lui Iisus pe o lespede-carte. alburi. Departarea camerei si cuprinderea întregii icoane. de o parte si de alta a mesei asternute de Avraam si de Sarra. dau din cozi si din picioare. Oile ciobanilor. cu ieslea si Maica. Copiii asternându-si vesmintele în calea Mântuitorului. Ortodoxia. la cer! Ne este atrasa atentia asupra raportului dintre o lume deja izbavita. [Icoana Intrarea în Ierusalim. Camera coboara focalizând. Kremlin. Manastirea Sfânta Treime. [Icoana Sfântul Pavel. Dar porumbelul Duh este acolo. (Între timp a început o muzica bisericeasca. care binecuvinteaza. Bucuresti. [Icoana Nasterea lui Hristos. Manastirea Sfântul Sava Starojevski. Detaliu cu picioarele Îngerilor laterali. [Icoana Sfinte Mironosite la mormânt. Detaliu de vesmânt albastru intens. Detaliu de arhitectura. Detaliu de vesmânt purpuriu. în timp ce se ridica slavitoar e cântarile liturgice.) [Icoana Schimbarea la Fata. pe expresia ochilor si a gurii. Apare întreaga Sfânta Treime de la Mamvri. Moscova:] Detaliu de vesmânt albastru intens. cel din mijloc. 16 // M c 1. în timp ce rasuna tunetul în nori. într -o d e z o r dine cronologica totala. parca 153 152 151 . Pom singuratec. Cuvântul se întrupea za. Cei trei Apostoli orbiti si pravaliti de lumina taborica. Ed. premergator. Iata -L pe Hristos pe magarul Sau în ziua de Florii. 10 // L c 3. Zvenigorod:] Chipul coplesitor al lui Hristos.

Aceeasi nedumerire: de vânator sau de postas din vechime? Ploua la interior! Camasa intens albastra a tatalui si vesta i se uda. Iata si o interpretare interesanta. se casatoreste cu sufletul. cu capacul sprijinit lateral. transfigurata a culorilor. Frunze uscate. Cautarea. Pe perete atârna un corn. ca doi oameni care vin din doua lumi diferite. ceea ce. Hristos Cel etern. Si sa nu vrei. Trecem printre nori. Ultima imagine a filmului rezuma acest proiect. în acelasi timp. tarâna aceasta primordiala. Kris se apropie. dominata de Potir si de Chipul Mântuitorului. în prag. 76] De remarcat ca Alexandru Paleologu vedea cautarea Graalului ca tema generica a filmului Stalker [„Calauza sau cautarea graalului”. pp. dar banuim. 156 . O bucurie netarmurita! Ploua tare la interior! Kris are o mina foarte grava. A n d r e i Tarkovski. Tatal îi iese în întâmpinare. Kris pare ceva mai usurat. scrutând ca sa desluseasca. Kris se îndreapta spre casa. în icoana finala prezentata în film este zugravit Iisus Hristos. între altele despre „întelesul vietii” si despre întoarcerea lui pe Pamânt.. Pe pervazul ferestrei o cutie de seringi. Ed. Aici este fuziunea. fiinta devoreaza cosmosul. De vânatoare sau. p. postal. recunoscându. trimitând putin la cel din finalul lui Andrei Rubliov. de la cosmos la omul macrocosmos itinerariul devine cautare. Îl vede pe Kris si chipul i se lumineaza. Coboara pe mal. este cercetarea acestei fuziuni. Priveste. mai degraba. primavaratic. op. M o s t e n i r e a crestina a Europei . 8. 101. una cea de aici.. alta cea deja mântuita. Explorarea detaliata face mai bine simtita materialitatea graitoare. pierdut si apoi regasit în mijlocul imensitatii” [A N T O I N E D E B A E C Q U E . câteva carti. 46] Desigur. fiul îngenuncheaza în bratele tatalui sau . cercetare febrila a sinelui. fluturate de curentul de apa. Tatal parca simte brusc ceva. [Doua scurte secvente de trecere:] Pe pervazul hubloului statiei. emotionanta. este singurul mediu care poate genera si prezerva un anume tip de viata. pe care le asaza în devalmasie pe masa. plina cu pamânt. pamântul rusesc. Camera cerceteaza cu lentoare iazul si malurile lui. lovind crupele cailor nevinovatiei. Apoi are o discutie cu Snaut.i confera o evidenta stranietate.contemplare: „Valoarea tarkovskiana suprema: contemplarea. 1989. într-o apa de un albastru si el intens. o frumoasa vaza cu flori. Kris în prim plan. fizica. în vol. Un iaz cu ape imobile. Întoarce capul. Cluj -Napoca. privit din spate. adica firesc. într-un fel. dintre acelea în care se tin instrumentele medicale. nici Marie pentru „vrajitoarea” din Sacrificiul nu sunt alese întâmplator. casa parinteasca. Si o tasca. iazul copilariei. Stranie. cit. Chipurile si lucrarea lor razbat irezistibil la privitor. în cer. Întoarcerea Fiului risipitor! Scena seamana izbitor cu cele desenate sau zugravite de Rembrandt pe aceasta tema. „acelasi. dar generând spiritualitate.. Un chip îngândurat. cit. Si nu ne putem opri sa ne întrebam: Oare ce a risipit Kris. oarecum în departare. îndreptându-se spre malul unui iaz. p. p.” [F R A N C E F A R A G O .. dar care mi se pare discutabila: „Kelvin. a acestui mom ent în care spatiul natural. înfricosatoare si fascinanta. De aici este filmata toata zona pentru a spala pacatele lumii. Eikon. dincolo de nori. Solaris (1972) [Preambulul finalului:] Kris 155 îsi revede mama (pe statie!) si are o convorbire semnificativa cu ea. imediata. la care se revine în mai multe rânduri: Hristos istoric. Se îndreapta spre usa. 2003. adorând acest pamânt care pluteste pe oceanul de pe Solaris. Apoi alge intens verzi unduind maiestuos. st. Nici Kris pentru eroul din acest film. Filmul se sfârseste cu încetineala în ritmul contemplarii icoanelor. asa. Hristos euharistic. Se departeaza.n veci” – Evr 13. probabil privirea intensa a lui Kris. Prelung. Priveste pe fereastra înauntru. Kris îngenuncheaza în fata lui si. . 155 Trebuie sa fim atenti si la numele fol osite de Tarkovski. îl îmbratiseaza 156. o planta care creste oarecum timid. al casei parintesti. Apa neclintita. 154 A N T O I N E D E B A E C Q U E . Cosmosul invadeaza fiinta. Nu stim de la început. cu cei doi cu tot. Cahiers du Cinéma. el rataceste de asemenea de -a lungul constiintei sale. Câinele copilariei. la Tarkovski. din nou. Graalul este aceasta fuziune. dar încapatânat. Pamântul. ca o unica si vasta Icoana. Kris este vazut din interiorul casei. se face tot mai mica. Lasa în spate focul care continua sa fumege. în trecere lina. neclintite. Fumul pronuntat al unui foc ce sta sa se stinga. Casa. încât totul ne apare. pot fi obser vate câteva inadvertente: Schimbarea la Fata nu se petrece pe Muntele Maslinilor. ieri si azi si. [Finalul:] Locul se schimba. Ed. Imaginile cu icoane au fost astfel compuse. într-o cutie de metal. 39-53. parcurge un spatiu bogat în semne si afecte. iar nu Dumnezeu Tatal. ca pamântean plecat pe statie ca sa comunice cu Oceanul de pe Solaris? Camera se departeaza.. Prim plan. Paris. printr-o fereastra. Un câine alearga bucuros spre el. devii crestin. Îsi vede tatal care trebaluieste la trierea unor carti. De un verde crud. De la microcosmos la cosmos drumul urmeaza conventiile stiintifico-fantastice. Se întoarce spre fereastra. Ta rkovski citeaza biblic: contempla pentru o ultima oara iesirea blânda la suprafata a sfinteniei” 154. ca un personaj în cautarea graalului sau . fara întrerupere. înduhovnicita. Se întoarce spre camera. a lemnului.l. aici este graalul. aparut initial în revista C i n e m a ].

o vaza de sticla. (Oda bucuriei!) Crângul de dincolo de copaci. alte gâze. în adânciturile lasate de rotile de caruta sau de masini. Detalii de natura. Bolnavul: – Eu am dorit numai sa fiu fericit. poate ca nu s-a întâmplat nimic. KONET FILMA. Baiatul striga ca pentru a stârni ecoul. duios. muschi. Camera se retrage tot mai mult în spatele copacilor. deversându-si poluator substanta. Acum bunica apare din fata printre tufisuri. (Muzica. Iisus Hristos Care ia asupra Lui pacatele lumii. Doctorul: – Totul depinde de el. parca necreata!) în Camera (împlinirii) dorintelor celor mai intime (de taina) si vitale. Dar ramâne prezenta câinelui ca marturie a calatoriei în zona. frumoasa.) Gardul casei. Asa cum în povestile noastre îi ramâne totdeauna eroului un semn material real la trezirea din vis. din spate. sprijinita pe pieptul lui.) Camera coboara. toata mizeria ei spirituala! Dupa aceasta ne regasim în bufetul de la începutul filmului. O lumina orbitoare invadeaza ecranul. în picioare. El: – Vrei mai mult un baiat sau o fata? Ea zâmbeste putin amuzata. Un stâlp în forma de cruce. o pata de titei. Stiti. de foarte de aproape: iarba. numeroase. Pete de lumina pe podeaua veche. În stânga ei apare si baiatul. de memoria lui… Sora: – Ce are memoria de-a face cu asta? Este vinovat de ceva? Mama: – El crede ca este. usor îngândurata si pierzându-se în acele gânduri. în fond. în mijlocul câmpului. tot felul de gunoaie. Apare.l intens. Pare sa recupereze toate oglinzile. Camera focalizeaza pe mâna dreapta asezata deasupra cearceafului care-l înveleste. putregai. care mai apoi se dovedeste a fi o pasare. priveste spre acelasi punct în spate. apoi baiatul. stârnitoare de viata. Toate vor fi… camera se ridica. Ies prin stânga. (Muzica se aude tot mai bine. departându-se cu un lighean cu rufe spalate pe soldul drept. (Muzica s-a oprit. mare. de care vorbeste în Timpul calatoriei? Tine fetita de mâna. Pe ele sunt puse rufe la uscat. care sa marturiseasca despre realitatea . Bolnavul: – Toate vor fi bine. Se vadeste ca ea nu este decât o insula în Ocean. aruncat în apa din camera. Snaut atrasese atentia ca. care tricoteaza. când s-a prabusit în iarba cu mama. furnici.l vedem. Resturi de o mica constructie de lemn. în ultimul timp.) Bunica si copiii se departeaza. se întâmpla lucruri ciudate cu Oceanul: au început sa se formeze insule. Sora: – Ce se întâmpla cu mama ta daca tu mori? Mâna apuca ceva nedeslusit. Se apropie toti de camera. De afara vine o lumina puternica. A fost poate numai o poveste. Întoarcerea în copilarie si ajungerea dincolo de ea. Doctorul: – Este vorba de constiinta lui. Spre el se întinde. maculatoare. Cei doi soti culcati în iarba. Limpede de tot. serios-jucausa în priviri si mimica. Pe masa. ca un fel de semn pentru oglindirea vietii în diferite momente ale ei. Camera.înconjuratoare. de lânga casa. Apare un peste care pare sa ia asupra lui toata mizeria. nevasta sau un copil moare si te simti pustiit câteva zile. care aparusera anterior în film. Apa este de data asta limpede. Ia fetita de mâna. Ea se ridica si se sprijina în mâna. Doua femei asezate pe scaune: sora si mama. El întins pe spate cu ochii închisi. Raiul! Calauza (1979) [Preambulul finalului:] Calatoria în Zona este numai aparent un esec. buruieni… O întreaga lume. E de o nesfârsita frumusete! O madona! Întoarce capul si priveste undeva în spate. Întoarce capul spre spectator. Marusca. O fâsie de pamânt proaspat arata ca la o frontiera. cu o ploaie (si de lumina. mama. lânga patul unui bolnav. iute. Lânga el o silueta. mama. privindu. în departare. parasita. când se departeaza. în halat alb. cu gândul în departare. O fântâna cu ghizduri de lemn. Stau o clipa nemiscati.. Sa fie cele de grâu. Detonatorul bombei adusa de savant este dezamorsat. Pâlcul de copaci de lânga casa. apropiindu-se cu pas vioi. Sora: – Este o laringita atât de periculoasa? Doctorul: – Ce are de a face asta cu laringita? Este o întâmplare obisnuita. Pe peretele din fund multe oglinzi (cel putin zece!) de toate marimile si de toate formele. Pare ca o revenire la începutul Creatiei. în raiul care recupereaza toata frumusetea Pamântului. KONET FILMA. cu un buchet cu flori înalt. la capatul la care se întrevede aparitia copilului. adunate de mult timp. apoi din nou spre acel punct nevazut din spate. risipite prin iarba. parca tipic ruseasca. Ecranul se întuneca. lemne putrede. Panoramare lenta la dreapta peste câmp. flori. Sora: – Dar nimeni n-a murit în familia lui. Un doctor.. Suntem de-acum într-o lume izbavita. pietre. Casa parinteasca. Bolnavul: – Lasati-ma singur! Doctorul: – Iertati-ma! Ce ati spus? Bolnavul: – Lasati-ma singur! I se vede bustul. bunica. Ea. Bunica cu copiii într-un lan de flori de câmp. Baiatul este putin mai în spate. Înauntru. licheni. nu. Timpuri care se suprapun. când revine. Ne aducem aminte de cuvântul doctorului de la începutul filmului. când se separa pamântul de ape. Sotia? Camera aluneca spre drumul plin cu balti. Bolnavul este dupa un paravan. Ea se sfârseste. Din josul ecranului apare mâna bolnavului eliberând pasarea care-si ia zborul (Este sufletul care pleaca?) // [Finalul:] Câmpul marginit de dealuri împadurite. Îsi trece cealalta mâna prin parul împletit într-o coada lejera. Oglinda (1974) [Preambulul finalului:] O camera.

maiestuos. asa.am regretat niciodata. sotia încearca sa-si linisteasca si sa-si culce sotul. Puteri paranormale? Ce este aceea paranormal? Nu. E un amarât. Desigur. Citeste dintro Sfânta Scriptura întesata de semne. 17]. art. Arata ca vai de el. când a venit la mine si mi . dar n . Dar.ar fi fost mai bine. în consecinta. din ce considera sotia Stalkerului ca se trage nadejdea… Iata -l: „Îmi plac ochii tai.a m regretat niciodata si nici n -am invidiat pe nimeni. Astea nu sunt soarta si viata. Dar eu. Pleaca capul privind concentrat obiectele de pe masa. poate. În fine. din pacate. când se aprind în focuri de iubire… Iar printre gene se strecoara o molateca chemare de dorinta…” . Si plâng de ferici re. Numai ca ea este treaza. Si n-ar fi existat nadejde. asemenea fulgerului din ceruri. p. 158 157 Pierre Dalby interpreteaza Zona ca pe un „pamânt al nadejdii” si un „spatiu al libertatii”. decât de o viata cenusie. Niciodata. senina a copilei. interioare. scriitorul si profesorul ramân orbi [ O L I V I E R C L É M E N T . Este o taina care ramâne a fi deslus ita. Poate ca m -am gândit mai târziu la toate astea. Acasa. Va fi un vesnic prizonier. asemanator întrucâtva cu Muza adormita a lui Brâncusi. de multa teama si de multa rusine. într-un prim-plan care umple întregul ecran. unde cade. biblioteca Stalkerului. copilul pare sa mearga de sine. de o mare intensitate si de un nesfârsit dramatism existential. Fundalul este. credinta vie. Ne -ar fi fost mai rau.n. Acum misca un borcan în care se vede o coaja de ou spart si înca ceva. de nesfârsita limpezime si gravitate. Am avut parte de multa nefericire.i duce pe oamenii derutati existential în Zona 158. asa cum ne sunt ele… Daca n -ar fi fost si nenorociri. în contex tul temei. stiam si ca voi avea parte de multa nefericire. S i n. mare. suferind amarnic de lipsa de credinta a oamenilor si. O privire intensa. în Zona) pe nefericiti ca mine. si apoi la Camera împlinirii dorintelor159. burdusita de carti. De data aceasta pâna la marginea mesei. Sotia si fetita infirma vin sa. Rolul lui si bucuria lui consta în a. în fata careia. Nimeni nu poate sa -i ajute. nu ne. Se aude recitat limpede un poem de dragoste 162. E blestemat. de icoana. Arta (Beethoven.. copila îmbrobodita auriu. pentru câteva clipe.. Dar ce puteam sa fac? Eram sigura c a voi fi fericita cu el. cu ceai. Camera se apropie de ea.. care.unei întâlniri. ca e un vesnic prizonier. aproape plutind. Asa încât le voi folosi pe amândoua. într-o lumina noua. . Stiam si eu ca e blestemat. si absolut la inspiratia de moment. nr.l ia pe Stalker 157 acasa. Iata transcrierea lui integrala: „Stii ca mama a fost împotriva. art.C. 159 Olivier Clément o numeste „casa bucu riei”. Stalker pare intraductibil… În acelasi timp. Mai degraba ni se sugereaza ceva apropiat de grauntele de credinta care misca muntii din loc [cf. alunecarea lor. unde sa poata sa creasca. 160 „Eu îi conduc aici (n. fara ca acum s-o regrete în vreun fel sau sa-i invidieze pe altii 161 . [Finalul:] Monologul exceptional al sotiei Calauzei. fara sa se sparga însa. 1824. nedeslusit. Întrezarim un ecou al episodului chemarii Apostolilor de catre Hristos [„Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni!” – Mt 4. Fetita îsi culca capul pe masa. dar cu urme de lapte. ca niste îngeri. interior fiecaruia. a ei si a lui Dumnezeu. numai aparent onirice. Mt 17. pot. în F.ar fi existat nici fericire. 162 161 . În context.. apocaliptic. iubire (Poezie). 30]. eu. Si nadejdea! [Si finalul finalului:] Urtiti. asta-i tot. Închide Cartea. Iata…” Este greu de comentat un text cu atâta încarcatura… Se pot spune multe… Ar fi totusi de observat acum. 20]. 27 noiembrie 1981. Conditia grea de a sta lânga un om de credinta într-o lume din care credinta se pierde.a zis: ’Vino cu mine …’ M -a m d u s . p. Simfonia a IX-a. Privirea senina. Nu mai ninge.. si-o asuma. nu vreau nimic mai mult” [P I E R R E D A L B Y . este rândul altui pahar. Dar sunt mai multe pe care le admir… Ochii tai. sa fie miscat. Prezenta textului este destul de greu de explicat. Desi ne aflam la interior. Misca apoi (cu gândul.. Este vocea ei. are ochii ei deschisi spre o lume aparte. a fetitei. 19 // Mc 1. pe deznadajduiti. „Stalker”. n .a m c o n t r a z i s -o. desi avertizata de mama ei în legatura cu greutatea unei vieti alaturi de un om însemnat (marcat). înalt. stiam si despre copii. Nu stii ce fel de copii au calauzele? Iar eu… Nici n . m -ar strapunge dintr -un capat în celalalt.-E . Mama obisnuia sa spuna: este calauza. draga mea prietena. 17]. dar e mai bine sa ai parte de o fericire amara. nadejdea lor 160 . Cu capul înfasurat într-o broboada aurie. purtata pe umeri de Stalker. peste un peisaj industrial dezolant. în consecinta. Probabil ai vazut deja ca nu e de pe lumea asta. pasionala si stralucitoare. [ P I E R R E D A L B Y . cit. poate ar trebui sa ne gândim la triada: întelepciune ( Scriptura). în aer încep sa pluteasca fulgi. Pare un cap aducând cu un ou de aur. Oda bucuriei) si stiinta (zgomotul rotilor de tren) si natura (schelalaitul câinelui) ramân sa se bruieze Ezit mereu daca sa spun Stalker sau Calauza. Tot cartierul râde de el. Priveste pe fereastra. p. gol. cu privirea?) un pahar pe jumatate plin cu vin sau. Pentru ca. Dar ea nu vorbeste. proaspata. de inutilitatea rolului sau în lume de-acum înainte. larva. când o privire brusca îmi arunci… Si. cit. Si apoi mai sunt si chipurile lor purtând urmele unei experiente de viata. 17]. românescul Calauza este frumos si are mult sens în contextul filmului. pe un teritoriu al regasirii credintei.

Fetita pune cartea jos pe genunchii sai si -i auzim vocea repetând ceea ce tocmai a citit. [Din final:] [Dialog între Tonino Guerra si Andrei Tarkovski acasa la cel dintâi. construita în veacul al XIII. Romanice. în contre-jour. mai apropiat înca. Dar.. O jumatate de an. 164 163 G É R A R D P A N G O N . Camera se departeaza. în Canadian Journal of Film Studies/Revue canadienne d’étud e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s .T . nr. se misca spre camera. de altfel nu complet precizat. Îmi aminteste de pamântul pe care l-am vazut în Toscana. pp. nu voi lua din sfârsitul acestui film decât o partea a lui. si în mijlocul acestui zgomot bubuitor filmul se termina” [T O N I N O G U E R R A . vechi. Din nou Andrei Tarkovski în contre-jour. care.) Andrei Tarkovski (în rusa): – Am sa încerc sa ajung imediat în sat. mai ales când e cultivat. 13 iunie 1979. Ecran negru. Oculus de biserica. Acum locuiesc pe acel pamânt. Sunt multe locuri frumoase în jurul satului nostru. Paharul. fara sa plec definitiv.) Eram grabit la început. „Sfârsitul filmului lasa sa se întrevada o speranta de un alt ordin. Din nou prim plan. nu chiar cea de la urma de tot. A se vedea detalii extrem de interesante privind capela cimitirului si felul în care apare ea la Tarkovski la J A M E S M A C G I L L I V R A Y . Este în profil în fata unei ferestre luminate. Copacul se decupeaza impunator pe cer.. un pomisor si câteva vaci asezate. pentru a ne petrece timpul acolo. Si un pamânt foarte frumos. aproape 8 luni. o fetita bolnava. Peretii tremura tot mai tare. fiica Stalkerului”. în deplinul sens al cuvântului. Toamna 2002.. 1535. în fundal. în cautarea noastra. considera un exeget 164. De aceea. Poarta o broboada. Am fost fascinat pentru ca am vazut natura în acelasi loc… (Cadrul se largeste treptat. Nostalghia (1983) [Preambulul finalului:] Dominico si-a dat foc.o pentru un orb. Tonino Guerra l -a rugat pe Andrei Tarkovski sa -si povesteasca sfârsitul filmului. 52]. în A.] Miriste. ci de la o alta.] Tonino Guera: – Spune-mi ceva. în acelasi timp. din nefericire. devine preponderent în economia cadrului. 109-110. sub forta privirii ei. a fost pentru prima data când am locuit în sat. Ramâne un documentar artistic autobiografic. în prag. Si am vazut ciclul lui complet de viata. (Imagine cu o miriste. Lânga ea.) Larisa si cu mine am cumparat o casa acolo. întrupat în Ustiti. fiica Stalkerului. Timpul calatoriei nu poate fi considerat un film creatie al lui Andrei Tarkovski. puternice în expresie (probabil nu sunt cele de la capela. simple. Fara vitralii. lumina sa cada prin oculus pe chipul Madonei165 [. multe câmpuri.]). deschise. numai cozile vacilor miscându-se. Smuggler of Happiness”. îti amintesti? [.reciproc. venita parca de pe un disc gripat si de pe un aparat defect.T.c. am crezut ca am pierdut ceva important la Moscova. Masa din prim pl an cu farfurii murdare pe ea: doua pahare si un ceainic. Solul uscat face un zgomot când îl calci. 11. Un timp imaginea va ramâne imobila. n-a iesit nimic.. de aceea a trebuit sa plec. Este gânditor. Pamântul umed si violet. Totul se închide pe acest chip de o frumusete. în acordurile unei Ode a bucuriei scrâsnite. camera se retrage si încadreaza o parte a mesei. Madona del Parto (cea care apare la început în Nostalghia).ca/. Timpul calatoriei (1983) Chiar daca ultimele filmografii îl includ. facând un zgomot straniu. Auzim un tr en trecând foarte aproape de noi. a p u d A. Totul s-a petrecut. Frumos pamânt. nr.ucalgary. în Télérama. Priveste la unul din pahare. Mi-e dor de satul meu. Când ajungi la Moscova. . ci pe aceea care este mai semnificativa din punctul de vedere al acestui capitol. Oi strânse ciopor sub un stejar. Iata rezultatul: „În prim plan. Portile de intrare în biserica. cu Madona. Când grâul înfloreste. Este greu de spus daca este ceata sau sunt flori.:i . care facea ca.e.. „Sur le signe de la Trinité”. Silueta lui Andrei Tarkovski în prag. Fereastra de biserica romanica. De la interior. reprodus pe site -ul www. În întuneric pare a fi ceata pe pamânt. fresca lui Pietro della Francesca din capela cimitirului din Monterchi.lea. 165 . Prim plan cu Madona. la o anumita ora. Camera coboara. fiind înconjurat de indiferenta si nebunia generala. 2. Camera se întoarce la fata în prim plan. ce ai vrea sa faci? (Ecran negru. „Stalker. Copilul priveste la celala lt pahar si acela începe si el sa se miste înainte.acs. Cerul copleseste pamântul. care nu poate sa -l vada . dupa ce si-a tinut discursul acuzator si profetic. a fost amputata si transformata la sfârsitul celui de al XVIII. bizantina 163.lea – înainte de 1230!. pentru trezirea constiintei societatii. Este o imagine foarte frumoasa. care aminteste forma ei initiala. Se vede în exterior cimitirul. sunt foarte multe flori albe. Si atunci copilul priveste la pahar la capatul mesei si acesta cade pe podea fara sa se sparga. p. Apare în fund o padure. un câmp nesecerat înca. asa cum ar face . vol. realizat în comun cu Tonino Guerra. privind momente din pregatirea filmului Nostalghia. Apar ancadramentul usii de intrare si ei. rustica si împarateasca. sa recuperez. Încet. staruitor. „Andrei Tarkovsky’s Madonna del Parto”. iar în planul mai apropiat alti copaci singuratici si un pâlc de tufisuri. Ea tine o carte groasa în dreptul chipului ei.

221]. De altfel. Trebuie sa simti asta cu toata fiinta si sa transmiti sentimentul ultimilor pasi înainte de moarte”. p. parca ar fi sagetat de o durere.) Gorceakov atinge în sfârsit marginea bazinului. „Gorceakov a pastrat o fragila lucire de viata si de nadejde jertfindu-si viata”. se vad „spectatori” (dintre cei veniti la tratament la bai). cea mai crestina din întregul cinema este un apel al eroului lui Tarkovski adresat Occidentului. Si îngândurat. Cadru exceptional cu mâinile lui Gorceakov ocrotind flacara. ca sa reia traversarea. art. 140. el este. O batista alba.i dispar brusc de pe ecran. gâfâit. Un tânar cu fular alb alearga spre locul caderii lui Gorceakov. art. denivelat. (Spre sfârsitul parcursului încep sa se auda latraturi îndepartate de câine. de o piatra si este gata sa cada. A împlinit ceea ce(-si) fagaduise sa împlineasca. Si o urma de cântec rusesc. pasi prin balti. Dupa mai multe încercari nereusite (asa cum se întâmplase si atunci când Dominico si-a dat foc). la un moment dat. p. Este oarecum descumpanit. (Vine din departare. (Un icnet scurt de durere ultima. le -am facut ca pe experienta întregii vieti. Pare sa repete în minte drumul de parcurs si mimeaza cu degetele pasii de parcurs (cum fac atletii de la sarituri. Pe marginea bazinului. din cauza fundului acoperit cu lespezi mari de piatra. dar flacara.) Din no u prim plan cu lumânarea aprinsa. mereu amenintata sa se stinga. final. Se împiedica. O lumânare începuta. Distins. Ajunge mai departe decât prima data. Printre pietrele de sus. În cadru. considera cu bun temei François Ramasse 167 . unele adevarate tufe. cu multa încetineala. În ceea ce ma priveste. foarte elegant. în prim plan. de o frumusete si o vibratie care-ti taie respiratia. Aprinde din nou lumânarea si porneste. de la marginea bazinului. picurare de apa…) Gorceakov la Baile Vignoni. Alte persoane coboara în bazin. Începe traversarea bazinului cu apa termala. atingând-o mai întâi. (Începe o muzica grava. mai precaut. Este epuizat166. Pentru câteva secvente în prim plan ramâne numai lumânarea aprinsa. parca sa vada de unde. ca pe concluzia ei.) Cu un ultim efort. au crescut plante. dar flacara purtata a ramas. în parapetul vertical. aprinde cu bricheta lumânarea pe care o primise de la Domenico. de încercare de comunicare de la distanta. pasi pe piatra. Nu stim daca femeia priveste la Gorceakov cazut (motiv de spaima) sau la lumânarea arzând (motiv de nadejde). Din când în când priveste împrejur. si prin el omenirii. deoarece era suspectat ca e nebun. Se adauga mai apoi un urlet jalnic si latraturi de câine.) S-a prabusit probabil. Merge mai încet. În cazul eroului nostru este vorba despre „drumul p urificarii spirituale” [ O L E G Y A N K O V S K Y . prezenta discret. parca sporeste pe masura ce se apropie de bordul celalalt. de o frumusete oarecum originar picturala. dar cu destule balti. cu infinita concentrare. mergând cu spatele la curentul de aer etc. Vine încet înapoi. compatimire. fara sa. parca mai puternica în ardere. se stinge si de aceasta data. în totul. foarte estompat.În Nostalghia avem de a face cu un final mai aparte. pentru a se converti la Nadejde. la locul de pornire. un pas. . structurat în trei parti. dar în a mea sunt momente când un drum. El a cazut. . oftat. secventa cea mai sublima. tot asa. acum golit pentru curatenie. vreun curent de aer. imaculata. marturie. Drumul pare nesfârsit. încordarea e maxima. cit. Domenico n-ar fi putut s-o faca. [Finalul – prima parte:] (În toata secventa ce urmeaza sunt numai sunete naturale: scaparatul brichetei. ocrotind în fel si chip flacaruia: cu causul palmei. a primit aceasta indicatie din partea regizorului privind turnarea acestei scene: „ E u n u cunosc viata ta. înlantuite de o logica interioara. Se întoarce spre locul de pornire. asaza lumânarea aprinsa pe o iesitura a bazinului. cele ale parapetului. nu pot decât sa fiu în cel mai deplin acord cu Pierre Dalby: „Si la sfârsitul Nostalghiei. flacaruia fragila a unei lumânari mereu stinsa de vânt si mereu reaprinsa de Oleg Iankovski. Se tine cu mâna de pântece. cu nuanta funebra. Îmbinarea dintre pietre si verdeata plantelor crescute printre ele. Se sterge cu batista pe fata. Cu toate acestea. trasul nasului. cu tot cu parapetul înconjurator. Traverseaza drept. Este necesar ca lucrarea sa fie împlinita desavârsit. Este ca si cum ai trece viata cu bine si ai ajunge la limanul izbavitor. îndeosebi cei de la înaltime). în fund.i pese ca se uda. dar nu ni se arata acest lucru. fixând-o prin picurarea câtorva picaturi de parafina. Din când în când se vad aburii care se ridica din baltile în care se mai afla apa termala. defileaza pe fundal prin fata ochilor nostri si dau sentimentul unei îmbinari de materialitati de un mare rafinament. de aceea atinge cu mâna bordura de la care pleaca (este cumva ca la cursele de înot în bazin). referitor la scena aceasta.l paste vreo primejdie. o nesfârsita suferinta. o rumoare. paseste de-a dreptul prin balti. Gorceakov pleaca. Aprinde lumânarea si porneste a treia oara. apare o femeie având imprimate pe chip stupefactie. Pe la jumatatea drumului lumânarea se stinge. cu poala pardesiului. cit. Adâncimea bazinului este putin mai mare de un stat de om. ca de strigate în sat. În clipa urmatoare mâinile. 167 166 F R A N Ç O I S R A M A S S E. interpretul lui Gorceakov. totusi. Gorceakov parca se întreaba unde a gresit si se întoarce la punctul de plecare. . obiecte metalice ramase pe fundul bazinului si rostogolite de pasii lui Gorceakov.

o turma de vaci care pasc. pe care vine ambulanta. O coliba de pescari. Ed. cit. înfratit înca bine cu romanicul 169.) Parca suntem pe o nava gata sa porneasca. op. în oglindirea lor în iaz. pe câmp. Exils. art. drumul de pe malul apei. Vedem cum se apropie poala alba a rochiei unei femei. În fata lui. [Finalul – partea ultima:] Gorceakov asezat pe jos. este abatia de la San Galgano. Corabie recuperatoare pornita spre cer. abandonata. în timp ce el începuse deja lucrul la Nostalghia. sotia lui Alexander. sfâsiata. la început. cu peisajul ei. Dedicato alla memoria di mia madre! Andrey Tarkovsky1 7 0. un neam si o viata. în acelasi loc. 137. suntem ca în sfârsitul de la Solaris. vol. În spate. padurea înconjuratoare. Toata scena initiala. p. aproape alb. În departare. Lânga el este asezat un câine lup. dar trebuie sa fie mama. alb.l interneze ca nebun (întru Hristos?) într. cele doua galeti alaturi. imens. Se întoarce si se uita la radacina P I E R R E D A L B Y . Baiatul. Întoarce capul spre noi. caci legatura cu stramosii pare sa urmeze mai degraba o linie feminina. alearga spre casa în flacari si se prabuseste într-o balta. François Ramasse gaseste finalul filmului „plin de o serenitate espectativa”1 7 1 . (Întrun fel. . Biserica.Om. În prealabil a îngenuncheat în fata Mariei si i-a sarutat mâna (poate de aceea s-a lasat atât de greu prins). si coloanele unei biserici din goticul timpuriu. lateral. ca o closca iubitoare si responsabila. Nu ni se arata chipul ei. O planta firava în planul mediu. care mai înainte se ghiceau numai. traverseaza câmpul spre dreapta. Maria opreste bicicleta. Undeva în spate. Peter Green vede si în Nostalghia o cautare a raiului. Tot mai abundent. pâlcul de copaci. „The Nostalghia of the Stalker”. Sacrificiul (1986) [Preambulul finalului:] Alexander si-a sacrificat fidelitatea conjugala. În scenariu se spune ca ar fi ruina catedralei din Chiusdino [ A N D R E Ï T A R K O V S K I . În fundal. Oculusul rozasei. în departare. cu toate câte le-au putut aduna bune spre înfatisare odihnitoare în fata lui Dumnezeu. II. Din nou. Iarna 1984/1985]. în viata sau dupa moarte” [P E T E R G R E E N . «L’âme humaine est infinie et immortelle»”. altfel se vad lucrurile pamântesti… Ninsoarea încetineste putin. Ajunge în dreptul ambulantei. în S i g h t a n d S o u n d . 171 172 „Nostalghia Stalkerului si a lui Andrei este cautarea paradisului – nu neaparat a celui pierdut. cit. Aceasta pune mâinile ocrotitor pe umerii baiatului. 366]. a murit la 5 octombrie 1979. inclusiv pe generic. Londra. partea de jos a trunchiului unui copac. (Orice zgomot înceteaza. Toata lumea este bulversata de comportarea lui. cu casa parinteasca pe o insula în Ocean. în jurul careia sunt asezate niste pietre lespezi. Lucrul acesta nu este deloc întâmplator.org]. Ceilalti alearga spre ea si i se alatura. Probabil mai înainte o varsase si pe cealalta. Lasa galeata din mâna si se întoarce sa o ia si pe a doua. Camera continua sa se departeze. Vedem acum si peisajul din jurul casei. pe o bicicleta barbateasca. Totul a devenit foarte mic. Camera se departeaza. probabil de niste ferestre. În ochiul de apa se oglindesc trei fante de lumina. Întinderea de apa valurita este tot mai prezenta. fara ferestre. Nu apare cuvântul SFÂRSIT. dar ramâne în spatele ei. se agita bezmetic pe câmpul plin de balti. fara acoperis. Se vad complet si ferestrele goale de la absida centrala.l duca sa. pe marginea unui iaz. Maria se îndreapta spre ea. Ploaia se transforma în ninsoare. 13. De sus. p. 1962 / 20 iulie 1984. Marea? Oceanul? Caci ne aflam pe o insula! Baiatul depaseste galeata din fata si se apropie de copac. Paris.un azil. Tacere întrerupta de latraturi îndepartate de câine.) Începe sa ploua. în France Catholique – Ecclésia. nr. F R A N Ç O I S R A M A S S E. deasupra a de doua ori trei ferestre fara geamuri. din cer. Aici „parinteasca” e un fel de a spune. chiar daca într. incredibil de mic. în stil gotic -cistercian [www. Baiatul a varsat toata galeata si o pune înapoi. se vede o a doua galeata. de la Dumnezeu. Baiatul ia o galeata si uda radacina copacului. pomul. Mult Milostivul. Maria Ivanovna. este cuprinsa în aceasta catedrala în ruine. în nicio limba. asa cum aparuse în alte câteva scene ale filmului. pe drumul serpuit. stâlpi de lemn pentru fire de electricitate… Încep sa apara. Casa se prabuseste.wikipedia. [Finalul:] Baiatul care cara cu greu o galeata plina cu apa. ranita.l prinda (cu oarecare dificultate) si sa. 170 169 168 Mama lui Tarkovski. recupereaza izbavitor. luptatoare. . în Toscana. de play-back. ci utopia înca de asteptat. Suntem pe malul unei ape. Masina trece pe lânga baiatul aflat în picioare lânga pom. 2001. Si niciodata arta filmului nu ne-a purtat la acest grad de a fi mândri ca suntem oameni pe acest pamânt ca oaspeti ai unui mare Împarat”168.un sens simplu cultural1 7 2. Adelaide. cel al copilariei. Pomul este uscat. construita la 1218. Maria. caci eroul lui Tarkovski merita aceasta majuscula. casa parinteasca. 54. „Andrei Tarkovski en exil. tot de acolo. Ecranul se întuneca si ramâne asa timp de vreo zece secunde. de un blond decolorat. si-a dat foc la casa si o ambulanta a venit sa. p. domina ecranul. Catedrala devine Biserica. Într -a d e v a r . [Finalul – intermezzo:] În prim plan un chip de copil blond. ca un ochi orb.

care în partea de jos a trunchiului pare ca un stâlp de telegraf.C. nu cara numai Biblia si o Filocalie prea febril rasfoita (…)” [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . II. care uda un copac uscat timp de trei ani. . p. în picioare. Camera ramâne nemiscata pe desenul parca japonez al crengilor copacului. unul dintre exegetii cei mai pertinenti si mai exigenti. Le sacrifice”. Sarcelles. Nadejdea maxima nu provine din faptul ca lumea a evitat cataclismul si a revenit la starea precedenta. cu o icoana veche ruseasca a Maicii Domnului cu Pruncul.. p. 69]. Din nou fara SFÂRSIT. Dupa câteva momente de espectativa. într-o zi pomul va înflori. Bine -i spusese tatal lui: arborele va înflori” [A N D R E Ï T A R K O V S K I . p. Primavara 1987. 12. Priveste prelung dupa ambulanta si la baiat. „El nu stia cât timp va mai uda înca acest pom uscat. ecranul devine verdealbastrui. Masoara pomul cu privirea de jos pâna la vârf. caci iata ce ne spune Gabriella Monticelli despre cineastul aflat în exil: „Tarkovski. din punct de vedere spiritual. pentru a apropia mai mult viata de opera. nu stiu cum. august 1989. cit. în Film Soviétique . 421]. cu Patericul 1 7 8. P E T E R G R E E N . Aceasta nadejde consta în faptul ca Baietelul va creste transformând un ritual orb caruia i se supune acum. la rândul ei. Camera se ridica spre vârful copacului. poate. se suie pe ea si se îndeparteaza. 112. Lânga el se vede cealalta galeata 1 7 3. o anumita neputinta în a le pune pe un alt fagas. la locul udat. luminând mângâietor. cum fiul sau este nadejdea lui pentru viitor 1 7 6. „Noi am citit adesea Biblia” [ L E Y L A A L E X A N D E R . Toate filmele lui Andrei Tarkovski conduc spre o lume izbavita. cuvântul Tata este scris cu majuscula. la vârful pomului. ca „ultima imagine a filmului este o imagine a nadejdii”. p. O anumita întelepciune a întelegerii faptelor. De ce este asa. Copacul se estompeaza. Pare ca întrebarea este adresata deopotriva tatalui sau si Tatalui ceresc. Cum se vede si din filmul biografic Auf der Suche nach der verlorenen Zeit. care se trage apropiat din bucuria icoanelor. Este uscat si. 2001. Alba Iulia. „Un imense espace spirituel. cu temei. 174 173 Patericul . care este aninat deasupra patului lui Alexander. p.pomului. nr. Paris. „Souvenirs”. o lume care se lasa luminata de Lumina neapropiata si începe sa rasfrânga aceasta lumina. ca la Nostalghia! Putem sa vedem împreuna cu Peter Green cum. 57. „care se gasea totdeauna pe noptiera lui” 1 7 7 . si atunci jertfa lui Alexander nu va fi fost în van. spalata de puzderia sufocanta de pacate. dar o vo m face într-un capitol dedicat anume vietii lui. la cel din gravura lui Leonardo cu Închinarea Magilor. prin fiul sau. nr. Andrej Tarkowskijs Exil und Tod (1988). Maria îsi ia bicicleta. Exils. 1990. considera. într-un rit deschis catre Dumnezeu1 7 5. Priveste în sus. lânga bicicleta lasata jos. p. cu muzica lui Bach1 7 9. din mutenia lui din nastere. înainte de plecarea la Dumnezeu. Pierre Dalby. P I E R R E D A L B Y . Pamântul dispare si ramâne numai apa ca fundal al crengilor uscate ale pomului. Pe fundal este tot mai prezenta apa valurita. o notatie în jurnalul sau: „11 aprilie. Avec mon espoir et ma confiance» Andreï Tarkovski. în S i g h t a n d S o u n d . imaginea devine tot mai albicioasa. cu bratele încrucisate la piept. În subtitrarea filmului. cu Sfânta Scriptura. 23 mai 1986. cu capul pe pietre. ci si înaint e. M I C H A L L E S C Z Y L O W S K I . 97. 175 176 177 178 Dar nu numai la sfârsit. „Enigmes et mystères et sacrements d’Andreï Tarkovski”. „Apocalypse & Sacrifice”. odata cu drumul serpuit. în sacul sau. în general. vol. în spital. interviul cit. realizat de Ebbo Demant. dar pare ca trimite. Ed. op. ar mai trebui spus ceva si despre sfârs itul lui Andrei Tarkovski. cum el se însotea. Dar era sigur ca nu va lasa o zi fara s -o faca. «Ce film est dédié à mon fils Andrioucha. 15. Este o referire la istorioara din Pateric cu Avva Ioan Colov. p. într-un fel. ci din acela ca. Din nou Maria. Parca intra în mare. a cincia zi Am dormit luând în doua rânduri somnifere. ai lui Andrei Tarkovski. în F. Iese din boala sa. pâna înfloreste 1 7 4. 8. în D P R. Lucrul acesta este afirmat deschis în Andrei Rubliov si mai învaluit artistic (val de mireasa!) în celelalte filme. Alexander nadajduieste într-un nou început. si rosteste ca prime cuvinte: – La început a fost cuvântul. Drumul serpuieste de-a lungul apei. Poate ca. ca va continua sa aduca apa pâna ce arborele o sa înfloreasca. Citesc Florenski cu mare placere. Lumea neînserata a raiului! Caracteristica identitara a acestei lumi consta într-o bucurie grava. Din nou copilul întins pe spate la radacina pomului. Cer deloc. Tata? Este începutul Evangheliei de la Ioan. 32]. Si ca sa ramânem în algoritmul propus. sa vedem si un [preambul]. 179 . 2056.

Avem de a face cu un exceptional crez artistic.«Iar biruitorului si celui ce pazeste pâna la capat faptele Mele îi voi da stapânire peste neamuri si cu toiag de fier le va pastori si ca pe vasele de lut le va sfarâma. Si mi-a afirmat ca acum si-a recapatat gustul vietii. de pacatosenia sa 182. iar tragedia nu este disperare. aflat sub terapie dura. cuvântul ‘pacatos’. deoarece a spus cuvântul ‘pacatos’ imediat dupa ce împreuna cazuseram de acord ca cel mai teribil pa cat al omului modern este vanitatea. 6]. Cu greu mai rosteste cineva astazi acest cuvânt. Cu doua saptamâni înainte de a muri. Este o istorie a distrugerii. uneori cu conotatii intime tragice. 439. asa cum si Eu am primit putere de la Tatal Meu. 1988”. Marturiseste tulburator întru aceasta fragmentul urmator luat dintr-o convorbire a lui Pascal Chelet cu Andrei: „(P. As adauga si aceasta marturie cutremuratoare a Leylei Alexander. iulie 1989. revelator si convingator mi se pare si raspunsul pe care i l-a dat lui Aldo Tassone. Un lucru miscator îl reprezinta si faptul ca. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul le zice Bisericilor» [Ap 2. Erau lacrimi de lumina izbavitoare care rimau bine cu lumina înflorita. îsi pierd întelesul” [ K R Z Y S Z T O F Z A N U S S I . Într-un mod care poate aparea unora ca paradoxal. Suntem în anul mortii sale: 1986. Si el a fo losit cuvântul cu referinta la el. parca mai constient ca oricând. în Film Soviétique . Cahiers du cinéma. în Positif. ca a fost si el unul dintre aceia care „pâna la sfârsit a tinut cu tarie libertatea marturisirii si mândria nadejdii” [Evr 3. de fapt acel catharsis pe care-l descrie Aristotel. mai ales din libera vointa proprie. de afara. dar acest sentiment de fericire nu vine de la asta.. Eu ma gândesc ca o opera de arta nu se poate întemeia pe acest tip de sentimente. 413. ci la una lucratoare în profunzime si pe termen lung. în A b o u t A n d r e i T a r k o s k y . Soarele straluceste la fereastra camerei mele de spital. Si prezenta Domnului! O simt! (…)”180 . cum. p. nr. Este o tragedie. atunci când acesta l-a întrebat. 128. Lara. privite din aceasta pozitie avantajoasa. „Entretien avec Andrei Tarkovski”. 1993. ceea ce ne propune el este o arta a nadejdii. apud D P R. Ed. atât artistice. admitând imperfectiunea actiunilor sale. Se afla în a cincea zi de internare. Nadejdea ca fericirea este posibila. Andriusa. 36. facând zilnic terapia de rigoare ( c h i m i o si radio).): Cineva tocmai mi-a povestit cum un prieten de-al lui era în prag sa se sinucida. în sensul celor de mai sus. pe patul de moarte. nu fara îndreptatire. acelasi an. el era constient. Este un fel de catharsis. stapân pe soarta sa si ca nimic nu -l ameninta. O imensa nadejde a intrat în inima mea astazi. Eu nu cred ca filmul meu este disperat. de mai. Din acest punct de vedere. înzestrat cu sensibilitate nepoluata si cu o minima educatie si pricepere în arta filmului. A L D O T A S S O N E. O alta notatie. în legatura cu el. mai toata lumea iesea din sala cu ochii în lacrimi. la cinematograful Union. Si era ceva eshatologic în asta. nu cred. si. S-ar putea spune. în primavara în care am vazut Oglinda la Cinemateca. sa fie purtatoare de nadejde si de credinta. p. din 6 decembrie.i voi da steaua cea de dimineata. desi în mare masura înca nedumerita de firul narativ. cât si din cele de toate zilele 181 . pozitiva. care. 184 . 247. Nu stiu cum s-o definesc – poate simplu ca fericire.Ch. 26-29]. Cu toate acestea. este plina de planuri de tot felul. confirmarile sunt nenumarate. Iata acel raspuns: „Nu stiu. care nu poate fi pusa decât cu un om al nadejdii: „Fiecare contact cu Andrei Tarkovski era un fel de Epifanie si cred ca toti cei care l-au cunoscut vor fi de acord cu mine”183. „El a rostit un cuvânt care m -a frapat. Mi-aduc aminte. el îi vorbea totusi regizorului polonez Krzysztof Zanussi despre viitor. nr. Progress Publishers. Adevarul este ca filmele lui Tarkovski nu sunt disperate. p. p. un sentiment de îngâmfare venind din iluzia ca este independent. de o nesfârsita generozitate existentiala. 7. octombrie 1981. în cea mai autentica linie crestina. „About Tarkovsky. J o u r n a l . p. 181 180 I b i d e m. atunci el nu ar mai fi o opera de arta.. conflictel or si politicilor noastre. Tragedia îl purifica pe om”184. Cel putin acesta este sentimentul cu care iese de la filmele sale orice spectator de buna credinta. într-adevar. Si când vorbim de nadejde în filmele lui Tarkovski. 183 182 L E Y L A A L E X A N D E R . Contextul este important si spune mult despre calitatea omului Andrei Tarkovski. 216]. „Les mystères et sacreme nts d’Andréï Tarkovski”. Credea ca lui numai boala îi da posibilitatea sa vada natura fragila a afirmatiilor. ca ea trebuie sa aiba o semnificatie spirituala. slabit. Si. el domina sentimentele de disperare. Chiar daca el contine momente de disperare. deciziilor. dar care lasa spectatorului un sentiment de nadejde. în cadrul unui interviu: „Care este reactia dumneavoastra când vi se spune ca Stal-ker-ul (Calauza) este un film disperat?”. despre urmatorul film pe care ar vrea sa-l faca. nu o facem referindu-ne la o simpla stare temporara. am simtit o profunda nad ejde ca el va depasi situatia. Moscova. A vazut Sacrificiul si a ramas aproape doua ore în contemplare. A N D R E I T A R K O V S K I . Paris. 1990. în ciuda dramatismului adesea încrâncenat al operei tarkovskiene.

Millet. Nadejdea are aceasta tendinta de a creste în fata celor mai josnice fapte ale vietii reale. de nemurire si iubire. Purcell. Dar vom încheia acest capitol tot cu o marturie a lui Andrei Tarkovski. p. Tiutcev. Bunuel si mai estompata fata de Bresson sau Kurosawa). dominanta demersului tarkovskian. inspira credinciosului nadejde”187 . 21]. nadejdea este omeneasca. asa cum Acela curat este” [1 In 3. dincolo de tragismul conditiei eroilor sai în aventura vietii de pe acest pamânt. care este aceea a nadejdii. în principiu. Wagner. si abia apo i vorbita.:i .C. Pozitia optimistului este ascunsa. aceasta marturie extraordinara: „Oamenii s-au nascut întru nadejde”! Iar nadejdea noastra nu poate fi decât Dumnezeu [1 Ptr 1. Ea ne apare cu mult mai prezenta. cât si ultimul film au avut astfel de urmari. Într-acolo trimit imaginile. despre coordonata nadajduitoare apasata a operei lui Andrei Tarkovski. apud A. 3]. Si daca atât primul. p. una care mi se pare extrem de concludenta si de povatuitoare: „Este stupid sa vorbesti despre optimism sau pesimism. Sa retinem. Beethoven). pentru ca spaima. Dincolo de încrâncenarea apocaliptica a unor scene. caci „tot cel ce are aceasta nadejde în El. Verdi. Leonardo). asadar. Cum spune un vechi proverb rusesc – un pesimist este un optimist bine informat. de nostalghie. Arseni Tarkovski) sau propriile scrieri. de credinta. ochiul atent descopera totdeauna acordul final si. „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. Acestea toate si înca si altele marturisesc. se curateste pe sine. tainic si blând. cântece scandinave de pastori. 187 T H O M A S J O H N S O N . de creativitate. de sacrificiu. e de presupus ca si celelalte au lucrat asemanator. Sunt notiuni fara sens. Vermeer. simplu. Debussy. De unde. deoarece nadejdea nu este rationala. 172. ea este teatrala si lipsita de sinceritate. la fel ca si frumusetea. dincolo de tristetea patimitoare a unor situatii. de persistenta memoriei. Un criminal închis într-un lagar mi-a scris ca a vazut filmul meu. textele si autorii citati (Biblia.(A. Patericul. Van Eyck. interviul cit. Cu atât mai mult în zilele noastre când destule cuvinte. Nu-ti poti pierde nadejdea în confruntare cu realitatea. Ce ne spune si Sfântul Apostol Pavel? „Împotriva oricarei nadejdi nadajduind” [ R m 4. între C H A R L E S D E B R A N T E S . din pricini ideologice. în F.i pretuia (diferenta ne apare mai evidenta fata de Antonioni.): Acelasi lucru mi s-a povestit dupa Copilaria lui Ivan. Puskin. 20 iunie 1986.. Piero della Francesca. . Acest fapt l-a transformat interior profund si nu ar mai ucide niciodata”185 . mai limpede si mai puternica decât la majoritatea confratilor pe care. într-un cuvânt. 5. Si asta. nr.T. Pergolesi. Bach. Ea este aparata împotriva oricarei logici186. referintele muzicale (muzica bisericeasca rusa. prin el. în orice situatie.T. în lumina lina si neapropiata de seara si cum ni-L înfatiseaza Tarkovski prin ploile acelea de apa neînceputa si de lumina. Bergman. iubirea se cere mai mult si mai întâi traita. a luat si Nadejda Mandelstam titlul cartii sale de memorii (de neocolit!). Este starea fiintei omenesti. Van der Wayden. Bruegel. Dimpotriva. 18]. Tertulian avea dreptate sa spuna: ’Cred pentru ca este absurd sa crezi’. în sine. Am putea spune ca. Oamenii s-au nascut întru nadejde. . de Dumnezeu. cele picturale (Rembrandt. este destul de dificil de vorbit despre iubire. Ei nu vor sa dezvaluie ceea ce gândesc (cred) cu adevarat. de altfel. iar Andrei tocmai la aceasta nazuia! Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului: Iubirea [III] COSTION N I C O L E S C U P 185 186 robabil ca. o nadejde legata de puritatea copilariei. 2060. asa cum ni se arata El. Boticelli. Oamenii care se acopera pe sine în optimism o fac pentru ratiuni politice sau ideologice.

dintre cei haraziti. principala tema a lui Tarkovski. atât de puri si de simpli. L’Âge d’Homme. Când a tratat despre iubire. Acelasi lucru îl afirma în Solaris prin Kris: „Pâna azi. cum în scrierile bisericesti se dezbate de atâtea veacuri despre erôs si agapè (vazute. Sentimentul tainei este una dintre trasaturile definitorii ale operei tarkovskiene si face din ea o creatie mistica în sensul cel mai nobil al cuvântului. Se poate explica gândirea. i b i d e m. de partea dreptatii. „Vine de la verbul e r a n (în limba poetica erasthai). În Solaris ne spune el prin gura eroului principal: „Noi întrebam viata. însa. în sensul ca nu-i era niciodata rusine sa vorbeasca deschis de lucruri precum iubirea. La Colonne et le Fondement de la Vérité . Fara aceasta viata ar fi imposibila. par sa se fi uzat si de-valorizat printr-o folosinta excesiva si nesabuita. philein. Este vorba despre Scrisoarea a unsprezecea: Prietenia . Ioan. Autorul ne spune ca „exista în limb a greaca patru verbe pentru a desemna prin limbaj diferitele aspecte ale sentimentului de iubire: e r a n. 8. din aceasta carte încântatoare. Layla Alexander marturiseste undeva: „Andrei a fost un om unic. Andrei Tarkovski constata o criza a iubirii la nivelul societatii contemporane: „Societatea noastra s-a dezvoltat pe o temelie gresita. cel mai adesea. oricum alterata. n-a gasit drumul spre dragoste. Numele ei este Hristos. Edited by John Gianvito. University Press of Mississippi / Jackson.care si iubire. nu numai pentru aici. . P OVESTILE DE DRAGOSTE (ERÔS . Acelasi lucru îl afirma Kris în Solaris: „Dragostea e ceva ce noi putem simti. al tuturor. lumea. dar. 1975. cit. dar niciodata e xplica. ar fi de prost gust sa abordezi astfel de subiecte. în masura în care ne vom învrednici de partea cea de -a dreapta lui Dumnezeu. Suntem asa de putini! Doar câteva miliarde! Probabil motivul pentru care suntem aici. de ce iubesti. ne vom folosi. asa cum de altfel se cuvine. Iubesti ceea ce poti sa pierzi. el a mers pe urmele grecilor. înca. ci pentru vesnicie. op. Iubirea a fost programata în noi de sus” 188. „Mystères et sacrements d’Andréï Tarkovski”. 32. ci structural. preocuparea sa pentru iubire vadindu -se în întreaga sa opera cinematografica: „Cinematograful este ca viata. iubirii”. Si viata. avem nevoie de taine. 257 . dar nu stii de ce iubesti. 1 Ioan 2. pentru prima data. în chip evident. în prietenie. 193 192 191 190 Père P A U L F L O R E N S K I . pentru a oglindi crestineste opera lui Andrei Tarkovski. ci din impulsul de a avea un avantaj. Cum nu suntem. moartea. Ed. 9 / septembrie 1989. cu senzatii de pasiune 193. În Occident. si chiar apare în scrierile unora dintre Parintii mistici ai Bisericii. Trebuie precizat ca erôs nu are la origine nimic din conotatia cel mai adesea negativa cu care este încarcat astazi.259. pentru a descoperi vreun sens. fiintele umane ca motiv de dragoste”. 189 188 I b i d e m. nu de o maniera descriptiva si didactica. cea mai apta sa spuna câte ceva despre ceea ce am putea numi cea mai mare taina a acestei lumi. Interviews . I R E N A B R E Z N A . mortii. Se pot pune întrebari. ca antagoniste). mai ales la englezi. Uneori poti ex plica de ce urasti. e sa întelegem. Iubirea este pentru Andrei Tarkovski o problema de viata si de moarte. Pentru pastrarea tuturor adevarurilor simple ale vietii. pp. Sa supravietuiasca. care se încearca totdeauna a fi evitate”189. 116. Oamenii nu intra în relatie unul cu altul în iubire. care se refera adesea si la dorinta amoroasa. de structura pe care ne-o evidentiaza Parintele martir Pavel Florenski191. o femeie. 1984. Pe tine însuti. Père P A U L F L O R E N S K I . îmbracând-o în Hristos si facând-o crestina? III. „An Enemy of Symbolism”. Lausanne. patria…” . . în Film Soviétique nr. p. gelozia. dar oare nu a „botezat” crestinismul antica cultura greaca. Nu poti explica de ce traiesti. stergein si a g a p a n”.UL) Erôs192 este o iubire care tine de persoana si este constituita din elanuri. Care iubire? Ce fel de iubire? Daca am fi puri si simpli am raspunde la fel de pur si de simplu: Iubirea! Pentru crestini iubirea este întrupata. Tainele fericirii. plina de taine. a simti si a percepe pentru el”. bineînteles” 190.1. Este o expresie generala pentru iubirea arzatoare. ura. 2006. Si asta chiar si la nivelul poeziei. ca iubirea. Pornind de la aceasta împartire vom dezvolta studiul nostru. dupa cum a constatat în numele nostru. care vrea sa spuna a te îndrepta spre cineva cu un sentiment total. este cea mai mare minune. în Andrei Tarkovsky. nu o fac din nevoia unui contact spiritual. miracolele. taina cu rodire abundenta si în lumea care ne asteapta. senzuala. ucenicul iubit [cf. Iubirea a fost. umanitatea.16]. p. Dar Andrei Tarkovski era un poet adevarat. nu sentimental si nici uscat. tocmai pentru a exprima ardoarea iubirii în L A Y L A A L E X A N D E R . (Suisse). a te darui lui.

10 (12) si 11 (13). parintele Patric este coplesit si îngrijorat de încarcatura contempor ana a cuvântului si a derivatelor lui. este de nerepetat în totalitatea lui” 196. Câteodata.ortodocsilor despre i ubire. Fetita nu stie ce sa faca. asadar de vesnica nunta. p. dar si pe cea dintre Hristos si fiecare om. împlinirea unei relatii între persoane (fie ele umane.. nr. asadar. A n d r e i T a r k o v s k i . atât în sensul material. p. trebuie observat ca disputele provin si dintr -o anumita referire diferita la cuvântul erôs. în buzunar. cât si în cel spiritual al cuvântului”. pe de o parte. 55. organic si programatic. un baiat si o fetita. op. mai ales din partea unor medii monastice. cea una. Cu alte cuvinte. Doctrina neo . Este de observat. 1989. dar nu numai194. de la bun început. Îsi zâmbesc reciproc. Dincol o de subtilitatile teologice. legaturii de iubire dintre barbat si femeie îi este oferit în Biserica exemplul iubirii dintre Hristos si Biserica Sa. încât nu poate fi repetat. acesta este continutul care trebuie sa umple aceasta iubire. 108. vom evalua povestile de dragoste din filmele lui Andrei Tarkovski. în perioada aprilie – noiembrie 1993. lânga ea. 7 (9). unele sunt schitate”195. Sigur. cel sau cea cu care Dumnezeu te-a întâlnit spre împreuna rodire. erôs-ul (iubirea plina de pasiune între barbat si femeie) este. pe atât de sfiosi. Eroul principal. orice legatura nuptiala are o componenta erotica. într-un episod petrecut între doi copii. I b i d e m. de noi în Alfa si Omega. al unui dor continuu si nesfârsit dupa celalalt. Or. Din când în când copiii îsi arunca. Aceasta este. Pentru o poveste de iubire adevarata. întru întâmpinare. Pune marul. Mai trebuie spus ca Parintii vechi vedeau legatura dintre Hristos si Biserica. pe scaunul fetei. priviri furisate. scoate din buzunar un mar si îl sterge ca sa-l manânce. 195 194 A N T O I N E D E B A E C Q U E . cu privire la forma pe care o ia. În timpul acesta fetita îl priveste concentrat. ci al unei ardori fara margini. Toata scena este filmata cu infinita maiestrie si A se vedea pentru detalii lucrarea P A T R I C R A N S O N . o înflacarare juvenila. pe de alta parte. cu timida deschidere. de erôs nu în sensul unei legaturi trupesti cu caracter sexual. „Iubirea este cea mai mare avere a omului. desigur!) pare de neocolit. baietelul Sasa. prietenia s-ar cere sa fie începutul si sfârsitul nesfârsit. cu totul nefaste. Încurcat. De altfel. 9 (11). Noi vom trata aici erôs-ul îndeosebi ca pe iubirea apropiata si implicata dintre un barbat si o femeie. a carei traducere a fost facuta si publicata. cel putin. Cu alte cuvinte.l muta pe cel al baiatului. în acceptia de contact sexual. parca fulgerat de un gând. POVESTE CU COPII (C OMPRESORUL SI VIOARA) În Compresorul si vioara apare un soi de pre-erôs. împlinire si mântuire. Evdokimov. cam tot ceea ce tine de erôs pare sa fi capatat un continut eminamente sexual. C a h i e r s d u c i n é m a. I R E N A B R E Z N A . totusi. îngeresti sau dumnezeiesti) se afla în prietenie. Supliment de spiritualitate crestina a jurnalului Cotidianul . În cele din urma ia marul de pe scaunul ei si. conform experientei umane curente. Împreuna asteptând. erôs-ul omenesc trait în maxima lui transfigurare este zugravit si propus de Cântarea Cântarilor. în vremea din urma folosirea lui de catre unii teologi contemporani (Soloviov. Este drept. Este vorba. tinta. Daca Yannaras si Evdokimov par sa trimita la o acceptie primara. folosirea cuvântului în sensul în c a r e-l foloseau Pari ntii vechi ai Bisericii devine foarte riscanta. iar atunci când totusi apare este estompat. ceea ce nu exclude puritatea sentimentului si a manifestarii lui. Intrând. Asta presupune si o unicitate a iubirii. si îsi da importanta (cum fac îndeobste în astfel de situatii cam toti baieteii) studiind foarte atent o partitura.) a provocat aprige polemici. Yannaras etc. în final. 4 (6).raporturile Dumnezeu – om. ei sunt pe cât de emotionati unul de prezenta celuilalt. lasa usa întredeschisa (ca sa fie auzit?). p. dar trecerea printr-o faza erotica si chiar coexistenta cu ea (una curata. el baga marul întreg la loc. daca nu chiar imposibila. Apoi. 5 (7). Se opreste brusc. cit. 8 (10). în Noul Testament nu -l întâlnim decât pe a g a p è. pentru Andrei Tarkovski se cere ca iubirea sa fie rodnica pentru a se valida. Din punctul de vedere al lui Tarkovski. Asa cum observa si Antoine de Baecque: „Pâna la urma. priveste cercetator împrejur. de care Andrei Tarkovski este cât se poate de constient: „Iubirea este un sentiment atât de total. mai întâi. 196 197 . În limbajul contemporan. fara un cuvânt. Baietelului îi vine mai întâi rândul ca sa intre pentru lectie. asadar ca pe o legatura în continua nuntire. în chip logic. Paris. De aceea. iar simbolul acestei averi pe care o reprezinta iubirea îl vede el în femeie. ca pe una cu caracter nuptial. ca dintre cele patru nuante de iubire. nu sunt în opera sa decât foarte putine povesti de iubire. Pentru crestini. si în mod eminent în Fecioara Maria 197. E singura. 107. cu multa delicatete. în sala de asteptare de la Scoala de muzica. destul de putin prezent la Tarkovski.

pentru scurt timp. barbat „cu experienta la femei”. mai exact.sensibilitate. se petrec. ascultând la patefon un cântec vechi rusesc. Œ u v r e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s c o m p l è t e s I. usor amuzat. La toate reprosurile lui. întrebând-o daca poate sa mearga pe un trunchi înclinat de mesteacan frânt. nu. marturisite si ferm. Acum. locotenentul. dar prea timid ca sa-si marturiseasca iubirea. ca un semn discret de marturisire a simpatiei sale. si delicat. Exil Édit eur. finalul filmului sugereaza si mai clar acest lucru. Profesoara îi reproseaza prea multa „imaginatie”. Paris. Este o comunicare de maxima concentrare dramatica. pentru a-si masca sentimentele si timiditatea. încearca sa-si mascheze sentimentele în spatele unor mustrari în legatura cu prestatia ei profesionala. Capitanul. gata sa cedeze. având ca laitmotiv de fundal marul (sau. O cheama la el. merele) îl vom afla în Copilaria lui Ivan. Ea pleaca put in buimacita. Ea pleaca alergând prin padure. el îi spune ca atunci el va trebui sa fie primul. mergând în directii opuse. în alta directie… Capitanul îsi ia mantaua si pleaca. Kholin avea urmatoarea replica linistitoare. 2001. încarcate de sentimente amestecate si de semnificatii înca nelimpezite. încearca s-o cucereasca pe Masa. Intra capitanul Leonid Kholin. Între acestia. despre Surikov. Este ceva care tine de paradisul copilariei. el o îndeparteaza. care par fara sfârsit. tovarase locotenent!”. care nu mai apare în film: „Din cauza femeilor. pictor din Siberia lui Kholin. un soi de romanta. în contrast cu „marul” coruptiei originare. plimbându-se în padure. 199 198 A N D R E Ï T A R K O V S K I . locotenentul nu îndrazneste sa spuna nimic. când ea pare aproape învinsa. într-un moment de ragaz. vizibil coplesita de moment si de situatie. prelung. Aici. Fuge si ezita în momentul în care trebuie sa sara peste o transee putin mai lata. ajung ofiterii în batalioanele disciplinare… Nu te nelinisti. Ed. pe care Masa-i vazuse la Peredelkino. în timp ce ea este foarte serioasa. Marcat de nereusita. care are în ea ceva îngeresc. La raspunsul ei negativ. pe care fetita îl mâncase si îl pusese înapoi pe scaunul lui. caci parca simtise „primejdia” ce-o pândise pe fata. trece pe lânga fetita care. apoi o trece pe malul celalalt. si locotenentul îsi reia discursul critic. Sfios si subaltern. Capitanul Kholin. p. În cabinetul medical de campanie instalat într. pe potriva constructiei lor sufletesti si a locului si a situatiei cu totul speciale în care se afla. Iese abatut. dar pe care nu vor apuca sa porneasca. si prin tacere par ei sa-si marturiseasca mai apropiat simtamintele. si Boris Pasternak. locotenentul. îi cere sa sara si s-o prinda în brate. Toata scena da senzatia unor sentimente curate si puternice.un bordei cu pereti construiti din trunchiuri de mesteceni.major Galtev. Acelasi tip de idila. Aflam ca ea locuieste la Peredelniko 198. parca fara sa observe cotorul marului. Capitanul realizeaza toata situatia si zâmbeste discret. Se petrece între ei un schimb de priviri intense. este prietenul ei. Este celebrul Saliapin! Capitanul Kholin o întreaba daca cel cu care a vazut-o plimbându-se ieri. Ea ramâne grava. El pare ca se joaca. se instaleaza tacerea. Pentru câteva minute au o convorbire normala. Vine. marcata de întâmplare. Galtev. comandantul grupei sanitare). Când ajunge în punctul cel mai de sus. Masa apare în încaperea în care se afla împreuna cei doi.i zâmbeste abia perceptibil. o ia în brate si o tine suspendata pentru câteva clipe. Cei doi barbati. promitator. POVESTE PE FRONT (COPILARIA LUI I VAN) La fel de delicat este si sentimentul degajat de scurta scena de tandrete amoroasa din Copilaria lui Ivan. întelegi? Acum pleaca! Pleaca repede!” Capitanul respira adânc ca sa-si revina. În scenariu. O saruta apasat. ea Celebra localitate (si statiune) lânga Moscova. La un moment dat. nu s-a întâmplat nimic…”199. Apare. între Ivan si o alta fetita. cu un picior pe un mal si cu altul pe celalalt. de timp de pace. un tip ciudat. Sunt la un început de drum. îngrijorat. dar chemarea lui pare irezistibila. concentrata. Mai spre sfârsitul filmului. si despre scriitorii Alexei Tolstoi si Kornei Sukovski. mereu în garda. care ajungea la o înaltime relativ mare. jumatate ironica. Fata refuza si începe sa coboare calm. La lectie baiatul parca este cu gândul în alta parte. cu ochelari. Kholin îl invita sa viziteze trupele. venind în fuga. dar si de fructele transfigurate ale paradisului eshatologic. . parca zapacita.i iese deloc repetitia. desi este umbrit de o vadita suferinta.i raspunde cu o anumita cochetarie. putin ametita. jumatate tandra: „Da. Capitanul o provoaca. ametita. 116. unde multi oameni de cultura îsi aveau casele ( d a c e a) de vacanta si de creatie. stapânindu-si dorintele: „Masa. O întreaba daca a avut un prieten cu numele Lionea. ea. Masa ezita. si începe sa-si lase capul pe umarul lui. îndragostit de infirmiera Masa (locotenent. Scena se muta în padurea de mesteceni. nelinistita.

Suntem în Rusia primaverii anului 1408. înca. si nevinovata la nivel individual. Vorbesc despre lucruri diferite. cu Ivan si cu fetita jucându-se pe malul apei. Îl întreaba de ce a cerut sa fie atârnat cu picioarele în sus. el încearca sa spuna despre o iubire frateasca. la numai patru sute de ani de la crestinarea rusilor. Femeia îl saruta prelung. brutal. pe teritoriul simpatiei copilaresti. Capitanul opreste patefonul si.i vânau pe acesti pagâni. în acelasi timp. La rândul lui. ceea ce-l surprinde neplacut pe capitan. când se suprapuneau crestinismul si pagânismul. în care trupescul sa ramâna o componenta a spiritualului. ar mai fi de luat în seama. cu torte aprinse în mâini. O L I V I E R C L É M E N T . si episoadele din vis. cu totul si cu totul nevinovata. se dezlantuie în cântec si dans. Este evident ca amândoi glumesc complice. Andrei contraataca: „Numesti tu iubire obligând un om în halul asta?”. De fapt. dar poate si. mai ales. 201 . Este abandonat. nu putem decât sa fim de acord cu comentariul lui Olivier Clément: „Rusia a cunoscut timp îndelungat ceea ce s-a numit . „Asta e noaptea în care toata lumea ar trebui sa iubeasca”. dar pentru ea lucrul acesta pare putin prea complicat si. chiar daca într-un punct ele par sa se atinga. prelungind batjocura. pe toti aceia care vor sa. spunând ca sunt obligati s-o faca pentru a. Si nu iubiti cu inima.l întreaba: „Este vreo diferenta? Tot dragoste este”200. unde nuditatea femeii. este prins de câtiva barbati participanti la orgie. îi ameninta pe agresori cu foc cazut din cer. sustine fata. ritual. parca fascinat. trei seminte promitatoare de dragoste frumoasa strivite crunt de razboi. bine legat. Ne punem si noi aceleasi întrebari. „Tarkovski. facând sarituri magice peste foc. 30. Toata lumea este tulburata. În timp ce o priveste nedumerit. Calitatea de calugar (apartinând. raspunde el. Legat. pâna dimineata. Si continua: „E iubirea un pacat?”. contrasteaza cu nuditatea obrazului monastic. Andrei este îngrozit de aceasta blasfemie si cere. Ea îl asculta si. Ea se scuza. a obrazului iconic. În padurea din preajma fluviului.îi spune ca da. spune unul dintre pagâni) pe unul din stâlpii din interiorul surii. Contrast? Sau completare? O alta iubire? Sau aceeasi iubire? Tarkovski pune problema fara sa raspunda”201. o noapte când toate excesele sexuale sunt îngaduite de obste în numele „iubirii”. în France Catholique . „Va e frica pentru ca voi nu iubiti totul sau iubiti pe furate. tagmei unora dintre prigonitori) îi agraveaza situatia. în Andrei Rubliov. cu gravitate.i converteasca silnic la religia lui. Si de ce i-a pacalit. POVESTE DE S ÂNZIENE (A NDREI R UBLIOV ) În Andrei Rubliov. O iubire vinovata. cât mai aproape de agapè. coplesitoare. În legatura cu cele petrecute. amenintându-i cu focul.dubla credinta’. în zori. Sigur. nr 2089 / 16 ianuarie 1987. Garzile stapânirii. Masa pleaca îngândurata si tulburata. si intra. Andrei priveste totul mirat si curios. când credinte pagâne si manifestarile lor înca supravietuiau. urmarind crestinarea lor fortata. a trupului ei. p. asadar. prin credintele alterate ale comunitatii carora îi apartineau. tot asa. Urmeaza un dialog pe tema iubirii. în care calugarul si fata îsi expun argumentele. dar cu gândul la acea noapte speciala pentru ea si pentru ai ei.l dezlege. O regaseste pe fata într-o coliba abandonata. Asistam la o noapte a vrajitorilor. în ziua Judecatii (este tocmai scena pe care se plecase s-o picteze la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Vladimir). în masura în care ea era prescrisa si impusa în chip religios. I se promite moartea. E o noapte a erôs-ului natural. ca macar sa fie rastignit cu capul în jos. în acest film. dar. El îi propune un ideal crestin. ca odinioara Sfântul Petru. O roaga sa. „Pentru ca e pacat sa alergi gol si sa faci lucruri din astea”. aruncat în râu cu o piatra de gât. 200 Tot acest dialog nu exista în scenariul initial.i pune sa asculte „linistea razboiului”. într-o mare masura. apoi se departeaza cu ceata ei. Unul dintre tarani se închina în fata lui si îi pune metanie. ca s-o scape de fascinatia pe care Leonid o exercita asupra ei!). l’homme du seuil”. Fusese dispozitia locotenentului de a o transfera la un spital din spatele frontului (desigur ca s-o protejeze. de moarte. Ea se refera o iubire erotica magica. în parte provocator. Si este de gândit la riturile de primavara. Capitanul are o rabufnire de furie înciudata… Trei vieti ciuntite.l împiedica sa aduca garzile si calugarii acolo. lui Andrei îi ia foc poala sutanei. în parte sincer. Dragostea trebuie sa fie frateasca”. fara a putea sa raspundem transant. Masa venise sa-si ia ramas bun. Si totusi. ne aflam în prezenta unui erôs pagân. în episodul Praznicul. Este rastignit în batjocura („la fel ca Iisus Hristos”. privirea prelunga. la o sarbatorire debordanta a echinoxului. Dar suntem aici. liniste grea. Andrei nu poate sa se împotriveasca. oameni mai mult sau mai putin goi. a doua zi. O femeie frumoasa se opreste uimita în fata lui. dar si calugari zelosi îi urmareau si.i desface legaturile. un fel de noapte de Sânziene. în mijlocul agitatiei valpurgice. Nu le este usor sa traiasca tot timpul cu aceasta frica. dar. pâna la un punct. Furat de „spectacol”.

dorind sa rezolve totul prin forta brutala. totusi acceptate. îl mustra si conchide: „Bine. când Andrei se întoarce purtând urmele noptii. vinovat si rusinat de ceea ce se întâmpla. Crestinii aceia parelnici nu erau capabili sa opuna erôs-ului pagân agapè. o asemanare cu situatia unei Biserici împutinate la sfârsitul veacurilor? Se întreba Hristos: „Dar. Si nu mai vedem si o aluzie la dorinta multora de a „lichida” Biserica? 204 203 202 Oare sa fie întâmplator faptul ca numele planetei trimite la Soare. Kris afla o statie în stare de paragina. la care murise). vadit. op. când oceanul este agitat din pricina bombardarii cu encefalograma lui Kris. Gândul la ea l-a urmarit. care ar putea conduce spre o frumoasa poveste de iubire. Nu are realitatea de altadata. misiunea ei fiind considerata de cei de pe Pamânt esuata 203. care pentru crestini reprezinta una dintre numirile lui H ristos? Iubirea persistenta a lui Kris o readuce pe Hari la viata. a unei prelungi sarutari. O regaseste. caracterul ei de vrajitoare nu reiese atât de evident. a doua zi dimineata. ranit. marcat de pacatuirea sa. fiinte (câinele) sau luc ruri dragi (obiecte din preajma imediata) de pe Pamânt. Andrei o priveste si nu -i vine sa -si creada ochilor: este chiar ea. aspra. este suficient pentru calugar ca sa se simta infinit vinovat si sa caute calea necesara a unei ispasiri. pacatul lui. 205 . Solaris 204 are darul de a întruchipa gânduri scoase din „cotloanele” cele mai tainice ale celor de pe statie. tinde sa creada si el. parând. cu care. POVESTE ( DINCOACE SI DINCOLO) DE VIATA SI DE MOART E (SOLARIS) În Solaris. 8. Kris se teme sa nu aiba de-a face cu o vedenie. dar nu este nici o fantoma (asa cum niciun gând nu este fantoma. C e-ar fi daca s-ar „întrupa” toti demonii din noi? Cu ce societate cumplita ne -am confrunta! Si cât de tare ne -am speria de mizeria pe care o purta m . a s c u n z â n d-o „sub pres” sau „dupa usa”! Mai spre sfârsitul filmului. femeia din timpul noptii. el se manifesta la nivelul unei tulburari a inimii în cursul unei întâlniri. Acesta priveste tot ceea ce se petrece îngândurat. Daniil Ciornîi. în camasa alba. care sta. Ba chiar si scene de viata si conversatii. visul lui… (…) Andrei îsi pleaca ochii si începe sa murmur e o rugaciune”. Eroul. se pare. dar si mustratoare. dar si de neputinta de a nu putea vedea lucrurile asezate pe un fagas firesc. . cit. la vârsta tânara. cu infinita milostivire.) Din film. O data eliberat din legaturi. cât si în suflet (e apasat de gânduri. Cei de pe statie numesc întruparile acestea vizitatori. cu rasa murdara si sfâsiata). fara a putea fi atins). constiinta ta. ca în el se afla un sâmbure de iubire adevarata. pe Hari.l cerceteaza în legatura cu petrecerea noptii fara a primi vreun raspuns. ajuns în starea de simplu mujic. El se sacrifica pentru ca ea sa scape în înot spre malul celalalt. cu capul plecat202. Episodul se încheie cu vânarea Marfei (acesta este numele femeii!) si a unui barbat (iubitul? sotul? unul oarecare?) de catre garzi si calugari. asa cum fusese avertizat si cum. atât fizic (e plin de zgârieturi. Andrei Tarkovski ne spune despre iubirea care creeaza nemurire. Kris îsi reîntâlneste în acest fel sotia.intensa. acestuia i se vor întrupa si alte persoane (mama. în timp ce somnul spiritual al celorlalti cercetatori de pe statie naste monstri. Chiar daca în parte fortat.l fixeaza femeia pe Andrei în noapte. si de un sentiment de vinovatie). iar sufletul îi este vid de orice amintire a trecutului. tot timpul. e pacatul tau. dar. dar trupul ei are acum o altfel de structura materiala. Reiese oarecum si din mustrarea pe care i-o face însotitorul sau. iar Solaris îi întrupeaza rapid acest gând 205 . în zare. Andrei o ia la fuga. si rugaciunile tale”. a unei îmbratisari. pare sa spuna ca în destule situatii erôs-ul depaseste patima animalica. (A N D R E Ï T A R K O V S K I . Si totusi. întrebatoare. a unei temporare consimtiri la coborârea în lumea pagâna dominata de simturi. Putini sunt aceia care mai cred pe Pamânt în necesitatea si eficienta statiei Solaris. pâna la un punct. efectul unei halucinatii. 264. când va veni. Fiul Omului. care se sinucisese cu 10 ani în urma. Oare nu mijeste. p. rusinea lui. grava. Pare sa fie o uriasa constiinta universal tezaurizatoare. Mai ales ca prima Iata cum descrie scenariul initial aceasta scena: „Vrajitoarea se apropie de barca. Sarcina lui Kris este aceea de a lichida statia. Pacatul lui Andrei nu este unul dus pâna la capat. este trimis pe o statie destinata sa studieze planeta Solaris. va gasi El oare credinta pe Pamânt?” – Luca 18. lepadându-si în prima instanta rasa. Dupa ce. trecând chiar pe lânga barca lui Andrei.ul crestin. Kris Kelvin. cufundat în sine. chiar daca ajunge sa ne bântuiasca staruitor câteodata.

din care nu mai exista iesire sau. „Învierile” se aseamana. Lui Snaut i se par dezgustatoare. îi spune Kris lui Snaut. Acolo se injectase cu un produs de laborator lasat de Kris în frigider. „A facut-o din disperare”. temându-se ca ea sa nu fie o aparit ie înselatoare. dar momentul fusese ratat. una dintre aceste insule va fi casa parinteasca a lui Kris. tocmai contactul asteptat de multa vreme cu Oceanul de pe Solaris 207. în fapt ultim. N-am avut alta cale. într-un fel o (om)ucidere. generate Reprezinta pozitia sa o situare apropiata de aceea pe care ne -o sfatuiesc noua Parintii îmbunatatiti: sa nu ne încredem în vedenii. aici aduce moarte. Este vorba. o amageste pe Hari si o expediaza cu o racheta în spatiul cosmic. la camasa l u i Hristos!). Si cauta apoi sa. Provocata de Kris care. crestin fiind. se raneste de moarte) în încercarea disperata de a iesi din încaperea în care i se paruse a fi fost parasita de Kris. Pentru vesnica pomenire din partea lui Dumnezeu este necesara cel mai adesea si o cât mai îndelungata pomenire a noastra. Cea de-a patra este o moarte jertfelnica acceptata. 207 206 Mai spre sfârsitul filmului cere dreptul de a realiza un mic contact prin betie. Cea dintâi este o moarte provocata. pâna la urma. cum se va vedea la sfârsitul filmului. „speriat”. Oceanul a început sa formeze insule. În schimb.” Pare si o tri mitere la faptul ca moartea este. Într-un fel. Dupa aceasta prima întrupare. în orice caz. oarecum triumfator: „Hari nu mai exista”. aici bea oxigen lichid. Hari se supune de buna voie 209 experientelor colegilor lui Kris. Iata textul scrisorii lasate de Hari: „Kris. Kris este dispus sa astepte „revenirea” ei. malefica 208. Dar Snaut are si afirmarea reciprocei. Când îsi revine în sfârsit. vorba somn are si -un neajuns: arata ca moartea!”. De data aceasta.i urmeaza se explica. Eu î n s a m i l e-am cerut . Rochia lui Hari este fara cusatura (scena. Într-un fel numai. În acelasi timp. Ele se constituie. instantaneu si fara voie.l consoleze: „A facut-o pentru tine”. E singura solutie pentru amândoi. ceea ce a condus la încetarea posibilitatii lui de a întrupa. Snaut si Sartorius nu vad în repetatele (re)aparitii ale lui Hari decât o serie de copii „la indigo” ale lui Hari celei de pe Pamânt. Hari moare (sau. pentru ca. cumva. A treia este o moarte prin sinucidere. altfel. Kris fusese bolnav si nu putuse sa mai vegheze asupra ei si sa-si împiedice colegii de a proceda la acel experiment inuman.o. Cu zvâcnirile aferente. toate parti ale povestii ei de dragoste cu Kris. Daca prima aparitie a lui Hari reprezinta o întruchipare produsa de Oceanul de pe Solaris a gândului celui mai de taina din constiinta lui Kris. gândul lui Kris la ea va persista. obiecte care n-au disparut odata cu ea. dar fondul spiritual este altul: iubirea nemuritoare a lui Kris. foarte puternica. Disperarea îi vine din sentimentul ca nu este iubita de Kris. Oxigenul care întretine viata. luata din gura lui Sancho Panza: „Da’. ci sa cautam sa ne eliberam de ele. ci au ramas ca semne marturisitoare ale realitatii ei. în etape ale parcursului de recuperare a sinelui sau. De acest lucru se bucura în cea mai mare masura sfintii. asadar în aceeasi maniera în care o facuse si în viata de pe Pamânt. Ar fi de observat cum mortile sunt diferite. de nimic-ire) si „învieri” (întrupari ale gândului cel mai de taina al lui Kris). Hari. face sa te gândesti. la prima vedere. care constituisera recuzita vietii lor împreuna pe Pamânt sau pe statie. Ea revine deoarece gândul sau iubitor la ea este statornic si continuu. 210 209 208 . Nu învinovati pe nimeni pentru asta. Mai înainte îi trecuse prin gând s-o împuste. deoarece. adormire. în orice caz. locul tainic si diafan al copilariei. disparând odata cu bombardarea Oceanului de pe Solaris cu unde provenind din encefalograma lui Kris (toate gândurile lui!).„aparitie” mai consistenta si-o face Hari la trezirea lui Kris din somn 206. El se înconjoara de obiecte de care ea se atinsese. „învierile ” care. Snaut îl anunta. înainte de a o expedia sa dispara î n c o s m o s . Pe de alta parte. caci mai de folos ne este sa respingem o aratare buna si adevarata. petrecându-se parca invers de cum cade un om în somn. este o încheiere a recuperarii istoriei ei personale pamântesti. Acum. îmi pare rau ca te -a m d e z a m a g i t . oricât de atragatoare ar fi. A fost hotarârea mea. Dar de data aceasta pare a fi o moarte definitiva. Snaut se întreaba daca ea nu reprezinta. chiar daca neîntrupat. Calea unor noi taine se deschide. pe undeva. de acea „vesnica pomenire” pe care o cerem noi în Biserica de la Dumnezeu pentru cei plecati din aceasta lume. Kris este nevoit sa i -o sfâsie atunci când o pune sa îmbrace costumul de cosmonaut. decât sa fim înselati si amagiti de una falsa. cu gândul la o îmbracaminte de mireasa. Cea de a doua este o moarte accidentala. se petrec cu Hari mai multe morti (unele constituind încercari de a-nihil-are. poate doar mai puternice 210. prin structura materiei din care este alcatuita ea acum. oarecum. parca Hari ar vrea sa-si probeze prin moarte viata. nu mai exista tipul de iesire de pâna atunci. cu tot ceea ce o înconjura. îmbracamintea ei pare sa trimita.

o copie. Kris este cel care are nevoie de iubirea ei pentru a supravietui. copii care ar putea continua la nesfârsit.. ea. împreuna par sa se regaseasca. dar care sunt si întrebarile de toate zilele ale oricarui om care reflecteaza la conditia sa: „Eu nu ma cunosc nici pe mine însumi. Ea devine tot mai constienta de sine. când a îmbracat-o cu costumul de cosmonaut). cea de altadata. somnul ei era ca „un somn în alt somn”. relatia ei cu Kris se stabilizeaza tot mai mult. nu. Ea învata tot felul de lucruri. Dar. Pentru ca ea sa ramâna întrupata. prin validarea ei de catre iubitorul Kris. Începe prin a-si fi siesi straina. Snaut. ca experienta. nepricepând prea bine ce se petrece cu ea. Dar eu…. fiecare „înviere” o gaseste pe o treapta superioara de umanizare. în noua stare de structura „materiala” în care se afla. ea nu mai poate trai fara el. Iubirea nesfârsita si nemuritoare a lui Kris este cea care o scoate pe Hari din iadul uitarii de sine si o face sasi recapete. Nu crede a fi Hari cea adevarata. pe el la pustiire interioara. neavând datele unei fiinte umane adevarate. Deocamdata. ceea ce reprezinta pentru Kris o dovada de viata adevarata. pare ca.. cu atât devine mai umana”. Cine sunt eu? În clipa când închid ochii. umana. Este complet derutata în legatura cu eu-l ei autentic. îsi pune întrebari care constituie si întrebari fundamentale ale filosofiei. experienta anterioara i se adaugase. o recuperare a sinelui. eu devin o fiinta umana! Simt la fel de adânc precum fiecare dintre voi”. eu nu stiu de unde vin. si trimit. odata cu memoria. îi spune Snaut cu vadit repros. Alaturi de Kris. realizata. Snaut îl numeste pe însusi Sartorius „Faustul nostru”! Aflam si aici ambiguitatea pe care o vom regasi în O g l i n d a între chipul – persoana – mamei si cea a sotiei. Dupa prima „înviere” îsi sfâsie singura camasa (repetând gestul pe care. Chiar daca „trezirile la viata” reprezinta momente de criza. Cercetându-se în oglinda. 213 212 Extinzând cercul. Hari se întreaba asupra identitatii eu. Din punctul lui de vedere („stiintific”!). Tu stii cine esti?”. iar pe de alta parte prin adaugarea de experienta prin împreuna trairea cu Kris. În fond. Pe de alta parte. „învata” sa doarma. Înainte. Este capabila sa simta durerea. fara valoare umana autentica. Apoi. Cei doi o considera pe Hari o simpla „vizitatoare”. se întreaba ea). Recuperarea este. cu scene din viata lui în familie 212. dar trimit. Lucrurile nu sunt spuse pe sleau. fara prezenta lui continua. si evoca. îsi este „fata cealalta”. Hari a murit o data pentru totdeauna.mi mai pot aminti chipul meu. se vede pe ea la un moment dat si se recunoaste cu uimire ca chip. dar o si încurajeaza. daca la început el fusese cel care a trimis-o la moarte. Încearca sa afle de la el raspuns. Lui Sartorius tipul acesta de „nemurire” i se pare „faustic”211.l facuse mai înainte Kris. unul pe altul si fiecare pe sine însusi. De pilda. constata de ziua lui: „Omul are nevoie de alt om!”. de-acum. „Cu cât este mai mult cu tine. în fond. cum se va vedea. Pe de alta parte. totul întemeiat pe iubirea dintre ea si Kris. Dar vom observa ca fiecare noua aparitie le înglobeaza pe cele anterioare. Cum s-a vazut. Vazând un film adus de Kris de pe Pamânt. era tocmai ceea ce sustinea si încerca s-o convinga Sartorius. încet. Pentru el nu constiinta. deposedata de istoria ei. ea ajunge sa aiba o criza de isterie foarte. ci datele „stiintifice” confirma calitatea umana. odata cu „umanizarea” ei.lui ei: „Seman mult cu ea?”/ „Poate ai semanat cu ea. Tu stii?”. Numai iubirea o poate tine în viata. Ba. cea din film. când „învie”. Umanizarea continua a lui Hari (regasirea constiintei de sine) prin iubire. de la un moment încolo. personalitatea. ceea ce îl aduce la disperare pe Snaut. Daca la început Hari pare sa fie un „vizitator” asemanator celorlalti de pe statie. Orice slabire a intensitatii acestui gând o epuizeaza. . tu esti adevarata Hari”. Totodata. sa se lamureasca. care nu vede cu ochi buni nici o sporire a ei întru umanizare. mai încolo. Amândoi îsi amintesc de despartirea lor stupida. Cea de pe statie nu este decât o dublura. De fiecare data. Hari a devenit constienta de devenirea ei: „Da. pe masu ra apartenentei la spatiul dreptei credinte. Fara iubirea lui Kris. asa o fi. dar nu si ca persoana. Aceasta umanizare se petrece pe doua cai: pe de o parte prin recuperarea memoriei în legatura cu existenta ei pe Pamânt. mai apoi o ajuta sa-si revina. Dar acum. ce se întâmpla cu mine?”. o îngrijeste ca atare. dezamagit de stiinta pe care o slujise o viata. semn ca desi este. o stoarce de viata. Pe ea a condus-o la sinucidere. 211 S-ar pune întrebarea: cine -si vinde sufletul si cui? De fapt. se cere ca el sa fie neadormit gând iubitor întrupat. evoca. Sunt trepte existentiale urcate de Hari cu fiecare „înviere”.de Solaris. deacum. treptat se petrece cu ea o „umanizare” tot mai accentuata. ea începe sa-si recapete memoria. ea practic nu exista 213. Sartorius îi contesta totusi calitatea de fiinta umana. aceeasi. Numai ca. Kris si Hari împreuna privind.încet. iar mai apoi „Kris. Acest lucru o nelinisteste („Kris.

sentimentul de singuratate 215. Ca atare. O parasise. „care amintesc de respiratia noastra. lumea pamânteasca izbavita se întâlneste cu lumea cereasca. dar tatal sau pare sa fie de-acum si el într-o lume mântuita. Kris este de-acum ca un om care nu ar vrea sa i se destrame un vis frumos. El o recunoaste acum ca „adevarata Hari”. Fiinta lui sufera în integralitatea ei. uitari si aduceri aminte. Asadar. împreuna. Deja Kris este iesit din acest cerc strâmt si vicios si respinge intentia lor inumana. care ar vrea ca visul sa devina pe loc realitatea cea mai reala. ceva ce ar fi putut fi important pentru fiinta lui. Când Hari „învie” si reapare. Pentru ce? Doar cu speranta întoarcerii ei? Dar n-am nicio speranta. Kris se întoarce la tatal sau ca un fiu risipitor. e sa întelegem pentru prima data Lumea ca motiv de dragoste”. Nu se roaga. aleasa. raspunde el. îi ramâne si rochia cea necusuta. ramâne câinele venind de acolo. în consecinta propun sa fie supusa testelor de tot felul. Salurile se constituie. Transformarea lui Kris. Dar pare sa dea seama lui Dumnezeu. ea ramâne însa un „vizitator” ciudat. uitate în frigider. de iubire. dupa incursiunea în Zona. La un moment dat. Singurul lucru pierdut pentru mine. Certurile acelea acum par sa i se reveleze în toata stupiditatea lor pacatoasa. Se certasera adesea. mama. În dreptul ranii. Asa cum în Calauza. cu El. chiar daca înca cetoasa. Are sentimentul ca a pierdut ceva pretios. din ea îl întâmpina si. Si. Mereu salul ca o amintire persistenta. e febril. Astfel. mica rana de pe bratul lui Hari. provocata de el. tot felul de mici obiecte (fleacuri dragi) din casa lui de pe pamânt… Îi marturiseste mamei. în consecinta. Kris începe sa înteleaga si sa accepte adevarul ei si a se împaca cu realitatea existentei ei. Mama: „Cred ca asta -i foarte rau”. ca o marturie a realitatii Zonei. acum. el crede acum mai mult în continuitatea realitatii ei vechi decât poate sa creada ea însasi. Dupa ultima disparitie. în sensul clasic. dupa fiecare disparitie provocata de Kris ramâne salul lui Hari. Si daca Kris refuza sa se întoarca pe Pamânt. si atunci orice supunere a ei de catre ceilalti la experiente distructive se rasfrânge direct dureros asupra lui Kris („E ca si cum mi-as taia un picior!”). Kris: „Ma simt. pâna la autopsie. Ca atare. rochia este sfâsiata. Sfârseste prin a o accepta definitiv. O alta marturie o reprezinta salul. Kris pare sa sporeasca si în legatura cu Dumnezeu. Una dintre insulele formate în urma bombardarii cu encefalograma lui Kris este tocmai tinutul lui natal. el are straluminarea adevaratei misiuni pe statie. materializate de Solaris: o vaza cu flori. ca urme pe un raboj. Kris se îmbolnaveste. Tocmai aceste semne materiale îsi propune Kris sa le distruga. Pentru ei. Chiar daca ultima „moarte” a lui Hari pare sa excluda o „întrupare” ulterioara. Si pare sa se petreaca o prima întâlnire constienta si esentiala. îl întreaba mama. într. venit din purtarea lui fata de ea pe Pamânt. Si. Telurile stiintifice i se par fara noima. într. fata de a ramâne pe statie în preajma lucrurilor pe care le-au atins. iar ea s-a omorât. suferind. produsa de injectia letala. ca o marturie nesmintita. ca un animal de experienta. asa cum a devenit ea pe Solaris. „Fericirea e o idee depasita”.Sunt semne care se constituie în marturii menite sa constate si sa certifice faptul ca Kelvin nu se afla pe un tarâm al nalucirilor si al nalucilor. Este parte din el.un fel sau altul. el cu Hari. Salul cu care vine este mereu un altul. chiar daca istoria relatiilor între iubit si iubita poate cunoaste suisuri si coborâri. dar aidoma celui anterior si identic cu cel pe care. 215 . Dupa prima moarte a lui Hari. Începe sa „recupereze” în camera sa de pe statie tot mai multe „obiecte” de pe pamânt. atunci. Asa cum i s-ar parea probabil oricarui om pe lumea cealalta. are febra.l avusese Hari pe Pamânt. fara sens. în timp ce ea doarme. folosind materialele lui de laborator. Pamântul vine la el. el se afla în fata unei reproduceri dupa „Sfânta Treime” a lui Andrei Rubliov. lamurita. daruit de Ocean. tot asa. o advereste pe Hari de pe statie ca fiind aceeasi cu cea de pe Pamânt 214. care este de-acum trans-stiintifica: „Probabil motivul pentru care suntem aici. insistând asupra faptului ca e sotia lui. asumându-si o noua conditie si o noua responsabilitate. Dar boala cea mai febrila a lui Kris consta în faptul ca se îmbolnaveste de… Hari. nu exclude totusi o alta minune. e asteptarea. Sa astept ce? Nu stiu… Un nou miracol”. câinele. care n-a putut fi distrus de stiinta meschina omeneasca. insensibili. ca o marturie a venirii ei reale în viata de pe statie a lui Kris. Ei încearca sa explice si sa rezolve cu mijloace pur stiintifice ceea ce este evident ca tine de alte resorturi. fructe. întoarcerea pe pamânt i se pare acum lui Kris searbada. Kris este mai degraba trist. desi a scapat de „naluca”. aici. la un moment dat.un fel. Gândul lui Kris la sotia sa este însotit de un sentiment apasator de vinovatie. sfârseste prin a o prezenta celorlalti locuitori ai statiei (cercetatorii savanti Snaut si Sartorius) ca fiind sotia lui.l îmbratiseaza. atât de singur”. 214 O vaga trimitere la felul în care urmele cuielor Îl adeverisera altadata pe Hri stos în ochii Apostolului Toma? Iata dialogul: „Esti fericit?”.

pe de o parte stim si suntem siguri în ceea ce simtim noi pentru altul. 12]. misiunea lui Kelvin pe Solaris a avut numai un singur scop: sa arate ca iubirea celuilalt este indispensabila întregii vieti. Ioan 13. Nu conteaza de ce iubeste o fiinta umana”. Când ma simteam nefericit”. pare sa planeze mereu în 216 L A U R E N C E C O S S É. Hari: „Cum ai trait în tot timpul acesta? Ai iubit pe cineva? Te-ai gândit mereu la mine?”. ma iubesti?”. Kris (în legatura cu sinuciderea sotiei sale): „Cred ca a simtit ca n-o mai iubeam. 7. Dar te iubesc pe tine”. nefericirea te face mai sensibil si mai atent la celalalt. la rândul ei. „Portrait of a Filmmaker as a Mo nk -Poet”. acum o afirma apasat pe a ei. Dar iata ce marturiseste însusi Andrei Tarkovski în legatura cu cele de mai sus: „Aceasta poveste de dragoste este unul dintre aspectele filmului. Hari: „Kris. cea mai simpla si cea mai puternica cu putinta (banala si vinovata daca nu este încarcata cu maxima traire). face firesc orice sacrificiu. În acelasi timp si el este un altul. Desi esuata. nu asta-i problema. dar. deja. în care zacuse atâta timp. . în Andrei Tarkovsky. 1986. Kris! ”. În iubire. Poate. Întreaga «solaristica» este menita sa arate ca omenirea trebuie sa fie iubita”216. anihilatoare. parca mai puternica si mai curata acum. dar poate nu-i adevarat. pe parcursul acestei parti din film. a parintilor naratorului. ca atare nu se poate întoarce cu ea pe Pamânt. o încununare a unei relatii reînviate. ca urmând poruncii celei noii a lui Dumnezeu [cf. nu mereu. Lucrul acesta îi produce nesomn si o suferinta cumplita. 9. afirmatia de mai sus pare mai degraba o recuperare a ceea ce simtise odinioara pe pamânt decât o constatare asupra starii actuale. Daca mai înainte Hari se îndoise de iubirea lui Kris. creste treapta cu treapta. daca este si mai ales daca este adevarata. aceea de a nu i se destrama realitatea recâstigata. Hari: „Kris. lânga el. 3. Iar Kris parca ar dori sa puna un nou început. expiatoare. caci despre ea este vorba. Asa simte ea. 4. cine e viu. Nu o iubeste acum. Nu se mai satura. totusi iubirea initiala. Iubita-sotie reprezinta totul si aduce posibila orice renuntare la sine. dar rupta totusi din lumea de pe Pamânt. 6. ferit de caderi. Iubirea este o constanta a legaturii dintre Kris si Hari. Drumul spre fericire trece cel mai adesea prin nefericire. umbra ei persistenta. 167. Hari: „Tu nu ma iubesti. ca vor trai împreuna pe statie. 15. vine la capatul unor experiente comune de traire. Mai înainte Hari îi reprosase ca nu o iubeste. doreste… Nu. de a nu recadea în moartea totala. Kris decide sa ramâna definitiv cu ea pe statie. 1. Kris: „Ce altceva as putea face? O iubesc! ”. Ar vrea sa stea tot timpul cu el. Un om fara iubire nu mai este un om. A fi îndragostit reprezinta. ca ultima treapta a unui urcus îndelung si greu.Noua trepte de iubire recuperatoare si restauratoare. Dupa mine. 8. A parcurs drumul unor experiente dureroase. dar ceea ce este de remarcat este faptul ca ea parcurge un drum ascendent. 34. deoarece mai curata. Hari: „Eu cred în iubirea lui Kris pentru mine. te iubesc atât de mult!”. chiar mai puternica. care priveste povestea lor de dragoste. în aceasta alta lume. un pisc. da. Iar mai încolo: „Dar tu reprezinti mai mult pentru mine decât a fost vreodata stiinta!”. POVESTE CU PARINTII (OGLINDA) În Oglinda întâlnim mai mult amintirea unei iubiri. Ea: „Te iubesc! ”. un maxim de traire contemplativa si de implicare afectiva. poate e doar o forma de autoaparare a lui. Marea si adevarata iubire conduce la dorinta fireasca de împreuna fiintare si valideaza fiinta ca facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. probabil sora cu aceea pe care o avusese din acelasi sentiment pe Pamânt. Kris: „Uneori. 5. transcende orice cauzalitate subiectiva sau obiectiva. Kris pare sa fi regasit o Hari epurata. Iubirea. desigur. nu mai pot trai fara Kris. Starea de suprema fericire aduce dupa sine teama de a o pierde. izbavita. pe de alta parte planeaza totdeauna o incertitudine în legatura cu ceea ce simte celalalt pentru noi. aducând viata si validare a fiintarii. îi declara Hari. Marturisirea. „Mi-e frica”. Mereu apare aceasta îndoiala a noastra în legatura cu iubirea celuilalt. supravietuitoare. Sigur. este lovita de aceeasi teama ca si Kris. O îmbratisare de infinita duiosie si reciproca compatimire pecetluieste marturisirea. Hari: „Deja. Sunt o fiinta umana!”. Sunt îndragostita de el. Si totusi. Este interesant de analizat suisul replicilor referitoare la iubirea recuperatoare. povestea de iubire dintre Kris si Hari de pe statie este reluarea si continuarea celei de pe Pamânt. Snaut îi atrage atentia lui Kris ca ea nu poate trai decât aici pe statie. limpezita de toate impuritatile inerente vietii pamântene. Simte renascând în el iubirea dintâi. p. El îi spune ca nu se mai întoarce pe Pamânt. definitiv bun. prin despartire. Vrea sa stie daca este ea însasi. daca s-a regasit si traieste cu adevarat? Este întrebarea cheie pe care o pune adesea o fiinta pentru a se afla pe sine. în curs de limpezire de sine. dar este un acum care vine de atunci. 2. Interviews . Totdeauna.

Ai remarcat. închide în el si rodirea lui. ghida si interpreta lui Gorceakov în Italia (pe timpul cercetarii sale pe urmele compozitorului Sosnovski). Dar e mai buna o fericire amara. El ar fi vrut s-o ia cu el („Doamna a avut amabilitatea sa vina cu noi în Zona. decât o viata cenusie. formal. dar Stalkerul îl refuza categoric. dar este. Un erôs care ignora persoana si numele ei.. Chipul ei este în sine un raspuns mai mult decât concludent. probabil. aproape absent. M-am dus si n-am regretat niciodata. care-l face aproape irezistibil. ea e siderata de apatia lui. dupa ce bause oxigen lichid. atunci. transfigurat. Dintre cele de rasa. într-o oarecare masura.. în afara oricarei nuante erotice. Stiam si singura toate acestea. Si daca n-am fi avut nenorocirile noastre. stiam si ca voi avea si multa suferinta. considerat parca un vechi prieten-confident: „Stii. Si totusi. protagonistii ei se separa. luati în ansamblul lor. Exista un anumit erotism în zvârcolirea ei pe dusumea. practic. toate. Ea zâmbeste încurcata. ca sa se spele pe cap. Care este numele tau?”). Putea sa fie mult mai rau. A doua scena se afla spre sfârsitul filmului. Eugenia. apatic. practic. Bineînteles. uscat. A fost soarta noastra. Este poate erotismul intrinsec fiintei umane. Ea îsi spune povestea nu spectatorilor.e rau?”. care este atât de minunat. Zâmbeste si lacrimeaza în acelasi timp. Toti vecinii râdeau de el. din anturajul marilor nume. pe care este evident ca a resimtit-o dureros toata viata. asa suntem noi. Fericirea putea sa nu fie posibila. În consecinta. Îmi cer scuze. nici binele n-ar putut sa fie. Acesta o gaseste în patul lui uscându-si parul. „Ramas bun. Si un porumbel alb zboara deasupra ei. stupida. mama a fost împotriva. Apoi în acelasi ton.jurul protagonistilor. O expediaza rapid. ranita în chemarea ei si în . ea vine în camera lui Gorceakov. dar totusi. ca un fel de mostenire paradiziaca. ca el nu-i din lumea asta. încât merita reprodus în întregime. Ar trebui semnalata si scena cu sotia Stalkerului. cu totul speciala si. Numele ei este. Scriitorul îi spune „îngerul meu”. ci fiecaruia dintre noi. o întreaba el. dar cu foarte mare superficialitate. E o femeie foarte curajoasa. Scena este asemanatoare.. el s-a apropiat de mine si a spus: «Vino cu mine!». Tatal o mângâie pe mâna. Este erôs-ul ocazional. parca. Avem de a face în Oglinda cu un erôs sublimat. Iata”.. cu masina ei luxoasa de sport cu tot. ei ramân cantonati în momentele de fericire ale începutului. când scriitorul vine la întâlnirea cu Calauza cu o tipa frumoasa. Suntem la momentul în care erôs. stiam si despre copii. erôs-ul este. Eugenia îsi pune în joc tot sarmul pentru a intra într-o relatie amoroasa cu el. O „admiratoare” tipica. Sa nu existe nicio speranta. reiese din monologul sotiei Stalkerului de la finalul filmului. femeii îndeosebi. Dar nu mi-a parut niciodata rau. multa spaima si multa rusine. Ea: „Nu te mira! Te iubesc!”. Era asa de împiedicat. Se afla în Gorceakov o forta a structurii interioare amestecata cu o anumita vulnerabilitate. Doua scene sunt semnificative în acest sens. arata atât de vrednic de mila. Am avut multa suferinta. este atrasa de el. viata noastra. deoarece în camera ei nu curgea apa. Însa. al oamenilor de lume dezabuzati. eleganta. Si atunci. ca era un vesnic prizonier. La un moment dat. POVESTE CU IMPOSIBILITATEA UNEI POVESTI (NOSTALGHIA) În mod evident. Povestea de dragoste. Niciodata. draga mea prietena”. pierduta în gânduri. El: „Ce s-a întâmplat Marusia? Ti. la întâlnirea revelatoare pe care tocmai o avusese cu Domenico. n-am invidiat vreodata pe cineva. de la începutul filmului. POVESTE CU O C ALAUZA (STALKER) În Calauza. zamislirea de prunci. relatia esueaza. oarecum în ciuda vointei ei. dar care nu ajunge niciodata la o manifestare maligna. deja. Si nu raspunde.ul. în Solaris. Se privesc cu nesfârsita duiosie. În prima. anterioara celei dintâi. fericita. Iar eu… Nu m-am certat niciodata cu ea. un vesnic prizonier! Nu stii ce fel de copii au calauzele?». Ar mai trebui spus despre scena de dinaintea plecarii în Zona. în lipsa acestuia. Ea pluteste… De iubire! (…) Ea: „Pâna la urma m-am înaltat”. Cei doi sunt întinsi în iarba. Dar. fara ca el sa fie preocupat în vreun fel de aceasta. trait aproape contemplativ. Dar el este cu gândul în alta parte. în preajma casei de la tara. Desi realizeaza asta. e condamnat. „Îti doresti fata sau baiat?”. Poate. persistent erotici. plictisiti. cu cea a „învierii” lui Hari. mai târziu.. pe astea le-am gândit. cel putin în memoria fiului. Autorul nu insista asupra cauzelor acestei despartiri. ce puteam eu face? Eram sigura ca voi fericita cu el. „Sper ca nu ma vei ucide dintr-atâta”. cu o figura „interesanta”.. tatal o ajuta pe mama sa se spele pe cap într-un lighean. ca era condamnat. Într-un fel. Nu stie ce sa spuna. Mama zicea: «E calauza.

p. bucuria de a fi în preajma fiului sau etc. nebun de oroare în fata sinuciderii 217 Ar fi de observat ca pe sotia lui Gorceakov o cheama Maria! P I E R R E D A L B Y . [Îi arata sânul. Antoine de Baecque gaseste ca „Eugenia este efectiv o Eva care stârneste dorinte”220. Eugenia si Gorceakov se afla pe drumuri complet paralele si opuse. în France Catholique . Stii cum e un om plictisitor? Unul care prefera sa se culce cu tine. niciun fel de concupiscenta. POVESTE CARE NU E POVESTE (S ACRIFICIUL ) În Sacrificiul am putea lua în considerare cel mult episodul în care Alexander se culca cu Maria (la îndemnul eruditului postas Otto. impresia pe care o da scena este apasat de metafora. ba uneori. Si. Si de data aceasta Tarkovski se exprima prin intermediul unei scene de plutire. devenind nedreapta si acuzându. 38 / 1984. spune despre cererea unei intercesiuni din partea Mariei care trimite la Maria Maica Domnului 221. nr 2007 / 7 iunie 1985. desigur). de suparare. În toata aceasta scena ai impresia ca. în orice caz..l pe Gorceakov de dorinte refulate din cauza complexelor si a fricii. o anumita asemanare între eroul lui Dostoievski si cel al lui Tarkovski se întrevede pe undeva. desigur! Pentru ca tu esti un fel de sfânt. în revista germana Filmfaust nr. Toata atitudinea ei ascunde nazuinte neîmplinite. atunci. Pare ca nici nu-i observa farmecul. El se rezolva în cel mai pur stil tarkovskiano-dostoievskian. Ea este fascinata de personalitatea lui si si-ar dori o legatura amoroasa. Voi gasi barbatul potrivit!”. caci. Pierre Dalby vede si el aceasta componenta metaforica. totusi. „Nu stiu de ce ma atrag doar idiotii”. 56. pâna la urma? Asta vrei? Poftim. Aici „culcatul” nu face decât sa semnifice. ofteaza ea. Vine apoi o replica uluitoare: „Esti plictisitor pâna peste cap. tu esti cel mai rau dintre toti. Eugeniei nu-i mai ramâne decât sa-si faca bagajul si sa paraseasca hotelul. Un anume conflict exista totusi în Andrei. Dar nu este nimic „erotic” în gestul ei. Pierre Dalby o observa pe Eugenia din Nostalghia plina de „dorinta” dupa Andrei. dar asta se petrece numai. op. într-un Synopsis facut filmului. Izbucneste isteric: „Ce vrei de la mine. Tu esti altfel!”.l acuza de ipocrizie. Se simte înjosita. Nu ca o amintire. Asadar. Furia ei este dezlantuita si necontrolata: „Slava Domnului ca nu a fost nimic intim între noi! [plânge] Numai gândul îmi face greata! [el o priveste grav] (. „Nostalghia: la flame et l’autre rivage”.disponibilitatea ei ignorata. te intereseaza Madonele. o dorinta mereu nesatisfacuta 218. P I E R R E D A L B Y . cel putin în parte. care vede în ea o vrajitoare buna!) pentru a salva în acest fel lumea amenintata cu disparitia definitiva . Este nesatisfacuta si pentru ca. imaginea în ochii fiintelor celor mai apropiate. teolog francez Olivier Clément aceasta întâlnire: „Si sa ne gândim si la momentul acela decisiv din Sacrificiul în care Alexander. pentru toata viata. în acelasi timp. Se pare. 218 219 220 221 . ceea ce spune este cu totul altceva decât ceea ce gândeste. „Le sacrifice”. dupa el. Si. desi facuta cu riscul de a scandaliza pe un crestin cuminte. p. decât sa-ti explice de ce nu vrea”.ne strict la relatia Alexander-Maria. totusi. în France Catholique . când într-o scena (de vis? imaginata?) sotia sa o îmbratiseaza pe Eugenia înlacrimata. 16. altfel. El nu apartine. nu neaparat lunga ca durata imediata. care. 2056 / 23 mai 1986.] Nu.l stearga din minte. este evident ca nu erôs-ul este mobilul ei). cit. spune chiar pe dos. La rândul sau. p. Dar iata cum descrie exigentul si deschisul. nr. dincolo de modul de prezentare. sa si. ci ca o chemare delicata. alinând-o. ar vrea sa doarma si sa uite. trece la atac. Chiar mai rau!”. o poveste de iubire adevarata. În timp ce el este detasat cu totul de orice nazuinta erotica. cea din Sacrificiul este una de capat de drum. asa cum explica coscenaristul filmului. irezistibila. eventual. Eroul sacrifica fidelitatea conjugala (chiar daca numai formal. dar. Si. „culcarea” lui Alexander cu Maria nu are nimic erotic (sau. dureri acumulate: „Cum nu întâlnesc niciodata omul potrivit? Nu ma refer la tine.. niciun fel de dorinta. A N T O I N E D E B A E C Q U E . Tonino Guerra. poate chiar destul de serioasa. Referindu.. Dar îti jur ca voi persevera. sa fie un semn al unei jertfe de sine. Este un episod care tulbura si nedumereste. confortul existentei zilnice. este imposibila o poveste de dragoste între Gorceakov si frumoasa sa interpreta din pricina „emotiilor si nelinistilor care se agita în mintea lui Gorceakov”219. Este drept si ca sotia-i este o marcanta si persistenta prezenta de fundal permanenta. decât aparent de domeniul erôs-ului. întradevar. dar daca plutirea din Oglinda pare una de început de drum. 15.) Fugi înapoi la nevasta-ta 217! Pe care aproape ai tradat-o! Esti un porc ca toti ceilalti. Nu exista niciun fel de patima. cu spectatorul.

Un lucru care se poate afirma cu certitudine este acela ca Andrei Tarkovski era împotriva oricarei confundari a iubirii dintre barbat si femeie cu actul sexual. În acest fel se detaseaza în universul sau câteva secvente unde apare unirea fiintelor. . o distruge. în fond. As numi mai degraba plutire decât levitatie ceea ce se întâmpla în filmele lui Tarkovski (Solaris. Este o scena de o forta fara asemanare”. luând în acelasi timp aparenta unui act spiritual. motivul dominant este cel al elevatiei care figureaza iubirea carnala. Nostalghia. În realitate nu este iubirea cea care este aratata. ci actul sexual. Dupa ce vedem scena de iubire. Atunci. nu citind . un sentiment aproape disparut. Acest act sexual este pentru fiecare. Oglinda. Jeanne Moreau. aceasta caldura nascuta din dorinta. Tarkovski nu cunoaste decât elevatia. cineastul nu este totusi insensibil mesajului de tandrete. Este o incredibila scrisoare de dragoste. si îsi pune capul pe genunchii Mariei. chiar si în filmele multor regizori renumiti. Pozitia lui Tarkovski este cât se poate de transanta: „Iubirea este pentru mine manifestarea suprema a întelegerii mutuale. revelatia unei alegeri estetice: Tarkovski se teme ca dorinta si apoi placerea care ar închide-o într-o capcana. . Pe undeva. în centrul tuturor povestirilor cinematografice”225. protagonista. Toate spun despre atingerea unei stari imponderabile de fericire vremelnica. cel mai adesea. deloc atasata de partea „carnala” a iubirii226. gaseste pacea si curajul sacrificiului mergând s-o regaseasca pe smerita si puternica Maria. Paris.ma!». simbolul pamântului magic. În Oglinda. 60 -61. înca: „Refuzând placerea si contactul carnal. chiar plutim. În acest loc. art. p. Sacrificiul). nr. salveaza. Aceste personaje nu mai au nimic sa-si spuna de -acum. în toata istoria cinemaului.ma. 2060 / 30 iunie 1986. cu ceea ce. p. (…) Tarkovski alunga caldura trupurilor. El se refugiaza în plenitudinea elevata a iubirii împlinite. pentru ca ascultâ n d-o. asa cum se întâlneste cel mai adesea în timpurile din urma. ci ascultând-o citind -o esti uimit de felul în care poti sa simti. «spiritualizeaza» s-ar putea spune. I b i d e m. p. Atunci când este pus în film. De ce sa nu mergem în acest caz sa filmam pe câmp unde taurii încaleca vacile? Toata lumea se gândeste astazi ca avem de-a face cu cenzura daca nu se vede «amor» pe ecran. 4. Este o scena de o frumusete incredibil a. dar tezaurizata în vesnicie. El. „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. Ati înteles foarte bine ca este vorba despre ultima secventa din Noaptea lui Antonioni. 30. De altfel. pe care o stiinta cu totul «orizontala» o ignora si. Toate sunt legate de iubire. op. fortând putin nota. expresie a acestor profunzimi ale vietii cosmice. la o analiza atenta. cea a mamei din Oglinda . De aceea. el observa ecoul a ceva care era odata. pp. este ca o îmbratisare între doua persoane care se îneaca. Andrei Tarkovski este destul de reticent. ar putea fi luata partial în seama si suspendarea Masei din Copilaria lui Ivan . care transporta pe androginul gnostic la cer”222. în cele din urma. cit. care fac cu producatorii compromisul introducerii obligatorii a ingredientelor constituite de scenele de sex si violenta. ele au epuizat sentimentele reciproce. ea îi raspunde: «Tu». Tarkovski vorbeste despre o anume 222 O L I V I E R C L É M E N T . Tarkovski este cineastul frustrarii dorintelor. bar batul numai uneori. care ar mentine-o într. cum ei vroiau cu disperare sa se linisteasca unul pe altul. marcând momentul forte în universul sau aproape la nivelul pamântului) este singura care poate da seama despre tandra unire a doua fiinte. cr ed eu. 55. si amândoi sunt ridicati în aer. în Andrei Tarkovski . apoi din placere”224. Ea este plina de un sentiment aproape de gelozie. aproape. În alt loc. pe care reprezentarea actului sexual n-o exprima. iar ea nu este. hierogamie casta. cea a sotiei însarcinate din Nostalghia si cea a lui Alexander si a Mariei din Sacrificiul . fara cale de iesir e.o. tot asa. ceva unic. Pamântul este acela care salveaza. dar în moduri diferite.un spatiu orizontal (patul) al unui joc hedonist. spune Alexander. El se întinde alaturi de ea. Una din prietenele mele îmi spunea ca atunci când traiesti mai mult de cinci ani cu un sot este deja la nivel de incest. unite la bine si la rau.nucleare a umanitatii. ca si cum structura verticala (foarte semnificativa. Dimpotriva. Cea mai mare parte a cineastilor arata actul de amor prin apropierea trupurilor. este totdeauna levitatia cea care materializeaza. plutirea nu apare în filmele sale decât în legatura cu momente esentiale. Antoine de Baecque este îndreptatit sa constate: „Numai câteva secvente poarta la Tarkovski amprenta unirii amantilor. ceea ce marturiseste despre o spiritualizare a trupurilor. scoate o scrisoare si o citeste sotului ei. 1988. în care o scena de iubire devine o necesitate. avem acest fapt de a fi vecini. p. 226 . (…) Avem acolo. adesea chiar critic. În consecinta. bineînteles. Acolo. cineastii prezinta drept scene de dragoste. în France Catholique .) 224 A N T O I N E D E B A E C Q U E . Femeia este cea care pluteste totdeauna. «Iubeste. apoi în Sacrificiul. 225 Putem acum sa recapitulam si sa constatam patru scene de plutire în filmele lui Tarkovski: cea a lui Kris si a lui Hari din Solaris. caci. ca simtim ca parca plutim de fericire? Si. Acest refuz contribuie la singularitatea sa într-o lume în care strategiile cuceririi amoroase iau locul. este opusul” 223. cel mai adesea. 56. încerca diverse sentim ente. Toate implica tandrete agapica. 223 P A S K A L C H E L E T. desavârsit. „Rencontre avec le public romain”. aceste fragmente amoroase sunt uitate si dorinta supusa. aproape în stare bruta. pentru fiecare cuplu. comuniunea carnala. Cu o exceptie: „Exista un singur caz. întreaba: «Dar cine ti -a scris aceasta scrisoare?». cit. Caci nu simtim si nu spunem noi când iubim cu adevarat si curat. Si. Dossier Positif-Rivages.

109. cu care sunt ele zugravite si spuse. . cu mult mai mult decât din cuvintele în care putem îmbraca povestile de iubire din filmele lui Andrei Tarkovski. p. Ibide m. 228 . „iubirea nu poate fi impusa cu forta”228. cit. Dar.„dizolvare” în timpul trairii intense a unei iubiri adevarate 227. artistic cinematografic. 227 I R E N A B R E Z N A . sentimentul de iubire este de o libertate absoluta. frumusetea acestora se impune maiestuoasa si învaluitoare din poezia maiastra a limbajului specific. În acelasi timp. op.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful