You are on page 1of 3

Curs: Teorie Urbană.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 2. Caracteristica orașului interpretat ca sistem
Întreaga dezvoltare a societății, sub toate aspectele sale, este totdeauna rezultatul luptei
contrariilor, deoarece în mod dialectic nu se poate concepe o stare ideală a realității lipsită de
contradicții. Iar tradițional pentru definirea orașului, acestuia i se contrapune în rol de oponent satul,
urmărindu-se ca prin trasarea diferențelor să identificăm particularitățile distincte ale orașului.
Observăm că se încearcă definirea orașului prin excludere, adică prin a enunța mai întâi ce acesta
nu este (vom vedea pe parcurs cât de corectă este acestă abordare).
Un fapt curios este că sunt tot mai mulţi cei care trăind din obişnuință în mediul rural vor să
beneficieze şi de avantajele civilizaţiei urbane, după cum sunt şi cei care trăind de mult timp în
mediul urban vor să dezvolte un contact mai strâns cu zone de valoare ale mediului rural. Așadar şi
mediul urban şi cel rural se modifică, într-un sens care le apropie. Însă cum e posibilă o apropiere a
două medii care sunt privite ca antipoduri în cadrul existenței umane într-un teritoriu. Apare
necesară examinarea felului în care au fost privite orașul și satul unul în raport cu altul.

2.1 Definirea noțiunii de „oraș”, caracteristicile acestuia.
Cele mai interesante încercări de definire a statutului oraşului privesc această problemă în
raport cu modul de ocupare în producție al localnicilor, acest mod de ocupare în producţie fiind de
cele mai multe ori analizat unilateral (adică fiecare aspect aparte). Apar trei puncte de vedere:
1. În raport cu tipul de ocupație profesională cu referire la cele două ocupaţii fundamentale,
și anume : profesiuni agrarea sau profesiuni industriale apreciindu-se în acest fel că o loclitate poate
fi considerată aoraş atunci cînd cea mai mare parte a populaţiei respective este ocupată în industrie.
În acest sens unii dau chiar nişte procente, maximum admis pentru populaţia ocupată în agricultură
situându-se între 15-25%. Luând în consideraţie un asemenea mod de definire a oraşului, se poate
de puns întrebarea cum pot fi considerate acele localităţi care, prezentând calităţi orăşeneşti, au
totuşi o populaţie care în mare parte este ocupată în agricultură?
2. În raport cu locul în care se desfășoară activitatea principală a locuitorilor, de data
aceasta exitând tendințe de a defini o localitate ca oraș numai în cazul în care activitatea locuitorilor
se desfîșoară în interiorul localității respective. Aici se ajunge la concluzia că orașul există ori de
câte ori majoritatea locuitorilor își utilizează cea mai mare parte a timpului în interiorul localității.
Dar este de observat faptul că o asemenea definiție, deși ar putea să pară interesantă printr-un aspect
pe care ea îl precizează ca mod de existență umană, nu poate fi suficientă, deoarece s-ar putea pune
întrebarea: ce se întâmplă cu acele orașe-satelit din care o mare parte a populației migrează zilnic
spre locurile de muncă situate în afară, însemnă că nu avem de a face în acest caz cu un oraș?
3. În raport cu diversitatea ocupațiilor, implicând aici profesiuni legate de o producție
industrilă sau meșteșugărească, de o producție de bază sau auxiliară, de o muncă manuală sau
intelectuală. Este însă posibil, în acest sens, să considerăm oraș, o localitate a cărei populație rezutată
din caracterul socio-profesional mixt agrar-industrial al familiior, localitatea fiind vecină cu un oraș
din zonă.
Cercetărorul german Ratzel, ocupându-se încă de la sfârșitul sec. al XIX-lea de o interpretare
din punct de vedere geografic, teritorial, a orașului, definește orașul prin trei trăsături:
a) o anumită formă de activitate profesională, opunând aici activitatea administrativă, și
comercială în deosebi, cu dea industrială, iar pe cealaltă parte poziționa activitatea agrară.
b) o concentrare a locuitorilor, ocupând în felul acesta deci aglomerarea mai multor
indivizi pe o suprafață de teren, rezultând de aici o densitate mai mare în teritoriul orașului
în comparație cu teritoriul localitîților înconjurătoare.
c) un număr minim de locuitori pe care el îl preciza la cifra de 2000 oameni.

ca nivel al acestui mod de viață urbană în același teritoriu. Iar punctele de vedere de mai sus care încearcă să definească orașul. Este necesar. Deși este vorba aici de o definiție ceva mai completă a noțiunii de oraș decât cele pe care le prezentam până acum. adică calitatea vieții urbane. răspunzătoare și pentru procesul de urbanizare. caracteristicile și componența demografică. față de care interesul economic se evidențiază ca factor determinant. Această definiție cuprinzătoare înglobează toate procesele și relațiile care conferă orașului caracterul său deosebit de complex. acest raport este de fapt o relație între calitativ și cantitativ. Pentru configurația procesului de urbanizare într-un teritoriu anumit o importață deosebită o are raportul între aceste două direcții de dezvoltare în sensul că. Cantitatea aici este exprimată. ceea ce impune un anumit grad de subiectivitate. Orașul. arhitectura (dimensiunile. această dezvoltare urmând concomitent sau independent două direcții de creștere și anume: dezvoltarea extensivă a modului de viață urbană în teritoriu și dezvoltarea intensivă. trebuie privite apreciativ și depind de gradul de dezvoltare a societății și necesitățile acesteia. datorită faptului că nu surprinde întreaga complexitate a fenomenului urban și pentru că nu pote fi o generalizare absolută a situației existente. procentul populației antrenate într-un anumit domeniu de producere ș. se definește printr-un mod propriu de existență. – este.. din nivelul de dotare și diversitatea serviciilor și exprimată printr-o anumită modalitate de utilizare a timpului și într-o anumită modalitate de organizare a spațiului. Astfel. generând trăsături specifice în constituirea unei anumite colectivități și din comportamentul oamenilor. Ne apropiem astfel de o definire a orașului prin intermediul unei totalități cantitativ-calitative. putem identifica drept contraexemple orașe mici cu majoritatea locuitorilor lucrători agricoli etc. deci un anumit nivel de pregătire a cercetătorului. nivelul și diversitatea dotărilor și serviciilor ș. numărul populației. în general. . în cele din urmă. 2.a. într-o măsură la fel de mare.2 Procesul de urbanizare. o calitate. această definiție rămâne insuficientă. în lumina celor spuse. adicp prin mod de viață urbană ca trăsătură specifică rezultată din diversitatea activităților productive (care reflectă un anumit mod de producție). ca formație teritorială de așezare a populației. prin producție etc. mai mult decât atât. Suprafața. Aspecte cantitative și calitative. doar că „energia lui interioară” cea care dă „viață” orașului nu se exprimă numai cantitativ ci este. înălțimea.a. Așadar putem spune că: esența procesului de urbanizare constă în dezvoltarea continuă a modului de viață urbană. de precizat că o definire posibilă a oașului este necesară să pornească de la caracteristicile lui interioare. reprezintă un interes deosebit prin faptul că noțiunea de oraș este legată într-un fel suficient de clar de modul de existență al locuitorilor din interiorul orașului. Componenta economică – de care depinde nivelul și tipul de producere. E adevărat că un oraș anume se definește tocmai prin arhitectură. caracteristicile cantitative și cele calitative ale localităților și părților lor componente. Putem observa că pentru definirea orașului sunt examinate. sunt date ce pot fi măsurate cantitativ în funcție de caracteristicile lor. însă date ce reflctă aspecte ale fenomenelor ce descriu modul și nivelul vieții urbane.. Iar pentru înțelegerea însăși a noțiunii de oraș este necesară înțelegerea esenței și în același timp a sensului de evoluție urbană ca proces de urbanizare. aspectul clădirilor). complexitate din care se relevă modul de viață urbană. prin istorie. chiar dacă astăzi nu mai putem concepe un oraș decât prin prisma existenței sale într-un teritoriu și însumând un șir de caracteristici.

Calitatea fiind exprimată prin valoarea serviciilor – le putem numi beneficii. astfel încât între teritoriul inițial și teritoriul adiacent rămân diferențe de nivel al modului de viață (urbană sau nu). și dacă consumul de spațiu este inevitabil legat de venitul individual. în felul acesta ne se descoperă ca fiind firească o creștere continuă a cererii de spații odată cu creșterea nivelului economic. poate să ducă pe o linie negativă evoluția procesului de urbanizare din teritoriul respectiv. faptul că neglijarea unuia dintre aceste două aspecte. adică cu dezvoltarea procesului de urbanizare. fie o dotare care depășește cu mult cerințele – și într-un caz și în celălalt rezultă o dotare lipsită de eficiență. . Putem concluziona deci. neglijarea aspectului cantitativ. spre exemplu a întinderii în teritoriu a formelor de manifestare a procesului de urbanizare. că relația dintre cantitativ și calitativ în cadrul procesului de urbanizare. Există deci o anumită interpretare a relației între cantitativ și calitativ în cadrul procesului de urbanizare și anume. realizând astfel o dependență între „disponibilitatea spațiului”și „capacitatea de asimilare a spațiului”. . iar pe de altă parte. când acest aspect nu a fost controlat. ele nu au contribuit la descentralizarea metropolelor. fenomenele de aglomerare excesivă ca și cele de dispersare excesivă provocând fie o dotare care nu poate face față cerințelor. implică un dezechilibru în dezvoltarea teritoriului.pe de o parte de întinderea teritorială a procesului de urbanizare. Așadar. pe care procesul de urbanizare le aduce convețuirii oameilor. este o problemă de relație între consumul de spațiu și calitatea spațiului. cantitativ sau calitativ. ci dimpotrivă u îngreunat rezolvarea problemelor urbane în teritoriul respectiv. În unele cazuri. de creșterea densității populației. a densității de procese și fenomene prin care el se caracterizează. la procesul de urbanizare asistăm la o extindere în teritoriu și în același timp la o ridicare a nivelului de trai în teritoriul pe care se face extinderea – teritoriul inițial –. Astfel. spre exemplu în cazul orașelor-satelit.