You are on page 1of 6

Despre partea întunecată a relaţiei dintre

părinte şi copil
by Raluca Mosora on 3 July, 2017

În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau
sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt
sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai
obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în
considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu
încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de
ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e
ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării?
Răspunsul, este, bineînţeles, legat de relaţia dintre voi. E normal
să nu poţi face aşa, țaca-paca, schimbări de profunzime în relația
dintre voi, care este cea mai complexă, strânsă şi încărcată
emoţional relaţie din câte există pe lume! Imaginează-ţi
legătura dintre voi ca pe un fluviu foarte lat şi adânc, cu mulţi
afluenţi şi curenţi ascunşi. Dacă te uiţi bine, poţi observa mişcările
de suprafaţă ale fluviului şi poţi pune ici colo un baraj. Însă există
anumiţi curenţi nevăzuţi care direcţionează fluviul şi care au o
forţă imensă, de neoprit. Dintre aceştia, unii îl fac să crească şi să
înainteze, iar alţii formează vârtejuri sau cataracte. Despre
aceştia din urmă vreau să îţi vorbesc astăzi, foarte pe scurt.

mulţi părinţi chiar nu au avut parte de acceptare necondiţionată. în mod natural.Înainte să încep să-ți prezint influențele negative ale relației părinte-copil. Te iubesc numai când iei note mari Dacă vrei să te iubesc trebuie să fii cuminte . Din păcate. ataşamentul puternic. este ok aşa cum este. da? Adică nu e obligatoriu să apară în orice relaţie şi în nici un caz nu apar toate deodată!) Acceptarea condiţionată Acceptarea necondiţionată este. Asta nu înseamnă că ele nu contează. vreau să îţi spun că voi lăsa dinadins în afara discuţiei imensele influenţe pozitive care stau la baza relaţiei dintre voi: instinctul matern (sau patern). capacitatea de a-i arăta copilului că el. în esenţa ei. devotamentul. grija. Ea este o stare pe care mai întâi o experimentezi şi abia apoi o poţi transmite. tandreţea. dimpotrivă! Însă cred că e important şi să vedem posibilele influenţe negative care sunt inconștiente și care pot interveni în relaţia dintre voi! (posibile. Lor li s-a transmis mereu mesajul că sunt buni doar dacă fac anumite lucruri sau dacă se poartă într-un anumit fel. în mod fundamental. dorinţa de a-ţi proteja copilul. Ca să poţi să îţi accepţi copilul necondiţionat este obligatoriu să fi avut şi tu la rândul tău experienta acceptării.

Indiferent dacă ei sunt persoane diferite. Dacă relaţia cu partenerul este conflictuală (sau sunteţi chiar divorţaţi) sunt şanse mai mari să îţi respingi copilul când observi că seamănă cu el. Să fim bine înţeleşi. uneori copilul moşteneşte unele trăsături pe care le deteşti la cei din jur (în special la partener sau la părinţii tăi). specifică vârstei. Respingerea din partea părintelui Astăzi. În fata acceptării condiţionate. Respingerea copilului se poate întâmpla doar în anumite momente. copilul poate reacţiona în două moduri: fie va deveni supra-adaptat (încercând să răspundă la toate condiţiile puse de părinţi). Şi totuşi. iritare sau respingere. vor ca ceilalţi să facă ce spun ei şi în general să le fie îndeplinite toate dorinţele. ne vine foarte greu să recunoaştem că uneori simţim faţă de el enervare. Jocuri de putere între părinte şi copil. Respingerea este imediat resimţită de copil şi este trăită cu multă vinovăţie şi cu îngrijorări referitoare la propria persoană. fie se va revolta şi va face invers faţă de ce i se cere. emoţiile negative pe care le simţi faţă de copil au devenit aproape tabuuri. Ei vor ca lucrurile să fie doar aşa cum vor ei. părinții care își resping copilul se poartă cu el la fel de rău cum s-ar purta cu cel cu care seamănă. Nu fii încăpățânat ca maică-ta! Esti cicălitor ca bunica Semeni la zgârcenie cu soacra. Inconştient. sau poate fi oarecum generalizată. nu te mai iubesc Te iubesc doar dacă te porţi frumos cu fratele tău. copiii fac jocuri de putere cu părinţii.Nu meriţi să te iubesc decât atunci când nu eşti prea agitat Dacă îndrăzneşti să mă contrazici. Când peste tot ni se spune că trebuie să ne iubim şi acceptăm copilul. Însă. cât timp unii părinţi înţeleg că este doar o etapă specifică şi o . Acest lucru se datorează gândirii de tip egocentric. în mintea părintelui aceștia se suprapun. când el face anumite gesturi.

fie că le iubim. copilul cuminte. aceşti părinţi îşi apără cu îndârjire rolul de autoritate şi vor să-i arate copilului că ei sunt şefii în casă. etc). copilul darnic. copilul bun. cui i se cuvine cel mai mult.tratează ca atare. care îi frâng copilului spiritul de independenţă. În relaţie cu copilul şi tu joci un anumit rol: eşti părintele aspru dar corect. ajungem să le jucăm. etc. etc. Rolurile negative jucate în familie În fiecare familie există o distribuţie inconştientă a rolului pe care îl joacă fiecare membru: cine e cel mai puternic. Fără să fie conştienţi. În casa asta faci cum vreau eu. fie că le urâm. eşti părintele de zahăr. . cel mereu gata să-i sară în ajutor. şi copilul tău este deja în rolul pe care i l-ai pregătit: Roluri pozitive: copilul liber. Jocul de putere este alimentat de părinte fie din teama că îşi pierde autoritatea. abuziv). copilul care trebuie să îi bucure pe părinţi. alţii acceptă provocarea şi intră în lupta de putere. copilul mare şi responsabil. etc. că eu sunt părintele Trebuie să faci asta că aşa spun eu Nu ai voie să faci nimic până nu îmi ceri voie Dacă de la vârsta asta cedezi în fața copiilor. ei iau competiţia cu copilul foarte în serios. ca şi cum acesta ar fi un adversar adevărat. salvatorul unui părinte (deprimat. şi. copilul care primeşte ce e mai bun. copilul veşnic nemulţumit. În familia ta rolurile sunt deja conturate. copilul care face probleme. cine ia deciziile. Roluri toxice: copilul înlocuitor (al unui alt copil decedat). fie din propriul lui spirit de competiţie. mai târziu aceștia ţi se vor sui în cap. voi face un copil care să mă facă mândru. Roluri negative: copilul rău. Aceste roluri ne sunt pregătite uneori încă de dinainte de naştere (voi face un copil care să mă ajute la bătrâneţe. copilul retras. alcoolic.etc. Astfel. Roluri care pot fi şi pozitive şi negative: copilul mic şi neajutorat. Lupta de putere poate duce la mici abuzuri de putere din partea părintelui.

care li se insinuează în inconştient şi rămân active mult timp.cel ocupat. Părintele de zahăr către copilul care ia toate deciziile din familie: Facem orice pentru tine! Convingerea copilului: Doar nevoile mele contează. convingerile au o putere foarte mare asupra noastră şi sunt îngrozitor de greu de schimbat. Transmise iar şi iar. Promisiunile pe care ţi le-ai făcut când erai mic. Convingerea copilului: e periculos să le arăţi celorlalţi slăbiciunile. cel darnic. etc. Mesajele implicite Din rolurile pe care le avem. Convingerile cu care pornim la drum ne vor influenţa felul în care privim oamenii. acestea se transformă în adevărate convingeri pe care le avem despre noi înşine şi ceilalţi. a fricii de nou sau a comodităţii ajungeţi să vă purtaţi unii cu alţii mereu în acelaşi fel. Părintele critic către copilul retras: Ascunde-te. Pentru că sunt încărcate emoţional. aşteptările pe care le avem de la ei. Părintele critic către copilul răzvrătit: Îmi faci probleme şi mi-e ruşine de tine! Convingerea copilului: Sunt un om rău. În funcţie de rolul pe care l-ai jucat tu ca şi copil şi de experienţele din propria copilărie. Părintele autoritar îi poate transmite copilului supus mesajul: Dacă vrei să nu fii judecat fii mereu cuminte! Convingerea copilului: trebuie să fiu mereu cuminte (sau nu am voie să fiu obraznic). le transmitem celorlalți membri ai familiei mesaje implicite (adică nu sunt formulate în cuvinte).Convingerea copilului: Eu nu contez. felul în care îi tratăm pe ceilalţi. totuşi din cauza obişnuinţei. ca să nu te observ şi să nu te critic. ţi-ai făcut (implicit şi inconştient) anumite promisiuni despre ce vei face şi ce nu vei face când vei ajunge părinte: . Părintele absent către copilul cuminte: Nu meriţi să primeşti atenţia mea. cel critic. Chiar dacă nu sunteţi mereu în rolurile prestabilite.

Eu o să îi cumpăr tot ce îmi va cere Eu nu voi ţipa niciodată la el. Dacă în prezent îţi doreşti să faci ceva ce îţi încalcă o promisiune. De cele mai multe ori. este să conștientiezi aceste influențe. pentru că e ca şi cum te-ai trăda pe tine însuţi. vei vedea că nu o vei putea face. În plus. obligatoriu. şi de care vrei să ţii cont la copilul tău. Ce e rău cu aceste promisiuni e că se referă la nevoile tale de cand erai copil și nu la nevoile acestuia. aceste promisiuni oglindesc nevoile neîndeplinite pe care le-ai avut ca şi copil. De ce am făcut-o? Pentru că. în cazul în care îți dorești o schimbare durabilă în relația ta cu copilul. Iar acum. că ai întrezărit puțin ce este în adâncul fluviului învolburat. Ori de câte ori vei încerca să fii ferm vei auzi o voce interioară care te va condamna că eşti un părinte aspru şi care te va face să te simţi incredibil de vinovat că ai ajuns să faci exact lucrurile pe care le urai la părinţii tăi. primul pas. Te-am îngrijorat destul? Ei bine. chiar dacă ştii că ar trebui să fii mai ferm cu copilul tău. dacă în copilăria ta ţi-ai promis că nu vei fi niciodată un părinte aspru (pentru că la tine fermitatea înseamnă asprime) pur şi simplu nu vei putea reacţiona cu fermitate când situaţia o cere. din prezent. îți mai vine să te avânți sau te duci către ape mai liniștite? . Spre exemplu.Eu nu-mi voi bate niciodată copilul Eu nu o să-mi ţin din scurt copilul Eu o să îmi fac timp pentru copilul meu. asta nu e tot! Astăzi ți-am descris pe scurt doar o mică parte din posibilele forţe întunecate ale relaţiei dintre părinte şi copil! (dacă subiectul ți se pare interesant provoacă-mă să mai scriu despre asta). îţi sabotează încercările tale de a face anumite schimbări în relaţie cu copilul.