You are on page 1of 6

1

TEMA:PARTICULARITĂŢILE ANALIZEI ÎN CONTEXTUL RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
1.Abordările conceptuale ale analizei relațiilor internaționale.
 Singurii actori care conteaza in relatiile internationale, pentru realisti, sunt statele idealismul pune accent pe indivizi,
considerand granitele efemere sau arbitrare indivizii formeaza o comunitate bazata pe valorile ratiunii si progresului>. "ai
mult, daca e sa interpretam realismul in ansamblu, singurii actori care conteaza in relatiile internationale sunt marile puteri.
Restul constituie teritoriul interactiunii dintre ele.
 Idealismul este un concept care se referă la o abordare a relaţiilor internaţionale din perspectiva valorilor morale, a nomelor
legale, a internaţionalismului şi a armoniei din interese.
 Petru Carr afirmă că presupusele principii absolute si universal postulate de liberali nu reflecta decat interesele de politica
nationala ale marilor puteri.
 Kenneth Waltz afirma ca prin descrierea sistemului international intr-o maniera unitara formata din unitati si niveluri structural
distinct dar inter-conectate, neo-realismul stabileste autonomia politicii internationale si posibilitatea crearii unei teorii despre
aceasta.
 Conform rationalismului, sistemul international nu este o stare de razboi ci exista un nivel surprinzator de ordine internationala
deoarece statele detin un monopol intern privind controlul asupra instrumentelor violentei si ca suverani nu au nici o obligatie
sa se supuna unei autoritati superioare.
 Structuralismul este a sistemului internațional înțeles ca fiind totalitatea interacțiunilor transnaționale. În plan regional, este
vorba de subsisteme subordonate, care se referã la ansamblul relațiilor în interiorul regiunii.
 Pluralismul. Pentru perspectiva pluralistã, statul nu este singurul actor semnificativ, ci relațiile internaționale presupun luarea în
considerare a unui vast complex de interdependenþe, de conexiuni, unde entitãțile statale sunt doar unul din multiplii agenți care
participã la acest ansamblu de relaționãri
2.Dimensiunile de bază ale analizei relațiilor internaționale.
Nimeni nu se mai indoieste ca epoca pe care o traim este una de mari transformari. Viata internationala reprezinta materia analitica
a domeniului relatiilor international, acesta a aparut pe o anumita treapta de integrare a sistemului. Analizarea caracteristicilor lumii,
la nivel global, este foarte importantă, din aceasta se identifică aspecte de natură calitativă, dar şi influenţa pe care cultura, tradiţia,
religia şi istoria au avut-o asupra proceselor apărute în sistemul relaţiilor internaţionale. În sistemul internaţional se evidenţiază
structura sau organizarea statică a unităţii în sistem, procesul sau transformarea relaţiilor la nivel calitativ şi interacţiunea, care poate
fi lineară sau se poate desfăşura pe mai multe coordonate. Relațiile internaționale din regiune nu pot fi înþelese fãrã o strânsã și
constantã referințã la actorii interni, regimuri și un ansamblu de factori locali ce fac ca fiecare regiune sã fie unicã în felul sãu
3.Principiile analizei științifice a relațiilor internaționale.
1. Principiu legitimitatii acapararea cât mai multor teritorii,menținerea de relații bune cu puterile mici şi refuzarea colaborării
cu marile puteri, auto-ajutorul este preferabil în locul alianțelor etc.
2. Principiu echilibrului- aicea se are in vederea cind nu se abuzeaza la teritorii la acapararea de noiterenuri etc .
4.Specificul analizei interdisciplinare în ştiinţa relaţiilor internaţionale.
Relaţiile internaţionale sunt relaţii sociale de un tip special şi nu există nici un motiv pentru care ele să fie excluse din aria de studiu
a sociologiei. Relaţiile internaţionale au o seamă de trăsături comune, după cum au şi particularităţi care le deosebesc radical de alte
tipuri de relaţii sociale. În consecinţă, conceptele dezvoltate, explicaţiile, paradigmele şi structurile teoretice dezvoltate de sociologia
generală şi de diferite ramuri specializate de cercetare pot fi aplicate cu folos pentru înţelegerea unui domeniu special, după cum
teoria socială generală cîştigă din acumulările produse de studiul sistematic al relaţiilor internaţionale. Premisa abordării
interdisciplinare a conţinuturilor învăţării este aceea de a asigura unitatea cunoaşterii şi depăşirea graniţelor disciplinelor de
învăţământ. Faza de analiză poate fi văzută ca o rafinare a detaliilor. Distincţia dintre detaliile de nivel înalt şi cele de nivel scăzut
sunt puse mai bine în evidenţă de abordările top-down şi bottom-up.

Instrumentele analizei interdisciplinare a relațiilor internaționale. deoarece acestea își pun amprenta asupra întregului proces.  Intrebari staructurate  Rezolvarea de probleme 2. respectiv a relatiei cauza-efect  masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat  sinteza rezultatelor analizei 3. Ca instrument putem mentiona :  Conversația  Redarea  Dialogul  Descrierea perspectivei analizate  Etc. O cercetare presupune angajarea unor resurse variate. considerăm utilă discutarea câtorva premise de la care pornește o cercetare. nu există o viziune unică asupra componentelor acestui proces.  fixarea obiectului analizei  stabilirea elementelor. Pentru început. Așa cum este de așteptat.  Căutarea unei idei de cercetare (ancoră)  CONSULTAREA LITERATURII ASUPRA SUBIECTULUI  Discutarea ideii cu colegii  Conceptualizarea proiectului  Determinarea populației adecvate proiectului Formularea ipotezei(lor)  PROIECTAREA MODELULUI DE CERCETARE  Obținerea materialelor și datelor deja disponibile  Construirea materialelor și efectuarea măsurărilor inexistente  Obținerea asistenților de cercetare Aplicarea procedurilor de testare pilot  Rafinarea modelului de cercetare pe baza rezultatelor pilot  Selectarea subiecților (eșantionul cercetării)  COLECTAREA DATELOR  Codificarea și organizarea datelor  ANALIZA DATELOR  Decizia cu privire la ipoteza cercetării  Prezentarea rezultatelor la o conferință sau ședință de lucru  Realizarea unei revederi finale a literaturii relevante . are o serie de componente care sunt puse în execuție în conformitate cu o dinamică procesuală. Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei. de la competența și experiența personală în domeniul studiat. Întotdeauna însă. cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus".Etapele procesului de analiză interdisciplinară a relațiilor internaționale. Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. până la resurse de ordin material.2 TEMA: ORIENTĂRI GENERALE ȘI PARTICULARE PRIVIND REALIZAREA ANALIZEI INTERDISCIPLINARE ÎN CONTEXTUL RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE 1. alteori răspunsul este incert. factorilor si cauzelor fenomenului studiat  determinarea relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomun realizat. ca orice proiect intelectual. este o idee bună aceea de a confrunta propriile estimări cu ale altora Un proiect de cercetare. Actorul relațiilor international este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare.Organizarea analizei științifice și elaborarea planului de cercetare.  care este obiectul cercetării?  care este motivul cercetării?  care este populația și cine vor fi subiecții cercetării?  unde se va desfășura cercetarea?  când și cât timp durează (are la dispoziție) cercetarea? Uneori se poate răspunde ușor la aceste întrebări. prin intermediul căruia ia la cunoştinţă sarcina de evaluare.

Rezultatul acestei faze este documentul cerinţelor. ce implica interpenetrarea disciplinelor. La nivelul proiectarii curriculare vorbim de competente transversale sau competente cheie.Faza reflexivă a analizei interdiciplinare. Capacitatile metacognitive. Se bazeaza pe tehnologia ce se impune in cadrul analizei interdisciplinaresi are ca scop studierea relotiilor internstionale. Aici se defineşte problema pe care clientul doreşte să o rezolve. Faza auto-reflexivă are şi ea o istorie bogată de internaţionalizare.Direcțiile și tipurile analizei interdiciplinare aplicative a relațiilor internaționale. TEMA: FAZELE ORGANIZĂRII PROCESULUI DE ANALIZĂ INTERDISCIPLINARĂ ÎN CONTEXTUL RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE 1. sunt unele din aceste obiective. . independent de modul în care acestea vor fi îndeplinite. Prin interdisciplinaritate se dezvolta competente integrate / transversale / cheie / crosscurriculare. Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor. se cauta teme comune pentru diferite obiecte de studiu cu un ordin de invatare mai inalt. cum ar fi. termen regasit in limba engleza “higher order learning objectives”.3  4.Faza tehnologică a analizei interdiciplinare. Faza de analiză Această fază defineşte cerinţele sistemului. de exemplu: formularea problemei. Prin interdisciplinaritate se realizeaza actiunea deschisa dintre competente sau continuturi interdependente din doua sau mai multe discipline. 3. La nivel interdisciplinar apar transferuri orizontale ale cunostintelor dintr-o disciplina in alta la nivel metodologic si conceptual. Documentul încearcă să redea cerinţele din perspectiva clientului. independent de detaliile de implementare. Constructivismul este o încercare de a crea o punte între teoriile raționaliste și cele reflectiviste. aplicabili experienţelor şi cadrelor sociale diferite. definind scopurile şi interacţiunile la un nivel descriptiv înalt. care trebuie să precizeze clar ce trebuie construit. invatarea eficienta. Primul mecanism a fost generat de marii gînditori care au avut tentaţia şi orgoliul să gîndească în termeni universali. cum ar fi luarea deciziilor. Dat fiind faptul ca in faza tefnologica observam metode tehnologice de analiza ce contribuie la extinderea sferei relatiilor internationale.Faza de proiectare a analizei interdiciplinare. rezolvarea de probleme. Elementele constitutive de interoperabilitate originale trebuie să fie evaluate în faza de proiectare pe baza cerinţelo 2.

Demersul realismului care a încercat mereu un discurs asupra moralităţii a operat constant cu noţiunea de om politic. Hans Morgenthau (Politics among Nations.Relațiile internaționale în concepția liberală. păreau autentice premise ale realizării unei autentice comunităţi internaţionale care să excludă violenţa şi războiul ca mijloc de reglementare a diferendelor dintre state. 1956 – prima ediţie 1948 ) a văzut în proiectul realismului şi disponibilitatea de a crea un punct de contact între normativişti şi pragmatici încercând să ofere liderilor statelor baza atât oferită de realism. care poate fi modelat. 1982). Princeton University Press. care să fie pusă la temeiul politicii externe promovate de ei. perceput ca atare. Este demn de semnalat aici că reprezentanţii acestui curent nu s-au limitat numai la studiul academic al relaţiilor internaţionale ci au influenţat. Princeton. o 2. . Realismul este lipsit de dinamicitatea necesară efectuării analizelor dedicate păcii şi războiului – chiar centrul preocupărilor sale. 1979) şi J. Deficitul de moralitate al paradigmei realismului a fost terenul cel mai propice al criticilor acestei teorii. trebuia să fie cu necesitate şi unul de natură morală.4 TEMA: DETERMINĂRI ALE ANALIZEI INTERDISCIPLINARE A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ÎN GÂNDIREA TEORETICĂ o 1. cât şi cea etică. Sesizând acest aspect. Arena internaţională era privită de internaţionaliştii liberali ca ceva flexibil. chiar dacă nu în totalitate. Alfred Knopf. Aceasta a rămas paradigma dominantă timp de mai bine de treizeci de ani în perioada postbelică şi este încă puternică în ciuda atacurilor tot mai vehemente din partea celor care nu consideră necesitatea şi factorii anarhici ca elemente fundamentale ale politicii între naţiuni. în ansamblu. câştigurile în toate domeniile înregistrate de omenire. Liberalii puneau deci deasupra interesului statelor-naţiune un interes superior şi anume acela al omenirii în ansamblul ei. Dintre aceştia din urmă ar fi de menţionat Charles Beitz (Political Theory and International Relations. credinţa “victoriană” în progres. Hare (Ethics and International Affairs. elitele timpului. Realismul în studiul relaţiilor internaţionale a fost mai totdeauna foarte puternică şi este drept să afirmăm că ea a ocupat constant poziţia de primadonă în avanscena teoriilor formulate privind relaţiile internaţionale. Paradigma realismului nu mai este la fel de convingătoare datorită cercetării empirice şi a avalanşei de fapte şi evenimente care nu mai pot fi luate în considerare convenabil. London. New York.ţinta 6 atacului eticienilor şi al unor politologi. McMillan Press. Gilbert Murray. E. noţiune care a fost – tot mai mult în ultima vreme . prin intermediul principiilor etice şi morale.Abordarea realistă în relațiile internaționale. Progresul înregistrat la nivel mondial. Noua realitate a unei mai profunde interdependenţe între statele şi naţiunile lumii.

În funcţie de perspectivă.) o 2.). Este de subliniat rolul "PIETEI" in asigurarea coeziunii statale si a individualitatii "ACTORULUI".Braudel).Kaplan). Atributele sale sunt: populatia. Pozitia STATULUI NATIONAL ca actor central al sistemului international constituie astfel una dintre cele mai controversate teme de interogare a teoriei relatiilor internationale. Prin dezvoltarea economico-sociala. principalul "ACTOR" al "SISTEMULUI" devine cu timpul "STATUL NATIONAL". orasele-state ale lumii grecesti. sociale şi politice – viziune a totalităţii proprii abordării/perspectivei sociologice asupra sistemului internaţional (I.A. Acestea.A. Wallerstein etc. În contextul analizei formale.ca rezultat al globalizarii si interdependentei. formatiunile atomizate ale feudalismului.Statul ca actor cheie în contextul analizei relaţiilor internaţionale contemporane. ceea ce ne conduce către o abordare/perspectivă formală asupra sistemului internaţional (M. activităţile economice şi sociale. dupa alcatuirea pe baza "principiului dinastic". Analiza sociologică tratează sistemul internaţional ca sistem social structurat pe baza unei economii mondiale . la multiplicarea tipurilor de "ACTORI". Această abordare se concentrează asupra evoluţiei structurilor duratei lungi (“la longue duree” – potrivit termenului lui F. atitudini etc.interacţiunile/procesele politice care se desfăşoară la nivelul vieţii internaţionale bazate pe puterea unităţilor/statelor naţionale (în termenii abordării realiste a politicii mondiale). ca nucleu al "sistemului" international in ansamblul sau.integralitatea interacţiunilor proceselor/tehnologice.). au constituit germenii statelor de mai tarziu. In felul acesta. "actori" au fost pe rand: colectivitati umane (triburi. asistam. care. . evolutia "sistemului" european. impreuna cu orasele ce au scapat invaziei migratorilor. economice.Kaplan etc.Wallerstein. la consolidarea "statului national" ca principal "ACTOR" al "sistemului" international. în legătură cu evoluţii care conduc sistemul către instabilitate sau către stabilitatea unui nou sistem (M. o atenţie deosebită este acordată “regulilor esenţiale” ale comportamentului actorilor (motivaţi de preocupări pentru supravieţuire şi securitate) şi ale funcţionării sistemului – pe baza cărora se realizează/se menţin echilibrul şi stabilitatea. sistemul mondial modern apare abia în secolul al XVI-lea. sau .). Persan etc. Abordarea formală nu a urmărit elaborarea unei “teorii generale” a sistemului internaţional. uniuni de triburi etc. teritoriul si suveranitatea propriului guvern asupra ambelor. pe de alta. Potrivit lui I. Prefigurarea acestui caracter a insemnat. in realitate.Cercetarea actorilor în contextul analizei interdisciplinare a relaţiilor internaţionale. au prosperat prin concentrarea activitatii clasei burgheze. Mentionam o parte dintre argumentele adeptilor diminuarii rolului statului: multiplicarea surselor de autoritate si putere. structurile culturale (mentalităţi. pe de o parte. în cadrul unei istorii globale care nu se referă doar la deciziile sau activităţile politice sau militare. în analiza sistemului internaţional punem accent pe: . Istoric vorbind. ci defineşte tipare ale civilizaţiei. imperiile antichitatii (Roman. ce includ progresele tehnicii. iar. precum şi “regulilor de transformare” – care privesc trecerea de la un anumit sistem la altul.). procesele demografice. au capatat treptat un caracter national.5 TEMA: STUDIUL INTERDISCIPLINAR AL RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE DIN PERSPECTIVA ACTORILOR DE PE ARENA INTERNAŢIONALĂ o 1. diminuarea capacitatii statelor de a controla economiile nationale . ci descrierea unor sisteme specifice cu caracter ipotetic sau avînd o realitate istorică (de ex: “sistemul bipolar” şi sistemul “balanţei puterii”). o dată cu crearea unei economii mondiale capitaliste.

Principalele nivele de analiză utilizate în cercetarea relaţiilor internaţionale. fie pe calea războiului.  Nivel individual –caută eplicațiile evenimentelor internaționale pornind de la indivizi. deci.în sensul în care structura și procesele politice . caracterizată de lipsa unei autorităţi centrale şi redistribuirea continuă a puterii în cadrul său. Se remarcădouă categorii de variabile independente . Abordarea sistemică determină principala regulă de funcţionare a sistemului internaţional care o reprezintă autoreglarea. de la simplu la complex.economie și sociale din nteriorul statelor constituiecauzaproceselor și evenimentelor internaționale. ambele ținînd de indivizi care determină evenimentele internaționale a) natura umană b)Personalitattea și deciiziile liderilor considerați individual Exemple : Docomentare istorică asupra hotărîrii și aconvingerii aproape iraționale a lui Churchill în capacitatea Mării Britanii de a rezista și de a învinge asupra impactului medicației psihostimulatoare combinate cu consumul de alcool asupra deciziilor premierului britanic. respectiv că apartenența lor la același întreg nu decurge în exclusivitate din faptul că se afla în același spațiu geografic. populația. Abordarea sistemică pleacă de la douaă premise: faptul că între componentele întregului există anumite legături.Principalele categorii ale abordării sistemice în analiza interdisciplinară a relaţiilor internaţionale. Cum spuneam. Variabileprincipale tiul deregim . care tinde să devină mai "complexă decât realitatea însăși". şi transformarea lor în subsisteme ale noului sistem internaţional astfel creat.Conceptul „nivel de analiză”. rezultatul constituindu-l o predictibilitate mai redusă (însă nu absentă) comparativ cu științele exacte.6 TEMA: ABORDAREA SISTEMICĂ ÎN ANALIZA INTERDISCIPLINARĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE o 1. vorba de o modalitate de abordare aplicabilă și acestui domeniu și nu proprie în exclusivitate acestuia. în funcție de autor și teoria și teoria îmbrățișată structura sistemului și instituționalizarea sa. În context. Abordarea presupune că între componentele intregului există anumite legături. unde atât legăturile. de la descriptiv la evaluativ. Exemplu : La acest nivel se remarcă raspindirea difuză și incontrolabilă a armamentuluiceea ce poate să indice pe viitor în calculele balanței de puteri . pentru a încerca să pună o anumită "ordine în gândire" pornind de la general la particular. de la concret la abstract. precum și regulile sale de funcționare sunt mai precise – și cele sociale. intră în contact cu sisteme similare fie prin legături paşnice. Abordarea sistemică a apărut tocmai ca urmare a aprofundării și diversificării cunoașterii. cât și regulile de funcționare sunt mai puțin conturate. extinzându- se. se remarcă rezultate diferite ale aplicabilității sale în științele exacte – unde legăturile dintre elementele componente ale sistemului. caracteristicile societății Exemple :Extinderea democrației la nivel global prin dezvoltare în interior a statelor a mișcărilor și solicitărilor democratizate. Potrivit acestei abordări. sistemul internaţional ia fiinţă odată cu apariţia unor sisteme locale care. o 2. de la structural la procesual. pe care ne ajută să-l înțelegem mai bine așa. structura și activitatea . Rezultatul în timp a abordării sistemice constituie includerea sistemelor locale respective într-un sistem mai larg. şi că aceste componente nu pot fi înţelese corespunzător decât dacă sunt privite în ansamblul din care fac parte. etc. Abordarea sistemică – fiind.  Nivel internațional –se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente. este vorba de un anumit tip de abordare care este valabil și în domeniul relațiilor internaționale.  Nivel statal –orientează explicația în direcția inside .