You are on page 1of 106
Jacques Salomé Hami, tati, ma auziti? er ee ee een bee ran tert acpi ret reateer ine OnE TREE poe RT aiuto te tn geet ne tae nt (| ACHULS Na lowe — HO L Go / 7 ‘ ; e ‘ § Ma, WLe¢ ) te A ) Mig GuUZi A . PARTEA INTII ° Introducere Coptti vostri nu sint COpitt vostri, Sint fiii si fiicele chemdarti vietit la viata. Vin prin voi, dar nu din vot. $i chiar daca stnt aldturi de voi, nu vd apartin. Puteti sa le daruiti drago ste4, dar Pentru noi, parintti sau adultti care traim aldturt de uw $t gindurile voastre. , o, .. are un copil sau il insotim pe drumul vietii, provocarea t et au propriile lor gindysi. Limbajele nonverbale la copii constd in d-i permite sé realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creste si de a se diferentia de_ / i101. Ll autorizam astfel sa ne pardseascd, sd se despartd é ‘de noi, sd se indepédrteze, pentru a intimpina riscurile ypriile lor ginduri“ si minunile vietti. lata o fraza ce-ar putea fi o buna introducere la acest exer- 8 citiu de reflectie. Ne priveste direct tn calitate de parinti, de insotitori ai copiilor, responsabili de ,,educarea“ lor si de mylocitori in procesul de invatare al vierii, dacd acceptim sa favorizim abordarea relationala fata de copii. Si aceasta, in- cepind de la misc4rile tainice ale micului embrion, inca pro- tejat de pintecele mamei, si terminind cu furtunile si preapli- nul virstei adulte, trecind prin toate etapele dezvoltarit lor. = ° erences seeseeanees erenemenonsnaria tfenennncit ens atentnainoniny [ispeesersainninceseinacasogysisinanietie sent [coupon vanemnsannnnsirnnaaannseosne sceeresntintnereemniantey ge snnrane-eainnt cman preniamagypenngemc “sone apne se-timycaypqesveseve . ASEH ESR ee He an eect ampptasemamiaMe on paaMinduel Chaat eg che CO AAT SSAA eG Bit cers 0 1 a af a wih Vt a Bunda ziva, Spun de fiecare data, si de fiecare data este tot mai adeva- rat® cA atunci cind ma adresez unui grup mare, folosesc, far4 si-mi dau si fara si vi dati seama, limbaje nonverbale. Nu se observa la prima vedere, totusi intma-mi bate sé-mi sparga pieptul, cimasa mi s~a lipit de piele, iar vocea mi-e mai sca- zuta décit de obicei. Pentru mine e, intr-adevir, o incercare sa vorbesc in public, obisnuit cuni sint sa lucrez in intimita- tea unor grupuri mici sau fata in fata cu suferinta individua- la. Am 53 de ani si, de ceva timp, a Inceput s4 ma intereseze in mod special prima copilarie. Pe urmele lui Sigmund Freud, care, Cu aproape un secol in urma, a deschis calea, pe urmele lui Francoise Doito si stimulat de cercetarile sale, urmind multor altor cercetatori, descopar tn ce masur4 lucrurile esentiale dintr-o viata stnt hotarite in primii ei ani. Am con- vingerea profunda ca sistemele noastre relationale, scenariile dupa care ni se desfasoara viata si pozitia noastra existentiald sint configurate dincolo de limbajul verbal, fie tnaintea apa- ritiei acestuia, fie pentru ca acesta nu se va dovedi suficient pentru a traduce intilnirea unei mogildete de om cu viata. Daca bebelusii s1 copii foarte mici nu dispun de prea multe cuvinte pentru a vorbi, ei au in schimb multe alte lim- baje pentru a se dezvalui pe sine. As vrea s va vorbesc astazi * Acest text introductiv este luat dintr-o conferintd sustinura in fata educatorilor la Geneva, 30 mai 1988.