EDUCATIE:

In statele occidentale orientarea investitiilor publice in domeniul educatiei face parte din
solutiile asumate in mod prioritar de guverne pentru stoparea efectelor macroeconomice
negative, precum cresterea somajului sau a nivelului de saracie. In Romania insa, haosul falselor
reforme, subfinantarea acuta, impreuna cu absenta unei viziuni integrate pe termen lung au
contribuit la degradarea continua a invatamantului si la conturarea unei imagini sumbre: un
sistem incapabil de a se adapta societatii actuale si de a raspunde exigentelor minimale afirmate
pe pieta fortei de munca; un sistem care iese in evidenta la nivelul Uniunii Europene prin ratele
ridicate de abandon scolar si prin incapacitata de a furniza competente elementare in randul
tinerilor. In aceste conditii nu este de mirare ca populatia tanara, in ciuda unui potential
intelectual major constituie grupul social cel mai vulnerabil fenomenelor asociate somajului si a
inactivitatii profesionale.
In ultimul deceniu numarul studentilor din Romania a scazut semnificativ de la 907.353
in anul 2007, la 531.600 in anul 2016. Evolutia negativa pune sub semnul intrebarii
anagajamentele asumate de tara noastra fata de institutiile europene, privind cresterea ponderii
populatiei adulte care a parcurs forme de invatamant superioar, ca parte a strategiei UE privind
dezvoltrea. Lipsa de viziune pe termen lung, impreuna cu absenta unei coordonari a obiectivelor
si a prioritatilor din invatamantul liceal si din mediul universitar nu fac decat sa perpetueze
problemele economice si sociale ale tinerilor.

Solutii propuse:

1. Reformarea mecanismelor actuale de distribuire a fondurilor publice catre universitati

prin completarea criteriilor cantitative cu standarde calitative. Aceste standarde trebuie sa vizeze
performantele individuale ale institutiilor de invatamant reflectate prin nivelul integrarii
profesionala a absolventilor;

2. Evaluarea si clasificarea scolilor doctorale si a programelor de studii organizate de catre

institutiile de invatamant superior din tara noastra in functie de standarde obiective de
performanta si de integritate; In acest fel, cresterea transparentei si a competitiei la nivelul
invatamantului superior determina transformarea autonomiei universitare intr-o oportunitate
pentru dezvolatarea mediului academic;

3. Adoptarea unui cadru legislativ flexibil, atat pentru universitati, cat si pentru
reprezentantii sectorului privat care sa faciliteze incheierea de parteneriate privind organizarea
programelor de internship si a stagiilor de practica; Birocratia excesiva a determinat pana in
prezent companiile sa evite accesarea programelor puse la dispozitie de catre institutiile publice
in vederea formarii competentelor profesionale ale tinerilor;

4. Sporirea surselor proprii de finantare pentru universitati prin incurajarea valorificarii

rezultatele proiectelor de cercetare desfasurate in cadrul institutiilor de invatamant superior;

5. Imbunatatirea si cresterea participarii tinerilor la educatia non-formala, ca mijloc de

compensare a deficitelor acumulate in sectorul formal al educatiei si ca modalitate de crestere a
competentelor profesionale. In acest sens este prioritara dezvoltarea parteneriatelor intre scoli,
universitati, organizatii neguvernamentale de tineret si furnizori de invatare nonformala;

6. Promovarea participarii active a tinerilor la procesul decizional de la nivelul institutiilor

de invatamant. Scoala nu trebuie sa fie doar un mediu in care tinerii acumuleaza cunostinte in
cadrul multiplelor discipline, ci inclusiv un loc unde se promoveaza si se recepteaza valorile
democratiei;

7. Promovarea e-incluziunii tinerilor, din zonele sarace si izolate, astfel incat discrepantele
conditiilor de invatare dintre mediul urban si cel rural sa fie semnificativ diminuate;

8. Reducerea abandonului colar prin concentrarea serviciilor de sprijin pentru persoanele

predispuse la acest fenomen, printr-o adaptare a curriculei iar in cazul persoanelor cu dizabilitati
prin asigurarea personalului didactic itinerant.

9. Crearea la nivelul tuturor formelor de invatamant un sistem atractiv de burse pentru

tinerii cu nevoi speciale, corelat cu performantele individuale, care sa asigure accesul egal, i
nediscriminatoriu la educatie;

10. Dezvoltarea centrelor de antreprenoriat la nivelul universitatilor unde tinerii sa-si

dezvolte abilitatile antreprenoriale in domeniile pe care le studiaza. De asemenea sunt necesarea
initierea programelor de informare si de pregatire a tinerilor pentru accesarea programelor de tip
start-up i spread-off ca solutie pentru o mai usoara integrare pe piata muncii;

CULTURA

Domeniul cultural trebuie la randul sau sa constituie parte integranta a dezvoltarii sociale
si economice prin deschiderea larga catre public. Cu toate acestea, intr-un top al tarilor europene
realizat in functie de accesarea serviciilor culturale de catre tineri, Romania se afla pe ultimele
pozitii: mai putin de 60% dintre tinerii din tara noastra declara ca frecventeaza ocazional teatrele
si cinematografele, mult sub nivelul mediei europene, in timp ce un sfert dintre acestia
precizeaza ca nu citesc literatura niciodata. Aceste rezultate negative trebuie corelate cu
infrastructura precara, in conditiile in care, in multe localitati din tara trecerea institutiilor
culturale la autoritatile locale, in special in ceea ce priveste cinematografele, a condus mai de
graba la accentuarea neglijentei si nu la responsabilizarea factorilor decizionali.
O alta problema majora este data de situatia precara din domeniul patrimoniului imobil,
unde, potrivit statisticilor, numarul obiectivelor inscrise in Lista Monumentelor istorice care au
beneficiat de interventii a cunoscut o scadere constanta in ultimii ani. Aceasta realitate negativa
este ingreunata de absenta unui sistem de monitorizare si de evaluare a conditiilor caracteristice
patriminiului cultural, in conditiile in care pentru 43% dintre monumentele istorice nu este
cunoscut starea de conservare, n timp ce 38%, adic 11.451 de monumente, se afla intr-o stare
de conservare precara.

Solutii propuse:

1. Cresterea retelei de biblioteci publice, in special in comunitatile rurale, unde in general,

discrepantele fata de zonele urbanizate in privinta accesului la servicii culturale a
populatiei este unul semnificativ.
2. Imbunatatirea sistemul de distributie a produselor culturale catre zonele defavorizate din
tara noastra, unde consumul cultural este ingreunat nu doar din cauza nivelului scazut al
veniturilor, dar si de absenta oportunitatilor de accesare.
3. Crearea unei evidente cadastrale a monumentelor istorice care sa determine o ierarhizare
a interventiilor de conservare i de restaurare. Aceasta masura are rolul de a rationaliza
 fondurile limitate dedicate patrimoniului imobil si de a evita situatiile in care lipsa
informatiilor initiale a cauzat intreruperea pe termen lung a lucrarilor de restaurare.
4. Imbunatatirea cadrului normativ in vederea stabilizarii acestuia si a clarificarii regimului
de proprietate a monumentelor si a siturilor arheologice;
5. Recompensarea si sprijinirea proprietarilor privati care initiaza lucrari de restaurare a
obiectivelor ce fac parte din patrimoniul imobil prin aplicarea unui sistem preferential de
incurajare fiscala si financiara sau prin crearea unui mecanism de creditare speciala.
6. Dezvoltarea competenelor manageriale pentru cetatenii care intentioneaza sa initieze
actiuni antreprenoriale in domeniul cultural (incurajarea economiei creative), pentru
sustinerea competitivitatii pe pietele interne si internationale;
7. Promovarea activitatilor culturale in randul grupurilor vulnerabile. In acest sens trebuie
sporite oportunitatile de afirmare culturala pentru tineri care sunt expui marginalizrii
sociale sau pentru persoanele cu dizabilitati;