Anul IV, nr.

43 august 2010
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Cum sã ne alegem partenerul de viaþã?
Numãrul divorþurilor creºte de la an la an, lãsând în urmã rãni sufleteºti care se vindecã greu. Ce ar trebui sã facem ca sã nu mai ajungem aici? În primul rând sã fim atenþi la alegerea partenerului de viaþã. (pag. 10)

Din cuprins:

(pag. 5)

Strigãt cãtre adulþi: Fiþi exemple pentru noi!
Atunci când tânãrul vede cã teoriile, care îi sunt prezentate ca modele de viaþã, nu sunt transformate în fapte de cei care le susþin, ele par rupte din altã lume. (pag. 11)

Ajutã-þi copilul sã participe la slujbã
Câteva idei despre cum pot pãrinþii participa la slujbe împreunã cu copiii, ajutându-i sã se implice ºi sã înþeleagã ce se întâmplã. (pag. 11)

Zahãrul ºi lanþul lui de slãbiciuni
Celor mai mulþi le-ar putea pãrea exageratã afirmaþia cã zahãrul rafinat ar fi un aliment toxic, nociv pentru sãnãtate. ªi totuºi, datele ºtiinþifice, studiile ºi experimentele privind efectele sale nocive sunt cât se poate de concludente. (pag. 14)

Confortul casei creºtine
Ce înseamnã, din punct de vedere creºtin, confortul din casã? (pag. 15)

CMYK

Eveniment 2 Patriarhul României în Arhiepiscopia Sibiului
Patriarhul României a vizitat Arhiepiscopia Sibiului la invitaþia Înaltpreasfinþitului Pãrinte Mitropolit Laurenþiu al Ardealului. Sâmbãtã dupã-amiazã, 10 iulie, în prima zi a vizitei, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a primit titlul de cetãþean de onoare al Municipiului Braºov. Ceremonia a avut loc în Sala de festivitãþi a Primãriei din oraº. În aceeaºi searã, Preafericirea Sa a vi- Mitropolit Laurenþiu a mulzitat ºi Biserica cu hramul „Sfânta þumit Preafericitului Pãrinte Treime” din Braºov. Cu acest prilej a fost Patriarh Daniel: „Vã mulþumim din tot sufletul pentru oficiatã o slujbã de Te Deum. „Evenimentul sfinþirii unei biserici dragostea pe care ne-aþi doveeste cea mai mare binecuvântare pentru o dit-o ºi pentru osteneala pe localitate, pentru cã se deschide o nouã care aþi luat-o ca sã transmipoartã a Cerului. Astãzi ne-am întâlnit în teþi grija Preafericirii voasBiserica «Sfânta Treime» ºi aceasta pentru tre cãtre credincioºii noºtri.” Tot duminicã, 11 iulie, înainte de clisul de la demisolul locaºului de cult. cã se intenþioneazã continuarea lucrãrilor www.basilica.ro târnosirea bisericii, a fost sfinþit ºi paraîncepute, în aºa fel încât sã arãtãm deodatã iubirea faþã de Dumnezeu prin rugãciune ºi iubirea faþã de semenii noºtri prin faptele milei creºtine”, a mai spus La ceas de vecernie, în biserica „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena” din Patriarhul României. Oraºul Victoria a avut loc marþi, 27 iulie, o instruire a unui grup de copii din Þara Înaltpreasfinþitul Pãrinte Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, a adresat câteva Fãgãraºului în metoda tragerii clopotelor dupã metoda athonitã. Evenimentul a cuvinte cu ocazia acestui eveniment: „Am fost organizat de pãrintele paroh Octavian Smãdu, cel care a iniþiat ºi festivalul aºteptat demult momentul acesta ºi iatã cã internaþional de toacã. el s-a împlinit, fiind un moment istoric. Vã Clopotele sunt parte integrantã a culmulþumim din tot sufletul pentru dragostea tului creºtin, încã din cele mai vechi timpe care o aveþi pentru întreaga Bisericã, fa- puri. Alãturi de toaca de lemn, cu diþã de comunitãþile noastre ºi în mod spe- versele ei forme, în cultul creºtin se mai cial faþã de noi. Braºovenii v-au aºteptat întrebuinþeazã, ca instrument de înºtidemult ºi vã aºteaptã ori de câte ori vor fi inþare a începutului slujbelor sau de marocazii mãreþe pentru a vã dovedi dragostea care a unor momente importante din calor faþã de Bisericã, dragoste care i-a drul lor, ºi clopotele. Clopotele bisericii menþinut pe aceste locuri minunate.” dau timpului o mãsurã liturgiDuminicã, 11 iulie, în a doua zi a vizi- cã, umplându-l de rost. Tragetei, Patriarhul României, alãturi de mai mulþi rea clopotelor îl face pe om sã din parohiile Arpaº, ierarhi ai Bisericii noastre, a târnosit BiseCârþa, Feldioara, Recea, iasã din rânduiala cotidianã, rica „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena” Sâmbãta de Sus ºi Oraîntr-o realitate mai presus de ºi „Sfântul Corneliu Sutaºul” din Braºov. ºul Victoria, aceºtia fiaceea care cade sub simþuri. „Astãzi am sfinþit o nouã poartã a ind însoþiþi de preoþii lor Dupã slujba vecerniei, pãCerului, o casã a lui Hristos, o casã a parohi. Fiecare copil a rintele Octavian Smãdu ne-a Sfintei Treimi ºi un loc de vindecare. fost învãþat cum sã aSfântul Ioan Gurã de Aur spune: «Dacã ai fãcut o demonstraþie a tehnicii tingã sforile pentru a da tragerii clopotelor. Aceste clogreºit o datã, de douã ori, de zece ori, chiar aceea rezonanþã plãcutã pote sunt mai mici faþã de cele de sute de ori, vino repede la Bisericã, clopotelor, ca în final plânge-þi pãcatul, spovedeºte-te ºi cere normale (greutatea lor este fiecare sã deprindã tehîntre 4 ºi 24 kg), fiind în numãr iertare, cãci Biserica nu este tribunal, ci nica ºi sã poatã singur este spital. Este scãldãtoarea Vitezda, este de 6 bucãþi. Metoda baterii locul vindecãrii noastre de boala pãcatului clopotelor nu constã în tragerea funiei, ci sã execute corect melodia. Momentul a ºi de consecinþe.» Aceastã Bisericã este ºi în atingerea sforilor întinse între limba fost urmat de o agapã creºtinã unde, pe laborator al învierii, este un loc al bucuriei, clopotului ºi un suport de lemn; am putea lângã bucuria mesei, copii au putut schimeste un loc de vindecare, dar este ºi un loc spune cã se aseamãnã mai mult cu o ba impresii ºi s-au împrietenit unii cu alþii. Pãrintele Octavian Smãdu, organizaîn care noi pregustãm pacea, bucuria, cântare la „harfa Împãratului David”. Cu lumina ºi fericirea din Împãrãþia lui mâna dreaptã se acþioneazã douã clopote torul evenimentului, ne-a mãrturisit cã Dumnezeu pe care o vesteºte Evanghelia foarte mici, care dau ritmul cântãrii, iar cu acesta este doar un început, astfel de Împãrãþiei lui Dumnezeu”, a declarat mâna stângã se ating sforile celorlalte instruiri urmând sã aibã loc mai frecvent ºi cu alþi copii din zonã. Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel. clopote, împreunã formând o melodie. În continuare, Înaltpreasfinþitul Pãrinte La aceastã iniþiere au participat copii Pr. Iulian Boac, parohia Recea Nouã

Ritmuri athonite la Victoria

3 Bucuria hramului la Parohia „Sf. Ilie” din Victoria
Eveniment
Sfântul Ilie, pe care l-am prãznuit în data de 20 iulie, a adus, ca în fiecare an, bucurie în sufletele noastre, fiind model de credinþã arzãtoare ºi împlinitor al poruncilor dumnezeieºti. Biserica cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie” din oraºul Victoria s-a îmbrãcat în haina bucuriei, sãrbãtorindu-ºi ocrotitorul în aceste zile. Cu grija ºi dãruirea pãrintelui paroh, a Matei, care a sensibilizat sufletele consilierilor parohiali, a credincioºilor, dar celor prezenþi, vorbind „în duhul” ºi a unor sponsori ºi binefãcãtori, aceastã Pãrintelui Teofil de la Sâmbãta, al zi a fost una deosebitã. În seara ajunului cãrui ucenic a fost. Ziua ne-a fost înfrumuseþatã ºi sãrbãtorii, credincioºii au înãlþat rugãciunile lor cãtre Dumnezeu ºi cãtre ocroti- prin dragostea unor oameni deosetorul lor prin slujba de priveghere, avându-i în mijlocul lor pe pãrintele paroh Adrian Magda, pe pãrintele Ion Tãrcuþã de la parohia Ucea de Jos ºi pe pãrintele Ovidiu Bostan de la Olteþ. În ziua sãrbãtorii, înainte de începerea Sfintei Liturghii, credincioºii l-au întâmpinat cu dragoste ºi cinstire pe Sfântul Nectarie, care prin minunile sale a coborât multã mângâiere în lume. Sfintele sale moaºte au fost aduse de pãrintele Matei Bilauca, stareþul noului aºezãmânt monahal de la ªinca Nouã. Împreunã-slujitori la Sfânta Liturghie, alãturi de pãrintele paroh, au fost pãrintele biþi. Decorul floral de pe treptele bisericii Cornel Codrea, primul ctitor al locaºului a fost realizat prin grija ºi cheltuiala manade cult, pãrintele stareþ Matei Bilauca, pãrintele Rãzvan Timofte din Braºov ºi pãrintele Mihai Fogoroº din Victoria. Dacã ar fi sã ne întrebãm Dupã sãvârºirea Sfintei Liturghii, ca ºi în anul precedent, credincioºii le-au pri- cu ce este deosebitã o zi de mit în mijlocul lor pe douã dintre doam- hram a unei biserici sau mãnele cântecului românesc fãgãrãºean, Mi- nãstiri, faþã de o zi de sãrbãoara Greavu ºi Viorica Cerbu, care le-au toare obiºnuitã, ne-am putea încântat sufletele prin pricesne ºi cântece rãspunde numai dacã partipatriotice. De asemenea, cei prezenþi au cipãm la astfel de evenimenavut ocazia de a lua parte la conferinþa þi- te. În fiecare an, ziua de 6 aunutã în bisericã de doamna prof. dr. Li- gust, praznicul Schimbãrii la liana Vasile, de la Facultatea de Medicinã Faþã, reprezintã zi de mare ºi Farmaceuticã din Timiºoara, cu tema sãrbãtoare la Mãnãstirea Bu„Structura corpului uman ºi voia lui cium: pe lângã marele prazDumnezeu în trupul nostru”, care a su- nic, aºezãmântul monahal îºi sãrbãtoreºte bliniat complexitatea ºi integritatea fiinþei ºi hramul. Bucuria sãrbãtorii au primit-o umane, spunând cã voia lui Dumnezeu pelerinii veniþi de aproape sau de departe, este ca oamenii sã fie sãnãtoºi sufleteºte, ºi care au îndurat soarele arzãtor ºi vremea trupeºte. O viaþã irositã în lucrãri contrare canicularã a începutului de august. Preoþi, credincioºi, stareþi ºi cãlugãri poruncilor dumnezeieºti, a mai spus doamna doctor, declanºeazã dezechilibre au fost prezenþi la toate etapele sãrbãºi boli la nivelul organismului uman ºi, în toririi, care a început de cu searã. În ajunul final, moartea. Pentru o mai bunã în- praznicului s-a sãvârºit aºa-numita rânþelegere a mesajului, a fost folosit un ecran duialã a Privegherii, adicã slujba Vede 3 x 3m, pe care au fost proiectate ima- cerniei unitã cu Litia ºi continuatã cu Utrenia. A doua zi la ora 8 s-a fãcut sfingini exemplificative. A urmat apoi ocolirea bisericii cu þirea apei, apoi am continuat cu Taina opriri ºi ectenii în cele patru puncte cardi- Sfântului Maslu ºi am încununat totul cu nale ºi cuvântul de învãþãturã al pãrintelui Sfânta Liturghie. Soborul de preoþi sluji-

gerului Cãtãlin Beltechi (Sere, Viºtea de Sus), iar credincioºii s-au îndulcit cu cozonac de la Drãguº, sponsorizat de SC Getynic SA ºi au gustat puþin vin, fapt posibil prin bunãvoinþa mai multor binefãcãtori. Dupã ce am mai petrecut câteva clipe în curtea bisericii, respirând „aerul comuniunii”, am plecat spre casele noastre, mulþumind lui Dumnezeu cã ne-a învrednicit ºi în acest an sã îmbrãcãm haina bucuriei, de hram. Teodora Huºtiu, LTCOR Victoria

Hram la Mãnãstirea Bucium

tori a fost condus de pãrintele Visarion Joantã, exarhul mãnãstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, iar cuvântul de învãþãturã l-a rostit pãrintele Hristofor Bucur de la Mãnãstirea „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Poiana Braºov. Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiatã o slujbã de pomenire pentru vieþuitorii ºi ctitorii mãnãstirii, urmatã de o scurtã procesiune în jurul bisericii mari, la finalul cãreia credincioºii au fost stropiþi cu apã sfinþitã, unºi cu untdelemn de la Sfântul Maslu ºi au primit anafurã ºi colivã. În final, pelerinii ºi preoþii slujitori au fost invitaþi la agapa frãþeascã pregãtitã de obºtea mãnãstirii. Pr. Marius Corlean

4

Actual
le priveºte. Avem datoria sã nu rãpim curãþia acestei priviri. Sã nu forþãm maturizarea precoce, sã nu violãm lumea poveºtilor. Sã nu zdrobim diamantul scânteietor dintre gene care, oricum, se va pierde mai târziu, fãrã a fi înlocuit cu nimic, din pãcate. Sã nu rupem flori de colþ, sã nu împuºcãm capre negre. Nu sunt doar flori, sau capre. Sunt mai mult decât atât. Sunt nepreþuite. Cu cât mai mult cântãreºte sufletul unui copil, mã întreb? Inocenþa nu e ºi ea o floare rarã? De ce nu iese nimeni în stradã sã o apere? De ce nu protesteazã nimeni atunci când e cãlcatã în picioare? M-am întrebat, rupând pagini dupã pagini, dacã nu cumva am luat-o razna. Dacã nu cumva copiii trebuie crescuþi fix în lumea în care s-au nãscut. Dacã nu le fac mai rãu protejându-i. Dacã nu cumva trebuie sã-i vaccinez de-acum pentru o viitoare imunitate vizualã. ªi-apoi, de ce mã încãpãþânez sã trãiesc fãrã televizor, fãrã fanta ºi fãrã chipsuri? Când vor creºte mari, oricum vor face doar ce vor ei. ªi chiar atunci mi-am adus aminte de Cinema Paradiso. Da, filmul acela cu cinematograful în care erau cenzurate toate scenele de iubire dintre personaje. Toate sãruturile erau decapitate cu o aceeaºi necruþãtoare mânã care smulgea acuma paginile din reviste. Ah, cât s-au mai schimbat vremurile! Pe-atunci, mãcar, mai exista iubire. Acum, doar publicitate. Anca Delaþarã

Inchiziþia în fustã

Rãsfoind ieri câteva reviste de amenajãri interioare, mi-au cãzut ochii pe o paginã cãreia, de obicei, nu-i acordam nicio atenþie. O paginã din care nu înveþi nimic, deºi poþi afla ceva. O paginã care te invitã sã pierzi tu, ca sã câºtige altul. O paginã subþire, fãrã ecou, cu o esteticã la grad de bibelou. Mai pe scurt, o paginã de publicitate. ªi mai exact, o paginã care te invitã sã-þi cumperi un duº. Pânã aici, numai de bine. Cum însã te invitã? În imagine apare îmbrãcat. Uneori duºul minune care, cât ai apãsa pe buton, îi pentru o privire prea face fericiþi pe un el ºi-o ea, goi ºi surâzã- obraznicã. Toate detori. Am spus goi? De fapt, îºi acopereau capitãrile aveau, îngoliciunea unul cu trupul celuilalt. Su- sã, un numitor corâzãtori datoritã duºului, desigur. Unde mun. Senzualitatea ca ambalaj general sã-þi mai afli astãzi fericirea dacã nu sub pentru a vinde gresie, bormaºini, parchet un duº? ªi, atenþie, nu sub orice duº, ci sau mobilã de bucãtãrie. Cât despre baie, nici n-ar trebui sã mai comentãm. Nu doar sub duºul din aceastã revistã. Este devreme. Copiii încã dorm. Cu o puteam avea chiar pretenþii absurde, mânã hotãrâtã, am rupt pagina cu reclama. doamne cu paltoane în cadã sau mãcar cu Am îndoit-o în patru, sã nu mai rãmânã perdeluþa trasã la duº. Sã fim serioºi! De întrebãri incomode credeþi cã-mi colþ de duº la vedere. Ei, aþi înþeles voi, duºul sãrmanul n-are nicio vinã. Dar ce s-ar era mie teamã? Vã înºelaþi. Dupã altceva fi întâmplat dacã unul din copii, rãsfoind, suspinam. Altceva protejam. Exact acel ca mine, aceastã inofensivã revistã de lucru care mã fãcuse pânã atunci, când mai amenajãri interioare, ar fi dat peste recla- rãsfoisem revista, sã nu observ paginile ma despre care v-am povestit? - Mami, ce respective. Se cheamã pierderea inocenþei face nenea cu tanti aici? - Pãi… fac baie, ºi, la vârsta mea, nu ar fi fost un lucru nu vezi? - Dar de ce o þine aºa? - Sã nu nefiresc sã mã caracterizeze. Dar un copil care priveºte, chiar dacã nu înþelege, înalunece! Ei, bine cã este încã devreme ºi copiii cepe sã se încarce cu sentimente. O atitudorm, mi-am zis, rãsuflând uºuratã. Apoi dine lascivã se copiazã foarte devreme am dat pagina. O noua reclamã, din feri- atunci când e vãzutã peste tot ºi perceputã cire fãrã duºuri. Doar cu o balustradã de ca fiind ceva normal. O privire sfidãtoare, scarã de vânzare. Pe balustradã, cu spatele poruncitoare, se ia mai repede decât un la noi, o doamnã. Din fericire, îmbrãcatã. guturai. Imagini încãrcate de murdãrie ca Din nefericire, cu niºte pantaloni foarte un tren încãrcat de marfã, trecând din strâmþi. Niºte forme mai curbe decât revistã în mintea ºi sufletul copilului care balustrada îþi atrãgeau atenþia fãrã sã depui un efort prea mare. A douã paginã ruptã ºi împãturitã. A urmat a treia, cu o altã doamnã. - De vânMãnânc în acelaºi timp în care citesc, pentru cã citeam. zare biroul, duduie? - De vânzare moºule! citesc în acelaºi timp în care ascult muzicã, Existã totuºi o acþiune pe care o pot - Dar de ce nu te-nchei la sacou? Þi se ve- ascult muzicã în acelaºi timp în care urmã- face de fiecare datã când mãnânc sau când de sutienul complet, drãguþa de tine! - Am resc filmul de la televizor. Filmul îl vizio- citesc sau când ascult muzicã sau când pierdut un nasture ºi n-are cine sã mi-l nez în timp ce gãtesc, iar de gãtit, gãtesc în gãtesc: mã pot ruga. coasã! Fie-þi milã mãcar matale, cumpãrã timp ce mã cert cu cineva la telefon. Rugãciunea va transforma mâncarea biroul, cã poate cu banii îmi iau alt sacou. Fac o mulþime de treburi în acelaºi în leac ºi bucurie, pentru cã am pregãtit-o Deja revista nu mã mai interesa pen- timp ºi mã mir de ce nimic nu îmi iese în timp ce mã rugam. Tot rugãciunea mã tru amenajãrile construite cu ingeniozi- bine, de ce mâncarea nu este gustoasã, de va ajuta sã fiu un interlocutor plãcut. tate. Creativitatea, inteligenþa, mãiestria ce nu sunt o persoanã plãcutã. Dar cel mai important este cã rugãdesignerilor de interior pãleau în faþa creaMã trezesc dimineaþa mai obositã ciunea mã va pregãti sã fac faþã furtunilor tivitãþii, inteligenþei, mãiestriei designeri- decât m-am culcat cu o searã înainte ºi mai mari sau mai mici pe care le voi avea lor de publicitate. Iar eu, din visãtor mã dacã nu ar exista semnele de carte, mi-ar de înfruntat în cursul celei mai frumoase transformasem în vânãtor. E ºi asta o lua mult timp sã-mi amintesc unde am cãlãtorii, numitã viaþã. meserie, pânã la urmã. Paginile cãdeau rãmas ultima datã în timp ce mâncam ºi Adriana Popescu sub ghilotina mea, una câte una. Nu de ascultam muzicã ºi mã uitam la fiecare datã pentru un trup prea sumar televizor. La ce film?! Nu ºtiu, Rugaþi-vã neîncetat. (I Tesaloniceni 5, 17)

Sã schimbãm furtuna cu vremea bunã

CMYK

Actual

5

Criza nu e a lui Dumnezeu, nici a credinþei, ci a libertãþii conºtiinþei oamenilor
Oamenii sunt obsedaþi de nimicul materiei
Care este fondul crizei de azi? Ateismul. Ce vezi în lumea de azi? Vãd un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, cãci oamenii sunt obsedaþi de nimicul materiei, de ficþiunea formelor, de epuizarea senzualã, de ceremonialitatea fãrã Dumnezeu, de consumatorismul fãrã spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfãºoarã pe toate liniile de forþã ale vieþii omeneºti. E necesarã multã suferinþã pentru reorientarea spiritualã a lumii ºi pentru schimbarea modului ei de viaþã. De ce a lãsat Dumnezeu lumea sã intre în criza în care se gãseºte, dupã aproape 2000 de ani de creºtinism? Criza nu e a lui Dumnezeu, nici a credinþei, ci a libertãþii conºtiinþei oamenilor. Oamenii ultimelor secole au desacralizat lumea, au pustiit sufletele, au exacerbat senzualitatea, s-au lãsat pradã orgoliului materialismului ºi ateismului. În acelaºi timp ºi forþele satanice sunt mai ascuþite ºi mai bine organizate în secolul XX decât în primul veac creºtin. Modul în care pier sfinþii uciºi de fiarã în secolul XX este cu mult mai draconic, mai pervers, mai total, mai bine studiat, mai cumplit decât felul în care au fost uciºi martirii primelor veacuri ale catacombelor.

Lumea îºi aflã pedeapsa propriei rãutãþi
Poate omul sã-ºi determine singur destinul? Ateii materialiºti, obsedaþi de plãceri, de dorinþa de dominaþie ºi egoism, au creat civilizaþia modernã, care culmineazã în tehnicitate. Ei au izolat natura umanã ºi au pãrãsit poruncile lui Dumnezeu. Încercarea lor de a crea un rai pãmântesc ºi senzual a dat însã greº. Natura se epuizeazã ºi se polueazã, devenind improprie vieþii. Tehnica, la rândul ei, are mult mai mari posibilitãþi de distrugere decât de construcþie. La toate acestea se adaugã rãul cel mai rãu: alienarea oamenilor. În aceste condiþii, adepþii antropocentrismului modern nu se mai simt stãpâni pe destinele lumii pe care ei înºiºi au construit-o. Astfel, lumea alienatã, fãrã Dumnezeu, îºi aflã pedeapsa propriei ei rãutãþi.

Întoarceþi-vã la naturã, renunþaþi la orgolii!

Creºtinismul, concepþie integralã de viaþã
Soluþia pe care o dau omenirii creºtinii este spiritualitatea creºtinã, ºi ea este o concepþie integralã de viaþã. Nu e îngãduit a ne rezuma la o viaþã lãuntricã neglijându-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lume fãrã a avea o viaþã duhovniceascã. Spiritualitatea creºtinã înseamnã guvernarea Duhului Sfânt. Strãdaniile noastre duhovniceºti lãuntrice sunt o pregãtire pentru o vieþuire duhovniceascã în societate. A sãri peste ele înseamnã a merge spre dezastru, cãci Îl pãrãsim pe Hristos. Dacã creºtinismul n-ar fi ºi viaþã lãuntricã., el n-ar respecta omul ºi n-ar cunoaºte libertatea lui. Trãirea lãuntricã se îngemãneazã cu orânduirea socialã. Acum însã suntem în ceas de mare cumpãnã. Sã ne pregãtim

Cum se poate ieºi din criza materialistã? Prin Hristos, numai cã El nu este primit de lumea de azi; nimeni nu e dispus azi sã-ºi modifice viziunea ºi modul de viaþã, cu toate cã se merge spre dezastru. Evenimentele sunt în curs ºi nu mai pot fi oprite nici de creºtini. Totuºi avem datoria sã strigãm oamenilor: „Opriþi-vã din dezmãþ, renunþaþi la tiranie, puneþi ordine în voi înºivã, puneþi limite nesaþiului vostru, întoarceþi-vã la naturã, renunþaþi la orgolii, distrugeþi armele atomice; dacã sunteþi raþionali, renunþaþi la raþionalism, dacã sunteþi realiºti, vedeþi realitatea spiritualã; dacã aveþi Care sunt duºmanii ma- cunoaºtere, ancoraþi-vã în teriali ai comunitãþii creº- transcendent! Daþi sufletului pentru moarte, ca sã ne câº- tine? vostru sfinþenie de sus, cãci tigãm viaþa. Duºman nu este materia, ci numai aºa vã veþi mântui. PoCare este deosebirea din- înþelegerea ºi folosirea greºitã a cãiþi-vã! Chemaþi pe Dumnetre comunitatea creºtinã ºi materiei; nu este necesitatea zeu sã punã ordine în voi ºi în celelalte societãþi? vitalã, ci denaturarea nece- lumea voastrã, pe pãmântul Comunitatea creºtinã e sitãþilor. Nu sunt rele legile ºi vostru ºi în cerul vostru!” bazatã pe Duhul Sfânt ºi pe formele, ci absolutizarea lor, Toate acestea sã nu fie dragoste. Ea e liberã. Ea asi- nici ideile, cãci ideile sunt însã numai îndemnuri abgurã desãvârºirea omului, pre- bune, dar la locul ºi la vremea stracte ºi moralizatoare. Creºcum ºi înfrãþirea dintre oameni. lor; duºman nu este viaþa, tinii sunt chemaþi sã fie treji. Comunitatea creºtinã nu e nici fiindcã viaþa este scopul exis- Lumea are nevoie de Hristos, ficþiune colectivistã, nici tira- tenþei noastre, ci viaþa rãu înþe- de credinþã ºi de autentic nie individualistã. Ci e adevãr leasã ºi egoistã. creºtinism. ºi iubire, libertate ºi muncã. Care sunt duºmanii spirituali ai comunitãþii creºtine? Rãul, pãcatul, patima, egoOmul nu se poate salva fãrã Dumnezeu. Istoria nu se poate ismul, lãcomia, avariþia, orgo- desãvârºi fãrã aspiraþia transcendentalã, de aceea credinþa este liul, invidia, tendinþa de domi- baza întregii lumi creºtine. Avem nevoie de har, mulþumim lui nare, lenea, indiferenþa, igno- Dumnezeu cã ne-a dat har, cãutãm la rândul nostru sã ne ranþa, angoasa, neascultarea, îndeplinim rolul de oameni. Am fost mântuiþi prin Hristos, incorectitudinea, necredinþa. rãmâne sã ne mântuim ºi prin faptele noastre.

Omul nu se poate salva fãrã Dumnezeu

Ioan Ianolide, dialoguri cu Valeriu Gafencu, în volumul „Întoarcerea la Hristos”

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor

Rugãciunea obºteascã, despre care am vorbit în numãrul trecut, se face în clãdiri special construite, numite biserici. Aceste construcþii sunt realizate dupã rigorile unei arhitecturi specifice, cu pãrþi componente bine stabilite, dupã o anumitã logicã liturgicã. În acest numãr vom vorbi despre felul în care se construiesc bisericile ortodoxe.

Lãcaºul de cult

Dintotdeauna Biserica a avut nevoie de biserici
Încã de la începutul creºtinismului a existat nevoia ca adunãrile comunitãþilor creºtine sã se facã în anumite locuri stabilite. La început, creºtinii se adunau în case particulare ale credincioºilor pentru a sãvârºi sfintele slujbe; dar nu pentru multã vreme, cãci au început sã fie consacrate celei de Tainã se gãseºte icoana Mântuitorului stând pe tron, iar de o parte ºi de anumite clãdiri doar pentru acest scop. alta icoanele celor doisprezece Apostoli. Pãrþile componente ale bisericii Deasupra acestora, la mijloc se gãseºte Cu toate cã existã o diversitate de mo- icoana Maicii Domnului sau a Sfintei duri în care se exprimã arhitectura biseri- Treimi, iar de o parte ºi de alta doisprezece ceascã exterioarã, orice bisericã are în inte- icoane cu proorocii Vechiului Testament. rior aceleaºi trei pãrþi componente: pronaos, Deasupra tuturor este aºezatã Crucea cu naos ºi altar. Unele biserici au la intrare ºi Domnul Iisus Hristos rãstignit, cu Maica un pridvor, închis sau deschis, de obicei cu Domnului în stânga ºi Sfântul Evanghelist Ioan în dreapta. arcuri sprijinite pe stâlpi de piatrã. ALTARUL este partea cea mai imporCredinciosul, când intrã în bisericã, mai întâi intrã în PRONAOS. Aici, în vremurile vechi, stãteau catehumenii (cei care urmau sã fie botezaþi), iar în vremurile mai târzii Dupã învãþãtura Bisericii noastre, stãteau femeile, obicei pãstrat ºi azi, mai ales la þarã. De aici se pãtrunde în NAOS, familia creºtinã se poate întemeia numai partea de mijloc a bisericii. Naosul este prin cãsãtorie religioasã, adicã prin Taina despãrþit de Altar printr-un perete de lemn Cununiei. Astãzi se întâlnesc douã feluri sau zid, numit Iconostas, pentru cã pe el de cununii: civilã ºi religioasã (canonicã). sunt aºezate icoane. Iconostasul are trei Aceastã situaþie existã însã doar din 1865 uºi: cea centralã, în douã canate - numite uºi când, prin Codul Civil al lui Al. I. Cuza, împãrãteºti, ºi cele douã uºi laterale, numi- s-a reglementat ca orice cununie religite diaconeºti. Pe uºile împãrãteºti e aºezatã oasã sã se sãvârºeascã numai dupã sãicoana Bunei Vestiri, iar pe uºile diaconeºti vârºirea cãsãtoriei civile, prevedere prelusunt pictaþi Arhanghelii Mihail ºi Gavriil atã ºi de Constituþia României. Cununia civilã însã nu are valoare canonicã ºi pânã sau Sfinþii diaconi Laurenþiu ºi ªtefan. Icoanele de pe Iconostas sunt aºezate la sfârºitul secolului XIX ºi începutul sedupã o anumitã rânduialã. De o parte ºi de colului XX nici nu exista în þãrile ortodoxe, alta a uºilor împãrãteºti sunt aºezate mirii cununându-se numai în Bisericã. Ce este important de reþinut este fapicoanele mari, numite ºi icoanele împãrãteºti: în partea dreaptã Mântuitorul, iar tul cã cei care se cãsãtoresc doar civil nu în stânga, Maica Domnului. În dreapta uºii au primit binecuvântarea ºi harul lui diaconeºti din dreapta este aºezatã icoana Dumnezeu, ei nu sunt consideraþi „soþi” în hramului bisericii, iar în stânga iconosta- Bisericã ºi nu se pot împãrtãºi, deoarece sului, Sfântul Ioan Botezãtorul sau un trãiesc în curvie. Ei nu alcãtuiesc de fapt o sfânt ierarh. Deasupra uºilor împãrãteºti se familie creºtinã, ci doar o „alianþã conjugãseºte icoana Cinei celei de Tainã, iar de galã”. Cãsãtoria civilã oferã doar o o parte ºi de alta se gãsesc icoanele „alianþã” (adicã o înþelegere între pãrþi), praznicelor împãrãteºti. Deasupra Cinei pe când Taina Cununiei oferã o „unire” (ºi

tantã a bisericii, locul cãtre care se îndreaptã atenþia credincioºilor ºi locul unde slujesc preoþii. În centrul Altarului se gãseºte Sfânta Masã, pe care sunt aºezate: Sfânta Evanghelie, Antimisul (o pânzã care are imprimatã pe ea Icoana punerii în mormânt a Domnului), Sfânta Cruce, Chivotul, în care se pãstreazã Împãrtãºania pentru bolnavi ºi sfeºnice pentru lumânãri. În Altar se mai gãsesc: în parte stângã Proscomidiarul, adicã locul în care se pregãtesc Sfintele Daruri pentru Sfânta Liturghie, iar în partea dreaptã diaconiconul, locul unde se pãstreazã veºmintele preoþeºti ºi alte obiecte necesare slujbelor.

Biserica, locul în care se coboarã cerul pe pãmânt
Pereþii bisericii sunt pictaþi cu chipurile sfinþilor ºi cu icoane dupã o rânduialã bine stabilitã. Totul în bisericã este rânduit ca sã înalþe sufletele credincioºilor cãtre Dumnezeu, sã îndemne la rugãciune ºi la evlavie, pentru cã aici este locul în care se sãvârºesc lucruri cereºti pe pãmânt, cea mai importantã slujbã fiind Sfânta Liturghie. Pr. Ovidiu Bostan

Alianþã conjugalã sau Taina Cununiei?
încã una sfântã, tainicã, divinã). Despre Cununia religioasã, Pãrintele Cleopa Ilie spunea: „Nunta este Taina în care un bãrbat ºi o femeie, învoindu-se liber sã trãiascã împreunã toatã viaþa, pentru a se ajuta reciproc ºi a naºte ºi a creºte prunci, primesc prin preot harul care sfinþeºte legãtura lor ºi ajutã la împlinirea scopului lor”. Iar Pãrintele Teofil Pãrãian spunea: „Sã nu vã închipuiþi cã Taina Cãsãtoriei este numai când zice preotul: «Se cununã robul lui Dumnezeu… cu roaba lui Dumnezeu… în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh». Atunci începe taina, dar toatã viaþa trebuie sã fie o tainã, toatã viaþa trebuie sã fie o trãire, prin care se aduce darul lui Dumnezeu în aceastã lume.” Aºadar, familia creºtinã se întemeiazã numai prin cununie religioasã ºi este o Tainã în care cei doi soþi primesc neîncetat harul lui Dumnezeu pentru a face faþã bucuriilor, necazurilor, rutinei sau ispitelor. Pr. Marius Demeter

Actual

7

fie amânat. Se doreºte ridicarea catedralei în plinã secetã financiarã, dar mai ales spiritual-culDe ce sã ridicãm acum turalã, tocmai pentru a (tocmai acum!) Catedrala sta împotriva „seceMântuirii Neamului? Rotei”. ªi uite aºa ajunmânia este în plinã crizã gem sã înþelegem cum economicã, au venit ºi bisericile ºi mãnãstinecazurile cu inundaþiile, rile noastre s-au ridiiar clasa politicã nu are nici cat în (ºi din) sãrãcia înþelepciunea ºi nici forþa noastrã, pentru a birui (eu unul cred cã nici vosãrãcia. Nãdãjduiesc inþa) de a rezolva probledeci ca proiectul iniþimele cu care se confruntã at de Sf. Sinod sã-ºi þara la ora actualã. ªi iatã cã afle împlinirea cât mai vine ºi hotãrârea Sfântului repede. ªi, de asemeSinod al B.O.R. de a denea, doresc ca lucrãmara lucrãrile la aceastã rile începute de ceva catedralã. ªtiam cu toþii de vreme la catedrala Þãceva vreme cã se doreºte rii Fãgãraºului sã se realizarea ei, dar mulþi au finalizeze în cel mai crezut cã se va amâna demararea proiectu- originalã) nu au ajutat ca „deºertul nostru scurt timp, pentru a putea fi pe deplin o lui, având în vedere situaþia în care ne sufletesc” sã disparã. „floare în deºertul” Ortodoxiei transilPrivind din aceastã perspectivã, pot vãnene, atât de prigonitã de-a lungul aflãm. ªi eu am fost între cei care am gândit cã se va aºtepta un timp „mai prielnic”. spune acum cã sunt pe deplin lãmurit de ce veacurilor… Am fost surprins de hotãrârea Sinodului Sinodul doreºte ca acest proiect sã nu mai Pr. Marius Demeter de a nu amâna nimic, astfel cã decât Sfânta Liturghie. am cãutat sã înþeleg: DE CE? Ghicesc, deschid cartea, Citind o carte a lui Ocpravila adicã, iscã intrigi tavian Paler - pe care de mult prin „viziunile” ºi sfaCa ºi în trecut, în zilele am cãutat s-o citesc, dar nu noastre existã într-un numãr turile lor între pãrinþi ºi copii, am reuºit asta decât acum îngrijorãtor falºi „fãcãtori de fraþi ºi surori, soþi ºi soþii. În vreo douã luni - am primit de minuni”. Mireni, clerici, ligeneral provoacã fricã, teala Dumnezeu ºi rãspunsul. deri neoprotestanþi în cea mai mã, spaimã. De obicei în juPentru domnul Paler proble- mare parte. Aceºtia din urmã rul lor se face mult tam-tam, ma piramidelor e mai degrabã sunt foarte buni organizatori multã gãlãgie. Pãrintele Steinuna de moralã, decât una de de minuni. Pe stadioane, în hardt îmi amintea mereu cã inginerie. El afirmã cã: „Pi- aglomeraþii, ei le difuzeazã Diavolul e gãlãgios, face ramida contestã deºertul” ºi cu emfazã ºi gãlãgioºi prin zgomot mult ºi, în principal, numeºte piramidele lui Keops, difuzoare în urechile trecãtomult zgomot de fond. ªi e Kepren ºi Mikerinos: „florile rilor. Regizori neîntrecuþi, lipsit total de smerenie. Ceea deºertului”. Adicã piramidele socotesc miracolele mijloace perfecte de ademe- ce spune Steinhardt nu e un lucru nou. Spun s-au ridicat în deºert, dar nire ºi amãgire. În acest caz, de la a face minuni acest lucru Scriptura, Pãrinþii Pustiei ºi un foarte împotriva deºertului. M-am pânã la a te face de minune nu e decât un pas, îmbunãtãþi Pãrinte al timpului nostru: Arsenie gândit astfel la faptul cã, în cum spune vorba popularã. I-am vãzut pe câþiva Papacioc. El dã ºi un exemplu: „Unul s-a dus la România de dupã '89, s-au la televizor, am citit uluit în presã despre „mi- preot sã scoatã diavolul din el. ªi preotul i-a ridicat (ºi s-au rezidit) multe nunile” ºi isprãvile lor. Pe unii îi cunosc direct. spus: «Eu nu pot sã þi-l scot, dar du-te la pãrinbiserici ºi mãnãstiri în Lumea credulã îi cautã aproape hipnotizatã, tele cutare!» Ãla s-a rugat ºi a fugit dracul de la „deºertul sufletesc” lãsat de orbitã, ºi îi deosebeºte la modul absolut de el. ºi a zis diavolul: «Nu pentru molitvele tale comunism. Biserica a nãdãj- ceilalþi oameni, de ceilalþi slujitori ai lui Hristos. ies, ci pentru smerenia preotului acela plec!»” duit sã ridice, în cel mai scurt Lipsiþi de smerenie, mândri, îngâmfaþi, ajutaþi Tot Pãrintele Arsenie mai spune, rãspunzând la timp, cât mai multe „oaze de uneori de mass-media, aceºti inºi schimbã rân- o întrebare privitoare la „preoþii care deschid spiritualitate”, care sã învingã duieli liturgice, folosesc cãrþi sfinte fãrã sã fie cartea ºi citesc”: „Acestea sunt niºte lucruri moºtenirea aridã a vechiului consacraþi pentru aceasta ºi vorbesc sus ºi tare foarte condamnate. E ghicire. Înþelegeþi? Mergi regim politic de la noi. Din despre veridicitatea „basnelor” lor. Rugãciunile la vrãjitorie. Sã te serveºti de cãrþile sfinte e cel nefericire, nici moºtenirea lã- fãcute în beznã, lumânãrile întoarse, interzicerea mai grav lucru! Avem foarte dese cazuri. Sã fiþi satã de comuniºti, dar nici ca penitentul sã dea ceva din casã (nici mãcar un împotriva acestor lucruri.” Pr. Ioan Pintea, „cadourile democraþiei” (unde pahar cu apã) celuilalt sau sã primeascã de la „Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt” mai pui cã la noi democraþia e celãlalt, devin în învãþãtura lor mai importante

Catedrale în vreme de crizã

Organizatorii de minuni

8

Actual
dintre nevoie ºi dragoste. La dirigenþie, ar fi fost frumos sã fi vorbit despre secretele ºi fricile noastre, doar pentru a descoperi cã toatã lumea gândeºte la fel ºi nu suntem deloc singuri. Iar în pauzã, mi-ar fi plãcut sã se inventat o pauzã de gândit, în care sã-mi fi lãsat creierul în pupitru ca pe o carte ºi sã-mi fi petrecut tot timpul bucurându-mã cã „nu gândesc, dar totuºi exist”. ªi, mai presus de orice, aº fi vrut ca, din clasa întâi, sã mi se explice clar cã notele pe care le iau nu conteazã, coroniþa nu conteazã, restanþele nu conteazã, diploma nu conteazã, olimpiadele nu conteazã, ci singurul lucru care conteazã va fi, pânã la urmã, dragostea. Ar fi fost foarte bine sã ne fi învãþat sã învãþãm mai puþin ºi sã iubim mai mult. E singurul lucru la care meritã sã iei coroniþã. Sara www.codependenta.wordpress.com

Ce aº fi vrut sã învãþ la ºcoalã
Mi-aº fi dorit foarte mult ca, în loc de integrale, sã fi învãþat cã fiecare om este responsabil pentru propriile alegeri. Aº fi vrut ca notele de la purtare sã fi fost puse nu în funcþie de cât de mult mã supuneam regulilor, ci dupã cât de frumos am ºtiu sã accept, sã dau drumul ºi sã las. La fel de important ca ABC-ul ar fi fost lecþia de încredere în sine sau lecþia despre cum sã gândeºti pozitiv. Dupã ora de religie aº fi vrut sã aflu cum se joacã Universul de-a v-aþi ascunselea cu noi ºi cum sã-l gãsim atunci când ni se pare cã l-am pierdut. Aº fi vrut sã învãþ, de micã, faptul cã frica nu mã ajutã cu nimic, în 99% din cazuri; cã a-mi face griji este o modalitate foarte eficientã de a-mi opri creierul sã se ocupe de chestiuni mai interesante; cã foarte puþine lucruri din viaþa noastrã sunt dezastre cu adevãrat, restul sunt poveºti bune de spus mai târziu nepoþilor. În loc de orele de dictare, cred cã mi-ar fi prins bine câteva lecþii despre cum sã mã ascult pe mine. Apoi, la muzicã, sã cercetez mai departe sunetele inimii, ale respiraþiei ºi ale gândurilor. Înainte de prima lege a termodinamicii, ar fi fost frumos sã îmi fi spus cineva cã cea mai importantã lege a vieþii este cã nu te poþi lupta împotriva a ceea ce nu poþi schimba, iar oamenii pe care îi iubesc fac parte din categoria asta. În loc de sentimentul erotic în poezia lui Eminescu, m-ar fi interesat sã ºtiu cã atunci când dau iubire, primesc la rândul meu iubire, dar nu ca un troc, ci ca o revãrsare necondiþionatã; apoi, în loc de comentarii, sã fi fãcut câteva exerciþii practice de iubit cei mai nesuferiþi oameni din lume, începând cu însãºi profa de românã. Iar la minunatul obiect Psihologie, studiat degeaba un an întreg, ar fi fost suficientã o singurã schemã pe tablã, legatã de diferenþa

Întrebãri încãlþate cu bocanci (3)
„La celãlalt sã te duci cu paºi de porumbel. Aºadar, sã te apropii de el în mod delicat ºi cu blândeþe, pentru cã semenul tãu are ºi el fricile ºi supãrãrile sale. Are ºi aºa destulã greutate pe suflet, ca sã-i mai adaugi ºi tu.” (Cuviosul Iustin Popovici)
Ce bine ºi ce frumos este când se adunã oamenii laolaltã ºi stau de vorbã despre unaalta. E bucurie mare când se reunesc familii mai mari sau mai mici, la câte un eveniment deosebit. Însã, cu toatã bucuria, mai apar uneori ºi situaþii jenante, care ar putea lipsi, dacã oamenii ar fi delicaþi unii cu alþii ºi s-ar gândi mai bine la ce ecou vor avea cuvintele lor în sufletul celui cu care vorbesc.

„Dar tu când mã chemi la nuntã?”
Aceastã întrebare, adresatã unei fete singure, de peste 2530 de ani sau chiar unui bãiat, e din nou o cruzime. Interesant este cã cea (de obicei femeile întreabã aºa ceva, cine ºtie de ce...) care întreabã nu are o cãsnicie fericitã! Întrebarea asta vine, de cele mai multe ori, de la cele care nu se uitã în ograda lor, pentru cã nu le place sau nu vor sã conºtientizeze ce-i acolo, dar îºi mutã privirea în viaþa altuia ºi vor sã ºtie de ce nu eºti „în rând cu lumea”. Ce rãspuns aºteaptã, oare? Având în vedere cã întrebarea-i cu bocanci, nu aºteaptã neapãrat un rãspuns, ci e doar aºa... aruncatã din puþinã curiozitate. Desigur, un rãspuns înþelept ar fi: „Îmi doresc ºi eu o familie, dar încã nu s-a întâmplat. Când va fi momentul, veþi afla”, sau oricare alt rãspuns frumos, cu bun simþ. Sincer, oare chiar ar dori sã afle câte lacrimi au curs din ochii unui om care simte sau a simþit apãsarea singurãtãþii? Cât de grea e singurãtatea, numai Domnul ºtie ºi cei care au simþit-o. Chiar ar dori sã ºtie cât te-ai rugat lui Dumnezeu sã te ajute sã nu cazi sau sã ieºi din tristeþe, din deznãdejde!? Chiar ar dori sã ºtie cã inima þi-a fost rãnitã ºi acum îþi doreºti doar sã se vindece, sau ar dori sã ºtie cã ai iubit odatã prea mult ºi totul s-a nãruit, pentru cã iubirea nu era clãditã pe stâncã, ci pe nisip? Sau ar dori sã ºtie cã nu te preocupã asta, cã le laºi pe toate în mâna Domnului, ºi cã te bucuri de fiecare respiraþie ºi de fiecare zi ca din mâna Sa? Ce rãspuns ar dori, oare? Nu, degeaba îmi arunci întrebarea, eu sufletul nu mi-l pot deschide la comandã în faþa ta. Cu respect, te rog sã mã întrebi mai bine despre sãnãtate, despre bucuriile mele. Am putea vorbi atât de frumos despre multe alte lucruri! Iar dacã simt sufletul tãu aproape, s-ar putea sã îþi spun mai multe, sã îþi cer chiar sfaturi. Unii oameni au o cale în viaþa de familie, alþii în viaþa din mãnãstire. Unii nu se cãsãtoresc, nici nu se cãlugãresc, din motive cunoscute de Domnul. Dar toþi au un plan de împlinit în viaþã, toþi au o misiune, toþi sunt chemaþi la mântuire. Bine ar fi sã nu mai dorim sã încadrãm oamenii în categorii, cã are fiecare om crucea lui de dus. Bine ar fi sã învãþãm ce e de învãþat de la fiecare ºi din orice întâmplare din viaþa noastrã. Fiecare om are cãlãtoria lui. Întotdeauna, la celãlalt sã te duci cu paºi de porumbel. Ramona Pop

CMYK

Fii tânãr cu Hristos

nefericit Atunci… de ce suntem nefericiþi?
Poþi reproºa cuiva, toatã viaþa, nefericirea ta... Poþi gãsi nenumãraþi „þapi ispãºitori” pentru ratarea ta, poþi afla motive foarte întemeiate logic, pentru eºecul tãu... ªi totuºi... Trãim într-o lume în care toþi aruncãm vina nefericirii noastre asupra celor din jur: soþi, pãrinþi, rude, ºefi, condiþii sociale etc. ªi totuºi, dacã e sã fim, o clipã, lucizi ºi sinceri, oricât am face asta, „simþim” cã VINA nu se dezlipeºte de noi, de inima noastrã... Ci dimpotrivã, se lipeºte ºi mai strâns, se afundã înlãuntrul nostru, se interiorizeazã: se retrage, tot mai mult, spre originea ei... ªi rana ivitã din reculul acuzelor noastre, din VINA tot mai respinsã, mai nerecunoscutã, mai neasumatã, ne face din ce în ce mai agresivi cu cei din jur ºi cu noi înºine... Adevãrul este cã celãlalt îþi poate face orice: te poate lovi, te poate tortura, te poate înºela, te poate vinde: te poate face sã suferi în fel ºi chip... Dar, nefericit, nu, nefericit nu te poate face nimeni! Fericirea ºi nefericirea nu þin de împrejurãrile exterioare: a fi sau a nu fi fericiþi þine cu totul numai ºi numai de noi înºine. În puºcãriile comuniste, au fost

Nimeni nu te poate face

9

Absolvenþii vacanþei de varã
Aceastã fatã frumoasã se uitã la Hristos... ªi atâta timp cât se uitã la El, ea rãmâne frumoasã: ochii ei, limpezi ºi strãlucitori, privesc fãrã reþinere sau ezitare, fãrã regret ºi fãrã umbre... O francheþe blândã, o tandreþe liniºtitoare... Cruciuliþa de pe piept mã face sã mã gândesc cã e privirea cuiva cãruia i s-a iertat totul, în chip desãvârºit; iertare care i-a lãsat în inimã ºi-n ochi scânteia unei credinþe de neclintit... Vãd în aceastã fotografie - una de pe panoul Absolvenþilor... Adicã, a acelora care au trecut cu bine vacanþa de varã... N-au rãmas corigenþi la nicio ispitã: pe toate le-au biruit aºa, privind la El ºi strigându-I, cu inima, sã le sufle! ORTODOXIA e ºcoala în care cei mai buni sunt cei care copiazã mai bine! Biserica e ºcoala în care asta se învaþã: arta copierii lui Hristos! Profesori sunt Sfinþii, iar examinatori, diavolii! Fiecare candidat îºi ia crucea ºi, ca un surfer, se strãduieºte sã rãmânã deasupra valurilor tot mai înalte pe care le stârnesc dracii în viaþa lui! Reuºesc numai cei ce, dupã furtunã, au rãmas pe cruce... dupã ce au trecut valurile furioase ale batjocurii celorlalþi ºi cele uriaºe, parcã imposibil de învins, ale seducþiei amoroase.... Valurile ce le iscã diavolii în minþile pãrinþilor ºi în propriile viscere: valuri de suspiciuni ºi îndoieli, de ironii ºi insulte, de senzualitate ºi mânie... ªi mai ales valurile mãrunte, dar încãpãþânate ºi viclene, ce-i trag, pe nesimþite, spre Litoral; unde-i aºteaptã Desfrânarea cu mii de trupuri goale ca niºte capete de balaur care se prefac cã dorm pe nisipul cald... Strãzile oraºului vor fi în toamnã pline de oameni mai bãtrâni cu o varã, oameni cu inimile ºi feþele arãmii ca amurgurile, inimi de aramã sunãtoare care ºi-au consumat tinereþea ºi dragostea prin hoteluri, pe plaje ºi-n cârciumi... În vreme ce, pe panoul Absolvenþilor lui Hristos, vor fi numai adolescenþi care, din toatã vara, au adunat, în inimi ºi-n priviri, doar biruitoarea luminã a rãsãriturilor ei... Marius I. www.oameni-si-demoni.blogspot.com

oameni care erau fericiþi ºi în mijlocul celor mai cumplite torturi... Pe numele ei cel mai frumos ºi mai sfânt, fericirea e numitã: ÎMPÃRÃÞIA CERURILOR. Dumnezeu ne spune cã ea este înlãuntrul inimii noastre ºi cã Uºa ei este Iisus Hristos... ªi cã numai de noi depinde sã intrãm sau nu, cã numai noi înºine suntem SINGURUL OBSTACOL în calea fericirii noastre.... ªi de ce, totuºi, în mod tragic, cei mai mulþi dintre noi refuzã sã fie fericiþi? Mi s-a pãrut cã rãspunsul l-a dat un celebru cantautor, membru al faimoasei trupe de muzicã pop ABBA. Întrebat, de un reporter, despre secretul succesului pe care l-au avut compoziþiile sale, zâmbind melancolic, a rãspuns: - E... atât de plãcut... sã fii... nefericit... Marius I. www.oameni-si-demoni.blogspot.com

Ce sã fac sã-L cunosc pe Domnul, sã-L simt, sã-L întâlnesc, acum ºi aici? peÎn primul rând întreabã-L El lucrul acesta, acum ºi
aici! ªi continuã aºa. Iar restul e între tine ºi duhovnic, fiindcã fiecare om e o altã cãlãtorie. Când te duci la duhovnic, continuã-þi dialogul cu Dumnezeu. Începe-l acum ºi aici. ªi continuã… ªi când te duci la duhovnic, spune: „Doamne, eu pe Tine Te întreb! Cã omul nu ºtie, omul nu poate…” Zice psalmul: „Au mântui-va omul?” Cruþã-l pe duhovnic, cã e om ca ºi tine, are neputinþe ºi se poate epuiza pânã acolo unde nu mai are ce sã-þi dea… Decât, poate, o bãtaie bunã… Dar cere Domnului sã-þi grãiascã prin duhovnic ºi cere-I Domnului ºi cu ce cuvânt sã deschizi dialogul, prin duhovnic, cu Dumnezeu. ªi fii gata sã primeºti rãspunsul. Pândeºte acea primã miºcare, acel prim cuvânt, ºi pecetluieºte-l cu: „Blagosloveºte, pãrinte!” Apoi continuã dialogul cu Dumnezeu ºi zi: „Mulþumesc, Doamne!” sau „Mulþumesc, Doamne, dar vezi cã nu am înþeles nimic…” Dacã întrebi pe duhovnic, intri într-un dialog omenesc cu omul. Or, þi-am spus cã duhovnicul poate sã nu ºtie cã Dumnezeu vorbeºte prin el ºi nu ºtie cuvântul care i se dã. De aceea, continuã dialogul cu Dumnezeu! Pr. Rafail Noica, conferinþa „Cuvântul proorocesc ºi experienþa harului”

CMYK

10

Pas în doi

Cum sã ne alegem partenerul de viaþã?
Alegerea asta sã fie a inimii, a minþii ºi a trupului. Paºi de urmat pentru a avea o viaþã frumoasã Pentru cã noi prin pãcat ne-am rupt în bucãþele. Una ceva trupesc, ceva biologic. Dupã vrea inima, alta vrea trupul ºi alta vrea mintea. ªi atunci Sfânta Cununie se sfinþeºte trupul când vrem sã ne cãsãtorim trebuie sã chemãm toate bãrbatului ºi trupul femeii ºi relaþia aceste trei instanþe într-una; ºi sã stãm de vorbã, sã lor este sfântã. Taina Bisericii facem o sfãtuire interioarã cu toate trei. Ortodoxe e taina prefacerii. În Biserica Ortodoxã vine harul lui DumneTRUPUL. Cea mai puternicã voce ceva neplãcut. zeu ºi preface ceva în Altceva; ceva MINTEA. când sã ne alegem partenerul de viaþã este din lumea aceasta în ceva care e de la vocea trupului. Trupul, când îºi cautã mi- Apoi, sã ne gânDumnezeu. Pâinea ºi vinul se prefac rele sau mireasa, mai ales când un bãiat îºi dim cu mintea. cautã mireasa, are niºte vibraþii speciale. Dacã ne cãsãtorim, ce facem? Unde locuim? în Trupul ºi Sângele lui Hristos; un tânãr Numai cã acum s-au zãpãcit ºi vibreazã în Ce facem cu copiii? O sã o iubesc ºi pe mai- este prefãcut în preot; un bãiat ºi o fatã toate direcþiile. Dacã a vãzut o reclamã vi- cã-sa sau o sã zic cã am o soacrã rea? O sã sunt transformaþi în soþ ºi soþie. Noi trebuie în primul rând sã fim atenþi breazã, pentru cã trupul nu ºtie cã e ecran; îl iubesc ºi pe cumnatu-meu, cã se bagã unel produce substanþele necesare pentru de nu-i fierbe oala? Pentru cã ne cãsãtorim la slujba Sfintei Cununii. Sã ne rugãm, sã nuntã ºi pe urmã se zvârcoleºte cã nu are neam cu neam. Dacã nu ne folosim mintea cerem de la Dumnezeu, sã zicem Amin! ªi o sã ne trezim dupã nuntã cã… „N-am ºtiut atunci coboarã peste noi harul. Cã sãracul mireasã, pentru cã s-a închis televizorul. Existã niºte fiori pe care i-a pus Dum- cã are ºapte fraþi ºi cã toþi vor sã facã ºcoa- har vine, dar noi suntem atenþi sã ieºim nezeu în trupul omenesc, niºte fiori spe- la ºi sã stea la mine, credeam cã rãmân la ei frumos în pozã, cine calcã pe picior pe ciali, care cântã de la bãrbat cãtre femeie ºi în sat…” Ei, trebuia sã te gândeºti înainte. cine, cine-i cocoºul, cine-i gãina… Deci sã DUMNEZEU. Acestea trei trebuie fim atenþi la slujbã, sã ne rugãm. de la femeie cãtre bãrbat. Acesta este priNECAZURILE ªI HARUL. ªi apoi, mul glas, glasul trupului care se înfioarã. deci întrebate ºi, apoi, toate trei trebuie Pe vremea când nu existau aceste mijloa- duse la Dumnezeu. ªi pãrintele duhovnic, sã ºtim cã vin necazurile. Pentru cã toþi ce de dezmãþ al imaginilor de bãieþi ºi de care te-a crescut pânã atunci, te va sfãtui. venim de acasã cu anumite apucãturi, cu o fete, frumoºi, parfumaþi… fiorii aceºtia nu Nu pe cine sã iei, sau dacã sã îl iei pe zestre: „La noi aºa se fãcea!” Or, acestea veneau cu una cu douã. Ei erau bine pãziþi Gheorghe. Ci, cu harul lui Dumnezeu, trebuie sã le lepãdãm, ca sã putem sã fim de babele satului. Veneau mamaiele cu bã- care vine în Sfânta Spovedanie, o sã îþi soþ ºi soþie ºi sã trãim bine unul cu altul. þul, stãteau pe marginea la horã, unde se sco- atragã atenþia la anumite lucruri pe care Trebuie sã lepãdãm ce am învãþat la tata ºi tea fata; ºi dansa aici cu un bãiat, dincolo trebuie sã le gândeºti ºi pe care trebuie sã la mama. ªi când vin necazurile, sã ne aducem aminte cã la Nuntã ni s-a dat har, cu un bãiat. Ei, câþi fiori sã fi simþit acolo? le încredinþezi lui Dumnezeu. PÃRINÞII. Apoi, trebuie sã îi întrebi ºi atunci sã spunem: „Doamne, dã-mi sã Trebuia sã fii atent sã nu te împiedici la dans, nu aveai timp sã simþi prea mulþi fiori. pe pãrinþii tãi, pe pãrinþii ei (lui); e bine sã folosesc harul pe care mi l-ai dat la Nuntã, Pe urmã, când o lua un bãiat la dans, nu pu- îþi dea pãrinþii binecuvântare. Uneori ca sã pot sã-l/s-o iubesc!” Un bãrbat a striteau sã se apropie unul de altul, cã babele pãrinþii se împotrivesc pentru niºte motive gat la Dumnezeu, dupã câteva luni de cãsºuºoteau imediat. Dansurile populare sunt care pentru mintea tânãrului nu au nicio nicie: „Doamne, cum s-o iubesc eu pe foarte elegante, frumoase, trupurile sunt logicã. Zice: „Nu, nu, nu, cã are nasul prea asta? Cã nici n-o cunosc, eu nu m-am þinute la distanþã; ºi încet-încet oamenii mare!” ªi nu are nicio logicã, pentru cã însurat cu asta!” ªi s-a rugat, a strigat la ºtiau, dupã muzica trupului, care e bãiatul, mie mi-e drag aºa, cu nasul mare. Dar Dumnezeu. ªi Dumnezeu i-a rãspuns în care e fata de care erau atraºi. Acum însã pãrinþii au o intuiþie, pãrinþii simt pericolul inima lui: „Aºa cum o iubesc eu. Eu o pot sã se bâþâie unul într-un colþ ºi altul în pentru copilul lor. ªi nu ºtiu sã îi spunã pe iubesc, eu am murit pentru ea. Aºa s-o nume, nu ºtiu sã spunã ce nu le place. ªi iubeºti!” ªi harul pe care ni-l dã Dumalt colþ, ºi tot se înfioarã… INIMA. Apoi vine inima, care are sen- atunci zic cã nu calcã bine, cã-i de-al lu' nezeu la Cununie aceasta face: ne ajutã sã timente. ªi sentimentele dureazã ceva mai cutare… El de fapt simte pericolul ºi te iubim ce nu se poate iubi. RUGÃCIUNE DE LA ÎNCEPUT mult decât fiorii, care zboarã dupã nuntã; avertizeazã cã n-ar fi bine. Desigur cã atunci când pãrinþii judecã PÂNà LA SFÂRªIT. Apoi, sã þineþi dupã luna de miere, vin anii de fiere. Fiorii nu mai dureazã, dar rãmân sentimentele, din punct de vedere material, ºi nu din minte cã trebuie sã vã rugaþi mereu. Când existã iubirea, care e în inimã. ªi atunci punct de vedere duhovnicesc, tinerii se pot faci mâncare, binecuvânteazã-l pe bãrbat! trebuie sã întrebãm ºi inima: „Þi-e drag?” cãsãtori ºi fãrã voia lor ºi apoi obþin ei ºi Când staþi în braþele celuilalt, rugaþi-vã la „Mi-e drag!” „Þi-e dragã?” „Mi-e dragã!” binecuvântarea, pentru cã inima pãrintelui Dumnezeu: „Doamne, dã harul Cununiei, ca sã ne iubim în harul tãu, nu în cine ºtie O vezi cã spune o prostie: „Îþi mai e dra- se înmoaie. NUNTA. Dar, cel mai important lucru ce imagini pe care le-am vãzut...” gã?” „Mi-e dragã!” Îl vezi cã scuipã: „Þiªi atunci o sã vedeþi Iubire, ºi atunci o e drag?” „Ei, nu mi-e drag când scuipã, dar e CE FACEM DUPà ce l-am ales, dupã poate cã se lasã, dacã mã mãrit eu cu el!” ce am ales-o. Facem nuntã! Nunta înseam- sã vedeþi viaþã frumoasã… Deci: rugãciune ªi el scuipã mai tare dupã ce te-ai mãri- nã prefacerea bãiatului ºi a fetei în soþ ºi de la început pânã la sfârºit ºi toate trei, trutat… Deci sã fii atent ce simte inima ºi a- soþie. Un bãrbat ºi o femeie nu sunt soþ ºi pul, inima ºi mintea, sã fie duse la Dumnezeu. Maica Siluana Vlad, fragmente din tunci când vezi aspecte mai neplãcute; pen- soþie, sunt bãrbat ºi femeie. Pot face ceea conferinþa „Tinereþe fãrã bãtrâneþe” tru cã nimeni nu e desãvârºit, toþi avem ºi ce fac soþii dupã nuntã, dar e altceva! E

Educaþie creºtinã

11

Strigãt cãtre adulþi:

Fiþi exemple pentru noi!
Privind în urmã, la învãþãturile pe care le-am transformat în principii de viaþã ºi în fel de a fi, recunosc în oamenii de la care am învãþat ceva solid pentru viaþa mea modele veritabile, care au exemplificat întotdeauna spusele lor. Niciodatã nu am reuºit sã transform o teorie în practicã, dacã nu am vãzut-o ºi analizat-o mai întâi în viaþa altuia. Am trãit multe situaþii în care persoane ce slujesc Domnului sau care susþineau ca ar fi „cei mai credincioºi dintre credincioºi” au ºocat prin vorbe sau fapte grave, odioase, iar noi, tinerii, ne întrebam zguduiþi: „Ce mai înseamnã credinþa?”; la Cum poþi sã trãieºti iubirea, dacã cel fel cum, în lumea modercare þi-o preaslãveºte nu o aratã? Cum poþi nã în care trãim, ne întresã înþelegi ce înseamnã echilibrul, dacã în bãm mereu: „Ce înseamjurul tãu oamenii trãiesc înecaþi în excese? Dar credinþa? Cum o poþi cunoaºte ºi simþi, dincolo de un superficial nivel teoretic, dacã nu ai în Pagina de internet Orthodox jurul tãu oameni buni, smeriþi, Family Life oferã câteva „truevlavioºi... dacã nu îþi aratã nimeni cã curi” utile pãrinþilor care vor viaþa este o Treaptã? sã-ºi introducã copiii în viaþa Nu-mi transmite nimic o mamã Bisericii. Citind acest scurt articare merge la bisericã, dar îºi batjo- col mi-am adus aminte de vrecoreºte copiii; nu-mi transmite nimic murile în care m-am apropiat de un bãrbat care se laudã cã þine post, Bisericã. Deºi am fost botezatã dar care e plin de mânie ºi invidie; ortodox, pãrinþii nu mi-au dat o nu-mi transmite nimic un preot into- educaþie în acest sens. Când am lerant, lacom sau orgolios... De multe început sã particip regulat la ori, aceasta este societatea în care ne slujbe nu înþelegeam mai nimic, formãm noi, tinerii, pierduþi printre aºa cã mi-am cumpãrat o broºuricã cu expliexemple ºi contraexemple. Dar câþi carea Sfintei Liturghii, pe care am citit-o cu dintre noi ºtiu sã le deosebeascã? mare atenþie acasã. În duminicile urmãtoare Sunt pãrinþi, bunici sau preoþi am luat-o cu mine la bisericã, mi-am gãsit un care încearcã sã-i aducã în suflet unui colþ liniºtit ºi am citit cântãrile ºi rãspunsurile copil credinþa prin vorbe ºi teorii infi- din carte, pânã când le-am memorat ºi n-am nite ºi repetate. Însã atunci când mai avut nevoie de ea. Dumnezeu mi-a dezcopilul nu le vede transformate în vãluit pe parcurs frumuseþea ºi profunzimea fapte de cãtre cei care le susþin, ele Sfintei Liturghii - nu simþeam când trec orele. Atunci am înþeles vorba Sfântului Ioan par rupte din altã lume. Credinþa este, dupã pãrerea mea, de Kronstadt, cã Liturghia e cerul pe pãmânt; o parte a vieþii despre care nu se poate pur ºi simplu, la fiecare Sfântã Liturghie vorbi prea mult - ea se trãieºte. De pãºeam în eternitate. Sã nu uitãm cã nu-i putem învãþa pe aceea, atunci când ni se explicã ceva, este greu, de multe ori imposibil, sã copiii noºtri ceea ce nu ºtim ºi nu trãim noi înþelegem, sã facem... pentru cã acel înºine. Aºa cã ºi cei care vor sã se apropie lucru trebuie oglindit în alþii, ca sã mai mult de Bisericã pot folosi sfaturile de poatã prinde contur ºi în noi. Aceasta mai jos, preluate ºi traduse de pe site-ul este, în unele cazuri, marea lipsã în www.theologic.com/oflweb, pentru ei înºiºi. Cum pot pãrinþii participa la Sf. Liturghie educaþia creºtinã. Acesta este universul confuz, creat de contrastul dintre ºi la alte slujbe importante pentru copii, care teorie ºi exemplu, pierzându-ne adesea se agitã ºi îi deranjeazã pe ceilalþi? STAÞI ÎN FAÞÃ. Ajutaþi copiii sã vadã ce se adânc în abisul îndoielii, al respingerii ºi al înstrãinãrii faþã de valorile întâmplã, aºezându-vã într-o stranã din faþã, autentice ºi profunde... faþã de lângã altar; nu vã aºteptaþi ca cei mici sã stea liniºtiþi ºi nu vã temeþi sã „luaþi o pauzã” dacã Dumnezeu.

nã iubirea, bunãtatea, altruismul etc.?” Dar, cu siguranþã, întrebarea despre credinþã ni le poate lãmuri pe toate celelalte; pentru cã în credinþã gãsim totul! Dar pe aceea cine ne-o lãmureºte?... Poate cineva dintre cei care ne ajutã la clãdirea tinereþii; sau mãcar noi înºine întorºi spãºiþi de pe drumul pierzaniei, pe care am apucat pentru cã nu a avut cine sã ne îndrume pe cel al Cerului. Liliana Popa

Ajutã-þi copilul sã participe la slujbã

au nevoie de una. CITIÞI CU EI DE-A LUNGUL SLUJBEI. Folosiþi o carte cu Sfânta Liturghie sau, ºi mai bine, una cu Liturghia pe înþelesul copiilor, care sã conþinã imagini ºi rãspunsuri. Cãutaþi în Biblia dumneavoastrã Apostolul ºi Evanghelia zilei, ºi citiþi-le împreunã cu ei. CÂNTAÞI ÎMPREUNÃ CU CEI MICI. Dacã aveþi copii mici încurajaþi-i sã cânte rãspunsurile simple, cum sunt „Aliluia” ºi „Amin”. Dacã sunt mai mari, urmãriþi cuvintele (ºi notele muzicale, dacã acestea existã în cartea dvs. cu textul Liturghiei) ºi încurajaþi-i sã cânte, chiar dacã se întâmplã sã falseze. AJUTAÞI-I SÃ ÎNÞELEAGÃ CE SE PETRECE. Îndreptaþi atenþia copilului asupra preotului, icoanelor ºi a culorilor care se folosesc la veºminte etc., în funcþie de sãrbãtori; explicaþi-le ce înseamnã Ieºirea micã ºi Ieºirea Mare, Epicleza ºi alte momente-cheie din Sf. Liturghie. AJUTAÞI COPIII SÃ PARTICIPE. Ajutaþi-i sã memoreze acasã rãspunsurile obiºnuite, cum ar fi rugãciunea „Tatãl nostru”, pentru a putea participa ºi ei la slujbã. Irina Constantinescu

Dumnezeu iubeºte fiecare om ºi îi cunoaºte orice gând, orice sentiment. Chiar ºi în gând dacã ne adresãm Lui, El ne aude. Oricând putem veni înaintea lui Dumnezeu cu rugãciune, la bucurii ºi în necazuri, când ne este greu sau când nu ºtim ce sã facem, chiar ºi atunci când ne e uºor ºi cald în suflet. Bine ar fi dacã în orice clipã a vieþii ne-am aminti de Dumnezeu ºi ne-am ruga Lui. Iar dacã nu ne adresãm Lui înseamnã cã nu ne rugãm? Gândeºte ºi tu: când oamenii înceteazã sã mai

Mai aproape de Dumnezeu

vorbeascã între ei? Atunci când se ceartã. „Eu nu mai vorbesc cu el” înseamnã „eu nu mai sunt prieten cu el” ºi chiar „nu-l mai suport”. ªi dacã nu ne rugãm, adicã nu vorbim cu Dumnezeu, înseamnã cã nu mai suntem prieteni cu El ºi nu-L iubim. Dar se ºtie cã pe cine iubeºti, cu acela vrei sã te întâlneºti… Mulþi, foarte mulþi oameni se pare cã ºtiu despre existenþa lui Dumnezeu, însã nu simt dragoste faþã de El, ºtiu despre El, însã nu-L cunosc personal. Rudele, prietenii - îi vãd alãturi de ei; despre Dumnezeu cred, desigur, cã existã, însã undeva departe, în Ceruri, dar nu în viaþa lor… Asta se explicã ºi prin faptul cã Dumnezeu nu cheamã pe nimeni la Sine cu forþa, împotriva voinþei sale. De aceea omul poate ºi sã uite de El, sã se îndepãrteze de El. Dumnezeu însã continuã sã iubeascã omul, pe fiecare, cu o dragoste despre care nici nu ne putem imagina. Din aceastã dragoste El a creat lumea. Dumnezeu Însuºi este Iubire. ªi oricine se îndreaptã cãtre El, Îi va simþi dragostea. Pentru aceasta mai e nevoie de ceva: oferiþi-I un loc în viaþa voastrã, chemaþi-L ºi încercaþi sã-L auziþi. Aceasta înseamnã rugãciune.

Pravila de rugãciune
Ca sã nu-L uitãm pe Dumnezeu, trebuie sã ne rugãm Lui în fiecare zi, cel puþin dimineaþa ºi seara. Atunci vom avea un timp rezervat anume pentru întâlnirea cu El ºi îl vom numi pravilã de rugãciune. Trebuie sã preþuim acest timp ºi sã ne rugãm din tot sufletul. Se întâmplã adeseori sã nu putem gãsi cuvintele, sentimentele sau gândurile pentru o asemenea întâlnire importantã. Biserica ne dã ºi cuvinte de rugãciune în cartea numitã „Carte de rugãciuni”. Rugãciunile bisericeºti conþin ceea ce este mai important pentru toþi oamenii. De aceste rugãciuni nu te mai plictiseºti, pentru cã chiar ºi cei mai înþelepþi oameni gãsesc în ele noi ºi noi cunoºtinþe despre Dumnezeu. Rugãciunea îºi dãruieºte comoara - bucuria întâlnirii cu Dumnezeu ºi cunoaºterea Lui, numai celor care o rostesc cu credinþã, din toatã inima, înþelegând-o. (Dupã „Învaþã-ne, Doamne, sã ne rugãm”, Ed. „Casa pãrinteascã”, 2000, Rusia) Revista “Ortodoxia pentru copii”

CMYK

Jurnal de pelerin
O, viaþã lumeascã înºelãtoare, cum ne faci sã credem cã pãcatul e virtute ºi virtutea e de lepãdat. Scula-mã-voi din pãcat ºi voi cãuta mântuirea, chiar dacã voi pierde belºugul tãu, dulceaþa ta otrãvitoare ºi halucinantã, mai puternicã decât drogul. Voi pleca cãtre Tatãl ca sã-I mãrturisesc: ,,Doamne, am greºit la cer ºi înaintea Ta. Te rog, iartã-mã!” Primeºte-mã, Doamne, întãreºte-mã sã fiu pelerin pe calea întoarcerii acasã în sânul Tãu cel primitor, sã fiu lângã inima Ta, care odatã cu bãtãile ei sã mã înveþe sã respir din nou… sã trãiesc din nou, sã trãiesc în Duh ºi în adevãr. PELERINI PE URMELE SFINÞENIEI. Gândul pelerinajului se întãreºte în mintea mea ºi încep sã chem pe cei care vor sã mi se alãture. Ne adunãm, ne întãrim unul pe celãlalt. Ne recunoaºtem ca fii ai aceluiaºi Tatã ºi ne mãrturisim reciproc cã ne-am risipit averea duhovniceascã ce ne-a fost încredinþatã. Plecarea în pelerinaj înseamnã pentru noi în primul rând cãutarea prietenilor lui Dumnezeu. Cei care, deºi încercaþi în lupta cea aprigã cu ispitele, îmbrãcaþi fiind cu armurile cele duhovniceºti ale puterii lui Dumnezeu ºi încinºi cu arma Duhului, nu au pregetat sã-ºi piardã viaþa cea lumeascã pentru cel mai iubit prieten: Hristos. Descoperã-ne, Preadulcele meu Iisus, pe cei care au ajuns sã fie prieteni ai Tãi, pe cei care au renunþat la viaþa aceasta ca sã o afle pe cea veºnicã, alãturi de tine. ªINCA NOUÃ ºI SFÂNTUL NECTARIE. Plecãm din judeþul Brãila pentru a-l descoperi pe cel care ne cheamã, ne aºteaptã sã-l cunoaºtem: ieromonahul Arsenie Boca - sfântul Ardealului, aºa cum este cunoscut. Ne îmbogãþim cu sfaturi ºi trãiri de la mãnãstirile de cãlugãri ºi maici pe care le întâlnim pe cale, dar inima vibreazã la gândul cã ne apropiem de prima oprire de suflet: Mãnãstirea ªinca Nouã. Toþi, cei sãnãtoºi trupeºte, dar cu sufletul în suferinþã, ºi cei cu trupul schilodit de boli ºi cu credinþa vie în suflet, toþi aºteptãm cu emoþie întâlnirea cu sfântul nostru cel drag, Nectarie Taumaturgul. Ajungem, în sfârºit, la bisericuþa de lemn din sat, de unde se înalþã rugãciunile obºtii pânã când paraclisul mãnãstiresc va fi gata. Suntem întâmpinaþi de rãbdãtorul pãrinte stareþ Matei, care face ca ceata noastrã de migratori duhovniceºti gata sã devoreze liniºtea oricãrei chinovii prin tumultul lumesc al neorânduielii, sã se transforme într-o micã turmã de mieluºei care ºi-a gãsit pãstorul. Ne aºezãm fiecare unde simte cã-i este locul: în strãni, în genunchi sau chiar aºezaþi la picioarele pãrintelui. Suntem fascinaþi de cuvântul blând, mângâietor, odihnitor, prin care pãrintele ni-l aduce pe Sfântul Nectarie în mintea ºi în sufletele noastre. Cu câtã mãiestrie ne este întãritã credinþa! Am venit aici cu un gând, vom pleca cu un sfânt. Da, un sfânt, pentru cã Sfântul Nectarie este acum al

13

În cãutarea prietenilor lui Dumnezeu
Mãnãstirii Berivoi, pentru ca mai apoi sã gãzduim pentru o noapte la Mãnãstirea Sâmbãta. Oboseala unei zile încãrcate cu atâtea trãiri ºi emoþii a fost îndepãrtatã însã de dragostea ce i-o purtãm Pãrintelui Teofil, aºa încât la 11 noaptea ne-am îndreptat cãtre mormântul pãrintelui, pentru cuvenita pomenire ºi cinstire. Lavrã a Þãrii Fãgãraºului ºi a Ardealului, mãnãstirea de la Sâmbãta ne aduce mai aproape de Pãrintele Arsenie, aºa cã dupã Sfânta Liturghie pornim cãtre Prislop. PRISLOPUL ºI PÃRINTELE ARSENIE. Tot drumul citim din scrierile Pãrintelui Arsenie, dar mai ales din noile mãrturii despre dânsul, pe care sumedenie de oameni le mãrturisesc. Cu ce trãire duhovniceascã înaltã, cu ce harisme a fost dãruit pãrintele, câte minuni sãvârºite prin lucrare dumnezeiascã! Toate ne fac sã cãlcãm cu evlavie pãmântul Prislopului, sfinþit de paºii duhovnicului. Norii se adunã neguroºi ºi tunetele ne fac sã tresãrim. Maica din bisericã ne spune sã ne grãbim la mormânt, pentru cã în preziua vizitei noastre a fost o furtunã nemaivãzutã ºi, dupã semne, se va repeta. Rugãciunea ne este una: Îngãduie, Pãrinte Arsenie, sã ne închinãm sfintei cruci ce strãjuieºte mormântul tãu! ªi a îngãduit pãrintele… ne-am închinat, l-am pomenit în slujba parastasului ºi norul neguros s-a împrãºtiat. Mulþumim, pãrinte sfinte, pentru minunea fãcutã pentru noi, nevrednicii… UCENICI LA ºCOALA DUHULUI. Ne-am continuat pelerinajul pe la mãnãstirile vâlcene ºi ne-am bucurat de întâlnirea cu alþi sfinþi prieteni dragi: Sfântul Nicodim, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfânta grabnic ajutãtoare Filofteia, primind ajutorul ºi binecuvântarea lor. Ne întoarcem spre casã mai bogaþi, cu gândul cã cea mai mare binecuvântare pe care o primim în aceastã viaþã este moºtenirea trãirii pe care ne-o lasã sfinþii ºi ucenicii lor, prin propriul exemplu. Nu ne rãmâne decât sã intrãm ºi noi ucenici la aceºti oameni ai Duhului, sã învãþãm sã trãim cu adevãrat în voia lui Dumnezeu. Pr. Nicolae Bãrãgan - Grãdiºtea, jud. Brãila

nostru, în noi, încastrat pe vecie în inima noastrã de preacuviosul pãrinte Matei ºi de acatistul pe care cu atâta osârdie l-am citit împreunã lângã racla cu sfintele moaºte. Plecãm, îmbrãþiºaþi de pãrintele, ºi în gât avem nodul sufocant ºi tremurãtor pe care ni-l aducem aminte de la despãrþirile de pãrinþi, când ne abþineam bãrbãteºte ºuvoiul lacrimilor. Cu toþii spunem: sã fiþi binecuvântat, pãrinte, ºi sã ne reîntâlnim cât mai curând. SÂMBÃTA ºI PÃRINTELE TEOFIL. Regretul pe care l-am avut când nu am putut intra cu autocarul spre Mãnãstirea ªinca Veche, pentru cã drumeagul printre case nu ne permitea, ni l-am ostoit cu frumuseþea

CMYK

14

Cu Dumnezeu în casã
proporþie idealã a diferitelor tipuri de zaharuri; sucurile din fructe, salatele de fructe ºi fructele în general sunt o adevãratã relaxare pentru organism, ducând la normalizarea glicemiei, la reglarea funcþiilor pancreasului, la rafinarea gustului, precum ºi a percepþiilor olfactive. Iarna, fructele uscate (stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc.) sunt un excelent înlocuitor al zahãrului. - MIEREA DE ALBINE - reprezintã un amestec complex de zaharuri naturale.

Zahãrul ºi lanþul lui de s l ã b i c i u n i
Celor mai mulþi oameni le-ar putea pãrea cu totul exageratã afirmaþia multor medici ºi oameni de ºtiinþã din întreaga lume, conform cãreia zahãrul rafinat ar fi un aliment toxic, nociv pentru sãnãtate. ªi totuºi, datele ºtiinþifice, studiile ºi experimentele efectuate în ultimele decenii în foarte multe þãri, privind efectele sale nocive asupra organismului uman, sunt cât se poate de concludente ºi vin încã o datã sã ne confirme cã rafinarea, aceastã schimbare a alimentelor din starea în care ni le-a lãsat Dumnezeu, nu rãmâne fãrã urmãri. SCÃDEREA IMUNIAsimilat ºi prelucrat cu TÃÞII - concretizatã în mari eforturi creºterea sensibilitãþii Zahãrul este o substanþã de semisinte- organismului la diverse zã, deci nenaturalã, care se obþine în prin- boli: viroze, candidoze, cipal din sfecla de zahãr sau din trestia de cistite, dermatoze inzahãr. A devenit aliment de bazã în România fecþioase etc. abia dupã Primul Rãzboi Mondial. Cam CANCERUL, în special cel de colon. tot de atunci au apãrut, dupã care s-au rãs- Studii recente au evidenþiat faptul cã cei pândit la scarã tot mai largã, ºi problemele care consumã multe dulciuri ºi alte prode sãnãtate generate de el. De ce generea- duse cu zahãr sunt mult mai predispuºi la zã probleme? O explicaþie pe scurt: zahã- cancer, localizat mai ales în tubul digestiv. rul alb este format dintr-o singurã subALTE BOLI favorizate de consumul mare stanþã, zaharoza; administrarea unei sub- de zahãr sunt: alergiile, scleroza, cardiopatistanþe pure, obþinutã prin procedee chimi- ile, gastrita, colita de fermentaþie, tulburãce, cum este zaharoza, care pentru a fi rile de ciclu menstrual la femei, reumaasimilatã trebuie prelucratã cu preþul unor tismul, anemia, astenia, sinuzita, rinita. mari eforturi de cãtre organism, constituie La copii, consumul frecvent de dulciuri un adevãrat ºoc pentru o serie întreagã de influenþeazã procesele de creºtere, duce la organe, producând dereglãri în lanþ. apariþia rahitismului ºi a fragilitãþii osoase, declanºeazã pubertatea prematurã, geBoli favorizate de zahãr Consumul de zahãr a crescut sistema- nereazã probleme de comportament (scãtic ºi îºi continuã creºterea, odatã cu derea voinþei, predispune la violenþã, scade capacitatea de concentrare etc.) efectele sale nocive asupra sãnãtãþii. Dulcea otravã albã DIABETUL. Consumul de zahãr este cel mai mare duºman al pancreasului care, cu Zahãrul rafinat NU este indispensabil timpul, epuizat de efortul de a metaboliza pentru organismul uman. Michel Monticantitãþi mari de zaharozã, înceteazã sã gnac, cunoscutul nutriþionist francez, conmai funcþioneze normal. siderã cã „zahãrul este otravã! Nocivitatea CARIA DENTARÃ. Dacã la începutul seco- sa asupra omului este la fel de mare ca cea lului al XX-lea doar 5-10% din populaþia a alcoolului ºi tutunului la un loc”. În mod sub treizeci de ani era afectatã de aceste normal, cu toþii ar trebui sã renunþãm la probleme, pe mãsurã ce zahãrul a fost consumul acestui aliment. Existã însã ºi inclus în alimentaþie s-a ajuns ca în þãrile grupe de risc ridicat, la care consumul de „dezvoltate” aproximativ 95% din popu- zahãr ºi dulciuri contribuie la apariþia sau laþie sã sufere de afecþiuni ale danturii. În agravarea unor boli: - toþi cei care au antecedente de diabet acelaºi timp, popoarele care din motive de în familie; tradiþie sau dezvoltare economicã slabã nu - persoanele care se confruntã cu un consumã acest produs, prezintã o incidenstres accentuat; þã a cariei de 10-20 de ori mai micã. - copiii; OBEZITATEA - se instaleazã frecvent la ma- persoanele cu gastritã hiperacidã sau rii consumatori de dulciuri pe bazã de zahãr. OSTEOPOROZA ºi problemele legate de cei care suferã de colitã de fermentaþie; - persoanele care au anumite probleasimilarea calciului. Una din problemele mame psihologice (stãri de astenie, depresii). jore generate de consumul de zahãr este deCu ce sã îl înlocuim? reglarea metabolismului calciului. Zahãrul este pe bunã dreptate numit de mulþi Înlocuitorii naturali ai zahãrului sunt: medici „hoþ” de minerale ºi vitamine. - FRUCTELE PROASPETE - conþin o

Câteva sfaturi
Renunþaþi la zahãrul alb rafinat, deoarece acesta suferã în procesul de fabricaþie multe transformãri ºi conþine aditivi pentru conservare ºi albire; înlocuiþi zahãrul cu miere de albine sau cu fructe proaspete ºi uscate. Eliminaþi complet din alimentaþie bãuturile rãcoritoare acidulate ºi dulciurile (conþin foarte, foarte mult zahãr). Cumpãraþi numai produse proaspete de la piaþã, evitaþi pe cât posibil produsele prelucrate industrial. Citiþi cu atenþie etichetele alimentelor, pentru a depista zahãrul „ascuns”, care se aflã în produse considerate în mod obiºnuit a fi sãrate, cum ar fi ketch-up-ul (23% zahãr), fulgii de porumb (8% zahãr), pâinea sau majoritatea produselor conservate. Încercaþi sã renunþaþi mãcar pentru o perioadã la zahãr. Verificaþi în practicã, pe propria persoanã, efectul miraculos al renunþãrii la „otrava albã” ºi veþi constata o îmbunãtãþire consistentã a stãrii de sãnãtate! În numãrul viitor vom continua sã vorbim despre acest subiect, cu referire la ce rezolvãm (sau nu) înlocuind zahãrul rafinat cu zahãr brun sau îndulcitori artificiali. Mihaela Walter

Bibliografie:
- cãrþile doamnei Elena Niþã Ibrian; - Dr. Max Gerson, „O metodã naturalã eficientã pentru tratarea cancerului ºi a altor boli grave”; - Ernst Gunter, „Hrana vie”; - Michel Montignac: „Mã hrãnesc, deci slãbesc”; - Ilie Tudor, „Adevãrul amar despre îndulcitorii artificiali” (Formula AS); - www.hrana-vie.blogspot.com

Cu Dumnezeu în casã

15

Confortul casei c r e º t i n e
Ce înseamnã, din punct de vedere creºtin, confortul din casã? Comunitatea oamenilor Bisericii se împarte, în general, în douã categorii diferite din punct de vedere cantitativ, iar uneori ºi calitativ. Unii sunt cei care lasã toate cele din lumea aceasta (familie, case, bunuri) ºi urmeazã lui Hristos, iar alþii sunt cei care, pe parcursul veacurilor, au primit în casele lor pe cei care merg pe calea cea strâmtã a lepãdãrii de sine, începând cu Hristos ºi ucenicii Lui. Aceste case sunt încãlzite de cãldura sufleteascã ºi de rugãciunea sãvârºitã în ele. Ele sunt frumoase ºi curate. Din aceste case lipsesc opulenþa ºi luxul, dar ele sugereazã cã dacã familia este Biserica micã, atunci ºi locuinþa acesteia este casa care, într-o oarecare mãsurã, reprezintã o reflecþie a Bisericii cereºti. În aceste case este frumuseþe, dar ºi mãsurã. Simþul estetic este de la Dumnezeu, ºi de aceea acesta este binevenit ºi în familiile creºtine. Cunosc familii de oameni îmbi-

Pe prispa casei

Jocul
viaþa este un dar al lui Dumnezeu dar lumea þi-l ambaleazã aºa încât majoritatea oamenilor îºi petrec toatã viaþa despachetându-l fiecare hârtie strãlucitoare în care este învelit îþi propune sã continui jocul dupã regulile scrise pe ea mai întâi dezveleºti darul de hârtia creponatã a copilãriei apoi de posterele adolescenþei de fotografiile de vacanþã ale maturitãþii apoi cu mâini tremurânde hârtia cenuºie ºi asprã mirosind a sãrãcie ºi medicamente a bãtrâneþii ºi când vine timpul sã dai la o parte ultimul ambalaj al darului nu mai ai putere aºa cã vine sã te ajute moartea... de aceastã nespus de crudã ºi absolutã farsã nu scapã decât cei ce-L cheamã pe Hristos sã le desfacã darul numai iubirea Lui e mai tare ca moartea numai El îþi desface cadoul pentru a þi-l oferi nu pentru ca sã þi-l ia... MARIUS I. www.oameni-sidemoni.blogspot.com

sericiþi care trãiesc fãrã a se gândi ce fel de mese ºi de scaune au, chiar dacã la ei în casã este ordine. Nici chiar scurgerile din tavanul acestor case nu le fac mai puþin atractive pentru prietenii care se simt atraºi de acele cãmine. Aºa cã, tinzând spre frumuseþea casei, sã þinem minte cã pentru creºtin cel mai important este interiorul, acolo unde este cãldura autenticã; acolo unde nu existã aceasta, poþi aºeza ºi frescele lui Rafael pe pereþi, cã tot nu te vei putea simþi confortabil. Pr. Maxim Kozlov, „Familia, ultimul bastion”

Farmacia Domnului:

Murele
Ca ºi celelalte fructe de pãdure, murele sunt foarte valoroase. Din punct de vedere nutriþional, ele conþin tanin, sãruri minerale (K, Ca, P, Mg), provitamina A, vitaminele B1, B2, B5, B6, C etc. Murele au ºi multe virtuþi terapeutice: sunt rãcoritoare, hrãnitoare, depurative, dezinfecteazã

digestiv, tonificã organismul, dreneazã vezica biliarã ºi ajutã la detoxifierea organismului. Fructele proaspete regleazã tranzitul digestiv, prevenind atât diareea, cât ºi constipaþia. Au proprietãþi antioxidante, protejând împotriva cancerului ºi afecþiunilor cronice. Nu numai fructele pot fi utilizate în scopuri medicinale, ci ºi frunzele, tulpinile ºi rãdãcinile. Ceaiul de mur se foloseºte în diaree, gastroenterite, colite, guturai. ºi curãþã tubul Natalia Corlean

Tzatziki
Acest sos rece, grecesc, este o garniturã excelentã pentru cartofi la cuptor, pâine prãjitã, fripturi, frigãrui de carne sau legume etc. Ingrediente: - 500 g iaurt de oaie (sau un alt fel, dar cât mai gras) - jumãtate de castravete de serã (sau 2-3 mici, de grãdinã) - 2 cãþei de usturoi - ulei de mãsline extravirgin - sare - mãrar (opþional)

Se spalã castravetele ºi se curãþã de coajã (deºi îl puteþi lãsa ºi cu coajã). Dacã sunt mari, seminþele se scot. Se rade fin ºi

se stoarce bine. Se amesteca apoi cu iaurtul ºi se adaugã usturoiul trecut prin presã. Se adaugã ulei de mãsline dupã gust (câteva linguri) ºi sare, daca mai e cazul. Se orneazã cu ulei de mãsline ºi felii de castravete sau doar cu o mãslinã neagrã. Reþetã oferitã de doamna Laura Sava (Timiºoara)

16

Trecut ºi prezent

Biserica din Voivodenii Mari este un monument istoric de arhitecturã care dateazã de la sfârºitul secolului al XV-lea ºi are o valoare deosebitã nu numai prin vechime, ci ºi prin felul de zidire ºi pictura ei. Cercetatã de-a lungul timpului de diferiþi istorici, ea continuã sã atragã atenþia prin câteva elemente atipice, cum ar fi bolta stelatã de tip gotic sau iconostasul cu doar douã uºi. Din 2008, acest valoros monument istoric, ca ºi comunitatea din Voivodenii Mari, se aflã în grija preotului paroh Cristian Tatu. altar - o absidã seBisericã boiereascã Satul Voivodeni este atestat documen- micircularã de retar încã de la 1437. Numele lui ne duce cu miniscenþã romanigândul la existenþa unui voievod, însã nu cã ºi naos - în formã de navã patruse poate spune cu siguranþã dacã el prolaterã, încheiatã în vine de la o instituþie politicã localã din secolul XIII sau trebuie pus în legãturã cu domnitorii Þãrii Româneºti, care au stãpânit Þara Fãgãraºului în secolele XIV-XV. Dimensiunile generoase ale bisericii din Voivodenii Mari, alãturi de elementele de construcþie deosebite utilizate la edificarea sa, depãºesc nevoile unei comunitãþi rurale fãgãrãºene de la începutul secolului XVI. Cu siguranþã, ctitorii aºezãmântului au fost boierii satului. În Þara Fãgãraºului, clerul provenea în special din elita socialã a satului. Chiar ºi în inventarele economice sau în conscripþii, preoþii sunt înscriºi adesea în calitapartea superioarã printr-o frumoasã boltã tea de boieri ai satului, ºi nu în cea de cle- stelatã de facturã goticã (FOTO). rici. Cea mai importantã familie boiereascã Bolta goticã, specificã bisericilor condin Voivodeni a fost Bica, ce a jucat un struite în secolul XV în Transilvania, a important rol în viaþa politicã a þinutului la determinat stabilirea datei de construcþie a începutul secolului XVI. De exemplu Aldea edificiului în jurul anului 1500. Însã o seBica, un descendent al acestei familii, a rie de cercetãri pe care le-am întreprins la fost timp de aproape trei decenii membru monument în anul 2000, sub conducerea al Scaunului de Judecatã de la Fãgãraº, el profesorului Antal Lukács de la Facultatea fiind probabil ctitorul aºezãmântului. de Istorie din Bucureºti, au determinat coacestei date cu cel Cea mai veche bisericã ortodoxã borârea Cu ocazia sãpãturilorpuþin câteva decenii. arheologice, din Þara Fãgãraºului în incinta naosului au fost identificate 7 În forma sa actualã, locaºul de cult din morminte. Inventarul unuia dintre ele Voivodenii Mari constituie rezultatul mai prezenta 2 monede emise de regele Matei multor adãugiri din secolul al XIX-lea ºi Corvin, fapt ce dovedeºte cã edificiul a prima jumãtate a secolului XX. Partea de- fost construit imediat dupã 1470. În spricretatã monument istoric este alcãtuitã din: jinul acestei încadrãri cronologice stau

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Voivodenii Mari

mãrturie ºi cele 2 inele, descoperite în alte douã morminte, încadrate tipologic în secolele XV-XVI. Tot cu ocazia acestor cercetãri, în altar au fost descoperite resturi ale fundaþiei unei bisericuþe de piatrã mult mai vechi. Un vas ceramic gãsit aici, aflat astãzi în patrimoniul Muzeului Þãrii Fãgãraºului „Valer Literat”, poate oferi indicii cu privire la datarea acestui prim edificiu în secolele XIII-XIV. Primul preot cunoscut este Teodor Bica, amintit înainte de 1518.

Altar cu douã uºi
Pe lângã bolta stelatã de deasupra naosului - caz singular în bisericile din Þara Fãgãraºului, biserica din Voivodenii Mari are ºi alte elemente distinctive de valoare. Iconostasul este din zid ºi are doar douã uºi, cea diaconeascã din dreapta lipsind element care dovedeºte ºi el vechimea edificiului. ªi pictura bisericii este foarte valoroasã, mai ales cea din naos, realizatã probabil de zugravul fãgãrãºean Gheorghe la jumãtatea secolului al XVIII-lea, cu mult meºteºug atât în ce priveºte combinarea scenelor, cât ºi execuþia figurilor. Altarul e pictat în 1812 de Pantelimon Zugravul. Aurel Dragne

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (To- Corecturã: Amalia Dragne nr. 2. Tel. 0268211790 deriþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan Tehnoredactor: Natalia Corlean (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Aºteptãm opiniile dvs. la adresa www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Pr. Marius Demeter (Felmer), Arhidiac. Nicolae redacþiei sau pe e-mail la Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda (Victoria), apostolatfagaras@yahoo.com Preºedinte fondator: Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Stanciu Pr. protopop Ioan Ciocan ISSN 2065 - 765X (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos) Redactor ºef: Natalia Corlean Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Detalii abonamente la tel. 0743/097245

CMYK