You are on page 1of 178

Viorel ION Adrian Gheorghe BĂȘA

Tehnologii moderne şi reglementări
comunitare pentru culturile de câmp,
aplicabile cooperativelor agricole

BUCUREȘTI
2013

Viorel ION Adrian Gheorghe BĂȘA

Tehnologii moderne și reglementări comunitare
pentru culturile de câmp,
aplicabile cooperativelor agricole
Ediţia a II-a, revăzută

EDITURA CERES
București, 2013

1

Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. dr.h.c. Gheorghe Valentin ROMAN
Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe
Ionescu-Şişeşti”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ION, VIOREL
Tehnologii moderne și reglementări comunitare pentru culturile de
câmp, aplicabile cooperativelor agricole / Viorel Ion, Adrian Gheorghe
Bășa. - Ed. a 2-a, rev. - București : Ceres, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-40-1024-0

I. Bășa, Adrian Gheorghe

631.95:633

Manualul „Tehnologii moderne și reglementări comunitare pentru culturile de
câmp, aplicabile cooperativelor agricole” a fost elaborat în cadrul proiectului
„Cooperare continuă pentru dezvoltarea cooperativelor agricole”, finanţat de
Agenţia Japoneză de Cooperare Internaţională (JICA).

Copyright

Editor: Editura Ceres
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti
Tel./fax: 021 317 90 23
E-mail: edituraceres@yahoo.com
Website: www.editura-ceres.ro

ISBN 978-973-40-1024-0

2

...... Sămânţa şi semănatul................... 48 2..................................... 59 3.............. 89 4........... 47 2.........2.................................................................................... 105 3 ...................... 54 2............................... 100 4....1........................... Sămânţa şi semănatul...6............. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A PORUMBULUI 58 3................ 89 4.................................... 94 4..4............... Lucrările solului................................... Lucrările de îngrijire....... TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRÂULUI DE TOAMNĂ.......................... Sămânţa şi semănatul... Recoltarea.. Rotaţia................. 19 1.......................................... Fertilizarea................. 29 1.............. Recoltarea......................... Fertilizarea............................6................. Lucrările de îngrijire.......................................................................................................2................................... 51 2......... 75 3.................5........ Rotaţia...................................5...................................................... Lucrările de îngrijire................................... 22 1..............................................4......................2............................ Sămânţa şi semănatul..... Fertilizarea............... 58 3............... 9 1............. 47 2.... 46 Capitolul 2................................................................................................ Rotaţia............. Fertilizarea........................6.......................... 87 Capitolul 4................2..... Recoltarea.............. Lucrările solului.................................................. 5 Capitolul 1....................... 50 2.................... 67 3.... CUPRINS Introducere.......................................... 90 4..3................... 9 1........ TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SOIEI.......... Lucrările solului...........1..................... 10 1.................4...............................................................................................................................3....................................................................4.................... Recoltarea.....3.............6......................................1.......................................................................... Lucrările de îngrijire...............................3.....................................................................................1....................... 96 4.................................................................. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI......................... 57 Capitolul 3.............5.. 69 3.... Lucrările solului.......5........ Rotaţia...........

................................................4............... Fertilizarea..................... 164 Capitolul 7......2...... 119 5............................. Sămânţa şi semănatul......... 106 5....... 170 7.........1. 133 6....... 167 7..... Reguli de bază cu privire la utilizarea produselor fitosanitare...................................................................................... Rotaţia....................................1.... NORME ȘI REGULI APLICABILE CULTURILOR DE CÂMP......................................... 106 5..................................................... Lucrările de îngrijire..... Fertilizarea..................5.......................... Norme privind culturile verzi....3.................................................... Recoltarea. 141 6............................................. Norme de eco-condiţionalitate.................. Sămânţa şi semănatul.....Capitolul 5................................... 143 6............................ Recoltarea.......... TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPIȚEI......... 132 6........... Reguli de bază cu privire la sămânţa destinată semănatului.......................6........................................................3....... Lucrările solului..........................5.......................2....4............................... 167 7............................................................................ TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLORII- SOARELUI. Rotaţia...........................................................................................................................................................3............................................. 173 4 ...... 147 6............................................................................................ 116 5.......... 132 6.. 130 Capitolul 6....1......................................... 113 5............... Lucrările solului........................ Lucrările de îngrijire.................. 171 7.. 172 Bibliografie.........4.............2.........................6............................... 107 5........................................................................

sunt destul de limitate.3 miliarde locuitori.5 % din populaţia globului (868 milioane de locuitori) suferă de foame. când populaţia globului era de circa 1. prognoza pentru 2050 fiind de peste 9.5 miliarde locuitori. la toate culturile de câmp este nevoie de o creştere continuă a producţiilor. pentru ca la finele lunii octombrie 2011 populaţia globului să înregistreze 7 miliarde de locuitori. după datele FAO la nivelul anului 2013. Creşterea producţiilor la culturile de câmp se poate realiza prin creşterea suprafeţelor cultivate (cale extensivă) şi prin creşterea producţiilor la unitatea de suprafaţă (cale intensivă). dar posibilităţile reale de luare în cultură a acestor suprafeţe. suprafeţele potenţiale care pot fi luate în cultură sunt mari (de exemplu. din punct de vedere al costurilor şi al eforturilor tehnice.6 miliarde locuitori. 5 . este necesară mărirea continuă a producţiilor la cereale şi îmbunătăţirea calităţii recoltei. Pe plan mondial. Faţă de 500 . suprafeţele cultivate crescând odată cu dezvoltarea societăţii umane. Creşterea suprafeţelor cultivate reprezintă o cale extensivă de creştere a producţiilor pe care omul a folosit-o dintotdeuna. Aceasta se impune ca urmare a creşterii nevoilor alimentare şi de produse agricole pentru o populaţie în continuă creştere. zonele imense de deşert).700 calorii/zi. după cum acest lucru este la fel de necesar şi la plantele tehnice. Deşi există o producţie globală suficientă pentru asigurarea fiecărui locuitor a circa 2.700 kg cereale/locuitor/an cât se consideră că ar fi optim. producţii care sunt determinate de performanţele tehnologiilor de producţie folosite. în anul 1950 a înregistrat circa 2. INTRODUCERE Deşi producţiile au crescut constant de-a lungul timpului. circa 12. Faţă de 1900. Ca atare. Cerealele reprezintă grupa de plante cea mai importantă. Există o inechitate a asigurării hranei pe glob datorită producţiilor diferite la plantele de cultură mare în diferitele zone geo-politice ale lumii. deţinând suprafaţa cea mai mare pe glob. majoritatea ţărilor produc sub 200 kg cereale/locuitor/an.

Luarea în cultură a unor suprafeţe de teren prin defrişarea pădurilor
şi cultivarea suprafeţelor de păşune, care se mai practică încă în ţările mai
puţin dezvoltate, este însoţită de distrugerea unor ecosisteme naturale, iar de
multe ori suprafeţele care sunt luate în cultură, după o perioadă de
exploatare devin improprii pentru agricultură, dar fără a se mai putea reveni
la ecosistemul natural iniţial, transformându-se în cele din urmă în zone de
deşert.
În România, suprafeţele cultivate au crescut prin luarea în cultură
de-a lungul timpului a unor suprafeţe necultivate (de exemplu, terenurile din
Bărăgan) şi defrişarea pădurilor (de exemplu, a codrilor din Câmpia
Română). De asemenea, îndiguirea Luncii Dunării şi a marilor cursuri de
apă a permis luarea în cultură a unor suprafeţe importante. O modalitate
importantă de creştere a suprafeţelor cultivate o constituie ameliorarea
solurilor puţin favorabile cultivării plantelor de cultură, cum sunt nisipurile,
solurile degradate, cele cu exces de umiditate, sărăturate etc.
Creşterea producţiilor la unitatea de suprafaţă reprezintă o cale
intensivă de creştere a producţiilor. Această modalitate de creştere a
producţiilor se bazează pe folosirea de material biologic (soiuri şi hibrizi)
din ce în ce mai performant, pe folosirea de tehnologii moderne de cultivare
a plantelor şi pe aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi utilizarea
inovaţiilor în activitatea de producţie agricolă.
Tehnologiile moderne de cultivare a plantelor se bazează pe
mecanizare (folosirea de maşini, utilaje şi echipamente agricole
performante), chimizare (folosirea de îngrăşăminte chimice; folosirea de
pesticide – erbicide, fungicide, insecticide, acaricide, nematocide,
rodenticide etc.; folosirea de substanţe regulatoare sau stimulatoare a
creşterii etc.), automatizare (computerizare, robotizare), dar şi pe folosirea
din ce în ce mai intensivă a cunoaşterii şi informaţiilor, folosirea rezultatelor
cercetării ştiinţifice şi a serviciilor de consultanţă agricolă.
Perfecţionarea continuă a factorului biologic şi a tehnologiilor de
cultivare a plantelor, a permis pe lângă creşterea producţiilor pe unitatea de
suprafaţă şi o îmbunătăţire a calităţii recoltei. De asemenea, tehnologizarea
şi modernizarea au presupus eficientizarea şi ecologizarea activităţilor
agricole, ca premise pentru asigurarea sustenabilităţii sistemului agricol.

6

Creşterea producţiilor pe unitatea de suprafaţă este considerată ca
fiind mijlocul cel mai important de creştere a producţiilor agricole, dar
trebuie practicat cu atenţie, pentru că folosirea exagerată, dezechilibrată şi în
dezacord cu cerinţele plantelor de cultură se asociază cu apariţia de
probleme foarte grave de poluare a mediului (solului, apei, aerului),
obţinerea de produse agricole cu reziduuri de pesticide şi nitraţi etc.
Creşterea producţiilor pe unitatea de suprafaţă prin utilizarea
tehnologiilor moderne trebuie însoţită de eficienţă economică şi trebuie
făcută numai cu respectarea regulilor şi normelor de protecţia mediului, de
igienă fitosanitară şi de asigurare a calităţii şi siguranţei recoltei conform
destinaţiei acesteia.

7

8

rapiţa de toamnă.15 septembrie. Rotaţia Grâul de toamnă este pretenţios faţă de planta premergătoare. care lasă terenul curat de buruieni şi un conţinut ridicat de elemente nutritive în sol. cartoful de toamnă. porumbul pentru boabe. sfecla furajeră. inul pentru ulei. Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă sunt: soia. fasolea. porumbul pentru masă verde. cartoful de vară. acest lucru fiind determinat de suprafaţa mare pe care aceasta se cultivă în ultimii ani în ţara noastră.porumb. care până în toamnă acumuleză apă şi nitraţi. grâul pentru pâine 1. bobul. pentru a rămâne un interval de cel puţin două săptămâni până la semănatul grâului. cartoful timpuriu. Aceste culturi trebuie să fie recoltate până la 10 . muştarul. Plantele foarte bune premergătoare pentru grâul de toamnă sunt: mazărea. borceagul. – grâul comun. tutunul. Acesta preferă plantele cu recoltare timpurie. floarea-soarelui. rapiţa este utilizată cel mai frecvent ca plantă premergătoare. porumbul și floarea-soarelui sunt utilizate cel mai frecvent ca plante premergătoare. cânepa pentru fibră. Capitolul 1 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRÂULUI DE TOAMNĂ Triticum aestivum L. sfecla pentru zahăr. Dintre plantele foarte bune premergătoare. Dintre plantele bune premergătoare. inul pentru fibră. acest lucru fiind determinat de suprafeţele mari pe care se cultivă cele două plante de cultură mare în ţara noastră. porumbul pentru siloz. trifoiul. Pe parcelele unde se practică rotaţia grâu . cânepa pentru sămânţă. sfecla pentru sămânţă. năutul. coriandrul. se pot combate buruienile şi se mărunţesc bolovanii. Recoltarea timpurie a plantei premergătoare permite lucrarea devreme a solului.1. aceasta trebuie întreruptă după trei cicluri prin introducerea în rotaţie a unei alte plante de 9 .

nici culturile târzii de porumb şi sfeclă pentru zahăr. 2 Biomasa epigee reprezintă biomasa pe care plantele o formează la suprafaţa solului. lasă terenul curat de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. mai ales în anii secetoşi. Fertilizarea Grâul de toamnă reacţionează bine la aplicarea îngrăşămintelor.33 kg N. uneori este inevitabilă cultura grâului după grâu. după recoltarea unor plante de cultură cu maturare sau utilizare timpurie. Plantele neindicate ca premergătoare pentru grâul de toamnă sunt acelea care lasă solul sărac în apă şi elemente nutritive. şi nici după lucernă sau pajişti semănate. plus biomasa epigee2 corespunzătoare. Monocultura de grâu (precum şi cultivarea după alte cereale păioase) este acceptată numai doi ani şi numai la culturile destinate consumului. nu este indicat semănatul grâului de toamnă după cereale păioase (secară. 1. în toate condiţiile pedoclimatice din ţara noastră. cât şi minerale. Grâul este o bună plantă premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură.2. pentru evitarea intensificării atacului de boli şi dăunători şi pentru evitarea creşterii gradului de îmburuienare cu buruieni specifice. atât organice. De asemenea. 11 – 18 kg P2O5 şi 19 . este de: 23 . 10 . Nu sunt indicate ca plante premergătoare. precum şi în anii ploioşi. triticale. meiul. ovăz) din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe. ca urmare a faptului că se recoltează timpuriu.cultură. În practica fermelor agricole. orz.37 kg K2O. când se întârzie recoltarea plantelor premergătoarelor cu recoltare târzie. nici culturile succesive1 care nu permit pregătirea corespun- zătoare a terenului şi semănatul în epoca optimă. culturi care lăstăresc puternic după desfiinţare şi care lasă solul sărac în apă. cum sunt: sorgul. când pregătirea terenului după plantele cu recoltare târzie nu se poate realiza în condiţii bune pentru semănatul grâului. 1 Culturile succesive sunt culturi pentru boabe sau culturi furajere care sunt realizate în acelaşi an agricol. iarba de Sudan.

necesarul de elemente nutritive numai din rezervele solului. formarea unui număr mic de boabe în spic. acesta având următorul rol: asigură o bună înrădăcinare şi înfrăţire a plantelor. Insuficienţa azotului determină: reducerea numărului de fraţi. creşte conţinutul de substanţe proteice din boabe. cădere şi boli. scurtează perioada de vegetaţie. îmbunătăţeşte calitatea recoltei. datorită faptului că: . ca urmare a diminuării numărului de spiculeţe fertile în spic şi a numărului de flori fertile în spiculeţ. Grâul este pretenţios la fertilizare. plantele de grâu pot folosi fosforul din rezervele solului. prelungirea perioadei de vegetaţie şi mărirea riscului de şiştăvire. Pe măsură ce sistemul radicular se dezvoltă. Azotul este cel mai important element nutritiv. determină formarea unui număr mare de boabe în spic prin mărirea numărului de spiculeţe fertile în spic şi a numărului de flori fertile în spiculeţ. pentru a da recolte ridicate. măreşte eficienţa azotului. de la începutul formării paiului până la maturitatea în lapte. mărește rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. Excesul de azot determină: un număr exagerat de mare de fraţi. Fosforul este necesar în formă uşor solubilă plantelor tinere. reducerea conţinutului de substanţe proteice din boabe.sistemul radicular este slab dezvoltat şi are o capacitate redusă de utilizare a substanţelor nutritive mai greu solubile din sol. Fosforul are următorul rol: asigură o bună înrădăcinare şi înfrăţire a plantelor. grâul este considerat cel mai sensibil la insuficienţa fosforului. scăderea rezistenţei la iernare. măreşte rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. peste 80 % din fosfor şi peste 85 % din potasiu) într-un timp scurt. sensibilitate la cădere. mărirea consumului de apă al plantelor. 11 . cu sistemul radicular slab dezvoltat. Dintre cereale. . sensibilitate la atacul de boli foliare. perioadă în care plantele nu-şi pot asigura.elementele nutritive se absorb în cantitatea cea mai mare (circa 80 % din azot. mai ales în primele faze de vegetaţie. o dezvoltare vegetativă exagerată. micşorarea suprafeţei de asimilaţie (frunzele sunt mai mici şi de culoare verde-gălbuie).

Insuficienţa fosforului determină: diminuarea capacităţii de înfrăţire;
reducerea masei rădăcinilor; încetinirea creşterii şi întârzierea maturităţii;
reducerea conţinutului de substanţe proteice din boabe.
Potasiul are următorul rol: favorizează sinteza amidonului; măreşte
rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute, cădere, boli şi secetă.
Insuficienţa potasiului determină: încetinirea creşterii; scurtarea
internodurilor; necroza marginală a frunzelor.
Aplicarea îngrăşămintelor minerale. Îngrăşămintele minerale
constituie unul dintre cele mai importante mijloace de sporire a producţiei la
grâul de toamnă în toate zonele de cultură din ţara noastră.
Grâul de toamnă reacţionează pozitiv la îngrăşămintele cu azot şi
fosfor administrate împreună pe toate tipurile de sol din România. Raportul
N:P este în favoarea azotului, mai ales pe solurile sărace în azot, în zonele
umede, în anii mai ploioşi sau după plantele premergătoare care consumă o
cantitate mare de azot (porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof etc.).
Fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar mai ales numai cu fosfor
nu este indicată pentru că nu duce la obţinerea de sporuri semnificative de
producţie, în timp ce costul de producţie se măreşte considerabil.
Doza de azot, exprimată în substanţă activă1, se calculează după
următoarea formulă:
DN = 30 x Rs – Ns – Ngg ± Npr
unde: DN = doza de azot, în kg/ha;
30 = consumul specific al culturii de grâu (în medie, 30 kg N/t de
boabe);
Rs = recolta scontată, în tone boabe/ha;
Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind:
- 20 kg/ha, pentru solurile sărace;
- 40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie;
- 60 kg/ha, pentru solurile fertile;
Ngg = aportul gunoiului de grajd în azot, care se apreciază ca fiind:

1
Dozele de azot, fosfor şi potasiu se exprimă ca substanţă activă (s.a.), care este
componenta de bază a unui îngrăşământ (produs comercial). Substanţa activă este N pentru
îngrăşămintele cu azot, P2O5 pentru îngrăşămintele cu fosfor şi K2O pentru îngrăşămintele
cu potasiu.
12

- 2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct
grâului;
- 1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei
premergătoare;
- 0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta
antepremergătoare;
Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare, care se face astfel:
- se scad 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe;
- se scad 20 kg N/ha, după borceag şi trifoi;
- se adaugă 20 - 25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă
cantităţi mari de resturi vegetale pe teren (porumb şi floarea-
soarelui).
Doza de azot rezultată din calcul se corectează în primăvară în
funcţie de starea culturii, mărindu-se cu 15 - 20 kg/ha când cultura are o
densitate mică şi o înfrăţire slabă, respectiv reducându-se cu aceeaşi
cantitate când cultura are o densitate foarte mare şi plantele sunt bine
dezvoltate, exitând pericolul căderii şi al atacului de boli. Atunci când
cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă doza de azot nu se
corectează.
De asemenea, doza de azot se corectează şi în funcţie de gradul de
aprovizionare cu apă al solului, trebuind redusă când precipitaţiile sunt
deficitare şi mărindu-se când precipitaţiile sunt excedentare comparativ cu
media zonei în perioada octombrie - februarie. În acest sens, se scad câte
5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei în minus, respectiv
se adaugă câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei în
plus. Atunci când precipitaţiile sunt normale pentru zona de cultură în
perioada octombrie - februarie, doza de azot nu se corectează.
Mărimea dozelor de azot variază, pentru condiţiile din România,
între 50 şi 160 kg/ha, în mod frecvent fiind cuprinsă între 80 şi 120 kg/ha.
Pe solurile slab sau mediu aprovizionate cu fosfor, unde nu s-au aplicat în
anul curent îngrăşăminte cu fosfor, doza de azot nu trebuie să depăşească
80 kg N/ha, deoarece azotul va fi slab valorificat.
Fracţionarea dozei de azot. Pe terenurile agricole bine cultivate şi
după premergătoare foarte favorabile, mai ales după leguminoase nu trebuie
administrate îngrăşăminte cu azot în toamnă. După premergătoarele cu
13

recoltare târzie, se recomandă administrarea a circa 30 - 40 kg N/ha înainte
de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul.
La desprimăvărare, îndată ce solul s-a zvântat şi este posibilă
intrarea pe teren, se administrează de obicei între 40 şi 80 kg N/ha. În acest
moment, se face şi corectarea dozei de azot în funcţie de starea culturii şi
aprovizionarea cu apă.
Restul dozei de azot se administrează la formarea primului internod,
această aplicare fiind eficientă mai ales în anii cu precipitații suficiente până
în acest moment (prima parte a lunii aprilie) și în condiții de irigare.
Prin aplicarea fracționată a îngrășămintelor cu azot se asigură azotul
corespunzător cerinţelor plantelor, se evită pierderea acestuia prin procesul
de levigare şi se adaptează doza în funcţie de evoluţia culturii şi a condiţiilor
de aprovizionare cu apă.
Cele mai utilizate îngrăşăminte simple cu azot sunt: azotatul de
amoniu (33,5 % azot substanţă activă), ureea (46 % azot substanţă activă);
nitrocalcarul (27 % azot substanţă activă + 5,5 % calciu). În ultimii ani, a
început să se extindă şi în ţara noastră utilizarea îngrăşămintelor lichide cu
azot, cum este îngrăşământul A320 (32 % azot substanţă activă).
La aplicarea îngrăşămintelor cu azot trebuie acordată o atenţie
deosebită uniformităţii de împrăştiere.
Concomitent cu lucrările de combatere a buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor se poate administra o cantitate de 8 - 10 kg uree/ha. De
asemenea, concomitent cu aceste lucrări se poate administra şi îngrăşământ
lichid într-o concentraţie maximă de 10 %.
Doza de fosfor, exprimată în substanţă activă (P2O5), se calculează
după următoarea formulă:
DP = 15 x Rs – Pgg
unde: DP = doza de fosfor, în kg P2O5/ha;
15 = consumul specific al culturii de grâu (15 kg P2O5/t de boabe);
Rs = recolta scontată, în tone boabe/ha;
Pgg = aportul gunoiului de grajd în P2O5, care se apreciază ca fiind:
- 1,2 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct
grâului;
- 0,8 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei
premergătoare.
14

22:22:0. dacă se utilizează îngrăşăminte simple de tip superfosfat (superfosfat simplu – 16 – 22 % P2O5 + 19 . Fosforul trebuie administrat înainte de efectuarea arăturii. sau îngrăşăminte complexe cu azot.12047 (unde KAl reprezintă conţinutul de potasiu mobil din sol exprimat în ppm).22915 (unde PAl reprezintă conţinutul de fosfor mobil din sol exprimat în ppm). Pe solurile cu un conţinut mai mic de 6 mg P2O5/100 g sol (mai mic de 26 ppm P)1. Se folosesc îngrăşăminte complexe cu azot şi fosfor (îngrăşăminte binare) de tip: 18:46:0. pentru condiţiile din România. 20:20:0.54 ppm P). devine necesară administrarea potasiului pe toate tipurile de sol. Îngrăşămintele complexe care se administrează toamna se aplică înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. fosfor şi potasiu (îngrăşăminte ternare) de tipul 13:26:13. Totuşi. în mod frecvent fiind cuprinsă între 60 şi 80 kg P2O5/ha. doza este cuprinsă între 40 şi 80 kg K2O/ha. între 60 şi 120 kg P2O5/ha. Grâul necesită un conținut de fosfor în sol cuprins între 10 și 12 mg P2O5/100 g sol (44 . Atunci când se impune administrarea potasiului. Îngrăşămintele complexe care se administrează toamna trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal. Doza de fosfor variază. 10:30:0.13 % S. Se poate utiliza sarea potasică (40 % K2O) sau clorura de potasiu (60 % K2O). 16:16:16. 15:15:15. 10:25:10. Îngrăşămintele potasice sunt necesare pe solurile insuficient apro- vizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O/100 g sol. 1 mg P2O5/100 g sol = ppm PAl x 0. 8:30:0. care se administrează la pregătirea patului germinativ sau la desprimăvărare. pentru obţinerea unor producţii ridicate. 12:52:0. iar dacă aplicarea se face sub formă de îngrăşăminte complexe.20 kg/ha pentru fiecare mg P2O5 sub această limită. doza de fosfor se majorează cu 15 . acestea se pot administra înainte de pregătirea patului germinativ sau la desprimăvărare. 15 . 2 mg K2O/100 g sol = ppm KAl x 0. 16:48:0.20 % Ca + 11 . sau îngrăşăminte complexe care conţin şi potasiu. 21:21:0. respectiv sub 125 ppm K)2. sau superfosfat concentrat – 38 - 50 % P2O5 + 14 % Ca). care se administrează sub arătură.

0 + 20 SO3 + Me). Efectuarea a 1 .48 .1 Mn).30 . care se administrează în doză de 5 .0 kg/ha). pot fi folosite îngrăşăminte complexe care conţin pe lângă macroelemente şi microelemente.0 + 19 CaO + 12 SO3 + Me). 20:10:10.30 . Îngrăşămintele complexe care se administrează la desprimăvărare trebuie să aibă un raport N:P în favoarea azotului. iar cea de-a doua în faza de burduf-înspicat.24 + 2 MgO + 5 SO3 + Me). fosfor şi potasiu (îngrăşăminte ternare) de tipul 26:13:13.40 . de tipul: − Agrofeed 11 .6 Fe + 0. Prima aplicare se efectuează la începutul alungirii paiului.7 + 5 SO3 + Me).2 administrări cu îngrăşăminte foliare în perioada creşterii intense până la înspicat determină obţinerea de sporuri de recoltă de până la 10 . Eurofertil Plus Phos 38 (8 . care există într-o gamă constructivă variată. care se administrează în doză de 25 kg/ha.7 + 7. YaraMila (8 . gama de îngrăşăminte foliare fiind foarte diversificată.15 kg/ha. sau îngrăşăminte complexe cu azot.20 .8 Zn + 0. Concomitent cu semănatul se poate face şi o fertilizare „starter” cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi administrate la semănat. Administrarea îngrăşămintelor concomitent cu semănatul se face cu ajutorul semănătorilor dotate cu echipament de fertilizare. 27:13.5 SO3 + Me).0 + 1 Zn + 0. − Umostart Cereal (11 .14 . cum sunt: − Fortephos Zn (0 .15 B).0 + 2 MgO + 15 SO3 + 0. Duofertil 38 (8 .31 .27 .0 + 0. YaraMila (16 . Aplicarea îngrăşămintelor foliare. folosindu-se îngrăşăminte complexe cu azot şi fosfor (îngrăşăminte binare) de tipul 20:10:0.0 + 16 MgO (3. de tipul Eurocereal 30 (10 . mai ales a elementelor produc- tivităţii spicului. 16 .15 %. Îngrăşămintele foliare contribuie la dezvoltarea elementelor productivităţii. La prima aplicare se recomandă utilizarea de îngrăşăminte foliare cu un conţinut mai ridicat în azot.47 + 1 Zn). 22:11:11. De asemenea. care se administrează în doză de 30 kg/ha. Administrarea îngrăşămintelor minerale se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte.5 Cu + 5 acid humic).0 .5:0. YaraMila (22 . − Seed Power H5 (10 .24 .

0 l/ha). − Topcrop (0.11 . − Bionat Plus (2. La aplicarea a doua se pot utiliza îngrăşăminte foliare de tipul: − Agrofeed 19 .5 Mg + 1.0 .5 .0 l/ha).0 .20 .19 + 1 Mg + Me (5.0 l/ha).0 . − Polyfeed 19 .5.8 (2. − Azuro 31 .0 kg/ha).5 Mn + Me (3.18 . − Agrofeed 23 .0 + 1. − CropMax (0.0 kg/ha). − Sulfomax Sum (3. − Folicare 19 .0 kg/ha).5 SO3 (2.0 l/ha).5 l/ha).0 .0 l/ha). a bolilor foliare sau a dăunătorilor (de exemplu. − YaraVita Gramitrel 3.0 kg/ha).8.6 + Me (1.5.4.20 + Me (2.23 + Me (5. − Kristalon 20 . − Azofol 16 . − Azuro 20 .0 kg/ha).20 (5.0 kg/ha).6.18 + Me (2.5 kg/ha).9 (5. − FoliMax First N 25 .0 . − YaraVita Thiotrac 15. − NutriVit 20 . a ploşniţelor).20 + 2.8 .20 .0 .9 . − Agroleaf Power Total 20 .10.10.0 .11 .0 .4.0 + 8.5 .0 + 16 Mg (3.0 .14.5 .20 .6.20 + Me (2. − Plantfert-I sau U (5.0 kg/ha).5.1 SO3 + 4 MgO (40.4.0 l/ha).0 .4.0 .0 . − Agroleaf Power High N 31 .0 .7 .4 .5 . − Fertcomplex A 16 .19 + Me (4.0 kg/ha).0 kg/ha).2 .5 .0 l/ha).0 + 15.10. − Nutrion Zn 8.0 . − Fertcomplex C 9 .5 l/ha). − FoliMax Gold 27 .0 kg/ha).0 l/ha).0 .20 .0 l/ha).0 l/ha).0 + 22. − Magnisol 11 .0 l/ha). 17 .0 kg/ha).20 + Me + Biostim (2.0 .3.19 .11 + Me + Biostim (2.0 l/ha). − Kristalon 18 .11 (5.0 kg/ha).5 .6.2 MgO + Me (2.1.0 l/ha).18 (2.2 MgO + 4.3. − NutriLeaf 20 .18 .4.11 .1.0 .5 .0 . Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor.0 + 4 MgO (7.4 (5.8 S (3.0 .19 .9 .5. − Elite verde 20 .24 (3.20 .0 kg/ha).0 .5.0 . − N’Fert Energy 18 . − FoliMax Active 3 + 27 + 18 + Me (2.

Se pot utiliza şi îngrăşăminte foliare numai cu azot, precum Last N
(25 % N), în doză de 11 - 22 l/ha în 100 - 200 l soluţie, sau N+ în doză de
15 - 30 l/ha, care se aplică din faza de înfrăţire până la ieşirea din burduf.
Trebuie subliniat că fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de
bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente principale (N, P, K) şi
secundare (Ca, Mg, S), cât mai ales cu microelemente (Me).
Aplicarea îngrăşămintelor organice. Îngrăşămintele organice
(gunoiul de grajd semifermentat, tulbureala sau gülle, mustul de gunoi) se
pot aplica direct grâului de toamnă sau plantei premergătoare, în toate
regiunile de cultură din ţara noastră. Pe lângă aportul de elemente nutritive,
îngrăşămintele organice determină şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizice,
chimice şi biologice ale solului, motiv pentru care sunt importante mai ales
pe solurile acide, cu multă argilă (de tip preluvosol, luvosol), pe solurile
erodate şi pe cele uşoare.
Îngrăşămintele organice se administrează înainte de efectuarea
arăturii, urmând să fie încorporate prin lucrarea de arat. Gunoiul de grajd se
administrează prin împrăştiere cu maşini de împrăştiat gunoi de grajd, iar
îngrăşămintele organice lichide se administrează prin împrăştire sau
încorporare cu ajutorul maşinilor de administrat îngrăşăminte organice
lichide. Aplicarea îngrăşămintelor organice determină sporuri de producţie
cuprinse între 500 și 1.500 kg/ha.
Doza de gunoi de grajd care se recomandă a se administra direct
culturii grâului este de 20 t/ha. Totuşi, este de preferat ca gunoiul de grajd să
fie administrat plantelor premergătoare cu recoltare târzie (porumb, sfeclă,
cartof). Aceste plante valorifică mai bine decât grâul gunoiul de grajd, iar
grâul de toamnă valorifică bine efectul remanent al gunoiul de grajd aplicat
plantei premergătoare.
Aplicarea amendamentelor. Amendamentele calcaroase sunt
necesare pe solurile acide, cu pH sub 5,8 şi cu un grad de saturaţie în baze
sub 75 %. Pentru ca lucrarea să fie economică trebuie ca, prin amendare, să
se urmărească neutralizarea a 50 % din aciditatea hidrolitică. De regulă, se
administrează 4 t/ha carbonat de calciu (piatră de var, dolomit) o dată la 4 ani,
direct culturii grâului sau plantei premergătoare. Amendamentele trebuie să
fie împrăştiate foarte uniform şi să fie încorporate sub arătură.

18

1.3. Lucrările solului

Grâul de toamnă este foarte pretenţios faţă de pregătirea solului, de
starea solului la semănat depinzând în măsura cea mai mare vegetaţia
plantele în toamnă şi capacitatea lor de a trece peste perioada de iarnă.
Lucrările solului se efectuează în mod diferit, în funcţie de planta
premergătoare (momentul când eliberează terenul şi cantitatea de resturi
vegetale), umiditatea solului în momentul când este lucrat şi gradul de
compactare a solului.
De multe ori, în condiţiile din ţara noastră, lucrările solului pun
probleme deosebite din cauza timpului scurt rămas de la recoltarea plantei
premergătoare şi până la semănatul grâului de toamnă, precum şi din cauza
umidităţii reduse a solului ca urmare a secetelor de la sfârşitul verii.
Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare
timpurie. Atunci când planta premergătoare se recoltează timpuriu, imediat
după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriştit sau
de arat.
Lucrarea de dezmiriştit se efectuează cu ajutorul unei grape cu
discuri sau cultivator, fiind necesară atunci când efectuarea arăturii nu este
posibilă din diferite motive: sol uscat, lipsa utilajelor disponibile, sau
lucrarea nu se efectuează în condiţii corespunzătoare din cauza resturilor
vegetale care nu se încorporează corespunzător şi care determină înfundarea
plugului.
Lucrarea de dezmiriştit are următorul rol: mărunţeşte resturile
vegetale şi le amestecă cu stratul superficial de sol; distruge buruienile
existente; crează condiţii pentru germinarea seminţelor de buruieni aflate în
sol şi a seminţelor plantei de cultură care s-au scuturat la recoltare, plantele
de buruieni şi samulastra apărută fiind distruse prin lucrările ulterioare;
afânează stratul superficial de sol, distrugându-se astfel spaţiile capilare de
la suprafaţa solului, ceea ce împiedică pierderea apei din sol prin procesul
de evaporaţie; arătura care se va efectua va fi de calitate superioară.
Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă, la
adâncimea de 18 - 20 cm, cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu,
grapa inelară). Adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului,

19

urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor, precum şi să
nu se scoată bolovani.
Arătura de vară, comparativ cu cea de toamnă, asigură sporuri de
recoltă în toate zonele de cultură a grâului de toamnă. Întârzierea arăturii
conduce la scăderi progresive de recoltă.
Dacă solul este prea uscat şi nu se poate efectua arătura sau prin
efectuarea acesteia rezultă bolovani, atunci după lucrarea de dezmiriştit se
aşteaptă până la căderea unor precipitaţii mai importante, care să mărească
umiditatea solului astfel încât să fie posibilă efectuarea unei arături de
calitate.
Lucrările de întreţinere a arăturii urmăresc menţinerea terenului
curat de buruieni şi afânat până la semănatul grâului de toamnă, prin lucrări
superficiale ale solului. Cel mai adesea arătura se întreţine cu grapa cu
discuri, grapa rotativă sau cultivatorul, în funcţie de starea arăturii (gradul
de nivelare şi de mărunţire a bulgărilor) şi de îmburuienarea terenului
(buruienile trebuie să fie în primele faze de vegetaţie, de dorit abia răsărite,
pentru a putea fi distruse). Lucrările de întreţinere a arăturii se efectuează de
obicei după ploi. Se recomandă ca lucrările de întreţinere a arăturii să fie
efectuate perpendicular sau oblic pe direcţia arăturii, pentru o bună nivelare
a terenului.
În cazuri extreme, când solul este uscat şi s-a efectuat arătura, iar în
urma arăturii au rezultat bolovani, lucrările de întreţinere a arăturii pentru
mărunţirea bolovanilor constau în efectuarea de lucrări alternative cu
tăvălugul şi cu grapa cu discuri sau grapa rotativă.
Pregătirea patului germinativ se face în ziua semănatului, cel mult
cu o zi înainte de semănat, prin 1 - 2 lucrări superficiale ale solului efectuate
de preferat cu combinatorul. Pregătirea patului germinativ se poate face şi
cu o grapă cu discuri, grapă rotativă ori cultivator, utilaje care trebuie să
lucreze terenul mai superficial. Ultima lucrare de pregătire a patului
germinativ se recomandă a fi efectuată perpendicular pe direcţia de semănat.
De asemenea, pregătirea patului germinativ se poate efectua şi concomitent
cu lucrarea de semănat, cu ajutorul semănătorilor dotate cu un sistem de
lucrare a solului în faţa brăzdarelor.
Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie.
Atunci când planta premergătoare se recoltează târziu (porumb pentru
20

Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă. lucrarea de dezmiriştit se repetă. floarea-soarelui. grapa inelară). adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului. Arătura poate fi înlocuită şi prin lucrări cu cizelul sau paraplow-ul. pentru ca solul afânat prin arătură să se aşeze. care au fost arate adânc. Prin lucrări cu grapa cu discuri se mobilizează solul pe o adâncime de 12 . atunci când există o cantitate mare de resturi vegetale).25 cm. Dacă se impune (de exemplu. cartof de toamnă. cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu. După plante premergătoare care lasă cantităţi mari de resturi vegetale (porumb. Lucrările minime şi semănatul direct. De asemenea. Până la semănat trebuie să rămână cel puţin două săptămâni. prin lucrarea solului numai cu grapa cu discuri. dacă planta premergătoare lasă multe resturi vegetale sau atunci când terenul este îmburuienat. lucrarea solului numai cu grapa cu discuri dă rezultate bune pe solurile mai uşoare şi nu foarte compacte. afânate şi bine nivelate. Ca şi în cazul arăturii de vară. precum şi să nu se scoată bolovani. cartof de toamnă) şi pe terenuri mai puţin îmburuienate. urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor. Înlocuirea arăturii prin lucrări cu grapa cu discuri este de preferat în toamnele secetoase. se mărunţesc şi se încorporează resturile vegetale şi buruienile. care afânează solul fără să întoarcă brazda. semănatul se efectuează în condiţii mai dificile şi are o calitate mai slabă. soia.16 cm. după care terenul se lucrează cu 21 . Lucrarea solului numai cu grapa cu discuri dă rezultate bune după plante premergătore care lasă mai puţine resturi vegetale (soia. Înlocuirea arăturii prin lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie se poate face pe terenurile bine lucrate în anii anteriori. fiind recomandate mai ales atunci când prin efectuarea arăturii există riscul întârzierii semănatului. la adâncimea de 20 . sfeclă pentru zahăr) imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de arat sau a lucrării de dezmiriştit. sfeclă pentru zahăr. când solul este uscat şi nu se poate ara fără scoaterea de bolovani.boabe. floarea- soarelui). se încorporează îngrăşămintele minerale. Lucrările de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ se efectuează la fel ca în cazul arăturii de vară şi urmăresc aceleaşi obiective.

care vor avea un efect pozitiv în reducerea eroziunii solului. fără întoarcerea brazdei. dar costurile ocazionate de efectuarea lucrărilor solului sunt mult mai mici. motiv pentru care se impune fertilizarea cu azot în toamnă. în reducerea scurgerilor de apă la suprafaţa solului şi în reducerea pierderilor de apă prin evaporaţie. Producţiile care se obţin în astfel de situaţii sunt comparabile cu cele obţinute în sistemele clasice de lucrare a solului. lucrarea de arat poate fi înlocuită şi prin lucrări efectuate cu diferite tipuri de cultivatoare. Practicarea sistemelor de lucrări minime ale solului impune efectuarea de afânări adânci ale solului. urmând ca ultima lucrare de pregătire a patului germinativ să fie făcută cu ajutorul combinatorului sau odată cu semănatul. Pentru a 22 . acesta pretându-se în mod deosebit pe solurile afânate. respectiv prezenţa în fermă a unor utilaje agricole corespunzătoare acestui scop.4. mineralizarea materiei organice din sol este diminuată. iar pe terenurile mai grele se recomandă ca la 3 . eliberându-se mai puţin azot. Pe de altă parte. motiv pentru care trebuie acordată o atenţie sporită lucrărilor de îngrijire. Se poate practica şi semănatul direct (sistemul „no-tillage”). Aceste sisteme de lucrare a solului sunt recomandate în toamnele secetoase. 1. cu o capacitate ridicată de infiltrare a apei şi cu o activitate biologică intensă. De asemenea. C1 sau C2 și să fie certificate. În cazul sistemelor minime de lucrare a solului și în cazul semănatului direct. la suprafaţa solului rămâne o cantitate mai mare de resturi vegetale. Sămânţa şi semănatul Calitatea seminţelor pentru semănat.grapa cu discuri. Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui soi recomandat pentru zona de cultură. în cultura de grâu se favorizează dezvoltarea buruienilor şi se intensifică atacul de boli şi dăunători. să fie din categoria biologică Bază.4 ani să se efectueze lucrarea de arat. cu ajutorul semănătorilor dotate cu un sistem de lucrare a solului în faţa brăzdarelor. Sistemele de lucrări minime ale solului şi semănatul direct impun o dorate tehnică adecvată. precum şi pe terenurile în pantă. De asemenea.

Dividend Formula M (difenoconazol 30 g/l) – 1.Orius 6 FS (tebuconazol 6 %) – 0.5 l/t.Lamardor 400 FS (protioconazol 250 g/l + tebuconazol 150 g/l) – 0.Celest Star 025 FS (ciproconazol 6. 1 MMB = masa a 1. . − mălurii comune.5 l/t.3 g/l + fludioxonil 18. .5 l/t. .0 l/t pentru combaterea mălurii comune şi fuzariozei.5 l/t. ..Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 2.Dithane M 45 (mancozeb 80 %) – 2. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie pentru combaterea agenţilor patogeni care se transmit prin sămânţă (fuzarioza – Fusarium spp.îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat. . fuzariozei şi a mucegaiului de zăpadă: . . − mălurii comune şi a fuzariozei: . 23 . exprimată în grame.3 l/t. − mălurii comune: . mălurii pitice şi a fuzariozei: . De asemenea. Tratarea seminţelor.Tenazol 60 FS (tebuconazol 60 g/l) – 0.15 l/t. .0 l/t.Savage 5 FS (tebuconazol 2 % + imazalil 3 %) – 1.5 kg/t. Sămânţa se tratează cu produse fungicide pentru combaterea: − mălurii comune.5 l/t.5 kg/t.0 l/t. tăciunele zburător al grâului – Ustilago tritici). 1.Amiral Proffy 6 FS (tebuconazol 60 g/l) – 0. .000 de boabe. . .25 g/l + difenoconazol 30 g/l) – 1.Orius 2 WS (tebuconazol 2 %) – 1.8 g/l) – 1.Premise (tebuconazol 100 g/l) – 0.Biosild Top (tiofanat metil 350 g/l + tetraconazol 20 g/l) – 1. .Dividend Star 036 FS (ciproconazol 6.Vitavax 200 FF (carboxina 200 g/l + tiram 200 g/l) – 2.Kinto Duo (procloraz 60 g/l + triticonazol 20 g/l) – 1. mălura comună – Tilletia spp. este de preferat ca sămânţa să aibă MMB1 cât mai mare.Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 2. sămânţa de grâu trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 85 %.0 l/t..5 l/t.5 l/t pentru combaterea mucegaiului de zăpadă.5 l/t. .5 l/t.

. 0.Midash 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 1..Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0. muştele cerealelor. . muştelor cerealelor. tratamentul seminţelor trebuie efectuat: − cu un produs insectofungicid.6 l/t pentru combaterea mălurii comune. viermilor sârmă şi larvelor gândacului ghebos. afidelor.7 g/l + imidacloprid 166. afide).5 l/t pentru combaterea fuzariozei. septoriozei.4 FS (clotianidin 166.Gaucho 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0.Yunta Quatro 373. care se asociază cu produsul fungicid utilizat pentru controlul bolilor. viermilor sârmă. mălurii comune. viermilor sârmă şi larvelor gândacului ghebos. viermilor sârmă şi larvelor gândacului ghebos. 2.5 g/l + fludioxonil 25 g/l + difenoconazol 25 g/l) – 1. şi anume: . .0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos. mălurii comune. tăciunelui zburător.Tonic Plus (teflutrin 80 g/l + difenoconazol 12 g/l) – 2. . tăciunelui zburător. . afidelor.0 l/t. afidelor.5 l/t pentru combaterea fuzariozei. .7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1. Pe terenurile unde există riscul atacului de dăunători în toamnă (gândac ghebos – Zabrus tenebrioides. şi anume: . viermi sârmă – Agriotes spp.7 g/l) – 1.Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 1. cât şi dăunătorii.Nuprid Max AL 222 FS (imidacloprid 210 g/l + tebuconazol 12 g/l) – 2.25 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi a afidelor şi 1. 24 . mălurii pitice. − cu un produs insecticid. viermilor sârmă. .Yunta 246 FS (imidacloprid 233 g/l + tebuconazol 13 g/l) – 2.7 g/l + protioconazol 33. mai ales atunci când grâul urmează după grâu. mălurii comune. mucegaiului de zăpadă.3 l/t pentru combaterea fuzariozei.6 l/t pentru combaterea afidelor.3 g/l + tebuconazol 6. mălurii comune. care să controleze atât bolile.6 l/t pentru combaterea afidelor.5 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.Celest Top (tiametoxam 262.0 l/t pentru combaterea fuzariozei. larvelor gândacului ghebos şi afidelor.

este mai expus îmburuienării.6 l/t pentru combaterea afidelor. pragul biologic este de 0oC. 0. insectofungicide. iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active (TBA)1 de 450 .0 . pentru zona de sud. Semănatul mai târziu faţă de epoca optimă face ca plantele de grâu să intre în iarnă neînfrăţite şi necălite. insecticide.5 frunze. creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de fortificare şi de „start-up”). ceea ce duce la pierderi de densitate.Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0. insecticide + fungicide. ceea ce permite plantelor de grâu să aibă 2 - 3 fraţi şi 4 .50 zile. vest şi Câmpia Transilvaniei. zona de nord a ţării şi depresiunile intramontane. 1 Temperaturile biologic active (TBA) reprezintă temperaturile care asigură creşterea şi dezvoltarea plantelor şi care au valori mai mari faţă de un prag biologic sub care nu se mai înregistrează efecte biologice semnificative. 0. Pentru grâu. iar vegetaţia se prelungeşte în vară. Epoca de semănat.Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) – 3.6 l/t pentru combaterea afidelor. respectiv să aibă o rezistenţă maximă la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. . . Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide.5. Epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în ţara noastră se încadrează între 1 şi 10 octombrie. 25 . 0. În stabilirea momentului semănatului se urmă- reşte ca plantele de grâu să vegeteze în toamnă o perioadă de 40 .500oC. ceea ce înseamnă că temperaturile biologic active sunt reprezentate de temperaturile mai mari de 0oC. . existând pericolul apariţiei fenomenului de şiştăvire. cu o rezistenţă scăzută la gerul din timpul iernii.7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1.0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.6 l/t pentru combaterea afidelor. se poate efectua şi tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinarea seminţelor. pentru zona colinară. şi între 25 septembrie şi 5 octombrie.Sentinel Syn (imidacloprid 600 g/l) – 0. Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0. lanul va avea o densitate mică. În primăvară.7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1. precum: .0 l/t în diluţie cu 5 l de apă.0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1.

Densitatea mică este compensată parţial prin procesul de înfrăţire. semănatul se începe pe parcelele unde au fost plante premergătoare cu recoltare timpurie şi se continuă cu parcelele unde au fost plante premergătoare cu recoltare târzie. cultura este expusă îmburuienării. cultura se îmburuienează din toamnă. Pentru aceasta. apare pericolul căderii şi se favorizează atacul de boli foliare. ceea ce duce la sensibilitate la ger şi la stratul gros de zăpadă (apare fenomenul de asfixiere). În cazul hibrizilor de grâu. La densităţi prea mici. se recomandă densităţi de semănat de 300 . La densităţi de semănat prea mari. densitatea de semănat recomandată este de 120 - 26 . iar în primăvară lanul poate fi prea des. iar pe măsură ce condiţiile de semănat se înrăutăţesc sau se seamănă mai târziu se măreşte densitatea de semănat. Limita minimă a densităţii se alege pentru soiurile cu o capacitate de înfrăţire mai mare. producţia scăzând. Atunci când în cadrul fermei grâul urmează a se semăna după diferite plante premergătoare. Densitatea de semănat. calitatea patului germinativ şi epoca de semănat. uneori chiar la peste 600 boabe germinabile/m2.800 spice/m2 în cazul culturilor intensive).700 spice/m2 (chiar 700 . Pentru soiurile mai noi. cantitatea de sămânţă este mai mare. În stabilirea densităţii de semănat se urmă- reşte obţinerea la recoltat a 500 . din care unele cu recoltare timpurie şi unele cu recoltare târzie. ceea ce înseamnă costuri suplimentare. iar plantele nu valorifică eficient resursele disponibile.550 boabe germinabile/m2. în funcţie de particularităţile soiului semănat (în primul rând. Semănatul mai devreme faţă de epoca optimă face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea în iarnă. în condiţiile semănatului în condiţii optime (umiditate suficientă în sol şi pat germinativ bine pregătit) şi la începutul epocii de semănat. cu o bună rezistenţă la iernare şi în condiţii bune de aprovizionare cu apă (condiţii de irigat). iar numărul mare de plante în lan intensifică concurenţa dintre ele pentru resurse. umiditatea solului în momentul semănatului. capacitatea de înfrăţire). cu plante predispuse la cădere şi la atacul de boli foliare.450 boabe germinabile/m2. cu o capacitate mare de înfrăţire. densitatea la semănat este în mod obişnuit cuprinsă în intervalul 450 . plantele de grâu sunt expuse în toamnă atacului de dăunători (afide şi muşte).

În cazul hibrizilor de grâu.450 boabe germinabile/m2). cele mai multe tipuri de maşini de semănat (semănători universale sau semănători pentru păioase) fiind construite pentru această distanţă. care să favorizeze procesul de înfrăţire. reducerea la minimum a pierderile de plante în timpul iernii şi favorizarea elementelor productivităţii spicului (numărul de boabe în spic şi masa acestora). Norma de semănat. în grame. Semănatul în cărări permite efectuarea 27 . obţinute prin închiderea tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului. Semănatul în cărări se realizează prin lăsarea a câte 2 benzi (cărări) nesemănate. În cazul semănatului la densităţi mici (300 .150 boabe germinabile/m2. între 200 și 250 kg/ha. Norma de semănat se calculează după următoarea formulă: D x MMB C= x 100 PxG unde: C = norma de semănat. în %. MMB = masa a 1000 de boabe. Grâul de toamnă se seamănă în ţara noastră. norma de semănat este cuprinsă între 130 și 200 kg/ha. germinaţia seminţelor şi MMB. la o distanţă între rânduri de 12. erbicidat.5 cm. În ultimii ani s-au extins semănătorilor cu distanţa între rânduri de 15 şi 18 cm. în boabe germinabile/m2. puritate fizică a seminţelor.280 kg/ha. de obicei. Norma de semănat variază. P = puritatea fizică a seminţelor. Lăţimea celor 2 benzi este dată de lăţimea pneurilor tractorului folosit pentru efectuarea lucrărilor de îngrijire. Distanţa dintre perechile de benzi (perechile de cărări) este dată de lăţimea echipamentelor folosite la lucrările de îngrijire (echipamentele de fertilizat. D = densitatea de semănat. în %. combatere a bolilor şi a dăunătorilor). Aceste densităţi reduse trebuie corelate cu respectarea tuturor cerinţelor tehnologice ale culturii. tractoarele vor intra pe cele două benzi. în mod obişnuit. uneori ajungând până la 270 . închizându-se un tub sau două la semănătoare pentru fiecare bandă. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de densitatea de semănat. G = germinaţia seminţelor. Distanţa dintre rânduri. norma de semănat este cuprinsă între 60 și 70 kg/ha. Pentru efectuarea tratamentelor în vegetaţie. în kg/ha.

Adâncimea de semănat este de 3 . distanţa dintre rânduri este egală. în zonele cu vânturi puternice în timpul iernii şi pe soluri uşoare. seminţele sunt 28 . În cazul în care tratamentele în vegetaţie se efectuează cu mijloace „avio”. textura solului. rândurile trebuie să fie orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant. soiul cultivat (lungimea coleoptilului) şi momentul semănatului.6 cm. Distanţa dintre două urme este dată de lăţimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru efectuarea tratamentelor în vegetaţie. acolo unde zăpada este spulberată. în felul acesta fiind împiedicată scurgerea apei şi respectiv procesul de eroziune în timpul ploilor torenţiale. efectuarea trata- mentelor pentru prevenirea căderii plantelor) cu o calitate foarte bună din punct de vedere al uniformităţii de aplicare a produselor şi permite efectuarea tratamentelor cu mijloace terestre până în fazele de vegetaţie avansate. la semănat se lasă urme de orientare obţinute prin închiderea a două tuburi de la semănătoare. În cazul soiurilor care au coleoptilul scurt. pentru a se evita eroziunea eoliană. în funcţie de umiditatea solului în momentul semănatului. De asemenea. Când umiditatea solului este suficientă în stratul superficial ca să asigure germinarea seminţelor şi răsărirea în bune condiţii.6 cm.intervenţiilor tehnologice (aplicarea îngrăşămintelor. adâncimea de semănat este de 5 . Un semănat de calitate se realizează atunci când seminţele sunt repartizate uniform pe rând. precum şi în condiţiile unui semănat mai timpuriu. adâncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 4 cm. Pe terenurile în pantă.4 cm. pentru a se evita ca plantele să rămână neacoperite de zăpadă. efectuarea tratamentelor pentru combaterea buruienilor. Semănatul mai superficial asigură o răsărire mai rapidă. precum şi pe solurile cu textura mijlocie spre grea. ceea ce poate duce la dezgolirea nodului de înfrăţire. adâncimea de semănat este de 3 . ceea ce determină o creştere şi dezvoltare mai bună a plantelor în toamnă şi o mai bună rezistenţă a acestora la condiţiile nefavorabile de iernare. textura este mai uşoară. rândurile trebuie să fie orientate de-a lungul curbelor de nivel. Perpendicular pe direcţia vântului dominant se recomandă orientarea rândurilor şi în zonele cu vânturi puternice în timpul iernii. bolilor şi dăunătorilor. Când solul este uscat.

trebuie luate măsuri preventive. atacul de boli. Eliminarea exesului de apă se impune ca urmare a faptului că acolo unde apa bălteşte. Este indicat ca această lucrare să fie efectuată cu un tăvălug cu inele. precum: săparea unor şanţuri după semănat pentru scurgerea apei. atacul de dăunători. plantele de grâu mor prin asfixiere. acolo unde există riscul ca în urma unor precipitaţii mai importante sau în urma topirii zăpezii să apară băltiri. 1. . dezvoltarea plantelor în primăvară. efectuarea de afânări adânci (scarificări înainte de efectuarea arăturii) pentru perforarea stratului greu permeabil din profunzime şi facilitarea infiltrării 29 .combaterea buruienilor. În locurile depre- sionare. resursele tehnice.5.irigarea. . . Tăvălugitul după semănat este necesar atunci când semănatul s-a efectuat în sol mai uscat. care presează solul şi-l lasă uşor afânat la suprafaţă.tăvălugitul după semănat. dezvoltarea plantelor în toamnă.combaterea bolilor. . . pregătirea profesională. Lucrările de îngrijire Lucrările de îngrijire care se aplică la cultura grâului depind de: calitatea patului germinativ. cunoştinţele şi informaţiile fermierului.încorporate la aceiaşi adâncime şi se realizează un contact bun al seminţei cu solul pentru absorbţia apei necesare germinării. Principalele lucrări de îngrijire care se efectuează la cultura grâului de toamnă constau în: . având rolul de a pune sămânţa în contact cu solul. . gradul de îmburuienare. favorizându-se astfel absorbţia apei. .eliminarea excesului de apă.controlul culturii în timpul iernii şi la ieşirea din iarnă.tăvălugitul la desprimăvărare.prevenirea căderii plantelor.combaterea dăunătorilor. condiţiile climatice. . materiale şi financiare ale fermierului.

Dacă acest fenomen se produce. determinându-se procentul de plante vii şi de plante care au pierit în timpul iernii. 1976). Buruienile dicotiledonate sunt cele care produc cele mai mari pagube la cultura grâului din ţara noastră. Controlul în timpul iernii se face prin metoda monoliţilor. Din cauza alternanţei repetate a temperaturilor negative cu cele pozitive (alternanţa îngheţ-dezgheţ). la ieşirea din iarnă trebuie efectuate observaţii şi analize direct în câmp. precum: rotaţia. Agrostemma githago (neghină). la cultura grâului este necesară combaterea buruienilor pe cale chimică. care constă în recoltarea unor probe de sol cu plante care se analizează în anumite condiţii ce presupun reluarea vegetaţiei. Atunci când în urma controlului culturii de grâu se constată că sunt zone unde apa bălteşte. Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire la cultura grâului. semănatul în epoca optimă. Controlul culturii în timpul iernii şi la ieşirea din iarnă se face pentru stabilirea celor mai adecvate măsuri de întreţinere în primăvară. prin aplicarea de erbicide. De asemenea. prezenţa buruienilor în culturile de grâu reduce calitatea recoltei prin prezenţa seminţelor de buruieni în masa de boabe de grâu recoltate. lucrările solului. imediat ce solul s-a zvântat şi se poate intra pe teren fără a se tasa solul. trebuie luate imediat măsuri de evacuare a acesteia. Calystegia sepium (cupa vacii). Bifora radians (iarbă puturoasă). atunci cultura de grâu trebuie tăvălugită cu un tăvălug neted. ceea ce face ca odată cu încălzirea vremii la desprimăvărare să apară fenomenul de ofilire şi uscare a plantelor de grâu. De asemenea. combaterea chimică a lor prin utilizarea erbicidelor fiind o lucrare obligatorie. Anthemis arvensis (romaniţă). Totuşi. rădăcinile plantelor de grâu se rup şi se desprind de sol. Cele mai frecvente specii de buruieni dicotiledonate anuale din ţara noastră sunt: Adonis aestivalis (cocoşei de câmp). Anagalis arvesis (scânteiuţă). Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar atunci când apare fenomenul de descălţare. Pierderile de recoltă la cultura de grâu din cauza buruienilor sunt cuprinse între 10 şi 70 % din producţia obţinută în condiţii normale (Şarpe. cu un conţinut mai ridicat în argilă. Fenomenul de descălţare este mai frecvent pe solurile grele. Centaurea 30 . Reducerea gradului de îmburuienare se realizează prin măsuri preventive. semănatul la densitatea optimă.apei.

4-D 600 g/l) – 1. Sonchus arvensis (susai). Thlaspi arvense (punguliţă).Dicopur Top 464 SL (acid 2. măzărichea).0 l/ha.0 l/ha. .Alliance 660 WG (metsulfuron-metil 6 % + diflufenican 60 %) – 100 g/ha (nu combate fumariţa.0 l/ha. Lathyrus tuberosus (sângele voinicului). Rubus caesius (rugul de mirişte). . Galinsoga parviflora (busuioc sălbatic).4-D din sare de dimetilamina 600 g/l) – 1. Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare).Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 1.5 l/ha adjuvant.6 l/ha (0. volbura. Lamium amplexicaule (sugel). Chenopodium album (căpriţă.0 l/ha.4-D din sare de dimetilamina 660 g/l) – 0.cyanus (cicoare).3 l/ha pentru comba- terea dicotiledonatelor perene asociat cu 1.0 l/ha SDMA 600). spanac sălbatic). Stellaria media (rocoină). .4-D din sare de DMA 344 g/l + dicamba 120 g/l) – 0. Galeopsis tetrahit (lingurică). coada calului. Convolvulus arvensis (volbură).Ceredin Super 40 SL (acid 2. . Galium aparine (turiţă).4 D 660 SL (acid 2. . . .Dialen Super 464 SL (acid 2.4-D 300 g/l + dicamba 100 g/l) – 1. .1. Papaver rhoeas (mac roşu).8 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene se pot folosi produse erbicide care pot fi aplicate: 1.Ecopart 2 SC (pyraflufen-etil) – 0. Veronica hederifolia (şopârliţă). Rumex acetosa (măcriş). Până la formarea primului internod: . .4-D 344 g/l + dicamba 120 g/l) – 0. Erodium cicutarium (pliscul cucoarei). Cele mai frecvente specii de buruieni dicotiledonate perene din ţara noastră sunt: Cirsium arvense (pălămidă). Raphanus raphanistrum (ridiche sălbatică). Lepidium draba (urda vacii). Fumaria officinalis (fumariţă).9 l/ha.0 l/ha. Matricaria inodora (muşeţel nemirositor).0. Ranunculus arvensis (piciorul cocoşului).2. 31 .Arrat (tritosulfuron 25 % + dicamba 50 %) – 150 . .200 g/ha + 0.0 l/ha. Consolida regalis (nemţişor de câmp).DMA 6 (acid 2. Sinapis arvensis (muştar sălbatic).Dicopur D (acid 2.8 . Matricaria chamomilla (muşeţel).Buctril Universal (bromoxinil 280 g/l + acid 2.4 .Amino 600 SL (acid 2. . Lamium purpureum (sugel puturos).4-D din sare de DMA 660 g/l) – 1.0 l/ha. turiţa.4-D 280 g/l) – 1.

Lintur 70 WG (dicamba 65.4-D-EHE 300 g/l) – 0. .9 % + triasulfuron 4.20 g/ha.1 %) – 150 g/ha. Erbicidele ce conţin acidul 2.Granstar 75 DF (tribenuron metil 75 %) – 15 . . .Laren Pro 20 SG (metsulfuron metil 20 %) – 30 g/ha (nu combate coada calului şi turiţa).150 ml/ha. . .20 g/ha. 2.Rival Superstar 75 GD (tribenuron metil 37.4-D din 2 EHE 600 g/l) – 0.Helmstar 75 WG (tribenurom metil 75 %) – 15 . .0 l/ha. 32 . muştarul sălbatic.Tomigan 250 EC (fluroxipir 250 g/l) – 0.8 .20 g/ha.Glean 75 DF (clorsulfuron 75 %) – 15 .Mustang(florasulam 6. volbura şi şopârliţa). . . .0. .Rival Star 75 GD (tribenuron metil 75 %) – 15 .5 l/ha (nu combate turiţa.20 g/ha. ridichea sălbatică).3 %) – 35 g/ha. .15 cm: .0.6 l/ha.Primstar Super (metsulfuron metil 60 %) – 10 g/ha (nu combate coada calului şi turiţa).20 g/ha (nu combate volbura).20 g/ha (nu combate fumariţa.4-D 344 g/l + dicamba 120 g/l) – 0. . .Trimmer (tribenuron metil 750 g/kg) – 15 .5 frunze). Până în faza de burduf. .Rival 75 GD (clorsulfuron 75 %) – 15 .Pointer Ultra (tribenuron metil 14.4-D din SDMA 675 g/l) – 0.safener) – 100 .3 % + metsulfuron metil 14.9 l/ha.5 % + clorsulfuron 37.Dicopur M (MCPA acid 750 g/l) – 1. .Premiant (acid 2.1.4 D (acid 2.4 . Lancelot Super (aminopiralid 40 g/l + florasulam 5 g/l) – 33 g/ha. . .Granstar Super 50 SG (tifensulfuron metil 250 g/kg + tribenuron metil 250 g/kg) – 40 g/ha (nu combate fumariţa şi volbura). . . Buruienile trebuie să fie în faza de cotiledoane sau rozetă (3 . dar fără ca buruienile să depăşească 10 .25 g/l + acid 2.Prodate 2.4-D trebuie administrate când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod (ulterior devin fitotoxice pentru plantele de grâu).8 l/ha. .Sekator Progress OD (amidosulfuron 100 g/l + iodosulfuron-metil- Na 25 g/l + mefenpyr dietil 250 g/l .8 l/ha.5 %) – 15 . Lontrel 300 (clopiralid 300 g/l) – 0. Esteron Extra 600 EC (acid 2.0 l/ha.20 g/ha.3 .

dar fără să depăşească 25oC.Tomigan 250 EC (fluroxipir 250 g/l) – 0.Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2. cu temperatura aerului mai mare de 15°C în cazul erbicidelor pe bază de 2. Preemergent. Pentru combaterea lor se pot folosi erbicide care pot fi administrate: 1. Efectul tratamentului este maxim atunci când aplicarea se face în faza optimă pentru buruieni şi plantele de grâu.2.9 l/ha. dar fără ca buruienile să depăşească 10 . peste 8 .8 l/ha.4 l/ha cu erbicide ce conţin 2. Aplicarea erbicidelor se face cu ajutorul echipamentelor de erbicidat care există într-o gamă constructivă foarte variată. Bucovina.4-D + alte substanţe active). Buruienile monocotiledonate pun probleme în ţara noastră numai în zonele colinare.Axial 050 EC (pinoxaden 50 g/l + cloquintocet-mexil 12. când temperatura aerului depăşeşte 6°C. În culturile îmburuienate cu Convolvulus arvensis (volbură).400 l/ha.0 l/ha.0 . iar buruienile monocotiledonate sunt în faza de 2 . însorită şi fără vânt. . şi anume: Apera spica-venti (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul).0 .9oC în cazul erbicidelor combinate cu 2.Tolurex 50 SC (clortoluron 500 g/l) – 2. iar cel puţin 3 ore după aplicare nu cad precipitaţii. de produse erbicide precum: . .4-D şi peste 6oC în cazul erbicidelor sulfonilureice. Transilvania. imediat după semănat: . Papaver rhoeas) se recomandă aplicarea de erbicide de tip combinat (ce conţin acidul 2. fiind reprezentate de două specii mai importante. Matricaria chamomilla.Cerlit (fluroxipir 250 g/l) – 0.8 l/ha.3. 33 .5 g/l) – 0.15 cm. Matricaria inodora.4-D. În vegetaţie. care pot fi administrate mai devreme. Galium aparine.4 fruzuliţe: .4-D (cum sunt: Agrostemma githago. umede din Banat. Atunci când în cultura grâului sunt buruieni dicotiledonate rezistente la acţiunea acidului 2. aplicarea s-a făcut pe vreme liniştită.4-D sau erbicide sulfonilureice.9 l/ha. s-a respectat doza şi modul de pregătire a soluţiei. . 2. folosind cantităţi de soluţie de 200 .asocierea de Cerlit sau Tomigan în doză de 0. primăvara când grâul este în faza de înfrăţire. Galeopsis tetrahit (lingurică) şi Galium aparine (turiţă) se recomandă aplicarea din faza de înfrăţire până în faza de burduf.

Prin aceste tratamente se înlocuiesc lucrările mecanice de combatere a buruienilor.25 - 1. Pentru combaterea ierbii vântului se poate aplica toamna.Attribut 70 SG (propoxicarbazon-sodiu 700 g/kg) – 60 . Matricaria sp.). Agropyron repens (pir târâtor). când grâul este în faza de înfrăţire. . Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor totale s-a extins în ultimii ani.Axial One (pinoxaden 45 g/l + florasulam 5 g/l + cloquintocet- metil 11. post- emergent: . primăvara când grâul este în faza de înfrăţire până la formarea primului internod: .. şi anume: .0 l/ha. imediat după semănat: . Papaver sp.25 g/l – safener) – 1. precum: . În vegetaţie. Alte specii de buruieni monocotiledonate care pot fi prezente în culturile de grâu sunt: Bromus secalinus (obsiga secării).Legato Plus (diflufenican 100 g/l + isoproturon 500 g/l) – 1. Preemergent. Lolium temulentum (zâzanie).Pallas 75 WG (piroxsulam 7. a odosului şi a buruienilor dicotiledonate anuale se pot folosi erbicide care se aplică primăvara.5 % + cloquintocet-metil 7. tratamentele fiind obligatorii în cazul practicării sistemelor de lucrări minime ale solului sau semănatul direct. Se folosesc produse erbicide. Centaurea sp.. Erbicidele totale se utilizează pentru combaterea buruienilor şi a samalustrei apărute după lucrarea de dezmiriştit sau lucrarea de arat care se efectuează după plante premergătoare cu recoltare timpurie.100 g/ha. Pentru combaterea ierbii vântului şi a buruienilor dicotiledonate se pot folosi erbicide care pot fi administrate: 1.Clinic 360 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3. 2. Elymus repens sin.0 l/ha.Glean 75 DF (clorsulfuron 75 %) – 15 . . .5 l/ha adjuvant.5 l/ha (combate şi Capsella sp. 34 .0 - 4.20 g/ha..5 % – safener) – 250 g/ha + 0. Pentru combaterea ierbii vântului.Primstar Super (metsulfuron metil 60 %) – 10 g/ha.Sekator Progress OD (amidosulfuron 100 g/l + iodosulfuron-metil- Na 25 g/l + mefenpyr dietil 250 g/l – safener) – 150 ml/ha. Digitaria sanquinalis (meişor).

4.0 l/ha.0 l/ha. Fusarium nivale.0 . Septoria tritici. Combaterea bolilor se face atât prin metode preventive.mucegaiul de zăpadă (Calonectria graminicola – sin. . când acestea sunt foarte sensibile. rugina neagră – Puccinia graminis). Pragul economic de dăunare (PED1) este realizat atunci când sunt prezente 25 de pete pe 1 PED = prag economic de dăunare. Erysiphe graminis f. tritici).0 l/ha.înnegrirea spicelor (Cladosporium herbarum). cât şi curative. Principalele boli ale culturilor de grâu sunt: .0 . tritici) este o boală cu transmitere prin sol ce se manifestă în perioada creşterii intense a plantelor de grâu. tritici – sin.sp.sp.4. . 35 . .ruginile grâului (rugina brună – Puccinia recondita.septorioza sau pătarea brună a frunzelor (Mycosphaerella graminicola – sin. Gaeumannomyces graminis var.mălura pitică (Tilletia controversa).îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor (Ophiobolus graminis – sin.Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l) – 2. .făinarea (Blumeria graminis f.0 . PED reprezintă nivelul de atac sau de densitate la care pagubele produse sunt egale cu costul tratamentului.3.4. .fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor (Fusarium graminearum).Glyphogan 480 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3. distrugerea samulastrei.2 l/ha.4 .pătarea în ochi a bazei tulpinii (Pseudocercosporella herpotri- choides). Microdochium nivale).Roundup (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3. . asigurarea densităţii normale a lanului. tritici). .4. . . respectarea rotaţiei.0 l/ha.0 l/ha.sp. rugina galbenă – Puccinia striiformis.Sanglypho (glifosat acid 360 g/l) – 5. fertilizarea echilibrată. . Septoria nodorum).tăciunele zburător al grâului (Ustilago tritici). .Cosmic (glifosat acid 360 g/l) – 3. Tilletia foetida). . .0 .mălura comună (Tilletia caries. . .Touchdown System 4 (glifosat acid 360 g/l) – 3. . Măsurile preventive constau în: cultivarea de soiuri rezistente. Făinarea (Blumeria graminis f.

25 %. amplasarea culturii în condiţii de monocultură sau după porumb. se recomandă cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante. rugina brună este cea mai răspândită în ţara noastră. PED este realizat la o intensitate a atacului de 10 % în faza de înflorire. respectarea rotaţiei. Măsurile preventive cele mai eficiente sunt: cultivarea de soiuri tolerante la boală. tratarea seminţei înainte de semănat. care sunt toxice pentru om şi animale. temperaturile de 20 . respectarea rotaţiei. în făina destinată consumului uman se acceptă o cantitate maximă de 750 µg/kg. Cele mai frecvente micotoxine sunt deoxinivalenolul (DON) şi nivalenolul. aplicarea unor doze moderate de azot. Ca măsuri preventive. fertilizarea echilibrată. distrugerea samulastrei.ultimele 3 frunze. La om. iar la animale determină refuzul furajelor. Cele mai sensibile animale sunt suinele. încorporarea resturilor vegetale prin dezmiriştit şi arătură. iar în cerealele destinate consumului sugarilor şi copiilor mici se acceptă o cantitate maximă de 200 µg/kg (conform Regulamentului Comisiei Europene nr. Septorioza (Mycosphaerella graminicola. fertilizarea cu doze echilibrate de azot şi fosfor. la care se adaugă prezenţa micotoxinelor (produse ale metabolismului patoge- nului). În condiţii foarte favorabile evoluţiei bolii. cultivarea de soiuri cu talie redusă sau aristate (soiurile aristate sunt atacate mai puternic decât soiurile nearistate). pe resturile de plante. Boala este favorizată de umiditatea ridicată. stări de vomă.25oC în perioada înfloritului. Dintre cele trei rugini ale grâului. pierderile de producţie pot ajunge până la 20 . Fuzarioza determină pierderi cantitative şi calitative de producţie. rugina neagră – Puccinia graminis). diaree şi pierderi în greutate. rugina galbenă – Puccinia striiformis. densitatea mare a culturii. 1881/2006 şi 1126/2007). Măsurile preventive constau în: cultivarea de soiuri rezistente. distrugerea samulastrei şi încorporarea resturilor vegetale. Ruginile grâului (rugina brună – Puccinia recondita. Pentru DON. Septoria nodorum) este o boală care se transmite prin sămânţă sau prin sol. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor (Fusarium graminearum. fertilizarea cu doze mari de azot. micotoxinele determină grave tulburări gastro-intestinale. 36 . semănatul direct în mirişte sau în condiţii de lucrări minime. cu forma perfectă Gibberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă. folosirea de sămânţă sănătoasă.

Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1.8 l/ha pentru combaterea fuzariozei spicului.0 l/ha.Bumber 250 EC (propiconazol 250 g/l) – 0.Leander 750 EC (fenpropidin 750 g/l) – 0. .Matiz 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0.5 l/ha.75 l/ha.Capalo (fenpropimorf 200 g/l + epoxiconazol 62.5 g/l + metra- fenona 75 g/l) – 1.0 l/ha.8 l/ha. .75 l/ha.8 l/ha.7 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 0.5 l/ha.Falcon Pro 425 EC (tebuconazol 148 g/l + spiroxamina 224 g/l + protioconazol 53 g/l) – 0. rugini) se efectuează 1 . .Evolus (proquinazid 40 g/l + tebuconazol 160 g/l + procloraz 320 g/l) – 1. . .Acanto Plus (ciproconazol 80 g/l + picoxistrobin 200 g/l) – 0. . . . precum: . care se fac la intervale de 4 . . Pentru combaterea complexului de boli foliare şi ale spicului (făinare. primul în faza de înfrăţire – începutul alungirii paiului şi al doilea în faza de burduf – înspicat. . Momentul tratamentelor se stabileşte pe baza controalelor periodice în lan.Impact 25 SC (flutriafol 250 g/l) – 0.5 l/ha. .5 l/ha. .0 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 1.5 l/ha.2 tratamente.5 zile.Duett Ultra (tiofanat-metil 310 g/l + epoxiconazol 187 g/l) – 0. . Se pot folosi fungicide.7 l/ha pentru combaterea fuzariozei spicului.75 l/ha.Falcon 460 EC (tebuconazol 167 g/l + spiroxamina 250 g/l + triadimenol 43 g/l) – 0. septorioză. .Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0. . 37 .4 l/ha.5 l/ha pentru combaterea fuzariozei spicului. .4 l/ha.Allegro (epoxiconazol 125 g/l + kresoxim-metil 125 g/l) – 0.6 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 0.Bravo 500 SC (clorotalonil 500 g/l) – 1.Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0. . .Bumper Super 490 EC (procloraz 400 g/l + propiconazol 90 g/l) – 0.Artea 330 EC (ciproconazol 80 g/l + propiconazol 250 g/l) – 0. fuzarioză.Ardent 50 SC (kresoxim-metil 500 g/l) – 0.Menara 410 EC (ciproconazol 160 g/l + propiconazol 250 g/l) – 0.5 l/ha.5 l/ha.

Tilt 250 EC (propiconazol 250 g/l) – 0. astfel încât se 38 .Tebucur 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0.Osiris (epoxiconazol 37.5 l/ha.Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. .Prodimenol 25 EC (triadimenol 25 g/l) – 0.Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1. .2 l/ha pentru combaterea fuzariozei.5 l/ha.Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g /l) – 0.75 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 0.Zantara 216 EC (bixafen 50 g/l + tebuconazol 166 g/l) – 1. . . .75 l/ha.25 l/ha pentru combaterea fuzariozei.5 l/ha.Prosaro 250 EC (protioconazol 125 g/l + tebuconazol 125 g/l) – 0.5 g/l + metconazol 27.Yamato (tiofanat metil 233 g/l + tetraconazol 70 g/l) – 1.0 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 1.8 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 1. .Cyflamid 5 EW (cyflufenamid 5 %) – 200 ml/ha. . . precum: .25 l/ha.Shavit 25 EC (triadimenol 250 g/l) – 0.5 l/ha. .0 kg/ha.0 l/ha.5 l/ha.Thiovit Jet 80 WG (sulf 80 %) – 8.0 kg/ha. Pentru combaterea făinării se pot folosi fungicide.5 l/ha. . . . . .5 l/ha. .Zamir 40 EW (tebuconazol 133 g/l + procloraz 267 g/l) – 0.0 l/ha pentru combaterea coplexului de boli foliare şi 1.Topsin 70 WP (tiofanat metil 70 %) – 1.Nativo 300 SC (tebuconazol 200 g/l + trifloxistrobin 100 g/l) – 0. .5 l/ha pentru combaterea complexului de boli foliare şi 0.Topsin 500 SC (tiofanat metil 500 g/l) – 1.9 l/ha pentru combaterea fuzariozei. .Soprano 125 SC (epoxiconazol 125 g/l) – 0.Rover 500 SC (clorotalonil 500 g/l) – 1. .Tango Super (fenpropimorf 250 g/l + epoxiconazol 84 g/l) – 0.0 l/ha pentru combaterea fuzariozei. .5 l/ha.75 l/ha.75 l/ha pentru combaterea fuzariozei. Îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor (Ophiobolus graminis) şi pătarea în ochi a bazei tulpinii (Pseudocercosporella herpotrichoides) sunt boli care se transmit prin sol.5 g/l) – 2.

. Eurygaster maura. Măsurile de prevenire urmăresc evitarea căderii plantelor (mărirea rezistenţei paiului) şi recoltarea la timp. precum şi fertilizarea echilibrată. pe terenurile denivelate (în zonele joase) şi pe terenurile joase din luncile râurilor. Anisoplia lata. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţa infectată și prin sporii din sol. folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă şi cultivarea de soiuri rezistente. atunci când se întârzie recoltarea. Anisoplia agricola. Mucegaiul de zăpadă (Calonectria graminicola) se manifestă în iernile cu strat mare de zăpadă.cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia austriaca. Combaterea dăunătorilor din cultura de grâu se realizează atât prin măsuri preventive. Eurygaster austriaca. rotaţie şi tratarea seminţei. Tilletia foetida) este o boală cunoscută din cele mai vechi timpuri. Controlul bolii se realizează prin cultivarea de soiuri rezistente. Mălura pitică (Tilletia controversa) este mai puţin răspândită. ce devine vizibil la înspicare. Aelia acuminata. în primul rând. . Această boală este controlată prin tratamentele la sămânţă. Principalii dăunători ai culturilor de grâu sunt: .viermii sârmă (Agriotes spp.viermele roşu al paiului (Haplodiplosis marginata). Tăciunele zburător al grâului (Ustilago tritici) este foarte răspândit. fiind foarte răspândită. cât şi curative. distrugerea samulastrei. dar produce un atac slab. . Tăciunele poate fi controlat prin tratamente la sămânţă.ploşniţele cerealelor (Eurygaster integriceps. .gândacul ovăzului (Oulema melanopa). 39 .recomandă. Măsurile preventive constau în asigurarea drenajului excesului de umiditate şi nivelarea terenului. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţa infectată. respectarea rotaţiei. Înnegrirea spicelor (Cladosporium herbarum) determină depreciere calitativă a boabelor în condiţii de umiditate excesivă. . Mălura comună (Tilletia caries.). dar mult mai păgubitoare faţă de mălura comună. Anisoplia segetum). Aelia rostrata).gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides). Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţa infectată și prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

care consumă boabele în curs de germinare şi rădăcinile plantelor de grâu în primele faze de vegetaţie. În toamnele când se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos. Atacul este mai intens în toamnele calde şi umede. cât şi ca larvă. . musca de Hessa – Mayetiola destructor. evitarea porumbului ca plantă premergătoare. dar numai după ce s-a încheiat migrarea din locurile de iernare (frunzarul pădurilor). mai ales atunci când acesta a fost atacat de viermii sârmă. . Ploşniţele cerealelor (Eurygaster spp.şoarecele de câmp (Microtus arvalis). Viermii sârmă (Agriotes spp. tratarea seminţelor înainte de semănat cu insecticide sau insectofungicide. şi Aelia spp. efectuarea arăturii sau a lucrărilor de afânare adâncă imediat după recoltarea plantei premergătoare. precum: .nematodul boabelor de grâu (Anguina tritici). 40 .tripsul grâului (Haplothrips tritici).afidele cerealelor (Macrosiphum avenae. .Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 70 . atunci când temperatura medie zilnică depăşeşte 10°C (decada a doua a lunii aprilie). Protecţia culturii de grâu împotriva gândacului ghebos se realizează prin evitarea monoculturii şi tratarea seminţei înainte de semănat cu produse insecticide sau insectofungicide. şi la un PED de 5 exemplare/m2. Metopolophium dirhodum.muştele cerealelor (musca suedeză (neagră) a cerealelor – Oscinella frit. Protecţia culturii de grâu împotriva viermilor sârmă se realizează prin evitarea monoculturii. Rhopalosiphum maidis.Pyrinex 48 EC (clorpirifos 480 g/l) – 2.) produc pagube atât ca adult. . aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide. Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) produce pagube atât ca adult.viespea paiului (Cephus pygmaeus).100 g/ha. musca neagră a cerealelor – Phorbia securis). se recomandă efectuarea de tratamente chimice cu insecticide.) produc pagube prin larvele lor. . în cazul culturilor mai slab dezvoltate şi cu o densitate mai mică. Tratamentele împotriva adulţilor hibernanţi se efectuează la un PED de 7 exemplare/m2. . Schizaphis graminum). opomiza cerealelor – Opomyza florum. atunci când se depăşeşte PED de 5 % plante atacate. în cazul culturilor bine dezvoltate şi cu o bună densitate.5 l/ha. . cât şi ca larvă. Rhopalosiphum padi.

Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 200 ml/ha. În cazul loturilor semincere. Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia spp. . 41 . . . Combaterea chimică a ploşniţelor se realizează prin utilizarea de insecticide.Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 1.Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 70 g/ha.Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. este necesară repetarea tratamentului după maximum 7 .Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 100 ml/ha.) produc pagube ca adulţi. . Atunci când după efectuarea tratamentului chimic încă este depăşit PED. tratamentele de combatere se efectează la un PED de 1 exemplar/m2. iar la depăşirea PED de 5 exemplare/m2 se efectuează tratamente chimice.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. . . . . în cazul culturilor bine dezvoltate şi cu o bună densitate. . . .Decis 25 WG (deltametrin 250 g/kg) – 30 g/ha. Tratamentele împotriva larvelor se fac la începutul lunii iunie.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Proteus OD 110 (tiacloprid 100 g/l + deltametrin 10 g/l) – 400 ml/ha.0 l/ha. după ce acestea au trecut de vârsta a doua. în cazul culturilor mai slab dezvoltate şi cu o densitate mai mică.Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha.0 l/ha.0 l/ha. .Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 200 ml/ha. efectuarea arăturii de vară cât mai repede după recoltarea cerealelor păioase. Protecţia culturii de grâu împotriva cărăbuşeilor cerealelor se realizează prin evitarea monoculturii şi cultivarea grâului în asolament cu plante prăşitoare.Mavrik 2 F (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha. precum: . la un PED de 5 larve/m2. . .Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 100 ml/ha.Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 3. şi la un PED de 3 larve/m2.Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha. .Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 3. .Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 150 ml/ha. .Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 100 g/ha. .Vantex 60 CS (gama-cihalotrin 60 g/l) – 80 ml/ha. .10 zile de la primul tratament.Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha.

. Argeş.ceea ce corespunde cu sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie. Protecţia culturii de grâu împotriva gândacului ovăzului se realizează prin efectuarea de tratamente de combatere împotriva adulţilor şi a larvelor. la 2 . . precum: .Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 100 ml/ha. Teleorman şi Olt). Protecţia culturii de grâu împotriva viermelui roşu al paiului se realizează prin evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. De obicei.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha. se fac tratamente de margine până la 50 . . Dâmboviţa. .Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. primul tratament efectuat la începutul lunii mai. moment ce se identifică cu ajutorul capcanelor adezive. La depăşirea PED numai pe marginea culturii. cât şi ca larvă. .Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha. se recomandă efectuarea de tratamente chimice. Celelalte tratamente se efectuează la intervale de 8 .70 m în interiorul culturii.Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. Viermele roşu al paiului (Haplodiplosis marginata) produce pagube prin larvele sale. 42 .Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha. se folosesc aceleaşi produse insecticide recomandate pentru combaterea ploşniţelor.3 zile de la apariţia zborului adulţilor.Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 200 ml/ha. . . . Gândacul ovăzului (Oulema melanopa) produce pagube atât ca adult. dar pagubele cele mai mari sunt determinate de atacul larvelor.10 zile. . La depăşirea PED de 5 larve/plantă. este nevoie de 2 . . . PED este de 10 adulţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre.3 tratamente.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha.0 l/ha. Viermele roşu al paiului este mai frecvent în zona colinară a Munteniei şi Olteniei.Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 100 ml/ha.Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 1.Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 160 ml/ha. Combaterea chimică a gândacului ovăzului se realizează prin utilizarea de insecticide. .Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 100 ml/ha. În general. pe soluri argiloase (judeţele Prahova.Vantex 60 CS (gama-cihalotrin 60 g/l) – 70 ml/ha.

precum: . . Larvele consumă mugurele de creştere al plantelor. musca neagră a cerealelor – Phorbia securis. atacul manifestându-se atât în toamnă. Combaterea chimică a viermelui roşu al paiului se realizează prin utilizarea de insecticide. .Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 150 ml/ha. 43 . perforând în drumul lor nodurile tulpinale.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha. Pentru controlul dăunătorului. dintre care cele mai importante sunt: musca suedeză (neagră) a cerealelor – Oscinella frit. fiind reprezentate de mai multe specii. efectuarea arăturii cât mai repede după recoltarea grâului (prin care se încorporează stadiile de pupă aflate la baza tulpinilor de grâu). care trebuie efectuată imediat după recoltare. având în vedere că zborul maxim al muştelor se înregistrează în ultimele două decade ale lunii septembrie) şi tratarea seminţei înainte de semănat cu produse insecticide sau insectofungicide. se îngălbenesc şi se usucă (apare fenomenul de „albeaţa spicelor”). Protecţia culturii de grâu împotriva muştelor cerealelor se realizează prin evitarea monoculturii. Muştele cerealelor produc pagube prin larvele lor. În cazul tulpinilor atacate. musca de Hessa – Mayetiola destructor. distrugerea samulastrei de grâu (care este gazdă pentru generaţia de vară). . . opomiza cerealelor – Opomyza florum.Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. care rod peretele interior al paiului de la partea superioară spre baza paiului. spicele nu se mai dezvoltă. . foarte importantă este lucrarea de dezmiriştit.) produce pagube prin larvele sale. iar în caz de vânt şi ploaie tulpinile se rup.Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 100 ml/ha. Cele mai afectate zone din ţara noastră sunt cele din sud şi est. semănatul în epoca optimă (trebuie evitat semănatul prea timpuriu. cât şi primăvara devreme. Viespea paiului (Cephus pygmaeus L. mai ales dacă semănatul s-a efectuat timpuriu. Atacul poate fi dăunător în toamnele lungi şi calde.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. .0 l/ha.Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1.Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. .Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha. când sunt condiţii foarte bune pentru dezvoltarea larvelor.

. Prevenirea căderii plantelor este o lucrare de îngrijire care se impune în zonele cu un climat mai umed. injectarea de salivă şi sugerea sevei). Rhopalosiphum padi. Afidele cerealelor (Macrosiphum avenae. se pot efectua tratamente cu produse insecticide.50 g momeli/galerie activă. Rhopalosiphum maidis.Actara 25 WG (thiametoxam 25 %) – 70 g/ha. prin debilitarea plantei (afidele se hrănesc prin înţeparea plantei.Mavrik 2 F (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha. Se recomandă aplicarea de tratamente preventive cu regulatori de creştere (substanţe cu efect retardant sau nanizant). Protecţia culturii de grâu împotriva afidelor se realizează prin semănatul în epoca optimă (evitarea semănatului timpuriu) şi tratarea seminţei înainte de semănat cu produse insecticide sau insectofungicide.005 %) – 150 .005 %) – 25 . precum: 44 . în cazul atacului în toamnă. Dacă se impune.Storm Bait Block (locoumafen 0.Bromakol (bromadiolon 0. Schizaphis graminum) produc atât pagube directe. Protecţia culturii de grâu împotriva nematodului boabelor de grâu se realizează prin utilizarea de seminţe condiţionate (prin condiţionare se elimină boabele atacate. în anii ploioşi şi când se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. cât şi pagube indirecte. .200 g momeli/staţie. prin inocularea de virusuri şi micoplasme (afidele sunt vectori de transmitere pentru aceste boli).005 %) – 150 . . . precum: . cu excepţia zonelor cu deficit hidric (Dobrogea şi Bărăgan). Şoarecele de câmp (Microtus arvalis) se dezvoltă în special în zonele unde sunt terenuri nelucrate. transformate în gale. care sunt mai mici şi mai uşoare decât boabele de grâu neatacate) şi tratarea seminţei înainte de semănat cu produse insecticide sau insecto- fungicide.Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha.Storm Pellets (flocoumafen 0. PED este de 10 afide/plantă. în cazul atacului în perioada de înspicare. Pentru combaterea chimică se administrează momeli cu: . . Nematodul boabelor de grâu (Anguina tritici) este prezent în majoritatea zonelor de cultură a grâului din ţara noastră.200 g momeli/staţie. şi de 25 afide/plantă.Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. Metopolophium dirhodum. Protecţia culturii de grâu împotriva şoarecelui de câmp se realizează preventiv prin lucrări de afânare adâncă a solului.

spre sfârşitul lunii mai şi în prima parte a lunii iunie.25 cm înălţime). . folosindu-se instalaţii autodeplasabile cu deplasare frontală.2.3 l/ha. o scurtare şi o îngroşare a internodurilor bazale. Pe suprafeţe mai mici (în fermele de mici dimensiuni) se utilizează instalaţii cu mutare manuală. între primul şi al doilea internod (când plantele au 20 . . dar nu se poate pregăti patul germinativ. pe vreme liniştită. în luna mai. cu soare nu prea puternic.0.0 l/ha. Tratamentele se efectuează la începutul alungirii paiului. Apa din sol aflată în intervalul umidităţii active este apa accesibilă plantelor. dar numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii.400 m3/ha.Stabilan (clormequat clorură 400 g/l) – 1. formarea bobului.8 . a numărului de boabe în spic şi a MMB. Irigarea este o lucrare de îngrijire la care grâul reacţionează pozitiv. de dorit seara sau dimineaţa.2 . ceea ce determină o creştere a producţiei.5. o creştere a suprafeţei foliare.600 m3/ha. În aceste situaţii. cu norme de 400 . Norma de udare este de 500 . Metoda de udare folosită la grâu este aspersiunea. în luna aprilie. cu pivot central sau cu tambur şi furtun.0 l/ha. acestea impunându-se atunci când solul este prea uscat şi nu se poate efectua arătura sau atunci când arătura s-a efectuat. 45 . se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300 . Udările de primăvară se aplică în funcţie de apa acumulată în sol în sezonul rece şi regimul precipitaţiilor în primăvară. . urmărindu-se menţinerea umidităţii solului la peste 50 % din intervalul umidităţii active (IUA1).30 cm. IUA reprezintă domeniul de umiditate al solului aflat între capacitatea pentru apă în câmp şi coeficientul de ofilire.5 .Cycogan 400 (clormequat clorură 400 g/l) – 3.3 udări în fazele de: alungirea paiului. Se aplică 1 . . Prin aplicarea tratamentelor de prevenire a căderii plantelor se realizează o reducere a taliei plantelor cu circa 25 . 1 IUA = intervalul umidității active. Dacă semănatul s-a făcut în sol uscat şi grâul nu răsare din lipsă de apă.600 m3/ha. fără vânt. Udările de toamnă sunt cele mai eficiente în cultura grâului de toamnă.Cycocel 750 (clormequat clorură 750 g/l) – 1. înspicat-înflorit. se recomandă administrarea unei udări de umezire.2 l/ha.Moddus 250 EC (trinexapac-etil 250 g/l) – 0.

se treieră plantele tăiate cu combina prevăzută cu ridicător de brazdă.3 ori pe zi. proces ce duce la pierderea calităţilor pentru panificaţie.17 %. seminţele ies din repausul seminal şi încolţesc. În acest stadiu maşinile de recoltat lucrează fără pierderi. Operaţia de recoltare se efectuează cel mai bine atunci când culturile sunt uniform dezvoltate. recoltarea se începe la umidităţi de 16 . 46 . Întârzierea recoltatului creşte riscul ca plantele să fie expuse precipitaţiilor. 1. Recoltarea Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină. se taie plantele la înălţime de 15 . iar în zonele de deal şi premontane se poate continua până la început de august. În etapa a doua. pentru limitarea pierderile de boabe prin scuturare ca urmare a supracoacerii sau vremii nefavorabile. când suprafaţa cultivată cu grâu este mare. Pe fondul alternanţei de temperatură dintre noapte şi zi. De multe ori. Recoltarea grâului se face cu ajutorul combinelor universale. recoltarea se face în două faze (recoltare divizată). atunci când boabele au 14 .15 % umiditate.6. dacă se intenţionează strângerea lor prin balotare (operaţie efectuată cu ajutorul preselor) şi utilizarea lor în diferite scopuri. În cazul culturilor prea îmburuienate sau căzute. Calendaristic. În prima etapă. fără buruieni.6 zile în condiţii de vreme uscată şi 6 . iar boabele se pot păstra în condiţii bune.20 cm cu ajutorul unui vindrover şi se lasă în brazdă câteva zile pentru uscare. iar plantele de grâu nu sunt căzute. în funcţie de evoluţia vremii. situaţie în care trebuie luate măsuri de uscare a boabelor. recoltarea grâului începe în ţara noastră la sfârşit de iunie în zonele din sud. iar seminţele să se îmbibe cu apă. cu precipitaţii).8 zile (5 . fără a fi nece- sare operaţiuni speciale de uscare. se desfăşoară în luna iulie în cele mai multe zone din ţară. pentru evitarea întârzierii. Paiele rezultate după recoltare pot rămâne pe teren în brazdă continuă. care trebuie reglate de 2 . sau pot fi tocate şi împrăştiate pe sol cu ajutorul dispozitivului de tocat montat în spatele combinei. pentru realizarea unui treierat fără pierderi şi spargerea boabelor. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este apreciată ca fiind de circa 5 .8 zile în condiţii de vreme umedă. Recoltarea trebuie încheiată când umiditatea boabelor scade sub 13 %.

cu precizarea că plantele bune premergătoare trebuie să fie recoltate până la 10 septembrie. aceasta însemnând o calitate mai slabă pentru bere. care trebuie să fie recoltate până la 10 septembrie. orzul de toamnă fiind mai sensibil la temperaturi scăzute comparativ cu grâul de toamnă. hexastichum – orzul comun. pe lângă cerinţa cu privire la plantele bune premergătoare. Capitolul 2 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI Hordeum vulgare L. distichum – orzoaica. ceea ce favorizează acumularea unei cantităţi mai mari de proteină în boabe. cu pondere mare în zona acesteia de cultură sunt: cartoful. Pentru orzoaica de toamnă. ca urmare a faptului că semănatul se face înaintea grâului. orzul cu 6 rânduri de boabe sau orzul furajer Hordeum vulgare L. cu 47 . trebuie avut în vedere şi faptul că plantele leguminoase nu sunt indicate ca plante premergătoare deoarece lasă solul bogat în azot. porumbul. orzul cu 2 rânduri de boabe sau orzul pentru bere 2. ca şi cultivarea după grâu nu este acceptată decât în situaţii excepţionale. iar plantele de orz şi orzoaică trebuie să vegeteze cât mai bine în toamnă pentru a se căli şi a rezista condiţiilor nefavorabile din timpul iernii. Pentru orzul de toamnă. dar fără prea mulţi nitraţi. Monocultura de orz şi orzoaică de toamnă sau de primăvară. Rotaţia Orzul şi orzoaica de toamnă sunt pretenţioase faţă de planta premergătoare. plantele premergătoare sunt aceleaşi ca şi pentru grâul de toamnă. conv. conv. Orzoaica de primăvară trebuie să urmeze după plante care lasă terenul curat de buruieni şi într-o stare bună de fertilitate. inul pentru fibră. Plantele premergătoare indicate pentru orzoaica de primăvară. având în vedere să orzul se seamănă mai devreme decât grâul. sfecla pentru zahăr. având cerinţe mai ridicate decât grâul de toamnă.1.

este de: 24 . fertilizarea unilaterală numai cu azot. 11 - 13 kg P2O5 şi 18 . plus biomasa epigee corespunzătoare. dozele de azot sunt mai mici faţă de cele de orz cu circa 30 %. Pentru orzoaica de primăvară. doza de azot rezultată din calcul se corectează în primăvară ca şi la grâu. în timp ce costul de producţie se măreşte considerabil. De asemenea. amplasarea după grâu trebuie evitată dacă acesta a fost cultivat la rândul său în monocultură. deoarece eliberează terenul foarte devreme (de obicei. exprimată în substanţă activă. Aplicarea îngrăşămintelor minerale. la mijlocul lunii iunie). 48 . dar mai ales numai cu fosfor nu este indicată pentru că nu duce la obţinerea de sporuri semnificative de producţie.2. Orzul şi orzoaica sunt premergătoare foarte bune pentru unele culturi de toamnă (rapiţă. Pentru orzul de toamnă. lucernă) şi pentru culturile de primăvară. soia. dozele de azot utilizate în condiţiile din ţara noastră sunt de 60 . se calculează după formula prezentată la cultura grâului. Fertilizarea Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe. fasole. În asemenea situaţii este obligatorie tratarea seminţelor folosite la semănat cu produse insectofungicide sau insecticide + fungicide şi combaterea samulastrei. 2. unele culturi legumicole).21 K2O. Atunci când orzoaica de primăvară urmează după plante premer- gătoare fertilizate cu doze mari de îngrăşăminte organice şi minerale (cartof. în funcţie de starea culturii şi de aprovizionarea solului cu apă. Chiar în aceste condiţii.condiţia ca în anul anterior să nu fi existat atac de gândac ghebos. Pentru orzoaica de toamnă. Doza de îngrăşăminte cu azot. Ca şi în cazul grâului. dozele de azot utilizate sunt de 60 - 70 kg/ha. După orzul şi orzoaica de toamnă se pot semăna culturi succesive (porumb pentru boabe sau pentru siloz. luându-se în calcul un consum specific de 25 kg N/t de boabe.28 kg N.120 kg/ha. viermi sârmă sau atac de boli.

Concomitent cu lucrările de combatere a buruienilor. În situaţiile în care orzoaica de primăvară urmează după leguminoase anuale sau perene sau după plante premergătoare bine fertilizate cu îngrăşăminte chimice. Pe solurile cu un conţinut mai mic de 5 mg P2O5/100 g sol (respectiv mai mic de 22 ppm P). dar numai după plantele premergătoare care lasă solul sărac în azot (porumb. iarbă de Sudan etc. Rs = recolta scontată. imediat ce terenul s-a zvântat şi este posibilă intrarea în câmp. conţinutul optim de fosfor mobil din sol este de 8 . fracţionându-se astfel: 40 . exprimată în substanţă activă (P2O5). Toamna se poate aplica 30 . în kg P2O5/ha. Pentru orz. 49 . iar restul dozei la începutul alungirii paiului (formarea primului internod).sfeclă pentru zahăr).20 kg P2O5/ha pentru fiecare mg P2O5 sub această limită.8 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare.80 kg P2O5/ha pentru orzul şi orzoaica de toamnă şi de 30 . doza de azot nu trebuie să depăşească 50 kg/ha. azotul se aplică primăvara. nu se recomandă administrarea de îngrăşăminte cu azot. 12 = consumul specific al culturii de orz (12 kg P2O5/t de boabe). Doza de îngrăşăminte cu fosfor. Pgg = aportul gunoiului de grajd în P2O5. care se apreciază ca fiind 0.80 kg/ha la desprimăvărare. În general. în tone boabe/ha. La orzoaica de primăvară.70 kg P2O5/ha pentru orzoaica de primăvară.).10 kg/ha uree. mai ales dacă acestea nu au fost fertilizate sau au fost fertilizate cu doze mici de îngrăşăminte. bolilor şi dăunătorilor se poate administra o cantitate de 5 .44 ppm P).10 mg P2O5 la 100 g sol (35 . azotul se administrează înainte de pregătirea patului germinativ. se calculează după următoarea formulă: DP = 12 x Rs – Pgg unde: DP = doza de fosfor. Doza de îngrăşăminte cu fosfor este de 60 . această aplicare fiind eficientă mai ales în anii cu precipitaţii suficiente până în acest moment. doza de fosfor se majorează cu 15 .40 kg N/ha înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul.

dolomit). Tipurile de îngrăşăminte simple cu azot. o dată la 4 ani. Lucrările solului Lucrările solului pentru orzul şi orzoaica de toamnă sunt similare cu cele pentru grâul de toamnă. Îngrăşămintele potasice sunt necesare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 18 mg K2O/100g sol. orzul şi orzoaica valorificând eficient efectul remanant al acestuia. modul şi regulile de administrare sunt aceleaşi ca şi la grâu. cât şi la orzoaică. pe solurile cu un pH sub 5. cum sunt: . Amendamentele calcaroase sunt necesare pe solurile acide. Totuşi.Umostart Cereal (11 .1 Mn). care se administrează în doză de 5 . Concomitent cu semănatul se poate face şi o fertilizare „starter” cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi administrate la semănat.31 . Este de preferat ca amendamentele să fie aplicate plantei premergătoare orzului. mai ales pentru orzoaică.Fortephos Zn (0 . Gunoiul de grajd nu este valorificat economic de orz şi orzoaică. Aplicarea îngrăşămintelor organice. care asigură o răsărire uniformă a plantelor. respectiv sub 150 ppm K). trebuie să se acorde o atenţie mai mare pregătirii patului germinativ. Ca şi în cazul grâului. Aplicarea îngrăşămintelor foliare se face ca şi la grâu. Aplicarea amendamentelor. fosfor şi potasiu.15 kg/ha. care se administrează în doză de 30 kg/ha. fiind recomandat să se aplice plantei premergătoare. pe care producţiile sunt scăzute atât la orz. tipurile de îngrăşăminte complexe.8 se recomandă aplicarea a 4 t/ha de amendamente calcaroase (piatră de var. . 50 . doza este de 40 .60 kg K2O/ha.0 + 1 Zn + 0.3. Pentru orzoaica de primăvară.6 Fe + 0. orzul semănându-se mai superficial comparativ cu grâul şi având o putere de străbatere mai slabă. condiţie a unei producţii mari şi de calitate.48 . este importantă uniformitatea pregătirii terenului.47 + 1 Zn). Atunci când se impune administrarea potasiului. 2. încorporate sub arătura de bază.

tratamentul seminţelor trebuie efectuat cu: − cu un produs insectofungicid.5 l/t.5 l/t pentru combaterea fuzariozei. 2.5 g/l + fludioxonil 25 g/l + difenoconazol 25 g/l) – 1. precum: . .5 l/t.25 g/l) – 1.Orius 2 WS (tebuconazol 2 %) – 1. viermi sârmă – Agriotes spp.Tenazol 60 FS (tebuconazol 60 g/l) – 0.4. Sămânţa şi semănatul Calitatea seminţelor pentru semănat. Sămânţa de orz trebuie să fie tratată înainte de semănat contra bolilor produse de Pyrenophora graminea (sfâșierea frunzelor) şi Ustilago spp. afide). . Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui soi recomandat pentru zona de cultură și pentru destinația recoltei. . şi anume: . (tăciunele zburător şi tăciunele îmbrăcat) cu produse fungicide.8 g/l) – 1. .Amiral Proffy 6 FS (tebuconazol 60 g/l) – 0. care să controleze atât bolile.Kinto Duo (procloraz 60 g/l + triticonazol 20 g/l) – 1. Pentru a îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat. să fie din categoria biologică Bază. . C1 sau C2 și să fie certificate. sămânţa de orz trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 85 %. cât şi dăunătorii.5 l/t. viermilor sârmă şi larvelor gândacului ghebos. Pe terenurile unde există riscul atacului de dăunători în toamnă (gândac ghebos – Zabrus tenebrioides.3 g/l + fludioxonil 18.15 l/t.Vitavax 200 FF (carboxina 200 g/l + tiram 200 g/l) – 3.Celest Top (propiconazol 262.Dividend Star 036 FS (difenoconazol 30 g/l + ciproconazol 6.5 l/t.Premise (tebuconazol 100 g/l) – 0.5 l/t. . afidelor. mucegaiului de zăpadă. 51 .5 kg/t.3 l/t.5 l/t.Savage 5 FS (tebuconazol 2 % + imazalil 3 %) – 1.0 l/t. Tratarea seminţelor.Orius 6 FS (tebuconazol 6 %) – 0.5 l/t. . .Celest Star (ciproconazol 6. este de preferat ca sămânţa să aibă MMB cât mai mare.. muştele cerealelor. .Lamardor 400 FS (protioconazol 250 g/l + tebuconazol 150 g/l) – 0. De asemenea. . sfâșierii frunzelor.

În stabilirea momentului semănatului se urmăreşte ca plantele de orz şi orzoaică de toamnă să vegeteze în toamnă o perioadă de 45 . 52 . creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de fortificare şi de „start-up”). insecticide + fungicide. ceea ce permite plantelor de orz să aibă 3 .25 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0.7 g/l + protioconazol 33. şi anume: .5 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.4 FS (clotianidin 166. afidelor şi 1.7 g/l) – 1.6 frunze.6 l/t pentru combaterea afidelor. afidelor. se poate efectua şi tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinarea seminţelor. insecticide. iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active (sumă a temperaturilor mai mari de 0oC) de 500 .5 l/t pentru combaterea sfâșierii frunzelor.7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1. viermilor sârmă şi 2. . . precum Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) în doză de 3 . afidelor. Epoca de semănat.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide.6 l/t pentru combaterea afidelor.3 g/l + tebuconazol 6.50 zile. tăciunelui zburător.Gaucho 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0.Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 0. larvelor gândacului ghebos şi afidelor. tăciunelui zburător. .4 fraţi şi 5 . .0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 1. viermilor sârmă şi larvelor gândacului ghebos. 0. care se asociază cu produsul fungicid utilizat pentru controlul bolilor.7 l/t pentru combaterea viermilor sârmă şi 1. − cu un produs insecticid. insectofungicide. muştelor cerealelor.Yunta 246 FS (imidacloprid 233 g/l + tebuconazol 13 g/l) – 2. .6 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. .0 l/t pentru combaterea sfâșierii frunzelor.550oC.7 g/l + imidacloprid 166.Yunta Quatro 373.5 l/t în diluţie cu 5 l de apă.Nuprid Max AL 222 FS (imidacloprid 210 g/l + tebuconazol 12 g/l) – 2.0 l/t pentru combaterea larvelor gândacului ghebos.6 l/t pentru combaterea afidelor şi 0.

patul germinativ este bine pregătit şi semănatul se face la începutul epocii optime. Nerealizarea acestor condiţii (sol uscat. este favorizat atacul de fuzarioză şi fǎinare. norma de semănat este de 140 . Norma de semănat. aceasta variind în general între 160 şi 220 kg/ha. cu o capacitate mare de înfrăţire şi cu o bună rezistenţă la iernare. şi între 20 și 30 septembrie pentru zona colinară şi zona de nord a ţării. Densitatea de semănat. 53 . Întârzierea semănatului face ca plantele de orz să nu se călească şi să aibă o rezistenţă scăzută la ger. muşte şi cicade care transmit diferite forme de viroze. precum şi atacul de afide. se recomandă densităţi de semănat de 250 . în prima urgenţă. Pentru soiurile mai noi. pat germinativ pregătit necorespunzător sau atunci când semănatul este întârziat. Densitatea de semănat este de 400 . ceea ce face ca plantele de orz să aibă o rezistenţă mai slabă la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) se calculează ca şi la grâu. Orzoaica de primăvară se seamănă foarte timpuriu. limita minimă fiind stabilită atunci când semănatul se face într-un sol cu umiditate suficientă pentru germinarea corespunzătoare a seminţelor. după epoca optimă) implică mărirea densităţii de semănat până la limita superioară.180 kg/ha. Semănatul mai devreme duce la o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă. mai ales în toamnele calde şi lungi. imediat ce terenul s-a zvântat şi se poate lucra.respectiv să aibă o rezistenţă maximă la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. Epoca de semănat a orzului şi a orzoaicei de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului de toamnă.400 boabe germinabile/m2. fiind cuprinsă între 25 septembrie şi 5 octombrie. În cazul soiurilor care se seamănă la densităţi mici. cu un conţinut mai scăzut în amidon şi mai ridicat în proteină. prin obţinerea de boabe mai mici. foarte dăunătoare pentru orz.500 boabe germinabile/m2. De asemenea. O densitate prea mare determină creşterea sensibilităţii plantelor la cădere şi favorizează atacul de boli. Întârzierea semănatului la orzoaica de primăvară duce la pierderi de producţie şi la diminuarea calităţii pentru bere. pentru zona de sud şi vest.

.sfâşierea frunzelor (Pyrenophora graminea). 2. 54 . . De asemenea. lucrările de tăvălugit după semănat.mozaicul dungat al orzului (Barley stripe mosaic virus).5. Pentru stabilirea adâncimii de semănat.sp. se ţine cont de umiditatea solului în momentul semănatului şi textura solului. . Semănatul în cărări se realizează ca şi la grâu. . rezultate bune se obţin şi prin semănatul la 25 cm între rânduri. hordei).piticirea galbenă a orzului (Barley yellow dwarf virus). combaterea acestora fiind similară cu cea de la grâu. Buruienile din culturile de orz şi orzoaică sunt aceleaşi ca şi în culturile de grâu. Lucrările de îngrijire La orzul şi orzoaica de toamnă.tăciunele zburător al orzului (Ustilago nuda). iar la orzoaica de primăvară între 2 şi 3 cm. situaţie în care se obţine şi o rezistenţă mai bună la cădere şi la atacul de boli foliare. eliminarea excesului de apă.pătarea reticulară a frunzelor (Pyrenophora teres). În ultimii ani se practică şi semănatul la distanţe între rânduri de 15 şi 18 cm.făinarea (Blumeria graminis f. folosindu-se aceleaşi produse erbicide. ca atare. La orzul şi orzoaica de toamnă. se seamănă mai superficial decât acesta. urmare a extinderii semănătorilor de acest tip. Orzul are o putere de străbatere mai redusă comparativ cu grâul şi. . adâncimea de semănat este cuprinsă între 3 şi 4 cm. . Adâncimea de semănat.tăciunele îmbrăcat al orzului (Ustilago hordei). tăvălugitul la desprimăvărare se fac ca la grâul de toamnă. Buruienile produc pagube la culturile de orz cuprinse între 10 şi 40 % din producţia obţinută în condiţii normale (Şarpe. Distanţa dintre rânduri obişnuită la orz şi orzoaică este de 12. 1976).5 cm.arsura frunzelor (Rhynchosporium secalis). Bolile care produc pagube mai însemnate la orz sunt: . controlul culturii în timpul iernii şi la ieşirea din iarnă. Distanţa dintre rânduri. .

Boala se manifestă în perioada creşterii intense a plantelor de orz. folosirea de sămânţă tratată cu produse insecticide sau insectofungicide pentru prevenirea atacului de afide. fertilizarea echilibrată. 55 . semănatul în epoca optimă şi la densitatea optimă. Măsurile preventive sunt aceleaşi ca şi pentru sfâşierea frunzelor. Este o boală cu transmitere prin sămânţă şi resturile vegetale din sol.începutul alungirii paiului şi al doilea în faza de burduf . Tăciunii orzului (tăciunele zburător al orzului – Ustilago nuda şi tăciunele îmbrăcat al orzului – Ustilago hordei) sunt boli cu transmitere prin sămânţă. fiind foarte răspândite şi păgubitoare. Sfâşierea frunzelor (Pyrenophora graminea) este una din principalele boli în culturile de orz şi orzoaică. Este o boală cu transmitere prin resturile vegetale din sol. fiind favorizată de climatele umede. Piticirea galbenă a orzului (Barley yellow dwarf virus) este cea mai răspândită şi păgubitoare viroză a cerealelor. hordei) este una dintre cele mai comune şi mai răspândite boli în culturile de orz şi orzoaică. combaterea buruienilor. asigurarea densităţii normale a lanului. Făinarea (Blumeria graminis f. combaterea afidelor în caz de atac. folosirea de soiuri rezistente sau tolerante. primul în faza de înfrăţire . care se intensifică mult în condiţii de monocultură. Măsurile preventive constau în: cultivarea de soiuri rezistente. Arsura frunzelor (Rhynchosporium secalis) este favorizată de vremea umedă şi răcoroasă. evitarea monoculturii.2 tratamente. respectarea rotaţiei. Pentru combatarea bolilor foliare se folosesc aceleaşi produse fungicide ca şi la cultura grâului.înspicat. Pătarea reticulară a frunzelor (Pyrenophora teres) este o boală cu transmitere prin sămânţă şi resturile vegetale din sol. care poate determina pagube de până la 20 % din recoltă. Se efectuează 1 . care sunt mici şi şiştave). semănatul în epoca optimă. distrugerea samulastrei.sp. Măsurile preventive constau în folosirea de sămânţă condiţionată la semănat (prin condiţionare se elimină boabele atacate. fertilizarea echilibrată. Măsurile preventive constau în cultivarea de soiuri rezistente. dar care sunt controlate prin folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă şi tratată cu produse fungicide. aceasta fiind transmisă prin intermediul afidelor. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.

Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în toamnele secetoase. muştele cerealelor. Eurygaster maura. Dacă semănatul s-a făcut în sol uscat şi orzul nu răsare din lipsă de apă. musca neagră a cerealelor – Phorbia securis). .tripsul (Haplothrips aculeatus). Rhopalosiphum maidis. opomiza cerealelor – Opomyza florum. se recomandă o udare de răsărire. Aelia rostrata). Schizaphis graminum). Metopolophium dirhodum.gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides). Atacul de afide. iar de la plantele bolnave la cele sănătoase prin polen. Ploşniţele cerealelor produc pagube ca adulţi hibernanţi şi foarte puţin ca larve şi adulţi tineri. . . . orzul este mai puternic atacat de afide comparativ cu grâul. Eurygaster austriaca. Prevenirea căderii plantelor se face ca şi la grâu. viermii sârmă. 56 . Mozaicul dungat al orzului (Barley stripe mosaic virus) se transmite de la un an la altul prin seminţe.muştele cerealelor (musca suedeză (neagră) a cerealelor – Oscinella frit. cu precizarea că orzul este mai sensibil la căderea plantelor decât grâul. musca de Hessa – Mayetiola destructor.gândacului ovăzului (Oulema melanopa). Gândacul ghebos. Dăunătorii care produc pagube mai însemnate la orz sunt: . . Aelia acuminata.afidele cerealelor (Macrosiphum avenae. . gândacului ovăzului. se recomandă administrarea unei udări de umezire. Rhopalosiphum padi. atacul fiind favorizat în toamnă de vremea caldă şi secetoasă.viermii sârmă (Agriotes spp. cu norme de 500 m3/ha. la care se adaugă cel al cicadelor determină apariţia şi răspândirea virusurilor (mozaicul dungat al orzului). Totuşi. Măsurile preventive constau în folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă. Atunci când solul este prea uscat şi nu se poate pregăti patul germinativ. cu norme de 300 . afidele cerealelor şi tripsul produc aceleaşi pagube şi au aceleaşi măsuri preventive şi curative ca şi la grâu.400 m3/ha.ploşniţele cerealelor (Eurygaster integriceps.).

Dacă recoltarea se face la o umiditatea de peste 15 %.2 udări.6. În zonele din sudul ţării.500 m3/ha. Întârzierea recoltatului este mai dăunătoare decât la grâu. 2. pentru realizarea unui treierat fără pierderi şi fără spargerea boabelor.6 zile. La umidităţi mai mari de 15 % trebuie luate măsuri de uscare a recoltei. în funcţie de evoluţia vremii.3 ori pe zi. De obicei. Momentul optim de recoltare a orzoaicei pentru bere este atunci când umiditatea boabelor este de 14 . prin care se urmăreşte menţinerea umidităţii solului la peste 50 % din intervalul umidităţii active pe adâncimea de 80 cm. recoltarea orzului începe la jumătatea lunii iunie.15 %. Primăvara se fac l .10 zile înaintea grâului. asigurându-se astfel o bună capacitate germinativă a boabelor.17 %. atunci recolta trebuie să fie imediat uscată până la umiditatea de păstrare de 14 %. Orzul de toamnă ajunge la maturitate cu 7 . 57 . paiele rezultate după recoltare pot rămâne pe teren în brazdă continuă. Recoltarea orzului se face cu ajutorul combinelor universale. recoltarea începe când umiditatea boabelor este de 16 . orzul trecând repede în faza de „supracoacere”. Ca şi în cazul grâului. dacă se intenţionează strângerea lor prin balotare şi utilizarea în diferite scopuri. atunci când boabele au sub 15 % umiditate. cu norme de 300 . datorită pierderilor mari prin ruperea (frângerea) spicelor şi scuturarea boabelor. Recoltarea trebuie încheiată când umiditatea boabelor scade sub 13 %. sau pot fi tocate şi împrăştiate pe sol cu ajutorul dispozitivului de tocat paie montat în spatele combinei. Recoltarea trebuie finalizată în 4 . care trebuie reglate de 2 . Recoltarea Momentul optim de recoltare a orzului furajer este la maturitatea deplină. marcând începerea campaniei de recoltare a culturilor de toamnă.

datorită consumului mare de apă. sparcetă). fasole.porumb este impusă de ponderea mare a celor două culturi. se înmulţesc 58 . 3. Foarte bune premergătoare sunt şi pajiştile care se desţelenesc. Plantele bune premergătoare sunt acelea care se recoltează târziu. Totuşi. cerealele păioase. iarba de Sudan. se înregistrează o acidifiere a solului. soia). sfecla furajeră şi floarea-soarelui. se degradează structura solului. Capitolul 3 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A PORUMBULUI Zea mays L. inul. meiul. se epuizează solul în macroelemente şi unele microelemente. sfecla pentru zahăr. cu o rezervă mică de apă pentru porumb. borceagul. cânepa. leguminoasele furajere (trifoi. ca urmare a intensificării unor efecte negatice. Monocultura este suportată de porumb fără reduceri semnificative de producţie. pentru evitarea intensificării atacului de boli (fuzarioză) şi dăunători (viermi sârmă) şi pentru evitarea îmburuienării cu buruieni specifice. lăsând solul uscat. precum şi lucerna care lasă solul bine structurat şi într-o stare bună de fertilitate. trebuie evitată monocultura îndelungată a porumbului. şi anume: cartoful. această rotaţie trebuie întreruptă după 3 cicluri prin introducerea în rotaţia a unei alte plante de cultură. Totuşi. în această rotaţie porumbul fiind favorizat comparativ cu grâul. cu condiţia ca până în primăvară să se refacă aprovizionarea cu apă a solului din precipitaţiile căzute în timpul sezonului rece. Plantele neindicate ca premergătoare sunt: sorgul. şi anume: se reduce conţinutul de humus. Rotaţia Porumbul are pretenţii reduse faţă de planta premergătoare. Plantele foarte bune premergătoare sunt leguminoasele anuale pentru boabe (mazăre. Rotaţia grâu . mai ales dacă se aplică îngrăşăminte minerale şi organice.1.

formarea unei suprafeţe foliare mari şi acumularea unei cantităţi mai mari de proteină în boabe. dăunătorii şi buruienile specifice (mai ales costreiul şi pălămida). cu tulpini subţiri. proces ce este intensificat în condiţiile cultivării porumbului în monocultură. cât şi la fertilizarea cu îngrăşăminte organice. recoltatul nu se întârzie şi sunt cultivaţi hibrizi cu perioadă mai scurtă de vegetaţie. Rezultate bune se obţin când porumbul este inclus într-o rotaţie de 3 . 9 - 14 kg P2O5 şi 24 . care să permită semănatul grâului în epoca optimă. porumbul favorizează procesul de eroziune. plus biomasa epigee corespunzătoare.36 kg K2O.2. 3. Azotul este cel mai important element nutritiv pentru porumb.28 kg N. prin faptul că nu asigură o bună acoperire a solului. De asemenea.bolile. porumbul este o bună premergătoare pentru grâul de toamnă. acesta favorizând creşterea vegetativă a plantei. Monocultura îndelungată impune utilizarea unor doze mărite de îngrăşăminte şi aplicarea de tratamente costisitoare. Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe. Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară. este de: 18 . Porumbul este sensibil la deficitul de azot din primele faze de vegetaţie. iar aplicarea azotului în fazele ulterioare nu înlătură efectele negative ale insuficienţei acestuia la începutul vegetaţiei. Insuficienţa azotului în fazele mai avansate de vegetaţie diminuează producţia la 59 .5 ani. Insuficienţa azotului face ca plantele de porumb să fie slab dezvoltate. de culoare verde-pal până la verde-gălbui.3 ani. dacă semănatul se face la începutul epocii optime. Fertilizarea Porumbul reacţionează foarte bine atât la fertilizarea cu îngrășăminte minerale. Pe terenurile în pantă. ştiuleţi mici şi incomplet acoperiţi de boabe. Cultivarea porumbului în monocultură este de dorit să fie întreruptă după 2 .

care au o masă foliară bogată ce transpiră intens. căpătând aspect de „opărit”. Simptomele de carenţă se menţin şi la plantele mai avansate în vegetaţie.porumb. De asemenea. cu intensitate mai mare spre vârful şi marginea limbului foliar. creşte capacitatea lor de folosire a fosforului din sol şi din îngrăşăminte. după care simptomele apar treptat şi pe frunzele superioare sub formă de necroza vârfului frunzei în formă de „V”. ca urmare a faptului că plantele de porumb au o capacitate mai redusă de folosire a fosforului din sol. Frunzele se îngălbenesc şi se ofilesc. Plantele devin sensibile la secetă. excesul de azot prelungeşte perioada de vegetaţie. frângere şi boli. Perioada critică de nutriţie a porumbului cu fosfor se înregistrează de la formarea celei de-a şaptea frunze şi până la înspicat. Necroza progresează spre baza frunzei până ce aceasta se usucă în întregime. potasiul măreşte rezistenţa plantelor la cădere şi atacul de boli. De asemenea. Potasiul facilitează acumularea amidonului în boabe. întârziind maturitatea. atunci când se formează organele generative (Bîlteanu Gh. Porumbul este mai sensibil la insuficienţa fosforului în primele faze de vegetaţie. dar numai în cazul unui deficit puternic de fosfor. Insuficienţa potasiului determină un sistem radicular slab dezvoltat. determină o bună înrădăcinare a plantelor şi măreşte rezistenţa la secetă şi boli. 1998). cu vârful îndreptat spre baza frunzei. Excesul de fosfor induce apariţia carenţei de zinc. Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie. dar într-o măsură mai mică decât în cazul insuficienţei de azot în primele faze de vegetaţie. întârziind maturitatea. iar internodurile tulpinii se scurtează. tulpini subţiri.. ştiuleţi mici şi neuniformi şi un ritm de creştere încetinit. reduce transpiraţia şi măreşte rezistenţa plantelor de porumb la secetă. Fosforul influenţează pozitiv fructificarea porumbului. Carenţa de azot se manifestă iniţial pe frunzele de la bază. planta căpătând aspect de tufă. Insuficienţa fosforului determină un sistem radicular slab dezvoltat. cădere. Excesul de azot intensifică creşterea plantelor. ceea ce duce la prelungirea perioadei de vegetaţie. Carenţa de fosfor se manifestă pe primele frunze prin culoare verde- albăstruie cu nuanţe violaceu-purpurii. Ştiuleţii 60 . iar semnele de carenţă se reduc.

în tone boabe/ha. după care se usucă complet. se calculează după următoarea formulă: DN = 22 x Rs – Ns – Ngg ± Npr unde: DN = doza de azot. 22 kg N/t de boabe). făinos. Frunzele inferioare au marginile „arse”. localizate între marginea limbului foliar şi nervura principală. în sinteza triptofanului.iulie. cu aspect de piticire. Boabele sunt şiştave. care determină fixarea sub formă de pectaţi a zincului în pereţii celulari ai rădăcinii de porumb. 61 . Rs = recolta scontată. consumul specific al plantei de porumb. hibridul cultivat. monocultură şi de excesul de fosfor. împiedicând ajungerea acestuia în partea epigee a plantei. cu vârful şi marginile care se usucă.6 frunze determină apariţia de fâşii decolorate pe frunze. Carenţa de potasiu se manifestă prin frunze de culoare verde- deschis. cu vârful neacoperit de boabe. 22 = consumul specific al culturii de porumb (în medie. Carenţa de zinc este favorizată de temperaturile scăzute din perioda mai . Zincul reprezintă microelementul care are un rol important în producerea de auxine. exprimată în substanţă activă. în kg/ha. rezerva solului în elemente nutritive şi apă. Primele faze de vegetaţie reprezintă perioada critică în aprovizionarea plantei de porumb cu potasiu. planta premergătoare.sunt mici. cu miezul moale. în buna funcţionare a sistemului enzimatic al plantei şi în metabolismul azotului. Doza de azot. Insuficienţa zincului în faza de 3 . pe cele nisipoase şi în condiţii de irigare. Plantele au internodurile scurtate. Fertilizarea cu azot şi fosfor asigură sporuri semnificative de recoltă pe toate tipurile de sol. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte se face în funcţie de producţia scontată. Aplicarea îngrăşămintelor minerale reprezintă un mijloc important de creştere a producţiei la porumb. iar frunzele care apar au culoarea aproape albă (fenome de „albinism”). Carenţa de zinc duce la un procent mare de plante sterile. regimul precipitaţiilor. iar fertilizarea cu potasiu asigură sporuri semnificative de recoltă pe solurile luvice.

. care se apreciază ca fiind: .25 kg/ha atunci când planta premergătoare este porumb sau floarea-soarelui.se adaugă 15 . în funcţie de precipitaţiile din intervalul octombrie . în anii ploioşi.20 kg/ha. Doza de fosfor.20 kg/ha. . Ns = aportul solului în azot. Eficienţa îngrăşămintelor cu azot este puternic influenţată de aprovizionarea solului cu apă. Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare. pentru solurile sărace. . .2/3 din doză înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul şi 1/3 concomitent cu praşila mecanică II. care se apreciază ca fiind: . . 1/3 concomitent cu praşila mecanică I şi 1/3 concomitent cu praşila mecanică III. exprimă în substanţă activă (P2O5). De asemenea.se scad 30 kg/ha atunci când planta premergătoare este o leguminoasă anuală sau perenă. pentru solurile cu fertilitate mijlocie.se adaugă 25 kg/ha după cartofi târzii. .60 kg/ha. Îngrăşămintele cu azot se administrează integral înainte de pregătirea patului germinativ sau se fracţionează astfel: .se adaugă 30 kg/ha după sfecla pentru zahăr. pentru solurile fertile. În condiţii de neirigat. doza de azot se măreşte cu 15 . se calculează după următoarea formulă: 62 . pe solurile cu aport freatic. Doza de azot este cuprinsă de obicei între 80 şi 200 kg/ha.40 kg/ha.2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct porumbului.februarie. care se face astfel: .1 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare. doza de azot se majorează cu 5 kg pentru fiecare 10 mm precipitaţii peste media zonei şi se micşorează cu 5 kg pentru fiecare 10 mm precipitaţii sub media zonei. acestea fiind mult mai eficiente în condiţii de irigare.1/3 din doză înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. precum şi în anul III de monocultură. Ngg = aportul gunoiului de grajd în azot. în zonele mai umede şi pe solurile cu aport freatic. .

acide şi pe cele cu un conţinut de sub 18 mg K2O/100 g sol (sub 150 ppm K). se încorporează sub arătură. în tone boabe/ha.10 mg P2O5/100 g sol (35 .0 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare. în mod frecvent fiind cuprinsă între 60 şi 80 kg P2O5/ha. Pgg = aportul gunoiului de grajd în P2O5. 63 . DP = 9 x Rs – Pgg unde: DP = doza de fosfor.13 % S. doza de potasiu se reduce cu câte 2.1. 9 = consumul specific al culturii de porumb (în medie.5 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct porumbului.20 % Ca + 11 . . Rs = recolta scontată. Îngrăşămintele complexe se pot aplica înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul (fertilizare starter). îngrăşămintele cu potasiu fiind necesare pe solurile uşoare. în kg P2O5/ha. Doza de fosfor este cuprinsă de obicei între 50 şi 100 kg P2O5/ha. Un sol aprovizionat cu 8 .20 kg P2O5 pentru fiecare mg în minus.44 ppm P) asigură o bună nutriţie a plantelor de porumb. Îngrăşămintele simple cu fosfor de tip superfosfat (superfosfat simplu – 16 . sau superfosfat concentrat – 38 .5 kg K2O pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat direct culturii de porumb şi cu câte 1 kg K2O pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare. 9 kg P2O5/t de boabe). doza de fosfor se majorează cu 15 .1. Atunci când se administrează îngrăşăminte organice. Îngrăşămintele simple cu potasiu (sarea potasică – 40 % K2O sau clorura de potasiu – 60 % K2O) se încorporează sub arătură. un conţinut mai ridicat ducând la apariţia carenţei de zinc.50 % P2O5 + 14 % Ca). care se apreciază ca fiind: . Doza de potasiu este cuprinsă de obicei între 40 şi 80 kg K2O/ha.22 % P2O5 + 19 . Pe solurile cu un conţinut mai mic de 6 mg P2O5/100 g sol (mai mic de 26 ppm P). Porumbul este bine aprovizionat cu potasiu pe solurile cu un conţinut de peste 20 mg K2O/100 g sol (peste 166 ppm K).

De asemenea. îngrăşământul complex se încorporează concomitent cu lucrarea de semănat la 5 . Prin fertilizarea starter.12 .21 + 5 SO3 + Me).5 Cu + 5 acid humic).13 . Fertilizarea starter se poate face şi cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi administrate odată cu semănatul. YaraMila (16 . . se asigură elementele nutritive în zona rădăcinilor plantelor de porumb. în special a fosforului. 10:30:0. folosindu-se îngrăşăminte complexe care conţin azot şi fosfor. YaraMila (8 . cu ajutorul cultivatorului hrănitor (cultivator ce prezintă dispozitive fertilizatoare). Prin fertilizarea starter.0 + 0.20 . 16:16:16. De asemenea. se pot folosi şi îngrăşăminte complexe care conţin şi potasiu. 16:48:0. 12:52:0. 15:15:15. Îngrăşămintele complexe care se administrează înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul (fertilizare starter) trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal.5 SO3 + Me).Sumistart SR (10 . pot fi folosite îngrăşăminte complexe care pe lângă macroelemente conţin şi microelemente.Seed Power H5 (10 . 8:30:0.7 + 5 SO3 + Me). 10:25:10. de tipul: 18:46:0.40 . care există într-o gamă constructivă variată. YaraMila (7 .5 SO3 + Me).10 cm laterat faţă de rândul de seminţe şi la circa 5 cm sub nivelul seminţelor. plantele tinere având o capacitate redusă de absorbţie a elementelor nutritive. care se administrează în doză de 25 . Pe solurile cu un conţinut ridicat de fosfor şi cu pH-ul peste 7 este necesară aplicarea 64 .40 .20 .30 kg/ha. YaraMila (7 . YaraMila (13 . iar fertilizarea în vegetaţie se face concomitent cu efectuarea lucrărilor de prăşit mecanic.0 + 20 SO3 + Me). care se administrează în doză de 20 kg/ha. 22:22:0. de tipul: Eurocereal 30 (10 .27 .25 + 2 MgO + 6.0 + 11 SO3 + 2 Zn).8 Zn + 0. Aplicarea îngrăşămintelor cu microelemente. 21:21:0. cum sunt: . de tipul: 13:26:13.24 .12 . 20:20:0. Fertilizarea starter se face cu ajutorul unor dispozitive fertilizatoare montate pe semănătoare. Administrarea îngrăşămintelor minerale înainte de pregătirea patului germinativ se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte. Euromais (20 .28 + 2 MgO + 7.0 + 2 MgO + 25 SO3 + Me).24 + 2 MgO + 5 SO3 + Me).

7 . .2 .2 administrări.5 SO3 (2. de tipul: .5 .5 + Me (2.20 .1. se recomandă efectuarea a 2 .19 . tratamentul se repetă la 10 .0 l/ha).Agrofeed 11 .8 frunze.0 kg/ha). la intervale de 7 .Magnisal 11 .0.6 frunze.11 .14 zile.Kristalon 18 . Prevenirea şi tratarea carenţei de zinc se realizează şi prin utilizarea îngrăşământului foliar YaraVita Zintrac (1 % N + 40 % Zn).5.Azuro 31 .5 %).2 MgO + 4.5 kg/ha).0 l/ha).19 + Me (5.0 l/ha).400 l de apă.5 + 4.Microfert Zinc 9 . . prima în faza de 4 .10 zile.5 .0. .6 ani.0 .0 kg/ha).0 + 16 Mg (5.5. .0 .20 + Me (2. . .3 stropiri cu o soluţie de sulfat de zinc în concentraţie de 0.1 Zn (2.20 + Me (0.0 l/ha).0 kg/ha). în faza de 3 .29.2 . .FoliMax Gold 27 .Polyfeed 19 . .4.11 (5. . .0 kg/ha).0 .5 .6 frunze. .4 (5.5 Mg + 1.0 l/ha).20 + Me (2.14 + Me (0.11 .0 l/ha). .5 .2 + Me (0.Kristalon 19 .0 .18 .6 .3.FoliMax Green 28 .10.0 l/ha în 200 . începând cu faza de 4 .20 . . . iar a doua la un interval de circa două săptămâni de la prima administrare. Se utilizează îngrăşăminte foliare cu un raport N:P:K egal sau în favoarea azotului.YaraVita Zeatrel 0 .5 MgO + 3.0 l/ha).12 kg/ha (3 . .24 + 2 MgO + 3.10.18 (2.20 + 2.0 kg/ha).0.0 kg/ha).5.0 kg/ha).20 (2. o dată la 4 .10.Sulfomax Sum (3.0 . Aplicarea îngrăşămintelor foliare.4 kg zinc/ha).Agrofeed 19 .5 %).20 .0 kg/ha).NutriVit 20 .1.20 .23 + Me (5.NutriLeaf 20 .0 .2 . Dacă apar semne de carenţă.5 kg/ha).19 + 1 Mg + Me (5.3 + Me (2. .Agrofeed 23 .FoliMax Blue 20 .5 .Folicare Zn 19 .0 + 16 MgO (5.0 + 1.0 .preventivă a sulfatului de zinc.0 %). Fertilizarea foliară constă în efectuarea a 1 .5 . .Microfert U 9 .4 %.0 . în cantitate de 9 .8 SO3 + Me (3.5 Mn + Me (3.4.5 . .14 . Dacă în vegetaţie apar simptomele carenţei de zinc.5 .Fertcomplex A 16 . .0 .3 .Agrocean 6 .4 . care se administrează în doză de 0. .4. .0 l/ha).Topcrop (1.19 .3.Elite Verde 20 .3 . 65 .0 .0 kg/ha).

Aplicarea îngrăşămintelor organice. situaţii când activitatea microbiologică de descompunere a gunoiului de grajd în sol este mai intensă. efectele gunoiului de grajd sunt mai importante în condiţii de irigare şi pe solurile cu aport de apă freatică. grele. tratamentul putându-se repeta după 10 .3 ani. Îngrăşămintele organice (gunoiul de grajd semifermentat. rapiţa.22 l/ha. . Îngrăşămintele verzi1 (mazărea. rezultând mai multe elemente nutritive pentru plante. sulfina) sunt bine valorificate de cultura de porumb. De asemenea. Efectele gunoiului de grajd sunt mai importante în cazul cultivării hibrizilor tardivi de porumb. mustul de gunoi) sunt indicate pentru porumb pe toate tipurile de sol din ţara noastră. 66 . dar şi la îmbunătăţirea însuşirilor fizice şi biologice ale solului. acestea contribuind la îmbogăţirea solului în elemente nutritive. cu produse precum: . luvisoluri şi la culturile irigate.6 frunze. 1 Îngrăşămintele verzi sunt plante cultivate care se încorporează în stare verde în solul pe care au fost cultivate. prin suprapunerea perioadei de mineralizare intensă a materiei organice din sol cu perioada de consum maxim al plantelor. tulbureala sau gülle. Ca îngrăşăminte verzi sunt preferate plantele leguminoase care prin simbioza cu bacteriile fixatoare de azot din genul Rhyzobium lasă o cantitate mare de azot în sol.14 zile. administrarea acestuia se impune în mod deosebit pe solurile acide. cât mai ales cu microelemente. Se pot utiliza şi îngrăşăminte foliare numai cu azot. Ca urmare a faptului că gunoiul de grajd asigură îmbunătăţirea însuşirilor fizice şi biologice ale solului.N+ în doză de 10 . care se aplică în faza de 4 . erodate sau pe cele mai nisipoase. muştarul.Last N în doză de 11 . măzărichea. lupinul. Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor. dozele mai mari fiind pe solurile erodate.40 t/ha o dată la 2 . pentru ameliorarea însuşirilor fizice şi chimie ale solului. fiind asigurate astfel elementele nutritive necesare.15 l/ha. Gunoiul de grajd se încorporează sub arătura de bază. Trebuie subliniat faptul că fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază. atât cu macroelemente. Dozele de gunoi de grajd care se aplică sunt de 20 . ci doar o completează.

precum şi să nu se scoată bolovani. Amendamentele calcaroase sunt necesare pe solurile acide.3.28 cm pe terenurile mijlocii şi grele.6 t/ha carbonat de calciu (piatră de var. sau lucrarea nu se efectuează în condiţii corespunzătoare din cauza resturilor vegetale care nu se încorporează corespunzător şi care determină înfundarea plugului. care se împrăştie foarte uniform şi se încorporează sub arătură. în funcţie de planta premergătoare (momentul când eliberează terenul şi cantitatea de resturi vegetale). urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor. cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu.5 ani. Lucrarea de dezmiriştit se efectuează cu ajutorul unei grape cu discuri sau cultivator.8 şi cu gradul de saturaţie în baze mai mic de 75 %. Lucrările solului Porumbul cere un sol afânat în profunzime. Neefectuarea lucrării de dezmiriştit şi a arăturii până în toamnă face ca terenul să se îmburuieneze. Aplicarea amendamentelor. dolomit) o dată la 4 . la adâncimea de 20 . Lucrarea de dezmiriştit este necesară atunci când efectuarea arăturii nu este posibilă din diferite motive: sol uscat. curat de buruieni şi cu o rezervă mare de apă. umiditatea solului în momentul când este lucrat şi gradul de compactare a solului. Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare timpurie. iar apa din precipitaţii să nu 67 . imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriştit sau de arat. Adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului. Atunci când planta premergătoare se recoltează timpuriu. grapa inelară).25 cm pe terenurile mai uşoare şi la 25 . mărunţit la suprafaţă. 3. Lucrările solului se efectuează în mod diferit. Se pot administra 4 . Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă. şi prezintă avantajele prezentate la cultura grâului. să se piardă apa din sol prin procesul de evaporaţie şi prin consumul de către buruieni. lipsa utilajelor disponibile. cu pH sub 5.

grapă rotativă ori cultivator. iar arătura nu poate fi efectuată în bune condiţii.30 cm.28 cm.se înmagazineze în sol. indiferent de planta premergătoare. Pe terenurile în pantă. este indicată efectuarea lucrării de dezmiriştit cu o grapă cu discuri perpendicular pe direcţia rândurilor de la planta premergătoare. Atunci când după recoltarea plantei premergătoare rămân multe resturi vegetale. Lucrările de afânare adâncă (scarificare) sunt necesare pe solurile grele. solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului. imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea arăturii. Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie. Dacă arătura a fost efectuată în condiţii bune. la adâncimea de 25 .70 cm. arăturile se execută numai de-a lungul curbelor de nivel şi la adâncimi mai mari. grapa inelară). în funcţie de starea arăturii (gradul de nivelare şi de mărunţire a bolovanilor) şi de îmburuienarea terenului (buruienile trebuie să fie în primele faze de vegetaţie. şi au ca scop îmbunătăţirea regimului aero-hidric al solului. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. de dorit abia răsărite. iar terenul se prezintă în primăvară nivelat. pentru a se favoriza infiltrarea apei în sol şi a se împiedica scurgerile la suprafaţă. Prin lucrarea de dezmiriştit se mărunţesc resturile vegetale şi se amestecă cu stratul superficial de sol. activitatea microorganismelor din sol este diminuată. Lucrările solului în primăvară. cu exces temporar de umiditate. o dată la 4 ani. grapa rotativă sau cultivatorul. 68 . compacte. Lucrările de întreţinere a arăturii până în toamnă urmăresc menţinerea terenului curat de buruieni şi afânat prin lucrări superficiale ale solului. când se va pregăti patul germinativ cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri. Atunci când planta premergătoare se recoltează târziu (toamna). Acestea se efectuează înainte de arătură la adâncimea de 50 . Se recomandă ca lucrările de întreţinere a arăturii să fie efectuate perpen- dicular sau oblic pe direcţia arăturii. pentru a putea fi distruse). cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu. De asemenea. ceea ce face să nu se formeze şi să nu se acumuleze nitraţi. evitându-se astfel procesul de eroziune. pentru o bună nivelare a terenului. după care se efectuează arătura. de 25 . Lucrările de întreţinere a arăturii se efectuează de obicei după ploi. Cel mai adesea arătura se întreţine cu grapa cu discuri.

în timpul procesului de germinaţie. semănatul efectuându-se pe aceste benzi lucrate. distanța dintre benzi fiind determinată de distanța dintre rânduri. Semănatul direct (no tillage) presupune semănatul porumbului direct în miriştea plantei premergătoare. sau paraplow-ul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri.4 ani să se efectueze lucrarea de arat sau o lucrare de afânare adâncă (scarificare). Valoarea cold-test1 trebuie să fie de cel puţin 70 %. Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui hibrid recomandat pentru zona de cultură şi să fie certificate. sămânţa de porumb trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 90 %. Lucrările minime şi semănatul direct. se reduce gradul de eroziune pe solurile expuse acestui proces. în teren nelucrat.4. La porumb se poate practica și sistemul de lucrat în benzi (strip-till). numărul de lucrări ale solului trebuie să fie cât mai redus pentru a se evita pierderea apei din sol prin procesul de evaporare. imediat după zvântare se execută o lucrare cu grapa cu discuri. Atunci când la desprimăvărare terenul este denivelat şi îmburuienat. după care se face pregătirea patului germinativ în preziua sau ziua semănatului. lucrarea solului poate fi efectuată şi prin lucrări cu diferite tipuri de cultivatoare. În primăvară. Pe terenurile mai grele. de preferat cu un combinator. grapa rotativă sau un cultivator. Prin sistemul de lucrări minime ale solului se reduce numărul de treceri cu utilajele. 1 Cold-testul (testul la rece) reprezintă determinarea de calitate prin care se urmăreşte comportarea seminţelor la temperaturi scăzute. De asemenea. De asemenea. Pentru a îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat. evitându-se tasarea şi distrugerea structurii solului şi reducându-se cheltuielile ocazionate de lucrările solului. Sămânţa şi semănatul Calitatea seminţelor pentru semănat. 69 . Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se recomandă a fi efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. 3. se recomandă ca la 3 . Lucrările minime (minimum tillage) la porumb presupun lucrarea solului cu grapa cu discuri. sau afânarea solului cu cizelul.

sămânţa trebuie tratată cu produse fungicide. care produc boli ce pot provoca pagube însemnate în cultură.0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6.0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6. Diplodia maydis (putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor).Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 9.Gaucho 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 8. în timpul germinării.5 l/t.Midash 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 8. Pythium.Flowsan FS (tiram 533 g/l) – 3. .Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 3. deoarece acestea se îmbibă repede cu apă. Aspergillus. Pe de altă parte.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. . germinaţia decurge lent. Sorosporium holci-sorghi (tăciunele prăfos al inflorescenţelor). . Pe seminţele de porumb se pot găsi agenţi patogeni. Penicillium. Ustilago maydis (tăciunele comun al porumbului).Maxim XL 035 FS (fludioxonil 25 g/l + mefenoxam 10 g/l) – 1. seminţele se tratează cu produse insecticide.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. . mai ales în zona embrionului. .0 l/t.5 l/t. seminţele devin un mediu prielnic pentru dezvoltarea unor microorganisme din sol. . Sorosporium holci-sorghi).0 l/t. 70 . Tratarea seminţelor. iar dacă temperatura este scăzută (circa 10oC). . precum şi contra atacului de viermi sârmă (Agriotes spp. precum: .Kinto Duo (procloraz 60 g/l + triticonazol 20 g/l) – 2.5 l/t. precum: .Vitavax 200 FF (carboxina 200 g/l + tiram 200 g/l) – 2. Gibberella fujikuroi (înflorirea albă a boabelor).0 l/t. ducând la pierderea capacităţii germinative şi chiar la putrezirea seminţelor (cunoscută popular sub denumirea de „clocirea seminţelor”).). sfecla pentru zahăr).Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 3. pe seminţele umede din sol se dezvoltă o serie de ciuperci (Fusarium.0 l/t. mai ales atunci când porumbul urmează după el însuşi sau după plante atacate de acest dăunător (floarea-soarelui. cum ar fi: Gibberella zeae (fuzarioza tulpinilor şi ştiuleţilor de porumb). Pentru protejarea plăntuţelor de porumb contra atacului de gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis). De aceea. Ca atare.

insectofungicide. . şi în doză de 13.0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6. Pythium spp.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. seminţele de porumb se pot trata cu produse insectofungicide. Împotriva viermilor sârmă (Agriotes spp. Împotriva viermelui vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera) sămânţa se poate trata cu insecticide. Tanymecus dilaticollis. .0 l/t (în funcţie de MMB). Pentru protecția plăntuţelor de porumb contra bolilor și a dăunătorilor. Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide.Teprosyn (146 g/l N.0 l/t împotriva Fusarium spp.0 l/t.Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10. precum: ..0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă.Sentinel Syn (imidacloprid 600 g/l) – 8. .Poncho 600 FS (clotianidin 600 g/l) – 4. în doză de 10.. Tanymecus dilaticollis. 243 g/l P2O5. . insecticide + fungicide.0 l/t.0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă. precum: .0 l/t.0 l/t.0 l/t împotriva Fusarium spp. Diabrotica virgifera virgifera..0 l/t pentru combaterea viermilor sârmă.Poncho 600 FS (clotianidin 600 g/l) – 7.10. 71 .Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 8..5 .Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 8.0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6. 291 g/l Zn) în doză de 8.0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6. . creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de fortificare şi de „start-up”). precum: . Pythium spp. . insecticide.Cosmos 250 FS (fipronil 250 g/l) – 5. .0 l/t pentru combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb şi 6.Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 8. se poate efectua şi tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinarea seminţelor.Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10.Cropline 636 FS (imidacloprid 460 g/l + tiram 176 g/l). precum: .) sămânţa se poate trata cu insecticide.0 l/t.

mai ales atunci când după ei urmează a se cultiva cereale de toamnă. Atunci când se seamănă mai mulţi hibrizi. Întârzierea răsăritului deplasează fenofazele de înflorire-fecundare în perioada din vară cu temperaturi ridicate şi umiditate atmosferică scăzută. Comparativ cu alte plante de cultură. se valorifică mai bine efectul de precocitate al hibrizilor timpurii. se înrădăcinează bine şi se combat greu ulterior. Semănatul se începe cu hibrizii mai timpurii. Întârzierea semănatului are influenţe negative asupra producţiei prin faptul că solul se usucă la suprafaţă. are efecte negative asupra producţiei. se realizează o răsărire neuniformă şi o reducere a densităţii. Aceasta se datorează faptului că se prelungeşte perioda de la semănat la răsărire până la trei săptămâni sau chiar mai mult. porumbul reacţionează mai puternic la acest factor tehnologic. Epoca de semănat. între 15 și 30 aprilie în centrul Transilvaniei şi centrul Moldovei şi între 20 și 30 aprilie în zonele submontane şi nordul ţării. epoca optimă de semănat a porumbului se încadrează între 1 și 20 aprilie în câmpia din vestul şi sudul ţării. Densitatea de semănat. Semănatul prea timpuriu al porumbului. în zona seminţelor. iar pe de altă parte sunt mai sensibili la arşiţa şi uscăciunea din timpul verii. care suportă mai bine temperaturile scăzute din timpul germinării şi de la începutul vegetaţiei. Densitatea constituie unul din factorii tehnologici de bază care condiţionează obţinerea unor recolte mari la porumb. în Dobrogea şi sudul Moldovei. Semănatul porumbului se poate începe atunci când la adâncimea de 10 cm în sol şi la ora 7oo dimineaţa se realizează temperatura de 8oC (6oC în cazul hibrizilor mai noi la care temperatura minimă de germinaţie este de 6oC). iar vremea este în curs de încălzire. multe specii de buruieni răsar înaintea porumbului. comparativ cu hibrizii tardivi. iar în situaţia când nu s-au folosit erbicide. semănatul se începe cu hibrizii care au sămânţa cu valoarea cold-test cea mai ridicată şi care va rezista mai bine la eventualele temperaturi scăzute ce pot surveni după semănat. chiar în condiţiile în care sămânţa a fost tratată împotriva bolilor şi a dăunătorilor. Calendaristic. ceea ce duce la creşterea procentului de plante sterile şi la reducerea producţiei. Dacă cerealele păioase compensează între anumite limite pierderile de densitate prin creşterea numărului de fraţi 72 . În plus. ceea ce face ca răsăritul să fie neuniform şi întârziat.

porumbul formează ştiuleţi mai mari și eventual doi știuleți pe plantă. Hibrizii timpurii. La densităţi mai mari. precum şi pe măsură ce controlul buruienilor este mai bun densitatea se măreşte. formarea unui număr mai mare de boabe în spic şi creşterea masei boabelor pe spic. se vor cultiva la densităţi mai mari comparativ cu hibrizii tardivi care au o talie mai mare şi un număr mai mare de frunze. care au o talie mai mică şi un număr mai redus de frunze.productivi pe plantă. Prin stabilirea densităţii se urmăreşte obţinerea unui anumit număr de plante recoltabile/ha. dar producţia la hectar este mai ridicată. Densitatea la semănat se exprimă în boabe germinabile/ha şi intră în calculul normei de semănat.000 plante recoltabile/ha. densitatea la porumb variază în limite destul de largi. în timp ce la densităţi mici producţia pe plantă este mare. de la 45.000 plante recoltabile/ha. dar resursele disponibile nu sunt valorificate eficient. ştiuleţii formaţi fiind mai mici. la densităţi mai mari producţia pe plantă este mai mică. Aceasta se stabileşte plecând de la densitatea la recoltare exprimată în plante recoltabile/ha la care se adaugă un procent de 73 . dar care nu compensează decât într-o mică măsură pierderile de densitate. hrană şi lumină. respectiv cu unghiul pe care-l formează frunzele cu tulpina mai mare. Astfel. în timp ce la densităţi mai mici ştiuleţii formaţi sunt mari.000 la 70. Producţia la porumb se corelează pozitiv cu mărirea densităţii până la anumite limite. În condiţiile din ţara noastră. în condiţii de irigare şi pentru hibrizii timpurii chiar până la 80. dar producţia la hectar este scăzută. în funcţie de hibrid (precocitatea hibridului) şi condiţiile concrete de cultivare (aprovizionarea cu apă şi elemente nutritive. comparativ cu hibrizii la care frunzele au o poziţie mai apropiată de orizontală. gradul de îmburuienare şi posibilităţile de combatere a buruienilor). Pe măsură ce aprovizionarea cu apă şi elemente nutritive se îmbunătăţeşte. plantele intră în competiţie între ele pentru utilizarea resurselor disponibile de apă. în timp ce producţia individuală a fiecărei plante se corelează negativ cu creșterea densității. Hibrizii la care frunzele au o poziţie mai apropiată de verticală. respectiv cu unghiul pe care-l formează frunzele cu tulpina mai mic se pretează la densităţi mai mari.

D = densitatea de semănat. Distanţa dintre rânduri. Adâncimea de încorporare a seminţelor este condiţionată de umiditatea solului din stratul superficial şi de textura solului. în boabe germinabile/ha. în % x Germinația seminţelor. se extinde comercializarea seminţei de porumb destinată semănatului în saci cu 50. Semănatul se realizează la adâncimea de 5 . Pentru a se obţine densitatea în boabe/ha se face corecţia densităţii exprimată în boabe germinabile/ha în funcţie de valoarea culturală1 a seminţelor.000 de boabe. pentru a se putea deschide brazdele de udare. În prezent. în grame. MMB = masa a 1000 boabe. Norma de semănat se calculează după următoarea formulă: D x MMB C= P x G x 100 unde: C = norma de semănat. porumbul se seamănă la 70 cm între rânduri. P = puritatea fizică a seminţelor. Semănatul porumbului se efectuează cu ajutorul semănătorilor de precizie. distanţă la care lucrările de prăşit mecanic se efectuează în condiţii de productivitate ridicată şi fără distrugerea sau vătămarea plantelor.15 % ce reprezintă pierderile de plante în perioada de la semănat până la recoltat. germinaţia seminţelor şi MMB. Adâncimea de semănat. în %)/100 74 . respectiv la 5 - 6 cm pe solurile mai grele şi în zonele mai umede şi la 6 . în %. de obicei. în %. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de densitatea la semănat. semănatul se face la 80 cm între rânduri. Norma de semănat. În situaţia în care irigarea se face pe brazde.8 cm pe solurile mai uşoare şi în zonele mai uscate. puritate fizică a seminţelor. 1 Valoarea culturală = (Puritatea fizică a seminţelor. În ţara noastră.8 cm.000 sau 80. Densitatea exprimată în boabe/ha este utilizată pentru stabilirea reglajelor semănătorii (numărul de dinţi la pinionul axului distribuitor. numărul de dinţi la pinionul roţii de tasare. între 10 și 25 kg/ha. în kg/ha. G = germinaţia seminţelor.10 . Norma de semănat variază. numărul de orificii ale discului distribuitor).

5.combaterea buruienilor. adâncimea de semănat creşte.2 cm pentru a nu se întârzia prea mult răsăritul. Abutilon theophrasti (teişor). Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare). în situaţii extreme putând chiar compromite cultura.combaterea dăunătorilor. Raphanus raphanistrum 75 . când rezerva de apă a solului este mai mare şi când solul se încălzeşte la suprafaţă se recomandă reducerea adâncimii de semănat cu 1 . Amaranthus retroflexus (ştirul). (laptele cucului). Fumaria officinalis (fumariţă). Pentru a se asigura un răsărit „uniform şi exploziv”. . Adâncimea de semănat influenţează uniformitatea răsăririi plantelor. Polygonum persicaria (iarba roşie). aceasta fiind condiţionată de buna pregătire a patului germinativ. Erigeron canadensis (bătrâniş). . Buruienile pot produce pagube importante la cultura de porumb. Lucrările de îngrijire Principalele lucrări de îngrijire care se efectuează la cultura de porumb constau în: . Hibiscus trionum (zămoşiţă). Porumbul are un ritm lent de creştere în primele faze de vegetaţie. Galinsoga parviflora (busuioc sălbatic). lobodă sălbatică). Euphorbia spp. . fiind expus îmburuienării. Pe măsură ce rezerva de apă din stratul superficial se reduce şi când solul se încălzeşte şi în straturile mai profunde. Atriplex patula (lobodă).specii dicotiledonate anuale: Anthemis arvensis (romaniţă).combaterea bolilor. 3. Speciile de buruieni specifice culturilor de porumb sunt: . astfel încât sămânţa să fie amplasată în stratul umed al solului. semănatul trebuie să fie cât mai uniform ca adâncime de încorporare a seminţelor. Datura stramonium (ciumăfaia). Chenopodium album (căpriţă.irigarea. La începutul epocii optime de semănat. Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire care se efectuează la cultura porumbului.

5 km/h). Rumex acetosella (măcriş).specii dicotiledonate perene: Cirsium arvense (pălămidă). Sonchus arvensis (susai). (ridiche sălbatică). Cynodon dactylon (pir gros). Echinochloa crus-galli (iarbă bărboasă. acoperindu-se buruienile abia răsărite. Lathyrus tuberosus (sângele voinicului). pentru a nu se acoperi plantele cu pământ. Atunci când nu se folosesc erbicide.specii monocotiledonate perene: Alopecurus myosuroides (coada vulpii). Praşila a doua se execută după circa 14 . asigurându-se în acelaşi timp şi pătrunderea cu uşurinţă a apei din precipitaţii în sol. la cultura porumbului trebuie efectuate 3 praşile mecanice şi cel puţin două praşile manuale pe rândul de plante. Setaria spp. Prăşitul este lucrarea prin care se urmăreşte combaterea buruienilor. Lepidium draba (urda vacii). diminuarea pierderilor de apă prin procesul de evaporaţie ca urmare a distrugerii spaţiilor capilare. Digitaria sanguinalis (meişorul).12 km/h. Combaterea buruienilor la porumb se poate realiza prin efectuarea de lucrări mecanice şi manuale. Întârzierea primei praşile duce la pierderi importante de producţie.specii monocotiledonate anuale: Avena fatua (odosul). Stellaria media (rocoină). cu o viteză de deplasare a tractorului de 8 . Vicia sp.15 zile de la prima praşilă. 76 . cu o viteză de deplasare a tractorului de 10 .10 km/h. Sorghum halepense (costrei). prin utilizarea erbicidelor sau combinat. Praşila a treia se execută după 15 . mohor lat). Xanthium strumarium (corneţi). (măzăriche). Convolvulus arvensis (volbură). Sinapis arvensis (muştar sălbatic).20 de zile de la paşila a doua. care sunt înăbuşite. (mohor). (şopârliţă). . Thlaspi arvense (punguliţă). Rubus caesius (rug). prin efectuarea de lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. la o viteză redusă de deplasare a tractorului (4 . o mai bună aerisire şi încălzire a solului. Agropyron repens (pir târâtor). . Prima praşilă mecanică se efectuează la scurt timp după răsărirea porumbului. Elymus repens – sin. cuţitele cultivatorului aruncă pământ pe rândul de plante. Veronica sp. La o viteză mare de deplasare a tractorului. .

efectuate pe rândul de plante de porumb. .5 l/ha.0 l/ha. sau postemergent timpuriu.3 frunze.Pledge 50 EC (flumioxazim 50 %) – 90 .5 - 4.0 . mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului.3. Combaterea chimică a buruienilor se realizează prin utilizarea de erbicide în funcţie de buruienile prezente în cultură. 0.35 l/ha postemergent timpuriu. Adâncimea la care se efectuează praşilele trebuie să asigure o bună distrugere a buruienilor. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale se utilizează erbicide care pot fi administrate: . mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: . . 2.4 l/ha.Frontier Forte (dimetenamid-P 720 g/l) – 0.0 l/ha.42 l/ha postemergent timpuriu. .Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5.Gardoprim Plus Gold 500 SC (S-metolaclor 312. iar cuţitele cultivatorului taie rădăcinile superficiale ale plantelor de porumb. atunci când plantele de porumb sunt în faza de 2 .35 . . 77 .5 l/ha postemergent timpuriu. imediat după semănat.8 .42 l/ha preemergent. .120 g/ha.5 g/l + terbutilazin 197. iar buruienile în fază incipientă de creştere: . O adâncime mai mare contribuie la uscarea solului.Înainte de pregătirea patului germinativ.5 g/l) – 4.Preemergent.5. . Zona de protecţie de-o parte şi de alta a rândului de plante este de 15 cm la toate praşilele. .1. sau se administrează preemergent.Pendigan 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5.3 .0.1. după cum urmează: 1.0 l/ha. după semănat.5 .Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1.Merlin Flexx (isoxaflutol 240 g/l + ciprosulfamida 240 g/l – safener) – 0.0 l/ha preemergent.0.0. 0. .Akris (dimetenamid-P 280 g/l + terbutilazina 250 g/l) – 2. încorporându-se odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ. Praşilele mecanice trebuie să fie urmate de praşile manuale.0 .4 l/ha preemergent.30 .Adengo 465 SC (isoxaflutol 225 g/l + tiencarbazon-metil 90 g/l + ciprosulfamide 150 g/l – safener) – 0.

4 D 660 SL (acid 2. atunci când plantele de porumb sunt în faza de 4 . 2. iar buruienile dicotiledonate perene au cel mult 10 cm înălţime. .3 frunze până la înfrăţit.0 l/ha. atunci când plantele de porumb sunt în faza de 4 . . şi anume: .4-D 600 g/l) – 1. .0 . şi anume: .Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 1. mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului.25 l/ha.Înainte de pregătirea patului germinativ.Arrat (25 % tritosulfuron + 50 % dicamba) – 200 g/ha + adjuvant.5 l/ha. mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: .8 .0 l/ha.Laudis 66 OD (tembotrione 44 g/l + isoxadifen-etil 22 g/l – safener) – 2.Callisto 480 SC (mesotrione 480 g/l) – 0. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează erbicide care pot fi administrate: .6 frunze.Basis (rimsulfuron 50 % + tifensulfuron-metil 25 %) – 20 g/ha + 250 ml/ha Trend 90 (se aplică atunci când porumbul este în faza de 2 .5 l/ha. .1. . . .4 frunze.0 . .0 l/ha. .0 .Amino 600 SL (acid 2.Postemergent. 78 . încorporându-se odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ.20 .4 frunze. .0 l/ha.4. buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 . Merlin Duo (isoxaflutol 37.2.6 l/ha.Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2.Stellar (50 g/l topramezon + 160 g/l dicamba) – 1.0 .Lumax 537. iar buruienile monocotiledonate anuale sunt în faza de 1 .2.2. sau se administrează preemergent.0.5 l/ha preemergent.25 - 2.0 l/ha.35 l/ha + adjuvant Atplus (se aplică până în faza de 8 frunze a porumbului).Banvel 480 S (dicamba 480 g/l) – 0.5 frunze).Afalon 50 SC (linuron 450 g/l) – 2.5 SE (mesotrione 37. buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 .3.6 frunze. 1.5 g/l + S-metolaclor 375 g/l + terbutilazin 125 g/l) – 3.4-D din sare DMA 660 g/l) – 1. imediat după semănat.0 .4. .5 g/l + terbutilazin 375 g/l) – 2.0 l/ha postemergent timpuriu. .Postemergent.

4-D din EHE 300 g/l) – 0. Sinapis).5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.Trek P 334 SE (pendimetalin 64 g/l + terbutilazin 270 g/l) – 2.0 l/ha.Cambio (bentazon 320 g/l + dicamba 90 g/l) – 2.6 l/ha. .0.0 l/ha.Dialen Super 464 SL (acid 2.2.Casper (prosulfuron 5 % + dicamba 50 %) – 0. 3.4-D din sare de dimetilamină 344 g/l + dicamba 120 g/l) – 1.Prodate 2. .1.Lontrel 300 (clopiralid 300 g/l) – 0.0 . 79 .8 l/ha.9 l/ha. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate.9 l/ha. .0 l/ha. .0 l/ha.1. .4-D 300 g/l + dicamba 100 g/l) – 1.Lancelot Super (aminopiralid 30 % + florasulam 15 %) – 33 g/ha. .4-D 344 g/l + dicamba 120g/l) – 0.5 l/ha.8 .0.Mustang (florasulam 6. se utilizează erbicide cu aplicare postemergentă.4 D 300 g/l + dicamba 120 g/l) – 0.Zeagran 340 SE (bromoxinil 90 g/l + terbutilazină 250 g/l) – 2. .4 . .0 l/ha (se aplică până în faza de 7 frunze ale porumbului). . 1.DMA 6 (acid 2. atunci când plantele de costrei au înălţimea de 15 - 25 cm. şi anume: .1.Ceredin Super 40 SL (acid 2. .3 . .4 D (acid 2.4-D din sare de dimetilamina 660 g/l) – 1.Premiant (acid 2.4-D din sare de dimetilamină 600 g/l) – 1.4 kg/ha (se poate aplica începând cu faza de 2 frunze ale porumbului). .25 g/l + acid 2. Buctril Universal (acid 2.4 D din 2EHE 600 g/l) – 0.Astral 40 SC (nicosulfuron 40 g/l) – 0.0 l/ha.5 l/ha (nu combate Xanthium.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă.Esteron Extra 600 EC (acid 2.3 .0 l/ha.0. .8 l/ha. .0 .4-D din SDMA 675 g/l) – 0.5 - 3. .4-D 280 g/l + bromoxinil 280 g/l) – 0. .Dicopur Top 464 SL (acid 2.Cerlit (fluroxipir 250 g/l) – 1. inclusiv costreiul (Sorghum halepense) din rizomi.8 .Dicopur D (acid 2. .0 l/ha.Tomigan 250 EC (fluroxipir 250 g/l) – 0.5 l/ha. .

de tip CTM (Cycloxidim Tolerant Maize).80 g/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.1.Crew 4 SC (nicosulfuron 40 g/l) – 0.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. .7 %) – 90 g/ha + 250 ml/ha Trend 90 (combate şi buruieni dicotiledonate anuale).Mistral 4 SC (nicosulfuron 40 g/l) – 0. 1.5 . în doză de 1.4 frunze.6 frunze şi buruienile sunt în faza de 2 .1. atunci când gramineele anuale sunt în faza de 3 . Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi monocotiledonate perene. .0 . 1. .9 % + rimsulfuron 10. se utilizează erbicide cu aplicare postemergentă.4 l/ha (combate parţial și unele buruieni dicotiledonate).Sprint (nicosulfuron 75 %) – 45 g/ha pentru combaterea monocotile- donatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. 1.5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi. .60 g/ha + 200 - 300 ml/ha Trend 90 (combate şi buruieni dicotiledonate anuale).50 . .1.0 l/ha. combaterea buruienilor monocotiledonate se realizează prin utilizarea erbicidului Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l). cu aplicare postemergentă.0 .Titus 25 DF (rimsulfuron metil 250 g/kg) – 40 .75 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. 4.1.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. Kelvin Top (nicosulfuron 40 g/l) – 1.Milagro Extra 6 OD (nicosulfuron 60 g/l) – 0.0. 1.0 . La hibrizii de porumb DUO.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. atunci când plantele de porumb au 4 .1. . .8 frunze. plantele de 80 .0 . 60 .5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din sămânţă. respectiv la hibrizi toleranţi la cicloxidim. 0. .0 .Nicosulfuron 4 OD (nicosulfuron 40 g/l) – 0.2. sau atunci când plantele de porumb au 6 . iar pentru gramineele perene (din rizomi) atunci când acestea au circa 20 cm înălţime.75 l/ha pentru combaterea pirului târâtor.Principal (nicosulfuron 42.5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.4 frunze.Nicogan 40 SC (nicosulfuron 40 g/l) – 0. .

Touchdown System 4 (glifosat acid 360 g/l) – 3.4. tratamentele fiind obligatorii în cazul practicării sistemelor de lucrări minime ale solului sau semănatul direct. se aşteaptă ca erbicidul să ajungă în rizomii de costrei. costrei din rizomi au înălţimea de 15 .0 - 4. .0 .3.Equip (foramsulfuron 22. .Sanglypho (glifosat acid 360 g/l) – 5.0 l/ha.0 l/ha.1.5 l/ha pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi monocotiledonate anuale.0 .2.0 .26 % + dicamba 60. De asemenea. iar plantele de pir târâtor au înălţimea de până la 10 cm: . Erbicidele totale se utilizează pentru combaterea buruienilor şi a samalustrei apărute după lucrarea de dezmiriştit sau lucrarea de arat care se efectuează după plante premergătoare cu recoltare timpurie.5 l/ha pentru combaterea pirului târâtor.4 .Roundup (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3.5 l/ha pentru combaterea costreiului din rizomi.0 l/ha. situaţie în care trebuie acordată o atenţie deosebită plăntuţelor de porumb care nu trebuie să ajungă la suprafaţa solului şi să vină în contact cu erbicidul.4.Titus Plus (rimsulfuron 3.0 l/ha.2.2 l/ha.4. Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor totale s-a extins în ultimii ani.3. cu ajutorul erbicidelor totale se pot combate şi buruienile înainte de răsărirea porumbului. Tratamentul se efectuează cu elicopterul atunci când boabele de porumb au umiditatea de 30 %.0 l/ha.20 cm. 2. . după care se recoltează porumbul. Cu ajutorul erbicidelor totale se poate realiza şi combaterea costreiului din rizomi.75 .87 %) – 307 g/ha + 200 ml/ha Trend 90.0 l/ha. . . Se folosesc produse erbicide.0 l/ha. precum: .Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l) – 2. 81 . După efectuarea tratamentului.Clinic 360 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) .Elumis (mesotrione 75 g/l + nicosulfuron 30 g/l) – 1.0 .Cosmic (glifosat acid 360 g/l) – 3.0 .Glyphogan 480 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3. . Prin aceste tratamente se înlocuiesc lucrările mecanice de combatere a buruienilor.4.5 g/l – safener) – 1. .5 g/l + isoxadifen-etil 22.0 . . 1.

Boala devine periculoasă în condiţii de 82 . nu mai este necesară efectuarea de praşile mecanice. Fusarium moniliforme). .putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor (Gibberella zeae). evitarea monoculturii. .înflorirea albă a boabelor (Gibberella fujikuroi – sin. Boaba este periculoasă în condiţii de climă umedă şi rece. .porumb. Măsurile preventive constau în tratarea seminţei înainte de semănat. întreruperea monoculturii şi a rotaţiei grâu . Drechslera turcica). Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor de porumb (Gibberella zeae) se transmite de la un an la altul în special prin resturile plantelor bolnave rămase în câmp. Măsurile preventive constau în tratarea seminţei înainte de semănat.2 praşile mecanice. Sphacelotheca reiliana). Cele mai importante boli la cultura porumbului sunt: . Înflorirea albă a boabelor (Gibberella fujikuroi) se transmite de la un an la altul prin boabele infectate şi prin resturile de plante bolnave din câmp.pătarea cenuşie a frunzelor de porumb (Helminthosporium turcicum – sin.tăciunele comun al porumbului (Ustilago maydis). Boala este favorizată de timpul secetos şi temperaturile ridicate. . .putregaiul uscat al ştiuletelui (Nigrospora oryzae). Pătarea cenuşie a frunzelor de porumb (Helminthosporium turcicum) se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe frunzele infectate care rămân în câmp. recoltarea la timp şi încorporarea resturilor vegetale prin lucrarea de arat.mazaicul striat al porumbului (Maize streak mosaic virus). folosirea de hibrizi rezistenţi.tăciunele prăfos al inflorescenţelor (Sorosporium holci-sorghi – sin. evitarea rănilor mecanice şi a celor produse de dăunători care oferă „porţi de intrare” pentru ciupercă. evitarea fertilizării unilaterale cu azot. Combaterea bolilor nu apare de obicei ca lucrare necesară pentru condiţiile din ţara noastră. . În situaţia unei bune combateri chimice a buruienilor. precum şi de atacul larvelor de Ostrinia nubilalis. combaterea chimică a buruienilor trebuie completată cu efectuarea a l . încorporarea resturilor vegetale prin lucrarea de arat.rugina porumbului şi sorgului (Puccinia sorghi). dar şi prin boabele infectate. . De obicei.

evitarea monoculturii. folosirea de hibrizi rezistenţi şi încorporarea resturilor vegetale prin lucrarea de arat. încorporarea resturilor vegetale prin lucrarea de arat. Opera este un fungicid cu puternice efecte fiziologice. Tăciunele comun al porumbului (Ustilago maydis) se transmite de la un an la altul prin organele de fructificare ale ciupercii din sol şi produce pagube mari în culturile afectate de grindină. evitarea fertilizării unilaterale cu azot. iar de la o plantă la alta prin intermediul afidelor. Rugina porumbului şi sorgului (Puccinia sorghi) este controlată prin respectarea epocii de semănat. condiţii de irigare) şi temperaturi ridicate. Boala este semnalată în nordul Moldovei şi Transilvaniei. care favorizează dezvoltarea bolii. folosirea de hibrizi timpurii. şi în doză de 1. care se aplică în doză de 1. Măsurile preventive constau în tratarea seminţei înainte de semănat. încorporarea resturilor vegetale prin lucrarea de arat. evitarea monoculturii. Tăciunele prăfos al inflorescenţelor (Sorosporium holci-sorghi) se transmite de la un an la altul prin organele de fructificare ale ciupercii din sol. folosirea de hibrizi rezistenţi. evitarea irigării prin aspersiune. semănatul la începutul epocii optime. semănatul nu prea adânc şi la începutul epocii optime.umiditate (ani ploioşi. evitarea monoculturii. boala fiind favorizată de temperaturile ridicate şi umiditatea redusă din sol. evitarea rănirii plantelor în vegetaţie (prin lucrările de întreţinere). Măsurile preventive constau în folosirea de hibrizi rezistenţi. Putregaiul uscat al ştiuletelui (Nigrospora oryzae) este prevenită prin tratarea seminţei înainte de semănat.0 l/ha până la ultima posibilitate de intrare în cultură cu tractorul şi echipamentele normale de stropit. Măsurile preventive constau în combaterea costreiului şi a afidelor. care ajută la atingerea potenţialului de producţie al hibrizilor prin îmbunătăţirea asimilării 83 . Controlul bolilor în cultura de porumb se poate realiza prin folosirea produsului Opera (piraclostrobin 133 g/l + epoxiconazol 50 g/l).5 l/ha în cazul în care se pot folosi echipamente autodeplasabile cu lumină mărită la sol. folosirea de hibrizi rezistenţi. Măsurile preventive constau în tratarea seminţei înainte de semănat. Mozaicul striat al porumbului (Maize streak mosaic virus) este transmis de la un an la altul prin intermediul rizomilor de costrei (Sorghum halepense).

Mospilan 20 SP (acetamiprid 200 g/kg) – 100 g/ha. atacă plantele în cursul răsăririi şi până în faza de 2 . De asemenea. şi printr-o recuperare mai bună a plantelor după grindină. . 84 . fâneţe. avându-se în vedere că dăunătorul este polifag.Decis Mega 50 EW (deltrametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. .omida fructificaţiilor (Helicoverpa armigera). stimularea dezvoltării rădăcinilor. foarte importantă este tratarea seminţelor cu produse insecticide. aşa cum este în America de Nord. şi anume: .elementelor nutritive. sorg. .viermii sârmă (Agriotes spp.).3 frunze. .Calypso 480 SC (tiacloprid 480 g/l) – 90 ml/ha.gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis).cărăbuşul de stepă (Anoxia villosa). în special a pălămidei cu care se hrănesc adulţii până la răsărirea porumbului. sau atunci când porumbul urmează în monocultură sau pe un teren puternic atacat de viermi sârmă (porumbul este amplasat după păşuni.gândacul pământiu (Opatrum sabulosum).Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha. printr-o rezistenţă mărită la factorii de stres.viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera). . . Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis). Combaterea gărăgăriţei frunzelor se face prin aplicarea de insecticide în primele faze de vegetaţie. existând posibilitatea să devină un dăunător important la cultura porumbului. Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie apare ca necesitate atunci când nu s-au efectuat tratamentele adecvate la sămânţă. atacând şi culturile de floarea-soarelui. Ca măsuri preventive. Principalii dăunători din culturile de porumb sunt: . . sfecla pentru zahăr.sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis). . Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera) este o specie semnalată în România din anul 1996. cunoscută şi sub denumirea de răţişoara porumbului. leguminoase perene). precum şi asigurarea rotaţiei. . este importantă şi combaterea buruienilor.

care în primele stadii consumă parenchimul frunzelor la nivelul căruia produce orificii de 1 . efectuarea lucrărilor solului prin care ouăle şi larvele sunt aduse la suprafaţă. . uneori cu o dispoziţie liniară.Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 150 ml/ha. cultivarea de hibrizi cu un sistem radicular bine dezvoltat.Talstar 10 EC (bifentrin 100 g/l) – 200 ml/ha. Împotriva adulţilor se poate folosi în vegetaţie. . produse insecticide.. iar ştiuleţii care se formează sunt mai mici. când frunza atacată este în stadiu de cornet.5 G (teflutrin 1.5 l/ha.Nuprid AL 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. Prezenţa galeriilor în tulpină determină căderea plantelor la ploi sau vânturi puternice. Irigarea culturii determină o mai bună regenerare a rădăcinilor.V sapă galerii în tulpină. ceea ce determină o mortalitate ridicată. . la un PED de 5 exemplare/plantă.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 250 ml/ha. .Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 250 ml/ha. stimulator de hrănire şi atractanţi. .Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha. momelile fiind considerate a fi soluţia viitorului în combaterea dăunătorului (Roşca. 2009). .Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 250 g/ha. plantele suferind astfel mai puţin. . în condiţii de infestare moderată sau în primul an de monocultură. . 2009).5 mm. Pentru combaterea larvelor se foloseşte insecticidul Force 1. precum: . precum: respectarea rotaţiei. 85 . care sunt toleranţi la atacul larvelor. Împotriva adulţilor se pot folosi şi momeli realizate dintr-un amestec de insecticid.Calypso 480 SC (tiacloprid 480 g/l) – 150 ml/ha. Controlul atacului de viermele vestic al rădăcinilor de porumb se realizează prin metode preventive. Larvele din stadiile III .Avaunt (indoxacarb 150 g/l) – 250 ml/ha. Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) este periculos prin atacul larvelor sale. când aceştia atacă mătasea. Atacul de sfredelitorul porumbului este mai intens în anii cu precipitaţii sporite (Roşca I. panicul şi pedunculul ştiuletelui. . care se administrează odată cu semănatul. în condiţii de uscăciune.Pyrinex 25 EC (clorpirifos 250 g/l) – 1.5 %) – 15 kg/ha.

Plantele care supravieţuiesc atacului au vegetaţia întârziată. Plantele atacate pier sau rămân slab dezvoltate. cultivarea de hibrizi rezistenţi. efectuarea arăturii sau a lucrărilor de afânare adâncă imediat după recoltarea plantei premergătoare. precum: respectarea rotaţiei. Atacul este mai puternic în primăverile reci şi umede. producând goluri liniare. prin care sunt distruse pupele din sol. irigarea. Omida fructificaţiilor (Helicoverpa armigera) este periculoasă prin atacul larvelor sale.14 zile. Controlul atacului de cărăbuş de stepă se realizează prin tratarea seminţelor împotriva gărgăriţei 86 . Cărăbuşul de stepă (Anoxia villosa) produce pagube prin larvele sale. după care consumă boabele în faza de lapte-ceară din vârful ştiuletelui. în felul acesta îndepărtându-se sursele de hrană pentru adulţi şi larve (specia este polifagă). fertilizarea la pregătirea patului germinativ sau semănat. Controlul atacului de viermi sârmă se realizează prin evitarea monoculturii. care consumă mătasea ştiuletelui. Dacă se impune combaterea chimică. Specific atacului sunt excrementele pe care larvele le elimină la exteriorul organului atacat. precum: efectuarea arăturii şi a lucrărilor solului adânci. În general. atacul manifestându-se în vetre. lăcovişti). atacul este întâlnit în special pe solurile grele şi umede (podzoluri. tocarea tulpinilor la recoltare. umiditatea limitând atacul dăunătorului asupra ştiuletelui. Controlul atacului de sfredelitorul porumbului se realizează prin metode preventive. aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide. care consumă boabele în curs de germinare şi rădăcinile plantelor de porumb în primele faze de vegetaţie.) produc pagube prin larvele lor. Controlul atacului de omida fructificaţiilor se realizează prin măsuri preventive. De asemenea. tratamentul repetându-se la 10 . care este rezistent la atacul de sfredelitor. uneori intrând şi în cocean. efectuarea de arături adânci. combaterea buruienilor. care rod rădăcinile plăntuţelor de porumb. Viermii sârmă (Agriotes spp. tratarea seminţelor cu insecticide. În prezent există porumbul modificat genetic Mon 810 acceptat în cultură inclusiv în Europa. în condiţiile din ţara noastră nu este necesară combaterea chimică. mai ales atunci când porumbul urmează după pajiştile care se desţelenesc sau după leguminoase perene. atunci când primele larve încep să eclozeze se poate folosi Avaunt (indoxacarb 150 g/l) – 250 ml/ha.

250 m3/ha.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai redusă. acesta valorificând foarte bine apa de irigaţie. şi prin atacul larvelor care rod rădăcinile plăntuţelor de porumb. În perioada critică pentru apă a porumbului care începe cu 10 . cu norme de udare de 700 .4 la intervale de 12 . în condiţiile din ţara noastră recoltarea culturii porumbului începe de obicei în cursul lunii septembrie (în anumiţi ani chiar la sfârşit de august) în cazul hibrizilor mai timpurii şi se continuă până în a doua decadă a lunii octombrie în cazul hibrizilor tardivi.20 august) umiditatea solului trebuie menţinută la peste 50 % din IUA (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 80 cm. În afara perioadei critice pentru apă.800 m3/ha pe solurile cu permea- bilitate bună şi 400 . efectuată cu o normă de udare de 200 . Recoltarea porumbului poate fi făcută sub formă de boabe sau sub formă de ştiuleţi. prin care larvele sunt scoase la suprafaţă unde sunt expuse la intemperii şi la atacul diferiţilor prădători.6. Controlul atacului de gândac pământiu se realizează prin tratarea seminţelor de porumb împotriva gărgăriţei frunzelor de porumb şi a viermilor sârmă.14 zile.20 iunie până la 10 . 87 . pe solurile cu permeabilitate corespunzătoare.frunzelor de porumb şi a viermilor sârmă. Recoltarea În funcţie de precocitatea hibrizilor cultivaţi şi zona de cultivare. umiditatea solului poate să ajungă până la 30 % din IUA. Irigarea este o măsură tehnologică importantă în cultura porumbului. care rod plantele retezându-le de la nivelul coletului. Gândacul pământiu (Opatrum sabulosum) produce pagube prin atacul adulţilor. 3. În primăverile secetoase poate apărea necesară o udare de răsărire.15 zile înainte de înspicat şi durează până la maturitatea în lapte-ceară (de la 10 . Numărul de udări în cultura porumbului este de 3 . şi la peste 70 % din IUA pe adâncimea de 50 cm. pe solurile cu permeabilitate redusă. precum şi prin efectuarea arăturii şi a lucrărilor solului.

5 %. tendinţa fiind de generalizare în cadrul fermelor comerciale. gradul de vătămare a boabelor sub 8 % şi puritatea de peste 98 %. În cazul recoltării sub formă de boabe. Aceasta poate fi făcută mecanizat sau manual.32 % şi se încheie când aceasta este cuprinsă între 24 și 26 %. Recoltarea mecanizată în ştiuleţi se face cu ajutorul combinelor specializate. 88 . la umidităţi mai reduse înregistrându-se pierderi importante de boabe prin scuturare. Recoltarea mecanizată sub formă de ştiuleţi începe la umiditatea boabelor de 30 . urmând ca depănuşarea să se facă ulterior. boabele trebuie uscate până la umiditatea de 14 %. Tulpinile de porumb rămase după recoltarea manuală se toacă cu ajutorul unui tocător sau se taie manual atunci când se doreşte utilizarea lor în diferite scopuri. pierderile trebuie să fie sub 2. Recoltarea sub formă de boabe s-a extins foarte mult în ultimii ani în ţara noastră. Acesta se face mecanizat la o umiditate a boabelor sub 25 %. Recoltarea manuală se poate efectua direct sub formă de ştiuleţi depănuşaţi sau sub formă de ştiuleţi nedepănuşaţi. de preferat cât mai aproape de 14 %. După recoltare. Recoltarea sub formă de ştiuleţi se mai practică încă în ţara noastră în fermele mici. Recoltarea sub formă de boabe se execută cu ajutorul combinei universale la care se montează echipamentul pentru recoltat porumb în locul hederului de cereale păioase.

) Merrill 4. fiind practicată în exploataţiile agricole mari cultivatore de soia şi porumb. Nu sunt indicate ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene.120 kg N/ha). aceasta preferă ca plante premergătoare cerealele păioase. Totuşi. Capitolul 4 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SOIEI Glycine max (L. sfecla pentru zahăr. cartoful. soia suportă monocultura timp de 2 .grâu .porumb este favorabilă atât soiei.3 ani. porumbul. Ca urmare a efectului pozitiv asupra fertilităţii solului. cât şi porumbului. cu excepţia florii- soarelui.grâu sau soia . soia este o plantă bună premergătoare pentru toate celelalte plante de cultură. Se poate practica şi rotaţia soia . 89 . acestea având boli comune cu soia (Sclerotinia sclerotiorum – putregaiul alb). Soiurile timpurii de soia sunt bune premergătoare pentru cerealele păioase de toamnă.porumb. De asemenea. Rotaţia Soia este puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare. Rotaţia soia .1. Totuşi. nu sunt indicate ca plante premergătoare floarea- soarelui şi rapiţa. prin lăsarea unei cantităţi mari de azot în sol (80 . se recomandă evitarea monoculturii ca urmare a faptului că se înmulţesc bolile şi dăunătorii specifici şi creşte gradul de îmburuienare cu buruieni specifice. efectul benefic al acestora fiind valorificat mai bine de alte plante de cultură. rapiţei şi a altor plante leguminoase. Spre deosebire de alte leguminoase pentru boabe.

este de: 71 . în condiţii moderate de temperatură (temperaturile scăzute şi cele foarte ridicate inhibă procesul de simbioză). Azotul din sol este necesar plantelor de soia în primele faze de vegetaţie (în primele 25 .65 %). cobalt. magneziu. Faza critică în nutriţia plantelor de soia cu azot o constituie perioada de circa 2 săptămâni înainte de înflorire. sulf. Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. plus biomasa epigee corespunzătoare. Bacteriile fixatoare de azot se dezvoltă bine în următoarele condiţii: pe solurile bine aprovizionate în fosfor. plantele de soia îşi procură între 20 şi 80 % din necesarul de azot pe această cale.35 zile). Fertilizarea Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe. Translocarea azotului din frunze în seminţe determină îmbătrânirea lor. potasiu. Fixarea simbiotică a azotului este maximă în perioada cuprinsă între sfârşitul înfloritului şi începutul formării păstăilor.110 kg N. acestea îngălbenindu-se şi căzând. prin acţiunea enzimei nitrogenază din nodozităţile cu bacteriile Bradyrhizobium japonicum (în proporţie de 50 . 16 - 40 kg P2O5 şi 18 . După realizarea simbiozei. după care o parte din acesta este translocat în seminţe (între 50 şi 64 %). Soia consumă cantităţi mari de azot. în condiţii optime de umiditate. calciu. molibden. până când începe să funcţioneze simbioza cu bacteriile fixatoare de azot. Azotul este acumulat în tulpină şi frunze până la începutul creşterii păstăilor. aceasta datorându-se conţinutului ridicat al întregii plante în acest element (în proteină). 90 . Azotul este preluat de plantele de soia din soluţia solului (în proporţie de 35 . Bacteriile fixatoare de azot sunt distruse de fungicidele cu care se tratează seminţele.2.50 %) şi prin fixarea bacteriană a azotului atmosferic. 4. Bacterizarea (tratarea) seminţelor cu tulpini de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea de până la 220 kg N/ha.40 kg K2O. ceea ce duce la formarea unui număr mai mare de nodozităţi.

precum şi de la înflorire până la maturitate. borul. care prezintă nuanţe alb-transparente până la brun-cenuşii. iar asigurarea ulterioară a acestuia nu mai compensează această carenţă. după care frunzele cad. De asemenea. Carenţa de potasiu se manifestă prin pete de culoare galbenă pe marginea frunzelor. Carenţa de fosfor se manifestă prin încetinirea creşterii plantelor şi frunze de culoarea albăstruie-verzuie. Doza de azot se stabileşte în funcţie de fertilitatea solului şi de bacterizare1. Pe solurile sărace în azot. cu un conţinut ridicat în fosfor. soia valorifică mai bine fosforul din rezervele solului. Aplicarea îngrăşămintelor minerale. înainte de pregătirea patului germinativ se aplică 30 . potasiul determină creşterea rezistenţei plantelor la boli şi secetă. Excesul de fosfor se manifestă prin necrozarea marginilor frunzelor. Cerinţele mari faţă de fosfor se manifestă imediat după răsărire. putându-se administra până la 90 kg N/ha. calciul şi magneziul) favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot şi fixarea azotului. Microelementele precum molibdenul. Necrozele avansează bazipetal. De asemenea. Vremea rece şi umedă din unele primăveri împiedică absorbţia fosforului. Potasiul este absorbit în cantitatea cea mai mare în perioada creşterii vegetative intense. zincul. Pe celelalte soluri. soia valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor cu fosfor aplicate la planta premergătoare. care treptat se extind. Comparativ cu alte plante de cultură. Macroelementele secundare (sulful. iar fierul este necesar pe solurile erodate. Acesta favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. zincul este necesar pe solurile alcaline. cuprul şi manganul sunt necesare pe solurile acide. numai centrul şi baza frunzei rămânând verzi. care conţine culturi de bacterii Bradyrhizobium japonicum pe suport de agar-agar. 1 Bacterizare = tratarea seminţelor cu biopreparatul bacterian Nitragin-soia.40 kg N/ha (de preferat sub formă amidică). cu apariţia de pete brune după înflorit. când are loc formarea sistemului radicular. 91 .

doza de azot este de 60 . 22:22:0.10 puncte de control luate pe diagonala mare a lanului. Îngrăşămintele simple cu fosfor (superfosfat simplu – 16 . îngrăşămintele cu potasiu fiind necesare pe solurile care conţin sub 18 mg K2O/100 g sol (sub 150 ppm K).dacă nu sunt nodozităţi pe plantă. De asemenea.90 kg s.3 frunze trifoliate.50 % P2O5 + 14 % Ca) şi potasiu (sarea potasică – 40 % K2O. Îngrăşămintele complexe care se administrează la soia trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal. aprecierea făcându-se astfel: dacă conţinutul nodozităţilor este de culoare roşie (culoare datorată prezenţei leghemoglobinei) înseamnă că bacteriile au o activitate bună. se pot folosi şi îngrăşăminte complexe care conţin şi potasiu. prin administrarea azotului în vegetaţie odată cu efectuarea praşilelor mecanice (praşila I şi a II-a).60 kg s. dacă conţinutul nodozităţilor este incolor sau uşor roz înseamnă că bacteriile nu sunt active sau sunt puţin active.20 % Ca + 11 . doza de azot este de 30 . Îngrăşămintele cu fosfor nu sunt necesare pe solurile cu peste 6 mg P2O5/100 g sol (peste 26 ppm P)./ha. Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc astfel: .60 kg K2O/ha. .30 kg s.a. Doza de potasiu este de 40 . 10:30:0.a.a. de tipul: 18:46:0.22 % P2O5 + 19 ./ha. 20:20:0. de tipul: 13:26:13. Doza de fosfor este de până la 90 kg P2O5/ha. 8:30:0.13 % S. doza de azot este de 0 . În fiecare punct de control se stabileşte procentul de plante cu nodozităţi şi eficienţa activităţii bacteriilor prin strivirea nodozităţilor. 12:52:0. 10:25:10. folosindu-se îngrăşăminte complexe care conţin azot şi fosfor. în 5 . Reuşita bacterizării (simbiozei) se verifică când plantele de soia au l . 16:48:0. 21:21:0.dacă sunt între 1 şi 5 nodozităţi pe plantă. iar peste 85 % dintre plante au nodozităţi. 92 .dacă sunt peste 5 nodozităţi pe plantă. sau clorura de potasiu – 60 % K2O) se aplică înainte de efectuarea arăturii. 16:16:16. iar peste 50 % dintre plante au nodozităţi. sau superfosfat concentrat – 38 . 15:15:15.fertilizarea cu azot se face în funcţie de reuşita simbiozei cu bacteriile fixatoare de azot (Bradyrhizobium japonicum). ./ha.

7 .40 .3.0 .0 kg/ha).0 kg/ha).0 kg/ha). care se administrează în doză de 25 .10.36 (5.5 .20 + Me (2.Agrofeed 19 .5 .30 kg/ha.Microfert Zinc 9 .0 l/ha).0 - 5.Plantfert-I sau U (5.Azuro 13 .1. prima înainte de înflorit.20 + Me + Biostimulator (2. .Kristalon 13 .2 MgO + 4.5 .0 kg/ha).5 .10.40 . Sunt recomantate îngrăşăminte foliare de tipul: .1 l/ha). .3 + Me (2.0 %).18 .13 (5.24 + 2 MgO + 3.4. cu ajutorul cultivatorului hrănitor (cultivator ce prezintă dispozitive fertilizatoare). .8 SO3 + Me (3. iar a doua după 10 . Se poate utiliza produsul Seed Power H5 (10 .11 .3 . .CropMax (0.40 . Fertilizarea starter se face cu ajutorul unor dispozitive fertilizatoare montate pe semănătoare.23 + Me (5.Elite verde 20 . Administrarea îngrăşămintelor minerale înainte de pregătirea patului germinativ se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte.4.0 kg/ha). Concomitent cu semănatul se poate face şi o fertilizare „starter” cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi administrate la semănat. .0 kg/ha). .Agroleaf Power Total 20 .5 .5 kg/ha).0 kg/ha).Microfert U 9 .5 . 93 .20 .19 + Mg + Me (5.0 l/ha).3.Elite 20 .7 . .15 zile de la prima aplicare.5 SO3 (2.19 + 1 Mg + Me (5. .6.13 (2.3 .20 . .5 .10.Folicare Zn 19 .20 .0 kg/ha).5 .Azuro 12 .Brassitrel (3.5. Aplicarea îngrăşămintelor foliare. .0 .2 MgO + 4.0 .Agrofeed 23 .0 kg/ha).Kristalon 18 .2 + Me (0.5 SO3 (2.8 Zn + 5 acid humic).5.NutriLeaf 20 . .19 . .5 Cu + 0. .19 .0 kg/ha).0 kg/ha).1. .0 kg/ha).20 + 2.0 l/ha). .18 (2. . iar fertilizarea în vegetaţie se face concomitent cu efectuarea lucrărilor de prăşit mecanic. Fertilizarea foliară constă în 1 - 2 administrări.Topcrop (0. .0 + 0. care există într-o gamă constructivă variată.20 .Polyfeed 19 .0 .20 + 2.0 .

25 cm. atât cu macroelemente (N. Atunci când planta premergătoare se recoltează timpuriu. cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu. 94 . P. Soia valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor organice şi al amendamentelor după 2 . eventual cu posibila combatere a bolilor sau a dăunătorilor. Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor. imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriştit sau de arat. ca atare. K). Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare timpurie. cât mai ales cu microelemente. Trebuie subliniat că fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază. precum şi să nu se scoată bolovani.200 l soluţie/ha. 4. adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului. Lucrarea de dezmiriştit se efectuează cu ajutorul unei grape cu discuri sau cultivator şi prezintă avantajele prezentate la cultura grâului. aplicat în stadiul prefloral în 100 . ci doar o completează. putându-se repeta tratamentul în faza de formare a păstăilor.15 l/ha. lipsa utilajelor disponibile. urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor. Soia face parte din grupa plantelor cu cerinţe mijlocii faţă de adâncimea de afânare a solului. în doză de 10 . Practic. grapa inelară).3. arătura se efectuează la adâncimea de 20 . Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă. Lucrarea de dezmiriştit este necesară atunci când efectuarea arăturii nu este posibilă din diferite motive: sol uscat. sau lucrarea nu se efectuează în condiţii corespunzătoare din cauza resturilor vegetale care nu se încorporează corespunzător şi care determină înfundarea plugului. Lucrările solului Lucrările solului se efectuează în mod diferit.4 ani de la aplicarea lor. în funcţie de planta premergătoare (momentul când eliberează terenul şi cantitatea de resturi vegetale). Se pot utiliza şi îngrăşăminte foliare numai cu azot. precum Last N. umiditatea solului în momentul când este lucrat şi gradul de compactare a solului.

ceea ce face să nu se formeze şi să nu se acumuleze nitraţi. Lucrările de întreţinere a arăturii până în toamnă urmăresc menţinerea terenului curat de buruieni şi afânat prin lucrări superficiale ale solului. pentru a se asigura un semănat şi deci un răsărit uniform. şi au ca scop îmbunătăţirea regimului aero-hidric al solului. imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea arăturii. Neefectuarea lucrării de dezmiriştit şi a arăturii până în toamnă face ca terenul să se îmburuieneze. Acestea se efectuează înainte de arătură la adâncimea de 50 . activitatea microorganismelor din sol este diminuată. 95 . grapa rotativă sau cultivatorul. cu exces temporar de umiditate. de dorit abia răsărite. Prin lucrarea de dezmiriştit se mărunţesc resturile vegetale şi se amestecă cu stratul superficial de sol. Lucrările de afânare adâncă (scarificare) sunt necesare pe solurile grele. pentru a putea fi distruse). Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie. iar lucrările trebuie efectuate perpendicular sau oblic pe direcţia arăturii. compacte. aceasta este obligatoriu să fie prevăzută cu organe de nivelare. În cazul lucrărilor de întreţinere a arăturii efectuate cu grapa cu discuri. o dată la 4 ani. Terenurile denivelate se lucrează după dezmiriştit cu nivelatorul (1 .25 cm. iar arătura nu poate fi efectuată în bune condiţii. Nivelarea terenului este foarte importantă pentru soia. după care se efectuează arătura. în funcţie de starea arăturii (gradul de nivelare şi de mărunţire a bulgărilor) şi de îmburuienarea terenului (buruienile trebuie să fie în primele faze de vegetaţie. este indicată efectuarea lucrării de dezmiriştit cu o grapă cu discuri perpendicular pe direcţia rândurilor de la planta premergătoare. De asemenea. iar apa din precipitaţii să nu se înmagazineze în sol. cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu. Atunci când planta premergătoare se recoltează târziu (toamna). Atunci când după recoltarea plantei premergătoare rămân multe resturi vegetale. Se recomandă ca lucrările de întreţinere a arăturii să fie efectuate perpen- dicular sau oblig pe direcţia arăturii. la adâncimea de 20 . pentru o bună nivelare a terenului. precum şi un recoltat fără pierderi. după care se efectuează arătura. Cel mai adesea arătura se întreţine cu grapa cu discuri. Lucrările de întreţinere a arăturii se efectuează de obicei după ploi. să se piardă apa din sol prin procesul de evaporaţie şi prin consumul de către buruieni.2 lucrări).70 cm. grapa inelară).

Sămânţa şi semănatul Calitatea seminţelor pentru semănat. Lucrările solului în primăvară. grapa rotativă sau un cultivator. În primăvară. lucrarea solului poate fi efectuată şi prin lucrări cu diferite tipuri de cultivatoare. solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului. numărul de lucrări ale solului trebuie să fie cât mai redus pentru a se evita pierderea apei din sol prin procesul de evaporare. 4. sau afânarea solului cu cizelul sau paraplow-ul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri. Lucrările minime (minimum tillage) la soia presupun lucrarea solului cu grapa cu discuri. se reduce gradul de eroziune pe solurile expuse acestui proces. după care se face pregătirea patului germinativ în preziua sau ziua semănatului. Tratarea seminţelor cu fungicide împotriva bolilor se face cu produse fungicide. Atunci când la desprimăvărare terenul este denivelat şi îmburuienat.7 l/t. imediat după zvântare se execută o lucrare cu grapa cu discuri. De asemenea. Lucrările minime. evitându-se tasarea şi distrugerea structurii solului şi reducându-se cheltuielile ocazionate de lucrările solului. Tratarea seminţelor. 96 .4. Dacă arătura a fost efectuată în condiţii bune. precum: . de preferat cu un combinator.Dividend Formula M (difenoconazol 30 g/l) – 1. Pentru îndeplinirea cerinţelor de calitate pentru semănat. grapă rotativă ori cultivator. De asemenea. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. când se va pregăti patul germinativ cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri. sămânţa de soia trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 80 %. Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui soi recomandat pentru zona de cultură şi să fie certificate. Prin sistemul de lucrări minime ale solului se reduce numărul de treceri cu utilajele. iar terenul se prezintă în primăvară nivelat. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se recomandă a fi efectuată perpendicular pe direcţia de semănat.

iar semănatul se efectuează imediat. prin întârzierea semănatului se întârzie coacerea boabelor. ataşat la brăzdarele semănătorii. o eficienţă mai ridicată a erbicidelor aplicate la sol şi maturarea mai timpurie a plantelor. la adâncimea de semănat. ceea ce duce la un răsărit neuniform şi cu goluri.8°C şi vremea este în curs de încălzire. cu ajutorul dispozitivului de bacterizare sau prin pulverizarea (stropirea) seminţelor cu soluţie bacteriană pe o prelată şi lopătarea acestora. de regulă. Aceste condiţii se realizează calendaristic. prelungirea perioadei de înflorire şi o mai bună fructificare. răsărirea este neuniformă. dimineaţa la ora 7oo se realizează temperatura de 7 . contribuie la fixarea pe cale simbiotică de până la 220 kg N/ha. existând riscul ca 97 . dacă sămânţa este sănătoasă. Semănatul prea timpuriu prelungeşte perioada de răsărire. există riscul îmburuienării culturii înainte de răsărire. În zonele mai răcoroase. în zona în care sunt introduse seminţele. ceea ce determină diferenţierea unui număr mare de noduri pe tulpină. Întârzierea semănatului face ca stratul superficial de sol să se usuce. în prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul şi vestul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţării. direct în câmp. În mod obişnuit. Se folosesc 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă de soia necesară semănatului unui hectar. Soia se seamănă atunci când în sol. ce conţine culturi de bacterii Bradyrhizobium japonicum pe suport de agar-agar. iar plantele au un ritm lent de creştere. Tratarea seminţelor cu biopreparatul bacterian Nitragin-soia (bacterizarea). Semănatul în epoca optimă asigură parcurgerea primelor faze de vegetaţie în condiţii de zi scurtă şi temperaturi mai scăzute. semănatul în epoca optimă asigură condiţii mai bune de umiditate în sol pentru germinare şi răsărire. tratarea seminţelor înainte de semănat nu este necesară. Epoca de semănat. Tratamentul se efectuează la adăpost de razele solare. Suspensia bacteriană se poate introduce şi direct în sol. provenind din culturi semincere neinfectate. Tratarea seminţelor cu fungicide înainte de semănat exclude bacterizarea (fungicidul afectează bacteriile fixatoare de azot). De asemenea. aceasta impunându-se atunci când a fost necesară tratarea seminţelor cu fungicide. Dacă nu s-au aplicat erbicide înainte de pregătirea patului germinativ sau preemergent. cu ajutorul unui dispozitiv special prevăzut cu duze.

Densitatea de semănat. în boabe germinabile/m2. în grame. de obicei. între 60 şi 100 kg/ha. în kg/ha. semănatul se poate efectua: . Prin stabilirea densităţii de semănat se urmăreşte obţinerea la recoltare a 40 .55 boabe germinabile/m2. 98 . în %. Limita superioară se alege atunci când se seamănă soiuri semitimpurii.în condiţiile combaterii chimice a buruienilor asociată cu lucrări mecanice de prăşit între rânduri. Norma de semănat variază. Semănatul la soia se efectuează cu ajutorul semănătorilor de precizie. pentru realizarea acestora semănându-se 50 . precum şi în condiţii de neirigat şi atunci când semănatul se face la distanţe mai mari între rânduri. atunci când lucrările mecanice de prăşit între rânduri se efectuează cu tractoare cu pneuri late. MMB = masa a 1000 de boabe. germinaţia seminţelor şi MMB.50 plante/m2. Limita inferioară se alege atunci când se seamănă soiuri semitârzii şi târzii. P = puritatea fizică a seminţelor. în %. Semănatul soiei se realizează de obicei înainte sau în paralel cu semănatul porumbului. precum şi pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune. D = densitatea de semănat. timpurii şi foarte timpurii.plantele să nu ajungă la maturitate înainte de căderea primelor brume în toamnă. folosindu-se următoarele scheme de semănat: . G = germinaţia seminţelor. Distanţa dintre rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a buruienilor. Distanţa dintre rânduri. puritate fizică a seminţelor. Norma de semănat. precum şi în condiţii de irigat şi atunci când semănatul se face la distanţe mai mici între rânduri. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de densitatea de semănat. Norma de semănat se calculează după următoarea formulă: D x MMB C= x 100 PxG unde: C = norma de semănat.în benzi cu 3 rânduri la 45 cm şi intervale de 70 cm (sau 60 cm) pe urmele roţilor tractorului.

Adâncimea de semănat este de 3 . ceea ce permite întreţinerea culturii prin praşile mecanice şi efectuarea de tratamente cu erbicide în benzi.5 cm.în rânduri echidistante la 50 cm. respectiv de 3 .). formate din două rânduri la distanţa de 25 - 30 cm cu 70 cm între benzi.în cazul unei combateri chimice foarte bune a buruienilor. . . şi de 4 - 5 cm atunci când se seamănă mai târziu şi pe solurile mai uşoare şi mai uscate. . Adâncimea de semănat. semănatul se efectuează în rânduri echidistante la 70 cm (sau 60 cm). Soiurile timpurii. atunci când lucrările mecanice de prăşit între rânduri se efectuează cu tractoare cu pneuri înguste. asigurându-se în acest fel o creştere uniformă şi mai viguroasă a plantelor prin reducerea competiţiei dintre plante pe rând. adică a porţiunii de tulpiniţă de sub cotiledoane. Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm deoarece soia are o putere de străbatere slabă.. se recomandă semănatul în benzi. precum şi pe terenuri irigate pe brazde.în cazul unei combateri chimice parţiale a buruienilor şi a unui grad ridicat de îmburuienare. reducându-se astfel necesarul de erbicide cu circa 50 %. Abutilon sp. Diferitele distanţe dintre rânduri nu modifică şi densitatea de semănat. 99 . o acoperire a solului mai timpurie de către covorul vegetal şi o mai bună captare a radiaţiei solare. . semănatul se efectuează în rânduri echidistante la 25 sau 30 cm. Xanthium sp. se pretează mai bine la semănatul în rânduri apropiate.pe terenurile infestate cu buruieni care au răsărire eşalonată (Solanum nigrum. cu talia mică.4 cm la începutul perioadei de semănat şi pe terenurile mai grele şi cu suficientă umiditate pentru o bună germinare a boabelor. ca urmare a răsăririi epigeice1 1 Răsărire epigeică = la răsărire cotiledoanele ies la suprafaţa solului datorită alungirii axei hipocotile.

Stachis annua (busuioc de mirişte). Datura stramonium (ciumăfoaie). Lathyrus tuberosus (sângele voinicului).irigarea. Lucrările de îngrijire Principalele lucrări de îngrijire care se efectuează la cultura de soia constau în: . Polygonum persicaria (iarba roşie).specii dicotiledonate perene: Cirsium arvense (pălămidă). Speciile de buruieni specifice culturilor de soia sunt următoarele: . Lepidium draba (urda vacii). Echinochloa crus-galli (iarbă bărboasă.5. . 4. dar şi spre maturitate după ce încep să cadă frunzele. . mohor lat). Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare). Sonchus arvensis (susai).specii monocotiledonate perene: Cynodon dactylon (pir gros). Combaterea buruienilor. Solanum nigrum (zârnă). 100 . Sinapis arvensis (muştar sălbatic). Buruienile pot produce pagube la culturile de soia cuprinse între 30 şi 80 % din potenţialul de producţie al soiurilor. Soia este sensibilă la îmburuienare în primele faze de vegetaţie până când plantele ajung să acopere terenul. Centaurea cyanus (cicoare). Chenopodium album (căpriţă. Rumex acetosella (măcriş). Galinsoga parviflora (busuioc sălbatic). Sorghum halepense (costrei).combaterea bolilor. .combaterea buruienilor.specii dicotiledonate anuale: Abutilon theophrasti (teişor). .combaterea dăunătorilor. Hibiscus trionum (zămoşiţă). . Xanthium strumarium (corneţi). . lobodă sălbatică). Aristolochia clematitis (cucurbeţică). Raphanum raphanistrum (ridiche sălbatică). Elymus repens sin Agropyron repens (pir târâtor). Galleopsis tetrahit (lingurică). Convolvulus arvensis (volbură). Amaranthus retroflexus (ştir). (mohor). Setaria spp. Atriplex patula (lobodă).specii monocotiledonate anuale: Digitaria sanguinalis (meişorul).

Pendigan 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 4.Basagran Forte (bentazon 480 g/l + wettol 150 g/l . sau se pot administra preemergent. Preemergent: . .5.Surdone (metribuzin 700 g/kg) – 0. 3.4 frunze.0 l/ha. precum: . Se pot utiliza produse erbicide. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi a unor buruieni dicotiledonate anuale se pot utiliza erbicide care pot fi administrate: a.1.1. .5 l/ha. se utilizează erbicide aplicate postemergent. Preemergent: .75 .0. . 2. când buruienile dicotiledonate au 2 .8 .muiant) – 2. Înainte de pregătirea patului germinativ şi încorporate odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ la 3 .2.4.0 l/ha. Combaterea pe cale chimică a buruienilor se realizează prin utilizarea de erbicide în funcţie de buruienile prezente în cultură. iar buruienile monocotiledonate sunt până la înfrăţire: .1.50 kg/ha.25 . b.0 . Postemergent.50 kg/ha.0 .Sencor 70 WG (metribuzin 700 g/kg) – 0. . Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale. 101 .5.Frontier Forte (dimetenamid-P 720 g/l) – 0.0 . imediat după semănat.120 g/ha.0 .4 frunze. prin folosirea erbicidelor şi efectuarea de lucrări mecanice (prașile).5 l/ha.Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2. mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului. precum: .4 cm adâncime.25 .0 . astfel: 1.Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 4.Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1.0. Combaterea buruienilor la soia se poate realiza prin utilizarea erbicidelor sau combinat. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi unele buruieni monocotiledonate anuale. mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului. când plantele de soia au cel puţin 3 frunze trifoliate şi buruienile sunt în faza de 2 . . se utilizează erbicide care pot fi administrate: a.Pulsar 40 (imazamox 40 g/l) – 0.Pledge 50 WP (flumioxazin 50 %) – 90 .0 l/ha. b.0 l/ha.4 l/ha.

0 .0 .2.5 .Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0. . .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. .1. se recomandă utilizarea erbicidelor anticostrei la doza maximă şi asocierea lor cu un adjuvant de tip Hyspray sau Frigate.Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 0.2.3 zile după efectuarea tratamentului.1. Datura stramonium). De asemenea.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1. Atunci când se aplică erbicide pentru combaterea buruienilor anuale.7 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.Select Super (cletodim 120 g/l) – 0.0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.0 l/ha. sau la 2 .Targa Super 5 EC (quizalofop-p-ethil 50 g/l) – 1.6 . este necesară efectuarea a 1 .15 zile înainte de tratament. . se utilizează erbicide aplicate postemergent.Harmony 50 SG (tifensulfuron-metil 50 %) – 12 g/ha + 0. pentru combaterea buruienilor perene.5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.5 .25 cm înălţime. pentru a se realiza translocarea moleculelor de erbicid în rizomii de costrei şi a determina moartea plantei este necesară irigarea cu 10 . pentru ca plantele de costrei tratate să nu regenereze. precum: .4.2 praşile (dacă distanţa dintre rânduri permite efectuarea praşilelor) la 10 .5 % în soluţia de tratat. o adâncime mai mare 102 .8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1. 4. în condiţii de secetă. 0. În condiţii de secetă.1 % adjuvantul Trend 90 (nu combate Solanum nigrum.5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. iar monocotiledonatele perene (costreiul) au 15 . Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate (inclusiv Sorghum halepense). Praşilele se efectuează la o adâncime care să asigure o bună distrugere a buruienilor. .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. .5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. care se admi- nistrează când buruienile monocotiledonate sunt până la înfrăţire.0 .Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0.0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 2.12 zile după aplicarea erbicidelor în vegetaţie.1.Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l) – 3.

4 kg/ha. utilizarea de seminţe sănătoase şi tratarea seminţelor înainte de semănat.molia păstăilor (Etiella zinkenella). Păianjenul roşu (Tetranychus urticae) produce defolierea prematură (căderea frunzelor) şi se combate în momentul semnalării cu insecticide. Cele mai periculoase boli la soia sunt: . .5 kg/ha. se utilizează volume de 200 . Combaterea bolilor. În cazul tratamentelor cu erbicide în vegetaţie. pentru evitarea scurgerii soluţiei de pe frunze şi diminuarea eficacităţii erbicidului. precum: .Ridomil Gold MZ 68 WG (mefenoxam 4 % + mancozeb 68 %) – 2.3 tratamente. Măsurile preventive constau în: evitarea monoculturii. Măsurile preventive constau în: evitarea monoculturii. . Se foloseşte fungicidul: . expunerea seminţelor la soare timp de 6 .Nissorun 10 WP (hexitiazox 10 %) – 0.8 zile.mana soiei (Peronospora manshurica). Atunci când mana este semnalată în câmp.păianjenul roşu (Tetranychus urticae).arsura bacteriană (Pseudomonas syringae). Arsura bacteriană (Pseudomonas syringae) parazitează toate organele aeriene ale plantei.10 zile.contribuind la uscarea solului. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţa infectată şi prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol.iulie (prima generaţie a dăunătorului) şi luna august (a doua 103 . Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţa infectată şi prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. . Mana soiei (Peronospora manshurica) produce pagube însemnate în anii ploioşi şi în culturile irigate. Atacul se manifestă în perioada iunie . iar celelalte tratamente la intervale de 8 .Envidor 240 SC (spirodiclofen 240 g/l) – 0. Principalii dăunători ai soiei sunt: . Combaterea dăunătorilor. se efectuează 2 . tăierea rădăcinilor superficiale ale plantelor de soia şi denivelarea solului. primul la apariţia simptomelor bolilor.300 l de soluţie la hectar.3 l/ha. utilizarea de seminţe sănătoase. Molia păstăilor (Etiella zinkenella) produce pagube prin atacul larvelor care rod parţial sau total boabele din păstăi.

În perioada de vegetaţie. Irigarea este necesară pentru reușita culturii de soia în zonele secetoase.300 m3/ha. Perioada critică pentru apă la soia începe odată cu apariţia primelor flori şi durează până la umplerea seminţelor. Nu se recomandă aplicarea udărilor mai târziu de 20 august.14 zile.800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400 . În primăverile secetoase. în funcţie de precipitaţii.generaţie a dăunătorului). Lungimea brazdelor trebuie să fie cuprinsă între 100 și 200 m. în funcţie de panta terenului. norma de udare este de 700 . norma de udare este cuprinsă între 800 şi l. La irigarea prin brazde. soia trebuie cultivată pe terenurile irigate şi pe cele cu aport freatic. La irigarea prin aspersiune. Măsurile preventive constau în: evitarea monoculturii. pentru asigurarea unei bune răsăriri. care îmbunătăţeşte şi acţiunea erbicidelor aplicate la sol. la soia se efectuează 4 . instalaţii cu pivot central. Prin aplicarea udărilor în vegetaţie se urmăreşte menţinerea umidităţii solului la peste 50 % din IUA (intervalul umidităţii active) pe adâncimea de 80 cm. iar următoarele la intervale de 10 . efectuarea lucrărilor solului după recoltarea soiei. irigarea este una dintre principalele măsuri fitotehnice care determină obţinerea unei producţii mari la soia. este necesară efectuarea unei udări de răsărire cu norme de 250 . Se poate spune că în zona de sud şi sud-est a ţării. pentru că se prelungeşte vegetaţia şi se întârzie maturizarea boabelor. Se folosesc instalaţii de irigare cu tambur şi furtun. 104 . ceea ce calendaristic corespunde cu perioada cuprinsă între 10 și 15 iunie şi între 15 și 20 august. instalaţii cu deplasare frontală.500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai slabă şi pe solurile mai uşoare (nisipoase).5 udări.000 m3/ha. Prima udare se aplică de obicei înainte de înflorire. În zonele cu mai puţin de 500 mm precipitaţii anuale. iar acolo unde există forţă de muncă se poate utiliza instalaţii cu mutare manuală (mutarea se face de 2 ori pe zi).

14 %. pentru evitarea pierderilor.12 cm de la nivelul solului. iar recoltarea prea târzie determină înregistrarea de pierderi prin scuturarea seminţelor din păstăile bazale. Pentru reducerea pierderilor la recoltare. Recoltarea se poate începe atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 16 % şi trebuie terminată atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 12 %. ceea ce creează probleme deosebite la păstrare. urmărindu-se ca pierderile de seminţe să nu depăşească 2 – 3 %. au culoare brună.6. iar dacă se fac lucrări de prăşit acestea nu trebuie să ducă la denivelarea solului. soiurile folosite trebuie să aibă inserţia primelor păstăi la peste 10 . aparatul de tăiere al combinei trebuie să fie coborât la maximum posibil. ceea ce corespunde unei umidităţi de 13 . iar boabele au culoarea şi luciul caracteristic. 4. terenul pe care se seamănă soia trebuie să fie cât mai bine nivelat. Reglajele combinei se refac de mai multe ori pe zi. cauzate în principal de inserţia joasă a primelor păstăi care rămân sub aparatul de tăiere al combinei. De asemenea. Recoltarea mai timpurie duce la obţinerea unui număr mare de seminţe verzi. Recoltarea Momentul optim de recoltare la soia este atunci când păstăile sunt uscate. densitatea trebuie să fie optimă. 105 .

nu trebuie cultivată după plante atacate de lupoaie: cânepă. . tutun. 106 . . cerealele păioase. iarbă de Sudan.nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul alb: soia.). . iar pe terenurile infectate cu lupoaie este de dorit să revină după cel puţin 6 ani. fasole. sfeclă.nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul cenuşiu: cartof. viermi sârmă – Agriotes spp.1. muştar ş. specii din familia Brassicaceae (rapiţă. . putregai alb – Sclerotinia sclerotiorum.a. pătarea brună şi frângerea tulpinilor – Phomopsis helianthi. Reducerea rotaţiei la 3 . Porumbul este considerat ca fiind o plantă premergătoare mai bună decât grâul de toamnă. Floarea-soarelui valorifică bine efectul remanent al dozelor mari de îngrăşăminte azotate şi fosfatice aplicate la porumb. putregai cenuşiu – Botrytis cinerea. 5. alternarioză – Alternaria helianthi). iar pe terenurile infestate cu lupoaie prin utilizarea tehnologiei Clearfield. atacului de dăunători (gărgăriţa frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis. Floarea-soarelui trebuie să revină pe acelaşi teren după cel puţin 4 - 5 ani. Rotaţia Floarea-soarelui este o plantă pretenţioasă faţă de rotaţie din următoarele motive: . lucernă. Cele mai bune plante premergătoare sunt: porumbul.nu suportă monocultura.) şi a atacului de lupoaie (Orobanche cumana).4 ani poate fi făcută numai prin cultivarea de hibrizi cu rezistenţă la mană şi lupoaie. in. năut.trebuie evitată cultivarea după plante mari consumatoare de apă: sorg. Capitolul 5 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FLORII-SOARELUI Helianthus annuus L. datorită atacului de boli (mană – Plasmopara helianthi. mazărea.

lasă terenul mai curat de buruieni. asigurarea unei bune aprovizionări a plantelor de floarea-soarelui cu toate elementele nutritive încă de la răsărire constituie una dintre principalele condiţii pentru obţinerea unor producţii mari.8 . 5. P şi K. La deficit accentuat de azot. plus biomasa epigee corespunzătoare.35 kg N. în special de potasiu. determinând diminuarea producţiei şi reducerea procentului de ulei în seminţele de floarea-soarelui. Inflorescenţele sunt mici. cât şi excesul. floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă. Fertilizarea Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe.16. chiar dacă se asigură cele mai bune condiţii de nutriţie. Trebuie evitată amplasarea culturilor de floarea-soarelui lângă culturi la care se aplică erbicide la care floarea-soarelui este sensibilă. De asemenea. pentru că particulele soluţiei de erbicid purtate de vânt sau curenţii de aer în timpul efectuării tatamentelor ajung pe frunzele de floarea-soarelui şi determină importante scăderi de producţie. mai bună decât porumbul. fiind dăunător atât deficitul. Floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru culturile de primăvară.2. frunzele de la baza plantei se usucă. Sfecla pentru zahăr nu este o plantă bună premergătoare pentru floarea-soarelui pentru că este o mare consumatoare de apă şi elemente nutritive. iar influenţa negativă a insuficienţei acestora nu mai poate fi corectată ulterior.5 kg K2O. Primele faze de vegetaţie reprezintă o perioadă critică pentru nutriţia cu N. lasă o cantitate mai mică de resturi vegetale pe sol. 2. Ca urmare. semănatul în teren nearat se face în condiţii mai bune decât după porumb. cu un procent ridicat de seminţe seci şi un conţinut redus de ulei în seminţe.9 - 7 kg P2O5 şi 3. Insuficienţa azotului se manifestă prin plante subţiri. 107 . frunze puţine şi de culoare verde-palid. din următoarele motive: eliberează terenul mai devreme. este de: 18 . Azotul este foarte important pentru floarea-soarelui.

rezistenţa la boli şi influenţează pozitiv creşterea conţinutului de ulei în seminţe. Potasiul este important pentru sinteza proteinelor. creşterea sensibilităţii plantelor la secetă. Excesul de azot în primele 4 . simptome asemănătoare cu atacul de alternarioză şi septorioză. La deficit accentuat de fosfor. de culoare galbenă. dispuse între nervuri sub formă de cercuri concentrice. măreşte procentul de ulei în seminţe. Insuficienţa potasiului se manifestă prin plante cu internoduri scurte (mult mai scurte decât la insuficienţa de azot sau fosfor). fosfo- proteinelor şi a multor enzime implicate în sinteza glucidelor şi în metabolismul lipidelor. mai ales către vârful frunzelor. În raport optim cu azotul. După această perioadă. Insuficienţa fosforului determină o creştere redusă a plantelor. fosfolipidelor. apar pete necrotice care se extind de la vârf şi margini către mijlocul frunzei. prelungirea perioadei de vegetaţie. excesul de azot determină o creştere luxuriantă a plantelor în detrimentul producţiei de seminţe şi al conţinutului de ulei. mai bătrâne. precum şi reducerea procentului de ulei din seminţe. rezistenţa la cădere. Fosforul are un rol important în dezvoltarea plantelor de floarea- soarelui. Pe frunzele inferioare. contribuind şi la vehicularea metaboliţilor între organe şi ţesuturi. fiind component principal al acizilor nucleici. se întârzie maturarea. fiind toxic pentru plantă. Potasiul măreşte rezistenţa plantelor la secetă. cu talie mică şi frunze foarte apropiate între ele (plante sub formă de „tufe”). rezistenţa plantei la boli şi secetă. boli şi cădere. ca urmare a faptului că plantele acumulează cantităţi mai mari de azot decât pot utiliza pentru sinteza de substanţe organice.70 % din necesarul de fosfor este absorbit în perioada de la apariţia butonului floral şi până la înflorirea maximă. Excesul de fosfor nu produce dereglări în creşterea şi dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui. iar seminţele rămân mici. pe frunze apar pete necrotice. 60 . glucidelor şi a lipidelor. fosforul stimulează fructificarea şi producţie de seminţe. acesta rămânând sub formă minerală. au un procent mare de coji şi un procent redus de ulei.5 săptămâni de vegetaţie duce la îngălbenirea şi piticirea plantelor. 108 . Deşi floarea-soarelui extrage fosfor din sol de la începutul vegetaţiei şi până la sfârşitul acesteia.

determinând şiştăvirea seminţelor şi uneori chiar căderea calatidiului. Doza de azot se fracţionează astfel: jumătate înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. Îngrăşămintele minerale sunt mai slab valorificate şi pentru că boabele au o pondere mică din biomasa pe care planta o formează (a şasea sau a şaptea parte din biomasa epigee). Excesul de potasiu nu produce dereglări în creşterea şi dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui. carenţa de bor apare la un conţinut de bor de 0. Doza de azot.2 ppm la un pH mai mic de 7 şi la 0. iar în zonele şi anii cu regim hidric deficitar îngrăşămintele minerale sunt mai slab valorificate de către floarea-soarelui. Potasiul este restituit solului în proporţie de 80 . având consecinţe negative asupra producţiei şi a conţinutului de ulei în seminţe. variază de obicei între 60 şi 100 kg/ha. în cantitate mai mică în frunze. Dozele mai mari sunt ineficiente şi au ca efect diminuarea conţinutului de ulei din seminţe. calatidiile se deformează. Potasiul se acumulează în cantitate cea mai mare în tulpini. Aplicarea îngrăşămintelor minerale. stimulează germinarea polenului şi creşterea tubului polinic. Floarea-soarelui valorifică mai slab îngrăşămintele decât alte plante de cultură. Pe solurile nisipoare.90 %.3 ppm la un pH mai mic de 7 şi la 0. Borul are rol în translocarea zaharurilor şi altor produse de metabolism în procesele respiratorii. tulpina se despică sub calatidiu şi devine sfărâmicioasă. fecundarea este incompletă. Carenţa de bor apare pe solurile argiloase şi lutoase la un conţinut de bor de 0. care cu timpul se unesc şi formează o arsură în dreptul peţiolului. pentru condiţiile din ţara noastră. Insuficienţa borului se manifestă cu puţin înainte de înflorire. odată cu resturile vegetale care rămân după recoltare.5 ppm la un pH mai mare de 7.0. în cantitate şi mai mică în calatidii şi în cantitatea cea mai mică în seminţe.6 ppm la un pH mai mare de 7. favorizând procesul de fecundare. Insuficienţa borului influenţează negativ metabolismul fosforului. prin apariţia de pete brune pe frunzele mediane. În condiţii de insuficienţă de bor. datorită capacităţii ridicate a sistemului radicular de a extrage elemente nutritive şi din combinaţiile mai greu solubile din sol. sub formă de azotat de 109 .

Îngrăşămintele complexe se pot aplica înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul (fertilizare starter).12 mg P2O5/100 g sol (48 . Doza de fosfor se poate administra înainte de efectuarea lucrării de arat sub formă de îngrăşăminte simple de tip superfosfat (superfosfat simplu – 16 . Floarea-soarelui reacţionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor pe toate solurile din ţara noastră. Doza de potasiu este cuprinsă între 30 şi 80 kg K2O/ha. variază de obicei între 60 şi 125 kg P2O5/ha. pentru valorificarea potenţialului genetic al hibrizilor cultivaţi.52 ppm P) asigură o bună nutriţie a plantelor de floarea-soarelui. şi jumătate concomitent cu praşila 1 sau 2.50 % P2O5 + 14 % Ca). Potasiul se administrează sub formă de îngrăşăminte simple (sarea potasică – 40 % K2O sau clorura de potasiu – 60 % K2O) înainte de efectuarea arăturii. sub formă de azotat de amoniu. Deşi floarea-soarelui extrage din sol cantităţi mari de potasiu. la fertilizare trebuie luate în considerare şi îngrăşămintele cu potasiu alături de cele cu azot şi fosfor. potasiul este necesar pe solurile bogate în calciu.22 % P2O5 + 19 . atât prin producţia de seminţe.13 % S. pentru condiţiile din ţara noastră. ca urmare a faptului că o concentrație mare de calciu împiedică absorția potasiului. mai ales pe solurile bine aprovizionate cu potasiu. sau sub formă de îngrăşăminte complexe înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. reacţia la îngrăşămintele cu potasiu este în general nesemnificativă. cât şi prin conţinutul seminţelor în ulei. sau superfosfat concentrat – 38 .amoniu. Totuşi. Cerinţele florii-soarelui faţă de fosfor sunt apropiate de cele ale grâului de toamnă şi mai mari decât cerinţele porumbului şi ale fasolei. sau sub formă de îngrăşăminte complexe înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. Doza de fosfor. Floarea-soarelui este bine aprovizionată cu potasiu pe solurile cu un conţinut de peste 20 mg K2O/100 g sol (peste 166 ppm K). îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe. mai ales în cazul solurilor slab aprovizionate cu potasiu. Un sol aprovizionat cu 11 . 110 . potasiul fiind necesar pe solurile cu mai puţin de 18 mg K2O/100 g sol (sub 150 ppm K).20 % Ca + 11 . De asemenea.

Prin fertilizarea starter, îngrăşămintele complexe se încorporează
concomitent cu lucrarea de semănat la 5 - 10 cm lateral faţă de rândul de
seminţe şi la circa 5 cm sub nivelul seminţelor. Prin fertilizarea starter, se
asigură elementele nutritive în zona rădăcinilor plantelor de floarea-soarelui.
Îngrăşămintele complexe care se administrează înainte de pregătirea
patului germinativ sau concomitent cu semănatul (fertilizare starter) trebuie
să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal, folosindu-se
îngrăşăminte complexe ce conțin azot şi fosfor, de tipul: 18:46:0, 16:48:0,
12:52:0, 10:30:0, 8:30:0, 20:20:0, 21:21:0, 22:22:0. De asemenea, se pot
folosi şi îngrăşăminte complexe care conţin și potasiu, de tipul: 13:26:13,
10:25:10, 15:15:15, 16:16:16.
De asemenea, pot fi folosite îngrăşăminte complexe care pe lângă
macroelemente conţin şi microelemente, de tipul: YaraMila 8 - 24 - 24 +
2 MgO + 5 SO3 + Me, YaraMila 7 - 20 - 28 + 2 MgO + 7,5 SO3 + Me,
YaraMila 7 - 12 - 25 + 2 MgO + 6,5 SO3 + Me, YaraMila 13 - 13 - 21 +
5 SO3 + Me.
Fertilizarea starter se poate face şi cu îngrăşăminte special formulate
pentru a fi administrate odată cu semănatul, cum sunt:
- Seed Power H5 (10 - 40 - 0 + 0,5 Cu + 0,8 Zn + 5 acid humic),
care se administrează în doză de 25 - 30 kg/ha;
- Sumistart SR (10 - 40 - 0 + 11 SO3 + 2 Zn), care se administrează
în doză de 20 kg/ha.
Administrarea îngrăşămintelor minerale înainte de pregătirea
patului germinativ se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte,
care există într-o gamă constructivă variată. Fertilizarea starter se face cu
ajutorul unor dispozitive fertilizatoare montate pe semănătoare, iar
fertilizarea în vegetaţie se face concomitent cu efectuarea lucrărilor de prăşit
mesanic, cu ajutorul cultivatorului hrănitor (cultivator ce prezintă
dispozitive fertilizatoare).
Aplicarea îngrăşămintelor foliare. Floarea-soarelui reacţionează
bine la îngrăşămintele foliare, efectuându-se două aplicări, şi anume: prima
aplicare când plantele de floarea-soarelui au 30 - 50 cm şi a doua la
începutul formării calatidiilor.
Sunt recomantate îngrăşămintele foliare de tipul
- Agrofeed 19 - 19 - 19 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
111

- Agrofeed 23 - 7 - 23 + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
- Agroleaf Power Total 20 - 20 - 20 + Me + Biostimulator (3,0 kg/ha);
- Azuro 31 - 11 - 11 (5,0 kg/ha);
- Azuro 12 - 7 - 36 (5,0 - 8,0 l/ha);
- CropMax (1,0 l/ha);
- Elite 20 - 20 - 20 + 2,2 MgO + 4,5 SO3 (2,5 - 3,0 kg/ha);
- FoliMax Blue 20 - 20 - 20 + Me (0,2 - 0,5 %);
- FoliMax Orange 15 - 45 - 10 + Me (0,2 - 0,5 %);
- FoliMax Rose 8 - 17 - 41 + Me (0,2 - 0,5 %);
- Microfert U 9 - 3 - 3 + Me (2,5 - 5,0 l/ha);
- Microfert Zinc 9 - 3 - 2 + Me (0,2 - 0,5 %);
- Kristalon 18 - 18 - 18 (2,5 - 4,0 kg/ha);
- Kristalon 13 - 40 - 13 (2,5 - 4,0 kg/ha);
- NutriLeaf 20 - 20 - 20 + Me (2,5 kg/ha);
- Plantfert-I sau U (5,0 - 6,0 l/ha);
- Polyfeed 19 - 19 - 19 + 1 Mg + Me (5,0 - 10,0 kg/ha);
- Sulfomax Sum (3,0 l/ha);
- Topcrop (0,5 - 1,0 l/ha);
- YaraVita Brassitrel 4,6 - 0 - 0 + 8,7 MgO + 4,9 Ca + Me (2,0 -
4,0 l/ha).
Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de bor se pot utiliza produse
care se administrează în faza de alungire a internodurilor, precum:
- Folicare B 17 - 9 - 33 + Me (3,0 - 5,0 kg/ha);
- FoliMax Bor 150 (3,0 - 5,0 l/ha);
- YaraVita Bortrac 6,5 - 0 - 0 + 10,9B (2,0 l/ha).
Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a
buruienilor sau eventualele tratamente de combatere a bolilor.
Se pot utiliza şi îngrăşăminte foliare numai cu azot, precum Last N
în doză de 10 - 15 l/ha, care se aplică în faza de 4 - 6 frunze, putându-se
repeta tratamentul după 10 - 14 zile.
Trebuie subliniat faptul că fertilizarea foliară nu înlocuieşte
fertilizarea de bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente, cât mai
ales cu microelemente.
Aplicarea îngrăşămintelor organice. Comparativ cu alte plante de
cultură, floarea-soarelui reacţionează mai slab la îngrăşămintele organice.
112

Sporurile de producţie sunt mari (de 700 - 800 kg/ha) pe solurile carbonatate
şi pe cele podzolite. Doza de gunoi de grajd nu se justifică a fi mai mare de
20 t/ha.
Floarea-soarelui valorifică bine efectul remanent al gunoiului de grajd
aplicat la planta premergătoare. Atunci când floarea-soarelui urmează după
porumb, este de preferat ca gunoiul de grajd să fie administrat la porumb.
Îngrăşămintele verzi (mazărea, măzărichea, lupinul, sulfina) au un
efect asemănător gunoiului de grajd, floarea-soarelui reacționând favorabil
la acestea.

5.3. Lucrările solului

Lucrările solului se efectuează în mod diferit, în funcţie de planta
premergătoare (momentul când eliberează terenul şi cantitatea de resturi
vegetale), umiditatea solului în momentul când este lucrat şi gradul de
compactare a solului.
Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare timpurie.
Atunci când planta premergătoare se recoltează timpuriu, imediat după
recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriştit sau de
arat.
Lucrarea de dezmiriştit este necesară atunci când efectuarea arăturii
nu este posibilă din diferite motive: sol uscat, lipsa utilajelor disponibile, sau
lucrarea nu se efectuează în condiţii corespunzătoare din cauza resturilor
vegetale care nu se încorporează corespunzător şi care determină înfundarea
plugului. Lucrarea de dezmiriştit se efectuează cu ajutorul unei grape cu
discuri sau cultivator, şi prezintă avantajele prezentate la cultura grâului.
Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă, la
adâncimea de 22 - 25 cm, cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu,
grapa inelară). Adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului,
urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor, precum şi să
nu se scoată bolovani. Astfel, adâncimea mai mare este recomandată pe
terenurile îmburuienate, cu cantităţi mari de resturi vegetale şi pe solurile
compactate.
113

Cel mai adesea arătura se întreţine cu grapa cu discuri. imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea arăturii. Lucrările de întreţinere a arăturii se efectuează de obicei după ploi. Atunci când după recoltarea plantei premergătoare rămân multe resturi vegetale. cu plugul în agregat cu o grapă (de exemplu. 1991). Neefectuarea lucrării de dezmiriştit şi a arăturii până în toamnă face ca terenul să se îmburuieneze. ceea ce face să nu se formeze şi respectiv să nu se acumuleze nitraţi. Prin lucrarea de dezmiriştit se mărunţesc resturile vegetale şi se amestecă cu stratul superficial de sol. Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie. 114 . Lucrarea de scarificare se impune ca urmare a faptului că floarea-soarelui este sensibilă la compactarea solului. pentru a putea fi distruse). ceea ce determină sporirea rezistenţei la penetrare a rădăcinilor. Atunci când planta premergătoare se recoltează târziu (toamna). Lucrarea de scarificare la 60 cm aduce sporuri de producţie de până la 28 % (Croitoru. manifestată prin creşterea densităţii aparente a solului şi reducerea porozităţii solului. la adâncimea de 22 . compacte. în funcţie de starea arăturii (gradul de nivelare şi de mărunţire a bulgărilor) şi de îmburuienarea terenului (buruienile trebuie să fie în primele faze de vegetaţie. după care se efectuează arătura. grapa inelară). grapa rotativă sau cultivatorul. este indicată efectuarea lucrării de dezmiriştit cu o grapă cu discuri perpendicular pe direcţia rândurilor de la planta premergătoare. Lucrările de întreţinere a arăturii până în toamnă urmăresc menţinerea terenului curat de buruieni şi afânat prin lucrări superficiale ale solului. cu exces temporar de umiditate. Se recomandă ca lucrările de întreţinere a arăturii să fie efectuate perpendicular sau oblig pe direcţia arăturii. şi au ca scop îmbunătăţirea regimului aero-hidric al solului. Floarea-soarelui reacţionează pozitiv la arătura efectuată vara după cerealele păioase. de dorit abia răsărite. pentru o bună nivelare a terenului. Lucrările de afânare adâncă (scarificare) sunt necesare pe solurile grele. activitatea microorganismelor din sol este diminuată.25 cm. să se piardă apa din sol prin procesul de evaporaţie şi prin consumul de către buruieni. De asemenea. citat de Bîrnaure. iar apa din precipitaţii să nu se înmagazineze în sol. iar arătura nu poate fi efectuată în bune condiţii.

grapă rotativă ori cultivator. De asemenea. nu influenţează nivelul producţiei. Este de preferat ca la planta premergătoare arătura să fi fost efectuată la cel puţin 20 cm adâncime. De asemenea. renunţarea la arătură şi lucrarea superficială a solului la 10 . având în vedere că lucrarea de arat solicită 25 . Lucrările minime (minimum tillage) la floarea-soarelui presupun lucrarea solului cu grapa cu discuri. după care se face pregătirea patului germinativ în preziua sau ziua semănatului. se reduce gradul de eroziune pe solurile expuse acestui proces. timp de 1 .30 % din consumul de combustibil pe întreaga tehnologie. În schimb. Lucrările minime şi semănatul direct. imediat după zvântare se execută o lucrare cu grapa cu discuri. Dacă arătura a fost efectuată în condiţii bune. citat de Ştefan.15 cm este recomandată atunci când terenul a rămas nearat până în primăvară. neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se recomandă a fi efectuată perpendicular pe direcţia de semănat. 2008). ca urmare a compactării solului şi a infestării accentuate cu buruieni perene (Pintilie şi colab. evitându-se tasarea şi distrugerea structurii solului şi reducându-se cheltuielile ocazionate de lucrările solului. grapa rotativă sau un cultivator. lucrarea solului poate fi efectuată şi prin lucrări cu diferite tipuri de cultivatoare. Lucrările solului în primăvară.12 cm în fiecare an determină scăderea producţiei în mod semnificativ. solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului. de preferat cu un combinator. sau afânarea solului cu cizelul sau paraplow-ul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri. 1986. numărul de lucrări ale solului trebuie să fie cât mai redus pentru a se evita pierderea apei din sol prin procesul de evaporare. În primăvară. Pe terenurile în pantă. Atunci când la desprimăvărare terenul este denivelat şi îmburuienat.. Înlocuirea arăturii printr-o lucrare superficială a solului cu grapa cu discuri la adâncimea de 10 . 115 . Prin sistemul de lucrări minime ale solului se reduce numărul de treceri cu utilajele. când se va pregăti patul germinativ cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri. iar terenul se prezintă în primăvară nivelat. indiferent de planta premergătoare. Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri la 10 .12 cm.2 ani. arăturile se execută numai de-a lungul curbelor de nivel.

Tratarea seminţelor înainte de semănat împotriva bolilor şi dăunătorilor este obligatorie la floarea-soarelui.0 l/t. ceea ce conduce la un răsărit uniform şi rapid. Sămânţa folosită la semănat trebuie să fie fără spărturi şi fisuri.4 ani să se efectueze lucrarea de arat. distanța dintre benzi fiind determinată de distanța dintre rânduri.4.Magnate 50 ECNA (imazalil 500 g/l) – 1. Seminţele de floarea-soarelui se tratează contra manei (Plasmopara helianthi). precum: . putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) seminţele de floarea-soarelui se tratează cu fungicide. condiţii ce asigură o bună germinaţie în câmp şi o bună putere de străbatere. Sămânţa şi semănatul Calitatea seminţelor pentru semănat. .5 l/t.Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 2. 116 . Pe terenurile mai grele. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi a putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) seminţele de floarea-soarelui se tratează cu fungicide. Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui hibrid recomandat pentru zona de cultură şi să fie certificate. Pentru a îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat. cu fungicide. Împotriva manei (Plasmopara helianthi). Semănatul direct (no tillage) presupune semănatul florii-soarelui direct în miriştea plantei premergătoare. sămânţa de floarea-soarelui trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 85 %. semănatul efectuându-se pe aceste benzi lucrate. în teren nelucrat. La floarea-soarelui se poate practica și sistemul de lucrat în benzi (strip-till). se recomandă ca la 3 . precum: . mai ales în cazul hibrizilor sensibili la atacul de mană. cât mai uniformă şi cu masa a 1000 de boabe (MMB) cât mai mare. precum: .Apron XL 350 FS (mefenoxam 350 g/l) – 3.0 l/t.0 l/t.Maxim XL 035 FS (fludioxonil 25 g/l + mefenoxam 10 g/l) – 5. 5.

0 l/t.Cosmos 250 FS (fipronil 250 g/l) – 5. În zonele mai răcoroase. . Pentru prevenirea atacului de viermi sârmă (Agriotes sp. Semănatul florii-soarelui se poate începe atunci când la adâncimea de semănat şi la ora 7oo dimineaţa se realizează temperatura de 7oC.0 l/t.0 l/t. Calendaristic.0 l/t.0 l/t. . se poate efectua şi tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinarea seminţelor.Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10.0 l/t. . Semănatul prea timpuriu nu este indicat deoarece duce la prelungirea perioadei semănat-răsărire. precum: . mai ales atunci când cultura de floarea-soarelui urmează după porumb.Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 10.). iar vremea este în curs de încălzire. . creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de fortificare şi de „start-up”). seminţele se tratează cu unul din produsele insecticide: . epoca optimă de semănat a florii-soarelui se încadrează între 25 martie şi 15 aprilie.0 l/t.). . semănatul trebuie efectuat la începutul epocii optime. precum Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) în doză de 8. insecticide + fungicide. precum: .0 l/t. În 117 .Poncho 600 FS (clotianidin 600 g/l) – 9.Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 2. Împotriva putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) și a alternariozei (Alternaria spp. . care poate atinge chiar 20 de zile.Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10. semănatul se întârzie cu 7 . în timp ce în primăverile mai umede şi reci semănatul se poate face mai târziu în cadrul epocii optime.5 l/t.Gaucho 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10.Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 10.) seminţele de floarea-soarelui se tratează cu fungicide. iar seminţele de floarea- soarelui mucegăiesc în sol. insecticide. Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide. seminţele se tratează cu produse insecticide. perioadă în care terenul se poate îmburuiena. lucru favorizat şi de conţinutul ridicat de ulei. Epoca de semănat.10 zile.0 l/t. Pentru prevenirea atacului de gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis) și a atacului de viermi sârmă (Agriotes sp. În primăverile mai secetoase.Sentinel Syn (imidacloprid 600 g/l) – 10.

creşterea conţinutului de proteine şi reducerea conţinutului de ulei în seminţe. diminuarea masei a 1000 de boabe (MMB) şi căderea plantelor. Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de densitatea de semănat. germinaţia seminţelor şi MMB. în kg/ha. ca urmare a debilitării acestora din cauza duratei mari a perioadei de răsărire şi a parcurgerii în ritm lent a primelor faze de vegetaţie. Pentru realizarea densităţii la recoltare este necesară stabilirea unei densităţi la semănat cu 10 % mai mare şi luarea măsurilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor şi efectuarea corectă a lucrărilor mecanice de întreţinere (efectuarea corectă a praşilelor). D = densitatea de semănat. Întârzierea semănatului faţă de epoca optimă are ca efect creşterea procentului de coji. Creşterea densităţii peste limitele menţionate duce la scăderea producţiei ca urmare a micşorări calatidiului. ceea ce înseamnă o reducere a numărului de seminţe pe calatidiu. pentru valorificarea eficientă a radiaţiei solare şi a fertilităţii solului. Limita superioară a densităţii este pentru hibrizii cu talie mai redusă şi în condiţii bune de aprovizionare cu apă (condiţii de irigat). 118 . Densitatea de semănat. Densitatea optimă este cuprinsă între 45 şi 65 mii plante recoltabile/ha. Norma de semănat se calculează după următoarea formulă: D x MMB C= P x G x 100 unde: C = norma de semănat.final se realizează un răsărit neuniform şi cu o densitate mică. consecinţă a reducerii grosimii tulpinii şi a creşterii taliei plantelor. iar în perioada de vegetaţie este asigurat factorul apă pentru o bună vegetaţie a plantelor. Norma de semănat. Sunt însă şi ani în care producţia de seminţe este ridicată şi la epocile târzii de semănat. care să ducă la obţinerea unor rânduri de plante fără goluri. puritate fizică a seminţelor. iar plantele răsărite au o sensibilitate ridicată la boli. în boabe germinabile/ha. atunci când în sol este umiditate optimă pentru germinarea seminţelor şi răsărirea plantelor. O importanţă deosebită o are distribuţia uniformă a seminţelor pe rând.

în grame.irigarea.5 cm se face pe solurile mai grele şi umede. distanţa între rânduri este de 80 cm. în %.combaterea dăunătorilor.7 cm se face pe solurile mai uşoare şi mai uscate. În prezent. .000 sau 150. Distanţa dintre rânduri. Lucrările de îngrijire Principalele lucrări de îngrijire care se efectuează la cultura de floarea-soarelui constau în: .combaterea buruienilor. Combaterea buruienilor. . în funcţie de textură şi umiditatea solului. MMB = masa a 1000 de boabe.5 și 5. .000 boabe. Floarea-soarelui are un ritm mai lent de creştere a tulpinii până în faza de apariţie a butonului floral. Atunci când se face irigarea pe brazde.0 kg/ha. Semănatul la floarea- soarelui se efectuează cu ajutorul semănătorilor de precizie. Semănatul la o adâncime mai mică (4 cm) duce la obţinerea unei răsăriri rapide şi uniforme a plantelor. Semănatul la 4 .40 119 . Norma de semănat variază. Adâncimea de semănat este cuprinsă între 4 şi 7 cm.5. între 3.combaterea bolilor. de obicei. Adâncimea de semănat.polenizarea suplimentară. iar semănatul la 6 . .combaterea lupoaiei. . timp de 30 . P = puritatea fizică a seminţelor. se extinde comercializarea seminţei de floarea-soarelui destinată semănatului în saci cu 80. Distanţa între rânduri este de 70 cm. dar aceasta necesită o bună pregătire a patului germinativ pentru realizarea unui teren cât mai nivelat şi conservarea apei în sol. ceea ce asigură uniformitatea adâncimii de semănat şi o răsărire rapidă a plantelor. La această distanţă lucrările de îngrijire (praşilele mecanice) se execută fără pierderi mari de plante. 5. în %. G = germinaţia seminţelor.

(ştirul). 120 . Datura stramonium (ciumăfoaie). Convolvulus arvensis (volbură). aerisirea şi regimul termic al solului. împiedicând răsărirea buruienilor. Atriplex patula (lobodă). prin utilizarea erbicidelor sau combinat. prin efectuarea de lucrări mecanice şi folosirea erbicidelor. . Lathyrus tuberosus (sângele voinicului).specii monocotiledonate perene: Cynodon dactylon (pir gros). . pericolul de îmburuienare dispare ca urmare a faptului că plantele acoperă (umbresc) foarte bine solul. Solanum nigrum (zârnă). Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare). Buruienile produc pagube de producţie la floarea-soarelui cuprinse între 15 şi 55 % (Şarpe. Elymus repens – sin.2 praşile manuale pe rândul de plante. Sonchus arvensis (susai). Amaranthus spp. mohor lat). Capsella bursa- pastoris (traista ciobanului).specii dicotiledonate anuale: Abutilon theophrasti (teişor). lobodă sălbatică). Thlaspi arvense (punguliţă). Galleopsis tetrahit (lingurică). Raphanus raphanistrum (ridiche sălbatică). Rubus caesius (rug). Atunci când nu se folosesc erbicide. Polygonum persicaria (iarba roşie). Agropyron repens (pir târâtor). Centaurea cyanus (cicoare).specii monocotiledonate anuale: Digitaria sanguinalis (meişorul). Galinsoga parviflora (busuioc sălbatic). (mohor). îmbunătăţindu-se în acelaşi timp şi permeabilitatea solui. Sorghum halepense (costrei). Xanthium strumarium (corneţi).zile după răsărit. Combaterea buruienilor se poate realiza la floarea-soarelui prin efectuarea de lucrări mecanice şi manuale. Setaria spp. Hibiscus trionum (zămoşiţă). Erigeron canadensis (bătrâniş). la cultura florii-soarelui trebuie efectuate 2 . atunci când plantele au înălțimea de 80 - 100 cm. 1976). în această perioadă existând pericolul îmburuienării culturii. Prin lucrarea de prăşit se urmăreşte combaterea buruienilor. După această perioadă. Echinochloa crus-galli (iarbă bărboasă. Sinapis arvensis (muştar sălbatic).3 praşile mecanice şi 1 . Chenopodium album (căpriţă.specii dicotiledonate perene: Cirsium arvense (pălămidă). Speciile de buruieni specifice culturilor de floarea-soarelui sunt: . .

La efectuarea praşilelor mecanice trebuie avute în vedere următoarele elemente: .15 cm. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi a unor buruieni dicotiledonate anuale se utilizează erbicide care se administrează: . de 3 . Praşilele manuale se execută după prima şi a doua praşilă mecanică. mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului. . A doua praşilă mecanică se efectuează la 10 . la înălţimea plantelor de maximum 70 cm. A treia praşilă mecanică se efectuează la circa 15 zile de la praşila a doua. înregistrându-se pierderi de producţie.Înainte de pregătirea patului germinativ. astfel: 1. adâncimea praşilelor este de 4 . întârzierea ducând la încetinirea ritmului de creştere al plantelor de floarea- soarelui afectate de îmburuienare.6 cm.zona de protecţie a plantelor. pentru evitarea acoperirii plăntuţelor cu sol sau vătămarea lor.adâncimea de efectuare a praşilelor trebuie să asigure distrugerea buruienilor fără o mobilizare prea adâncă a solului. care să favorizeze pierderea apei din sol şi tăierea rădăcinilor plantei de floarea-soarelui. încorporându-se odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ. atunci când se văd bine rândurile cu plante (plantele au prima pereche de frunze apărute). viteza de deplasare se poate mări până la 7 . de 14 . Combaterea chimică a buruienilor se realizează prin utilizarea de erbicide în funcţie de buruienile prezente în cultură.5 km/h. sau se administrează preemergent. Prima praşilă mecanică se execută foarte devreme. plantele de floarea-soarelui capătă culoarea verde-gălbuie şi se refac greu şi numai parţial după prăşit. imediat după semănat. mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: 121 .12 zile de la prima praşilă. de o parte şi alta a rândurilor. . este de 8 .viteza de deplasare a agregatului de prăşit trebuie să fie mică la prima praşilă. imediat ce apar buruienile. cu atenţie pentru a nu se tăia sau vătăma plantele. de obicei.10 cm la prima praşilă şi mai mare la praşilele următoare. iar la celelalte praşile. pentru că acestea devin foarte sensibile la rupere.8 km/h.

120 g/ha.5 g/l + terbutilazin 197.0 .Înainte de pregătirea patului germinativ. 2. . .Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1.0 l/ha.).0 l/ha.0 l/ha.0 l/ha (combate și buruienile dicotiledonate perene).Galigan 240 EC (oxifluorfen 240 g/l) – 1.2. .Stomp Aqua (pendimetalin 455 g/l) – 2.. mai ales în zonele secetoase şi pe solurile cu un conţinut scăzut de umiditate în momentul semănatului.8 . imediat după semănat.0 l/ha. .Pendigan 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5.0 l/ha (nu combate Xanthium spp. . după semănat: .4 l/ha. după semănat: . după semănat: .Pledge 50 WP (flumioxazin 50 %) – 90 .. . inclusiv speciile Xanthium sp.0 .5 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi a unor buruieni monocotiledonate anuale se utilizează erbicide care se administrează preemergent. . . .1.0 l/ha.Modown 4 F (bifenox 480 g/l) – 1.Racer 25 EC (fluorocloridon 250 g/l) – 2. mai ales în zonele umede şi pe solurile cu un conţinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: .4.0 . se utilizează erbicide care se administrează: .5 g/l) – 3. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale. Cirsium sp.1.4.0 .Postemergent timpuriu: . ..Goal 4 F (oxifluorfen 480 g/l) – 0.. 4. 3.5 . Datura sp.0 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate. .Gardoprim Plus Gold 500 SC (S-metolaclor 312. .0 . sau se administrează preemergent.0 .Afalon 50 SC (linuron 450 g/l) – 2.Linurex 50 SC (linuron 500 g/l) – 2. încorporându-se odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ. Sinapis spp.Preemergent.Pledge 50 WP (flumioxazin 50 %) – 80 g/ha.1.5 .5 l/ha.3. Abutilon sp.0 l/ha. .Frontier Forte (dimetenamid-P 720 g/l) – 0. Solanum spp.Stomp 330 EC (pendimetalin 330 g/l) – 5. dar cu excepţia speciilor Convolvulus arvensis (volbura) şi Fumaria officinalis 122 .5 l/ha (nu combate Xanthium).Modown 4 F (bifenox 480 g/l) – 1.4.Preemergent..4..

Targa Super 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) 0.0 . P64LE19. .Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0.75 . speciile monocotiledonate anuale sunt până la înfrăţire.3 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. . 3.9 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.6 . stategia de combatere se bazează pe aplicarea erbicidului de tip sulfonilureic Express 50 SC (tribenuron metil 50 %). . .4.3 .Select Super (cletodim 120 g/l) – 0.0.75 . Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate (inclusiv Sorghum halepense din rizomi).Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l) – 2. iar speciile monocotiledonate perene au 15 .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. se pot utiliza erbicide care se aplică când plantele de floarea-soarelui au 4 . Erbicidul se aplică când plantele de floarea- soarelui au 4 . P64LE20.25 cm înălţime: .5 .Prosper (quizalofop-p-etil 100 g/l) – 0.75 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.5 .1.0 .4 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 0.0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.2.5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene. .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1. în doză de 30 g/ha + 250 ml/ha Trend 90.Arrow 240 EC (cletodim 240 g/l) – 0.0 l/ha + 2 l/ha adjuvant Dash.1. Erbicidul Expres se aplică numai la hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi. . buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 . (fumăriţa).Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 0.7 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0.5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1. 5. iar buruienile dicotiledonate perene sunt în faza de rozetă. 123 .75 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.0 .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.0.8 frunze. cum sunt: P64LE11.5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 0.1.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.4 frunze.1. P64LE25.1.6 frunze. .

Mana (Plasmopara helianthi) este răspândită în toate zonele de cultură a florii-soarelui din ţara noastră. Transmiterea de la un an la altul se face 124 . .pătarea brună şi frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi – sin. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. Plasmopara halstedii). Diaporthe helianthi). Atacă în toate fazele de vegetaţie. floarea- soarelui rămâne totuşi o plantă de cultură la care producţia este mult afectată de atacul agenţilor patogeni. . Deşi prin procesul de ameliorare s-au obţinut rezultate deosebite în ceea ce priveşte toleranţa la principalele boli. Măsurile preventive constau în: utilizarea de hibrizi rezistenţi.pătarea neagră a tulpinilor sau fomoza (Phoma macdonaldi – sin.pătarea brună-neagră sau alternarioza (Alternaria helianthi). Combaterea bolilor. .Pulsar 40 (imazamox 40 g/l) – 1.2 l/ha. Putregaiul alb atacă toate organele plantei. 6. care se aplică atunci când plantele de floarea-soarelui au 4 . .putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor sau putregaiul cărbunos (Macrophomina phaseolina).putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea).făinarea florii-soarelui (Erysiphe cicoracearum). . . . dar cel mai periculos este atacul timpuriu. Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate.mana (Plasmopara helianthi – sin. Principalele boli care afectează cultura de floarea-soarelui sunt: . dar atacul cel mai păgubitor este cel de la baza plantei şi cel de pe inflorescenţă. Phoma helianthi). precum şi prin sămânţa infectată. tratarea seminţelor (obligatorie în cazul hibrizilor sensibili) şi respectarea rotaţiei. Mana este foarte periculoasă în special în anii ploioşi.putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). strategia de combatere se bazează pe semănatul de hibrizi de floarea- soarelui Clearfield şi aplicarea erbicidului de tip imidazolinonic: .pătarea cenuşie sau septorioza frunzelor (Septoria helianthi).rugina florii-soarelui sau rugina neagră (Puccinia helianthi). Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este considerat unul dintre principalii factori limitativi ai producţiei la floarea-soarelui. .6 frunze. . mai ales în zonele de cultură din sud şi sud-est.

pe care ciuperca se înmulţeşte foarte bine. Măsurile preventive constau în: fertilizarea echilibrată. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor (Macrophomina phaseolina) se manifestă mai puternic în culturile afectate de stres hidric. Măsurile preventive constau în: fertilizare 125 . Pătarea brună şi frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi) atacă tulpina. Măsurile preventive constau în: respectarea verigilor tehnologice şi tratarea seminţelor. evitarea ca plantă premergătoare a lucernei. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul microscleroţilor din sol sau din masa de seminţe destinată semănatului. frunzele şi peţiolul frunzelor începând cu faza formării butonului floral. floarea-soarelui trebuie să revină după 7 .8 ani). fertilizare echilibrată. tratarea seminţelor. evitarea terenurilor argiloase umede. Pătarea neagră a tulpinilor (Phoma macdonaldi) atacă toate organele aeriene ale plantei de floarea-soarelui. evitarea irigării la înflorire. precum şi prin sămânţa infectată. aplicarea îngrăşămintelor organice la planta premergătoare. Putregaiul cenuşiu atacă toate organele plantei. precum şi prin fragmentele miceliene care se găsesc pe resturile vegetale din sol. Pătarea brună-neagră sau alternarioza (Alternaria helianthi) este favorizată de alternanţa perioadelor calde şi umede cu perioade uscate. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. Măsurile preventive constau în: încorporarea adâncă a resturilor vegetale infectate.prin intermediul scleroţilor din sol sau din masa de seminţe destinată semănatului. evitarea irigării la înflorire. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. respectarea rotaţiei culturilor. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este o boală frecvenţă în condiţii de umiditate. fertilizate necorespunzător şi în cele cu o densitate mare. Măsurile preventive constau în: respectarea rotaţiei culturilor şi evitarea cu stricteţe a plantelor premergătoare atacate de putregaiul alb (pe un teren infectat cu scleroţi. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. semănatul la densitatea optimă. Măsurile preventive constau în: încorporarea adâncă a resturilor vegetale infectate. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. respectarea rotaţiei culturilor.

Tratamentele în fazele avansate de vegetaţie se efectuează fie cu echipamente de stropit autodeplasabile cu lumină mare la sol. Pătarea cenuşie sau septorioza frunzelor (Septoria helianthi) atacă numai frunzele. Măsurile preventive constau în: respectarea verigilor tehnologice şi tratarea seminţelor. 126 . semănatul la densitatea optimă.Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0. . Primul tratament se efectuează atunci când plantele de floarea-soarelui sunt în faza de 6 .Impact 25 (flutriafol 250 g/l) – 0.Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1. precum: .0 l/ha (combate putregaiul alb şi putregaiul cenuşiu).Bumper Super 490 EC (propiconazol 90 g/l + procloraz 400 g/l) – 0. Pentru combaterea putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum).15 zile după sfârşitul înfloririi. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul resturilor vegetale infectate rămase în sol. tratarea seminţelor. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul solului.0 l/ha. iar al doilea tratament se efetuează înainte de înflorire.Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0. . fără exces de azot. . În cazul atacului de putregai alb şi putregai cenuşiu se impune şi un tratament la 10 . când începe faza de formare a butonului inflorescenţei.6 l/ha. de preferat cu elicopterul.75 l/ha (combate pătarea brună şi frângerea tulpinilor). Rugina florii-soarelui (Puccinia helianthi) se manifestă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie.8 l/ha. Se utilizează produse fungicide. Făinarea florii-soarelui (Erysiphe cicoracearum) este favorizată de umiditatea crescută. Transmiterea de la un an la altul se face prin organele de fructificare ale ciupercii din sol. fie cu mijloace avio.75 l/ha.echilibrată. pătării brune şi frângerii tulpinilor (Phomopsis helianthi). alternariozei (Alternaria helianthi) se efectuează 1 - 2 tratamente în vegetaţie. .5 l/ha.Prosaro 250 EC (protioconazol 125 g/l + tebuconazol 125 g/l) – 1. precum şi prin sămânţa infectată. folosirea de hibrizi rezistenţi.10 frunze. . Măsurile preventive constau în: respectarea rotaţiei şi tratarea seminţelor. . putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea).Amistar Extra 280 SC (azoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0.

. precum: . se poate folosi un insecticid. .Sfera 535 SC (trifloxistrobin 375 g/l + ciproconazol 160 g/l) – 0.).0 l/ha.Rovral 500 SC (iprodion 500 g/l) – 1. Rotaţia şi tratamentele efectuate la seminţe înlătură în mare măsură riscul atacului acestor dăunători.Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1.) atacă plantele de floarea-soarelui la începutul vegetaţiei (chiar din faza de plantulă).molia florii-soarelui (Homoeosoma nebulella). sau în primăverile calde şi secetoase. . . 127 . .0 kg/ha.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Pyrus 400 SC (pyrimethanil 400 g/l) – 1. . Atacul de viermi sârmă este mai accentuat atunci când floarea-soarelui urmează după cereale păioase.4 l/ha. . . în cazul atacurilor puternice.4 l/ha.viermii sârmă (Agriotes spp. .5 l/ha (combate putregaiul cenuşiu).gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis).Tanos 50 WG (famoxadon 25 % + cimoxanil 25 %) – 0. Dăunătorii cei mai periculoşi pentru floarea-soarelui sunt: . determinând reducerea densităţii şi chiar compromiterea culturii.păduchele mic al prunului (Brachycaudus helichrysi).Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha.buha semănăturilor (Agrostis segetum). Dacă apare necesară combaterea în primele faze de vegetaţie a răţişoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis). .4 kg/ha. Viermii albi (cărăbuşii de mai – Melolontha spp.Topsin 70 WP (tiofanat metil 70 %) – 1. sau în primăverile umede şi răcoroase. Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis) şi viermii sârmă (Agriotes spp. şi cărăbuşul de stepă – Anoxia villosa). Atacul de gărgăriţa frunzelor de porumb este mai accentuat atunci când floarea- soarelui urmează după porumb. .viermii albi (cărăbuşii de mai – Melolontha spp. Combaterea dăunătorilor. şi cărăbuşul de stepă – Anoxia villosa) atacă rădăcinile plantelor de floarea-soarelui. Arăturile mai adânci pot contribui la reducerea rezervei de viermi albi. la depăşirea PED de 5 dău- nători/m2. .

care au un strat carbonogen dens şi tare în structura pericarpului. în care plantele de floarea-soarelui sunt cele mai sensibile la atacul păduchelui mic al prunului. în faza de butonizare. În acest sens. parazitează pe rădăcinile plantelor de floarea-soarelui.1 % dintre achene sunt parazitate de larve. la începutul înfloritului sau după înflorit. Lupoaia (Orobanche cumana). se pot folosi diferite instrumente de făcut zgomot pentru sperierea păsărilor. Lupoaia se transmite de la un an la altul prin seminţe. Dacă apare necesară combaterea păduchelui mic al prunului. În prezent. H). care nu poate fi perforat de larvele generaţiei a doua aflate în stadiul III de dezvoltare. C. o măsură eficientă de prevenire a atacului de molie o constituie cultivarea de hibrizi rezistenţi. Protejarea culturii de floarea-soarelui împotriva păsărilor se impune mai ales în cazul parcelelor din apropierea localităţilor sau din apropierea zonelor cu vegetaţie lemnoasă. seminţele de lupoaie se pot găsi şi în amestec cu sămânţa destinată semănatului. 128 . care pot rezista în sol 10 . E. Semănatul timpuriu face ca faza de butonizare. Combaterea lupoaiei. să se realizeze înainte de apariţia zborului maxim al dăunătorului. Buha semănăturilor (Agrostis segetum) provoacă pagube prin atacul larvelor care atacă plantele tinere după răsărire până la înălţimea de 10 - 15 cm.12 ani. Păduchele mic al prunului (Brachycaudus helichrysi) este prezent în toate zonele de cultură a florii-soarelui. Molia florii-soarelui (Homoeosoma nebulella) provoacă pagube prin atacul larvelor celei de-a doua generaţii. se foloseşte insecticidul: . F. plantă fanerogamă parazită din familia Orobanchaceae. De asemenea. dar trebuie avută în vedere şi cultivarea de hibrizi mai rezistenţi la atacul păsărilor. B. fiind mai frecvent în Moldova. G. D. Atacul poate fi periculos în cazul culturilor semănate târziu. dar mai ales în zonele unde există plantaţii de prun şi piersic.Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha. Controlul dăunătorului se poate face prin combaterea buruienilor din familia Asteraceae pe care se înmulţeşte şi prin efectuarea de arături mai adânci prin care sunt distruge larvele şi pupele din sol. care rod organele florale şi seminţele în formare. PED este realizat atunci când 0. În momentul de faţă există 8 rase de lupoaie (A. Molia florii-soarelui este mai frecventă în culturile de floarea-soarelui din Câmpia Română şi Moldova.

Lupoaia este mai des întâlnită în Bărăgan.1.000 m3/ha la următoarele udări. Calendaristic.20 de zile după înflorit.14 zile.8 frunze. dar irigarea contribuie la creşterea producţiei şi a calităţii recoltei. castraveţi. În primăverile secetoase. înflorit şi formarea boabelor. Prevenirea atacului se realizează prin respectarea rotaţiei. în funcție de numărul de plante de lupoaie care parazitează pe rădăcinile de floarea-soarelui. este necesară efectuara unei udări de răsărire cu norma de 200 .90 % din producţia de floarea-soarelui. efectuate la intervale de 7 . Polenizarea suplimentară.. Sporul de producţie obţinut prin aportul insectelor la polenizare este de până la 910 kg/ha.800 m3/ha. tomate ş. cultivarea de hibrizi rezistenţi şi evitarea ca premergătoare a speciilor care sunt atacate de lupoaie (tutun. Atunci când irigarea se face pe brazde. care variază de la 18 la 98 % (Ion şi colab.2 l/ha. Se evită udarea florii-soarelui înaintea apariţiei butonului floral pentru a nu se favoriza formarea unei suprafeţe de asimilaţie luxuriante. Dobrogea şi sudul Moldovei. în funcţie de condiţiile climatice ale anului de cultură şi de hibridul cultivat. precum şi pe toată perioada înfloritului pentru a nu se favoriza atacul de putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi pentru a nu se împiedica activitatea insectelor polenizatoare.000 .1. în ţara noastră această perioadă este cuprinsă între 25 . 2009). 129 .30 mai şi 20 . cânepă. Irigarea.200 m3/ha la prima udare şi de 800 . perioadă în care se impune aplicarea a 1 . când plantele de floarea- soarelui sunt în faza de 6 . iar norma de udare va fi de 1. pentru realizarea unei bune răsăriri şi activarea erbicidelor aplicate la sol. în doză de 1. respectiv procentul de autofertilitate.250 m3/ha. Perioada critică pentru apă se înregistrează în perioada de formare a calatidiului. strategia de combatere se bazează pe semănatul de hibrizi de floarea-soarelui Clearfield şi aplicarea erbicidului Pulsar 40 (imazamox 40 g/l). Pentru combaterea lupoaiei. respectiv în perioada cuprinsă între 20 de zile înainte de înflorit şi până la 15 .a.4 udări cu norma de 500 .). lungimea brazdelor va fi cuprinsă între 100 şi 200 m. Floarea-soarelui este considerată ca fiind o plantă rezistentă la secetă.30 iulie. Poate produce pagube de până la 70 .

25 % sunt complet galbene. pentru eliminarea dependenţei de condiţiile climatice. Polenizarea suplimentară cu ajutorul albinelor melifere trebuie avută în vedere chiar şi la hibrizii de floarea-soarelui cu un procent ridicat de autofertilitate. care pot influenţa procentul de autofertilitate şi pentru siguranţa unor recolte mari. la care se adaugă impurităţile din masa de seminţe (resturile de tulpini şi calatidii) care au o umiditate superioară seminţelor. imediat după recoltare trebuie luate măsuri de curăţare a masei de seminţe.6.80 % din calatidii au culoarea brună şi brună-gălbuie. Dintre insectele polenizatoare.14 % (chiar la 15 %). în momentul în care apar primele flori în cultură. căderea plantelor (prin uscare. rolul cel mai important îl au albinele melifere (Apis mellifica). instalarea de boli pe plantă (putregaiuri) şi atacul de păsări. aceasta corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 75 . 5. la umidităţi mai mici existând pericolul de scuturare. Pierderile de recoltă prin întârzierea recoltatului pot ajunge până la 1. Ca atare. şi de uscare. pentru eliminarea impurităţilor. 130 . Recoltatul se poate începe la umiditatea seminţelor de 13 . care au o pondere medie de 82 % în rândul insectelor care vizitează calatidiile de floarea-soarelui. decojirea seminţelor în timpul recoltării. 2006).000 kg/ha (Roman. Recoltarea trebuie să se încheie la umiditatea seminţelor de 10 %. iar restul de 20 . aceasta corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 70 % dintre calatidii sunt uscate şi 30 % au culoarea brună. Recoltarea Momentul optim de recoltare este atunci când umiditatea seminţelor este cuprinsă între 10 şi 13 %. toate acestea determinând pierderi însemnate de producţie şi diminuarea calităţii recoltei. plantele devin slab rezistente la frângere). Recoltarea timpurie a florii-soarelui determină obţinerea unei mase de seminţe cu o umiditate ridicată. Pentru fiecare hectar de floarea-soarelui trebuie avută în vedere aducerea în apropierea lanului a câte 2 familii de albine.

iar 50 % din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare). sau se foloseşte hederul de cereale păioase. precum: .Reglone Forte (diquat 150 g/l) – 3. Reglajele combinei se modifică zilnic şi chiar în cadrul zilei. la prânz şi seara. recoltarea urmând să se facă în circa 10 zile. iar puritatea seminţelor să fie mai mare de 97 %. La recoltarea mecanizată a florii-soarelui se cere ca pierderile de seminţe să nu fie mai mari de 2 %. 131 . . Recoltarea poate fi efectuată mai timpuriu dacă se grăbeşte şi se uniformizează coacerea prin aplicarea de desicanţi (defolianţi). Aplicarea desicanţilor se face când floarea-soarelui a ajuns la maturitatea fiziologică (umiditatea seminţelor este de 30 .2 săptămâni. Recoltatul la floarea-soarelui se efectuează în condiţiile din ţara noastră în ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie.0 l/ha (se aplică cu 5 .35 %. procentul de seminţe sparte să nu depăşească 5 %.0 . Prin aplicarea de desicanţi se realizează o recoltare mai timpurie cu 1 . cu diferenţe în funcţie de zonă. dimineaţa.0 l/ha.7 zile înaintea recoltării). lucru deosebit de important dacă după floarea-soarelui urmează să se semene cereale de toamnă. Recoltatul mecanizat se efectuează cu combinele de cereale la care se montează echipamentul pentru recoltat floarea-soarelui în locul hederelui de cereale păioase.4. condiţiile climatice şi precocitatea hibridului cultivat. care se adaptează prin montarea unor talere speciale în locul degetelor de la aparatul de tăiere.Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 2.

cartoful extratimpuriu şi timpuriu. Rapiţa nu se va cultiva: . năut – plante care sunt atacate de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). şi anume: cerealele păioase. În zonele din sudul ţării.lasă terenul curat de buruieni. soia.a. iar pe parcelele unde s-a manifestat atacul de putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum). din următoarele motive: . 6. . borceagul.8 ani. după rapiţă se pot amplasa culturi succesive (porumb pentru boabe.). Rotaţia Cele mai bune plante premergătore pentru rapiţa de toamnă sunt plantele care se recoltează cât mai timpuriu. Capitolul 6 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A RAPIȚEI Brassica napus L.C.4 ani. 132 . Rapiţa trebuie să revină pe acelaşi teren după 3 . Rapiţa este o foarte bună premergătoare pentru marea majoritate a plantelor. porumb pentru siloz ş. . . oleifera D. rapiţa trebuie să revină după 6 . mazărea. pentru a se putea pregăti terenul până la semănat în condiţii bune şi a se acumula apa necesară răsăririi. ssp. sfecla pentru zahăr. cartoful de vară și de toamnă etc. porumbul.în monocultură.după specii de plante cultivate din familia Brassicaceae (Cruciferae). trifoiul roşu după prima coasă. Rapiţa de primăvară se poate semăna şi după culturi recoltate mai târziu: inul pentru ulei.1.eliberează terenul devreme.după floarea-soarelui. fasole.

numărul de flori şi silicve pe plantă şi producţia de seminţe. 6. o ramificare mai slabă a 133 . după care se îngălbenesc. Deficitul de azot duce la formarea de tulpini subţiri și cu talie mică. cât şi la fertilizarea cu îngrăşăminte organice. în defavoarea înrădăcinării. reacţionând foarte bine atât la fertilizarea cu îngrășăminte minerale. plantele ajungând mai repede la maturitate. Fertilizarea Rapiţa este o mare consumatoare de elemente nutritive. Numărul de flori şi silicve este mai mic. Fosforul stimulează înflorirea şi fructificarea.100 kg K2O. acesta trebuind să se găsească la dispoziţia plantelor de rapiţă atât toamna. Excesul de azot în toamnă determină o creştere vegetativă exagerată a plantelor. fosforul măreşte eficienţa azotului. îngălbenită.2. Deficitul de fosfor determină o creştere slabă a sistemului radicular. fomarea de frunze mici şi o ramificare mai slabă. sporul de recoltă obţinut prin interacţiunea azotului cu fosforul putându-se dubla faţă de sporul asigurat numai de azot. mărind rezistenţa acestora la temperaturi scăzute şi la secetă. iar producţia este mică. Fosforul asigură o bună înrădăcinare a plantelor. Azotul este elementul nutritiv cu impactul cel mai mare asupra producţiei de rapiţă. se formează mai puţine boabe în silicvă.70 kg N. grăbeşte maturarea şi asigură un conţinut ridicat de ulei în seminţe. Carenţa de azot începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei. Cultura apare ca fiind debilă. plus biomasa epigee corespunzătoare. Azotul are un rol important în formarea suprafeţei foliare a plantelor şi a ramificaţiilor. Consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea unei tone de boabe. De asemenea. cât şi primăvara de la reluarea vegetaţiei şi până la formarea seminţelor. este de: 30 . influenţând talia plantelor. iar uneori capătă nuanţe purpurii. 25 - 50 kg P2O5 şi 60 . formarea unui număr mai mic de frunze pe plantă. care devin iniţial de culoare verde-pal. ceea ce determină o rezistenţă slabă a plantelor la condiţiile nefavorabile din timpul iernii.

acide şi în condiţiile utilizării unor doze ridicate de azot. care încep să se îngălbenească de la vârful şi marginea limbului foliar.000 kg/ha (Hălmăjan. secetă şi la cădere. ca urmare a absorţiei deficitare a fosforului. verde-albăstruie.plantelor. Funzele sunt mai mici. mai ales în condiţii de vreme rece şi exces de umiditate. cădere şi boli şi facilitează acumularea uleiului în seminţe. Potasiul măreşte rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. Deficitul de sulf determină formarea de frunze mici. un număr redus de flori şi silicve pe plantă (silicvele avortează). sulful fiind considerat cel de-al doilea element nutritiv limitativ al producţiei. Carenţa de potasiu începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei. În zilele calde. Deficitul de sulf se manifestă mai ales în anii secetoşi. Deficitul de potasiu determină scăderea rezistenţei la temperaturi scăzute. după azot. frunzele se ofilesc. la început la vârful limbului foliar şi pe marginea acestuia. pierderile de producţie pot ajunge până la 1. 2006). extinzându-se spre nervura principală şi spre baza limbului.000 . Sulful este un element nutritiv important pentru rapiţă. Rapiţa este pretenţioasă la deficitul de sulf. Carenţa de fosfor poate să apară încă din primele faze de vegetaţie. pe solurile uşoare. Deficitul de sulf duce la prelungirea perioadei de vegetaţie. cu reacţie acidă. aceasta consumând cantităţi mari de sulf (se consideră că rapiţa necesită de două ori mai mult sulf faţă de cereale). întârzierea înfloririi şi formarea unui număr mai mic de flori pe plantă. Tulpinile sunt subţiri şi cu interdodurile scurte. după care capătă nuanţe violacee sau roşii-violacee. după care se brunifică. Carenţa de potasiu se întâlneşte mai ales pe solurile uşoare. formarea de seminţe mici şi cu un conţinut redus în ulei. un număr mai mic de ramificaţii. un număr mai mic de boabe în silicve. au iniţial o culoare verde intens. sărace în materie organică.2. extinzându-se spre frunzele tinere. Carenţa de fosfor începe să se manifeste pe frunzele de la baza plantei. rezistenţa la secetă. Specialişti francezi consideră că în cazul manifestării carenţei de sulf. 134 .

iar florile au o culoare galben-palid în loc de auriu. răsucit în jurul nervurii centrale şi cu 135 . după care frunzele devin roşiatice. trebuie acordată atenţie faptului că foarte repede se poate trece de la deficit la exces de bor. Carenţa de sulf începe să se manifeste pe frunzele tinere. Nervurile rămân verzi o perioadă mai mare de timp. Borul în deficid pune probleme la rapiţă pe solurile uşoare. Frunzele prezintă leziuni necrotice de-a lungul nervurilor principale. Carenţa de mangan determină întârzierea înfloririi şi a coacerii. Carenţa de bor se manifestă prin stoparea creşterii plantelor. pe cele cu pH ridicat. motiv pentru care dozele aplicate trebuie să fie mici. din partea superioară a plantei. cu aspect rigid. pete care sunt dispuse între nervuri (nervurile rămân verzi). deformări şi căderi ale florilor şi bobocilor. deficit de azot. pH scăzut şi conţinut scăzut de humus în sol. ca şi sulful. la care limbul foliar începe să se îngălbenească dinspre margini. de la baza plantei. pe care apar pete clorotice pe întreg limbul foliar (nu începe de la margini ca în cazul carenţei de sulf). din partea superioară a plantei. Plantele sunt erecte. în perioadele cu exces de umiditate. Manganul în deficid poate pune probleme la rapiţă pe solurile cu pH ridicat (pe solurile alcaline). nervurile rămânând verzi. Carenţa de magneziu determină îngălbenirea şi uscarea limbului foliar de la exterior spre interior. cu efecte fitotoxice asupra plantelor de rapiţă. nisipoase. limbul foliar fiind micşorat. dar şi pe cele cu pH scăzut (pe solurile acide). Frunzele tinere au limbul verzui-roşiatic. Totuşi. galbene între nervuri. crăparea tulpinilor. Întreaga plantă are un aspect palid. Carenţa de molibden determină reducerea suprafeţei limbului foliar şi o culoare verde-pal a plantei. Frunzele tinere au marginea limbului foliar ridicată. Rapiţa este considerată ca fiind una dintre plantele de cultură cu cel mai ridicat consum de bor. precum şi în anii secetoşi. cu pete pestriţe. cu pH mic şi în condiţii de aplicare de cantităţi mari de azot sub formă nitrică. iar numărul de silicve care se formează pe plantă este redus. Molibdenul în deficid pune probleme la rapiţă în special pe solurile uşoare. exces de potasiu. Magneziul în deficid pune probleme la rapiţă în condiţii de ploi de lungă durată (care spală magneziul). pe frunzele tinere. nisipoase. Carenţa de mangan se manifestă. Simptomele apar la început pe frunzele mature.

Aplicarea îngrăşămintelor minerale Doza de azot recomandată la rapiţă este cuprinsă între 80 şi 180 kg/ha. Zincul în deficid pune probleme la rapiţă pe solurile foarte acide sau foarte alcaline. sărace în elemente nutritive şi pe cele turboase. Prin aplicarea fracționată a îngrășămintelor cu azot se asigură azotul corespunzător cerinţelor plantelor.restul dozei se administrează până în faza de muguri florali uniţi (început de aprilie). Azotul se administrează astfel: . . Carenţa de zinc determină piticirea plantelor.început de martie. . frecvent utilizându-se 100 . Fierul în deficid pune probleme la rapiţă pe solurile cu reacţie neutră şi pe cele alcaline bogate în calciu şi în fosfor.80 kg N/ha). nisipoase. precum şi prin necrozarea meristemelor apicale. respectiv înainte de desfacerea inflorescenţei de pe tulpina principală din frunze.60 kg N/ha pe solurile cu fertilitatea mai scăzută.primăvara devreme (sfârşit de februarie . după premergătoare mari consumatoare de azot sau în anii ploioşi.toamna. chiar mai mult atunci când plantele de rapiță au fost afectate în timpul iernii.marginile ridicate şi ondulate. în funcţie de an). înainte de pregătirea patului germinativ se administrează o doză de 30 kg N/ha pe solurile mai fertile şi 30 . 136 . care au aspect de tufă. sau atunci când se aplică cantităţi mari de gunoi de grajd. Nervurile rămân colorate în verde închis. îndată ce solul s-a zvântat şi este posibilă intrarea pe teren se administrează circa 50 % din doză (60 . se evită pierderea acestuia prin procesul de levigare şi se adaptează doza în funcţie de evoluţia culturii şi a condiţiilor de aprovizionare cu apă. Carenţa de fier se manifestă prin cloroza limbului foliar între nervurile plantei.120 kg/ha. Cuprul în deficid pune probleme la rapiţă pe terenurile nou cultivate. Carenţa de cupru se manifestă prin deformarea. pe cele calcaroase şi pe cele cu un conţinut ridicat de humus. Carenţa de molibden determină o diminuare a creşterii şi o reducere a numărului de ramificaţii şi a numărului de silicve şi boabe în silicvă. ofilirea şi moartea frunzelor tinere.

Cele mai utilizate îngrăşăminte simple cu azot sunt: azotatul de amoniu (33. iar îngrăşămintele complexe care conţin şi potasiu se administrează înainte de pregătirea patului germinativ. Doza de potasiu recomandată pe solurile slab sau mijlociu aprovizionate cu potasiu (sub 16 mg K2O/100 g sol. Doza de sulf recomandată pe parcelele unde apare deficienţa de sulf. Sulfammo 25 MPPA (25 % N substanţă activă + 27 % SO3 + 4 % MgO).5 % calciu). iar îngrăşămintele complexe se administrează înainte de pregătirea patului germinativ.a. este de 20 .22 % P2O5 + 19 . cum este îngrăşământul A320 (32 % azot substanţă activă). a început să se extindă şi în ţara noastră utilizarea îngrăşămintelor lichide cu azot.13 % S. Sulfammo 35 (35 % azot substanţă activă + 13 % SO3).50 % P2O5 + 14 % Ca) se administrează înainte de efectuarea arăturii. sau clorura de potasiu – 60 % K2O) se administrează înainte de efectuarea arăturii.80 kg P2O5/ha. acest tip de îngrăşământ fiind indicat pe solurile cu pH mai ridicat). nitrocalcarul (27 % azot substanţă activă + 5. Îngrăşămintele simple cu fosfor de tip superfosfat (superfosfat simplu – 16 . La aplicarea îngrăşămintelor cu azot trebuie acordată o atenţie deosebită uniformităţii de împrăştiere.30 kg S s. respectiv sub 132 ppm K) este de 30 . Solul se consideră bine aprovizionat cu potasiu pentru rapiţă dacă are un conţinut mai mare de 18 mg K2O/100 g sol (peste 146 ppm K). sulfatul de amoniu (21 % azot substanţă activă + 24 % sulf. În ultimii ani. Doza de fosfor recomandată este cuprinsă în intervalul 50 .60 kg P2O5/ha pe solurile cu fertilitate bună sau pe cele fertilizate în anii anteriori cu îngrăşăminte organice.20 % Ca + 11 . şi 60 . Necesarul de sulf poate fi satisfăcut prin 137 . sau superfosfat concentrat – 38 .80 kg K2O/ha. Sulfammo 30 (30 % azot substanţă activă + 15 % SO3 + 7 % CaO + 3 % MgO).5 % azot substanţă activă). ureea (46 % azot substanţă activă).80 kg P2O5/ha pe solurile fără aport de îngrăşăminte organice şi cu fertilitate mai redusă. Administrarea unei fracţii prea mari sau a dozei integral în toamnă duce la o creştere intensă a plantelor în toamnă şi la mărirea sensibilităţii acestora la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. respectiv 50 ./ha. Îngrăşămintele simple cu potasiu (sarea potasică – 40 % K2O.

S) şi microelemente.Seed Power H5 (10 . de tip Eurofertil sau Duofertil.5 SO3 + Me.47 + 1 Zn). 10:30:0. aplicate în primăvară.0 + 0. De asemenea.10 .Fortephos Zn (0 .24 + 15 SO3 + 14 CaO + B). 20:20:0. Concomitent cu semănatul se poate face şi o fertilizare „starter” cu îngrăşăminte special formulate pentru a fi administrate la semănat. 15:15:15. .12 .15 kg/ha.5 Cu + 0.0 + 15 SO3 + Me). 8:30:0. care pentru rapiţă se administrează în doză de 20 kg/ha. YaraMila 8 . prin utilizarea sulfatului de amoniu sau a îngrăşămintelor de tip Sulfammo ca îngrăşăminte cu azot. 16:16:16. Duofertil 40 (10 . Duofertil 38 (8 . Eurofertil Plus 37 (5 . 16:48:0. Eurofertil Plus 36 (0 . precum şi pe plantele îngheţate sau umede.18 . se recomandă aplicarea a 9 kg/ha sulfat de mangan.25 + 2 MgO + 6. pot fi folosite îngrăşăminte complexe care conţin şi macroelemente secundare (Ca.22 + 16 SO3 + 7 CaO + 3 MgO + Me). 22:22:0.24 . sau îngrăşăminte complexe care conţin şi potasiu (îngrăşăminte ternare) de tipul 13:26:13. YaraMila 7 .0 + 7 SO3 + 21 CaO +2 MgO + Me). care se administrează în doză de 5 . 10:25:10. 21:21:0.24 + 2 MgO + 5 SO3 + Me.12 . 12:52:0. cum sunt: .20 .18 - 12 + 12 SO3 + Me).31 .5 SO3 + Me. Eurofertil Plus NPS 53 (8 . Pe solurile pe care se manifestă carenţa de mangan.30 . Necesarul de sulf poate fi satisfăcut şi prin folosirea de îngrăşăminte complexe care conţin şi sulf. pentru a nu fi afectate plăntuţele de rapiţă de cantitatea ridicată de săruri. Mg. aplicat înainte de efectuarea arăturii. Sulfatul de amoniu trebuie evitat a se aplica pe solurile cu un pH mai scăzut (reacţie mai acidă).0 + 12 SO3 + 19 CaO + Me).30 .28 + 2 MgO + 7. Îngrăşămintele complexe se administrează înainte de pregătirea patului germinativ şi trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal. situaţie în care îngrăşămintele folosite trebuie să aibă un conţinut cât mai ridicat de fosfor şi cât mai scăzut în azot şi potasiu. folosindu-se îngrăşăminte complexe cu azot şi fosfor (îngrăşăminte binare) de tip: 18:46:0.utilizarea superfosfatului simplu ca îngrăşământ cu fosfor. situaţie în care pot apărea arsuri pe frunze. 138 . în benzi. de tipul: Eurofertil Plus PHOS 38 (8 . Îngrăşămintele complexe pot fi administrate şi odată cu semănatul.40 . YaraMila 7 .8 Zn + 5 acid humic).

0 .20 .10 . .5.0 . Administrarea îngrăşămintelor minerale se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte.10 + Me (2. cât şi în primăvară.Agrofeed 23 .Corona K 9 .Agrofeed 12 .Agrofeed 19 .0 kg/ha).0 kg/ha).0 .41 + Me (2.0 .FoliMax Green 28 .0 l/ha).0 kg/ha).20 + Me (2.0 kg/ha).FoliMax Blue 20 .11 (2.0 kg/ha).CropMax (1.3.Azuro 31 .Agroleaf Power High K 15 .0 kg/ha).11 .30 + Me (3.5 l/ha).0 . .20 .0 . Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor.0 kg/ha).23 + Me (5.4.3 .20 + Me + Biostim (2.05 + Me + Biostim (2.0 kg/ha).0 l/ha).0 .Agroleaf Power High P 12 -52.39 + Me (3. a bolilor foliare sau a dăunătorilor. .15 .0 kg/ha).0 kg/ha).7 .0 .14 + Me (2.43 + Me (3.5 .6 .14.19 + Me (5.3 + Me (2.5.3.8 + 2 MgO (2.0 .5.08 .FoliMax Orange 15 .0 .Agroleaf Power Total 20 .11 + Me + Biostim (2.5. care există într-o gamă constructivă variată.2 MgO + 4.5.07 + Me (2.Agroleaf Power High N 31 . iar aplicarea a doua în stadiul de butoni florali verzi.5 SO3 + Me (1.N’Fert Progress 10 .0 .0 l/ha). având rolul de a favoriza dezvoltarea sistemului radicular şi a suprafeţei foliare. . .5.FoliMax First N 25 .5 kg/ha).8 . .0 .10. .0 .0 l/ha). . .17 .19 .0 kg/ha).0 .5 . Aplicarea îngrăşămintelor foliare. .2 .Nutrion S 8. .3. .0 .0 .5. . Îngrăşămintele foliare se pot aplica atât în toamnă.6.11 .FoliMax 05 .Elite verde 20 . .Microfert–U 9 .04 .31 + Me + Biostim (2. .0 .10 + Me (2.10.0 kg/ha). . Se pot folosi îngrăşăminte foliare de tipul: .0 kg/ha). În primăvară.5. 139 . .5 .5. prima fertilizare foliară se face după pornirea plantelor în vegetaţie.0 l/ha).5. Fertilizarea foliară în toamnă se face odată cu aplicarea regulatorilor de creştere.5.FoliMax Rose 8 .0 + 4 MgO (7.0 .FoliMax 10 .Kristalon 20 . . .14 .4.11 .5. . premize ce asigură o bună rezistenţă la condiţiile nefavorabile din timpul iernii şi o bună capacitate de producţie.45 . .5 SO3 (2.20 .0 kg/ha).0 kg/ha).4 + 2.20 + 2.

5 - 3. .0 + 10.4.0 . Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de bor se pot utiliza îngrăşăminte foliare de tipul: .0 kg/ha). cât mai ales cu microelemente.33 + Me (3.2 . ci doar o completează.0 l/ha).0 + 33. .FoliMax BorON Plus 6 .7 MgO + 4.0 .0 .0 kg/ha). Plantfert-I sau U (5.0 l/ha). Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de sulf se pot utiliza îngrăşăminte foliare de tipul: ./ha.0 l/ha).0 .FoliMax BorON 15 % B + Aminopower (3. Când se administrează gunoi de grajd.3 MgO (2.YaraVita Bortrac 6.0 . Gunoiul de grajd semifer- mentat. Topcrop (0.9 Ca + Me (2. .0 l/ha). Aplicarea îngrăşămintelor organice.YaraVita Thiotrac 15.0 . Polyfeed 19 .30 kg P2O5/ha.1.0 .5 l/ha).a.7 + 18 SO3 + 2 MgO + Me (3.9 B (2. 140 . .0 . Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor și tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor.Sulfomax Sum (3.0 + 9 S + 8 B + 5 MgO + Me (0.0 + 8.0 + 33.YaraVita Mantrac 4. . Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de magneziu se pot utiliza îngrăşăminte foliare de tipul: .Folicare B 17 .8 S (3.0 l/ha). . YaraVita Brassitrel 4.8. .0 .Corona B 15 % B + Me (1.6 .0 .0 + 22.5.9 .0 kg/ha).0 kg/ha).30 t/ha direct culturii de rapiţă aduce sporuri de producţie importante. doza de fosfor se reduce cu 20 . atât cu macroelemente. Pentru prevenirea şi tratarea carenţei de mangan se pot utiliza îngrăşăminte foliare de tipul: .0 l/ha). . iar la îngrăşămintele cu potasiu se poate renunţa. Trebuie subliniat că fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază.19 . .5. aplicat în doză de 20 .0 l/ha). doza de azot se reduce cu 30 kg s.3 MgO (1.2 kg/ha). .5 .0 - 4.6 .0 .YaraVita Magtrac 4.Corona N 21 .7 . Nutrion Radix (1.6 .19 + 1 Mg + Me (6. .0 l/ha).0 l/ha).5.5 .

Pe solurile cu reacţie acidă (cu un pH mai mic de 5. 6. sau lucrarea nu se efectuează în condiţii corespunzătoare din cauza resturilor vegetale care nu se încorporează corespunzător şi care determină înfundarea plugului. grapa inelară). Astfel.5 t/ha CaCO3 pe solurile cu textură grea. să se piardă apa din sol prin procesul de evaporaţie şi prin consumul de către buruieni. este mai indicat ca gunoiul de grajd să se aplice plantelor premergătoare cu care rapiţa intră în rotaţie. Lucrarea de dezmiriştit este necesară atunci când efectuarea arăturii nu este posibilă din diferite motive: sol uscat. cu cantităţi mari de resturi vegetale şi pe solurile compactate. Lucrarea de dezmiriştit se efectuează cu ajutorul unei grape cu discuri sau cultivator. cu plugul obligatoriu în agregat cu o grapă (de exemplu. Lucrările solului Imediat după recoltarea plantei premergătoare se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriştit sau de arat. Întârzierea efectuării lucrării de dezmiriştit şi a arăturii face ca terenul să se îmburuieneze.0 . care au un efect pozitiv asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului acestora în ulei. lipsa utilajelor disponibile. precum şi să nu se scoată bolovani. iar apa din precipitaţii să nu 141 .0 - 3. şi prezintă avantajele prezentate la cultura grâului. adâncimea mai mare este recomandată pe terenurile îmburuienate.5 t/ha CaCO3 pe solurile cu textură uşoară şi circa 3. astfel încât semănatul să se efectueaze într-un sol aşezat. precum şi faptul că rapiţa valorifică bine efectul remanent al gunoiului de grajd. urmărindu-se încorporarea resturilor vegetale şi a buruienilor.3. Adâncimea arăturii se stabileşte în funcţie de starea terenului. Se are în vedere că pentru mărirea valorii pH cu o unitate este nevoie de circa 2. Arătura trebuie efectuată cu cel puţin două săptămâni înainte de însămânţare. Având în vedere timpul scurt de la recoltarea plantei premergătoare şi până la semănatul rapiţei.8) se recomandă aplicarea amendamentelor cu calciu. Aplicarea amendamentelor.2. la adâncimea de 20 .25 cm. Lucrarea de arat se efectuează cât mai repede cu putinţă.

lucru care duce la pierderea apei din sol şi la riscul formării de crustă înainte de răsărire (după o eventuală ploaie). 142 . Lucrările de întreţinere a arăturii se efectuează de obicei după ploi. nivelarea şi menţinerea terenului curat de buruieni.se înmagazineze în sol. de dorit abia răsărite. Pregătirea unui bun pat germinativ reprezintă un element cheie al reuşitei culturii de rapiţă. o bună germinaţie şi o răsărire uniformă. cu ajutorul semănătorilor dotate cu un sistem de lucrare a solului în faţa brăzdarelor. pentru a se asigura încorporarea seminţei la adâncimea optimă şi un bun contact al seminţelor cu solul. pentru o bună nivelare a terenului. Lucrările de întreţinere a arăturii urmăresc mărunţirea bulgărilor. ceea ce face să nu se formeze şi să nu se acumuleze nitraţi. În anii şi în zonele mai secetoase. Dacă terenul este prea afânat. Deşi rapiţa cere un pat germinativ bine mărunţit. grapa rotativă sau cultivatorul. ceea ce favorizează absorţia apei de către seminţe şi declanşarea rapidă a procesului de germinaţie. Se recomandă ca lucrările de întreţinere a arăturii să fie efectuate perpendicular sau oblic pe direcţia arăturii. Pregătirea patului germinativ. Pregătirea patului germinativ se poate efectua şi concomitent cu lucrarea de semănat. realizându-se o mai bună conservare a apei în sol. De asemenea. prinzându-se astfel momentul cât solul este reavăn şi se poate mărunţi bine. Rapiţa cere un pat germinativ bine mărunţit şi aşezat. prin lucrări efectuate cu grapa cu discuri. în funcţie de starea arăturii (gradul de nivelare şi de mărunţire a bulgărilor) şi de îmburuienarea terenului (buruienile trebuie să fie în primele faze de vegetaţie. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se efectuează cu combinatorul la adâncimea de semănat şi perpendicular pe direcţia de semănat. activitatea microorganismelor din sol este diminuată. iar printr-o bună nivelare se reduce suprafaţa de evaporare a apei. trebuie avut în vedere să nu se exagereze cu mărunţirea prin treceri succesive cu utilajele de pregătit patul germinativ. înainte de semănat se efectuează o lucrare de tăvălugire uşoară a terenului. pentru a putea fi distruse). este de dorit ca arătura să fie lucrată imediat după efectuare. seminţele fiind mici). care să asigure un semănat superficial (semănatul se face la adâncime mică.

6. care afânează solul fără să întoarcă brazda. De asemenea. după care terenul se lucrează cu grapa cu discuri. trebuie avută în vedere o bună combatere pe cale chimică a buruienilor înainte de semănat prin folosirea erbicidelor cu acţiune totală. lucrarea de arat poate fi înlocuită şi prin lucrări efectuate cu diferite tipuri de cultivatoare. Atunci când se practică sistemul minimum-tillage sau no-tillage trebuie acordată o atenţie deosebită resturilor vegetale a căror prezenţă poate împiedica realizarea unui bun cotact al seminţelor cu solul. respectiv să aibă puritatea fizică de peste 98 % şi germinaţia de peste 85 %. urmând ca ultima lucrare de pregătire a patului germinativ să fie făcută cu ajutorul combinatorului sau odată cu semănatul.4. şi să aibă MMB cât mai mare. De asemenea. pentru a se evita pierderea apei din sol şi tasarea solului. cu ajutorul semănătorilor dotate cu un sistem de lucrare a solului în faţa brăzdarelor. aceste sisteme de lucrare a solului se pretează pe solurile expuse pericolului de eroziune. să fie certificată. ceea ce îngreunează germinarea şi determină un răsărit neuniform. să provină din recolta aceluiaşi an (seminţele de rapiţă îşi pierd germinaţia după trei ani). De asemenea. Aceste sisteme de lucrare a solului se pretează mai bine în zonele cu precipitaţii mai reduse sau în situaţiile când există o rezervă mai mică de apă în sol. Arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri sau prin lucrarea cu cizelul sau paraplow-ul. în sistemul minimum-tillage (lucrări minime) sau no-tillage (semănat direct în mirişte). La rapiţa de primăvară. urmare a faptului că apa este mai bine conservată în sol. Sămânţa şi semănatul Seminţele folosite la semănat trebuie să aparţină unui soi sau hibrid recomandat pentru zona de cultură. Intrarea agregatelor pe teren trebuie să se facă numai atunci când solul este zvântat. numărul de lucrări ale solului care se efectează în primăvară trebuie să fie cât mai mic. Lucrările solului la rapiţă pot fi făcute în sistem convenţional. 143 . Lucrările minime şi semănatul direct.

) şi a puricilor (Phyllotreta spp.Royal Flo 42 S (tiram 480 g/l) – 3.. .Cruiser OSR 322 FS (tiametoxam 280 g/l + matalaxil-M 32. . Tratarea seminţelor înainte de semănat împotriva bolilor (Fusarium spp. insecticide.) se poate face cu produse insectofungicide.Sentinel Syn FS (imidacloprid 600 g/l) – 6.Chinook 200 FS (beta-ciflutrin 100 g/l + imidacloprid 100 g/l) – 20 l/t. Până la intrarea în iarnă rapiţa necesită o sumă de temperaturi pozitive (mai mari de 0oC) de 800 .0 l/t.Modesto 480 FS (clotianidin 400 g/l + beta-ciflutrin 80 g/l) – 12. şi 20 august . căderea plăntuțelor – Pythium spp. respectiv o sumă de temperaturi mai mari de 5oC de 540 .. Psylliodes spp.) se poate face cu produse fungicide. . insectofungicide.1. Tratarea seminţelor înainte de semănat împotriva bolilor (fuzarioză – Fusarium spp. . .) se poate face cu produse insecticide.6 l/t. rizoctonioza – Rhizoctonia spp.75 l/ t.Cropline 636 FS (imidacloprid 460 g/l + tiram 176 g/l) – 8. Rhizoctonia spp. Epoca de semănat recomandată pentru rapiţă este intervalul 25 august .).. .. . precum: . Tratarea seminţelor împotriva puricilor de pământ (Phyllotreta spp.700oC. precum: .10 septembrie în sud-estul..Seedoprid 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6.Picus 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6.5 septembrie în zonele colinare şi de nord ale ţării. se poate efectua şi tratarea seminţelor cu produse care stimulează germinarea seminţelor.Cruiser 350 FS (tiametoxam 350 g/l) – 3.000oC. precum Teprosyn (146 g/l N + 243 g/l P2O5 + 291 g/l Zn) în doză de 8.3 g/l + fludioxonil 8 g/l) – 15 l/t (combate şi putregaiul uscat – Phoma lingam şi viespea rapiței – Athalia rosae). insecticide + fungicide. 144 .Nuprid AL 600 FS (imidacloprid 600 g/l) – 6.Semnal 500 FS (tiram 500 g/l) – 3. Pythium spp.0 l/t.5 l/t.0 l/t. Odată cu tratarea seminţelor cu produse fungicide.0 l/t. . creşterea şi dezvoltarea plantelor în primele faze de vegetaţie (efect de fortificare şi de „start-up”). precum: .5 l/t (combate şi puricele cruciferelor – Psylliodes spp.0 l/t.0 l/t. sudul şi vestul ţării.

La stabilirea densităţii optime de semănat la rapiţa de toamnă trebuie să se aibă în vedere faptul că procentul de răsărire în câmp este de circa 60 . 145 . iar procentul de pierderi pe parcursul perioadei de vegetaţie raportat la plantele răsărite este de circa 10 .20 %. plantele au o capacitate mai scăzută de a concura cu buruienile în primăvară. La intrarea în iarnă.70 %.8 mm. cultura fiind mai expusă îmburuienării. De asemenea. iar atunci când semănatul se face într-un teren mai puţin bine pregătit (în condiţii de sol uscat) de 60 . Cultivarele de primăvară se seamănă timpuriu. Într-o astfel de situaţie este de preferat să se întârzie puţin semănatul până când umiditatea solului se îmbunătăţeşte în urma unei ploi. . . Densitatea de semănat. . Trebuie evitată situaţia în care seminţele semănate să-şi declanşeze procesul de germinare după care stratul superficial de sol să se usuce (realizarea aşa-numitei „minţiri a seminţelor”).45 plante/m2. în prima urgenţă. Obiectivul care trebuie avut în vedere la stabilirea densităţii de semănat în cazul hibrizilor îl constituie obţinerea în primăvară a 35 . De asemenea. Pentru realizarea acestui obiectiv. plantele de rapiţă trebuie să întrunească următoarele condiţii: .coletul să aibă lungimea de maximum 20 mm. densitatea de semănat este de 50 .să aibă un sistem radicular dezvoltat în profunzimea solului (15 - 20 cm). să intre în iarnă decălite şi să fie afectate de temperaturile scăzute din timpul iernii şi de stratul prea gros de zăpadă (peste 20 cm). . vegetaţia mai avansată poate favoriza atacul de boli şi dăunători în toamnă.8 frunze complet dezvoltate şi cu apexul vegetativ protejat de frunzuliţe în curs de formare).să nu înceapă alungirea mugurelui terminal.să se găsească în stadiul de rozetă (6 .diametrul coletului să fie de 5 . Semănatul prea devreme face ca plantele să se dezvolte exagerat de mult în toamnă. Întârzierea semănatului duce la o dezvoltare slabă a plantelor în toamnă. ceea ce face ca acestea să fie sensibile la temperaturile scăzute din timpul iernii.60 boabe germinabile/m2.70 boabe germinabile/m2. imediat ce se poate intra pe teren (temperatura minimă de germinaţie este de 1-3°C).

D = densitatea de semănat. care face ca plantele să fie mai rezistente la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. 35 cm sau 37. Distanţa dintre rânduri este de 12. în boabe germinabile/m2. două rânduri 146 . O densitate prea mică determină o utilizare mai slabă a resurselor disponibile şi creşte riscul de îmburuienare. 2. în kg/ha. iar tulpinile sunt mai subţiri. de obicei.000 de boabe.500. Rapiţa are o mare putere de compensare a densităţii mai mici prin procesul de ramificare. De asemenea. G = germinaţia seminţelor. MMB = masa a 1000 de boabe. Norma de semănat se calculează după următoarea formulă: D x MMB C= x 100 PxG unde: C = norma de semănat. Norma de semănat la rapiţă variază.5 cm) la cultivarele cu ramificare mai puternică. P = puritatea fizică a seminţelor. în %. O densitate prea mare determină creşterea competiţiei intraspecifice (între plantele de rapiţă). dar aceasta poate duce la o maturitate neuniformă a culturii. şi de 25 cm sau 30 cm (chiar 32. şi determină o bună ramificare a plantelor. În prezent. cu un număr mare de ramificaţii secundare şi terţiare.500. puritate fizică a seminţelor. în %. Norma de semănat (cantitatea de sămânţă la hectar) depinde de densitatea de semănat. germinaţia seminţelor şi MMB.80 boabe germinabile/m2. Semănatul se poate face şi în benzi. ceea ce duce la creşterea riscului de cădere a plantelor ajunse la maturitate. între 3 şi 4 kg/ha la hibrizi şi între 4 şi 6 kg/ha la soiuri. O densitate optimă determină o dezvoltare viguroasă a plantelor.000.5 cm.000. densitatea de semănat fiind de 60 . tulpina să fie mai groasă în primăvară şi mai rezistentă la cădere. În cazul soiurilor. 15 cm sau 18 cm (în funcţie de semănătorile disponibile) la cultivarele cu ramificare mai redusă.5 cm.000 sau 3. în grame. obiectivul avut în vedere este obţinerea în primăvară a 40 . se extinde comercializarea seminţei de rapiţă destinată semănatului în saci cu 1.60 plante/m2. culturile dese sunt mai expuse atacului de boli şi dăunători.

spaţiul mai mare dintre rânduri permiţând o ramificare mai bună şi mai uniformă a plantelor. numai pe solurile mai uscate aceasta crescând la 3 .aplicarea regulatorilor de creştere şi a biostimulatorilor. .5 . La semănatul în rânduri apropiate (12. 6. Tăvălugitul după semănat.5. .combaterea bolilor. . urmărindu-se acoperirerea seminţelor cu pământ.combaterea dăunătorilor. Adâncimea de semănat este mică. iar stratul de sol din zona seminţelor în momentul semănatului este uscat. Atunci când tăvălugitul nu s-a efectuat înainte de semănat.polenizarea suplimentară.5 .30 cm). . Semănatul mai adânc conduce la întârzierea răsăririi.tăvălugitul după semănat. Lucrările de îngrijire Principalele lucrări de îngrijire care se efectuează la cultura de rapiţă sunt următoarele: . dacă stratul de sol unde sunt plasate seminţele este uscat. . Semănatul superficial poate conduce la o germinare şi o răsărire neuniformă. iar între benzi se lasă o distanţă mai mare (25 . Tendinţa este ca rapiţa să fie semănată la 25 sau 30 cm între rânduri. . există riscul formării de crustă. iar pe de altă parte plasarea lor într-un strat cu suficientă umezeală pentru declanşarea procesului de germinare şi realizarea unui rărărit rapid şi uniform.18 cm) se recomandă lăsarea de cărări pentru deplasarea agregatelor cu ajutorul cărora se efectuează tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor.aprecierea stării vegetaţiei la ieşirea din iarnă. distanţă la care plantele se pot dezvolta mai bine.15 cm) care formează o bandă. Adâncimea de semănat este cuprinsă între 2 şi 3 cm.4 cm.irigarea.combaterea buruienilor.apropiate (12. . iar plantele răsărite vor avea o vigoare mai redusă. se recomandă efectuarea unei lucrări de tăvălugit 147 .

Principalele specii de buruieni din culturile de rapiţă sunt următoarele: . Thlaspi arvense (punguliţă). Raphanus raphanistrum (ridiche sălbatică).după semănat prin care se favorizează transportul capilar al apei în zona seminţelor şi se pun seminţele în contact intim cu solul. Stellaria media (rocoină). pentru favorizarea creşterii şi formarea elementelor productivităţii plantei într-un număr mai mare: număr mare de ramificaţii/plantă.25 plante/m2. Veronica hederifolia (şopârliţă). Lamium purpureum (sugel puturos).specii dicotiledonate anuale: Anthemis arvensis (romaniţă de câmp). iar dacă se desprind cu uşurinţă (nu opun rezistenţă la smulgere) înseamnă că acestea nu sunt viabile. Aprecierea stării vegetaţiei la ieşirea din iarnă se face primăvara timpuriu. număr mare de seminţe/silicvă şi boabe cu MMB cât mai mare. decizia de întoarcere trebuie să ţină cont şi de cultivarul folosit. 148 . Capsella bursa-pastoris (traista ciobanului). Atunci când cultura este rară. Lamium amplexicaule (sugel). Totuşi. Viabilitatea plantelor se determină prin testul de smulgere: dacă plantele opun rezistenţă (rezistă) la smulgere înseamnă că acestea sunt viabile. În acest fel se facilitează absorţia apei de către seminţe pentru declanşarea rapidă a procesului de germinaţie şi realizarea unei răsăriri uniforme. fiind distruse de ger.15 plante recoltabile/m2. Galium aparine (turiță). Papaver rhoeas (mac). Densitatea minimă la ieşirea din iarnă este de 20 . hibrizii de rapiţă din ultima generaţie ramificând foarte puternic reuşesc să dea producţii ridicate chiar și la o densitate de numai 10 . când plantele de rapiţă şi-au reluat vegetaţia. Combaterea buruienilor până la semănatul rapiţei se face prin efectuarea de lucrări superficiale ale solului. Sinapis arvensis (muştar sălbatic). Galleopsis tetrahit (lingurică). Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare). număr mare de silicve/plantă. iar plantele sunt puţin viguroase se vor majora dozele de îngrăşăminte. Matricaria inodora (muşeţel nemirositor). Se apreciază densitatea şi viabilitatea plantelor pentru a se şti dacă cultura se poate păstra sau eventual trebuie să fie întoarsă.

Butisan 400 SC (metazaclor 400 g/l) – 1.Agil 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 0.2. precum: . .specii dicotiledonate perene: Cirsium arvense (pălămidă). Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene (inclusiv costreiul din rizomi – Sorghum halepense) se realizează prin aplicarea de erbicide postemergent. înainte de răsăritul rapiţei) prin aplicarea de erbicide.2.2.Postemergent timpuriu (rapiţa în faza de 1 .0 .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.1.2. 2. Combaterea chimică a buruienilor se realizează prin aplicarea de erbicide.0 l/ha.0 l/ha.8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 1.5 .Teridox 500 EC (dimetaclor 500 g/l) – 2.3.Butisan Max (quinmerac 100 g/l + metazaclor 200 g/l + dimetenamid-P 200 g/l) – 2.Sultan 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1.Preemergent (după semănat. .15 . .0.Fusilade Forte 150 EC (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0.Brasan (dimetaclor 500 g/l + clomazone 40 g/l) – 2. precum: .5 l/ha.5 l/ha. Convolvulus arvensis (volbură).5 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale.0 .1.0 .Butisan Max (quinmerac 100 g/l + metazaclor 200 g/l + dimetenamid-P 200 g/l) – 2. . . . mai ales atunci când acestea sunt plante premergătoare pentru rapiţă) şi a buruienilor dicotiledonate anuale se realizează prin aplicarea de erbicide: .6 . astfel: 1.Comand 48 EC (clomazona 480 g/l) – 0. . precum: .5 l/ha.6 l/ha.Butisan 400 SC (metazaclor 400 g/l) – 2.25 l/ha.75 l/ha. a samulastrei de cereale păioase (grâu. .2 .0 . .5 l/ha.3 frunze) prin aplicarea de erbicide.5 l/ha.specii monocotiledonate anuale: Avena fatua (odosul sau ovăzul sălbatic). 149 .Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1. .Sultan 50 SC (metazaclor 500 g/l) – 1. Sonchus arvensis (susai).0 l/ha.Arrow 240 EC (cletodim 240 g/l) – 0. Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale. . Apera spica-venti (iarba vântului). orz sau triticale. . .

8 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale.3 frunze.4 frunze.5 l/ha.3 .Targa Super 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 1. . volbura – Convolvulus arvensis.Gallera Super (aminopiralid 40 g/l + clopiralid 240 g/l + picloram 80 g/l) – 0. costreiul din rizomi – Sorghum halepense) sunt numai stopate din competiţia cu plantele de rapiţă. iar cele monocotiledonate anuale sunt în faza de 1 .5 g /l + metazaclor 375 g/l) care se aplică în doză de 2. buruienile perene (pălămida – Cirsium arvense. Prin 150 . Prin aplicarea erbicidului Cleranda.Stratos Ultra (cicloxidim 100 g/l) – 2.3 frunze): . 3. .Primăvara când rapiţa are 3 .0 l/la adjuvant Dash.0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor perene.Select Super (cletodim 120 g/l) – 0. Combaterea buruienilor dicotiledonate şi unele monocotiledonate anuale se bazează pe o strategie ce presupune semănatul de hibrizi de rapiţă Clearfield şi aplicarea erbicidului Cleranda (imazamox 17. buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2 . Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor totale s-a extins în ultimii ani. Combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene (excepţie speciile de crucifere) se realizează prin aplicarea de erbicide: . .0.Lontrel 300 (clopiralid 300 g/l) – 0. .25 l/ha.Leopard 5 EC (quizalofop-p-etil 50 g/l) – 0.7 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale.Gallera Super (aminopiralid 40 g/l + clopiralid 240 g/l + picloram 80 g/l) – 0. Erbicidele totale se utilizează pentru combaterea buruienilor şi a samalustrei apărute după lucrarea de dezmiriştit sau lucrarea de arat.0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi a costreiului din rizomi.Preemergent sau postemergent timpuriu (rapiţa în faza de 1 . când plantele de rapiţă au până la opt frunze formate.Prosper (quizalofop-p-etil 100 g/l) – 0. până la înfrăţire. .9 frunze.2 l/ha. .0 l/ha pentru combaterea monocotiledonatelor anuale şi 2. .0 l/ha + 1. dar înainte ca mugurii florali să fie vizibili: .9 l/ha. 4.

aceste tratamente se înlocuiesc lucrările mecanice de combatere a buruienilor. Erysiphe communis). Controlul buruienilor în toamnă este esenţial pentru eliminarea concurenţei pentru apă şi elemente nutritive.2 l/ha. fiind mult mai bine conservată apa în sol. .Glyphogan 480 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3.0 . duce la o dezvoltare uniformă a plantelor care concură astfel foarte bine cu buruienile. Combaterea bolilor. .4.făinarea (Erysiphe cruciferarum – sin.putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum).3. .alternarioza (Alternaria brassicae). . Principalele boli care produc pagube în culturile de rapiţă sunt: .4. Pyrenopeziza brassicae). Leptosphaeria maculans).putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea).0 .boala petelor albe sau pătarea frunzelor (Cylindrosporium concentricum – sin. astfel încât plantele de rapiţă să se dezvolte corespunzător până la venirea iernii.Clinic 360 SL (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3.0 l/ha.albumeala cruciferelor sau rugina albă (Albugo candida – sin.Cosmic (glifosat acid 360 g/l) – 3. .Sanglypho (glifosat acid 360 g/l) – 5.4 .0 . .hernia rădăcinilor (Plasmodiophora brassicae).0 - 4.Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l) – 2.4.Roundup (glifosat din sare de izopropilamina 360 g/l) – 3. .0 l/ha. Se folosesc produse erbicide. . care să determine o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor de rapiţă.mana (Peronospora brassicae).0 . .0 l/ha. . . Semănatul la epoca optimă şi într-un pat germinativ pregătit corespunzător.0 l/ha. .putregaiul uscat sau putregaiul negru (Phoma lingam – sin. . 151 .4.pătarea albă a frunzelor (Pseudocercosporella capsellae).0 l/ha. Tratamentele sunt obligatorii în cazul practicării sistemelor de lucrări minime ale solului sau semănatul direct. . Cystopus candidus).0 l/ha. . precum: .Touchdown System 4 (glifosat acid 360 g/l) – 3.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este una dintre cele mai păgubitoare boli la rapiţă.0 l/ha.Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1.0 l/ha. . folosindu-se produse precum: .8 l/ha. .25 l/ha.0 l/ha. . Transmiterea de la un an la altul se realizează prin intermediul resturilor vegetale infectate din sol.5 l/ha.Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1. care se manifestă pe frunze.0 l/ha. atacul se manifestă pe toată planta.0 l/ha. .4 l/ha.Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0. semănatul la densităţi mai mici şi combaterea eficientă a buruienilor.Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0. . Boala este favorizată de densitatea mare a culturii şi de vremea răcoroasă şi umedă în timpul înfloritului (de ploile căzute în perioada înfloritului).0 l/ha. .Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1. .Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1. Măsurile preventive constau 152 . care este o măsură esenţială în limitarea atacului de putregai alb.Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0.0 l/ha. folosirea de sămânţă liberă de scleroţi.Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1.verticiloza (Verticillium longisporum). . Simptomele bolii sunt vizibile la sfârşit de mai şi început de iunie. Putregaiul cenuşiu se dezvoltă mai ales pe ţesuturile afectate de îngheţ sau diferiţi agenţi patogeni şi dăunători.Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0.Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1. . tulpini şi silicve şi care se transmite prin sol.Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1.6 l/ha. . Măsurile preventive constau în: rotaţia culturii. Combaterea chimică se realizează prin aplicarea de fungicide în perioada de înflorire. .Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1.Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1.Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1.0 l/ha.75 l/ha. . Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) este de o importanţă mai redusă la rapiţă. . mai precis la căderea primelor petale. .Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. precum şi pe ţesuturile vătămate mecanic. . În condiţii de umiditate ridicată.0 l/ha.

. precum şi densitatea mai mare a plantelor de rapiţă favorizează atacul de putregai uscat. aplicarea fazială a azotului. . Măsurile preventive constau în: mărunţirea şi încorporarea resturilor vegetale de la culturile de rapiţă de pe parcelele vecine culturii. prin intermediul resturilor vegetale de la cultura de rapiţă precedentă. care determină întreruperea alimentării cu apă şi elemente nutritive a plantei şi frângerea tulpinii.625 l/ha aplicat toamna şi 1. . respectarea rotaţiei.0 l/ha.5 l/ha aplicat toamna.0 l/ha. care se manifestă pe frunze şi pe tulpini şi care se transmite de la un an la altul prin sol.Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1. evitarea densităţilor mari. denumit şi fomoză (Phoma lingam) este una dintre cele mai păgubitoare boli la rapiţă.0 l/ha. .Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0.Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0.Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0.în respectarea rotaţiei. dar cel mai periculos este atacul în primăvară la nivelul tulpinii. Aplicarea azotului în cantitate mare înainte de semănat. sau primăvara până la înflorit.25 l/ha aplicat primăvara. dar şi prin intermediul seminţelor infectate.5 l/ha aplicat toamna.0 l/ha aplicat primăvara.8 l/ha.6 l/ha. . atunci când plantele de rapiţă au între 1 şi 6 frunze.Mirage 45 EC (procloraz 45 %) – 1.Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. tratarea seminţelor cu fungicide. 153 .Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 0. . cultivarea de hibrizi sau soiuri rezistente. putându-se folosi unul dintre fungicidele: . .5 l/ha aplicat toamna şi 1. Tratamentele de combatere se pot efectua toamna atunci când 20 % dintre plante prezintă simptome sub formă de pete pe frunze. Infecţia primară apare toamna.75 l/ha.Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. Combaterea chimică se realizează prin aplicarea fungicidelor folosite pentru combaterea putregaiului alb.Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 0. . .Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0. Putregaiul uscat sau putregaiul negru.

evitarea semănatului foarte timpuriu (jumătatea lunii august).25 l/ha. Alternarioza (Alternaria brassicae) este o boală des întâlnită la rapiţă care se manifestă pe frunze.0 l/ha.5 l/ha. .Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. folosindu-se produsele recomandate pentru combaterea putregaiului alb.75 l/ha.0 l/ha. prin intermediul resturilor vegetale infectate.0 l/ha.Mystic Pro (tebuconazol 200 g/l + procloraz 300 g/l) – 1. . .0 l/ha.0 l/ha.Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1.8 l/ha. cât şi primăvara. dar şi prin sămânţa infectată.Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1. . prin intermediul resturilor vegetale infectate. precum: . . Tratamentele chimice de combatere se efectuează la căderea primelor petale (când apar primele pete pe silicve).Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 1.Alert (flusilazol 125 g/l + carbendazim 250 g/l) – 0.Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1. . atacul cel mai periculos fiind cel la silicve.4 l/ha.6 l/ha. respectarea rotaţiei.Amistar Xtra 280 SC (ciproconazol 80 g/l + azoxistrobin 200 g/l) – 0.0 l/ha. Boala se manifestă atât toamna. Atacul se manifestă pe frunze. .Acanto Plus (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l) – 0. . Transmiterea de la un an la altul se face prin sol.5 l/ha aplicat toamna. tulpini şi silicve. Boala este favorizată de vremea umedă şi caldă (temperaturi mai mari de 18oC). 154 . Măsurile preventive constau în tratarea seminţelor cu fungicide pentru evitarea infecţiei primare. .Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. Făinarea (Erysiphe cruciferarum) este o boală des întâlnită la rapiţă.Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0.Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1. . . tulpini şi silicve. fiind favorizat de vremea caldă şi uscată.Pictor (dimoxystrobin 200 g/l + boscalid 200 g/l) – 0.Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. . Combaterea chimică se poate realiza prin folosirea de fungicide.Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. .0 l/ha.5 l/ha. . dar care de obicei nu produce pagube semnificative. Transmiterea de la un an la altul se face prin sol.

respectarea rotaţiei. evitarea semănatului întârziat. Tratamentele cu fungicide se impun primăvara. . Tratamentele cu fungicide se impun toamna. la reluarea vegetaţiei şi la înflorire. Albumeala cruciferelor sau rugina albă (Albugo candida) este o boală care se manifestă pe frunze. Măsurile preventive constau în tratarea seminţelor cu fungicide. Măsurile preventive constau în combaterea buruinilor crucifere (pe care se poate dezvolta boaba). prin intermediul resturilor vegetale infectate. tulpini.Tilmor 240 EC (protioconazol 80 g/l + tebuconazol 160 g/l) – 1.Tebucor 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 1. . flori şi silicve. respectarea rotaţiei. prin intermediul resturilor vegetale infectate. prin intermediul resturilor vegetale infectate. fiind favorizată de vremea umedă şi caldă din timpul toamnei şi de vremea umedă şi rece din timpul primăverii. Boala petelor albe sau pătarea frunzelor (Cylindrosporium concentricum) afectează toate organele plantei. Boala este favorizată de vremea umedă. fiind o boală întâlnită în zonele cu climat umed.4 l/ha.Zamir 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 1. Atacul cel mai periculos este în primele faze de vegetaţie. Hernia rădăcinilor (Plasmodiophora brassicae) se manifestă prin îngroşări şi umflături pe rădăcini. .0 l/ha.0 l/ha. Măsurile preventive constau în cultivarea de hibrizi sau soiuri rezistente. Transmiterea de la un an la altul se face prin sol. primăvara la reluarea vegetaţiei şi la începutul înfloritului. Pătarea albă a frunzelor (Pseudocercosporella capsellae) se manifestă pe frunze şi tulpini. dar atacul cel mai periculos este la silicve. iar plantele mature se caracterizează prin nanism (piticire). . dar şi prin seminţele infectate. Infecţia apare în toamnă şi poate produce pagube în iernile blânde. Măsurile preventive constau în respectarea rotaţiei. Mana (Peronospora brassicae) este o boală care se manifestă în mod deosebit pe frunze. cultivarea de hibrizi sau soiuri rezistente. Transmiterea de la un an la altul se face prin sol. Boala 155 . Plantele tinere sunt mai mici decât cele normale şi au frunzele înroşite. Transmiterea de la un an la altul se face prin sol.Topsin 500 SC (tiofanat-metil 500 g/l) – 1.0 l/ha. au frunzele albastre-verzui şi se smulg cu uşurinţă. fiind favorizată de vremea umedă şi rece. la nivelul plantulelor de rapiţă. distrugerea samulastrei.

. . prin intermediul resturilor vegetale infectate. . 156 .puricii cruciferelor sau puricii de pământ (Phyllotreta atra – puricele negru al verzei.gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhynchus napi). Măsurile preventive constau în respectarea rotaţiei.gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis). . Măsurile preventive constau în respectarea rotaţiei şi folosirea amendamentelor calcaroase pe solurile acide. Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhynchus napi) provoacă pagube atât ca adult. . . Delia brassicae).viespea rapiţei (Athalia rosae). ploşniţa albastră – Eurydema oleracea). efectuarea de arătură adâncă şi cultivarea de hibrizi toleranţi.fluturele alb al verzei (Pieris brassicae). . . . formând galerii. cât şi ca larvă.gândacul păros (Epicometis hirta). Ceutorhynchus pallidactylus). Phyllotreta undulata – puricele de pământ sau puricele undulat al verzei). Transmiterea de la un an la altul se face prin sol. Adulţii produc pagube prin roaderea vârfului tulpinilor. .gărgăriţa pătată sau gărgăriţa tulpinilor de varză (Ceutorhynchus quadridens sin.păduchele cenuşiu al cruciferelor (Brevycoryne brassicae). puricele de pământ sau puricele cruciferelor.ploşniţele cruciferelor (ploşniţa roşie a verzei – Eurydema ornata.musca rădăcinilor (Delia radicum sin. Transmiterea de la un an la altul se face prin microscleroţii care ajung în sol odată cu tulpinile de rapiţă. Combaterea dăunătorilor. Verticiloza (Verticillium longisporum) determină îmbătrânirea şi coacerea prematură. Phyllotreta nemorum – puricele vărgat al verzei.ţânţarul silicvelor (Dasineura brassicae). iar larvele rod interiorul tulpinii. .puricele mare al cruciferelor (Psylliodes chrysocephala). . . Principalii dăunători care produc pagube în culturile de rapiţă sunt: . determinând pierderi de producţie ce pot ajunge până la 50 %.este răspândită mai ales în zonele umede şi pe solurile acide.gărgăriţa seminţelor sau gărgăriţa semincerilor de varză (Ceutorhynchus assimilis).gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus).

Tulpinile atacate de larve se deformează. se răsucesc longitudinal. Atacul este asemănător celui determinat de gărgăriţa tulpinilor de rapiţă. Gărgăriţa pătată sau gărgăriţa tulpinilor de varză (Ceutorhynchus quadridens) provoacă pagube atât ca adult. PED se consideră atins în momentul în care este un adult la cinci plante de rapiţă. cât şi ca larvă.15°C. Adulţii hibernanţi părăsesc locurile de iernare la temperaturi de 8 . Adulţii rod silicvele în formare. înainte ca tulpina să ajungă la 20 cm. Acesta se umple pe jumătate cu apă în care se adaugă 0. favorizând pătrunderea agenţilor patogeni în plantă. cât şi ca larvă. la începutul alungirii tulpinii (stadiul BBCH 30). la începutul înfloriri. atunci când temperatura depăşeşte 9°C. Controlul capcanei (bolului galben) se face din trei în trei zile. zborul maxim înregistrându-se la temperaturi de 12 . zborul maxim fiind înregistrat la temperaturi de peste 20oC. Zborul adulţilor începe înainte de înflorire. Plantele atacate ramifică foarte mult şi nu formează silicve. Combaterea se realizează prin aplicarea de tratamente în vegetaţie. Combaterea gărgăriţei seminţelor se realizează prin aplicarea de tratamente în vegetaţie. Larvele produc pagube prin roaderea seminţelor crude. Apariţia în masă a gărgăriţelor hibernante se consideră a se realiza la 8 zile de la capturarea primelor insecte. când s-a atins PED de un adult la două plante. iar la vânturi mai intense se frâng.9oC. Pentru depistarea la timp a atacului gărgăriţelor (gărgăriţa tulpinilor de rapiţă. 157 . la o temperatură de 13oC. sau dacă le formează sunt seci sau cu seminţe mici. evitarea excesului de azot şi aplicarea de îngrăşăminte fosfatice. Bolul galben se amplasează la circa 10 m în cultură. Gărgăriţa seminţelor sau gărgăriţa semincerilor de varză (Ceutorhynchus assimilis) provoacă pagube atât ca adult. respectiv înainte de depunerea pontei.5 % detergent de vase pentru reţinerea insectelor. când se constată apariţia în masă a gărgăriţelor hibernante. Măsurile preventive constau în evitarea terenurilor cu exces de umiditate. iar uneori chiar crapă. gărgăriţa pătată şi gărgăriţa seminţelor) se folosesc bolurile galbene amplasate deasupra plantelor de rapiţă din cultură pentru capturarea adulţilor. producând găuri în care depun oulele (găurile formează aşa-numitele puncte negre). Este una dintre primele specii care atacă rapiţa în primăvară.

15 dăunători/capcană la gărgăriţa pătată. tratamentele de combatere se pot efectua în două moduri. . şi anume (Juran şi colab. Pentru combaterea chimică a gărgăriţelor (Ceutorhynchus napi.Mavrik 2 F (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha.Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 1. PED se consideră atins atunci când se înregistrează 10 dăunători/ capcană la gărgăriţa tulpinilor de rapiţă şi 10 .3 săptămâni după ce s-a atins PED pentru gărgăriţa pătată. Adulţii rod bobocii 158 .imediat ce în capcanele galbene se capturează 10 adulţi la 3 zile.Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 250 ml/ha. . . Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) denumit şi gândacul de polen provoacă pagube atât ca adult. .Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1. În situaţia în care este dificilă identificarea celor două specii de gărgăriţe. Ceutorhynchus quadridens.Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 300 ml/ha. .Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha. . . . cât şi ca larvă.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. 2011): . Tratamentele cu insecticide trebuie efectuate imediat după ce s-a atins PED pentru gărgăriţa tulpinilor de rapiţă şi la 2 .5 l/ha.Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 1. indiferent de specia de gărgăriţe. urmare a faptului că masculii şi femelele nu apar în acelaşi timp. . .se verifică fertilitatea femelelor capturate astfel: se iau la întâmplare 10 adulţi capturaţi în bolul galben şi se presează abdomenul acestora. Ceutorhynchus assimilis) se pot folosi produse insecticide.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha.0 l/ha. . tratamentul de combatere urmând a se efectua atunci când la 20 % dintre adulţi rezultă ouă în urma presării abdomenului.. precum: . .Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha.Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 200 g/ha.75 l/ha.Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha. . .

. .0 l/ha.Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 1. . . precum: . iar larvele atacă organele florale. Se pot folosi produse insecticide. . când temperatura ajunge la 15oC.Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha. .Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha. Pagubele cele mai importante le produce în anii cu primăveri răcoroase şi în cazul culturilor tardive. bobocii.Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 75 ml/ha.Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Proteus OD 110 (tiacloprid 110 g/l + deltametrin 10 g/l) – 600 ml/ha. . . Larvele tinere rod frunzele marginal sau una dintre epiderme şi parenchimul. atacul manifestându-se în vetre. iar noii adulţi în primăvară rod frunzele.Biscaya 240 OD (tiacloprid 240 g/l) – 300 ml/ha.3 gândaci lucioşi/plantă în stadiul de butoni galbeni separaţi. Combaterea se realizează prin aplicarea de tratamente în vegetație. . . Gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis) provoacă pagube atât ca adult.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha. Adulţii în toamnă rod frunzele marginal sau produc perforaţii.Reldan 22 EC (clorpirifos-metil 225 g/l) – 2.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. . care se usucă şi cad. iar larvele în ultimele vârste rod frunzele până la nervuri. .Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1.Trebon (etofenprox 300 g/l) – 400 ml/ha. atunci când s-a atins PED de 1 gândac lucios/plantă în stadiul de butoni florali uniţi şi 2 . . Adulţii apar în culturile de rapiţă în luna aprilie. . florile şi silicvele. . Măsurile preventive 159 . .Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 150 g/ha. Măsurile preventive constau în efectuarea arăturii după culturile de crucifere şi combaterea buruienilor crucifere din culturile agricole.75 l/ha.Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha. cât şi ca larvă. Pentru depistarea la timp a atacului se folosesc bolurile galbene pentru capturarea adulţilor.Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha.5 l/ha.Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha. vârful lăstarilor.florali.Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 250 ml/ha.

iar primăvara rod frunzele în faza de alungire a tulpinii şi în faza de înflorire. În urma atacului rămân numai nervurile principale ale frunzelor.75 l/ha. . fertilizarea echilibrată. cu produse insecticide. precum: .Proteus OD 110 (tiacloprid 110 g/l + deltametrin 10 g/l) – 350 ml/ha. . combaterea buruienilor crucifere din culturile agricole. . . . .5 l/ha. combaterea buruienilor crucifere din culturile agricole şi realizarea rotaţiei cu porumbul.Fastac 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) – 200 ml/ha.Faster 10 CE (cipermetrin 100 g/l) – 200 ml/ha.Pyrinex 25 CS (clorpirifos 250 g/l) – 1. Combaterea se realizează prin aplicarea de tratamente în vegetație toamna şi în primăvară (ultima decadă a lunii martie şi prima jumătate a lunii aprilie).Pyrinex Quick (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l) – 0.Trebon (etofenprox 300 g/l) – 300 ml/ha.constau în efectuarea arăturii după culturile de crucifere. .Novadim Progress (dimetoat 400 g/l) – 1. realizarea rotaţiei cu cereale.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha.Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha. folosindu-se produsele insecticide. precum: . .Actara 25 WG (tiametoxam 25 %) – 100 g/ha. tăvălugitul vetrelor atacate în toamnă. Pagubele cele mai ridicate se înregistrează la atacul din toamnă. .Mospilan 20 SG (acetamiprid 200 g/kg) – 150 g/ha. Măsurile preventive constau în efectuarea arăturii după culturile de crucifere.Nuprid 200 SC (imidacloprid 200 g/l) – 275 ml/ha.Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha. . care rod frunzele din rozetă toamna. . 160 .Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha.75 l/ha. . .Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 150 ml/ha. Viespea rapiţei (Athalia rosae) este răspândită în toate zonele de cultură a rapiţei şi provoacă pagube prin larvele sale. .Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha. Combaterea se realizează prin tratamente în vegetație.Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 200 ml/ha.Kaiso Sorbie 5 EG (lambda-cihalotrin 5 %) – 150 g/ha. . atunci când s-a atins PED de 2 larve/plantă. . .Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha.

iar larvele atacă prin înțepare şi sugere în faza de formare a silicvelor.) provoacă pagube atât ca adulţi. uneori fiind necesară combaterea şi primăvara. situaţie în care este suficientă tratarea marginilor culturilor pe una sau două lăţimi de lucru a maşinii de stropit).4 frunze atacul nu mai este periculos.Fury 10 EC (zeta-cipermetrin 10 %) – 200 ml/ha. protecţia asigurată de tratamentul la sămânţă are o eficienţă limitată.Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 150 ml/ha. Ploşniţele cruciferelor (Eurydema spp. Păduchele cenuşiu (Brevycoryne brassicae) formează colonii aglomerate pe frunze. . care se hrănesc cu pereţii interiori ai silicvelor. Ţânţarul silicvelor (Dasineura brassicae) provoacă pagube prin larvele sale. În condiţiile în care atacul este puternic sau plăntuţele de rapiţă au un ritm mai lent de dezvoltare. în mod deosebit la marginea culturii. 161 . precum: . Silicvele atacate se îngălbenesc şi se sparg. Toamna se tratează culturile în care sunt atacate mai mult de 20 % dintre plante. Puricii cruciferelor sau puricii de pământ (Phyllottreta spp. precum: . Atacul se realizează prin înţepare şi sugerea sevei din ţesuturile cele mai fragede.) şi puricele mare al cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) provoacă pagube atât ca adult. În aceste condiţii. Se folosesc produse insecticide. tulpini. iar larvele rod peţiolul frunzelor şi tulpinile în interior (minează frunzele şi tulpinile).Mavrik 2 E (tau-fluvalinat 240 g/l) – 200 ml/ha. Adulții rod frunzele plantelor tinere producând perforări circulare de mici dimensiuni (frunzele apar ca fiind ciuruite).Sumi Alpha 5 EC (esfenvalerat 5 %) – 200 ml/ha. se impune efectuarea de tratamente în vegetaţie cu produse insecticide. cât şi ca larvă. După ce plantele de rapiţă trec de stadiul de 3 . Combaterea se realizează prin tratamente la sămânţă şi prin tratamente în vegetație aplicate toamna la depăşirea PED de 30 % plante atacate în perioada dintre răsărit şi stadiul de 3 frunze. la care apar simptome de băşicare.3 săptămâni de la răsărire. Adulții înțeapă și sug seva din țesuturi de la îmbobocire și până în faza de maturare a seminţelor. Trebuie avut în vedere că tratamentul la sămânţă asigură o protecţie eficientă de 2 . iar primăvara se tratează culturile la care s-a atins PED de 2 colonii/m2 (atacul se manifestă în vetre. cât şi ca larve. . inflorescenţe şi silicve.

culturile fiind cu o talie mai mică. atacând speciile din familia Brassicaceae. o mai bună ramificare a plantelor şi o mai bună dezvoltare a sistemului radicular al plantelor. pentru creşterea rezistenţei plantelor la iernare. în doză de 2. Dăunătorul este oligofag. Musca rădăcinilor (Delia radicum) produce pagube toamna prin larvele sale. Gândacul păros (Epicometis hirta) provoacă pagube ca adult.3 larve/m2.75 l/ha când plantele de rapiţă au 4 .6 frunze şi 5.0 l/ha când plantele de rapiţă sunt în faza de 6 - 7 frunze. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae) provoacă pagube prin larvele sale.). la temperaturi de 12 . condiţii climatice favorabile creşterii vegetative (toamne lungi. folosirea unor densităţi prea mari la semănat. tija principală fiind mai scundă şi mai rezistentă la acţiunea factorilor mecanici (vânt). Atacul este specific prin faptul că rămân neconsumate numai nervurile groase (efect de „scheletuire a frunzelor”). fertilizare necorespunzătoare (exces de azot). care rod frunzele (iniţial epiderma inferioară şi parenchimul. Regulatorii de creştere trebuie utilizaţi în cazul unor greşeli tehnologice sau al unor accidente climatice de tipul: utilizarea unor cultivare sensibile la alungirea tulpinii în toamnă. În acest fel se reduc pierderile datorate căderii plantelor.provocând scuturarea seminţelor. Zborul primilor adulţi în primăvară începe la începutul înfloritului. Tratamentul de combatere a adulţilor trebuie efectuat înainte ca aceştia să depună ponta. Este un dăunător polifag la care adulţii apar în aprilie. Regulatorii de creştere asigură reducerea lungimii internodurilor. precum: . PED este de 2 . 3. Aplicarea regulatorilor de creştere şi a biostimulatorilor.Stabilan (clormequat clorură 400 g/l). care consumă organele florale. se măreşte viteza de recoltare şi se reduc solicitările la care este supusă combina în timpul recoltării. umiditate suficientă etc.3 frunze. semănat prea devreme. după care rod toată frunza). 162 . călduroase. fiind activi mai ales în zilele însorite.0 l/ha când plantele de rapiţă au 2 . Se utilizează produse regulatoare de creştere care se aplică toamna. La rapiţă poate produce probleme în toamnă. Plantele atacate au rădăcinile găurite şi cu o tentă de culoare roşie sau mov ca urmare a atacului de larve.15oC.

0 l/ha. . . stimularea absorţiei apei şi a elementelor nutritive. de circa 300 .Caramba Turbo (metconazol 30 g/l + mepiquat clorură 210 g/l) – 0.se aduc sporuri importante de producţie.0 l/ha. .se scurtează perioada de înflorire şi fecundare a plantelor.5 l/ha. Aplicarea biostimulatorilor în primăvară are ca obiectiv stimularea procesului de fotosinteză (realizarea efectului „stay green”).0 l/ha. se pot folosi produse care se aplică în faza de preînflorire.5 l/ha. . Toamna au rolul de a stimula dezvoltarea sistemului radicular şi absorţia elementelor nutritive. în doză de 2. cât şi primăvara. În acest sens. Asigurarea polenizării suplimentare prezintă următoarele avantaje: . Biostimulatorii pot fi aplicaţi atât toamna.Fertiactyl Starter. 163 . precum: .6 frunze. precum: . o înflorire uniformă şi o mai bună legare a florilor.400 kg seminţe/ha. Polenizarea suplimentară. În acest sens se pot folosi produse care se aplică în faza de 4 . precum: . în doză de 2. Produsul Fertiactyl Starter se poate aplica şi la reluarea vegetaţiei în primăvară.Fertileader Gold în doză de 3. . .5 l/ha.Terra Sorb.Tebucur 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0.6 frunze. se recomandă amplasarea a 2 .Terra Sorb. .Orius 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. .se uniformizează maturizarea silicvelor. prezintă interes produsele care se aplică toamna când rapiţa are 4 . Pentru cultura rapiţei. Pentru asigurarea polenizării culturilor de rapiţă.7 l/ha (se poate aplica până la maxim 8 frunze).0 l/ha. ceea ce face ca plantele să reziste mai bine la factorii nefavorabili din timpul iernii.5 l/ha.Mystic 250 EC (tebuconazol 250 g/l) – 0. . pentru stimularea creşterii plantelor. cu efect de regulator de creştere pentru creşterea rezistenţei la iernare.3 familii de albine/ha în apropierea culturilor de rapiţă.Matiz 25 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. în doză de 3.Folicur Solo 250 EW (tebuconazol 250 g/l) – 0. şi cu efect fungicid pentru combaterea patogenului Phoma lingam.5 l/ha.

într-o singură fază.6. se aplică o udare de răsărire cu o normă de 300 . Irigarea este necesară în zonele secetoase din sudul ţării. În primăverile secetoase.15 % şi trebuie să se termine înainte ca umiditatea boabelor să scadă sub 10 %. iar a doua udare se aplică la încheierea înfloritului. Recoltarea Recoltarea rapiţei este mai dificilă decât la alte culturi. în special în cazul culturilor neuniforme şi îmburuienate este necesar să se aplice un desicant 164 . Este de preferat ca recoltarea să se facă la o umiditate de circa 12 %. Nu se aplică udări târzii. pentru a se evita pierderile prin scuturare. Udarea de răsărire este foarte importantă pentru reuşita culturii de rapiţă. direct cu combina din lan.600 m3 apă/ha. Întârzierea recoltării după momentul optim duce la pierderi mari prin scuturare. din cauza sensibilității mari la scuturare și a neuniformității de maturizare a silicvelor şi a seminţelor.500 m3 apă/ha. Lucrarea de recoltare cu combina din lan se va executa seara. Recoltarea rapiţei se face mecanizat: . care constituie premiza unei bune rezistenţe a plantelor la condiţiile nefavorabile din timpul iernii. pentru ca pierderile să fie cât mai mici. . Recoltarea într-o singură fază (recoltarea directă) este cea mai des utilizată metodă de recoltare a rapiţei. prima udare se aplică la începutul legării primelor silicve. atunci când solul este uscat. dimineaţa şi chiar în cursul nopţii. în două faze. aceasta determinând densitatea culturii prin asigurarea unui răsărit rapid şi uniform şi asigurarea unei bune vegetaţii a plantelor în toamnă. cu o normă de 500 . cu o normă de 400 . După semănat. aceasta fiind utilizată cu succes în cazul culturilor curate de buruieni şi necăzute.divizat. deoarece se favorizează căderea plantelor şi atacul de afide.400 m3 apă/ha. Pentru a se putea recolta direct cu combina. 6. Recoltarea se poate începe la umiditatea boabelor de 14 .

Se pot folosi produse precum: . Desicarea culturii de rapiţă se poate face şi prin aplicarea erbicidului total Roundup Energy (glifosat ca sare de potasiu 551 g/l). .Reglone Forte (diquat 150 g/l) – 3.30 %.0 . Tratamentele pot fi efectuate cu mijloace terestre sau cu mijloace avio. Totuşi. atunci când silicvele încep să-şi schimbe culoarea din verde în galben. folosirea desicanţilor (mai ales atunci când aplicarea este mai devreme decât momentul optim) determină diminuarea calităţii seminţelor prin creşterea procentului de seminţe verzi. 165 . respectiv în treimea superioară a plantei încep să apară primele seminţe brunificate. folosindu-se câte o jumătate de normă. situaţie în care se recomandă efectuarea a două tratamente pe direcţii opuse. .Nu Film pe bază de rășină. cu trei săptămâni înainte de recoltare.1. Extinderea cultivarelor (soiuri sau hibrizi) rezistente la cădere şi cu un coronament uniform a permis efectuarea recoltării directe fără aplicarea de desicanţi. În acest moment silicvele de pe ramificaţiile principale se pot răsuci sub formă de inel pe deget fără să se desfacă.0 l/ha. ceea ce îngreunează procesul de rafinare a uleiului.Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 1.5 l/ha. Pentru evitarea pierderilor prin scuturare. atunci când seminţele au umiditatea sub 15 %.atunci când umiditatea seminţelor este de 28 . în treimea de mijloc seminţele sunt brunificate (au culoarea roşu-maroniu sau roşu-închis). cu produse precum: . recoltarea cu combina se va face la 5 . Desicarea culturii. crescând eficienţa combinei şi reducerea costurilor de uscare.5 l/ha.7 l/ha. care se aplică în doză de 0. iar în treimea de la bază toate seminţele sunt de culoare maro-închis sau negre.0 l/ha. Este indicată folosirea la heder a separatoarelor de lan cu cuţite verticale.7 zile (circa o săptămână). pentru a se evita încâlcirea plantelor şi scuturarea boabelor. care se aplică în doză de 1. cu pierderi mai puţine. se pot efectua tratamente care să împiedice deschiderea silicvelor. asigură o recoltare mai uşoară.Spodnam DC pe bază de polimer. După aplicarea desicantului. în doză de 3. sau a extensiilor (mecanisme adiţionale) special concepute pentru recoltarea rapiţei.0 - 4.

în această situaţie terenul putând fi eliberat mai devreme cu până la 8 . iar masa de sămânţă este mai curată. Tocarea resturilor vegetale permite pregătirea imediată a terenului pentru alte culturi. în treimea de mijloc seminţele sunt verzi către maroniu. Recoltarea în două faze se recomandă şi atunci când cultura este puternic atacată de alternarioză (Alternaria brassicae).14 %. dar în acelaşi timp să rămână o mirişte suficient de înaltă care să sprijine brazdele de plante tăiate şi să permită circulaţia aerului pe sub aceaste brazde.10 zile. De asemenea. ceea ce permite lăsarea după recoltare a terenului curat de resturi vegetale (resturile vegetale sunt tocate şi împrăştiate uniform pe suprafaţa solului). tăindu-se miriştea pe care sunt aşezate plantele de rapiţă atunci când seminţele au umiditatea de 12 . 166 . Combina trebuie să fie echipată cu ridicător de brazdă. În faza a doua se face treieratul cu combina direct din brazdă. inclusiv prin sistemul de lucrări minime ale solului (minimum-tillage). îmburuienate şi neuniforme. este indicată folosirea tocătorului la combină. iar în treimea de la bază seminţele sunt maroniu-închis.30 cm. Tăierea mai devreme a plantelor face ca unele boabe să rămână şiştave şi verzi. conţinutul de impurităţi fiind mai redus. Prin recoltarea în două faze sunt reduse pierderile de sămânţă. Recoltarea în două faze (recoltarea divizată) se recomandă în cazul culturilor căzute. pentru uscarea şi maturizarea seminţelor. recoltarea în două faze se recomandă atunci când după rapiţă urmează să se semene o cultură dublă. Plantele tăiate se lasă în brazde pe mirişte timp de câteva zile. Înălţimea de tăiere a plantelor se stabileşte astfel încât să nu rămână silicve sub nivelul de tăiere. cu plante în diferite faze de maturitate. De asemenea. Întârzierea recoltatului duce la înregistrarea de pierderi prin scuturare. În prima fază se taie plantele cu vindroverul sau combina fără bandă transportoare atunci când în treimea superioară a plantei seminţele sunt verzi către verde-maroniu. ceea ce corespunde la o umiditate de circa 30 %. situaţie în care se înregistrează pierderi mari prin scuturare. Înălţimea de tăiere a plantelor este de obicei de 25 .

cultivat cu plante prăşitoare.bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC).1.cerinţele legale în materie de gestionare (SMR). cu excepția cazurilor de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale. pentru unul sau mai mulţi ani. Constatarea respectării sau nerespectării cerinţelor de eco-condiţionalitate se realizează prin acţiunile de control desfăşurate de APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură). Capitolul 7 NORME ȘI REGULI APLICABILE CULTURILOR DE CÂMP 7. se efectuează de-a lungul curbelor de nivel. Bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC) presupun respectarea următoarelor standarde pentru culturile de câmp: I. 167 . .GAEC 2: Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12 %. terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20 % din suprafaţa arabilă totală a fermei. Norme de eco-condiţionalitate Respectarea normelor de eco-condiţionalitate condiţionează obţinerea de către fermieri a sprijinului financiar din fondurile europene şi de la bugetul naţional. . Standarde privind evitarea eroziunii solului: . .GAEC 1: Pe timpul iernii. Normele de eco-condiţionalitate sunt compuse din: . Nerespectarea de către fermieri a normelor de eco-condiţionalitate conduce la reducerea plăţilor sau chiar la excluderea de la plată pentru una sau mai multe scheme de sprijin.cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor.

Standarde pentru menţinerea conţinutului de materie organică în sol. Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole: . prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare: . V. Nu este permisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil. Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole.GAEC 12.SMR 2: Protecţia apelor subterane împotriva poluării cu substanţe periculoase. .GAEC 9. Nu este permisă efectuarea lucrării de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului. 168 .GAEC 4. IV.GAEC 3. Standarde privind protejarea şi gestionarea apei: . Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole. Floarea-soarelui nu se cultivă pe acelaşi amplasament mai mult de doi ani consecutiv. II.GAEC 11. . în special a solului. Respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură. Standarde pentru menţinerea structurii solului: . inclusiv pe terenurile care nu mai sunt exploatate pentru producţie.GAEC 6. .GAEC 10. atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură. .SMR 3: Protecţia mediului. III. Nu este permisă aplicarea îngrășămintelor de orice fel pe suprafeţele de teren care se constituie în fâşii de protecţie în vecinătatea apelor de suprafață. .GAEC 5. Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007. . Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) aplicabile culturilor de câmp sunt următoarele: .SMR 1: Conservarea păsărilor sălbatice. a căror lăţime minimă este de 1 m pe terenurile situate în blocurile fizice cu panta medie de până la 12 % și de 3 m pe terenurile situate în blocurile fizice cu panta medie mai mare de 12 %.

Îngrăşămintele naturale aplicate nu pot conţine mai mult de 170 kg de azot (N) ca ingredient pur pe 1 ha de teren agricol. Nici un tip de îngrăşământ nu poate fi aplicat pe terenuri acoperite de zăpadă. . Cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţia plantelor se referă la respectarea următoarelor reguli: 1. Este permisă utilizarea numai a acelor produse de protecţie a plantelor care au fost autorizate pentru vânzare şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare. Folosirea produselor de protecţie a plantelor poate fi realizată doar pentru scopul în care aceste produse au fost omologate şi doar conform instrucţiunilor de utilizare. precum şi în alte zone protejate stabilite de autorităţile competente. Nu vor fi folosiţi fertilizatori în apropierea resurselor de apă în conformitate cu următoarele indicaţii: 169 . Aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile cu pante abrupte trebuie realizată prin încorporarea îngrăşămintelor în sol şi luarea în considerare a condiţiilor meteorologice. în zonele de protecţie sanitară. Fermierii trebuie să respecte perioadele în care aplicarea fertilizatorilor este interzisă.SMR 5: Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică. . pe terenuri cu apă în exces sau pe terenuri îngheţate. De asemenea. 6. Persoanele care folosesc produsele de protecţie a plantelor clasificate ca având „toxicitate ridicată” sau ca „toxice” trebuie să fie înregistrate la serviciul special din cadrul poliţiei judeţene din raza de activitate. zonele de protecţie ecologică. 10. trebuie să fie înregistrate la unitatea sanitar-veterinară sau la inspectoratul judeţean pentru siguranţa muncii. 7.SMR 4: Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. 5. 2. Persoanele care folosesc produsele de protecţie a plantelor trebuie să fie calificate (să aibă o atestare profesională). 9. Tratamentele cu produse de protecţie a plantelor nu sunt permise în zonele de protecţie a apelor. 8. 4. 3. în zonele protejate.

lupinul.Fertilizator solid – nu mai aproape de 6 m de apă. În vederea protejării speciilor de păsări migratoare este interzisă uciderea sau capturarea intenţionată. 15. printre care se numără şi pachetul 4 – culturi verzi. Culturile verzi (mazărea. 14. Fermierii care aplică pentru „Pachetul 4 – Culturi verzi” trebuie să se angajeze că vor continua activităţile agricole timp de 5 ani de la data efectuării primei plăţi aferente acestei măsuri şi să respecte cerinţele de eco- condiţionalitate pe toată suprafaţa agricolă a fermei şi pe toată durata angajamentului. .după recoltarea plantei premergătoare. muştarul. 11. Fermierii trebuie să se asigure că îngrăşămintele sunt distribuite uniform. De asemenea. 13.30 septembrie.pentru înfiinţarea culturilor verzi pot fi utilizaţi numai fertilizanţi organici (este interzisă utilizarea fertilizanţilor chimici). . pe lângă rolul important de protecţie au şi un efect asemănător gunoiului de grajd (sunt considerate „îngrăşăminte verzi”). indiferent de metoda utilizată. . Operatorii care produc produse ecologice au obligaţia de a-şi înregistra această activitate la MADR prin compartimentul de specialitate şi de a se supune controlului unui organism de inspecţie şi certificare aprobat.2. măzărichea. rapiţa. semănatul culturilor verzi trebuie realizat în perioada 01 august . Norme privind culturile verzi Fermierii pot primi plăţi compensatorii anuale pentru respectarea măsurilor de agro-mediu. nu va fi folosit nici un tip de fertilizator la o distanţă mai mică de 100 m faţă de staţia de captare a apei. benefic plantelor de cultură şi cu efect favorabil asupra caracteristicilor solului. Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare. 12. 170 .Fertilizator lichid – nu mai aproape de 30 m de apă. . sulfina).În apropierea staţiilor de captare a apei potabile. Este interzisă folosirea fertilizatorilor neautorizaţi pentru vânzare. trebuie să respecte următoarele reguli: . 7.

trebuie să ţină şi să completeze un registru de evidenţă. . În situaţia în care condiţiile meteorologice nu permit (terenul este acoperit de zăpadă sau bălteşte apa). . 7. • Echipamentul de stropit trebuie verificat cu regularitate şi menţinut în stare bună de funcţionare. . prin lucrări cu grapa cu discuri prin care se pregăteşte şi terenul pentru semănatul plantei de cultură.la terminarea lucrărilor de stropit.protejarea corpului prin purtarea de combinezoane speciale. cu condiţia anunţării prealabile a APIA.protejarea mâinilor prin purtarea de mănuşi de protecţie recomandate pentru manipularea substanţelor chimice.protejarea ochilor cu ajutorul unor ochelari de protecţie. Reguli de bază cu privire la utilizarea produselor fitosanitare • Produsele fitosanitare trebuie depozitate într-un spaţiu corespunzător şi trebuie păstrate sub cheie. • Lucrările de stropit trebuie efectuate pe cât posibil în primele ore ale dimineţii.biomasa culturilor verzi trebuie să fie încorporată în sol în perioada 15 februarie . încorporarea biomasei se poate face până la 15 aprilie. pe vreme răcoroasă şi liniştită.31martie. . • Ambalajele trebuie clătite de trei ori. Viteza maximă a vântului când se efectuează tratamentele trebuie să fie de 4 m/s. iar apa de clătire trebuie golită în cuva echipamentului de stropit. trebuie citite cu atenţie instrucţiunile de folosire şi de protecţia muncii. 171 . indiferent de dimensiunile lor. .spălarea mănuşilor înainte de a fi scoase de pe mâini. • Înainte de utilizarea produselor fitosanitare. • Utilizatorii de produse fitosanitare care deţin stocuri.3. • Personalul care lucrează cu produse fitosanitare trebuie să se protejeze prin: . hainele de lucru trebuie schimbate şi trebuie spălate faţa şi mâinile cu apă şi săpun. care nu sunt uzate şi care nu au fost contaminate anterior. fără vânt.

Etichetele oficiale au următoarele culori: . Dacă sămânţa este mai veche. .gri – pentru sămânţa la care nu s-a făcut certificarea finală. 7. componenţă botanică. Seminţele destinate semănatului certificate se livrează fermierilor numai ambalate. Reguli de bază cu privire la sămânţa destinată semănatului Fermierii trebuie să aibă în vedere că este interzisă comercializarea seminţelor şi a materialului săditor a căror calitate nu a fost controlată şi certificată de Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor (INCS) prin inspectoratele teritoriale (ITCSMS) şi laboratorul central (LCCSMS) sau de autoritatea corespunzătoare din ţara exportatorului.) care sunt prevăzute de normele în vigoare. sigilate şi etichetate oficial. precum şi apa de spălare a echipamentului de stropit. specificându-se luna şi anul. . care sunt eliberate de INCS. . 1 SCAPA = Sistemul de Colectare a Ambalajelor de Pesticide al AIPROM (Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România). care este în acelaşi timp certificatul oficial al seminţelor din ambalajul respectiv. Etichetarea ambalajelor se face cu eticheta oficială. Seminţele certificate sunt conforme condiţiilor de puritate biologică şi valoare culturală (puritate fizică. • Restul de soluţie de stropit. se va împrăştia pe cultura tratată.4. .alb – pentru sămânţa de categoria biologică Bază.albastru – pentru sămânţa de categoria biologică Certificată – generaţia I (C1).verde – pentru sămânţa în amestec (mixtură). • Ambalajele trebuie reciclate predându-le la punctele de colectare organizate prin sistemul SCAPA1.roşu – pentru sămânţa de categoria biologică Certificată – generaţia II (C2). germinaţie etc. iar pe ambalaj să fie aplicată o vignetă cu menţiunea „Germinaţia reanalizată”. 172 . Este de dorit ca sămânţa destinată semănatului să fie din recolta ciclului de producţie anterior. sau cu o vignetă oficială. este obligatoriu să aibă refăcută determinarea de germinaţie.

Editura Ceres. Ciontu C. 2001. L. Al. Brown J. 2004. Bucureşti. 10. Editura Didactică şi Pedagogică.V. Sin.. Corina Tuşa.A.. 2. Tehnologia culturii plantelor. 2001. Bîrnaure. Managementul integrat al buruienilor. 1991. 2 – Oleifere.C. 15. Bîrnaure.. Salontai. Muntean.. D. 4. 2006. Controlul calităţii seminţelor destinate semănatului – Manual de lucrări practice de Fitotehnie. Ediţia a doua. Davis. C. University of Idaho & Oregon State University. 12. Bucureşti. Fitotehnie. Bîlteanu Gh. Editura Universitară. Al. I. 2007. Bucureşti. Dumbravă M. medicinale şi aromatice. I. Editura Ceres. V. M. BIBLIOGRAFIE 1. 173 .. 2008. 1984. Borcean. Ion. Fitotehnie. 13. Fitotehnie. 1989. Bude. Bîlteanu Gh. Bucureşti. Ghizdavu I. Entomologie agricolă. Drăghici L. Gh. Roman. Berca M. tutun. Editura Ceres. Mateieş.. Editura Ceres. Ceapoiu N. tuberculifere şi rădăcinoase.. 1997. Borcean. 6. Editura Ceres. Bucureşti. Bîlteanu Gh. Agrotehnică. Editura Didactică şi Pedagogică. Sipoş. Giosan N. hamei. Mary Lauver. Bucureşti. 2011. USCA Canola Growers’ Manual. 3. Editura Ceres.S. 9. 1975. Chirilă C. Epure Lenuţa Iuliana. Orzul. vol. Wysocki. Editura Academiei RSR. Popov.. 16. Grâul. 1998. Bucureşti. Bucureşti. Editura Academiei RSR. Bucureşti. vol. Fitotehnie. 11. Editura Cartea Universitară. 14. textile. Fitotehnie. Bucureşti. Biologia buruienilor. V. Maria Toader. Bucureşti. I. 5.. şi colab. Editura Ion Ionescu de la Brad. 8. V. 7... Axinte M. 2004. 2002. Bîlteanu Gh. Bolile şi dăunătorii culturilor de câmp.. Gh. Vasilică. Bărbulescu Al. R. Soia.. Gh. Editura Academiei RSR. 1986.B. Iaşi. Nicolae. Editura Didactică şi Pedagogică. şi colab. Bucureşti. C. Bucureşti.. I – Cereale şi leguminoase pentru boabe.. J.

Second edition.. LII (pag. Sipoş. Editura AGRIS – Redacţia Revistelor Agricole. I. Scientific Papers. Muntean L. Cereal – Science and Technology.. Fitotehnie. Bobeş.17.J. Ştefan. Toncea. Glodeanu. 26. Morar. Vârban. Rusu. 1989. Hatman M. Bucureşti. Editura Ion Ionescu de la Brad. 1997. Ileana Bogdan.. 174 .. Quality and the Environment. Canola Production Field Guide. Agronomy. 1989. Ghidul cultivatorului de rapiţă. Mureşan T. Vonica. 2003. CAB International. Cluj-Napoca.S. Duda. 30. 20. 2011. V. American Assoc. Editura Ceres. Davies.R. I. Severin. 338 . Muntean. Al. Gheorghieş. V. tuberculifere şi rădăcinoase.. M.. Mic tratat de fitotehnie. 1837) and cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. Rapiţa – Tehnologie de cultivare. 1973. Editura Didactică şi Pedagogică. Tuşa. G. of Cereal Chemists. Guş P.I. 1802) (Coleoptera: Curculionidae) – Important oilseed rape pests. Cultura porumbului. J. Editura Academic Pres.. 27. Ştefan. Nicoleta Ion. I.. P. Bucureşti. 2006. C. St. No. Vol. 21.M. Kandel H. D. Solovăstru. Vol. Juran I. Cordoş. Hălmăjan H.. 18.. I. 2011. Muntean L.. Paulian.100). Mogârzan Aglaia. Series A. Hera C. Ivan. Bucureşti. North Dakota State University. M. I. Ion V. 2008. NDSU Extension Service. 24.W. G. Cluj-Napoca. Sin. Hoseney C. şi colab. Mihaiu. 22. Knodel. I.343).S. Iaşi. Tanja Gotlin Čuljak. 2009. 2004. 19. textile. II – Plante oleaginoase. Moga. C. 1998. 2 (93 . Necessity of pollination by melliferous bees at sunflower bybrids actually cultivated in Romania. Bucureşti. C. 76. T. 2003. 25. Cluj-Napoca. Rusu. Bucureşti. Lazăr. 29. Dinka Grubišić.Paul. 23. Cultura florii-soarelui. C. Fitopatologie. Morar. Vol. Editura Risoprint. Aliment şi combustibil. Systems. T. Popescu. Fitotehnie. Gh. Editura Risoprint. S. Guş P.M. N. Gooding J. Gh. Editura Ceres. Sisteme convenţionale şi neconvenţionale de lucrare a solului.V. 28. Rape stem weevil (Ceutorhynchus napi Gyll. 1997. Agriculturae Conspectus Scientificus. Editura Ceres. Wheat production and utilization.. Fl. I..

. Al. I. floarea-soarelui. Silvicultură). P. Sin Gh. Roman Gh. Editura Domino. G. Borcean.a. Panaitescu Liliana. Editura Universitară. SUA. Editura Ceres. Fitotehnie – Cereale şi leguminoase pentru boabe. Bărbulescu.. Managementul tehnologic al culturilor de câmp. Fitotehnie – Vol.31. Ciorlăuş. L.. 2006. Reston Publishing Company. 2005. 41. 1985. C. C. 37. Ştefan. Picu. Neal. Ghinea.. Ştefan. Reston. Editura Alpha MDM. Stoskopf C. Tabără. Institutul Agronomic „Dr. Ittu. Vlăduţu.. Pîrşan. 2008. Bucureşti. GEEA Bucureşti. Roman Gh. Lenuţa Iuliana Epure. Gh. Buzău. Morar. Cereal Grain Crop. Rada Istrate. Tehnologii agricole: cultura cerealelor păioase. V. Axinte.. 33. Bucureşti. Bucureşti. G. Petru Groza” Cluj. Sarca Tr. Ediţia a II-a. Editura Universitară Bucureşti. S. Erbicidele – Principiile şi practica combaterii buruienilor. 175 . GEEA Bucureşti.. Fitotehnie – Plante oleaginoase. Tabără. Les maladies du tournesol. Elena Petcu. Robu.. 36. 32. Inc. 2008. At. Horticultură. Virginia-22090. M... A prentice-Hall Company. 43. I: Cereale şi leguminoase pentru boabe. Fitotehnie – Vol. Roman Gh. Robu. Regnault Y. T. Roşca I. Editura Ceres. 39. Salontai Al. I.. M. D. Editura Universitară. Tehnologii agricole: cultura porumbului şi sorgului. medicinale și aromatice. 1976. 40. 35. 2004. Antohe. M. Cernea. Popov. M. Morar. Picu I. 1995. II: Plante tehnice. 2009. şi colab. Alionte. Petcu Gh. I. Bucureşti.. 2011. plante textile. Partea a II-a – Plante tehnice. 2012. Ghid tehnologic pentru grâu. Tourvieille ş. Perju T. Editura Ceres. Curs de fitotehnie. Gh. CETIOM – Centre Technique Interprofessionnel des Oléagineaux Métropolitains. Bucureşti. 44. Nagy. Entomologia agricolă – Componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor. Alexandrina Popescu. Paris... AMD. 1971. 38. I. Axinte. V. 42. Tratat de entomologie (Agricultură. 2003.V.V. S. Cernea. V. 1991. Alexandrina Popescu. Ion. T. porumb. Şarpe N. 34. Bucureşti.V. Editura Ceres.

R. Zamfirescu N. 55. Safta. Editura Didactică şi Pedagogică.. Fitotehnie – vol. *** 2013. Vrânceanu A. Tianu Al. M. Ediţia a 4-a. Editura Brumar. Zamfirescu N. V. Iliescu.. Floarea-soarelui hibridă. 2003. 57. Toma D. Editura Agro-Silvică. Curs de fitotehnie.45. 2000. 2008. Generalităţi. V. Plante tehnice. 54. P. 2005. Fitotehnie. and Technology. Bucureşti. Vol. Bude. Săulescu. Editura Agro-Silvică.. New York. Canţăr. oleaginoase şi textile. Ştefan V. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 52. Editura Ceres. Bucureşti.. 50. I. Zală Cr. Ghidul fermierului privind eco-condiţionalitatea. I. Fitotehnie – Vol.V. F. Velican. 176 . Institutul Agronomic „Dr. Dumbravă.. Tr. Orzul. *** 2013. 1981. Lepşi. 1985.. Cereale. John Wiley & Sons. Alcedo. Minulescu. Florescu. Velican V. 53. 46.. Vrânceanu A. SUA. Al. Editura ALPHA MDN Buzău. Atelierele de Material Didactic.C.A. Ştefan V. 51. 58. Crop production – Evolution. I. Alina Ioniţă. Atlas fitopatologic. 1965... N. Ediţia a II-a.R. 47. Fitotehnia plantelor tehnice. Inc. 2004. 56.. Tractoare şi maşini agricole. GEEA Bucureşti. Bucureşti. Vlad. Nicoleta Ion. Ghid practic pentru agricultori – produse agrochimice. Leguminoase pentru boabe. Alexandrina Popescu..V. Editura Ceres. 1995. S. Floarea- soarelui.. V. Tabără V. 1965. 48. Tehnologii agricole – Cultura florii-soarelui. Partea I. Ion. II. 49. APIA. Wayne S. 2008. Velican. AMC – USAMV Bucureşti. Ediţia a II-a. Partea a II-a – Maşini agricole. V.. History. N. Săulescu. 1972. I. Neagu. H. Petru Groza” Cluj. Bucureşti.

ISBN 978-606-574-410-3 .