You are on page 1of 62

SUPORT DE CURS

Autor: lector Vasile Goron

CAPITOLUL 1: COMUNICAREA ÎN LIMBA OFICIALĂ

1. Specificul comunicării organizaţionale

1.1. Organizaţia ca spaţiu al comunicării

1

Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanţele unei organizaţii. De
calitatea şi funcţionalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele şi sunt atinse
scopurile. Eficienţa unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de
compartimente şi de indivizi şi pe complementaritatea acestor funcţii. Din aceste caracteristici
de bază ale activităţii organizaţionale rezultă necesitatea schimbului de informaţii între
compartimente, între indivizi, între organizaţie şi mediul său socio-economic.
Orice organizaţie constă, după cum arată Graham şi Bennett, din ”premise (scopurile
activităţii comune n.n.), angajaţi, conducere, echipamente, materiale, fonduri”. În procesul
muncii comunicarea joacă un rol esenţial pentru că orice sistem sociotehnic presupune
existenţa unui flux informaţional care face posibilă funcţionarea lui ca întreg. Munca în cadru
organizaţional necesită coordonarea eforturilor participanţilor în realizarea unei performanţe.
Conducerea comunică angajaţilor deciziile sale, controlează executarea lor, iar deciziile sunt
bazate la rândul lor pe fluxul de informaţii.
Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele:
a) Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi
responsabilităţile.
b) Informare - să furnizeze baza deciziilor.
c) Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă.
d) Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor.
e) Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.
Comunicarea se realizează atât interpersonal, cât şi intraorganizaţional (între
subunităţi ale aceleiaşi organizaţii) şi extraorganizaţional (cu persoane sau organizaţii legate
funcţional de activitatea organizaţiei: furnizori, clienţi, public, etc.). Fiecare dintre aceste
niveluri are grade de complexitate diferite şi presupune restricţii legate de rolurile
organizaţionale (superior /subordonat, compartimente de decizie /execuţie), norme specifice şi
structura organizaţiei. Informaţia circulă prin reţele de comunicare, cuprinzând mai multe
persoane, grupuri, compartimente, care îndeplinesc atât roluri de emiţător cât şi de receptor.

1.2. Reţelele de comunicare în organizaţie
Modul de organizare al activităţii (natura sarcinilor) determină şi organizarea
comunicării între participanţii la activitatea de grup. Reţeaua de comunicare poate fi definită
ca o structură prin care sunt stabilite modalităţile de circulaţie a informaţiei şi rolurile pe care
le joacă fiecare participant. Tipul de reţea de comunicare influenţează eficienţa comunicării,
prin accesibilitatea canalelor pentru participanţi: există reţele restrictive care permit contactul
unei persoane numai cu o anumită parte a reţelei şi implicit accesul la un fragment şi nu la
întreaga informaţie şi reţele flexibile, în care participanţii au o mai mare libertate (acces
practic nelimitat) de a folosi canalele.
Experimentele de laborator ale lui Leavitt, Bavelas şi Barett pe reţele formate din 5
persoane au pus în evidenţă următoarele tipuri de reţele de comunicare. În funcţie de
natura lor (reţele formale sau reţele informale), structura lor este mai mult sau mai puţin bine
definită, dar legităţile pe baza cărora funcţionează comunicarea sunt aceleaşi.
În cazul reţelelor restrictive (lanţ, y, x), care au grade de centralizare diferite (cel mai
ridicat pentru x, cel mai scăzut pentru lanţ), accesul participanţilor este inegal, persoana
centrală C având la dispoziţie mai multă informaţie decât persoanele de la periferia reţelei;
mai mult, ea poate controla circulaţia informaţiei servind ca punte de legătură între
participanţi. În timp, prin controlul exercitat asupra circulaţiei informaţiei în reţea, persoana
centrală va acumula o putere suplimentară – va putea controla pe ceilalţi participanţi la reţea
prin acordarea / refuzul accesului la informaţie, adoptând rolul unui lider (informal) în raport
cu grupul. Ca atare persoana centrală va avea un grad mai mare de satisfacţie derivată din
comunicare decât cele periferice, a căror satisfacţie este invers proporţională cu distanţa faţă
de centru.
Reţelele flexibile (cerc, multi-canal) sunt descentralizate, nici o persoană neavând o
poziţie favorizată, care să-i permită ―monopolizarea informaţiei. Accesul la informaţie este

2

egal, nici unul din participanţi nu are posibilitatea de a face din gestionarea informaţiei o sursă
de putere individuală, ceea ce are ca efect o mai mare satisfacţie a participanţilor decât în
cazul reţelelor restrictive. Moralul grupului este mai ridicat decât în cazul anterior.

2. Modalităţi de comunicare organizaţională

Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de structura
organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri,
compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderent
legată de activitatea comună; şi informală (informaţie fără legătură directă cu activitatea, cu o
puternică tentă afectivă), canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de
comunicare sunt mai puţin stricte. Reţelele de comunicare formale şi informale sunt
coexistente şi uneori interferente, în sensul că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei
în reţeaua formală, o pot distorsiona în funcţie de relaţiile şi interesele celor implicaţi, sau,
dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi comunicarea formală.
2.1.Comunicarea formală. Reţelele formale de comunicare sunt prescrise prin
organigramă, document care reprezintă organizarea funcţională a activităţilor şi natura
relaţiilor de subordonare şi coordonare dintre compartimente şi persoane. Derularea
comunicării formale scrise sau orale este guvernată de o serie de reguli implicite şi explicite
privind conţinutul (ce fel de informaţie se transmite), responsabilitatea (cine emite şi cine
controlează şi semnează – în cazul mesajelor scrise), forma (orală / scrisă, modul de
structurarea a mesajului, conţinutul părţii de identificare, formulele de adresare), momentul
(ocazii, termene) şi destinaţia mesajelor (cui sunt adresate).
Comunicarea poate fi unidirecţională, mai facilă şi mai rapidă, sau bidirecţională, mai
lentă, necesitând răbdare, timp alocat, abilităţi comunicaţionale, dar ducând la decizii mai
bune şi la acceptarea mai largă a acestora de către executanţi. Tehnicile de comunicare diferă
după sensul de circulaţie al informaţiei:
 Comunicare descendentă poate avea loc în sensul cererii de situaţii, date, etc. sau
al emiterii de decizii, dispoziţii, instrucţiuni, informaţii. Formele concrete folosite de o
organizaţie pot fi decizii, circulare de informare, broşuri sau manuale cu norme şi instrucţiuni,
ziare de întreprindere, scrisori către fiecare angajat, mesaje la staţia radio, dări de seamă,
rapoarte în faţa adunării generale a salariaţilor sau acţionarilor.
 Comunicarea ascendentă poate fi un răspuns la cererile de situaţii şi date ale
conducerii sau emiterea unor cereri, plângeri, opinii. Formele folosite pot fi note de serviciu,
rapoarte, dări de seamă, reglementate prin normele de organizare şi funcţionare. Pe lângă
acestea conducerea poate folosi la fundamentarea deciziilor sale date furnizate de chestionare
de opinie sau atitudini, forme de colectare a propunerilor şi sugestiilor salariaţilor. Tehnici
recente de canalizare a insatisfacţiilor salariaţilor sunt aşa-numitele ―hot-lines şi ―uşa
deschisă.
Comunicarea organizaţională nu se limitează însă doar la aceste forme; există
modalităţi specifice de comunicare operativă, bidirecţională, între niveluri ierarhice,
compartimente diferite ca şedinţele, comitetele, interviurile, grupurile de discuţie. În cazul
reţelelor formale sensul de circulaţie poate fi (a) descendent (de la compartimentele
/persoanele de decizie spre cei care execută deciziile), (b) ascendent (de la instanţele de
execuţie spre cele de decizie) şi (c) orizontal (între persoane aflate la acelaşi nivel ierarhic). În
figura de mai jos, comunicarea este realizată pe canale impuse de structurarea ierarhică a
activităţii. Dacă F vrea să comunice cu P, trebuie să urmeze canalele ascendente E - D - C - B
- A şi apoi descendente L - M - N - O. În acest lanţ de emiţători /receptori, mesajul său ar
putea fi supus unor distorsiuni repetate, situaţie care ar putea fi evitată dacă ei ar putea stabili
o comunicare orizontală, mai directă.

3

dimpotrivă. scrisă. Modalităţile de comunicare organizaţională (faţă în faţă. În funcţie de natura. funcţionarul sau muncitorul care trebuie să rezolve o problemă cu ajutorul unui omolog al său din alt serviciu sau atelier. Fig.L . dar în cazul unor mesaje standard (instrucţiuni. etc.C . 2. o pot distorsiona în funcţie de relaţiile şi interesele celor implicaţi sau. atât pentru posibilitatea de difuzare mai rapidă şi mai uniformă. semnele secrete de avertizare. rapoarte) este mai potrivită cea scrisă. interese comune legate (sau nu) de organizaţie. care nu permit o comunicare orizontală intra sau extragrupală. regulile de comunicare sunt mai puţin stricte.O .M . şefii nu-ţi vor trimite informări. norme. dar permit controlul şi întăresc autoritatea. canalele folosite sunt altele decât cele formale. Conceptul punţilor de legătură al lui Fayol4 Există organizaţii cu structuri de comunicare rigide. pentru a schimba informaţii care nu au o legătură directă cu activitatea.  Dacă nu ai iniţiative. comercial sau în domeniul serviciilor sau al relaţiilor cu publicul). Bergman (1994) arată că într-o organizaţie informările predominante sunt descendente. iar pentru informarea ascendentă există 3 reguli implicite:  Dacă doreşti să fii informat vei afla. funcţionarea lor se bazează pe comunicare nepermanentă. orizontală şi verticală. "Vorbele zboară.D . 2. furnizând participanţilor mai multă satisfacţie. 2.B .E . Unele organizaţii permit un acces mai ”democratic” al angajaţilor la informaţiile din sistem. Este mult mai practic pentru activitate ca el să aibă posibilitatea comunicării orizontale cu P. bazate pe criterii afective simpatie / antipatie. în sensul că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală. În acest din urmă caz.A . Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente. Comunicare scrisă şi comunicare orală. ceea ce poate fi un avantaj atunci când activitatea impune aşa-numita ―unitate de comandă (cazul structurilor de tip militar) sau. dacă activitatea cere flexibilitate şi dinamism în comunicare (structuri de tip industrial. contactele personale scurtcircuitează reţeaua formală. un dezavantaj.P.  Ignorarea a ceea ce ai fi putut să afli dacă aveai iniţiativă nu poate fi o scuză invocabilă. Structura reţelelor de comunicare informale este aleatorie. scrisul rămâne" spune un proverb.2. Paralel cu comunicarea formală sunt iniţiate comunicări informale între participanţi. scopul şi conţinutul mesajelor. Comunicarea orală este mai rapidă şi produce o satisfacţie crescută.şi multi-direcţională. pot flexibiliza şi îmbunătăţi comunicarea formală. Formele mai frecvente de comunicare organizaţională informală sunt zvonurile. bi. 4 . conţinutul mesajului. dimpotrivă.3. specificul receptorului. reglementări. materialele satirice scrise.N . cât şi pentru că poate fi mai utilă în stabilirea responsabilităţilor în situaţii de litigiu.Comunicarea informală. Este general admis că reţelele ierarhice sunt mai rigide şi mai lente.) sunt alese în funcţie de natura sarcinii. în timp ce o organizare mai puţin strict permite o comunicare mai democratică şi mai flexibilă. ar irosi mult din timpul său şi al superiorilor săi parcurgând întregul lanţ F . Cu timpul se constituie reţele informale de comunicare. forma de prezentare poate fi scrisă sau orală.

pentru tipizarea şi codificarea tuturor documentelor scrise care circulă în sistem. de canal sau de structura mesajului. sau chiar o reglementare strictă (cele care au implementat deja sisteme de asigurarea calităţii). Controlorul informaţiei poate fi şi o altă persoană decât persoana centrală a reţelei. le dirijează circuitul lor sau care le aprobă. Ea facilitează coordonarea acelor grupuri informându-le reciproc despre activităţile celorlalte. în momentul implementării unui sistem de calitate pot apărea o mulţime de dificultăţi legate de structurarea şi formalizarea sistemului şi de obţinerea unei funcţionări de calitate. existând persoane şi chiar compartimente specializate care le întocmesc. în circulaţia ascendentă (subordonatul poate influenţa decizia superiorilor selectând informaţia care le parvine) sau în cea descendentă (şeful comunică subordonaţilor numai ceea ce trebuie să ştie şi în felul acesta le influenţează cooperarea şi performanţa). Omul de legătură este o persoană a cărei activitate presupune contacte frecvente cu două sau mai multe grupuri. în timp ce în altele sistemul funcţionează oarecum ―de la sine. Acest rol activ în comunicare se manifestă şi în influenţarea rezultatului cooperării (performanţa în muncă) şi în luarea deciziilor. Acurateţea mesajului este menţinerea unităţii şi semnificaţiei prin codificare /decodificare la nivelul emiţătorului. Într-o organizaţie. ducând la furnizarea unor cantităţi insuficiente sau excesive. care au un traseu mai puţin riguros. În cazul celor din urmă. ori de câte ori trebuie prevenită uitarea sau fixată responsabilitatea într-o manieră lipsită de echivoc. numai că părerile participanţilor la reţea diferă referitor la ceea ce trebuie să ştie fiecare). Comunicările scrise pot constitui elemente ale unor înregistrări contabile. fixând responsabilităţile şi asigurând trasabilitatea în domeniul procesării documentelor. comunicările scrise pot fi standardizate (toate formularele care sistematizează informaţii despre diferite aspecte ale activităţii) sau ocazionale. Aşa cum am arătat anterior. cu atât ponderea documentelor scrise în ansamblul comunicării creşte. Sistemul SAC este un bun model de organizare a comunicări scrise. Roluri în comunicare . în baza tradiţiei sau doar a activităţii în sine. Comunicările scrise sunt folosite în organizaţie în cazul mesajelor care trebuie să dureze în timp. prin însăşi poziţia lor. Traseul comunicărilor scrise poate fi clar fixat (mai ales în cazul comunicărilor standardizate. persoanele centrale sunt mai active în reţea. pot fi folosite ca probe în justiţie. Acurateţea percepută (aşa cum receptează destinatarul mesajul) este diferită de cea reală (aşa cum a fost emis) şi depinde de 5 . Majoritatea studiilor asupra acestui aspect este realizată la nivelul receptorului. Controlul are aspecte pozitive şi negative. Legătura este necesară mai ales în organizaţiile cu diferenţiere mare a subunităţilor sau cu activităţi cu un grad mare de autonomie. Organizaţiile care implementează Sistemul de Asigurare a Calităţii (SAC) au reguli şi proceduri complete pentru organizarea fluxului informaţional. Variabile procesuale ale comunicării Transmiterea mesajului de la emiţător la receptor este afectată de o serie de variabile care ţin de cei doi agenţi.4. Cu cât organizaţia este mai mare şi mai complexă. o putere potenţială rezultată din monopolizarea informaţiei. în unele cazuri producându-se baraje.Rolurile în comunicare sunt manifestări comportamentale ale indivizilor în procesul de comunicare. De exemplu superiorii consideraţi ―credibili erau percepuţi ca furnizând informaţie mai clară. respectiv al receptorului şi este influenţată atât de credibilitatea sursei (E) cât şi de structura mesajului. 2. Rolul de controlor poate fi jucat de oricine. pot fi o documente care vor fi păstrate un anumit timp în fonduri arhivistice. Unele organizaţii au o descriere clară a tuturor acestor aspecte. atunci când ele nu interacţionează în procesul muncii. dar există şi comunicări scrise ocazionale. mai satisfăcute şi deţin. Ele o pot transpune în fapt reglementând circulaţia informaţiei între membrii şi intrarea informaţiei noi în reţea. fiind caracterizat prin grade diferite de dezordine (sistem haotic de comunicare). 3.

de încrederea pe care R o are în ea şi de influenţa pe care acesta o exercită asupra lui R şi mai puţin de structura obiectivă a mesajului. ci şi reţelele de comunicare formală care decurg din aceste raporturi. ceea ce duce la pierderea abilităţii superiorului de a discerne informaţia relevantă de cea irelevantă şi la adoptarea unor decizii greşite. Fenomenul se produce mai ales atunci când E nu are încredere în R. În comunicarea orală. cu atât el va uita mai multe unităţi de informaţie şi va înţelege în mai mică măsură mesajul. Un alt factor care influenţează acurateţea este diferenţa dintre repertoriile de semnificaţii ale emiţătorului şi ale receptorului: cu cât această diferenţă este mai mare. sunt foarte închişi. alţii sunt mai închişi. chiar dacă acestea sunt de slabă calitate. Individul are tendinţa de a dori mai multă informaţie decât are în mod real nevoie pentru că aceasta îi produce un sentiment de certitudine în luarea deciziilor. filtrarea unor aspecte. în ritmul optim de înţelegere al receptorului. Excesul de informaţie (redundanţa mesajului) se produce atunci când E transmite mai multă informaţie decât poate recepţiona R şi este mai frecvent în comunicarea organizaţională decât deficitul. limita de la care începe excesul. aceasta depinzând de calităţile persoanei. Cu cât mesajul a fost mai lung. în funcţie de conţinutul ei. Comunicarea scrisă previne acest neajuns prin faptul că forma şi conţinutul mesajului sunt consemnate şi păstrate intacte pe un suport exterior (hârtie sau format electronic). În comunicarea ascendentă. filtrare (separarea informaţiei relevante de cea irelevantă). Dirijând fluxul informaţional prin reţele prestabilite. dar frecvenţa contactelor favorizează deschiderea. Organigrama reprezintă nu numai raporturile funcţionale generale între entităţile componente ale organizaţiei. informaţia este distribuită. Excesul are influenţă pozitivă asupra satisfacţiei (persoanele care primesc mai multă informaţie sunt mai mulţumite) şi negativă asupra performanţei reale în muncă. să decodifice o parte din informaţie). Avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicarea cu persoanele necunoscute şi cu cele cu statut social diferit. doar persoanelor care au nevoie de ea pentru activitate. În comunicarea interpersonală există o tendinţă spre simetrie în atitudinea faţă de comunicare în sensul că avem tendinţe ―de a reduce schimburile de informaţii cu persoane percepute ca închise şi invers. Atunci când capacitatea de recepţie a individului este depăşită el se apără prin omisiune (refuză să prelucreze. subordonatul poate să blocheze informaţia negativă importantă pentru scop şi să exagereze informaţiile pozitive despre sine. pot fi recitite de mai multe ori. Organizaţiile încearcă să limiteze cantitatea de informaţie care este accesibilă fiecărui participant la activitate la un nivel optim prin definirea reţelelor de comunicare. gradul de acurateţe al transmiterii mesajului este mai mic decât în comunicarea scrisă. Deschiderea spre comunicare este o variabilă individuală legată de emiţător: unii participanţi sunt mai deschişi. Comunicarea descendentă este afectată mai mult de control decât de distorsiune în sensul că sunt omise informaţiile nerelevante pentru subordonaţi. Superiorul are tendinţa de a filtra sau bloca mai puţin informaţia negativă şi de a exagera mai puţin pe cea pozitivă. Distorsiunea este reproducerea incorectă a unei informaţii obiectiv corecte prin exagerarea aspectelor favorabile sau defavorabile. cu atât înţelegerea mesajului de către receptor este mai scăzută. Diplomaţii de exemplu. Problema este de a stabili. deci acurateţea este mai mică. mesajele lor trebuiesc ―traduse. ―Comunicarea închisă are rolul de a menţine diferenţele de statut şi este iniţiată şi menţinut de regulă de cel favorizat. blocarea sau omiterea completă a unor date şi poate fi conştientă sau nu. mai prudenţi. au mesaje mai directe şi lasă să transpară mai multă informaţie despre ei înşişi. Apărări faţă de excesul de informaţie.credibilitatea sursei. aproximare (categorizarea informaţiei după o schemă simplificatoare) sau pur şi simplu prin evitarea 6 . datorită faptului că înţelegerea de ansamblu a mesajului este dependentă de calităţile mnezice ale receptorului: acesta va înţelege în funcţie de capacitatea de a evoca cât mai multe unităţi de informaţie stocate în memoria de scurtă durată. după caz. permiţând o mai mare acurateţe a transmiterii conţinutului mesajului.

empatie.informaţiei. Climatul de cooperare este caracterizat prin flexibilitate. grupal. cunoaşterea activităţii colegilor de muncă. Un experiment de laborator realizat de Zand7 a demonstrat că grupurile cu niveluri ridicate de încredere interpersonală şi cu o mai mare deschidere sunt mai eficiente în rezolvarea problemelor şi în soluţionarea conflictelor. competenţe. de gradul de rigiditate al reţelelor de comunicare. spontaneitate. Deficitul de informaţie este compensat de apariţia zvonurilor: ele iau naştere prin emiterea şi răspândirea unor opinii de către un lanţ sau o reţea de comunicare. Climatul defensiv este generat de lipsa de încredere reciprocă între angajaţi. unele firme au conceput programe speciale de familiarizare rapidă prin furnizarea informaţiilor esenţiale despre norme. colegi. Performanţa în muncă poate fi abordată la mai multe niveluri: individual. de politicile manageriale. tehnologică şi de organizare a activităţii (echipamente. se apreciază şi se respectă reciproc. Rezultatele au fost confirmate şi de un alt studiu al lui O‘Reilly şi Roberts realizat pe 43 de echipe ale Marinei SUA şi pe trupele speciale de asalt ale poliţiei.cunoaşterea rezultatelor imediate şi finale ale activităţii proprii . orientează spre comportamente dezirabile şi adecvate performanţei. spaţiu şi orar de muncă. comunicarea interpersonală şi organizaţională este considerată ca un factor important. ci şi de valorile şi tradiţiile sale. sunt manipulativi. excesul de feedback poate deteriora performanţa în timp ce deficitul poate duce la un comportament aleator şi ineficient. nu acţionează pe baza unor ―agende ascunse. deşi au performanţe mai slabe. tehnologii. tendinţă de securizare prin recurgere la ―agenda ascunsă (una spun şi alta gândesc şi fac). aşa cum am arătat în paragrafele precedente: cei care au acces la mai multă informaţie sunt mai mulţumiţi. a celorlalte grupuri. mai ales 7 . 4. reglementări. suspiciune. Comunicarea rezultatelor are un rol informaţional şi totodată motivaţional: centrează atenţia pe aspectele relevante ale sarcinii. Pe lângă variabilele individuale care influenţează performanţa (aptitudini. deficitul de informaţie şi distorsiunea creează insatisfacţie. şefi. încredere reciprocă. Deficitul de informaţie poate să afecteze în sens negativ performanţa. canale de comunicare.are o influenţă pozitivă indiferent de sursa de la care provine (organizaţie. sisteme de stimulare etc. etc. respect. trăsături de personalitate. ci ea priveşte o serie de alte domenii: comunicare interpersonală. de natură tehnică. Satisfacţia în muncă este influenţată şi ea de comunicare. sarcina în sine). motivaţie. Distorsiunea interpretărilor este accentuată de suprapunerea şi amplificarea unor opinii ale emiţătorilor succesivi şi de ―creditarea unor lideri de opinie. organizaţional. management. Climatul influenţează atât procesul comunicării. centrare pe sarcină. Efectele comunicării la nivel individual şi organizaţional Climatul de comunicare este atmosfera generală în care are loc comunicarea organizaţională. blochează şi filtrează informaţia şi încearcă să dobândească prin aceasta mai multă putere personală. celălalt cere permanent îndrumări. Participanţii sunt preocupaţi mai mult de conflicte şi tensiuni decât de activitatea propriu-zisă. de grupurile de putere existente şi de relaţiile dintre ele. cât şi efectele sale asupra performanţei individuale şi de grup şi a satisfacţiei. au arătat că cele mai eficiente aveau şi comunicarea cea mai deschisă şi mai fidelă (nedistorsionată). Excesul de informaţie poate depinde şi de conţinutul sarcinii şi de feedback-ul rezultatului. tendinţă de a-i domina şi controla pe ceilalţi. mai ales când este legată direct de procesul muncii (persoana nu primeşte suficientă informaţie utilă). aceleiaşi frecvenţe a comunicării ascendente a doi angajaţi fiindu-le asociate conţinuturi diferite: unul furnizează informaţii utile deciziei. a obiectivelor organizaţiei. Cercetările au arătat că feedback-ul . stare de sănătate) şi alte variabile organizaţionale. Participanţii sunt preocupaţi de rezolvarea problemelor de serviciu.). Nu toate aspectele comunicării contribuie egal la performanţă. Pentru a evita deteriorarea performanţei la nivel organizaţional prin integrarea lentă a noilor angajaţi. Climatul de comunicare depinde nu numai de natura organizaţiei. a conducerii. dar atunci când el devine cronic poate fi un factor de stres. dar comunicarea nu se referă numai la acest aspect.

mijloace şi tehnici de comunicare. Dezavantajul lor este legat de faptul că nu permit decât în mică măsură realizarea funcţiei expresive a comunicării. utilizarea unor mijloace şi asigurarea bunei funcţionări a reţelelor de comunicare existente. trebuie sa fie complete şi întocmite / procesate la timp. cu atât controlul fuxului informaţional creşte. Rezistenţa la schimbare poate fi contracarată promovând elemente ale schimbării prin aceste reţele: credibilitatea informaţiilor va fi crescută de asocierea lor cu sursele informale. 5. iar angajaţii vor accepta mai uşor persuasiunea şi vor adera la schimbările propuse. tradiţii. cât şi la nivel informal. au avantajul că permit o execuţie rapidă (principala raţiune a unităţii de comandă) şi nu lasă loc pentru deliberări. la rândul lor. responsabilităţi. Un bun sistem de comunicare organizaţională scrisă trebuie să se bazeze pe următoarele principii:  Eficienţă: documentele trebuie să răspundă nevoilor de comunicare rezultate din activitatea practică a organizaţiei. Procedurile de procesare trebuie să cuprindă termene şi responsabilităţi de procesare. filtrări şi blocaje. La acestea se adaugă reţele de comunicare. proceduri). proceduri etc. reţelele (circuitul) şi procedurile de procesare pentru fiecare document cu care lucrează. Excluderea de la comunicare creează nu numai insatisfacţie ci şi nesiguranţă şi tensiune emoţională. Cu cât organizaţia este mai ierarhizată..  subiectele comunicărilor trebuie să aparţină sferei de interes a lucrătorilor. Reţelele de comunicare trebuie. ele trebuie concepute într-o formă simplă şi clară (acurateţe). Eficienţa activităţii la nivel grupal depinde de natura reţelei (formală / informală) şi de structura ei (restrictivă / flexibilă). tensiuni. roluri comunicaţionale îndeplinite de actorii procesului (indivizii şi compartimentele). Existenţa reţelelor de comunicare informală nu are numai efecte negative asupra eficienţei activităţii. regulamente interne.  Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare organizaţională trebuie să fie conştient de importanţa asumării responsabilităţii pentru emiterea. din acest motiv sunt şi restrictive: participanţii au acces numai la acele informaţii care le sunt indispensabile activităţii proprii şi colaborărilor implicate. opoziţie. Principii  un bun program de comunicare trebuie să aibă două sensuri (asigurarea feedback- ului). principii. să fie explicit stabilite ca structură şi direcţie de circulaţie a informaţiei. Sisteme de comunicare Sistemele de comunicare organizaţională iau naştere.2. Un sistem de comunicare organizaţională presupune existenţa unor principii şi norme formale (reglementări legale. 5. odată cu organizaţia.  Transparenţă: toţi participanţii la sistemul de comunicare scrisă trebuie să cunoască conţinutul şi forma documentelor standardizate. prin faptul că au circuite informaţionale şi reguli de comunicare bine definite. 8 . Programe de comunicare Comunicarea organizaţională eficientă presupune existenţa unor principii clare. au tendinţa de a genera stări de insatisfacţie. de natură informală. Reţelele formale sunt destinate circuitului informaţiilor necesare bunei desfăşurări a activităţii şi. interpretări individuale. atât la nivel formal. conţinutul şi forma orientative ale celor nestandardizate. recepţia şi procesarea documentelor legate de sarcinile sale de serviciu. Strategii de comunicare organizaţională 5. Reţele restrictive.atunci când este vorba de informaţie utilă pentru muncă.1. care guvernează procesul şi rezultatele comunicării. Stabilirea unor proceduri standard de participare la sistemul de comunicare organizaţională fixează în mod clar responsabilităţile şi previne orice ambiguitate şi pasare a responsabilităţii.

dincolo de un grad de automatizare. informaţia circulă mai lent.  comunicările sunt eficiente când au ca obiect fapte şi ineficiente când constau în discursuri sau teorii. De exemplu o firmă trebuie să facă faţă schimbărilor de pe piaţa produselor şi a muncii. dar. Simptome patologice de evitat  refuzul şefului de a comunica clar obiectivul de atins. probabilitatea distorsiunilor este mai mare decât în cazul organizaţiilor mici. la un atelier de reparaţii auto (muncă autonomă) nevoia de comunicare este mai mare decât la o secţie de montaj semiautomatizată dintr-o fabrică de automobile. 6. comunicarea orală este limitată la persoanele care interacţionează direct în procesul muncii. de aceea este mai practic pentru toată lumea ca ea să fie selectată în funcţie de activitate). datorită lungimii mari a canalelor de comunicare.  discuţii directe şef / subaltern. vexatoriu). a imposibilităţii de a-i controla. satisfacţie şi stimulare. unde ―tactul benzii controlează ritmul muncii şi îndeplinirea sarcinilor. informaţia circulă prin lanţuri ierarhice stabilite.  gradul de incertitudine în activitate este variabil de la un domeniu la altul. toţi participanţii au acces egal la informaţie. din domeniul financiar.  stilul comunicărilor trebuie să fie obiectiv (nici condescendent. conducerea ―invizibilă are efecte proaste. Influenţele parametrilor organizaţiei asupra comunicării Comunicarea organizaţională diferă în funcţie de mărimea organizaţiei. pentru integrarea părţilor (unităţile de muncă) se foloseşte mai mult comunicarea orizontală directă. De exemplu.  refuzul şefului de a comunica subalternilor informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini munca. creşte incertitudinea deciziei.  în reţelele centralizate de comunicare accentul cade pe comunicarea verticală (ascendentă /descendentă) şi distanţa dintre vârful şi baza ierarhiei se măreşte. Datorită marii variabilităţi a factorilor care sunt implicaţi în decizie. al resurselor de materii prime. în grupuri mici. defecţiunile frecvente ale utilajelor cresc nevoia de comunicare între participanţi. emoţional sau dimpotrivă. iar comunicarea verticală are ca scop predominant controlul.  în organizaţiile mari predomină comunicarea scrisă. de la o organizaţie la alta. simplificând comunicarea. Mijloace  vizite neoficiale ale conducerii la locurile de muncă au un efect de calm. comunicarea scrisă fiind folosită mai mult în relaţiile cu exteriorul.  anihilarea zvonurilor prin discutarea deschisă în grup.  teama şefului că subalternul să cunoască obiectivele superioare. în această ipostază. deciziile strategice devin importante pentru însăşi existenţa organizaţiei. nici ―cald. realizată prin contacte directe. cu mai puţine niveluri ierarhice.  reţele descentralizate au o organizare predominant orizontală. nici paternalist.  şedinţe scurte. în cazul cooperării pentru rezolvarea sarcinilor de muncă. dar nevoia de control diferă după tipul muncii şi gradul ei de organizare. de gradul de incertitudine în activitate:  în organizaţiile mici comunicarea este predominant orală. este diferenţiată pe compartimente (nu toţi participanţii au nevoie în procesul muncii de aceeaşi informaţie. al tehnologiei. cu cât numărul compartimentelor coordonate creşte. dar este puternic dependent de condiţiile externe organizaţiei. de gradul de centralizare. orizontală şi pe verticală. ceea ce atrage după sine o nevoie crescută de comunicare intraorganizaţională şi mai ales 9 . cu atât reţeaua de comunicare este mai complicată şi mai încărcată de informaţie.

evaluarea performanţelor şi comportamentului organizaţional al angajaţilor.  Comanda . Exercitarea fiecăreia din aceste funcţii presupune comunicarea cu ceilalţi membrii ai organizaţiei şi cu persoane. de felul în care se informează şi îi informează pe ceilalţi. Comunicarea managerială Managerul. depind de modul în care managerul gestionează o a patra resursă. Modul în care managerul îşi ―conduce oamenii spre obiective. ca persoană care gestionează resursele materiale. S-a spus: informaţie = putere. 7. financiare şi umane ale unei organizaţii îşi asumă funcţii specifice: planificare. umane. Analize ale ponderii comunicării în activitatea managerială au arătat că timpul alocat acesteia este foarte mare şi creşte odată cu nivelul ierarhic. Deciziile manageriale.  Controlul constă din verificarea îndeplinirii obiectivelor de către fiecare persoană şi compartiment funcţional în condiţiile prescrise (termene. concretizate în obiective şi planuri de realizare sunt apoi comunicate tuturor celor implicaţi în realizarea lor. presupune stabilirea şi atribuirea de sarcini. reprezentarea organizaţiei în exterior. decizionale.  Rolurile interpersonale sunt jucate de manager ca persoană de legătură între organizaţie şi exterior. între persoane şi compartimente / instanţe ierarhice. stabilirea termenelor şi a parametrilor de executare a sarcinilor (cine. comandă.constă în direcţionarea subordonaţilor pentru atingerea obiectivelor prin dispoziţii.este cea care leagă între ele celelalte resurse. calitate etc.funcţie subsecventă planificării. Această situaţie pune încă o dată în evidenţă importanţa abilităţilor sociale şi comunicaţionale pentru munca managerului. ordine. între diferite compartimente. transmitere de informaţii utile pentru îndeplinirea sarcinilor de către subordonaţi. supravieţuirea ei în mediul social. Munca reală a managerului se concretizează prin roluri interpersonale. Alocarea resurselor organizaţiei este mediată de comunicarea internă. ce.). În şi prin activitatea sa. Personalitatea managerului se manifestă în fiecare dintre aceste relaţii şi se modelează prin exercitarea rolurilor. îşi consolidează puterea. relaţionare şi conducere se manifestă plenar în interviurile de comunicare a evaluării. instrucţiuni. organizare. Calitatea deciziilor luate depinde de calitatea şi cantitatea de informaţie de care dispune managerul la un moment dat. climatul de colaborare. managerul stabileşte structurile şi imprimă stilul de comunicare. Comunicarea aduce informaţie suplimentară şi astfel este posibilă reducerea incertitudinii. deci eficienţa organizării depinde. analiza rapoartelor subordonaţilor şi întocmirea propriului raport de activitate. de natură subtilă .extraorganizaţională. contribuie la căutarea şi primirea de informaţii (interne şi din mediu) necesare deciziilor. informare vitală mai ales în condiţiile unei situaţii dinamice.funcţia cea mai sensibil determinată de comunicare . Formula de mai sus ar putea fi exprimată: comunicare = putere. De fapt circulaţia informaţiei . cum. între membrii organizaţiei. Managerul există ca putere reală în organizaţie şi îşi îndeplineşte funcţiile comunicând:  Planificarea activităţii se bazează pe o amplă informare internă asupra resurselor materiale. coordonare şi control.informaţia. cum este cea din societatea românească ―în tranziţie.  Rolurile informaţionale. grupuri sociale şi instituţii exterioare organizaţiei. alături de competenţa managerului. Bunul mers al întregii organizaţii. rezolvarea conflictelor şi depind şi ele de stilul de comunicare şi de tactul managerului.comunicarea . discuţiile de Capitolulre. delegarea responsabilităţilor. 10 . motivarea pentru muncă depind de stilul de comunicare.  Coordonarea resurselor şi compartimentelor funcţionale pe parcursul realizării obiectivelor. manifestate prin gestionarea resursei ―informaţie. a diferitelor evenimente care afectează organizaţia. atenuarea tensiunilor. asupra disfuncţiilor şi problemelor interne cât şi pe informare externă asupra situaţiei de pe piaţă. Stilul de comunicare. informaţionale. când are de făcut). financiare.  Organizarea . determinarea structurilor funcţionale.

coordonare. Adeziunea angajaţilor la scopurile organizaţiei. motivare. rezolvarea disfuncţionalităţilor pentru atingerea obiectivelor. se bazează pe primele două categorii şi constau în adoptarea de strategii de dezvoltare. exprimare emoţională) pentru îndeplinirea funcţiei de gestiune a tuturor resurselor organizaţiei. schimbare. Dar de ce ne tot îndeamnă părinţii şi profesorii să învăţăm ? De ce să înveţi? Iată cîteva răspunsuri : • Pentru că vei avea mai multe şanse de a găsi un job bun în viitor – s-a dovedit că persoanele mai educate au mai multe şanse de a găsi un job sau de a-l schimba dacă doresc • Mai mulţi bani – s-a dovedit că persoanele mai educate câştigă mai bine decât cele mai puţin educate • Mai puţin probabil de a avea probleme sociale – s-a dovedit statistic că a fi educat scade riscul criminalităţii sau a problemelor financiare grave care necesită asistenţă socială • Este distractiv – în şcoală legi prietenii pentru toată viaţa şi îţi dezvolţi competenţele sociale • Pentru că este vorba de viaţa ta – modul în care te ocupi acum de educaţia ta îţi va influenţa în mare masură viitorul. alte organizaţii.). inclusiv prin gestionarea eficientă a timpului. ―concertarea şi concentrarea eforturilor lor se pot realiza folosind toate formele şi resursele comunicării manageriale. consultarea unor materiale de specialitate. îndrumare şi sfătuire. de comitet de direcţie etc. discuţii telefonice cu personalul din subordine. 11 . face să ajungă informaţiile utile la timpul potrivit şi la persoana potrivită. comandă şi instruire. Iată câteva exemple de situaţii de comunicare fără de care munca managerială ar fi de neconceput: participarea la şedinţe (operative. în educaţie şi formare. la muncă. discuţii cu alte persoane din conducere. rezolvarea corespondenţei şi semnarea mapei. Exercitarea acestor roluri manageriale presupune folosirea funcţiilor organizaţionale ale comunicării (informare. astfel încât să poată utiliza şi aplica cunoştinţele şi abilităţile într-o varietate de contexte: acasă. pentru a fi mereu la curent cu noutăţile. activităţi de protocol (primirea unor delegaţii din ţară şi din străinătate). implicite actului de conducere. pentru a te adapta mai repede schimbărilor şi pentru a folosi această competenţă toată viaţă trebuie să înveți cum să înveţi! De ce să înveţi cum să înveţi? • Pentru că vei salva timp şi vei obţine rezultate mai bune • Pentru că volumul informaţiilor este imens. audienţe. Dar pentru a–ţi fi mai uşor sa înveţi. Scopurile comunicării manageriale sunt strâns legate de obiectivele generale ale organizaţiei: informare. A învăţa să înveţi îi implica pe cei care învaţă să pornească de la cunoştinţe şi experienţe de viaţă anterioare.  Rolurile decizionale. integrare şi menţinere. CAPITOLUL 2: COMPETENȚA DE A ÎNVĂȚA Tot auzim proverbul « Cine are carte are parte ! » . discuţii cu diferiţi clienţi. furnizori. a informaţiilor. pentru a-i cointeresa şi a le crea satisfacţia atingerii scopurilor. discuţii cu liderii sindicali din firmă. influenţare şi convingere. foloseşte informaţia pentru a face clare scopurile organizaţiei pentru angajaţi. Managerul face să circule informaţia utilă atingerii acestor obiective. control. coordonează sursele intermediare de comunicare. deci va trebui să înveţi în mod permanent • Pentru că evoluţia tehnologică are loc foarte repede şi e bine să fii adaptabil schimbărilor • Pentru că a învăţa să înveţi este o competenţă pe care o vei folosi toată viaţa A învăţa să înveţi înseamnă să-ţi organizezi propria învăţare.

directă. trebuie în primul rând să afli cum poţi să-ţi însuşeşti mai bine diverse informaţii. le poţi descoperi singur! Drumul cel mai eficient spre învăţare este prin cunoaşterea • propriei persoane • a capacităţii personale de învăţare • a procedeelor utilizate cu succes în trecut • a interesului şi cunoaşterii subiectului despre care doreşti să înveţi Poate fi uşor pentru tine să înveţi fizica sau matematica sau istoria. Pentru a fi adaptaţi unei astfel de societăţi. participă la discuţii şi îşi ia notiţe. dar imposibil să înveţi tenis sau vice versa. auz. Toate procesele de învăţare însă. • Priveşte persoana cu care vorbeşti! Te ajută să te concentrezi asupra sarcinii de învăţare. La lecţii priveşte profesorul când vorbeşte. care le vor permite să se adapteze la schimbările societăţii. Când învaţă stă singur într-un loc liniştit şi transcrie materialul pe foaie. trebuie doar să te gîndeşti cum prefer să înveţi ceva nou : prin imagini. sunete. o muzică liniştită • Dacă nu ai înţeles ceva din ceea ce a spus cadrul didactic. Prin urmare. Sugestii pentru stilul de învăţare vizual! • Ia notiţe! Cea mai eficientă cale pentru o învăţare de lungă durată. oamenii trebuie să ştie cum să înveţe.. întrebă-l politicos dacă îţi poate repeta sau explica din nou • Cei mai mulţi cu acest stil de învăţare învaţă cel mai bine singuri 12 . prin participare activă. ci şi în afara ei: învăţăm ceva din ceea ce se întîmplă cu noi. • Alege un loc de învăţare liniştit! Dacă este necesar poţi folosi căşti. Pentru a afla cum sa înveţi eficient trebuie să -ţi determini stilul de învăţare şi pentru asta. emoţii. se constituie în anumiţi paşi. Dar pentru a avea succes în toate domeniile vieţii. tabele. bazat pe transmiterea cunoştinţelor de la vechea la noua generaţie nu mai este actual. Modelul tradiţional al educaţiei. Unele note reflectă munca pe care elevii o depun acasă pentru a învăţa. contacte cu persoane diferite. În procesul învăţării depindem de simţurile implicate în proces: văz. s-a observat că există în principiu trei mari categorii de stiluri de învăţare : stilul vizual. Mai precis. de la colegi si prieteni. În paginile care urmează îţi vom dezvălui doar câteva din acestea. În şcoală trebuie să înveţi cum să înveţi eficient şi cum să aplici ceea ce înveţi pentru a te dezvolta personal. aplicaţii practice. hărţi. tactil. Pentru a-ţi îmbunătăţi randamentul învăţării trebuie mai întîi să-ţi cunoşti modul specific de învăţare care sporeşte eficienţa şi bucuria în timpul acţiunii de a învăţa. A învăţa mai bine nu înseamnă doar a lua note bune. restul . învaţă mai usor când materialul este prezentat sub formă de grafice. pentru a nu-ţi distrage atenţia din cauza zgomotului. Învăţăm nu doar la şcoală. întrucât cunostinţele sunt într-o continuă schimbare. scheme. persoanele trebuie să se înzestreze cu abilităţi de învăţare pe tot parcursul vietii. televizor sau internet. informaţiile nefiind deci valabile pentru mult timp. aceasta are câteva secrete. Unele persoane preferă în timp ce învaţă să asculte în fundal. În cele ce urmează îţi vom prezenta caracteristicile fiecărui stil de învăţare şi recomandări pentru o învăţare eficientă. de la părinţi. stilul auditiv şi stilul tactil-kinestezic.. Stilul vizual – elevul caracterizat de acest stil învaţă mai bine folosind preponderent simţul văzului .A învăţa este o artă şi ca orice artă.

Afişează- le! Să fie cât mai vizibile. folosind notiţele • Când citeşti o scurtă povestire sau un capitol dintr-o carte. • Când cititeşti. • Reciteşte/ spune cu voce tare informaţiile pe care doriţi să vi le amintiţi mai mult timp. calculează cu voce tare. imaginile. Stilul auditiv – elevii caracterizaţi de acest stil învaţă cel mai bine prin ascultare şi conversaţie. • Înainte de a citi un capitol sau o carte. să îţi atragă atenţia. Spuneţi obiectivele. • Foloseşte culori diferite şi imagini în notiţele pe care le iei. vă clarificaţi. treci în revistă. • Când faci calcule matematice. citesc în timp ce fac exerciţii. în fişe de lucru. desenează fişe. postere atunci când studiezi. stau în picioare când lucrează. Stilul tactil-kinestezic – se referă la persoanele care nu pot sta pe loc. alte indicii şi spune cu voce tare ce idei sunt transmise în carte • Confecţionează cartonaşe colorate cu ideile de bază pe care doreşti să le înveţi şi repetă-le cu voce tare. Ele trebuie să se mişte prin cameră. titlurile etc. îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile.• Când înveţi ia multe notiţe şi explică-le detaliat. sarcinile verbale/orale. vă auziţi unul pe celălalt. Tinerii cu un astfel de stil de învăţare realizează un proces de învăţare mai dinamic. dă-le o notă personală! Îţi vei aminti mult mai bine! • Utilizează marcatoarele. etapele de lucru cu voce tare de fiecare dată când începi rezolvarea sarcinilor. de la sfârşit la început. titlurile capitolelor. să fie uşor de citit. foloseşte diagrame. • Întreabă cadrele didactice dacă poţi prezenta temele sau munca ta ca o prezentare orală sau pe o casetă audio. merg prin cameră. • Plasează-ţi spaţiul de învăţare (birou. îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spun. paragraf cu paragraf. să citeşti titlurile capitolelor. plimbă-te şi spune cu voce tare ceea ce ai de învăţat. când ai de pregătit o temă sau când faci o prezentare. mestecă gumă. Sugestii pentru pentru stilul de învăţare tactil-kinestezic! • Pentru a memora. culorile pentru a sublinia ideile principale! • Înainte de a începe o sarcină/ temă pentru acasă stabileşte-ţi obiectivele şi scrie-le. schemele. utilizează foi de matematică pentru a încadra corect coloanele şi a efectua corect rezultatele. masă de lucru) departe de uşă şi ferestre şi în faţa clasei. Sugestii pentru stilul de învăţare auditiv! • Studiază cu un prieten(ă)! Astfel puteţi discuta cu acesta despre materialul de învăţat. să aibă muzică sau televizorul incluse şi aproape tot timpul sunt distrase. bancă. Poţi de asemenea să treci în revistă scurta povestire/capitolul. • Citeşte cu voce tare ori de câte ori este posibil! Ai nevoie să auzi cuvintele pe care le citeşti pentru a le înţelege mai bine sensul. parcurge rapid de la un capăt la altul textul. în exerciţiile din carte. Aceasta înseamnă că este de dorit să respecţi următoarea succesiune: să urmăreşti imaginile. în josul paginii • Dacă foloseşti notiţele altcuiva. lucrează mai bine atunci când aud informaţia. să citeşti primul şi ultimul paragraf şi apoi să identifici “emoţiile şi sentimentele” transmise. le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici. 13 . priveşte imaginile. rescrie-le. hărţi. subliniază cu diferite culori ceea ce citesc. Foloseşte culori diferite care să te ajute să memorezi • Stabileşte obiectivele pentru tema de casă şi verbalizează-le. • Notează-ţi ideile principale pe cartonaşe colorate apoi verifică -le! • Dacă este posibil. fotografiile. încearcă “abordarea întregului ca o parte”.

încercă să studiezi într-un spaţiu adecvat. cuvintele cheie. biroul. Ai grijă să te odihneşti destul 1. Alege culoarea favorită care te ajută să te concentrezi. De aceea. De asemenea este bine să-ţi organizezi notiţele în funcţie de materie şi subiect ca să-ţi fie cât mai uşor să le găseşti. mai ales dacă urmează să treci de la şcoala generală la liceu. Fă exerciţii pentru mâini. 3. mediul în care lucrezii cu hârtie colorată. încearcă să iţi găseşti un alt loc în clasă. părţile corpului. • Este posibil ca nu întotdeauna să studiezi cel mai bine la birou sau în bancă. Dacă nu reuşeşti de unul singur. • Ia frecvent mici pauze! Dar asigură-te că te întoarci repede la lucru. noţiunile de bază vor fi fixate şi îţi va fi mai uşor să înveţi. 3-5 minute de pauză. însă aceasta nu este cea mai bună metodă de a rezolva lucrurile. Ia-ţi notiţe! Nu ştii cum să iei notiţe? Începe prin a nota ceea ce scrie profesorul pe tablă. • Când înveţi o nouă informaţie. nervoasă. degete. • Studiază cu muzică în fundal (de ex. 2. heavy-metal). muzica clasică este cea mai recomandată faţă de o muzică zgomotoasă. Fragmentează temele pe bucăţele. joacă-te cu o minge de tenis. • Ca tehnică de învăţare şi memorare. tălpi. Pregăteşte-te din timp pentru teste şi proiecte 4. Acest obicei este obositor şi nu-ţi permite să performezi. Ia-ţi notiţe 3. astfel încât să nu ai parte de surprize neplăcute în ultimul moment. • Decorează clasa. astfel încât să-ţi poţi citi notiţele atunci când vei avea nevoie. Încearcă să scrii cât mai inteligibil. practică un sport. Fii atent în clasă! Dacă vei fii atent în clasă. Cel mai bine este să planifici pe zile ce ai de făcut. chiar un şezlong cu o pernă de sprijin. Poţi să înveţi cum să studiezi în acelaşi fel. pe bancă cu degetul. de ex. confecţionează cartonaşe colorate în care să incluzi ideile esenţiale. • Încearcă să citeşti prin folii transparente colorate. strânge în pumn o minge elastică sau ceva similar. când vrei să-ţi aminteşti informaţia. sau măcar într-o manieră asemănătoare. Pregăteşte-te din timp pentru teste şi proiecte! Nu aştepta până în ultimul moment ca să faci proiectul sau ca să te apuci de învăţat pentru testul de a doua zi. Cum ai invăţat să mergi pe bicicletă? Cineva te-a ajutat la început şi apoi a trebuit ca tu să exersezi. Un orar eficient cuprinde 15-25 minute de studiu. Aceste abilităţi te vor ajuta să înveţi mai usor şi să te descurci la şcoală. Notează şi ceea ce profesorul menţionează că ar fi foarte important. folosind un scaun confortabil. Dacă îţi este greu să fii atent în clasă din cauza unui coleg gălăgios sau pentru că nu vezi la tablă. Mai târziu. îţi va fi mai uşor să le rezolvi 5. îţi va fi mai uşor să le rezolvi 14 . masa. De asemenea poţi să îţi acoperi banca. Trebuie să deprinzi câteva abilităţi pentru învăţare iar apoi să le dezvolţi. Cu toţii amânăm lucrurile până în ultimul moment. închide ochii şi încercă să vezi cu ochii minţii şi să auzi ideile învăţate anterior. picioare. Găseşte imaginea şi sunetul cuvintelor în minte. ţine ochii închişi şi scrie ideea în aer sau pe o suprafaţă. Cere ajutor când ai nevoie 6. Fragmentează temele pe bucăţele. Sfaturi practice pentru o învăţare eficientă Iată aici 6 paşi pentru a învăţa eficient: 1. nu-i deranja pe cei din jurul tău. discută cu profesorul care te va ajuta cu siguranţă. care ajută la concentrarea atenţiei. Fii atent în clasă 2. unde te poţi relaxa în acelaşi timp.• Dacă eşti o fire agitată. Această tehnică este numită fond de culoare. de ex. 4.

Totul depinde de noi în a ne manifesta disponibilitatea de a învăţa. Ceea ce am înţeles până acum este faptul că educaţia se realizează pe tot parcursul vieţii. informaţii. competenţe. indiferent dacă este vorba locul de muncă sau de dezvoltare personală. cere-l chiar de la părinţii tăi. p. în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii lor. Pune întrebări profesorului atunci când nu înţelegi ceva. practică a aptitudinii maxime a cuiva ori capacitatea potenţială. dimpotrivă. capacităţi. În acest sens este necesară trecerea de la un ansamblu de cunoştinţe. În această situaţie se ridică întrebarea dacă omul este pregătit pentru ca aceste schimbări să fie orientate spre îmbunătăţirea existenţei şi spre sporirea intensă a calităţii vieţii? Sau. dar simţi că nu ştii nimic. Dimineaţa vei avea mintea mai limpede şi-ţi vei aminti totul cu uşurintă. p. Ritmul schimbării în toate domeniile este deosebit de alert. 244. 1991.. îţi va fi mai simplu să le dai de cap dacă le iei pe bucăţele. 6. Aici intervine educaţia permanentă. Complexitatea fenomenelor din societatea modernă solicită un bagaj de cunoştinţe şi capacităţi din ce în ce mai bogat. chiar dacă ai un loc de muncă stabil. valori. începi să te perfecţionezi. de competenţe („a şti să faci/ să acţionezi) la învăţarea prin experienţă/ prin practică. a permeabilizării graniţelor socioculturale a dus la producerea de interferenţe. Educaţia permanentă are loc pe tot parcursul vieţii. indiferent dacă aceasta se realizează într-un cadru formal. Ai grijă să te odihneşti destul! Ai învăţat toată seara. Nu panica! Creierul tău are nevoie de timp pentru a procesa informaţiile pe care i le-ai dat. dimpotrivă. a învăţării pe tot parcursul vieţii). Dacă înveţi acasă şi ţi se pare că ai nevoie de ajutor. Din păcate. Există limita reală.Când ai foarte mult de învăţat sau când ai multe teme.R. de dezvoltare personală socială şi profesională pe durata întregii vieţi a indivizilor. 1. s-ar părea că 15 . 5. se petrec schimbări profunde şi rapide atât în tehnologie cât şi în cunoştinţele ştiinţifice. de la transmiterea şi memorarea de informaţii (informare). schimburi de experienţe. În nici un caz nu se mai pune problema să termini o şcoală. Idei preconcepute cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii Există două limite principale pentru creşterea şi dezvoltarea umană. ceea ce a impus noi cerinţe în educaţie care să ajute omul în a face faţă schimbărilor societăţii. să îţi găseşti un loc de muncă din care să ieşi la pensie. Se apreciază că volumul cunoştinţelor se dublează la fiecare 10 ani (omenirea a intrat în societatea cunoaşterii. care este un proces de perfecţionare. Cere ajutor cand ai nevoie! Nu poţi învăta eficient dacă nu înţelegi materia. Schimbările rapide din tehnologie şi comunicare produc efecte directe şi perverse deosebit de profunde asupra forţei de muncă. Aşa îţi va fi cel mai uşor. chiar dacă acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat şi nu imediat. omul s- a transformat într-o victimă a pierderii de sine a societăţii? (Popovici Dumitru.47). mentalităţi. organizat sau într-un cadru informal. Există şi limita psihologică nu mai puţin reală în care fiecare om se autosituează. Încearcă să te odihneşti şi vei vedea că nimic nu este mai bun decât un somn odihnitor. cât şi colectivităţii din care fac parte (Dave H. Informaţia nu are nici o valoare pentru persoanele care doresc să se dezvolte dacă nu o poate utilize în practică. la formarea de abilităţi. Putem să spunem că educaţia permanentă ne fereşte de îmbătrânirea timpurie din punct de vedere cerebral şi psiho-social. ne ajută să facem faţă schimbărilor şi să ne adaptăm. Fenomenul globalizării societăţii. CAPITOLUL 3: DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ Suntem martorii dar şi autorii voluntari sau involuntari a unor schimbări de o anvergură nemaiîntâlniă în istoria omenirii. ne menţine tinereţea spirituală. 2003). să acumulezi noi cunoştinţe şi competenţe care sa îţi folosească la un alt loc de muncă. în a se transforma cu ajutorul educaţiei într-un „cameleon adaptat mediului. generând de-a lungul vieţii active a unui individ 3-4 cicluri de completare/schimbare a formării iniţiale.

p. omul este o fiinţă cu emoţii şi sentimente. Relaţiile interumane presupun o serie de capacităţi / abilităţi de comunicare. datina noastră negativă şi pesimistă cu privire la progresul şi dezvoltarea umană. în interiorul propriei persoane. în 1993. poveştile din bătrâni vorbesc de incapacitatea umană de a învăţa. Cineva ar putea alcătui o listă considerabilă cu aceste mituri…iată câteva care au cea mai dăunătoare influenţă: 1) Nu poţi schimba natura umană – omul este ceea ce este. eşti mai puţin inteligent. vizuală – spaţială. interpersonală.Teama însoţită de suspiciune. . corporală-kinestizică.Iubirea şi sentimentele asociate. prietenie. unele din acestea sunt vechi de când lumea. În acest sens menţionăm faptul că învăţarea este influenţată trei constelaţii de sentimente: . Inteligenţa intrapersonală – reprezintă abilitatea de a te întoarce spre sine. omul înseamnă mai mult de memorie şi inteligenţă.se consideră că învăţarea este în întregime o problemă a minţii. Desigur că ar putea fi unele umbre de adevăr în fiecare. în ciuda evidenţei contrariului. Psihologii au arătat că aceste abilităţi nu sunt generate de un nivel ridicat al inteligenţei. cum ar „dacă nu eşti bun la matematică. 3) Teoria învăţării „cap deschis” – mulţi oameni vorbesc despre învăţare ca şi cum ar fi un proces prin care pătrunderea cunoştinţelor în creier este oarecum forţată. există mai multe tipuri de inteligenţă: verbal – lingvistică. din dorinţa de ai forma conform standardelor proprii. 2) Câinele bătrân nu-l mai poţi dresa . de la o generaţie la alta. intrapersonală. nouă nu ni se mai pare. lanţurile care ne leagă cel mai strâns sunt acelea pe care ni le făurim noi înşine. . generozitate. 16 . Să nu gândim însă simplist. prin înlocuirea cu idei sănătoase. care au şi acestea la rândul lor rol în învăţare. iar personalitatea poate fi remodelată.16). ci ele constituie un fel de sensibilitate specifică faţă de practică şi faţă de relaţiile interumane. Adevărul este că comportamentul uman. De exemplu . De ce se întâmplă astfel? De ce ne autolimităm? De ce. cum ar fi: respect. impresia de frustrare. Miturile sau denaturarea faptelor rareori supravieţuiesc dacă nu conţin cel puţin o umbră de adevăr. iar faptele sunt „turnate/îndesate în el.iubitorii de câini s-au grăbit să demonstreze că aceasta este o minciună. ceea ce li se părea normal. Conform noilor teorii. admiraţie. 5) Dacă nu ai un coeficient de inteligenţă ridicat.Concomitent cu aceasta se spune că în mintea copiilor este mai uşor de pătruns decât în cea a adulţilor. naturistă. firesc părinţilor noştri. elaborând o teorie a inteligenţelor multiple printre care menţionează inteligenţa interpersonală şi intrapersonală. 4) Noţiunea învăţării „”totul este intelectul”. Miturile şi fabulele. suntem atât de nepregătiţi. Inteligenţa interpersonală – constă în capacitatea persoanei de a-i înţelege pe ceilalţi. atât de înspăimântaţi să ne încercăm şi să ne dezvoltăm potenţele? O parte a explicaţiei ar fi tradiţia. de a coopera mei bine cu ei. încurajare. altele le-am creat pe parcurs. abandonează toate speranţele .nici un om rezonabil nu va nega vreodată importanţa capacităţii intelectuale. acestea fiind reunite sub forma inteligenţei sociale (James Robbins Kidd. 1981. Astfel s-a născut o nouă formă de inteligenţă – cea emoţională. se schimbă în fiecare zi. Sarcina fiecăruia dintre noi este eradicarea unor astfel de mituri/jumătăţi de adevăr. cooperare. Aceasta poate fi o explicaţie pentru care angajatorii caută persoane tinere. matematică – logică.Furie. putând astfel să acţionăm cât mai adecvat pe scena vieţii sociale. lucru total neadevărat. este constant. ritmică-muzicală.barierele care ne îngrădesc şi ne fixează cel mai bine. în orientările sale cele mai elementare. supărare şi simţăminte similare sum ar fi: insulta. în teoria sa privind inteligenţele multiple rezervă un loc important formelor de inteligenţă care permit omului o adaptare superioară la mediul social mai îndepărtat sau apropiat lui. provocată prin contraziceri şi respingeri. Gardner. suficientă pentru a le întreţine. Inteligenţa socială era definită de Thorndike ca fiind capacitatea de a înţelege şi de a acţiona inteligent în cadrul relaţiilor interumane. simpatie.

5. tendinţa s-a îndepărtat de la ideea de urmare a unei căi prestabilite de promovare. Identifica şi exploata oportunităţile de dezvoltare personală. în funcţie de aceste răspunsuri (cum ar fi câştigarea/recâştigarea respectului de sine. Asigurarea protecţiei împotriva suferinţelor şi pericolelor vieţii. 3. afecţiunea. Identifica un stil personal de învăţare pentru direcţionarea dezvoltării competenţelor voastre. un salariu mai bun. autoîmplinirea. utilizarea capacităţilor sale „pentru a fi cel care este cel mai apt pentru existenţă. în viitoarea voastră carieră. 2. 4. Autoevaluarea. astăzi este o expresie învechită. Formarea şi dezvoltarea profesională personală Conducerea propriei dezvoltări personale înseamnă a fi capabil de a: 1. toate acestea fiind posibile numai dacă eşti deschis la nou. să ai curajul să îşi lărgeşti orizontul de interese să o iei de la început să faci o schimbare în sfera socioprofesională. iar ceea ce în trecut era cunoscută drept „scara unei cariere. Pentru aceasta este important să îţi răspunzi la întrebarea următoare: Ce îţi doreşti de la un curs de calificare/recalificare profesională?. care poartă denumirea de trebuinţe. în funcţie de aceasta să „trecem la fapte. 2. Motivarea adulţilor pentru învăţare Aşa cum am văzut adulţii pot învăţa. sentimentul de forţă şi de adaptare. lucrând pentru acelasi angajator. Autorealizarea şi autoîmplinirea înseamnă să îţi descoperi talentele. Este mai greu pentru adulţi să aibă încredere în forţele proprii. dar vor ei să înveţe? Cum poate fi captată atenţia adulţilor pentru a învăţa? Cum pot deveni ei autodidacţi eficienţi şi permanenţi? Cel mai utilizat termen în educaţia adultului este motivaţia. autoexprimarea. iar. Elabora un plan de dezvoltare personală şi a-l aplica. Autorealizarea. 2. Pe parcursul definirii competenţelor din cadrul privind experienţa de muncă vi este necesar să identificaţi în fiecare etapă a evoluţiei profesionale punctele forte şi îmbunătăţirile pe care le puteţi aplica în afara experienţiei de muncă.Este vorba de forţa lăuntrică. cu cât persoanele sunt mai în vârstă cu atât vor avea păreri mai puţin pozitive în favoarea lor. Acum. Evalua propriile performanţe în comparaţie cu cerinţele slujbei voastre prezente / viitoare prin solicitarea permanentă a unui feedback din partea colegilor şi/sau a clienţilor. care pot fi ordonate (după Maslow) în 5 niveluri binecunoscute: 1. încrederea în sine. iar a doua şi a treia tind să producă rezistenţă la învăţare şi uitare. un „loc în grup. O definiţie după dicţionar al acesteia este ―ceea ce tinde să determine o persoană să desfăşoare o anumită acţiune. 3. aptitudinile. Dezvoltarea profesională proprie a căpătat o importanţă tot mai mare în ultimele decenii. 3. în schimb este mult mai posibil să câştigaţi 17 . acceptarea. Pentru ca acest lucru să se realizeze este important să identificăm „lista trebuinţelor şi nevoilor profesionale. Dragostea. Satisfacerea nevoilor organismului. Dezvoltarea personală înseamnă să îţi înţelegi propriile puncte forte şi puncte slabe.) vei „lua frâiele în mână în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională personală. 4. căldura. 5. Utiliza diverse metode de investigare a intereselor personale în scopul dezvoltării sau îmbunătăţirii cunoştinţelor şi competenţelor. Prima constelaţie tinde spre învăţarea de calitate şi durabilă. respectul de sine. În prezent este mult mai probabil să aveţi mai multe cariere în cadrul mai multor organizaţii. să lucrezi într-o instituţie cu prestigiu etc. să îţi identifici obiectivele şi cum poţi să te ajuţi pe tine însuţi să le atingi.

Probabil veţi recunoaşte din experienţele pe care le-aţi avut în cadrul scolii că sunteţi mai buni la anumite lucruri decât la altele. pentru a învăţa şi pentru a evalua. a face • Obţinerea acordului şefului de • 2 luni prezentări • Prezentarea proiectului departament pentru a mă în cadrul unei şedinţe prezenta la şedinţă. 4. Capacitatea de de prezentare. De multe ori când cerem părerea celor din jurul nostru. Unele vi se par uşoare. iar acestea pot fi cât de simple sau detaliate doriţi. Acelaşi principiu se aplică şi carierei voastre. fie selectăm doar acele lucruri care ne convin. Identificarea unei competenţe sau a unui domeniu de cunoştinţe pe care doriţi să le îmbunătăţiţi reprezintă un pas. a prietenilor şi mentorilor are un rol vital în a vă ajuta să identificaţi care sunt punctele slabe şi zonele care trebuie dezvoltate.experienţa dintr-o varietate de funcţii în diferite organizaţii. la fel ca şi disponibilitatea de a acţiona conform acestuia. Iată de ce este foarte important ca orice critică în ceea ce ne priveşte să o percepem la modul constructiv. membri ai familiei sau prieteni. Dimpotrivă. ci trebuie să fie o constantă de-a lungul întregii voastre activităţi. Cercetările pe care aceştia le-au întreprins indică faptul că puteţi învăţa mult mai repede dacă folosiţi stilul vostru natural de a învăţa. Deschiderea către feedbackul pe care îl primiţi reprezintă de asemenea o abilitate esentială. 18 . • Obţinerea sprijinului • Permanent • Identificarea altor managerului direct pentru oportunităţi de identificarea altor oportunităţi prezentare pe măsură ce şi obţinerea feed-backului apar. Conceperea unui plan de dezvoltare profesională Odată ce ne-am analizat atât prin ochii noştri cât şi prin ochii celorlalţi. Până la urmă noi suntem direct responsabili de propria noastră dezvoltare chiar dacă aceasta implică uneori şi asumarea eşecurilor şi identificarea în noi a acelor lucruri care au dus la eşec. Iată un exemplu: Exemplu : Domeniul de Paşi De ce suport am nevoie? Perioada de timp competenţă • Participarea la un curs • Obţinerea aprobării pentru • 1 luna de formare a abilităţilor curs de la managerul direct. la altele trebuie sa petreceţi mai mult timp cercetând. fie că sunt colegi. Planurile de dezvoltare personală sunt instrumente folositoare pentru construirea unei structuri în spatele obiectivelor dumneavoastră. fie ca acest lucru înseamna cercetare sau strângerea de informaţii de pe Internet sau participare la cursuri de instruire interactive. învăţând şi exersând. înainte de a începe să dăm vina pe alţii sau pe circumstanţe. feedbackul din partea colegilor. este timpul să facem un plan de dezvoltare personală. Solicitarea unui feedback nu trebuie să facă parte doar din procesul anual de revizuire. Prin aceasta puteţi să vă direcţionaţi modul de abordare către învăţare şi îmbunătăţirea competenţelor. Este important să subliniem faptul că dezvoltarea personală nu trebuie realizată independent. în cazul în care considerati necesar. Dacă aceste păreri nu sunt cele pe care le aşteptam fie nu le luăm în considerare şi le ignorăm. cu privire la propria persoană sau activităţile pe care le întreprindem aşteptăm ca aceste păreri să fie pozitive. interne. transferând competenţele şi experienţele de la una la alta. Un mod de identificare a preferinţelor legate de stilul vostru de învăţare este cel descris de Peter Honey şi Alan Mumford. dar cu toate acestea merită să petreceţi o perioadă de timp analizând cum voi ca persoane aţi putea învăţa cel mai eficient.

ne mutăm de la un compartiment la altul. 5. individul îşi stabileşte nevoile de învăţare. În timp ce noi înaintam prin interior (ceea ce semnifică procesul de evoluţie interioară a individului) trenul ne va purta şi el către anumite destinaţii (pe care . îşi formulează obiectivele. şi anume eşecul. Pentru ca acest lucru să fie realizabil este nevoie de autoinstruire. nimeni altcineva in locul tău nu iţi va putea realiza un plan de dezvoltare profesională. Doar angajatul/viitorul angajat care îşi poate asuma aceste riscuri este cu adevărat pregătit pentru un pas înainte în carieră. cu sau fără ajutorul altora.) preia iniţiativa. alege şi aplică strategiile de învăţare potrivite şi îşi evaluează rezultatele învăţării“ (M. Noi înaintăm. am putea spune ca un Plan de carieră este foarte asemănător unui tren lung aflat in miscare. prin care omul contemporan învaţă să fie el însuşi. renegocierea unor valori personale. pe lângă alte domenii. capabil să le anticipeze şi să se adapteze la ele. determinate de creşterea exponenţială a informaţiilor şi de uzura accelerată a acestora. Teoria lui Knowles are ca nucleu următoarea definiţie pentru autoformare: „un demers în care individul (cel care învaţă – s. de creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură şi educaţie. mai multe responsabilităţi sau renunţarea la micile plăceri cotidiene. respective autoînvăţare.noi am fost cei care le-am ales) – lucru pe care îl putem numi evoluţie socială a individului! Orice pas înainte în carieră presupune anumite riscuri. de la o clasă de confort la alta. Pentru a realiza un plan de dezvoltare profesionala propriu. îşi identifică resursele (umane şi materiale) necesare în învăţare. şi cel care prezinta interes pentru mine? Este bun raportul calitate/pret al sesiunilor pe care le oferă? Ce obţin la finalul sesiunilor respective?  Care este experienţa executivă în domeniu a trainerilor? Dar în sustinerea sesiunilor de training?  Care sunt cunoştinţele pe care le pot obţine şi altfel decât apelând la companiile de training şi instruire? De unde şi cum mă documentez? Aceste noţiuni şi întrebări vor fi inutile dacă nu îţi doreşti cu adevărat. mai mult stres. oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuală şi moral -civică. Nici un câştig nu se obţine fără efort şi fără sacrificii: mai puţin timp liber. instruirea continuă şi implicit autoinstruirea au devenit cerinţe fundamentale ale societăţii. mai multe constrângeri. trebuie să îţi răspunzi la câteva întrebări:  Ce vreau să fac? Mă specializez/dezvolt în meseria pe care o am sau schimb domeniul?  Cât timp îmi aloc acestei schimbări/dezvoltări?  Cât de mare este bugetul de care dispun?  Este absolut necesară o anumită certificare în domeniul respectiv? Este absolut necesar să am o diplomă?  Care sunt cunoştinţele şi abilităţile de care am nevoie?  Care sunt companiile ce oferă servicii de training şi instruire în domeniul pe care mi-l doresc?  Câte dintre acestea sunt specializate în domeniul respectiv sau au. Knowles. de dinamismul vieţii economice şi sociale. tehnicii. Pentru secolul nostru. de democratizarea învăţământului. cu lucruri/situaţii/evenimente diferite. de mobilitatea profesiilor. 1975).în cazul fericit . Ca să folosim o analogie. tehnologiei şi mijloacelor de informaţie. de progresele extraordinare ale ştiinţei. pentru a evita ―riscul suprem. receptiv la schimbări. Autoinstruirea A învăţa să înveţi şi a dori să te perfecţionezi continuu sunt cerinţe ale educaţiei permanente. care trebuie conştientizate încă de la început. 19 . de folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber.n. iar în diferitele momente vom vedea pe geam viaţa noastră în moduri diferite.

drept educaţie nonformală. iar influenţele spontane sau neorganizate din mediu. educaţie informală. veţi fi pe lângă un 20 . pe profiluri / filiere profesionale Modalităţi de certificate recunoscute certificate de participare. grădiniţe. grupul Subiectul (şcoli. Citeşte. (Pasi Sahlberg. fără certificare certificare la nivel naţional şi. Asculta sau vizualizează. mass media etc. site-uri. în familie. învăţare prin colaborare. cum ar fi muzeele. Criteriu de Educaţia formală Educaţia nonformală Educaţia informală comparaţie instituţii de educaţie instituţii culturale (teatre. fără o organizare pe educaţiei discipline etc. bibliotecile. ci şi reviste. în practică ele funcţionând ca un complex ale cărui graniţe sunt dificil de trasat. dacă doriţi să învăţaţi cum se utilizează software-ul computerizat de contabilitate. biblioteci. certificate de absolvire a Iată cum puteţi să învăţaţi. Smith consideră că „a învăţa să înveţi― este legat de toate situaţiile de viaţă. de a scrie. familie. puteţi asculta CD-uri sau dacă sunteţi un tip visual. – de a citi. R. Aceasta deoarece învăţarea „nu este legată numai de şcoală sau de alte contexte organizate. 3. clar stabilite şi gradate stabilite pentru fiecare nestabilite Finalităţi ale pe etape de studiu. în diferite organizaţii şi biblioteci. şi blog. Mai mult. muzee.ca instituţie . Fii ucenic la cineva care ştie ce doriţi să învăţaţi. Delimitarea între aceste trei forme ale educaţiei este una teoretică. Şi şcoala . cluburile elevilor etc.). în ultima perioadă asistăm la o dezvoltare şi la o "formalizare" a educaţiei nonformale. Concepţia despre învăţare are la bază ideea şi observaţia că un număr mare al experienţelor noastre de învăţare s-au desfăşurat în afara sistemului de educaţie formală: la locul de muncă. media. Tradiţional. licee. 2.. educaţia oferită de şcoală a fost considerată educaţie formală. activităţile educative organizate de alte instituţii. puteţi să apelaţi orice mijloc media pentru a obţine informaţii din diverse domenii.M. într-un cadru instituţionalizat: 1. oricine educaţiei (actorii universităţi) cultură etc. de a calcula şi de a asculta. – de a fi la curent cu specificul proceselor educative (învăţare autodirijată. nonformală şi informală. În tabelul de mai jost puteţi observa câteva caracteristici ale celor trei forme de educaţie: educaţia formală. articole de ziar. contextual Conţinutul şcolaritate (etape de interes educaţiei vârstă). case de de prieteni. de a utiliza corect calculatorul/computerul. organizaţii exercită o influenţă care desfăşoară (instituţii a căror nonguvernamentale.a răspuns provocărilor sociale prin lărgirea sferei de activitate şi iniţierea unor parteneriate cu societatea civilă. comunitatea locală sau cu diferite instituţii culturale. pe activitate. grup de prieteni. ―Building Bridges for Learning – Recunoaşterea şi valorificarea educaţiei nonformale în activităţile cu tinerii). nu doar cărţi. care se apropie din ce în ce mai mult de spaţiul şcolar. Dacă nu sunteţi o persoană care învaţă bine prin lectură. alte educaţională acţiuni de educaţie) principală misiune este instituţii care au ca misiune neintenţionată sau educaţia) conexă educaţia şi cultura neorganizată Personal didactic Personal calificat în diferite Pregătire didactică Gradul de calificat domenii de activitate. fără a merge neapărat la şcoală. familia. uneori absentă sau sporadică pregătire al având şi pregătire didactică Pregătirea nu este o "educatorului" condiţie a influenţei educaţionale. învăţare într-un cadru institu-ţionalizat). De exemplu.. termen lung organizat pe ani de relativ organizat pe arii de neorganizat. principalele competenţe pe care un adult le foloseşte ca să înveţe a învăţa sunt: – de a cunoaşte resursele din mediu necesare învăţării (pentru că se poate învăţa pe tot parcursul vieţii).

formare 2. Stadiul exploratoriu (15 – 24 ani) se caracterizează prin autocunoaştere şi experimentare a diferite roluri. de muncă. . El consideră că procesul dezvoltării carierei parcurge cinci stadii aflate într-o succesiune cronologică: 1. îndepărtându-se treptat de lume. 2. ştiu ce spui . mijloace de munca/ echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru.substadiile: a) al fanteziilor (4 – 10 ani) . iar alegerea unei profesii ne apare ca un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenţei umane. Da. însă implicarea în diverse proiecte din cadrul comunităţii te poate ajuta să descoperi noi domenii de activitate. Stadiul declinului (peste 65 ani) – persoana îşi asumă alte roluri. Super (citat de M. 5. Alăturaţi-vă unui grup de alte persoane care sunt în căutarea de a învăţa şi de a îmbunătăţi aceleaşi abilităţi ca şi ale dumneavoastră . Stadiul de menţinere (45 – 64 ani) – persoana angajată caută să-şi menţină stabilă şi sigură poziţia în lumea muncii. 21 . Stadiul de stabilizare (25 – 44 ani) se caracterizează prin păstrarea/schimbarea unei poziţii în funcţie.jocuri de rol imaginative b) al intereselor (11 – 12ani) – conturarea aspiraţiilor către diferite activităţi c) al capacităţii (13 – 14 ani) – domină nevoia de activitate. sarcina de munca. 4. 1. Stadiile carierei . elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie.substadiile: a) de probă (25 – 30 ani) b) de stabilizare (31 – 44 ani) – are randamentul maxim şi dă dovadă de creativitate în muncă. dacă ea corespunde/nu aspiraţiilor.Stadiile carierei sau fazele de dezvoltare ale acesteia sunt în strânsă interdependenţă cu stadiile vieţii şi cunoaşterea lor ne permite să înţelegem dinamica unei cariere. Cunoaşterea stadiilor carierei are ca avantaje faptul că permite individului să se autoevalueze.substadiile: a) a tentativelor (15 – 17 ani) de alegere a unei ocupaţii b) de tranziţie (18 – 20 ani) primele experienţe de muncă 3. Autoinstruirea şi formarea profesională continuă sunt în relaţie directă cu stadiile carierei.voluntariatul lucrul în timpul liber. Teoria lui este puternic influenţată de principiile psihologiei dezvoltării. CAPITOLUL 4: REALIZAREA ACTIVITAȚILOR DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE ACTIVITATILE DE PREVENIRE SI PROTECTIE DESFASURATE IN CADRUL INTREPRINDERII SI/SAU AL UNITATII SUNT URMATOARELE: 1. 6.contabil cu experienţă de la care să învăţaţi. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca. Stadiul de creştere (de la naştere la 15 ani) . Jigău –”Consilierea carierei”) a elaborat o teorie a dezvoltării imaginii de sine implicată în comportamentele specifice alegerii profesionale. 2. . S-a încercat fixarea unei stadialităţi a carierei. Fă muncă de voluntariat. să-şi conducă singur cariera sau să aibă un rol mai activ în planificarea şi dezvoltarea carierei sale ceea ce duce la creşterea responsabilităţilor individului şi la îmbunătăţirea performanţelor acestuia. fără a se ajunge la un deplin acord în acest sens. respectiv executant. schimbul de experienţă cu alte personae fiind extreme de valoros. să se autoorienteze.

3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinând seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/ posturilor de
lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in
fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in
planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin
in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si
instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii
adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre
lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent,
conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru
aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca,
stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarârii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate
si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care
este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina
muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii
de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru
controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul
controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si
protectie;
18. intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului emise
in temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii,
zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca
este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de
persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr. 1.146/2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre
lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile
de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu
echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr.
1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre
lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;

22

21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor
individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte
situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la
art. 108-177;
23. intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din
intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din
lege;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de
prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de
prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale
altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in
acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire
si a planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii
atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea
contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu
angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor
activitati.

Scopul securitatii si sanatatii in munca il constituie prevenirea accidentelor de munca si a
bolilor profesionale prin masuri menite sa elimine, sa evite sau sa diminueze actiunea
factorilor de risc asupra organismului uman, factorii de risc specifici fiecarui element al
sistemului de munca pot fi combatuti prin masuri de prevenire, dar nu totdeauna exista o
corespondenta biunivoca intre cauza si masura de prevenire. Este posibil ca o masura de
prevenire sa elimine mai multi factori de risc sau sa fie necesare mai multe masuri pentru un
singur factor de risc.

Masurile de prevenire se grupeaza in:
1 Masuri organizatorice, care au in vedere executantul si sarcina de munca
2 Masuri tehnice, referitoare la mijloacele de productie si la mediul de munca
Principalele masuri organizatorice se refera la:
 Examenul medical
 Examenul psihologic
 Isntruirea personalului
 Propaganda in domeniul securitatii muncii
 Organizarea activitatii si a locului de munca
Masurile tehnice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale pot fi grupate
in:
 Masuri de protectie intrinseca
 Masuri de protectie colectiva
 Masuri de protectie individuala

a) Masuri organizatorice
 Examenul medical: constituie una din cele mai importante masuri de prevenire deoarece
contribuie la eliminarea cauzelor accidentelor si bolilor profesionale datorate lipsei,

23

insuficientei sau deficientei unor insusiri fizice si psihice ale executantului, respectiv
starii anormale a sanatatii acestuia.
Obligativitatea examenului medical la angajare este inscrisa in Legea 53/2003 Codul
muncii, Legea 319/2006, coroborat cu HG 255/2006 cu modificarile si completarile
ulterioare. Repartizarea la locurile de munca se face de catre un angajator cu luare in
considerare a rezultatului examenului medical, in urma caruia, avand in vedere riscurile
care caracterizeaza viitorul loc de munca, medicul de medicina muncii stabileste dac noul
angajat este apt.
In urma examenuljui medical, subiectii care au susceptabilitati la actiunea unor noxe
profesionale sau care au deficiente care pot constitui factori favorizanti pentru accidente
sunt orientati catre profesiuni sau locuri de munca fara riscuri profesionale. De asemenea,
prin examenul medical se pot depista boli profesionale intr-un stadiu incipient,
prevenindu-se agravarea sau chiar instalarea invaliditatii.
Examenul medical se efectueaza la angajare, periodic si, in functie de recomandarea
medicului, pentru a constata daca angajatul s-a adapatat la locul de munca.
Examenul medical la angajare are ca scop identificarea oricarei afectiuni care ar putea
impiedica activitatea noului angajat. Acest examen trebuie sa furnizeze informatii despre
starea de sanatate a personalului in momentul repartizarii la locurile de munca, inclusiv
aspectele carora trebuie sa li se dea atentie la examenele medicale ulterioare. Acest
examen constituie termen de referinta pentru examenele medicale ulterioare.
Examenul medical la angajare, potrivit legislatiei in vigoare trebuie sa cuprinda:
Anamneza completa (fiziologica, patologica, profesionala, heredocolaterala);
Examenul clinic: aspect general, masuratori antropometrice, temperatura, tensiune
arteriala, puls, frecventa respiratiei, tegument, mucoase, ganglioni limfatici, aparat
locomotor, aparat cardiovascular, aparat digestiv, organe genitale, sistem nervos,
tiroida, O.R.L.
Investigatii de soecialitate ale sistemelor, aparatelor si organelor.
Datele furnizate de examenul medical se compara cu caracteristicile profesiei si ale
viitorului loc de munca, din punct de vedere al cerintelor fizice, psihice si al riscurilor
profesionale. Din comparare, rezulta daca persoana examinata este:
 Apta pentru orice munca
 Apta pentru anumite munci efectuate in conditii normale
 Apta pentru anumite munci efectuate in conditii speciale
 Inapt temporar pentru orice munca
Examenul medical periodic are ca scop:
o Determinarea starii de sanatate la un moment dat;
o Stabilirea termenului de comparatie pentru aprecierea corecta a modificarilor
ulterioare ale starii de sanatate;
o Verificarea concluziilor examenului de incadrare;
o Depistarea in faza incipienta a efectelor noxelor la locul de munca, inainte de
declansarea bolii profesionale;
o Descoperirea afectiunilor neprofesioanle care constituie contraindicatii pentru o
annumita munca;
o Propunerea de masuri pentru inlaturareea cauzelor care au dus la aparitia unor boli
profesionale.
Periodicitatea examenului medical periodic este fixata pein Norme Generale de Protectie
a Muncii pentru anumite activitati si meserii.

 Examenul psihologic: urmareste asigurarea concordantei dintre cerintele si sarcinile
postului de munca si capacitatile reale ale individului, asigurand astfel detectarea si
prevenirea cauzelor de ordin psihologic ale disfunctiunilor si accientelor in cadrul
sistemului de munca.
Examenul psihologic are loc in mai multe situatii, respectiv:

24

educarea.  Organizarea activitatii si a locului de munca: in acceptiunea generala. Principalele forme si mijloace prin care aceste obiective pot fi realizate sunt: informarea.  In promovarea pe anumite locuri de munca cu nivel inalt de competenta sau cu indice ridicat de risc. in raport cu cerintele de securitate a muncii.  In expertiza si recuperarea capacitatilor de munca.  In repartitia la locul de munca.  In selectia profesionala. mobilizarea. atentionare. se urmareste mai ales influentarea atitudinii necoresponzatoare fata de pericolele si sarcina de munca prin diseminarea unor idei si informatii menite sa consolideze opinii. avertizarea.  In orientarea scolara si profesionala. Instruirea in domeniul protectiei muncii face parte din pregatirea profesionala si se realizeaza prin:  Invatamantul tehnic profesional. prin care se urmareste eliminarea sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienta cunostintelor de protectie a muncii. Instruirea reprezinta totalitatea activitatilor organizate.  In avizarea mentinerii in functie. astfel : 25 . respectarea si aplicarea legislatiei de sanatate si securitate in munca. exagerari. astfel incat sa asigure realizarea procesului de munca in conditii de productivitate si de securitate. utilizandu-se metode si procedee stabilite de instantele care il efectueaza. liceal si superior  Invatamantul superior de specialitate  Invatamantul de securitate si sanatate in munca Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze:  Instruirea introductiv generala  Instruirea la locul de munca  Instruirea periodica  Propaganda: in domeniul protectiei muncii reprezinta ansamblul de actiuni. constientizarea. in ceea ce rpiveste cunoasterea. reamintirea. in principal:  Modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de securitate a muncii  Crearea unei atitudini corespunzatoare fata de riscuri  Influentarea receptivitatii individuale si colective fata de prevenirea accidentelor de munca si bolilor profesioanle.  Instruirea personalului: este o masura de prevenire. popularizarea. Prin propaganda. organizarea muncii reprezinta modalitatea de concepere a sarcinilor de munca si de repartizare a acestora intre execuntanti. pentru ca angajatii sa isi insuseasca cunostintele si sa-si formezae deprinderile de securitatea muncii. Cele mai eficiente mijloace de propaganda sunt mijloacele de propganda vizuala. dar avand la baza principii generale care sa impiedice posibile distorionari. denaturari. si se realizeaza prin intermediul proceselor de instruire. atitudini si comportamente corespunzatoare. metode si mijloace de influentare a comportamentului uman. Organizarea rationala a muncii se bazeaza pe studiul muncii si pe ergonomir si multe dintre eproblemele pe care le solutioneaza prezinta interes si ca masuri de prevenire a acceidentelor de munca si imbolnavirilor profesionala. Examenul psihologic are un caracter complex. Obiectivele propagandei sunt.

 Principiul gravitatiei imoune folosirea gravitatiei oricand acest lucru este posibil si evitarea cazurilor cand aceasta trebuie invinsa.  Rationalizarea activitatii executantului urmareste reducerea ciclului de munca. iar unul prea mic la monotonie. o Miscarile efectuate de execuant trebuie sa fie cat mai usoarem cat mai scurte si cat mai rare. Individul trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni dupa o activitate cu grad inalt de atentie. reducerea distantelor pe care se executa.  Coerenta sarcinilor – intre diversele sarcini ale unui executant trebuie sa existe legaturi logice. viteza curentilor de aer. Rationalizarea activitatii axecutantului necesita si respectarea unor principii referitoare la sarcina de munca:  Repartizarea sarcinii de munca numai executantilor care sunt apti din punct de vedere al capacitatii de munca sa o indeplineasca  Varietatea sarcinii – asigurarea unui nivel optim de varietate a sarcinii.  Principiul gruparii: alimentarea. evitarea actiunii factorilor de risc proprii mijloacelor de productie. legat de cel anterior. deoarece un nivel prea mare conduce la suprasolicitare. plictiseala si. prelucrarea si evacuarea se fac dintrodata pentru mai multe piese. executarea unei sarcini sa favorizeze executarea alteia sau sa contribuie concret la ameliorarea sarcinii globale  Durata optima a ciclului de munca  Asigurarea unui grad optim de independenta in repartizarea sarcinii  Gruparea sarcinilor Asigurarea unui mediu fizic si psihic neobositor si nepericulos se realizeaza prin aplicarea masurilor tehnice de protectie impotriva factorilor de risc proprii mediului fizic. evitandu-se pe cat posibil schimbarile bruste si repezi ale directiei gesturilor. simultaneitatea si continuitatea miscarilor efectuate cu mainile si cu bratele. ai mediului de munca asupra executantilor.  Miscarrile executantului trebuie sa fie efectuate intr-o succesiune logica – acest lucru impune asezarea materialelor si uneltelor in zonele de lucru astfel incat sa impuna o succesiune logica a miscarilor. mai lente si mai imprecise cu cat ele angajeaza mase musculare mai importante si cu cat creste lungimea miscarii. implicit. are la baza gruparea miscarilor in mici categorii pe criterii fiziologice si biologice. oboseala. Metodele de munca ce se utilizeaza trebuie sa se bazeze pe aplicarea principiilor ergonomice fundamentale si suplimentare ale economiei miscarii Principiile ergonomice fundamentale sunt: o Simetria. inlaturarea cauzelor care duc la aparitiaq si accentuarea prematura a oboselii. temperatura aerului. precum si prin respectarea 26 . executand operatii care solicita foarte putina atentie si invers. Solutiile tehnologice trebuie sa fie concepute asa incat mainile sa fie eliberate de orice sarcina care poate fi facuta mult mai usor printr-o comanda a piciorului. ocuparea optima a acestuia prin eliminarea miscarilor inutile. incepand si terminand in acelasi timp gesturi simultane cat mai continue. acest principiu. Miscarile sunt cu atat mai obositoare.  Principiul securitatii muncii – orice masura tehnica – organizatorica – ce regleaza economic seria miscarilor trebuie sa conduca la securitatea muncii. necesara pentru respectarea ritmului normal de munca.  Amplasarea optima a locurilor de munca urmareste realizarea circuitului rational in prelucrarea reperelor. respectiv. folosind suprafete de lucru cu aceeasi inaltime sau prin unirea planurilor de munca. Procesele de munca trebuie concepute astfel incat mainile executantului sa lucreze simultan si simetric.

Protectia individuala este o masura complementara masurilor de protectie intrinseca si colectiva. In functie de riscurile pe care le previn. trebuie sa indeplineasca doua conditii majore:  Sa asigure o protectie eficienta  Sa asigure confort purtatorului 27 . distingem:  Metode si mijloace de detectie si analiza a noxelor chimice  Metode si mijloace de combatere a noxelor chimice si imbunatatire a microclimei (ventilare industriala)  Metode si mijloace de prevenire a electrocutarii (electrosecuritate)  Metode si mijloace de combatere a zgomotului si vibratiilor  Metode si mijloace de combatere a electricitatii statice  Metode si mijloace de combatere a riscurilor mecanice  Metode si mijloace de prevenire a iradierii (radioprotectie)  Metode si mijloace de imbunatatire a iluminatului  Protectia individuala: totalitatea mijloacelor de protectie cu care este dotat lucratorul in timpul lucrului alcatuieste echipamentul sau de protectie individuala. masinilor. Protectia colectiva se realizeaza prin dotarea instalatiilor. Stabilirea corecta a numarului.principiilor de psihologie si sociologie a muncii la realizarea unui climat de munca motivat. Solutia de viitor a preocuparilor legate de protectia intrinseca o reprezinta automatizarea completa a intreprinderilor. Protectia intrinseca este dependenta de nivelul de dezvoltare al stiintei si de progresul tehnic. durata si perioada concediului in raport cu munca depusa. mai ales. si. unde omul este exclus din desfasurarea procesului de productie  Protectia colectiva: reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor tehnice prin care se previne sau diminueaza actiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai multor executanti. a productivitatii muncii. astfel incat foecare element component este proiectat pentru a asigura. Prin protectia individuala se diminueaza sau elimina actiunea cauzelor potentiale accidentogene. au un efect benefic asupra recuperarii capacitatii de munca. asupra prevenirii oboselii. in acelasi timp. functia de productie si cea de securitate. Organizarea timpului de odihna si pentru necesitati firesti poate avea un efect important asupra capacitatii de munca. duratei si continutului pauzelor de odihna si repartizarea acestora pe durata unei zile de lucru. care poate duce la accidentare. Protectia colectiva apare ca necesara din cauza imperfectiunilor tehnologice actuale. Protectia individuala estee necesara datorita:  Deficientelor tehnologiilor sau aspectul securitatii muncii  Deficientelor protectiei colective  Uzurii fizice a utilajelor in timpul proceselor de productie Deoarece mijloacele individuale de protectie pot ele insele sa fie o sursa de accidentare. cu dispozitive si aparate concepute cu scopul de a proteja lucratorii in timpul desfasurarii procesului de munca. b) Masuri tehnice  Protectia intriseca: reprezinta integrarea principiilor de securitate cu cele de productivitate si fiabilitate inca din faza de concepere a siastemelor tehnice.

In scopul semnalizarii de securitate. conform normelor in vigoare. semnalizarea corespunzatoare traficului rutier. in interiorul intreprinderilorr sau cladirilor trebuie prevazuta. privind semnalizarea referitoare la evacuare. Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere. 28 . Angajatorii au obligatia sa prevada semnalizarea de securitate si sa verifice existenta acesteia. substante sau preparate periculoase. conditiile de utilizare si de mentinere a eficacitatii acestora. CAPITOLUL 5: REALIZAREA SEMNALIZARII DE SECURITATE ȘI/SAU DE SANATATE LA LOCURILE DE MUNCA Semnalizarea de securitate si/sau sanatate in munca reprezinta una dintre metodele organizatorice de prevenire si se aplcia atunci cand riscurilor nu pot fi evitate sau reduse prin mijloace tehnice de protectie instrinseeca sau colective. daca nu este efectuata semnalizarea prevazuta prin norme. o obligatie. Semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata la locul de munca trebuie sa fie in conformitate cu cerintele legale in vigoare aprobate prin HG 971/2006. de obligare. ca si alte materiale specifice. interschimbabilitate si complementaritatea semnalizarilor. in mod permanent sau ocazional. maritim si aerian. feroviar. salvare si ajutor. prevazute de alte documente normative. Acestea cuprind reguli si masuri obligatorii privind modurile de semnalizare su caracteristicile lor principale. Daca este cazul. un avertisment. angajatorul are obligatia sa ia in consideratie orice evaluare a riscurilor realizata in conformitate cu prevederile Legii 319/2006. material si echipament de lupta contra incendiilor. de averizare. la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor. fluvial. de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz. placi) si/sau culori de securitate care se refera la o intedictie. Respectarea semnalizarii de securitate si sanatate in munca nu trebuie sa afecteze respectare obligatiilor legale. Semnalizarea permanenta trebeuie sa se realizeze astfel: a) Prin panouri (indicatoare.

aceste mijloace trebuie plasate pe peartile vizibile. in caz de ghidare a persoanelor care efectueaza manevre ce presupun un risc de pericol. semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare asuora unor evenimente periculoase. in special prin instructiuni precise. avertizare. Aceasta instruirea trebuie repetata periodic. ori de cate ori se considera necesara reimprospatarea cunostintelor salariatilor. Instruirea se va axa in special pe semnificatia samnalizarii. Aceasta consultare se face prin mijloace diverse. Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel: a) Prin semnal luminos. 29 . Angajatorii au obligatia sa asigure angajatilor instruirea adecvata. inclusiv in cadrul Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca. b) Prin gest-semnal sau comunicare verbala. informare Verde Siguranta Semnificatia formelor geometrice este urmatoarea: Forma geometrica Semnificatie Rotunda cu diagonala (rosie) Interzicere Rotunda Obligativitate Triunghiulara Avertizare Angajatorii sunt obligati sa verifice eficienta semnalizarii astfel incat aceasta sa nu fie insuficienta. sub forma rigida. oprire Galben Atentie. in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante periculoase. Angajatorii au obligatia consultarii si asigurarii pareticiparii angajatilor si/sau areprezentantilor acestora in problemele referitoare la semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca. Caracteristicile de culoare si marime trebeuiesc adaptate astfel incat sa asigure o vizibilitate si intelegere cat mai buna. c) Prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct b) in cazul suprafetelor. obligativfitate. De asemenea. Semnificatia culorilor de securitate este urmatoarea: Culoare Semnificatie Rosu Interzicere. chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune specifica sau evacuare de urgenta. salilor sau incintelor utilizate pentru incarcarea. Panourile trebuie confectionate dintr-un material cat mai rezistent la socuri si intemperii. in ceea ce priveste semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata. confuza. b) Prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau aceasta pictograma. descarcarea si depozitarea substantelor periculoase in cantitati mari. salvare sau prim ajutor. mai ales cand acesasta presupune utilizarea cuvintelor. gresita sau excesiva. Semnalizarea prin panouri: se face pentru: interzicere. autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei. Angajatii si/sau reprezentantii acestora vor fi informati privind toate masurile ce trebuie luate in consideratie in scopul asigurarii semnalizarii de securitate si/sau sanatate la locul de munca. risc pericol Albastru Obligativitate. mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata de depozitare sau pe usa de acces in hala. ca urmare a unor verificari. trebuie verificata periodic existengta si functionarea semnalizarii. d) Prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie. precum si pe comportamentul general si specific care trebuie adoptat.

fara orbire – prin intensitate prea mare sau vizibilitate redusa – prin iluminare insuficienta. Aceste cunvinte cod pot fi utilizate impreuna cu gesturi semnal. „pericol”. „coboara”. persoanele implicate trebuie sa cunoasca bine limbajul utilizat. sau in imediata apropiere a unui risc determinat. Gesturile trebuie sa fie simple. Semnalul poate fi continuu sau intermitent. trebuie amplasate la intrarea intr-o zona – in cazul unui risc gerenal. autocolanta sau pictata. cu culori galben-negru sau alb-rosu. prin limbaj. dupa caz. „riddica”. pentru ca manevrele efectuate de operator sa fie facute fara a exista vreun pericol. accesibil si vizibil.Panourile trebuie amplasate la o inaltime si un unghi de vedere care sa asigure o vizibilitate cat mai buna. „repede”. Semnalul trebuie sa aiba: un nivel sonor. grupuri de cuvinte izolate. panoul trebuie iluminat sau. Pentru localizarea mijloacelor de stins incendiu se utilizeaza o culoare. Aceasta semnalizare insemna transcrierea. In cazul in care conditiile naturale de iluminat sunt precare. Semnalizarea prin comunicare verbala. care la mijloc au o pictograna de culoare alba. iar textul in partea de jos a panoului. Aceasta semnalizarea trebuie sa produca un contrast luminos fata de mediu. Aceste panouri au forma dreptunghiulara sau patrata. Pictogramele trebuie amplasate la mijlocul panoului. Pentru asigurarea eficientei comunicarii. eventual codificate. In cazul in care semnalul luminos este utilizat pentru un pericol grav. Semnalizare prin gesturi semnal. a locurilor periculoase si pentru marcarea cailor de circulatie. considerabil mai inalt decat cel al mediului ambiant. ample. 30 . Semnalizarea privind identificarea si localizarea mijloacelor de stins incendiu. Semnalizarea obstacolelor. Agentul de semnalizare trebuie sa vada direct. Semnalizarea prin lumini. In caz ca niciunul nu este adecvat se va utiliza panoul „pericol general”. Etichetele sau celelalte mijloace de semnalizare trebuie amplasate in vecinatatea locurilor care prezinta cel mai mare pericol ca: zonele de racordare si vanele. Salile unde sunt amplasate mai multe conducte si recipienti trebuie semnalizate printr-un panou. tinandu-se seama de veentualele obstacole. Obstacolele si locurile periculoase din interiorul intreprinderii se semnalizeaza prin benzi de dimensiuni egale. Amplasarea acestor marcaje se face pe acele obstacole si locuri periculoase unde lucratorii au acces in timpul lucrului. respectiv culoarea rosie si prin amplasarea unui panou de localizare. astfel incat sa asigure o buna percepere a mesajului si sa evite confuziile. durata si frecventa sa ffiind aleasa in functie de nivelul pericolului sau al urgentei pe care o impune. Semnalizarea acustica. in caz contrar se prevad mai multi agenti de semnalizare. Semnalizarea pe recipiente si conducte: trebuie efectuata cu etichete conform prevederilor OUG 200/2002 aprobat de Legea 451/2001. sa poate fi recunoscut si diferentiat usor fata de alte semnale ambientale prin durata impulsului si numarul acestora. Acest tip de semnalizare inseamna transmiterea unor instructiuni de la un agent de semnalizare la un operator cu ajutorul bratelor. „dreapta”. usor de executat si de inteles si sa nu poata fi confundate. Mesajele verbale trebuie sa fiee cat mai scurte si clare. „inainte”. Exemple de cuvinte cod: „start”. trebuie sa fie rigida. astfel incat sa nu fie excesiv de suparator sau sa nu poate fi auzit. in imediata apropiere a unui obiect ce trebuie semnalat. prevazut cu culori fosforescente sau reflectorizante. a unor texte scurte. difuzate direct prin vocea umana sau amplificata cu ajutorul unor dispozitive. pe fond rosu (partea rosie reprezentand cel putin 50% din suprafata panoului). functionarea acestuia trebuie supravegheata sau prevazuta cu un bec de rezerva. inclinate la 45°. „stop”. culoarea emisa avand semnaificatia culorilor aratata anterior sau poate fi o pictogramna pe un fond determinat. „stanga”. „inapoi”. Suprafata care emite semnalul luminos poate fi uniforma. Locul trebuie bine iluminat. Semnalizarea trebuie sa fie: amplasate pe partea vizibila a recipientului sau a conductei.

instructiunea scrisa. atitudini si comportamente corespunzatoare in ceea ce priveste cunoasterea. Agentul de semnalizare trebuie sa poarte elemente de recunoastere adecvate ca de exemplu: vesta. casca. Formele si mijloacele prin care se concretizeaza activitatea de propaganda in domeniul securitatii muncii la nivelul unitatilor economice sunt diverse. fotomontajele. publicatii speciale. afisul. realitatea. 31 . pliantul. Propaganda constituie principala cale de diseminare a unor idei si informatii menite sa consolideze opinii. sa mobilizeze personalul in activitatea de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale. reamintire. formarea opiniei de masa. etc. metode si mijloace de influentare a comportamentului uman in raport cu cerintele de securitate ale muncii. O influenta deosebita asupra celor carora li se adeseaza o au mijloacele de propaganda vizuala. in mod convingator. Propaganda in domeniul securitatii muncii Alaturi de instruire si selectie profesionala. astfel ca textul sa sustina mesajul transmis prin imagine. Prin propaganda se urmareste. simpozionul. pentru a fi inteleasa usor. in ultima instanta a unei atitudini si opinii constiente in prevenirea accidentelor de munca si bolilor profesionale. eliminarea factorilor de risc care decurg din atitudini necorespunzatoare fata de pericole si sarcina de munca. Ea consta intr-un ansamblu de actiuni. chiar daca nu exista un text care sa o exepliciteze. la realizarea grafica a imaginii se va tine seama de faptul ca partea de jos a acesteia este privita de circa 10 ori mai mult decat jumatatea de sus. atentionare-avertizare. iar centru imaginii capteaza atentia de circa 2 ori mai mult decat extremitatile ii. Exemple: conferinta. mobilizare. Claritate si expresivitate a imaginii. festivalul. constientizare. asteptand noi instructiuni. informarea. propaganda constituie o importanta masura organizatorica de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale. Eficienta acestora este in maree masura determinata de nivelul realizarii grafice. gazeta de perete. Pentru realizarea. concursul. filmul. emisia TV. panoul.In cazul in care operatorul nu a inteles foarte clar gestul semnal. expozitia. brigada artistica. acesta nu trebuie sa execute manevra. consfatuirea. adevarul. respectarea si aplicarea legislatiei de securitate a muncii. popularizare. a aspectelor negative in aplicarea si respectarea normelor de securitate a muncii. palete. in principal. mulajele grafice. propaganda in domeniu securitatii muncii trebuie sa evidnetieze factorii de risc ce apar ca urmare a neaplicarii masurilor sau incalcarii normelor de securitate a muncii. etc. banderole. brosura. Principalele obiective ale activitatii de propaganda in domeniul securitatii muncii pot fi formulate astfel:  Modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de securitatea muncii  Influentarea si corectarea caractweristicilor personale si colective care pot conduce la accidente de munca  Cultivarea instinctului de securitate (autoaparare) individuala si colectiva in procesul muncii  Promovarea unei atitudini crespunzatoare fata de riscuri  Crearea si mentinerea unei dispozitii de receptivitate individuala si colectiva pentru activitatea concreta de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale. mansoane. Gesturile semnal pot fi cele recomandate in reglementarile nationale sau diverse coduri aplicate intr-o activitate sau chiar intreprindere. din compartimentele riscante in general. Corelatia dintre imagine si text. Transpunerea in practica a acestor obiective se realizeaza prin: informare. care trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: i. sa prezinte.) . macheta. educare (amendare a actelor de inCapitolul.

32 . altele pot avea la baza imagini negative. de 60%. care sa dezvaluie modalitati incorecte de lucru. imaginea trebuie realizata grafic. intervalele dintre ele. Pe cat posibil. sa o canalizeze asupra textului. dupa parerea unor specialisti. Completarea imaginii cu ajutorul textului. Se recomanda utilizarea simultana a tuturor acestor trei categorii de afise. pe cat posibil contrastante si in concordanta cu subiectul. cu atat el va fi retinut mai usor. textul trebuie sa fie concis. viu colorat si realizat intr- o maniera grafica care sa-l faca usor de inteles de la prima vedere. pliante. afisul este cel ami adesea utilizat si nu in rere cazuri. de interzicere. lasandu-se margini suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat. in acest utlim caz. scurt.  Marimea afisului este variabila si se alege in functie de scopul urmarit si de locul in care va fi expus. iii. sa nu constituie enigme sau subiecte de gandire pentru privitori. originala. valoare propagandistica deosebita o au prima si utlima pagina. utilizarea contrastului. in cazurile in care tema propusa nu poate fi ilustrata explicit. de prevenire si combinate. marimea figurilor. In ansamblul mijloacelor de propaganda vizuala in domeniul protectiei muncii. 50x70 cm. sau pot fi alcatuite din imagini combinate: pozitive si negative. Pentru a fi eficace. cu influenta educativa ridicata. De obicei. In cazul materialelor scrise (brosuri. astfel incat aceatsa sa retina atentia. subliniindu- se elementul principal al temei si suprimandu-se detaliile nesemnificative  Afisul trebuie sa fie realizat in culori vii. Textele afiselor pot fi inddicative. Pentru incaperi si hale industriale se recomanda afise de marime mijlocie. S-a demonstrat ca un text de cinci cuvinte este retinut in proportie de 65%. se recomanda sa se utilizeze culori deschise pentru situatiile pozitive si culori inchise pentru situatiile negative. iar dimensionarea loterelor sa fie astfel aleasa incat sa permita citirea textului de la 4-5 m departare. In general.  Este indicat ca subiectul sa cuprinda 60% din suprafata afisului. Concizia si claritatea textului. Afisele pe probleme de protectia muncii sunt de multe feluri: unele pot prezenta imagini pozitive. v. proportia optima fiind. sa se tina seama de influenta combinatiilor de culori asupra senzatiilor subiectului. se va plasa in partea inferioara a afisului. iv. eventual pe o singura linie. etc.a chenarului si culorilor. fara greseli tehnice. El trebuie sa fie atractiv. importanta deosebita prezinta caracterul literelor. reprezentand numai elemente care au legatura directa cu scopul urmarit. La realizarea afisului pe probleme de securitate a muncii trebuie sa se tina seama de urmatoarele cerinte:  Subiectul afisului trebuie sa fie corect utilizat grafic. in timp ce unul de 10 cuvinte doar in proportie de 21%. a spatiilor albe. a perceperii iamginii si a lizibilitatii textului de la distanta. cu cat un text este mai scurt. Textul trebuie scris intr-o culoare care sa contrasteze cu fondul afisului. etc). in timp ce in exterior si in general in aer liber se recomanda afise de dimeniuni mari. imaginea negativa (mult mai mica) se inscrie intr-un medalion. care sa popularizeze metode corecte de lucru. este necesar ca afisul sa fie realizat intr-o grafica simpla. sub forma de panouri. sprea a fi cuprins dintr-o singura privire: de regula. Utilizarea unei culori adecvate. 15% sim respectiv 25%.

conduc la formarea comportamentuluinormal. prin care sunt pregatiti specialistii in protectia muncii. Forme de instruire Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca face parte din pregatirea profesionala si se realizeaza prin: Invatamantul tehnic profesional (liceal si superior). in munca. instruirea are ca scop eliminarea sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau ineficienta cunostintelor de protectia muncii. CAPITOLUL 6: INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII ÎN MUNCĂ 1. Continutul procesului de instruire este format din totalitatea informatiilor aferente sferei securitatii si sanatatii in munca. 2. Informatii generale privind instruirea Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca reprezinta ansamblul de activitati organizate prin care se urmareste insusirea cunostintelor si formarea deprinderilorde securitatea muncii. Pregatirea si instruirea personalului este mijlocul prin care se poate influenta hotarator. De asemenea. In unele tari. angajatorul este obligat sa asigure si sa controleze prin personal propriu. atat numarul accidentelor de munca cat si al inbolnavirilor profesionale.procese de transmitere a informatiei de securitate si sanatate in munca. optim. intr-un numar covarsitor de mare de cazuri. cunoasterea si aplicarea. a cunostintelor de protectia muncii predate in cadrul unor discipline tehnice. Instructajul de securitate si sanatate in munca. Invatamantul superior de specialitate. anterior angajarii in munca. Statisticile accidentelor de munca arata ca. prin care se constituie pregatirea specifica a activitatii desfasurate a populatiei active. Instruirea privind securitatea si sanatatea in munca Potrivit legislatiei. precum si a unor cursuri de formare a specialistilor. primele notiuni generale de securitatea muncii sunt induse populatiei inca din faza prescolara si de invatamant mediu. executantul a fost vinovat de producerea accidentuluifie din necunoasterea sau nerespectarea normelor de securitate a muncii fie din necunoasterea modului in care trebuie utilizate mijloacele tehnice puse la dispozitie pentreu realizarea sarcinilor de productie. asupra riscurilor la care aceasta va fi expusa. a masurilor tehnice. de catre toti angajatii si participantii la procesul de munca. sa asigure informarea fiecarei persoane. care urmareste asigurarea unei pregatiri generale privind protectia muncii a populatiei potential active. in sensul scaderii. sanitare si organizatorice stabilite. precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii. legea impune angajatorului sa asigure pe cheltuiala unitatii 33 . prin asimilare si repetare. Primele doua forme de instruire se realizeaza in baza unor cursuri de specialitate incluse in programa analitica in invatamantul tehnic de toate gradele. Considerata una din cele mai importante masuri de prevenire. sa asigure materiale necesare educarii si informarii angajatilor. dezvolta orientarea corecta fata de riscuri si stimuleaza capacitatea de mobilizare in raport cu acestea. Ea se realizeaza practic prin intermediul proceselor de instruire.

vizionari de filme. regulile de securitate a muncii. cu scopul de cunoastere a indatoririlor pe care lucratorii le au precum si drepturile stabilite in favoarea lor.de catre lucratorii de la serviciile internede prevenire sau de catre reprezentanti ai serviciului extern contractat de catre angajator.  consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a muncii. indiferent de forma acestora. fara ca cei instruiti sa suporte costul instruirii. 2. de angajator (in cazul in care acesta si-a asumat atributii in domeniul sanatatii si securitatii in munca). angajati cu contracte de munca. si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca. temporari sau zilieri. rolul acestora in prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. urmatoarele probleme:  riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii.  celor transferati de la o unitate la alta. de gradul de mecanizare si automatizare si nivelul de pregatire a noilor incadrati. In cadrul instructajului introductiv general se vor expune. evacuare si prim ajutor. Instruirea introductiv.  lucratorilor pusi la dispozitie de catre un agent de munca temporara. testarea. In prima parte a instruirii se prezinta celor care se instruiesc.  persoanelor care viziteaza sectoare productive.generala Scopul instruirii introductiv generale este de a-i informa pe cei carora li se adreseaza despre activitatile specifice unitatii respective si despre principalele masuri securitate aplicabile. riscurile si masurile de prevenire din unitatesi care vor fi insotite pe toata durata vizitei. in functie de posibilitati. fie in afara sa.  legislatia de securitate a muncii in vigoare.  persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii. mijloace audio vizuale si materiale de instruire. Instruirea introductiv generala se face:  noilor incadrati in munca. studiul de caz. De asemenea se prezinta prevederile din Codul muncii si prevederile din Regulamentul intern. testare ce trebuie sa fie la dispozitia specialistului care face instruirea. Continutul instruirii introductiv generale si programul de desfasurare se intocmesc de catre persoanele cu atributii in domeniu si stabilite de angajator. liceelor industriale si studentilor pentru practica profesionala.  celor veniti in unitate ca detasati. demonstratia. complexitatea proceselor tehnologice. respectiv. proiectii la retroproiector. alarmare. de lucratorii desemnati. Instruirea introductiv generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane. metode si tehnici de instruire adecvate (expunerea.  masuri tehnico-organizatorice de prevenire. Instruirea introductiv generala se face in spatii special amenajate. in timpul programului de lucru.  persoanelor delegate in interesul serviciului.1. carora li se vor prezenta succint activitatile.instruirea. Instruirea privind securitatea si sanatatea in munca la nivelul unitatii se efectueaza fie in cadrul unitatii. Angajatorii au obligatia de a asigura baza materiala pentru o buna instruire .  elevilor scolilor profesionale. care trebuie respectate in timpul lucrului in vederea eliminarii sau reducerii riscului.  persoanelor angajate ca angajati sezonieri. existente in normele aflate in vigoare sau dispuse de conducatorul intreprinderii. instruire asistata de calculator ). diafilme. interventie. 34 . Sunt exceptate de la aceste prevederi persoanele care viziteaza sectoarele productive. Instruirea se face de catre specialisti care trebuie sa utilizeze mijloace. in principal. Aceasta durata se stabileste prin instructiuni proprii si ju va fi mai mica de 8 ore. Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activitaii.

nu este necesara intocmirea fisei colective de instruire. dar delegatia va fi insotita permanent de persoana anume desemnata. In acest caz. Daca persoana instruita dovedeste ca nu si-a insusit cunostintele prevazute pentru aceasta forma de instruire. personalului transferat de la un loc de munca la altul in cadrul aceleiasi unitati. raspunderea luarii masurilor de protectie revine delegatului numit in mod special in acest scop. indiferente daca este permanent sau nu. urmand ca lucratorul sa se prezinte la locul de munca pentru instruirea la locul de munca. Instruirea la locul de munca cuprinde informatii privind:  prevederi nationale de securitate a muncii. evacuare si prim ajutor. personalul instruit va fi supus verificarii cunostintelor de securitate a muncii pe baza de teste. nu va putea fi repartizata in munca urmand a i se face o noua instruire. Se vor efectua exercitii practice privind utilizare echipamentului individual de protectie . nu va fi admis la lucru fara efectuarea instruirii generale. Conducatorul intreprinderii va insarcina persoana care va insoti vizitatorii sa le faca o insusire succinta asupra specificului unitatii si locurilor de munca respective. sector etc. in plus. Niciun lucrator. restrictii. care va furniza indicatii pe toata durata vizitei. In cazul accesului ocazional al unor persoane venite in interes de serviciu. a mijloacelor de alarmare . a instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva. 2. In acest caz. sa furnizeze informatii solicitate de organele statului in legatura cu producerea unor accidente si despre care au cunostinta. Nu vor fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv generala. ) impreuna cu angajatorul/ persoana desemnata/ serviciul intern/ serviciul extern de securitate si sanatate in munca. in grupe de maximum 20 de persoane si se efectueaza de catre conducatorul direct al locului de munca respectiv. sa participe la toate actiunile de securitate si sanatate in munca organizate de angajator. igiena muncii si igiena corporala.In cea de-a doua parte a instruirii se face prezentarea regulilor tehnice specifice unitatii. manipularea maselor. 35 . Instruirea la locul de munca Dupa efectuarea instruirii introductiv generale. cunoasterea semnalizarii de securitate. In situatia in care in unitate se desfasoara o vizita cu caracter oficial sau vizita este efectuata de persoane din alte tari. a masurilor de securitate a muncii ce trebuie sa fie respectate pe parcurs si la locurile de munca. curatenia la locurile de munca. la care vor avea acces. punandu-se accentul pe: circulatia in interiorul unitatii.2. sa actioneze astfel incat sa nu puna in pericol persoana proprie sau pe cei care vin in contact. Rezultatul verificarii se consemneaza in fisa individuala de instruire. interventie. persoana nou angajata in intreprindere este repartizata la locul de munca unde i se efectueaza instruirea la locul de munca. respectarea normelor de prevenire a incendiilor. luand si masuri de echipare a lor cu mijloace de productie corespunzatoare desfasurarii vizitei in conditii de securitate. Aceasta durata se stabileste de seful compartimentului respectiv (atelier. Instruirea la locul de munca are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde este repartizata persoana respectiva. Instruirea la locul de munca se efectueaza pe baza tematicilor de instruire. Dupa terminarea perioadei de instruire introductiv generale. instruirea introductiv generala poate fi redusa atat in ceea ce priveste volumul cunostintelor predate cat si ca durata. vizite cu caracter didactic sau de alt gen si care nu sunt incadrate in unitatea respectiva. Instruirea la locul de munca se face tuturor persoanelor carora normele prevad ca li se face instruirea introductiv generala si. sectie. se va intocmi fisa colectiva de instruire care va fi semnata de vizitatori. Instruirea se incheie cu mentionarea faptului ca angajatii sunt obligati sa cunoasca si sa respecte normele de securitate si sanatate in munca. Durata instruirii la locul de munca depinde de complexitatea echipamentului tehnic sau a locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba.

modul de utilizare a materialelor inflamabile sau toxice.  prevederile instructiunilor proprii. chiar daca prevederile actuale nu prevad in mod expres acest lucru ca la instruirea introductiv generala. rezulta ca angajatorul trebuie sa stabileasca prin instructiuni proprii la ce interval de timp va efectua instruirea luand in considerare conditiile de munca. Intervalul intre doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni proprii. Aceasta instruire se completeaza in mod obligatoriu cu demonstratii practice. video.  cand s-a modificat procesul tehnologic. dispozitivelor. Instruirea la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura.pe teme de securitate a muncii. 2. Mijloacele de instruire sunt reprezentate de totalitatea aparatelor audiovizuale ( magnetofon.  riscurile de accidentare si imbolnavirile profesionale specifice locului de munca. Prezentarea problemelor se face pe baza unui material scris. pentru a vedea intr-adevar daca aceasta are cunostintele necesare pentru desfasurarea lucrului fara probleme. televizor.  la executarea unor lucrari speciale. tipul utilajelor. mecanismelor. filme. Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful ierarhic superior celui care a facut instruirea a verificat ca persoana supusa instruirii si-a insusit cunostintele de securitate si sanatate in munca. De o mare importanta este siefectuarea de exercitii privind utilizarea echipamentului individual de protectie. Instruirea periodica Instruirea periodica se face intregului personal si are drept scop reinprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.  cand au aparut modificari ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca sau ale instructiunilor proprii de securitate a muncii. Instruirea periodica se efectueaza pe baza unei tematici care se pastreaza de persoana care face instruirea. diaproiector. instalatiilor. retroproiector). . partile periculoase ale echipamentelor folosite. conferinte etc. Se recomanda ca instruirea la locul de munca sa fie cat mai pe intelesul celor instruiti si cat mai convingator. Potrivit normelor. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodica va fi de cel mult 12 luni. s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au adus modificari la echipamentele existente. modul de organizare a locului de munca. Responsabilitatea efectuarii instruirii periodice revine conducatorului locului de munca. Dupa terminarea instruirii la locul de munca. evacuare si de prim ajutor. modul corect de operare cu acestea.  masuri de prim ajutor in caz de accidentare. sculelor etc. categoriile de personal avute in vedere s. cineproiector. pe care le vor folosi. dar nu va fi mai mare de 6 luni. Lucratorului i se vor prezenta: procesul tehnologic la care va participa.3.a. Alte informatii privind mijloacele de instruire Pentru completarea instruirii realizata in intreprindere se mai practica informari. Transmiterea informatiilor la subiectii supusi procesului de instruire se face utilizand mijloace in cadrul unei metode de instruire. persoana instruita va fi supusa unor testari. a mijloacelor de alarmare. in functie de conditiile locului de munca respectiv. casetofon. inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate. Instruirea periodica se face suplimentar celui programat in urmatoarele cazuri:  cand un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare. 3. radioreceptor.a. modul de actiune in caz de incendiu s. riscurile specifice. folosind un limbaj si un vocabular adaptat pregatirii celor instruiti. a 36 .

 film pe banda de 8 mm.  film pe banda ingusta ( de 16 mm).  prezinta informatia intr-o forma accesibila. cat si prin repetare. Pe langa acestea. cu concursul unor specialisti). Filmul destinat activitatii de securitate a muncii poate fi clasificat dupa mai multe criterii: a.  film de opinie.  are capacitatea de areda fenomene. mijloace individuale de protectie etc. singurele care pot oferi o imagine completa si aplicatii detaliate asupra intregii tematici a securitatii muncii.  se apropie cel mai mult de realitate. rolul principal il detin manualele. si demonstrative ( machete.  film semiprofesionist ( realizat de utilizatori cu mijloace proprii. inteleasa ca un complex de acte sau procedee didactice cu o succesiune logica. Totodata. diapozitive. dandu-i-se senzatia ca este pus direct in contact cu realitatea. succesiune acestora etc. c. “la obiect” si completa. sa le fixeze si sa-si formeze priceperi sei deprinderi. ea reprezentand latura pedagogica a procesului de instruire. constituie instrumentul operativ de care dispune instructorul in demersul sau educational. din activitatea productiva. etapele parcurse.). pliante etc.). ceea ce permite o mai buna sensibilizare a subiectului( spectatorului) la continutul mesajului transmis si deci la insusirea corecta si cat mai completa a acestuia. s-a impus tot mai mult. proceselor. care pot fi intrebuintate in procesul de instruire. b. ea contine anumite reguli si principii referitoare la procedeele utilizate. mai prezinta si alte avantaje:  largeste aria de intelegere a fenomenelor. filmele.totalitatea modalitatilor prin intermediul carora subiectii instruirii sunt ajutati sa-si insuseasca cunostintele de protectia muncii. planse. cursul. Metoda. dupa continut si destinatie:  film de instructaj. subiectul avnd posibilitatea sa vada “pe viu” fenomenul prezentat. panourile grafice. filmul.materialelor didactice ( tabla.  film pe caseta video. Metoda de instruire desemneaza ansamblul demersurilor instructorului in vederea transmiterii si receptionarii informatiei de catre subiectul supus procesului de instruire. fiind inaccesibile in mod normal. Printre materialele didactice utilizate in procesul de instruire. el actioneaza asupra mecanismului de baza al cunoasterii. Cu toate facilitatile sale. atat simultan. altfel mai greu accesibile. cursurile si testele cu caracter general si specific de protectia muncii. filmul permite transmiterea mesajului unui numar mare de subiecti. filmul nu poate insa inlocui materialele clasice-manualul. care se petrec in realitate extrem de rapid sau nu pot fi demonstrate direct. datorita calitatilor sale deosebite de a influenta afectiv spectatorul. procese. planificata si indreptata spre un scop. Metodele de asimilare pot fi: active ( cursantul este mobilizat 37 .  film de amatori ( realizat de cinecluburi). dupa latimea peliculei:  film pe banda normala ( de 35 mm). dupa conditiile de realizare:  film profesionist ( realizat de studiorile de specialitate). In ultimul timp.  continutul sau informational poate fi adaptat la nivelul de pregatire profesionala a cursantilor. ca mijloc audiovizual de educatie.  film documentar tehnic. metodele folosite pentru instruirea in procesul muncii sunt urmatoarele: Metode de asimilare . punand accentul pe cerintele de securitate a muncii. diapozitivele diafilmele. sa le prelucreze si sa le aplice in practica in raport cu cerintele de securitatea muncii. usor de asimilat. In principal. deci sa le inteleaga. Realizand o sinteza intre perceptibilul vizual si cel auditiv. putand concretiza si notiuni abstracte.

m. respectiv: numele si prenumele. calitatea instruirii in domeniul protectiei muncii depinde de o serie de factori prin care se inscriu:  nivelul pregatirii profesionale a instructorului. lucrari de control. domiciliul.s. in care. numele si prenumele persoanei care a efectuat instruirea si functia acesteia. temporari sau zilieri. respectiv seful ierarhic al celui care a efectuat instructajul. avand modelul unic aprobat de Normele de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca. Fisa individuala de instruire Fisa individuala de instruire este documentul care atesta ca persoana angajata a fost instruita din punct de vedere al securitatii muncii. dirijand activitatea). a persoanei instruite. mijloacele si materialele de instruire in sine nu au valoare.  nivelul pregatirii profesionale si in domeniul s. precum si semnaturile persoanei instruite. verbale ( care utilizeaza cuvantul vorbit si/sau scris). teste de cunostinte etc. precum si data admiterii la lucru. Metodele. Fisa contine in primul rand elementele de identificare ale persoanei instruite. masini de testare. data la care a avut loc. functia de receptie se realizeaza direct. Aceasta se intocmeste pentru toate persoanele carora li se efectueaza instructajul introductiv general cu exceptia celor carora li se intocmeste fisa colectiva. care a admis la lucru salariatul.. precum si faptul ca prin continutul materialelor predate si al demonstratiilor practice efectuate au fost avute in vedere toate pericolelor existente si riscurile care pot sa apara in timpul activitatii pe care persoana instruita urmeaza sa o desfasoare. Metode de verificare – prin care se urmareste surprinderea performantei in instruire a individului la un moment dat. Metode de urmarire – prin care se asigura feed-back-ul cu ajutorul caruia instructorul constata nivelul si calitatea stocajului informational al cursantului. Legislatia prevede ca fisa individuala de instruire sa se completeze si la terminarea instruirii periodice cu urmatoarele informatii: continutul instruirii. a unor reprezentari si modele operationale etc. In general. consemnandu-se rezultatul testarii. chestionare verbala. 38 .  motivatia persoanei instruite. durata. Persoana care face obiectul instruirii semneaza fisa dupa ce a fost instruita prin instruirea introductiv generala si prin instruirea la locul de munca si dupa ce prin verificarea cunostintelor s-a dovedit ca are cunostintele necesare prestarii muncii in conditii de securitate. instructorul doar asista. grupa sanguina.convorbire. intuitive ( ce contribuie la formarea unor notiuni concrete. intre cursant si mesajul dat). codul numeric personal. data si locul nasterii.sa participe direct la actul de instruire. In fisa se va consemna de asemenea numele si prenumele angajatorului sau a persoanei desemnate de acesta. Fisa individuala de instruire se completeaza dupa verificarea insusirii cunostintelor predate in cadrul instruirii introductiv generale. traseul de deplasare la si de la serviciu. semnatura. calificarea.  capacitatile intelectuale si aptitudinale ale persoanei instruite motivatia instructorului. legitimatia. respectiv seful locului de munca.semnaturile persoanei instruite si a celei care a efectuat instruirea. Pentru cele trei faze ale instruirii sunt prevazute a fi completate: data la care a avut loc instruirea. daca nu sunt alese corespunzator scopului urmarit si capacitatii de invatare a subiectilor. Completarea fisei se face cu pixul sau cu cerneala. nemijlocit. Modelul fisei individuale de instructaj este unic fiind stabilit de normele de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca. fiind pastrata de catre cel care are obligatia efectuarii instructajului la locul de munca. locul de munca. sezonieri. Pentru instruirea periodica fisa individuala de instruire trebuie semnata si de cel ce verifica pentru calitatea instruirii. Fisa se intocmeste obligatoriu pentru lucratorii permanenti sau detasati. 4. a persoanei care a efectuat instruirea si a celei care a verificat insusirea cunostintelor. Aceasta semnatura reprezinta confirmarea insusirii cunostintelor. Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise colectivede instructaj.

toate informaţiile necesare privind: a)riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă. angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare. Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor. să aibă acces la: 39 . în general.Legiuitorul acorda o importanta deosebita efectuarii instruirii privind securitatea si sanatatea in munca si pastrarii evidentei prin completarea corecta si completa a fisei individuale de instruire. care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa. cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. constituie contraventie si se sanctioneaza ca atare. în conformitate cu prevederile legale. astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească. (1). 10 alin. să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară. în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi. astfel incat nerespectarea acestor prevederi. (2) şi (3). cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii. b)măsurile luate în conformitate cu prevederile art. CAPITOLUL 7: INFORMAREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii. precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii. care privesc aceşti lucrători.

(4). c)participarea echilibrată. Aplicarea prevederilor alin. e)organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. 18 alin. în timpul vizitelor de control. d)recurgerea. a) şi b). (1). Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu. prevăzute la art. b)evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol. c)informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. 8 alin. 12 alin. 8 alin. b)desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. c)informaţiile la care s-a făcut referire în art. (1)-(3). (1). 12 alin. la nivelul angajatorului se înfiinţează. (1) lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la: a)orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă. 20 şi 21. 10 alin. precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. (1) şi la art. la servicii externe. a)evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie. în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă. c) şi d). conform art. (1). În vederea realizării prevederilor art. (2). 12 alin. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens. Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari. (1) lit. 5 lit. 40 . 8 alin. după caz. fără diminuarea drepturilor salariale. b)dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri. Consultarea şi participarea lucrătorilor Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă. 16 şi 17. Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat. (1) implică: a)consultarea lucrătorilor. şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege. 16. art. 17 şi ale art.

 Suporturi de curs destinate instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. broşuri din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. CAPITOLUL 8: STABILIREA MIJLOACELOR MATERIALE ȘI TEHNICE NECESARE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care se supun avizării. a cerinţelor care stau la baza realizării acestora. Cerinţele generale pentru realizarea documentaţiilor sunt: conţinutul să fie în concordanţă cu legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vigoare. precum şi a procedurii de avizare. sa prezinte informaţia într-o formă accesibilă. elaborate de prestatorii de servicii. 41 . pe peliculă sau suport magnetic. diafilme şi altele asemenea. cu subiecte din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. completă şi uşor de asimilat. Documentaţiile care se supun avizării sunt:  filme sau imagini. pliante.  diapozitive.  Afise. conţinutul şi realizarea să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire al subiecţilor cărora li se adresează.

agenţi chimici etc). desene.  subiectul să ocupe circa 60% din suprafaţa afişului. sa utilizeze terminologia specifică securităţii şi sănătăţii în muncă. în concordanţă cu subiectul. respectiv culori deschise pentru situaţii pozitive şi culori închise pentru situaţii negative. Cerinţele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:  scenariul şi regia să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului. respectiv să fie rezistente la acţiunea factorilor din mediul în care sunt amplasate şi/sau utilizate (umiditate.  imagine clară şi sugestivă. concis. sa fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri-ţintă de lucrători şi tipul instruirii. fără greşeli tehnice. subliniindu-se elementele principale ale temei şi eliminându-se detaliile nesemnificative. pictograme şi tabele explicative. iar marginile să fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat. sa evidenţieze consecinţele neaplicării şi/sau nerespectării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.  sa nu aibă text sau textul să fie scurt.  utilizarea unor culori vii.  durata proiecţiei: 10-20 de minute. dezvoltată efectiv pentru înlăturarea problemelor de securitate şi sănătate în muncă ce rezultă din evaluarea riscurilor şi adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei de riscuri noi.  materialele din care sunt realizate să fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate.  sonor clar şi sugestiv. informaţiile să fie sistematizate într-o organizare logică a conţinutului. 42 . sa cuprindă ilustraţii. contrastante. Cerinţele specifice pentru realizarea afişelor şi pliantelor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:  grafică simplă. accesibil.  sa fie însoţite de scheme explicative. Cerinţele specifice pentru realizarea diapozitivelor şi diafilmelor sunt:  pe cât posibil să fie realizate color şi să fie clare.  mărimea afişului va fi aleasă în funcţie de scopul urmărit şi locul în care va fi expus. fără a da naştere la interpretări. dacă este necesar. concis şi vizibil. adaptat nivelului de pregătire al grupului-ţintă căruia îi este destinat. Cerinţele specifice pentru realizarea broşurilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:  sa prezinte informaţiile clar şi concis.  forme de prezentare: filmare reală sau animaţie.  sa fie realizate într-o succesiune logică. Cerinţele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt: sa fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi. sa fie redactat clar. scheme. cu dimensiunea literelor aleasă astfel încât să permită citirea textului de la o distanţă de 4-5 m.  sa se axeze pe o temă concretă.  sa prezinte un interes practic cât mai larg. orientate spre situaţii concrete de muncă.  sa fie însoţite de texte redactate clar şi concis.

de catre angajator. evidentiaza si declara accidentele de munca. la Inspectoratul Teritorial de Munca pe teritoriul caruia a avut loc. Comunicarea evenimentelor este obligatorie. potrivit normelor. Prin norme metodologice se stabilesc procedurile prin care se comunica. imdeiat dupa producere. se comunica conducatorului primariei pe raza careia s-a produs. inregistreaza. imediat. 43 . la Inspectoratul Teritorial de Munca din judetul pe teritoriul caruia s-a produs. conducerile persoanelor juridice si persoanele fizice trebuie sa asigure ca orice eveniment produs pe teritoriul lor sau in orice alt loc de munca organizat de ele. Accidentul urmat cu incapacitate temporara de munca se comunica. din judeţul în care îşi are sediul elaboratorul. CAPITOLUL 9: PARTICIPAREA LA CERCETAREA EVENIMENTELOR CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ Legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii in seama angajatorilor si a organismelor statului privind comunicarea. cercetarea si inregsitrarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale. asiguratorului. Accidentele suferite de persoane care au actionat din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public. incidentele periculoase si bolile profesionale. daca au loc in afara unei persoane juridice si nu au avut nici o legatura cu acestea. le va fi comunicat de conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinte de producerea evenimentului. cu exceptiile prevazute de lege. fiind obligatorii pentru toate persoanele juridice si fizice din toate domeniile de activitate. precum si organelor de urmarire penala. competente teritorial. de catre orice persoana care are cunostinta de producerea evenimentelor. de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs evenimentul. precum si celui in judetul pe teritoriul caruia isi are sediul persoana juridica unde era angajata victima. Accidentul mortal. Documentaţiile prevăzute anterior pot fi difuzate sau comercializate numai dacă sunt avizate de către Comisia de abilitare şi avizare. Ca regula generala. cerceteaza. Comunicarea evenimentelor. precum si celui din judetul pe teritoriul caruia isi are sediul persoana juridica unde era angajata victima. precum si modul in care se colecteaza si prelucreaza informatiile referitoare la acestea. indiferent daca acestea intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca. cel care produce vatamare grava. cel colectiv si incidentul periculos se comunica.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie. in fucntie de gravitatea consecintelor evenimentelor. in scris.  Imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive. In cazul accidentelor urmate de invaliditate. sa nu fie modificata. vechimea in ocupatie si locul de munca).  Adresa si numarul de telefon a persoanei juridice. Normele prevad ca. potrivit normelor. ocupatia. urmatoarele informatii:  Denumirea persoaneijuridice sau a persoanei fizice la care s-a produs accidentul si. Atunci cand se impune modificarea starii de fapt. la Inspectoratul Teritorial de Munca. unitatile medico-legale competente trebuie sa comunice. Pentru incidentele periculoase nu se comunica decat informatiile referitoare la eveniment. pentru determinarea caracterului accidentului. cerectarea sa se faca astfel: 44 . ulterior. normele impun unitatilor sanitare competente respectarea termenului de 3 zile de la solicitarea organelor care efectueaza cercetarea.  Consecintele accidentului. culegerea de probe care sa ajute la cercetarea evenimentului. Comunicarea operativa a accidentului trebuie sa contina. angajatorul este obligat sa ia masuri pentru a se face schite.  Datele personale ale accidentatului (nume. Are ca scop stabilirea imprejurarilor si cauzelor care au condus la producerea acestora. fotografii.  Data comunciarii.  Data si ora la care s-a produs accidentul. denumirea persoanei juridice la care este sau a fost angajat accidentatul. ar agrava starea accidentatilorr sau ar pune in pericol viata celorlalti participanti la procesul muncii. Inspectoratul Teritorial de Munca ce il are in evidenta trebuie sa comunice la Inspectia Muncii. pentru cazurile de deces.  Numele si functia persoanei care comunica accidentul. prenume. incidentul periculos sau la disparitia de persoane trebuie sa comunice despre acestea la Inspectia Muncii (IM). a reglementarilor legale incalcate. a raspunderilor si a masurilor ce trebuie luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare. pentru pronuntarea. rezultata din producerea evenimentului. confirmate prin actele medicale. Pentru asigurarea fluxului informatiei. angajatorul trebuie sa comunice acest lucru imediat. la primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate. iar pentru situatiile cand sunt necesare recoltari de probe pentru determinarea cosumului de alcool si droguri. Angajatorul este obligat sa ia masuri pentru ca stare de fapt. in termen de 3 zile de la data eliberarii. dupa caz. precum si Inspectoratului Teritorial de Munca din judetul pe teritoriul caruia are sediul persoana juridica. cel colectiv. faptul ca decesul a fost ssau nu urmarea unei vatamari violente.  Locul unde s-a produs accidentul. cu exceptia cazurilor cand acest lucru ar genera alte evenimente. 5 zile. Cercetarea evenimentelor. rezultata din producerea evenimentului. Inspectoratului Teritorial de Munca din judetul pe teritoriul caruia s-a produs. Inspectoratulele Teritoriale de Munca pe teritoriul carora s-au produs accidentul mortal. starea civila. si. are drept consecinta invaliditattea sau decesul victimei. consemnandu-se intr-un proces-verbal modificarile efectuate pe propria raspundere. daca acestea sunt diferite. asupra diagnostticului provizoriu in cazurile de vatamare grava. varsta. respectiv. in termenele prevazute de lege. In situatia accidnetului urmat de invaliditate. indiferent daca intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca. unitatea de expwertiza medicala trebuie sa trimita o copie a deciziei de incadrare in grad de invaliditate. chiar daca se presupune ca acestea nu au caracter de accidente de munca.In situatia in care un accident urmat de incapacitate temporara de munca.

in cazul accidentelor colective si a incidentelor periculoase care prezinta un grad ridicat de complexitate. inclusiv vatamare grava sau incidentele periculoase au fost comise in astfel de conditii incat potrivit legii. In cazul accidentelor cu incapacitatea temporara de munca dosarul de cercetare al accidentului intocmit de comisia persoanei juridice sau fizice la care s-a produs evenimetul. In urma cercetarii evenimentului.  Persoanele numite trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate cu raspunderi in producerea evenimentului. se inainteaza pentru verificare si avizare la Inspectoratul Teritorial de Munca din judetul respectiv. prin decizie scrisa. se intocmeste dosarul de cercetare. in termen de 5 zile de la finalizarea cercetarii. Declaratia accidentatului. b) De catre Inspectoratul Teritorial de Munca din judetul in raza caruia s-a produs evenimentul. Cercetarea accidentului urmat de incapacitate temporara de munca trebuie sa se incheie in 5 zile de la data producerii. Atunci cand in accident sunt implicate victime angajate la angajatori diferiti. 4. SRI. Persoanele care au fost imputernicite sa cerceteze evenimentul trebuie sa ia declaratii scrise. declaratii necesare pentru a determina caracterul accidnetului. a accidentelor care produc invaliditate. Dosarul de cercetare pentru accidentele care produc incapacitatea temporara de munca se intocmesc intr-un exemplar si se pastreaza in arhiva persoanei juridice sau fizice care inregistreaza evenimentul. s. a) De catre persoana juridica la care s-a produs evenimentul. Schite. c) De Inspectia Muncii. sa preleveze sau sa solicite prelevare de probe necesare elucidarii evenimentului. sa solicite si sa consulte acte si documente. Procesul verbal de cercetare a evenimentelor trebuie sa contina urmatoarele informatii: 45 . iar in situatia in care sunt necesare expertize. in cazul accidentelor mortale. 2. comisia de cercetare. formularul pentru inregistrarea accidnetului de munca (FIAM). In cazul in care faptele care au generat accidnete urmate de incapacitate temporara de munca. 7. Procesul verbal de cercetare. iar cei carora li se adreseaza sunt obligati sa raspunda solicitarii. din care una este angajatul cu atributii speciale de protectie a muncii. referitoare la accident. Orice alte documente. Inspectoratul Teritorial de Munca va supraveghea cercetarea. la cercetare pot participa si persoane delegate de angajatorii respectivi. Opisul actelor aflate la dosar. originalul inaintandu-se la organul de urmarire penala. fotografii. a celor colective. d) De catre organele proprii. precum si in cazul inidentelor periculoase. Declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si cauzelor reale ale evenimentului. Daca accidentele sunt urmare de vatamare grava. termenul se prelungeste cu cel mult 5 zile. in unele cazuri prevazute expres de lege (armata. 3. La nominalizarea mombrilor comisiei se va tine seama de urmatoarele:  Comisia va trebuie sa fie alcatuita din cel putin trei persoane. pentru accidentele urmate de incapacitate temporara de munca. Declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si cauzelor reale ale producerii evenimentului 6. Inspectoratul Teritorial de Munca poate aviza sau dispune completarea dosarului ori refacerea acestuia. sa fie considerate infractiuni. SIE. dupa caz 5. Inspectoratul Teritorial de Munca cerceteaza si accidentele care produc incapacitate temporara de munca suferite de angajatii persoanelor fizice.a) Conducatorul persoanei juridice are obligatia ca la aflarea informatiei sa numeasca de indata. dupa caz. dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare. a situatiilor cu persoane date disparute. care va cuprinde: 1.

precum si a incidentelor periculoase si a disparitiilor de persoane.  Obiectul cercetarii. dupa caz.  Locul producerii evenimentului.  Datele de identificare a persoanei juridice / fizice la care s-a produs evenimentul. profesia de baza. luna.  Semnatura persoanelor care au efectuat cercetarea. Normele metodologice stabilesc. dupa caz propuneri pentru sanctiuni administratove si/sau Capitolulre. evidenta. luand in considerare: o Constatarile facute la locul accidentului o Declaratia conducatorului locului de munca o Declaratia accidentatului sau accidentatilor. echipamentului tehnic. vechimea in munca. o Verificarea altor acte si documente necesare stabilirii imprejurarilor  Urmarile evenimentului si urmarile suferite de accidentati. profesia de baza. reglementarile legale in vigoare incalcate si codul cauzelor. a imprejurarilor si a modului in care s-a produs evenimentul. conform instructiunilor de completare a FIAM. unul pentru dosarul de cercetare a persoanei juridice sau fizice la care s-a produs accidnetul si unui la Inspectoratul Teritorial de Munca ce a avizat dosarul. iar pentru persoanele care in momentul accidentarii desfasoara o activitatea pentru care este necesara autorizarea. anul. Solidaritatii Sociale si Familiei – Inspectia Muncii. o Declaratiile martarilor. locul de munca.  Perioada de timp si locul unde s-a facut cercetarea. pentru care cercetarea este in sarcina Inspectoratelor Teritoriale de Munca si Ministerul Muncii. ziua.  Alte constatarri facute cu ocazia cercetarii evenimentului. Persoana fizica sau persoana juridica la care se inregistreaza accidentul. ora producerii. cu trimitere la actele normative si articolele incalcate. prenume. de asemenea.  Descrierea detaliata a locului. precum si documentul pe baza caruia se face cercetarea si institutia unde lucreaza.  Cauzele reale ale evenimentului. deces.  Datele de identificare a accidentatului: nume. ocupatia in momentul accidentarii. starea civila. cu precizarea procedurilor legale incalcate si.  Viza conducatorului persoanei juridice sau a unei persoane cu delegatie decompetenta. calitatea acestora.  Persoana juridica/fizica ce va inregistra si va declara accidentul de munca.  Numele persoanelor care efectueaza cercetarea accidentului. se face referire la acestea. numarul de copii minori. datele de identificare a persoanei juridice la care este sau a fost incadrat accidentatul. cand este posibil. ocupatia in momentul accidentarii. daca este cazul. precizate la punctul 1. vechimea in munca. de la nivel de intreprindere pana la nivel national. activitatea principala desfasurata de acesta. varsta. invaliditate. domiciliul stabil. si. potrivit procesului 46 . cetatenia.  Numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul verbal de cercetare si repartizarea acestora. Procesul verbal dew cercetare a unui evenimet se intocmeste in doua exemplare.  Persoanele raspunzatoare de incalzarea reglementarilor legale. in ocupatie si la locul de munca. procedurile si termenele pentru cercetarea evenimentelor. avand drept consecinta vatamari grave.  Data incheierii procesului verbal.  Data. Inregistrarea. Procesul verbal de cercetare este documentul primar care sta la baza inregsitrarii accidentelor de munca si a incidentelor periculoase.  Sanctiunile contraventionale aplicate. declararea accidentelor de munca si incidentelor periculoase.  Masurile stabilite pentru prevenirea altor evenimente similare si termenul de raportare la Inspectoratul Teritorial de Munca privind solutionarea deficientelor.

inregistreaza. La persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul. La persoana accidentata In situatia in care victima unui accidnet de munca este propusa pentru pensionare se mai completeaza un exemplar pentru dosarul de pensionare.verbal de cercetare. 2. FIAM-ul se completeaza pentru fiecare persoana accidentata si reprezinta documentul oficial de declarare a accidentului de munca. care se inainteaza la unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca. pe baza FIAM-urilor. Inspectoratele Teritoriale de Munca si asiguratorii (CJP). Evidenta accidentelor de munca si a evenimentelor se tine in registru de evidenta a caror modele sunt aprobate prin norme nationale. 47 . in termen de 5 zile de la incheierea semestrului. FIAM-ul se compelteaza in patru exemplare care se distribuie astfel: 1. in registre proprii. pe care sa o transmita. la Inspectoratul Teritorial de Munca. purtand semnatura si stampila conducatorului persoanei juridice sau a unei persoane cu delegare de competenta si semnatura si stampila inspectorului sef al Inspectoratului Teritorial de Munca ce a verificat formularul. La asigurator 4. toate accicdentele de munca si incidentele de munca au obligatia de a intocmi rapoarte trimestriale privind situatia persoanelor care si-au incheiat perioada de incapacitate temporara de munca. completeaza „Formularul pentru inregistrarea accidentului de munca” (FIAM). Registrele de accidente cuprind evidenta nominala a persoanelor accidentate. La Inspectoratul Teritorial de Munca 3. conform unui model tipizat aprobat prin norme nationale (vezi Anexa 1).

inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. fiecarei functii din structura organizatorica a unei unitati economico-sociale ii corespund atributii specifice pe linia controlului securitatii muncii. directorul si prin delegare de autoritate. director general. a desfasurarii tuturor proceselor de munca.  conceperea. patronul. va analiza periodic.  controlul medical la angajare si periodic etc. situatia accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. Deoarece conducerii unitatii ii revine raspunderea principala pentru realizarea unor conditii normale de munca. relativ la:  conceperea. in cea mai mare parte indirecta. director. ea trebuie sa urmareasca permanent indeplinirea planului anual de securitatea muncii.. poate solicita testarea inopinata a personalului pe diverse problematici de protectia muncii. studiul realizarii masurilor de prevenire.  comunicarea. responsabilul cu protectia muncii si medicul specialist in medicina muncii. Patron. dispozitia si amenajarea constructiilor si a altor locuri de munca. In vederea cunoasterii obiective si rapide a nivelului securitatii muncii in propria unitate. cu factorii de raspundere.  dotarea si utilizarea in cazul mijloacelor de protectie colectiva si individuala. in mod permanent. instalatii etc.  periculozitatea mediului de munca.  organizarea muncii conform prescriptiilor de securitate.  instalarea. dreptul de a urmari si controla nivelul securitatii muncii revine si celorlalte elemente – conducatorul direct al locului de munca si executantul. atributii de control. presedinte. ele nu au insa dreptul de sanctionare si recompensare. solicitarile si propunerile personalului relativ la imbunatatirea conditiilor de munca.  transportul. pe linie de securitate a muncii la nivelul intreprinderii au functiile de conducere apartinand structurii organizatorice de productie – patronul. in functie de relatia cu procesul de productie si modalitatea de implicare in realizarea acestuia. exploatarea si intretinerea mijloacelor de munca(utilaje. conducatorul acesteia poate dispune compartimentului de protectie a muncii sarcina elaborarii si completarii unor chestionare cu grad de complexitate si arii de cuprindere a problematicii specifice variate. Controlul se realizeaza de catre factorii desemnati.). va exercita supravegherea. instalatiilor etc. La modul general. Pentru aceasta. directorul general.  dimensionarea si repartizarea sarcinii de munca.  realizarea instructajelor si propagandei de protectia muncii. manipularea si depozitarea substantelor periculoase. precum si gradul in care sunt satisfacute in mod curent cerintele privind prevenirea accidentarile si imbolnavirilor profesionale. De asemenea. inclusiv proiectele de investitii in domeniu. respectiv directorul. presedintele. independent de testarile practicate cu ocazia instructajelor obligatorii prin 48 . proiectarea si achizitionarea utilajelor. CAPITOLUL 10: VERIFICAREA RESPECTĂRII PREVEDERILOR LEGALE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII ÎN MUNCĂ In sens juridic.

Pentru o mai clara delimitare a rolului sau in prevenirea accidentelor si imbolnavirilor profesionale. Executantul .. corespund cerintelor de securitate.. autorizat. a instalatiilor etc. indeplinirea obiectivelor de productie. Conducatorul direct al locului de munca. concret si permanent.  controleaza permanent mentinerea utilajelor.  controleaza mentinerea in stare corespunzatoare a cailor de acces si a mediului fizic de munca.Astfel. o reprezinta inspectarea efectiva a intreprinderii de catre conducatorul acesteia.  controleaza permanent respectarea de catre personalul din subordine a cerintelor de securitate a muncii la indeplinirea sarcinii de munca. deoarece el se confrunta in mod real. reglementarile legale in vigoare prevad explicit principalele atributii ce revin in acest sens conducatorului locului de munca. Modaliatatile prin care conducatorul locului de munca realizeaza controlul securitatii muncii. inclusiv pe linie de control. constau in inspectarea vizuala. dupa caz. daca instalatiile.  controleaza dotarea locului/ locurilor de munca din subordine cu mijloacele de protectie colectiva necesare si mentinerea lor intr-o stare corespunzatoare de functionalitate. intr-o stare corespunzatoare din punct de vedere al securitatii muncii. O modalitate de control. psihice. sunt intr-o stare adecvata. semnalizarea corecta a diverselor pericole. conducatorul direct al locului de munca are posibilitatea de sesizare si interventie cea mai rapida in cazul aparitiei unor neconformitati cu cerintele de securitatea muncii. utilaje.  controleaza. dispozitivele si aparatelor de protectie colectiva si individuala. nu-l absolva pe executant de obligatia de a verifica. dupa cum urmeaza:  controleaza si admite la lucru numai personalul aflat intr-o stare corespunzatoare de sanatate. dar importanta prin impactul stimulativ si coercitiv asupra personalului. prin repartizarea sarcinilor. Si in acest caz reglementarile legale in vigoare prevad expres indatorirea lucratorului de a controla. inainte de inceperea activitatii.  controleaza dotarea personalului din subordine cu echipament individual de protectie adecvat si utilizarea corespunzatoare a acestuia. a utilajelor. astfel incat sa nu existe posibilitatea aparitiei riscurilor de accidentare sau imbolnavire profesionala. prin care sa se controleze modul de insusire de catre lucratori a comportamentului adecvat in caz de pericol. a modului de organizare si intretinere a locurilor de munca. Raspunderea atribuita conducatorului locului de munca privind controlul securitatii muncii. idem pentru lucrarile de constructii-montaj. la randul sau. instalatiilor etc. in conformitate cu cerintele securitatii muncii. probe si/sau verificari la mersul in gol al masinilor. pentru verificarea utilizarii echipamentelor. odihna etc. in cazul punerii in functiune a unor instalatii. a starii tehnice. instalatiilor etc.. Data fiind pozitia sa in structura organizatorica de productie. mai putin eficienta relativ la gradul de cunoastere a realitatii. daca celelalte elemente ale sistemului de munca cu care intra direct sau indirect in relatie. dar si privind securitatea muncii.norme. ca si supravegherea directa a comportamentului si activitatii lucrarilor pe parcursul zilei de munca. a cunostintelor si modului in care s-a inteles cum trebuie sa se execute diversele operatii. se poate spune ca rolul conducatorului direct al locului de munca este esential pentru realizare securitatii muncii si aceasta. instruit si. masini iesite din revizii si reparatii sau a celor noi. efectuarea unor exercitii implicand stimularea de situatii accidentogene. 49 . comportamentul lucratorilor etc. uneltele etc. daca satisfac cerintele de securitate a muncii. utilajele. supravegherea si corectarea abaterilor elementelor microsistemului de munca atribuit. cu desfasurarea procesului de munca si are obligatia de a asigura. masuri simple ale unor parametri. citirea indicatiilor aparatelor de masura si control. precum si verificarea si testarea verbala a personalului din subordine asupra starii fizice. instalatiilor etc.

 Sarcinile de munca sunt dimenzionate corect si repartizate adecvat in functie de capacitatea de munca si de pregatorea executantilor.  Fiecare conducator al locului de munca isi indeplineste obligatiile privind acceptarea la lucru numai a personalului cu stare corespunzatoare de sanatate si pregatre profesionala precum si celelalte indatoriri privind protectia muncii.  Controlul indeplinirii Programului de protectia muncii la nivelul unitatii. minerit s. acelasilucru este valabil si pentru depozitarea materiilor prime. Controlul securitatii muncii este una din functiile cele mai improtante ale serviciului intern de securitate si sanatate in munca.  Sunt utilizate si mentinute in stare corespunzatoare sb aspectul protectiei muncii mijloacele de protectie colectiva. vibratii. materialeor. Personalul din cadrul compartimentului de securitate si sanatate in munca trebuie sa controleze daca:  Exista autorizatie de functionare a intreptinderii – emisa de Ministerul Muncii.. pulberi si praf in atmosfera.  Controlul periodic al starii mediului fizic de munca. in cazul in care aceasta a fost obtinuta.In general. Solidaritatii Sociale si al familiei. Serviciul intern de securitate si sanatate in munca. 50 . modul in care trebuie sa procedeze executantul in vederea controlarii nivelului de securitate al componentelor locului de munca este detaliat in instructiunile de lucru. Controlul permanent al modului in care sunta sigurate conditiile pentru protejarea omului impotriva posibilelor riscuri generate de procesele de munca asigura personalului acestui serviciu capabilitatea de a identifica factorii accidentogeni si de morbiditate in vederea stabilirii directiilor majore ale politicii de prevenire si a masurilor concrete care trebuie incluse in Programul anual de protectie a muncii. al modului de respectare a cerintelor de securitate la organizarea si desfasurarea proceselor de munca. trebuie verificat daca aceasta se foloseste numai de catre personal autorizat. utilajele.  Controlul dotarii si al calitatii de protectie in cazul mijloacelor de protectie colectiva. sub aspectul constructiei si al modului de intretinere si exploatare.  Masinile.de regula in normele specifice sau in instructiunile de securitatea muncii este inclusa detaliat procedura de predare – preluare a schimbului. radiatii. Daca activitatea se desfasoara in conditii deosebite( de exemplu.a. Reglementarile legale prevad in mod explicit obiectul si limitele atributiilor serviciilor de securitate a muncii. sub aspectulprotectiei muncii. instalatiile. reperelor si produselor finite.zgomot. este o conditie esentialain indeplinirea rolului sau de consiliator al conducerii unitatii pe linie de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale. prin masuratori efectuate cu forte proprii sau de institutii autorizate – ale nivelului de gaze.).  Sunt mentinute si respectate indicatoarele de securitate  Sunt mentinute degajate si in stare de curatenie caile de acces.  Controlul efectuarii si calitatii instruirilor la locul de munca si al instruirilor periodice.  Spatiile de depozitare respecta cerintele de securitate a mincii.  Controlul. privind controlul de profil care constau in:  Controlul modului in care se respecta la angajarea perdonalului cerintele de securitatea muncii.  Controlul utilizarii si intretinerii echipamentelor individuale de protectie. in cazul in care pentru anumite lucrari este necesaraautorizatia de lucru. prin sondaj. uneltele si echipamentele de lucru sunt conforme standardelor si celorlalte Prescriptii legale in vigoare. unde exista un potential accidentogen ridicat prin natura proceselor de munca. in industri chimica. ca moment si modalitate principala pentru executantii de control al securitatii muncii. trebuie verificat daca se mentin conditiile pentru care autorizatia a fost acordata.

dimensionarea si repartizarea corecta a sarcinilor de munca. Acesta presupune evaluarea rezultatelor. Chiar frecventa si amploarea controlul. prin totalitatea actiunilor de legiferare vizand mentinerea riscului de accidentare si de imbolnavire profesionala in limitele de acceptabilitate de la momentul respectiv. tehnice. reducerea rezultatului urmatoarei ecuatii: Pericol/Risc + Imprejurari favorizante = Accident / Incident. in functie de natura activitatii inreprinderii.  Eliminarea sau modificarea imprejurarilor favorizante. cel putin. Ca urmare. serviciul medical utilizeaza proceduri specifice. Este un proces care se desfasoara in vederea mentinerii nivelului de securitate si sanatate in munca in limitele prevazute de norme la momentul dat.  Tehnic (tehnologic). in vederea scaderii probabilitatii de producere.ui efectuat de compartimentul de protectia muncii sunt determinate de dimensiunea si factorii de risc propriii fiecarei intreprinderi. In unitatile in care exista un serviciu medical. depistarea cauzala a abaterilor si neconformitatilor si adoptarea unor decizii cu caracter corectiv sau profilactic in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Actiunea preventiva cuprinde ansamblul de mijloace umane.  Prevenirea de masuri si mijloace adecvate pentru a face fata situatiilor de urgenta. cu un numar redus de salariati si potential accidentogen si de morbiditate redus. asigurarea securitatii si sanatatii in munca a tuturor lucratorilor este o cerinta de egala importanta si in deplina concordanta cu obiectivele orientate spre profit si calitate ale intreprinderilor. indeplinirea atributiilor specifice acestuia revine unei persoane desemnate ca responsabil cu protectia muncii. 51 . Serviciul medical. Aplicand acestei ecuatii principiile generale de prevenire ale Directivei cadru 89/391/CEE. Eliminarea tuturor accidentelor si imbolnavirilorprofesionale cu ajutorul prevenirii este obiectivul general al securitatii si sanatatii in munca. Fiind un important factor de crestere economica.financiar. Acest obiectiv cuprinde si reducerea consecintelor in cazul producerii accidentelor si/sau imbolnavirilor profesionale. De maxima imprtanta sunt urmatoarele aspecte ale controlului securitatii si sanatatii in munca. se pot determina urmatoarele obiective specifice:  Eliminarea pericolelor/riscurilor sau reducerea consewcintelor potentiale la sursa. deci conditiile de igiena a muncii. Controlul securitatii si sanatatii in munca. nu exista un asemenea compartiment.:  Juridic. compararea lor cu obiectivele stabilite. economice si organizatorice cu efect pozitiv in eliminarea sau. prin folosirea parghiilor financiare pentru a corela nivelul de securitate si sanatate in munca dintr-o intreprindere cu rezultatele financiare ale acesteia.Elementele pe care le implica acest obiectiv de control prezinta particularitati concrete. In unele cazuri (al firmelor mici). In vederea indeplinirii obiectivelor proprii pe linia controlului de securitate a muncii. pozitiile de lucru. Controlul securitatii si sanatatii in munca la nivel de intreprindere cuprinde ansamblul actiunilor de verificare si de reglare a proceselor de management si de executie in domeniul securitatii si sanatatii in munca. stabilite de Ministerul sanatatii. acesta are dretul si obligatia de a controla permanent parametrii mediului de munca si celelalte elemente care ar putea constitui surse potentiale de imbolnavire profesionala: starea de snatate a personalului. [rin aplicarea unor masuri tehnico-organizatorice pentru reducerea sau eliminarea expunerii lucratorilor la factori de risc determinati de modul de concepere si realizare a mijloacelor de productie sau de mediul de munca. Prevenirea trebuie sa cuprinda toate situatiile care afecteaza integritatea sistemului de munca si continuitatea proceselor de munca.

cand poate transmite aceasta atributie altor decidenti aflati pe niveluri ierarhice inferioare si/sau specialistilorin scuritate si sanatate in munca. masina).  La nivel de diviziune economica a intreprinderii (sector de activitate). controlul SSM este: control de rutina. conform graficului de control. in acest caz. In cea de a doua situatie. gradul de acoperire al acesteia fiind total. pe cale ierarhica. In cazul intreprinderilor mici si mijlocii si chiar a celor mari care un prezinta riscuri importante pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.  Tip de “inspwectie” al activitatii preventive. situatie in care se considera control intern indirect. Controlul prin testare presupune testarea elementelor din sistemul de munca la aparitia unor factori perturbatori si verificarea comportamentului preventiv al acestora. Controlul intern reprezinta o atributie a angajatorului pe care o poate realiza el insusi si. control exceptional. intrinsec unei activitati sau caruia i se apreciaza o consecinta maxima previzibila extrem de grava sau pe identificarea riscurilor profesionale la care sunt expusi lucratorii in indeplinirea sarcinilor de munca. atunci cand se efectueaza in mod curent. Controlul total inseamna parcurgerea intregii intreprinderi.  La nivel de loc de munca (instalatie. ocazionat de evenimente nedorite. acesta este:  La nivel de intreprindere (unitate economica). este vorba despre un control intern direct sau prin decizie manageriala de delegare de competenta. Activitatile de control SSM in intreprindere efectuate pentru indeplinirea obligatiilor de ce revin angajatorilor ca unici responsabili pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca a propriilor lucratori. Controlul calitativ presupune utilizarea unor instrumente de control de care dispune specialistul sau echipa de specialisti in securitatea muncii din acea intreprindere pentru a determina neconformitatile. 52 . generatoare de accidente sau imbolnaviri ale lucratorilor. In functie de zona de desfasurare a controlui intern. Ca metoda de control calitativ se poate utiliza anchetarea personalului prin intrebari tinta (interviu. Controlul prin sondaj este un control SSM partial care presupune parcurgerea unei anumite zone de intreprindere care se stabileste in functie de riscurile existente sau se delimiteaza fizic. avarii. fiind chiar recomandata. disfunctionalitatile si/sau problemele care ar putea sa apara in sistemul de munca. pentru verificarea respectarii legalitatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca.  La nivel de compartiment (sectie. negative si antoieconomice (accidente. parcurgerea intregii arii supuse controlului SSM de acest tip un trebuie sa ridice probleme deosebite. acesta a delegat atributii subalternilor. Controlul intern poate fi axat pe identificarea unui singur irsc. imbolnaviri. In functie de motivatia care il genereaza. Instrumentele utilizate pentru efectuarea controlului sunt diverse. atelier. dezvoltarea tehnicilor si metodologiilor de control fiind in atentia cercetatorilor si specialistilor cu preocupari in acest domeniu. catastrofe. explozii). incendii. este denumita Control intern. Controlul vizual este aproape nelipsit din orice inspectie si permite detectarea rapida a eventualelor nereguli vizibile cu ochiul liber si permite aprecierea situatiei deansamblu privind conditiile de lucru de la locurile de munca. serviciu). testare) azate pe identificarea aspectelor negative si/sau prin fise de control (chestionare sau liste de control) elaborate pentru depistarea disfunctionalitatilor lor. raspunderea angajatorului nu este diminuata in nici un fel chiar daca. Solidaritatii Sociale si al Familiei si respectiv de Ministerul Sanatatii. efectuat de catre institutiile de specialitate centrale si teritoriale ale Ministerului Muncii.

control si securitate.Testarea mijloacelor de munca (ex:a echipamentelor tehnice) inseamna supunerea acestora la incercari in conditii anormale de functionare xare ar putea determina aparitia unor situatii periculoase. etc. de a asigura periodic dsau ori de cate ori este cazul. a echipamentelor tehnice sau a materialelor. drept componenta de baza a activitatii de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale intr-un sistem de munca. reglajelor si intretinerii echipamentelor tehnice. conform Normelor Generale de protectia Muncii. prin reducerea probabilitatii sale de manifestare sau diminuandu-i consecintele nedorite. 53 . Controlul calitativ se realizeaza prin masuratori. Revizuirea procedeelor de lucru. Se pot aplica si metode mai complexe de control calitativ. Testarea mediului si sarcinii de munca se efectueaza mai dificil datorita caracteristicilor acestor elemente ale sistemului de munca. dintre acestea mentionam:  Caderi de la inaltime sau la acelasi nivel  Caderi. intretinerii. negative. analize. Prevederea sau modificarea unor sisteme de detectie. vibratii. Angajatorii au obligatia. evaluarea riscurilor si controlul riscurilor profesionale. ingerare de substante  Pericole asociate montarii. In urma controlului riscurilor profesionale se pot stabili masurile de prevenire care pot anula posibilitatea accidentarii sau imbolnavirii profesionale. zgomot. demontarii de instalatii si echipamente tehnice  Transport cu vehicule in incinta sau in exteriorul unitatii  Electericitate. expertize – care au dreprt scop determinarea existentei sau/si a nivelului unor factori nocivi care ar putea afecta ssecuritatea si sanatatea lucratorilor. Anumite pericole au caracter general. bazate pe analize teoretice (doagnoze de securitate) de simulare a aparitiei unor fenomene nedorite. fiind prezentate in mai multe din activitatile economic. obiecte  Manipularea inadecvata a maselor  Incendii. Intensificarea verificarilor. operarii. Pericolul reprezinta sursa unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii angajatilor in timpul lucrului. activitatea de control a riscurilor efectuata in sistemul respectiv. in general. urmatoarele: Modificari de proiectare fizica. determinari. Se identifica astfel. acolo unde este cazul. Modificarea conditiilor de lucru. De fapt. prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau de laboratoare proprii abilitate. in sistemul de munca si studiul comportarii sistemului de munca in diverse situatii de risc. proiectari de materiale. Aceasta verificare periodica trebuie sa se realizeze cel putin o data pe an si trebuie sa fie urmata de propuneri de masuri tehnice si organizatorice de reducere a noxelor. inhalare. Prevenirea riscurilor profesionale la nivel de intreprindere trebuie sa cuprinda cel putin identificarea. explozii  Contact. radiatii  Iluminat necorespunzator  Temperaturi scazute sau prea ridicate. aceasta este caracteristica unui sistem / proces / echipament / element cu potential de afectare a sistemului de munca sau a unor elemente ale acestuia. verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca. Testarea personalului este cel mai usor de efectuat si in practica se aplica foarte des atat verificarea cunsotintelor teoretice cat si a celor practice. repararii. care sa faciliteze procesul decizional: este riscul acceptabil sau sunt necesare masuri preventive ? Masurile preventive care se adopta sunt. prin simularea unor situatii de pericol. prin eliminarea pericolului la sursa. Controlul riscurilor trebuie sa fie un proces continuu.

Principalele prioritati in realizarea controlului s. sunt:  Verificarea continua a rezultaelor partiale obtinute la implementarea programului anual de protectie a muncii  Compararea realizarilor programului anual de protectie a muncii cu obiectivele initiale ale acestuia. precum si a vitezei de realizare a acestora. instruire. obiectiv. Cerintele fundamentale ale unui proces de control a sanatatii si securitatii muncii eficient sunt urmatroarele:  Sa fie continuu  Sa aiba un caracter preventiv. are drept scop aflarea raspunsurilor la intrebarea „cu ce rezultate s-au finalizat actiunile desfasurate pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca in intreprindere?” Aceasta vizeaza maximizarea parametrilor ce se refera la cantitatea si calitatea rezultatelor obtinute. etc). trebuie sa fie continuu. al asigurarii nivelului preconizat de securitate si al rezultatelor masurilor de prevenire luate in intreprindere. de rutina si complex. corectarea lor cat mai curand posibil  Realizarea unui control axat pe analiza relatiilor cauza-efect si nu tip constatativ  Flexibilitate si adaptabilitate in realizarea controlului.m. in cadrul controlului.m.m.s. concretizat in decizii si actiuni manageriale orientate spre eficientizare si o evaluare stiintifica axata pe analiza relatiilor cauza-efect. Statisticile privind accidentele de munca si imbolnavirile profesionale pe activitati economice trebuie utilizate pentru efectuarea unor controale tinta si in cadrul intreprinderilor.m.m. 54 . fundamentat stiintific. la nivel de intreprindere. intr-o intreprindere poate fi caracterizat astfel: intern. prompt si orientat spre analize profunde ale situatiilor de risc care ar periclita securitatea si sanatatea lucratorilor. un control s. Controlul s. fiind inlocuit de un control acrtiv. spre exemplu.m. O mai buna comunicare si coordonare. de reducere pana la eliminare a deficientelor In prezent. si odata cu aparitia si manifestarea noilor riscuri (stres. de preintimpinare a deficientelor si. factori psiho-sociali. O mai buna informare. cu evidentierea abaterilor propuse  Determinarea cauzelor ce au generat abaterile constatate  Adoptarea masurilor de corectie si urmarirea efectelor produse la aplicarea acestor masuri. Rezultatele acestor statistici pot „orienta” controalele si pot reprezenta fundamentul programarii viitoarelor actiuni de verificare. Pentru evaluarea exacta a situatiei privind asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor si pentru determinarea mijloacelor celor mai adecvate de interventie pentru remedierea neconformitatilor. controlul s.s. de surprindere a personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii prin noutatea problemelor. daca acestea s-au manifestat. Tinand cont de clasificarea prezentata anterior. total. determina necesitatea perfectionarii profesionale continue in domeniu securitatii si sanatatii in munca a acestui personal. Caracterul complex al controlului s.s. tip constatativ tinde sa dispara. formare si perfectionare a personalului. fara a se pierde din rigurozitate Intre elementele de considerat. Controlul s. auditul de securitate. indirect.s.s.s. adica de preintampinare a deficientelor  Sa aiba un caracter corectiv. Eficienta si eficacitatea activitatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot fi determinate si cunoscute fara un control adecvat al indeplinirii obiectivelor propuse.m. deosebit de importante sunt informatiile statistice privind accidentele de munca si imbolnavirile profesionale.s. activ. Acest lucru presupune:  Accentuarea caracterului preventiv al controlului. evaluarile nivelului de risc / securitate in munca. bazat pe informatii. bine organizat si sa se concretizeze in decizii si actiuni eficace. este necesar sa se asigure in intreprindere un control s.

Responsabilitatea controlului s.s. pe managementul securitatii si sanatatii in munca.s. cu acordarea unei atentii deosebite locurilor de munca unde pot apare riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala. modul de organizare teritoriala a activitatii etc. etc. prin una din modalitatile:  Efectuand personal aceasta activitate  Prin desemnarea a 1-2 persoane cu atributii in domeniul protectiei muncii (specialisti in securitatea si sanatatea in munca)  Prin organizarea compartimentului de protectie a muncii  Prin contractarea de servicii sau persoane specializate din exterior. etc. pe cooperarea intre compartimente.m. corespunzator conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca. revin personalului din cadrul serviciului de securitate a muncii. realizat periodic. determinati spre exemplu de preocuparea angajatorilor pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.s. Pentru aceasta este important ca persoana / echipa din cadrul compartimentului de protectie a muncii sa aiba o formare adecvata. prin personal propriu sau prin personal extern abilitat. Prin delegare de competenta. atributiile de control al locurilor de munca din intreprindere. Pe baza programului de activitate. controlul securitatii si sanatatii in intreprindere se sprijina pe cultura de securitatea din acea unitate. pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor.s. precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii. trebuie controlate toate locurile de munca. obligatia sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii. volum productie. riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.s. Tipul de control s. angajatorul este obligat sa asigure si sa controleze. elaborarea planului de control si alocarea resurselor (umane.m. cu implicarea lucratorilor respectivi 55 . Cntrolul s. La elaborarea unui plan de control s. pe procedurile de achizitii de produse si servicii.m.m. in vederea stabilirii masurilor prioritare. in baza unui grafic de control ce poate fi elaborat lunar. De asemenea. motivarea si informarea personalului privind prevenirea.  Constituirea unei echipe de control s.s.al intreprinderii. oar pe cultura de prevenire din intreprindere.s. cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite . De asemenea. sau prin delegare de competenta sa desemneze persoanele care sa efectueze aceasta activitate. constituie un instrument dintre cele mai eficace al preveniri. trebuie avute in vedere urmatoarele elemente (recomandari privind realizarea controlului s.sm.Rezultatele evaluarilor nivelului de risc / securitate in munca permit ierarhizarea riscurilor in functie de dimensiunea lor si orientarea controlului spre zonele cu probleme. anual si actualizat ori de cate ori este nevoie.m.m.):  Stabilirea periodicitatii controlului in functie de specificitatea fiecarei intreprinderi (volumul activitatilor desfasurate. in scopul prevenirii accidentelor de munca si imbolnaviri lor profesionale. adecvate sunt elementele la a caror stabilire se iau in calcul o serie de factori obiectivi.s. revine conducatorului intreprinderii care are. pe cat posibil.s. trimestrial. In indeplinirea obligatiilor legale. al intregii intreprinderi. angajatorul trebuie sa organizeze si sa realizeze controlul s. pe coordonarea muncii. elaborarea si realizarea graficului de control.m. determinati dew situati economico-financiar a intreprinderii si subiectivi. formata din specialisti in securitatea si sanatatea in munca si conducatorii directi ai locurilor de munca. materiale. care urmeaza a fi efectuat. conform legii.)  Controlul. Rezulta deci ca angajatorul poate el insusi sa-si asume atributiile de control s. numar de personal.m. financiare. fara exceptie si trebuie verificata periodic incadrarea valorilor noxelor in limitele admise pentru mediul de munca. de timp). pentru a identifica si a corecta situatiile de pericol. pe constientizarea. sa fie impartiala si corecta si sa respecte caracterul preventiv si corectivo-constructiv al controlului s.

s. informatiile cuprinse in acest document fiind. controlul s.) va fi prezentat conducerii intreprinderii  Raportul privind controlul s.  Comunicarea fiecarui compartiment din cadrul intreprinderii . deficientele si problemele depistate de echipa de control. Indiferent de modul si de instrumentele de ivestigare utilizate. apa potabila. tinand cont de cerintele de ergonomie la locurile de munca  conceperea. cestiare. ulterior. prin atitudinea favorabila si prin cunostintele pe care le posada cu privire la locul de munca. 56 . masurile propuse. amenajarea. la procedeele de lucru. precum si termenele de realizare. precum si cele sanitare. presupune implicarea managerilor aflati pe diferite trepte ale ierarhiei organizationale a intreprinderii.s. fisele tehnice de securitate ale acestora  procurarea si utilizarea adecvata a echipamentelor individuale de protectie  utilizarea unor metode sigure de manipulare. pot aduce informatii utile ce ar permite detectarea de noi surse de factori de risc. incercarea si verificarea ecgipamentelor cerintele de securitate a muncii  punerea la dispozitia lucratorilor a unor servicii adecvate.m.s. a datei si orei care se va efectua controlul s. constructia. Rezultatul analizei (raportul privind controlul s. deficientele si problemele depistate in timpul controlului s. reciclare si eliminare a deseurilor periculoase  adaptarea componentelor echipamentelor sau a proceedeelor la capacitatile fizice si psihice ale lucratorilor.s.m. colectare. si mai ales a lucratorilor care.m. a specilistilor in securitatea si sanatate in munca..  Neconformitatile. cantine. etc. va contine neconformitatile. analizate de catre echipa de control.s.s. se vor consemna intr-o fisa de control s. evaluarea si combaterea riscurilor profesionale  determinarea nivelului de expunere a lucratorilor la agenti periculosi la agenti periculosi la locul de munca  interzicerea si limitarea expunerii lucrarilor la agenti periculosi la locul de munca  interzicerea si limitarea utilizarii echipamentelor si/sau procedeelor periculoase  inlocuirea produselor si tehnologiilor periculoase prin altele nepericuloase sau mai putin periculoase  semnalizarea de securitate  autorizarea personalului  clasificarea si etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase.m.m. In fisele de instruire se pot inscrie specte privind urmatoarele probleme:  identificarea.m. cu suficient timp inainte.

pericol grav si imminent angajatorul are urmatoarele obligatii: a)sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor. serviciul medical de urgenta. 57 . b)sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate. b)sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura. Angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor. CAPITOLUL 11: MONITORIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVACUARE ȘI INTERVENȚIE ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ Referitor la primul ajutor. salvare si pompieri. stingerea incendiilor. precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor. Numarul lucratorilor instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice intreprinderii si/sau unitatii. in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate. c)sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent. Angajatorul are urmatoarele obligatii: a)sa informeze. in caz de pericol grav si iminent. evacuarea lucratorilor. toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol. stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor. indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor. adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii. tinând seama de alte persoane prezente. de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor. cât mai curând posibil.

 Sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care exissta un pericol grav si iminent. despre riscurile implicate de acest pericol. care sunt lucratorii ce pot fi expusi unui pericol grav si iminent de accidentare. prin pericol grav si iminent de accidentare. lucrator al serviciului extern de prevenire si protectrie cu care intreprinderea si/sau unitatea a incheiat contract. angajatorul va desemna lucratorii responsabili si va asigura instruirea acestora. precum si despre masurile luate ori care trebuie luate pentru protectia lor. astfel:  Sa informeze.  Asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate. legea impune o serie de obligatii pentru angajatori. Conform legii. reala si actuala.Angajatorul trebuie sa se asigure ca. cat mai curand posibil. normele dispun luarea imediata a uneia sau mai multora dintre urmatoarele masuri de securitate: a) Oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii b) Evacuarea personalului din zona periculoasa. angajatorul trebuie sa:  Desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i instruiasca in acest sens. atunci angajatorul poate lua masuri impotriva lor. careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a deveni realitate in orice moment. poate fi constata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate. chiar daca seful ierarhic superior nu este de fata sau nu poate fi contactat. atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat. in caz de pericol grav si iminent. sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei. toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare. Starea de pericol grav si iminent de accidnetare. precum si de catre inspectorii de munca. Cu privire la pericolul grav si iminent de accidentare. Daca lucratorii au fost instruiti si formati dar. Angajatorii nu trebuie sa prejudicieze in niciun fel lucratorii in cazul in care acestia parasesc locurile de munca in caz de pericol grav sau iminent de accidentare. astfel incat acestia sa poate actiona in sensul aplicarii masurilor preventive pentru prevenirea consecintelor unui asemenea pericol. in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane. in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun. In vederea anuntarii conducatorilor ierarhici. in afara cazurilor exceptionale si pentru motivele justificate. In vederea anuntarii serviciilor specializate. 58 . se intelege situatia concreta. In vederea evacuarii personalului din zona periculoasa angajatorul trebuie sa:  Intocmeasca planul de evacuare a lucrarilor. pentru a evita consecintele unui astfel de pericol. angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior. dau dovada de neglijenta sau actioneaza imprudent. c) Anuntarea serviciilor de specialitate d) Anuntarea conducatorilor ierarhici e) Eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent In vederea opririi echipamenetelor si/sau activitatii.  Stabileasca serviciilor specializate care pot interveni.  Afiseze planul de evacuare in loc vizibil  Instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care si-au insusit cunostintele. La constatarea starii de pericol iminent. In vederea eliminarii cauzelor care au condus la aparitia pericolului iminent angajatorul trebuie sa:  Desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent.  Sa asigure instruirea si formarea lucratorilo.

 Sa fie bine fixata si sa nu impiedice evacuarea persoanelor in caz de incendiu. cu mentionarea cauzelor care le-au determinat. in caz de incendiu. privind: Executarea controalelor starii de functionare. declansari intempestive.Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate tinand seama de natura activitatilor. se asigura la urmatoarele compartimente de incendiu.  Posibilitatile de actionare in spatii inchise.  Compatibilitatea substentelor de stingere cu clasele de indendiu si cu alte substante de stingere utilizate simultan sau succesiv. Echiparea cu instalatii de semnalizare a incendiilor. Executarea de modificari. intretinere si reparatii. la inaltime sau in medii cu nocivitate marita.. in subsoluri. alarmare. pentru incalcarea regulilor referitoare la pericolul grav si iminent de accidentare. reabilitari. Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific. angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si organizatorice (instuire. in cazul in care faptele nnu imbraca aspecte penale. La stabilirea tipurilor de instalatii de protectie impotriva incendiilor si a altor mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor cu care se echipeaza constructiile. angajatorul este obligat sa tina evidenta acestora si sa stabileasca masuri preventive urmare evaluarii riscurilor pentru aceste zone. dupa caz evaluarii capacitatii de aparare impotriva incendiilor. extinderi. se au in vedere urmatoarele cerinte:  Locurile de amplasare sa fie vizibile. semnalizare. autocontrol) astfel incat accesul sa fie permis numai in cazul lucartorilor care au primit si si- au insusit isntructiunile adecvate. potrivit scenariilor de siguranta la foc elaborate. limitare si stingere a incendiilor. stabilirea categoriilor. in care sa consemneze toare datele relevante. alarme false. alarme de incendiu. organizarea teritoriala a activitatii si prezenta altor persoane in afara celor implicate Zone cu risc ridicat si specific. Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire. a operatiunilor de verificare. Deasemenea. Producerea unor deranjamente. elementelor de constructie ale cladirii si mediului. usor accesibile si la distante optime fata de focarele cele mai probabile. alertare. numarul de lucratori. care sunt utilizate de personalul de pe locurile de munca si/sau de fortele de interventie.  Influenta substantelor de stingere asupra utilizatorilor. instalatiilor si a amenajarilor cu instalatii de protectie impotriva incendiilor si cu alte mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor. Legislatia in vigoare prevede sanctiuni contraventionale. tipurilor si parametrilor specifici. instalatiilor tehnologice si amenajarilor trebuie sa asigure existenta unui registru de control al instalatiilor de semnalizare. La amplasarea mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor. Echiparea si dotarea constructiilor. modernizari. In cazul in care in unitate sunt identificate zone cu risc ridicat si specifice.  Caracteristicile si performantele mijloacelor tehnice de aparare impotriva incendiilor. instalatiile si amenajarile se au in vedere urmatoarele croterii:  Conditiile si cerintele tehnice precizate in reglementarile tehnice specifice. etc. intreruperi. masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor. etc. Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor.  Inaltimea de montare sa fie accesibila. Proprietarul / utilizatorul constructiilor. constructii si incaperi: 59 . precum si dimensionarea si amplasarea acestora se asigura conform reglementarilor tehnice s normelor specifice de aparare impotriva incendiilor.

Activitatea de aparare impotriva incendiilor se analizeaza. Analiza se desfasoara pe baza de raport sau informare intocmita de structura care are atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor. incaperi) prevazute.  Constructii de cult cu peste 600 de persoane.  Constructii de sanatate care adapostesc peste 100 de persoane (avand paturi de spitalizare stationare). iar deciziile care se iau se aproba printr-o hotarare care se difuzeaza persoanelor interesate. sefii sectoarelor de activitate la care sunt facute mentiuni in raport si. Instructiuni de aparare impotriva incendiilor.  Cladiri inalte si fosrte inalte. obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu. Raportul de analiza va contine in principiu urmatoarele probleme:  Implementarea noilor prevederi legale  Stadiul indeplinirii masurilor stabilite  Deficientele care se manifesta in domeniul apararii impotriva incendiilor  Conccluzii din activitatea de instruire si pregatire a oersonalului prin aplicatii si exercitii de interventie  Relatiile cu terti privind apararea impotriva incendiilor  Asigurarea dotarii. semestrial sau anual.  Constructii de cultura si invatamant. tip drancer sau pulverizatoare.  Cladiri cu Sali aglomerate. de regula. Prezenta se consemneaza intr-un tabel convocator din care sa rezulte ca persoanele in cauza au fost anuntate si au participat efectiv la analiza.  Constructii inchise de importanta exceptionala si deosebita incadrate potrivit legislatiei specifice. cu peste 1500 de persoane. precum si cu prilejulfinalizarii controalelor si dupa producerea unor incendii. in conditiile in care actionarea acestora se face prin astfel de instalatii. Instructiunile de aparare impotriva incendiiloor cuprind: a) Prevederile specifice de aparare impotriva incendiilor din reglementarile in vigoare. calitatea si functionarea mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor  Eficienta activitatilor desfasurate de structurile cu atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor  Propuneri de masuri pentru imbunatatirea activitatii Aspectele discutate pe timpul analizeii se consemneaza intr-un proces verbal.  Toate categoriile de constructii (compartimente de incendiu. conform reglementarilor specifice cu instalatii automate de stingere cu apa. cu exceptia locuintelor. b) Obligatiile salariatilor privind apararea impotriva incendiilor . dupa caz. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor pentru locurile de munca stabilite de administrator / conducator.  Constructii de turism cu mai mult de 3 nivele sau care adapostesc peste 150 de persoane. neechipate cu instalatii automate de stingere a incendiilor. proprietarii constructiilor. in situatia utilizarii unei cladiri sau incinte de catre mai multi agenti economici.  Constructii de productie si depozitare (inclusiv incaperi ori spatii de productie si depozitare amplasate in alte cladiri) cu aria desfasurata mai mare de 600 mp. cu mai mult de 4 nivele sau care adapostesc mai mult de 600 de persoane. avand destinatia:  Constructii asministrative si financiar bancare cu peste 600 de persoane. cu ceata de apa si substante speciale. 60 . precum si cele echipate la care este necesara asigurarea semnalizarii incendiilor inainte de intrarea in functiune a instalatiilor automate de stingere. precum si depozite cu stive inalte (peste 4 m inaltime). La analiza participa in mod obligatoriu administratorul.  Constructii comerciale si de sport.  Constructii civile (publice).

sa le insuseasca si sa le aplice. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se afiseaza. revizii. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor sa elaboreaza de seful sectorului de activitate. Un exemplar al tuturor instructiunilor de aparare impotriva incendiilor se pastreaza la cadrul tehnic sau la persoana desemnata. reprofilari si la aparitia unor noi reglementari. oprire si punere in functiune d) Evidentierea elemengtelor care determina riscul de incendiu sau de explozie. sectie. dezvioltari. intretinere. modernizari. etc. c) Regulile si masurile specifice de aparare impotriva incendiilor pentru exploatarea instalatiilor potrivit conditiilor tehnice.. 61 . in intregime sau un sinteza. precum si a regulilor si masurilor de prevenire a acestora. e) Reprezentarea pericolelor care pot aparea in caz de incendiu. instalatie. cum sunt intoxicarile. traumatismele. iradierea. se verifica de cadrul tehnic sau de persoana desemnata sa indeplineasca atributii de aparare impotriva incendiilor si se aproba de administrator / conducator. atelier. Salariatii de la locurile de munca pentru care s-au intocmit instructiunile au obligatia sa le studieze. precum si pentru reparatii. Fiecare instructiune de aparare impotriva incendiilor trebuie sa aiba inscrisa data intocmirii / reviziei si data aprobarii. in functie de volumul lor si de conditiile de la locul de munca respectiv. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se actualizeaza la modificari. Instructiunile de aparare impotriva incendiilor se completeaza la toate cazurile cu informatiile din planurile de interventie. tehnologice si organizatroice locale. electrocutarea. acolo unde acestea sunt intocmite. arsurile.

62 .