Mihai Eminescu - DOINA

De la Nistru pn' la Tissa

Tot Romnul plnsu-mi-s'a,

C nu mai poate strbate

De-atta strintate.

Din Hotin si pn' la Mare

Vin Muscalii de-a clare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Si strinul te tot paste

De nu te mai poti cunoaste.

Sus la munte, jos pe vale

Si-au fcut dusmanii cale,

Din Stmar pn 'n Scele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Romn sracul!

Indrt tot d ca racul,

Nici i merge, nici se'ndeamn,

Nici i este toamna, toamn,

Nici e vara vara lui,

Si-i strin n tara lui.

De la Turnu 'n Dorohoi

Curg dusmanii n puhoi

Si s'aseaz pe la noi;

Toate cntecele pier,

Sboara paserile toate

De neagra strintate;

Numai umbra spinului

La usa crestinului.

Isi desbrac tara snul,

Codrul - frate cu Romnul -

De secure se tot pleac

Si isvoarele i seac -

Srac n tar srac!

Cine-au ndrgit strinii,

Mnca-i'ar inima cinii,

Mnca-i'ar casa pustia,

Si neamul nemernicia!

Stefane Mria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las' Arhimandritului

Toat grija schitului,

Las grija Sfintilor

In seama printilor,

Clopotele s le trag

Ziua'ntreag, noaptea'ntreag,

Doar s'a 'ndura Dumnezeu,

Ca s 'ti mntui neamul tu!

Tu te 'nalt din mormnt,

S te-aud din corn sunnd

Si Moldova adunnd.

De-i suna din corn odat,

Ai s'aduni Moldova toat,

De-i suna de dou ori,

Iti vin codrii 'n ajutor,

Toti dusmanii or s piar

Din hotar n hotar -

Indrgi-i'ar ciorile

Si spnzurtorile!