You are on page 1of 3

INVATAREA MOTRICA

Invatarea este un proces important prin care un individ dobandeste


deprinderi si cunostinte noi, avand la baza un set de evenimente, aparitii si
schimbari care apar atunci cand practica permite oamenilor sa-si insuseasca
anumite sarcini. Ea poate fi transpusa ca un rezultat direct al experientei si al
exersarii. Procesul invatarii este format dintr-un set de procese asociate cu
practica si experienta care influenteaza si duc la schimbari a capacitatii de e
raspunde. Priceperile umane iau multe forme care accentuează controlul şi
coordonarea marilor grupe musculare, în activităţile care implică forţa cum
ar fi fotbalul sau săriturile, până la cele în care grupele muşchilor nici nu
trebuie antrenate în mod special. Principiile performanţei umane şi învăţarea
depind de o extindere asupra unui fel de deprindere motrică care urmează să
fie săvârşită. Deprinderile de baza in invatarea actului motric sunt cele
motorii si cognitive. Invăţarea motrică trebuie urmărită sub două direcţii
esenţiale, prima în care sunt introduse terminologia, conceptele şi principiile
înrudite cu performanţa umană calificată şi fără o mare referire la procesele
asociate cu învăţarea. Principiile de aici în mod sigur se aplică îmbunătăţirii
deprinderilor deja performante, care reprezintă obiectivul antrenorului.
Cunoasterea eficientei unui rezultat este deosebit de importanta
pentru procesul de invatare, iar greselile pot oferi informatii care au rolul de
ajuta si preveni un eventual esec. Controlul motor are la baza integrarea
simultana si corelatia mai multor parti anatomice cum ar fi muschii,
articulatiile, creier, receptori, etc. Viteza de reactie in invatarea motrica se
rezuma prin dificultatea de a raspunde la stimuli apropiati in timp astfel incat
raspunsurile trebuie sa fie separate in timp. Un număr de proceduri au
fost folosite în studiile de învăţare a aptitudinilor care pot f
interpretate ca dând o referinţă de corectitudine pentru
răspunsul înainte ca orice practică să fe începută. Este
structura împotriva căreia feed-back-ul producerii răspunsului
este comparat cu scopul de a calcula o eroare în răspuns.
Dacă răspunsul este unul rapid atunci feed-backul poate f
folosit în următoarea etapă după ce ajustările necesare au fost
făcute programului de mişcare. Tehnicile motivationale
implica procese care îşi au originea în faptul că indivizii
interacţionează cu alţi indivizi în feluri variate relativ complexe şi că aceste
interacţiuni dau motivaţii puternice ca stările în învăţare.
Inteligenta motrica se defneste ca find posibilitatea de a
îmbunătăţi capacităţile musculare, de a înţelege jocul, de a deţine o bună
motivaţie sportivă şi de a acumula noi cunoştinţe, oportunitatea de a
cunoaşte principiile, strategiile, regulile şi psihologia sportului, de a
sistematiza rapid situaţiile schimbătoare din timpul activităţilor de forţă, de a
organiza timpul, spaţiul şi coordonarea musculară, de a regla poziţia
corpului şi echilibrul, de a învăţa şi dezvolta controlul asupra musculaturii,
de a învăţa cum să se mişte corpul în situaţii diverse şi în medii diferite.
Fenomenul cunoasterii este legat de existenta umana.
Orice cunoaştere este rezultatul unei experienţe, al contactului fiinţei umane
cu realitatea lumii, dar şi al relaţiilor de reciprocitate cu celelalte persoane.
Cunoaşterea contribuie la evoluţia omului, transformându-1 dintr-o fiinţă
pasivă, parte a naturii, a lumii, dependentă de aceasta, într-o individualitate
capabilă de a cunoaşte, de a înţelege şi de a acţiona liber şi voluntar asupra
lumii, schimbând-o treptat în folosul său. Orice act de cunoaştere este o
referinţă a persoanei la ceva determinant pentru aceasta. Ceva care pentru
om are importanţă, îi trezeşte interesul, curiozitatea sau de care are nevoie în
viaţa practică.
Stinta reprezinta un sistem de cunostinte referitoare
la un domeniu al realitatii. Componenta principală a ei este teoria, cu
condiţia ca aceasta să conţină un sistem de cunoştinţe, arătând realitatea sub
forma legilor si a principiilor. Ştiinţa este cunoaşterea exactă,
riguroasă şi demonstrabilă a unor date cu valoare de
adevăruri obiective despre realitate. Ea exprimă într-o formă
clară, coerentă şi inteligibilă adevărul şi legile care guvernează
realitatea fzică obiectivă a lumii exterioare. Metoda intuitivă este
fondată pe certitudinea că cea mai mare parte a adevărurilor provine din
intuiţie şi că ele relevă evidenţa. Prin definiţie, intuiţia este achiziţia unei
certitudini fără utilizarea raţionamentului sau a inferenţei. Studiul de caz
cunoaşte două aplicaţii, el poate servi la creşterea cunoştinţelor pe care le
avem despre un individ particular, aşa cum ea poate viza prelucrarea unor
schimbări la acest individ. În ceea ce priveşte achiziţia de cunoştinţe,
obiectivul cel mai des urmărit nu este obţinerea de concluzii bine stabilite, ci
mai degrabă elaborarea de ipoteze noi.