You are on page 1of 3

ASEPSIA - ANTISEPSIA

Asepsia este definită ca şi totalitatea mijloacelor de distrugere şi îndepărtare a germenilor patogeni de


pe tot ce ar putea fi o sursă microbiană care ar putea contamina o plagă chirurgicală.

Se realizează prin sterilizarea materialului moale şi a instrumentarului chirurgical, prin dezinfecţia


mâinilor chirurgului şi a tegumentelor regiunii pe care se va efectua actul operator.

Asepsia este o metodă profilactică de prevenire a infecţiilor.

Sterilizarea însumează procedeele folosite pentru distrugerea tuturor formelor de existenţă a


microorganismelor patogene şi nepatogene, de la suprafaţa sau profunzimea unui obiect.

Înainte de sterilizare propriu-zisă, se face pregătirea instrumentelor şi a materialelor:

- îndepărtarea sângelui prin introducerea instrumentelor în soluţie de amoniac 1-2%;

- autoclavarea sticlăriei, recoltoarelor şi a materialelor de laborator;

- degresarea instrumentelor cu neofalină;

- spălarea cu apă călduţă, cu 1-2% sodă de rufe a instrumentelor;

Sterilizarea se face prin mijloace fizice şi prin mijloace chimice.

Sterilizarea prin mijloace fizice:

- prin căldură uscată – flambare ( gâtul eprubetelor şi al fiolelor); prin încălzire la roşu ( ansa de platină);
prin etuva cu aer cald (instrumentar metalic şi sticlăria de laborator);

- prin căldură umedă – fierbere (instrumentar metalic, sonde de cauciuc, seringi – timp de 30 minute la
100Gc);

- autoclavare – instrumentarul metalic, sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, materiale textile, seringi
record), timp de 30 minute la 128 – 138gC;

Sterilizarea prin mijloace fizice se mai poate face prin raze ultraviolete, prin infraroşii sau raze gamma.
Flambarea provine din franceză – flamber şi constă în trecerea instrumentarului metalic prin flacără,
până la înroşire.

Dezavantajul metodei este acela că deteriorizează instrumentarul. Se foloseşte de aceea numai în


urgenţe.

Pupinelul – este o etuvă cu aer supraîncălzit, cu temperaturi de 170 – 180gC . Avantajul este că asigură
ca mai bună sterilizare, care este valabilă 24 ore. Dezavantajul constă în faptul că răcirea 16
instrumentarului se face în aproximativ 45 de minute , la care se adaugă faptul că nu se pot steriliza
obiecte din material textil, cauciuc sau plastic.

Fierberea – este o metodă mai puţin sigură, deoarece temperatura apei urcă numai până la 100gC.

Este folosită la sterilizarea materialului de sutură, tuburi de cauciuc, material plastic şi instrumentarul
din metal.
Dezavantaj : anumiţi spori, cum ar fi Bacilul tetanic sau Bacilul subtilis, rezistă la temperaturi obţinute
prin fierbere şi distruge instrumentarul de metal prin ruginire.

Este o metodă folosită în urgenţe.

Autoclavarea este o metodă de sterilizare prin căldură umedă cu vapori sub presiune. Se foloseşte la
sterilizarea materialului moale şi a celui de sutură.

Eficienţa sterilizării se face prin control bacteriologic sau prin teste chimice.

Sterilizarea prin mijloace chimice se mai numeşte şi dezinfecţie.

Dezinfecţia reprezintă distrugerea agenţilor patogeni ( virusuri, bacterii, protozoare, fungi) sau
condiţionat patogeni, de pe tegumente şi obiecte din mediul extern.

Această metodă se face cu:

- vapori de formol – care se pot obţine din preparate sub formă de tablete, aşezate în cutii metalice,
închise ermetic. Se sterilizează sondele de cauciuc, aparatura de citoscopie, rectoscoapele. Avantajul
constă în faptul că nu degradează aparatura, iar sterilizarea poate fi menţinută timp îndelungat;

- vapori de etilen – avantajul metodei constă în puterea de penetraţie a vaporilor, astfel încât,
materialele şi insrumentele pot fi sterilizate ambalate.

- sterilizarea chimică se mai face şi prin imersia materialului de sterilizat în soluţii antiseptice : acid fenic,
alcool, cloramină, bromocet.

Ce se dezinfectează prin mijloace mecanice ( spălarea, ştergerea prafului) : lenjeria, tegumentele


pacientului, mâinile personalului, suprafeţe ( mese, paturi, noptiere), pansamente, masa de operaţie.
Prin dezinfecţia chimică, se realizează: spălarea, ştergerea, submerjarea, vaporizarea şi stropirea
suprafeţelor.

Se execută cu ajutorul: substanţelor cu acţiune oxidantă ( var cloros 25 g % Cl activ, cu cloramină 25 g%


Cl activ, cu detergenţi şi cu substanţe ce produc coagularea proteinelor ( alcool, săruri ale metalelor
grele).

Se impune respectarea anumitor reguli, pentru ca dezinfecţia să poată deveni eficientă:

- să se respecte timpul de acţiune;

- să se respecte concentraţia dezinfectantului;

- temperatura;

- împiedicarea asocierii a două dezinfectante, existând riscul inactivării reciproce;

- se va ţine cont de rezistenţa germenilor la anumite dezinfectante.

Sterilizarea prin metode biologice – se face prin chimioterapie, mai frecvent cu sulfamide şi antibiotice.
Acţiunea lor este bacteriostatică, şi anume, opreşte multiplicarea microbiană : cloramfenicolul,
tetraciclinele, sulfamidele, dar şi bactericidă ( distrug microbii): penicilinele, cefalosporinele şi
metranidazolul.
În blocul operator, în săli de pansamente şi saloane, asepsia se face prin dezinfecţie:

- formolizarea - se face cu aldehida formică 40 %, în încăperi închise timp de 48 de ore;

- lămpi cu ultraviolete în completare;

- spălarea mâinilor chirurgilor ( cu apă sterilă şi săpun);

- dezinfecţia tegumentelor – ex. în cazul intervenţiilor chirurgicale : vor fi rase firele de păr, vor fi apoi
spălate cu apă şi săpun, dezinfecţia propriu-zisă făcându-se cu Tinctură de iod 2%.

ANTISEPSIA

Este metoda care cu ajutorul unor substanţe chimice cu acţiune bactericidă sau bacteriostatică, distruge
agenţii patogeni care au invadat orice plagă.

Se cunosc soluţii antiseptice de suprafaţă, cum ar fi :

- alcoolul de 70 grade – se foloseşte pentru tegumente, mai puţin pentru cele umede şi pe plagă;

- tinctura de iod 2 la mie – pentru tegumente şi pentru marginile plăgii;

- septozolul, folosit pentru tegumentele din zona câmpului operator;

- apa oxigenată – se ştie efectul său antioxidant asupra celulei microbiene. Nu se foloseşte în plăgi
neinfectate; se obţine din perhidrol 30 ml la un litru de apă distilată;

- cloramina – în concentraţie de 5 % se foloseşte pentru toaleta plăgilor septice şi a mucoaselor;

- rivanolul – soluţie 1-2 %, folosită în spălarea plăgilor şi mucoaselor;

- albastru de metil – soluţie 2 %, folosit în badijonări şi pentru vizualizarea traiectelor fistuloase. Per os
se foloseşte ca antiseptic pentru căile urinare.

Se cunosc şi antiseptice sub formă de pulberi, cum ar fi:

- acidul boric – folosit în special în dezinfecţia plăgilor supurate cu Bacilul Piocianic;

- dermatolul – cunoscut pentru efectul său cicatrizant;

- iodoformul – folosit pe plăgi.