You are on page 1of 45

Dicţionar de termeni daci

Dicţionar de termeni daci, nume personalităţi, cuvinte dacice...

Agrianii

Populaţia tracică a agrianilor a locuit în regiunile muntoase ale Bulgariei
de astăzi, cuprinse între munţii Rodopi şi Fluviul Struma, numit în
antichitate Strymon. Acest trib este amintit încă în sec.V î.e.n. de către
istoricul grec Tucidide. În secolele următoare, agrianii continuă să fie
menţionaţi de către istoricii antici, ex.: Polybiu, Ptolomeu. Din toate
aceste relatări rezultă că agrianii s-au remarcat prin vitejia lor în războaie
şi că au fost recunoscuţi ca buni arcaşi.

Albocensii

Ptolomeu menţionează pe albocensi printre care locuiau în părţile de sud-
est ale Daciei. Originea lor dacică nu este pusă la îndoială. Se crede că
numele lor provine de la localitatea Alboca, localizată în sudul Banatului
de azi.

Ansamensii

Trib localizat, după unele inscripţii din vremea stăpânirii romane în Dacia,
pe Someş (numit Samus în antichitate), în nord-vestul Transilvaniei. În
plină epocă romană, există atestat epigrafic un sat purtând numele
acestui trib: vicus Ansamensium.

Apsinthici

Populaţie tracică menţionată în vechime în bazinul inferior al Fluviului

1

Ebru, pe malul lui drept, deci într-o regiune situată în partea de sud sud-
est a Bulgariei (mai târziu acest ţinut este cunoscut sub numele de
Corpilica). Centrul acestei formaţiuni tribale a fost localitatea Apsinthis,
de la care şi-a luat numele populaţia din jur. Între izvoarele antice care
pomenesc pe apsinthici e geograful Strabon, dar inele informaţii au
apărut încă din sec.V î.e.n. la Herodot părintele istoriei. Printre altele,
acelaşi izvor menţionează faptele că aceşti traci aduceau jertfe omeneşti
zeului lor Pleistoros.

Armata - arme

Majoritatea autorilor antici subliniază virtuţile războinice ale daco-geţilor,
cu ajutorul cărora s-a creat şi menţinut prestigiul statului dac, fondat în
mare măsură pe o bună organizare militară atât ofensivă cât şi, mai ales,
defensivă. Ca procedeu tactic de bază, ordinea de bătaie în unghi ascuţit,
pentru a străpunge mai uşor liniile duşmane, are similitudini în tacticile
scitice cu care războinicii daci au venit deseori în contact, iar sub Decebal
exista o armată permanentă care se instruia temeinic şi continuu
recrutată pe sistemul teritorial-unional şi pe obşti.

Armata dacă era în majoritate compusă din pedestrime având ca arme
principale arcul cu săgeţi otrăvite cu venin de viperă, lănci, suliţe,
măciuci, topoare şi la brâuri pumnale scurte şi încovoiate: falx supina iar
ca arme defensive nu lipsea scutul.
Toţi oamenii valizi îndată ce puteau purta arme participau direct la lupte
de regulă în cadrul familiei sau a tribului căruia îi aparţineau.

Stindardul de luptă caracteristic era reprezentat de un cap de lup de
bronz sau de argint înfipt într-o lance, cu gura deschisă şi limba scoasă şi
un trup de şarpe care fâlfâia în bătaia vântului, se umfla şi dădea
senzaţia de mişcare. În plus aerul trecea printr-un dispozitiv care
producea un şuierat puternic care producea un efect psihologic invers:
îmbărbăta proprii oşteni şi îngrozea pe cei ai duşmanului, în plus
introducea o stare de nervozitate cailor inamici.
Semnalele de luptă se dădeau cu buciumele şi uneori cu ajutorul cornului.

Sabia - îndoită la vârf, ceea ce îi mărea puterea de impact şi penetrare,
uneori în formă de seceră: falx sau sica.

Nobilii mai foloseau şi sabia lungă şi dreaptă de factură celtică iar un alt
2

tip de sabie folosită era cea scurtă şi dreaptă cu două tăişuri împrumutată
probabil de la romani.

Lancea - era lungă cu mâner de lemn şi vârf de bronz sau fier.

Suliţa - era de fapt o lance mai scurtă şi mai ascuţită care se arunca cu
mâna sau cu balista.

Arcul - cu o bătaie în jurul a o sută şi ceva de metri era o armă de bază
în lupta ofensivă iar cavaleria o folosea ca o armă defensivă, săgeţile
otrăvite se purtau într-o tolbă la spate, tolbă ornamentată frumos.

Praştia - cu ajutorul căreia se aruncau pietre sau plumbi ascuţiţi la
ambele capete.

Scutul - de formă ovală era de asemenea frumos împodobit cu figuri
geometrice sau florale.

Coiful - era folosit doar de pilleaţi, comaţii luptând adesea doar cu capul
gol rar căptuşind căciulile cu pâslă.

Lorica - cămaşă de zale compusă din verigi de fier era purtată de călăreţi
iar ca un obicei împrumutat de la sarmaţi uneori se purtau zale complecte
pe tot corpul care acopereau chiar şi calul. Aceşti călăreţi se numeau
catafractari.

De către marea masă de luptători intens folosite erau: toporul de bronz
mai des din fier, măciuca şi ciomagul.

Pe lângă infanteria care era unitatea de bază pentru acţiunile duse în
teren accidentat dacii aveau şi unităţi de cavalerie.

Artacii

Ramură munteană a moesilor, care locuiau între Traiana şi Philippopolis
(actualele oraşe Stara Zagora şi, respectiv, Plovdiv). Foarte războinici,
aşa cum relevă istoricul grec Dio Cassius (c.155-c.236 e.n.), artacii s-au
ridicat împotriva cuceritorilor romani, dar în anul 28 î.e.n., au fost învinşi
de proconsulul Marcus Licinius Crassus. Pe o inscripţie găsită la Plovdiv şi
semnificativă pentru împământenirea unor zeităţi greceşti la mitologia
locală, Hera are atributul de artakene, adică "a artacilor".
3

Astii

Trib tracic localizat în apropierea coloniei greceşti Apollonia Pontică (azi
Sozopol, Bulgaria), "puţin mai retras în sus de la mare", aşa cum ne
informează Strabon.

În câteva locuri din apropierea litoralului, inclusiv pe teritoriul ocupat de
asti s-au descoperit în mai multe rânduri "tezaure" conţinând vârfuri de
săgeţi din bronz, turnate anume ca piese de schimb premonetar. S-a
emis ipoteza că astii ar fi fost producătorii şi purtătorii acestor mijloace
de schimb. Pe baza unor date mai recente, majoritatea cercetătorilor
înclină însă să accepte o altă explicaţie şi anume că turnarea acestor
vârfuri de săgeţi s-a făcut în principal, în atelierele coloniilor greceşti
milesiene: Olbia, Histria şi Apollonia.
Tot de la Strabon ştim că astii au fost piraţi temuţi şi că jefuiau pe cei
care debarcau pe coasta pustie şi stâncoasă a promontoriului Thynias.
Potrivit unei alte ipoteze, astii ar fi creat un mare regat, ce ar fi luat locul
celui al odrisilor jucând un important rol istoric în epoca elenistică. Dar
faptele în sprijinul acestei supoziţii ne apar insuficiente. Cert este că astii
au dominat litoralul amintit, dominaţie uşurată mult de dispariţia
regatului celţilor din Tylis (pe la 218 î.e.n.) şi de decăderea Apolloniei. În
anul 108 î.e.n. consulul Cneius Manilus Vulso a intrat în conflict cu astii.
Sub Imperiul roman, ţinuturile astilor au devenit un domeniu al provinciei
Tracia, cuprinzând şi zona păduroasă de la vest de munţii Istranca.

Din relatarea lui Procopius, apărută în 551 e.n., reţinem o ultimă
informaţie privind regiunea care ne interesează, în 550 e.n., "sclavinii
(slavii) jefuiră în voie şi ţara numită Astica, rămasă până atunci
nepustiită, şi de aceea avură prilejul să găsească acolo pradă bogată.
Răvăşiră astfel un ţinut întins şi ajunseră până la Zidurile cele Mari, cale
de ceva mai mult de o zi depărtare de Bizanţ. Nu mult după aceea oastea
romană se luă pe urmele năvălitorilor şi se întâlni cu o parte din ei; se
încăierară pe neaşteptate şi (romanii) îi puseră pe fugă".

Ausdecensii (usdecensii)

Puternic trib tracic, care a locuit la nord de munţii Haemus (Balcani),
între râurile Utus (Vit) şi Asamus (Osem) afluenţi ai Dunării. Prin secolele
I-II e.n. romanii i-au colonizat şi împroprietărit pe ausdecensi la sud de

4

G. Inscripţia datează din anii 177-179 e. În traducere. comandantul cohortei I de cilicieni". a manifestat simpatie faţă de acesti autohtoni dârji. războaiele cu marcomanii şi sarmaţii ale împăratului Marcus Aureliu ş. s-a executat de Anternius Antonius. care reflectă o aprigă luptă pentru pământ între băstinaşii geto-daci şi coloniştii de tot felul. după aflăm din alte documente. Vexarus. Ei n-au constituit o minoritate 5 . pe viitor. Din textul menţionat rezultă că tracul C. Caius Vexarus a delimitat hotarele. a fost publicat cu mult lacune de lectură şi pe care am izbutit să-l definitivez. Doar poetul Ovidiu.n.. în conformitate cu actele de proprietate ale comunităţii. guvernatorul de rang consular (al provinciei Moesia Inferior). sună astfel: "S-au aşezat stâlpii de hotar al teritoriului comunităţii ausdecensilor. un fel de inginer hotarnic. perioadă în care. în mijlocul populaţiei geto-dacice. în exilul său tomitan. înspre daci. Moesia Superior şi al celor trei Dacii. la vremea respectivă.. aşezând din loc în loc. în momentele de criză ale Imperiului roman (năvala costobocilor din anul 170 e. să le "respecte" pământul. să fie prezent la faţa locului cu soldaţii săi. atunci când acestea pătrunseseră între Dunăre şi mare. exploataţi în vremea stăpânirii romane pentru că se opuseseră legiunilor imperiale. ostilă stăpânirii romane. Tocilescu a descoperit în satul Cetatea din judeţul Constanţa un stâlp de piatră gravat cu o inscripţie în limba latină şi în care este vorba despre astfel de împroprietăriri. Aşa se explică de ce.n. Inscripţia este categorică faţă de daci. cărora li se ordonă să "iasă" din teritoriul acordat ausdecensilor şi. Pentru ca în timpul acestei acţiuni să nu se producă încăierări între părţile în litigiu. În urmă cu 75 de ani. În Dobrogea s-au găsit şi alţi stâlpi de hotărnicie. Messalla Pieror (?). deveniţi instrumente ale dominaţiei romane la Dunăre. prudentul guvernator Pertinax a ordonat tribunului Anternius Antonius.Adamclisi şi în alte părţi ale Dobrogei. Stâlpii de hotărnicie ai teritoriului comunităţii să fie respectaţi. Se înţelegecă asemenea împroprietăriri au dat naştere unor ascuţite lupte pentru pământ între geto-dacii autohtoni şi tracii balcanici.a. Pertinax cumula funcţiile de guvernator al provinciilor Moesia Inferior. Ordinul fiind dat de către Helvius Pertinax. stâlpi de hotărnicie. care comanda cohorta I de cilieni. ajutat de un alt trac. Dacii sunt obligaţi să iasă dincolo (de aceste semne). istoricul Gr. Este deci vorba despre un litigiu de propietate între geto-dacii şi tribul tracic al ausdecensilor. a redelimitat teritoriul. veniţi o dată cu acvilele Romei. texul acestei inscripţii care. Messalla Pieror (?) a înfipt (în pământ) stâlpii de hotar ai teritoriului.) geto-dacii din această parte a Moesiei au căutat să reintre în posesia pământurilor ce le fuseseră răpite. cu garnizoana la Tomis (Constanta).

purta chiar numele acestei zeităţi. ci s-au aflat aici încă din vremea expediţiei lui Darius I (514 î.7) care sustine că era adorată de femeile trace indică faptul că era o zeiţă a dragostei. 94. A locuit în Bitinia şi în Mysia. într-o regiune de pe ţărmul Hellespontului şi din preajma cetăţii Lampsakos. O localitate antică. IV. bebricii au fost înfrânţi şi li s-a pierdut urma. Era o reinterpretare corectă a lui Ptolemeu. în zona de coastă. fiind "cei mai bravi şi mai drepţi dintre traci".de daci alungaţi de peste Dunăre de către Traian. situată pe coastele sud-estice ale Mării de Marmara. Ea se afla în apropiere de locul unde râul Granicus (azi Cian) se vărsa în Marea de Marmara. În ciocnirile pe care le-au avut cu populaţiile învecinate. adorată de geto-daci ca zeiţă a Lunii. regiune cunoscută în antichitate sub denumirea de Bebrycia.V. Bebricii Populaţie de origine tracă. Bustul de bronz descoperit la Piatra Roşie o înfăţişează cu sânii proeminenti cât şi afirmaţia lui Herodot (Istorii. printre care bitinii şi frigii. a maternităţii. a feminităţii în general. cum gresit afirmă istoricul. Alföldi. înspre strâmtoarea Dardanele.e.n. Vasile Pârvan situa acest trib dacic în afara Transilvaniei şi Olteniei. Bendis Zeiţă din mitologia tracă. Izvoarele istorice păstrate reţin doar faptul că printre divinităţile cărora li se închiau această populaţie se număra şi Priap.) opunându-se invaziei persane. a pădurilor şi a farmecelor. Biefii În lucrarea sa Getica (1926). A. după aprecierea lui Herodot. care grupase neamurile Daciei preromane şi aşezase pe biefi undeva la nord 6 . Era situată în partea de nord-vest a Turciei de astăzi.

având reprezentat pe avers un călăreţ în picioare lângă calul său.n.e. pare cea mai apropiată de realitate.3). în Bulgaria şi Grecia).8.e. fie din îndărătnicie. care ne povesteşte o cumplită întâmplare: " În acelaşi ţinut. iar dacă este să-i dăm crezare lui Herodot. În vremea celui de-al doilea război medic (sec. Marile interese care se încrucişau şi se ciocneau în zona bogatelor mine din munţii Pangeu. în apropiere de Ecbatana (Hamadan. în sudul Iugoslaviei. V î. Aceştia însă. Plasarea acestui trib în nord-estul Banatului. îi însoţiseră pe perşi. După cum ne spune Tucidide. alături de altele. În vremea regilor macedoneni Alexandru I (495-454/51 î.de buridavensi (III. în litere greceşti. în Iran).n. iar pe revers un pătrat adâncit. râvnite de thasieni şi de atenieni au făcut ca dominaţia politică macedoneană în regiunea de la gurile Fluviului Strymon să fie adesea ameninţată. Asemenea monede au fost găsite. bisaltii şi triburile tracice învecinate locuiau în cetăţi mici. aşa cum par să confirme şi câteva versuri din Virgiliu (Georgicele). împărţit în patru sectoare. Ştim aceasta de la Herodot. nu agricultura ar fi fost ocupaţia lor de predilecţie. ci.) şi Perdiccas (451 ?-414 î. tuturor celor şase care scăpaseră vii şi nevătămaţi. în nordul Feniciei). bisaltii au emis. mai degrabă creşterea vitelor.). pe coasta Asiei Mici (Iordan lângă Bostra şi Massayaf.) bisaltii au avut o atitudine favorabilă faţă de greci şi ostilă faţă de persani. Bine plasaţi în apropierea celebrelor mine din Pangeu. legenda BIS ALTIKON. suveranii macedoneni Filip II (359- 7 . sau în Egipt. regele trac care domnea peste bisalti şi crestoni săvârşi un lucru neobişnuit de crud. Cum el însuşi făcuse cunoscut lui Xerxes că nu se învoia să-i fie rob şi pribegi pe înălţimile munţilor Rodopi. Când se întoarseră acasă. în mai multe tezaure importante ca cele descoperite la Stip.n. fie din dorinţa fierbinte de a vedea războiul. aşişderea nu îngădui nici copiilor săi să pornească cu război împotriva Elladei. ţinând în mână două lăncii lungi.e. ţinutul locuit de ei apare la Titus Livius ca "bogat în cereale şi metale". se presupune că bisaltii ar fi făcut parte din regatul Macedoniei.. între circa 500-480 î. tatăl lor le scoase ochii pentru vina ce-au avut-o". Ceva mai târziu însă. Pe aversul unor exemplare era gravată. octodrahme de argint de 28-29g. măcar pentru perioada veche. Bisaltii Neam care a dat numele ţinutului Bisaltia (după Herodot). aflat pe ambele maluri ale fluviului Strymon (azi Struma.n.e.

Tracii luptau purtând pe cap căciuli de vulpe.n. Silius Italicus (25-101 e. bistonian etc.) Bisaltia întreagă. "locuită de bisalti. autorul având în vedere neamurile traco-getice. Iată ce aflăm de la Herodot în acest sens. Bitinii Au locuit în nord-vestul Asiei Mici.n. bărbaţi foarte curajoşi". fără alte precizări. încă înainte de Ovidiu.n.e. iar altele. Ovidiu scrie despre "copitele calului bistonian" sau despre ţara bistonilor mândră de talentele lui Cotys.. Momentul evocat de acesta se fixează în anul 391. Poate că la el. De la Titus Livius. când împăratul Theodosiu I cel Mare a înfruntat "turmele blonde". mai ales în "scrisorile lui Pont". mai târziu. Aşa se face că.e.n.336 î. Probabil că. scriind că aveau săbii încovoiate. ne-a lăsat un detaliu semnificativ despre bistoni. aflăm că.).) şi Alexandru cel Mare (336-323 î. Purtau suliţi. cuvintele biston. după cum. mai puţin cunoscut. poetul latin exilat la Tomis în sec..IV-V e.).I e.e. bistonii au fost cunoscuţi ca o populaţie tracică de la marea Egee.n. În realitate. neamul biston pierzându-se treptat în masă de triburi sud-tracice. Acestia. ca şi la Ovidiu. în vremea poetului. scuturi uşoare şi săbii mici. adică pe goţii care "acoperiseră câmpiile bistone". numele tribului are tot o valoare generică pentru traci. au fost de origine tracică. a intrat în alcătuirea primei regiuni a Macedoniei "libere". pe trup tunici şi se înfăşurau cu zeghi pestriţe. trecând în Asia.e. mult mai târziu îl întâlnim cu acelaşi sens la Claudius Claudianus (sec.n.) având de luptat cu triburile de aici.) şi el poet de limba latină.n. iar pe pulpe şi în picioare aveau încălţări din piei de căprioară. Magistrat al oraşului Callatis (Mangalia). cuvântul definea doar anumite caracteristici specifice tracice. în sensul generic amintit mai sus. din zona oraşului antic Abdera. Bistonii ÎN VERSURILE LUI Ovidiu (43 î. s-au 8 . în curs de romanizare. Un alt poet latin. După unele izvoare istorice. unele grecizate. dar şi un om de cultură elenă şi poet lăudat de Ovidiu. Cotys nu era doar un om politic respectat. fiul regelui get Roemetalces. după victoria romană de la Pydna (168 î. apar ca un leit-motiv.

41). Aceste migraţii se petrecuseră cu aproape trei veacuri înaintea lui Herodot.III î. "ca şi migdonii.e. Ei au părăsit cu toţii ultimii Europa.păstrând proporţiile evoluţiei istorice - informaţiile lingvistice parvenite de la această populaţie ne apar interesante. era încă vorbită. au primit numele de frigieni. între acestia fiind şi bitinii. 108) ca locuind pe coasta tracică a mării Egee. 9 . Ne limităm să amintim pe Titus Livius (XXXVIII. slujea în biserică în ambele limbi ale părinţilor. Vasile Pârvan afirma încă în 1926: "Elementul dacic a fost precumpănitor în migraţia geto-scitică spre Macedonia. în sec. ulterior plecării lor din Europa. astfel. 8) şi pe Plinius (Naturalis historia.. Aceste informaţii sunt reluate. şi de Plinius cel Bătrân. la care apar sub denumirea de priantae. o altă populaţie tracică. Socrates Scolasticul (380-439) afirmă că episcopul arian Selinas.e. şi există informaţii că în sec. la care îi adaug şi pe mariandini.. la evenimente istorice petrecute în două etape: unele grupuri de traci au migrat spre Asia Mică prin sec. Tot aici mai locuiau şi ciconii. ambii autori referindu-se.n. născut din tată got şi mamă frigiană. bebricii. Briantii continuă să fie menţionaţi şi de alte izvoare antice din secolele următoare. Folosind argumente lingvistice.e. IV. 41. între care predomină toponimele. Limba frigiană e cunoscută din inscripţiile bilingve din sec. în faţa insulei Samotrace.n. o spune Strabon. valea de jos a Hebrului şi chiar Bitinia şi nord-vestul Asiei Mici (Getica). locuind pe râul Strymon." (astăzi Struma: traversează Bulgaria şi Grecia). Brigii Sunt cunoscuţi ca populaţie din Asia Mică de origine tracică.VII î. Briantii Populaţie tracică menţionată de Herodot (VII. se numeau strimoni. bitinii. tinii. Dacă admitem identitatea dintre brigi şi frigieni .numit bitini.. prin sec. iar moesii au rămas pe loc".. Brigii sunt de neam tracic.n.V populaţiile respective având deja arii stabilite şi destul de bine delimitate. medobitinii.XII î. împinşi de ilirii care pătrunseră în Balcani. mai înainte după cum spun ei. mai târziu.. de fapt. V e.n. Rodopi. iar altele.

acolo unde au fost îngropate (tot de carpi) şi cele mai multe tezaure monetare (romane). au locuit teritoriul de la est de Carpaţi până la Nistru.Carpii Populaţie de origine dacică. Urmele carpilor au fost identificate pe teritoriul Moldovei în cca.Minns. nu sunt carpi. din punct de vedere economic. Acei problematici calipizi. carpii. politic şi militar. V.7) ca şi carpizii întâlniţi la Ephoros (frag. dovedită cu prisosinţă pe cale arheologică. 34. au dominat. denumirea de carpi vine de la Carpates (munte). Originea dacică a carpilor poate fi.1.158. Majoritatea cercetătorilor. triburi înrudite cu carpii. Karme (karp-m)="stâncă. aşa cum consideră majoritatea cercetătorilor (W. a fost tradusă prin "carpii de origine dacică". el ar deriva din rădăcina indo- europeană Kar="a lăuda". V. 200 puncte. după alţii.Pârvan. folosită de istoricul antic Zosimos (IV. nume ce derivă fie din rădăcina sker="a tăia". Strabon (XII. Pârvan şi alţi istorici consideră însă că munţii Carpaţi au luat numele de la carpi. amintiţi de învăţaţii antici Herodot (IV. cel mult. denumirea de carpo-daci. E.21) şi Pomponius Mela (II. 3. Astfel. În felul acesta nu mai putem susţine că cele mai vechi izvoare literare îi fixează pe carpi în sud-vestul Ucrainei. etc.) ei pot fi. În secolele II-III e.H. cât şi populaţiile "barbare" pătrunse în zona 10 . majoritatea concentrându-se în zona subcarpatică şi centrală a provinciei. români şi străini. Indiferent dacă numele carpilor vine de la Carpates (munte). atât unele triburi de origine dacică (dacii liberi din Muntenia). fie din alfabetul Karpë. Organizaţi într-o puternică uniune tribală. un lucru este sigur şi anume că populaţia carpică a locuit în preajma munţilor Carpaţi. După unii cercetători. Vestigii ale civilizaţiei carpilor s-au descoperit şi în zona dintre Prut şi Nistru. au presupus originea dacică a carpilor pornind de la interpretarea unor izvoare literare.78) şi Pseudo Scymnos (842-844).6).17). Analiza atentă a izvoarelor scrise (antice) şi a datelor arheologice sprijină autohtonia carpilor în spaţiul est-carpatic românesc şi infirmă ipotezele conform cărora carpii au venit din nord sau din est pe actualul teritoriu al Moldovei. ori de la forma indo-europeană Kar.n.Tomaschek. însă.

din vânzarea unor produse. Cultura carpică. etc. 245-247. probabil. Unele dintre tezaure provin. inscripţii pe unele stele funerare. 230). fapt dovedit de o serie de materiale arheologice şi tezaure monetare romane (peste 75) descoperite în teritoriul carpis. Sensibili şi receptivi la influenţa romană. Diocletian. unora dintre împăraţi li s-a conferit titlul onorific de Carpicus Maximus (Filip Arabul.6) sub numele de carpo-daci.CIL. Ca urmare a victoriilor obţinute asupra carpilor.n. Carpii sunt menţionaţi pentru ultima dată în anul 381 de către istoricul grec Zosimos (IV. Aurelian. 43.91. 313-318). În urma acestor conflicte.III. o bună parte dintre carpi au fost transferaţi în Imperiul roman.IV. 295-297. fiind obligaţi să se întoarcă în locurile de unde veniseră. ei au făcut o nouă incursiune în imperiu şi au fost respinşi de împăratul Theodosiu I. 34. La acea dată. Maximian. Izvoare literare şi epigrafice (texte.) Ei au atacat în repetate rânduri imperiul fie singuri. Constantius Chlorus şi Constantin cel Mare). 295-MGH. IX.extracarpatică a României. XVI. 302-303. A. transplantaţi aici la sfârşitul sec. goţii şi alte seminţii. Getica. alături de huni şi sciri. Este una din cele mai frumoase culturi materiale cunoscute de-a lungul istoriei. datată între anii 107-319. Caesares. carpilor.) consemnează numeroase conflicte în secolele III-IV e.III şi începutul sec. Consularia Constantinopolitan. ad. din rândul cărora amintim pe sarmaţi. alături de goţi şi huni. iar altele din subsidii plătite de romani. (anii:214-238. aşa cum arată ştirile literare antice şi datele arheologice. cât şi treapta de civilizaţie pe care au atins-o. 39. 12455. iar alţii au continuat să trăiască pe teritoriul lor de baştină. Teza conform căreia întreaga populaţie carpică a fost transferată în imperiu: Carporum natio translata omnis in nostrum solum sau Carporum gens universa in Romania se tradidit (Aurelis Victor. fapt ce atestă deopotrivă talentul şi hărnicia oamenilor care au creat-o. diplome militare. nu mai poate fi susţinută. este dacică în esenţa ei şi poate fi considerată ca o formă evoluată a La Tene-ului getodacic. După înfrângerea costobocilor de către romani şi asdingi (anii 170-172) carpii au fost nu numai cei mai puternici dintre dacii liberi. 272. 306-311. Istoricul antic a folosit denumirea de carpo-daci pentru a arăta că cei alungaţi la nord de Dunăre au fost carpii din Dacia şi nu cei care se aflau în imperiu. etc. ci şi cei mai periculoşi duşmani ai Imperiului roman la Dunărea de Jos (Iordanes. într-o măsură mai mare au asimilat treptat numeroase grupuri de populaşii migratoare şi au 11 . Între carpi şi romani au existat şi relaţii paşnice. căreia i s-au adăugat influenţele romane şi sarmatice. fie în alianţă cu sarmaţii.

importantă uniune de triburi dace de la Est de Carpaţi.III şi începutul sec. i-a silit să treacă Istrul şi să se întoarcă pe meleagurile lor." Denumirea de carpo-daci. ceea ce ne face să adăugăm. inclusiv în partea carpatică şi dincolo de Siret până la Nistru. Cercetările şi descoperirile arheologice recente au dovedit justeţea acestui punct de vedere. după ce o parte a acestei populaţii a fost transferată în Imperiul roman. care au locuit în nordul Moldovei. învingându-i în luptă. Pârvan a identificat numele carpo-dacilor cu acela al carpilor. în favoarea celei dintâi.n.IV e.contribuit din plin la etnogeneza poporului român. demostrând o dată în plus identitatea carpo-dacilor cu aceea a carpilor. încât se poate deduce existenţa. în lucrarea în care ni se relatează că "Teodosiuus a respins pe sciri şi pe carpodaci şi. cât şi aşa-zisa "barbarie". La aceeaşi concluzie ne aduce şi harta ce însoţea textul operei geografice a lui Ptolemeu.n. ori "carpi de origine dacică". pe care n-o mai întâlnim în celelalte izvoare scrise. Fiecare formulare oferă concluzia că n-ar fi vorba despre o singură populatie. în centrul Moldovei. Carpii au cunoscut atât romanitatea. Localizaţi de Vasile Pârvan în "regiunea de munte din Neamţ şi Bacău şi ţinutul spre apus din ţara secuilor"."daci în ţara carpilor". la sfârşitul sec. pe care alte triburi vecine sunt amplasate în aşa fel. Carpo-dacii Ne-am menţionat în lucrarea istoricului grec Zosimos (sec.V e. a fost interpretată de istorici în mod diferit: carpo-dacii ar fi ori "daci amestecaţi cu carpi". la zona locuită de tribul caucoensilor. dar au optat. (Getica) caucoensii au fost vecinii de sud ai costobocilor. până la urmă. O seamă de diferite alte aprecieri 12 . Caucoensii Autorul antic care a menţionat existenţa tribului dacic al caucoensilor a fost geograful grec Ptolemeu. V. în mod logic. ci despre două neamuri de aceeaşi origine (dacă). a caucoensilor. Istoria nouă. în Dacia.). ori. şi în centrul Moldovei. Pătrunzând pe teritoriul fostelor provincii romane Dacia şi Scythia Minor. Denumirea de carpo-daci folosită de Zosimos se referă la populaţia carpică rămasă pe loc. ei au revitalizat elementul daco-roman şi l-au făcut să reziste şi să iasă victorios din confruntarea cu neamurile germanice şi cu alţi migratori.

Lvov şi 13 . Costobocii Triburi de daci liberi care au locuit în partea de nord şi nord-est al Daciei. este o cultură prin excelenţă dacică. Aria de răspândire a culturii Lipiţa cuprinde bazinul superior şi mijlociu al Nistrului şi cel superior al Prutului. după cercetările lui V. ai cărei creatori sunt consideraţi costobocii. pare să fi fost rezultatul unui sincretism rapid datorat penetraţiei. Iconografia locală l-a păstrat sub forma Sf.referitoare la acest trib sunt greu de acceptat. Astfel. adică în sud-vestul Munteniei şi sud-estul Olteniei (cursul inferior al Oltului). Oltenia. Vulcănescu. că ar fi locuit la sud de potulatenşi. Sunt argumente că ar fi patronat războiul şi cultul funerar dat fiind aparitia pe un număr mare de stele funerare târzii. Transilvania.Pârvan (Getica). Ceiagisii Printre ultimele nume de triburi dace întâlnite în Geografia se află şi neamul ceiagisilor. problemă controversată şi greu de rezolvat pe baza izvoarelor literare antice. cultura Lipiţa. datorită puţinelor informaţii de care dispunem. romane în ariile cultului său. Descoperirile arheologice ajută şi la localizarea costobocilor. fapt subliniat de toţi cercetătorii buni cunoscători ai materialului arheologic.Gheorghe (C. respectiv regiunile Stanislav. Apartenenţa lor etnică poate fi dovedită cu prisosinţă pe cale arheologică. atestând cultul Cavalerului Trac în Dobrogea. Bucureşti. Deşi atributele şi originea sunt obscure.R. Cavalerul Trac Zeu tânăr aparţinând pantneonului mitologic trac din aria balcanică şi danubiană reprezentat călare îndeosebi pe fond cinegetic. Ei sunt amintiţi alături de piefigi şi se apreciază.) Pe teritoriul României au fost găsite peste 200 de imagini de epocă. mitologia romană. 1995.

e. Thracia şi Macedonia. În urma înfrângerilor suferite în anii 170-172.I î.. afectând deopotrivă Maramureşul (istoric) şi Bucovina.Cernăuţi. Cotensii Trib menţionat de Ptolomeu în rândul principalelor neamuri geto-dacice. ca şi pe cel al buridavensilor.e. alături de nou veniţii de neam germanic şi sarmat. cancoensi şi biefi.n.n.II. aşa cum arată descoperirile arheologice.II-III. când pătrund în Moesia Inferior.) în cadrul culturii carpice. iar cel din faza mai nouă (sec. când o serie de izvoare literare şi epigrafice antice vorbesc despre incursiunile făcute de ei în Imperiul roman. este mentionată de două epitafe descoperite la Adamclisi. respectiv Dobrogea. din vestul Ucrainei. să-iatace pe costoboci. Cercetările arheologice din această parte a Daciei pledează pentru includerea cotensilor printre neamurile de origine geto-dacică. ia alţii au continuat să trăiască pe teritoriile de baştină.II-III e. romanii I-au îndemnat pe asdingi. în special în sec. Costobocii se impun. După alungarea lor din imperiu. V. Trecerea costobocilor. a fost dominat de costoboci până în anul 170 e. de neam germanic.-I e. la sud de ratacensi.n.n. ca şi carpii. Materialul arheologic din faza mai veche (sec. au lăsat o bogată moştenire perioadei de început a migraţiei popoarelor.Pârvan îi şi numeşte "enigmaticii cotensi" şi îi localizează în E Daciei. Geograful grec îl dispune. după această dată intrând sub controlul carpilor.costobocii şi carpii au fost adversari redutabili ai Imperiului roman. unele deosebiri explicându-se prin situarea culturii Lipiţa la periferia lumii geto-dacice. zonă de interferenţă între cultura carpică şi cea de tip Lipiţa. Cel mai puternic atac a fost cel din anul 170.) îşi găseşte analogii în aşezările de tip Poiana-Răcătău-Tinosul. ajungând până în Ellada şi profanând templul din oraşul Eleusis. prin Moesia Inferior. Dealtfel.n. Costobocii. o parte din costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic. Nordul Moldovei. Crobizii 14 . pe plan istoric. Prin acţiunile militare întreprinse în sec.. respectiv în S-Moldovei.

care a urmărit pe bastarni până la gurile Dunării. renumit lingvist bulgar. răzbunându-se pentru cele îndurate de pe urma romanilor. dantheletii au întreprins.e. În sprijinul lor. o campanie de jaf în Macedonia.n. crobizii sunt un neam tracic care locuia la sud de Dunăre (Hecateu). împreună cu corallii. teritoriul dantheletilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale 15 . conduşi pe atunci de un rege orb. fiind respinşi de generalul roman Sylla. după cum se vede. Dantheleţii Herodot îi situează pe dantheleti la izvoarele Strymonului (Struma). larg răspândită la neamurile getice.. Împreună cu scordiscii. Hecateu.n..şi Asbolodina .e. ar coincide cu localizarea acestora de către Strabon. bessilor.Judecând după mărturiile lui Herodot. dantheleti au atacat în anul 85 î. în anul 183 î.n. jefuindu-le satele şi locuinţele.e. locuitorii principali ai ţinutului dintre munţii Carpaţi şi Haemus.n) aflăm că regele macedonean Filip V a întreprins. Pseudo-Skymnos.. Împreună cu dardanii şi scordiscii. Ptolomeu. dar Strabon îi localizează. V. Sitas. o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor. ceea ce. după cum relatează Dio Casius.menţionată în teritoriul callatian) pot fi atribuite crobizilor.n. De la acelaşi istoric mai aflăm că bastarnii i-au atacat din nou pe dantheleti. Despre istoria acestora nu ştim decât că au avut un conducător. şi ale dantheletilor.astăzi probabil localitatea 23 August din Constanţa şi Mangalia . Isanthes renumit pentru frumuseţea. Mai târziu bastarnii au pustiit ţinuturile dantheletilor. în anul 16 î. consideră că toponimele terminate din dina (Adina. Amlaidina . puterea şi bogăţia lui (mărturia se găseşte la istoricul Phylarchos şi la Athenalos). Marcus Licinius Crassus. şi bessii. Beşevliev. a venit în anul 29 î.e. Lexicograful bizantin Suidas le atribuia credinţă în nemurirea sufletului. De la istoricul grec Polibiu (203-120 î.e. Macedonia. În epoca Imperiului roman. între Munţii Haemus şi Pont. al Periplului Pontului Euxin. Această localizare îi face pe învăţaţii moderni să-i considere geţi. fie între Tomis şi Callatis (Strabon) fie lângă Dionysopolis (Pseudo-Skymnos). Athenaios şi ale autorului. rămas necunoscut.

El i-a învăţat etica. XI. ultima câştigând.VI) cu numele de Belagines. DECENEU . dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare. Deceneu a dispus de o dublă autoritate morală şi politică (organizându triburile şi casta sacerdotală). Ca mare preot şi ca vicerege. mare preot în timpul lui Burebista păstrând totuşi structura de erou civilizator. Ca soldaţi. 69-70). Deceneu Sacerdot dac zeificat. După Iordanes. i-a instruit în fizică făcându-i să trăiască potrivit cu legile naturii. ştiinţe . Numele lor apare şi în Tabula Peutingeriană. căci era un maestru priceput în aceasta. judecător suprem (ceea ce atestă existenţa altor judecători) şi probabil comandant al armatei. arătându-le practica. morala. . una răsculată şi una condusă de Deceneu. lămurindu-i cum creşte şi scade discul lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura rotunjimii pământului şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 345 de stele trec de la răsărit la apus. ca să se apropie sau să se depărteze de polul ceresc (Getica.Ch. medicină -) 16 . i-a învăţat logica făcându-i superiori celorlalte popoare în ce priveste mintea. imaginându-ne că au existat 2 facţiuni. astronomie. apoi rege el însuşi. dantheletii sunt menţionaţi în legiunile romane de pe limesul de la Rhin. i-a îndemnat să-şi trăiască viaţa întru fapte bune. iar prin ele mersul planetelor şi toată astronomia. pe care Goţii (Geţii) transcriindu-le le păstrează până azi (sec. logică-psihologie. titlurilor pe care le avea şi pe vremea lui Burebista: mare preot. el i-a iniţiat aproape în toată filozofia. astfel lui Deceneu i se mai adaugă şi titlul de rege.provinciei Tracia.44-X î. Deceneu era un om de o vastă erudiţie care a avut un rol principal în instruirea spirituală a stratului ierarhic superior de sacerdoţi şi nobili daci. i-a învăţat să contemple cele 12 semne ale zodiacului.fizică. Observând înclinatia lor de a-l asculta în toate şi inteligenţa lor nativă. instructor în filozofie.Preotul vicerege preia şi puterea laică după moartea lui Burebista (în probabil cel mai mare din cele 4 apoi 5 regate în care reîmparte Dacia burebistiană). demonstrându-le teoria.

Zagazig şi Asyut (ultimul tezaur .I. nu prea departe de regiunea minieră a Pangeului (azi în Grecia). al energiei vitale umane (I. în greutate de cca. n-ar fi exclus ca derronii.n. cu legenda derro (în transcriere latină). După părerea lui V. dioii menţionaţi 17 .n. Deoarece unii scriitori antici. Unii istorici consideră pe dioi o ramură a bessilor. aşa cum precizează în sec. Este considerat fie un zeu al sănătăţii. vorbesc despre un munte Derris.V îe. în partea centrală a Peninsulei Chalcidice. Crişan).5 g (dodecadrahme) .Derronii Trib tracic nemenţionat de izvoarele literare antice şi identificat de savanţi cu ajutorul monedelor de argint pe care le-a emis între anii 520- 500 î. Pârvan. unde apar împreună cu alte emisiuni monetare. Derzelas Zeu aparţinând mitologic daco-getice având un cult de origine autohtonă.H.e. în Istoria naturală. Dioii se numără printre triburile trace care şi-au păstrat independenţa faţă de regatul odrisilor. situat în Sithonia.sau de cca. Un templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria în sec. Tucidide. denumire care desemna populaţia tracă din preajma izvoarelor şi de pe cursul superior al Fluviului Hebrus. să fi locuit într-o zonă din vecinătatea acestuia.e. Velicikovo (Bulgaria) şi din Egipt. printre care se numără Strabon şi Pomponius Mela. 28 g (octodrahme). aşezaţi în număr mare.S. găsite la Fayum. Sunt cunoscute 2 tipuri principale de monede. Dionii Unul dintre importantele neamuri din Munţii Rodopi. angajându-se în armata lui Sitalkes. 40.cele mai grele dintre emisiunile triburilor tracice .n. pe cursul superior al râului Nestos (Mesta). Russu) fie o divinitate subpământeană (I. adică purtătorii de săbii scurte şi încovoiate".descoperit în 1968-1969). Monede de acest fel sunt prezente în tezaurele de la Ishtib (sudul R.III. Li se mai spunea şi machairophorii. ca urmare a denumirii de diobessi folosită de Plinius cel Bătrân.Iugoslavia). î. dacă ţinem seama de activitatea lor monetară.F.

Iambatoules Zeu cu atribute incerte. Alexandru cel Mare. În anul 335 î. IX. 96. care locuia pe actualul teritoriu al României. "birui mai întâi pe geţi". Gebeleizis Zeu al cerului înnourat şi pluvial în mitologia daco-getică. în onoarea sau împotriva căruia dacii trăgeau cu săgeţi. diriguitor al furtunii şi al fulgerelor. Stăruinţa cu care revine totuşi în izvoare localizarea dioilor între Srtymon şi Hebrus pare să nu lase nici o îndoială asupra originii lor sud-tracice. IV.dacii Sunt una şi aceeasi populaţie. 1).e.IV î. probabil un conducător al geţilor de la Dunărea de Jos. se referă la populaţia din regiunile intracarpatice şi de vest ale Daciei.e. Vorbind despre marea expediţie a lui Darius împotriva sciţilor. II. considerată de lumea antică ramura nordică a marelui neam al tracilor. 2) vorbeste de un rex histrianorum. de la Carpaţi şi până la Balcani.de Tucidide ar putea fi identificaţi cu o populaţie dacică. Geto . Sofocle şi Tucidide (Istoirii. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin. probabil sub presiunea teologică a preoţilor. folosită cu predilecţie de scriitorii greci. Cealaltă denumire. de daci. context din care rezultă că ar fi două ipostaze ale aceluiaşi zeu uranian şi veche divinitate daco-getică. Izvoarele îi pomenesc mai frecvent pe geto-daci începând cu a doua jumătate a sec.n. Pentru aceeaşi perioadă se mai întâlnesc unei ştiri succinte şi generale la Hecateu. preferată de autorii latini. 90-94) spune că regele perşilor. Aceştia se cred nemuritori şi sunt cei mai viteji şi mai drepti dintre traci. Herodot (Istorii. Denumirea de geţi. după cum ne povesteşte istoricul grec Adrian (Expediţia lui 18 . care ulterior. Herodot îl aminteşte (Istorii IV. Istoria lui Filip. patronul aristocraţiei. 94) citindu-l după Zamolxes. datorită dezvoltării religiei a suportat un sincretism cu Zamolxis. fiind un zeu important. desemnează în ansamblu populaţia geto-dacilor.. considerat uneori şi zeu al luminii. înainte de a ajunge la Istru.n. dar are în vedere mai ales triburile şi uniunile de triburi de pe malurile Istrului.

ce stăpânea prin părţile Moldovei.n.e. XII. Burebista şi Decebal. pe plan economic.e.e. poate şi în estul Transilvaniei. pe nume Zalmodegikos şi Rhemaxos. Pentru a doua jumătate a sec. În jurul anului 60 î. fiul acestuia. mai întâi pe Agatocles. după cum spune Trogus Popmpius (la Iustin. El primeste în schimb prietenia regelui trac.. a doi regi (basilei) de origine getică. la întoarcerea acesteia din expediţia contra sciţilor (Trogus Pompeius. VII.e. este denumit într-o inscripţie grecească din Dionysopolis (Balcic) "cel dintâi şi cel mai puternic dintre toţi regii care au domnit vreodată peste Tracia".5).e. până în Slovacia. 3. Primul care domneşte aproximativ între anii 80-44 î.III şi începutul sec. 11) . apoi cucereşte oraşele greceşti de pe coasta de vest şi de nord a Mării Negre. două documente epigrafice descoperite la Histria.n. teritoriile ocupate şi chiar pe fiica acestuia de soţie.. politic şi cultural.Alexandru. relatează că geţii conduşi de regele Dromichete reuşesc să înfrângă cele două expediţii ale lui Lysimach.. Istoria lui Alexandru cel Mare.n. Secolele I î. înseamnă. Această perioadă este dominată de cei doi mari regi ai Daciei.II î. XXI.n. situată undeva în câmpia Dunării. 11. Pe la 300 î. de la Apollonia şi până la Olbia. 3. Într-un timp relativ scurt. care este dus în cetatea Helis.16 şi Curtius Rufus. îi întâlnim pe geţii din câmpia munteană uniţi într-o mare şi puternică uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istorică. XXXII. O puternică forţă getică avea să distrugă armata macedoneană şi pe comandantul ei Zopyrion în anul 326 î. 16). X. Dromichete cruţă viaţa lui Lysimach. 2. 44).contemporan cu marele rege dac . la Iustin: Istoria lui Filip. atestă prezenţa la Dunărea de Jos.n. pentru motivul că nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic).n. reşedinţa căpeteniei gete. regele Traciei. Din informaţiile scriitorilor antici (Geografia. întreprinse la nord de Dunăre şi să facă prizonieri. întâmpină rezistenţa geţilor din stânga fluviului. şi-l eliberează din captivitate. după ce mai înainte l-a încărcat de daruri pe fiul acestuia. undeva în zona gurilor Dunării.. 1.e. Burebista reuşeşte să întemeieze un 19 . cuprins aproximativ între anii 60-48 î. mai precis prin părţile de sud ale Moldovei şi nord-estului Munteniei. apoi pe însuşi Lysimach. Istoria lui Filip. I.e.n. Aproximativ în aceeasi vreme. apogeul puterii geto-dacilor. De la acelaşi scriitor antic mai aflăm că puterea dacilor creşte pe vremea regului Robobostes. el distruge puterea celţilor boii. pedepseşte pe supuşii săi. Plin de înţelepciune şi mărinimie.12).şi Jordanes (Getica) rezultă că Burebista a realizat unificarea triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. ajungând la Dunăre. regele geto-dac Oroles.

Buridava-Ocniţa (Oltenia) şi Ziridava-Pecica (Banat). (45-44). peste Dobrogea până la Balcani. Dapyx şi Zyraxes.e. încă a ajuns să fie temut şi de romani". alteori cu bârne şi vălături de chirpici ars (Popeşti-Ilfov. este prezentat de Dio Cassius (Istoria romană. Mărgăriteşti şi Morungeav-Olt). pe la mijlocul celui de-al şaselea deceniu al sec. Diurpaneus şi. luând partea lui Pompei în disputa acestuia cu Cezar. Argedava-Popeşti (Muntenia). în zonele de dealuri subcarpatice şi pe coline de munte. Războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106. În toiul luptelor cu romanii. Stăpân pe o Dacie mare şi puternică. Situate pe terasele râurilor. marele Decebal. primele confruntări având loc în timpul împăratului Domiţian. în Dobrogea. abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci încât în câţiva ani a făcut un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Decebal s-a dovedit un mare conducător. care se întindea spre vest şi nord-vest până la Dunărea de Mijloc şi Morava spre nord până la Carpaţii Păduroşi şi spre est până la Nistru şi Marea Neagră.Teleorman. prevăzute cu şanţuri şi valuri de apărare şi cu pante abrupte. printre care se remarcă Scorilo. Asemenea cetăţi au fost identificate şi cercetate în 20 . Piroboridava-Poiana. izvoarele literare menţionează o serie de regi geto-daci. cetăţi cu ziduri durate în piatră după moda grecească.6. ţara fiind transformată în provincie romană. LXVII. ca şi de-a lungul întregii sale existenţe. priceput şi abil în arta războiului şi în politică. soldate cu înfrângerea şi supunerea geto-dacilor. Uneori valurile sunt întărite cu ziduri de piatră (Cotnari-Moldova). ultimul rege al Daciei libere. Cotiso. O altă figură proeminentă a geto-dacilor. Printre acestea au fost identificate şi unele din davaele lui Ptolomeu. Decebal. Comosicus. De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat. Diuras. Graţie acestor investigatii se cunosc acum numeroase aşezări şi cetăţi geto- dacice. au însemnat şi sfârşitul lui Decebal. Burebista intervine în politica Romei.1) ca un rege priceput în ale războiului.mare regat. Tamasidava-Răcătău şi Zargidava- Brad (Moldova). pe boturi de dealuri şi coline subcarpatice. rămânând un exemplu măreţ de dăruire totală pentru binele şi libertatea neamului său.n. cele mai multe aşezări apar ca centre întărite.I î. Roles. După dispariţia de pe arena politică a marelui rege geto-dac. Ba. iscusit la faptă. O imagine mai completă a ceea ce a însemnat istoria şi civilizaţia geto- dacilor în cadrul lumii antice rezultă din cercetările arheologice. Orbeasca de Sus . iar spre sud. care va reface unitatea Daciei. meşter în a întinde curse şi viteaz în luptă. se remarcă în mod deosebit prin războaiele purtate împotriva romanilor. Dicomes. getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii. Toate acestea sunt confirmate de relatările lui Strabon: "Ajungând în fruntea neamului său.

pe lângă locuinte şi ateliere. agricultura. Poiana Gori şi Ţifesti din Dacia extracarpatică. Surcea.e.a. 21 . fibule. cultura geto-dacilor se generalizează. piese de harnaşament etc.III-î. capitala Daciei. geto-dacii evidenţiază prin monetăriile lor proprii. Având ca fond principal tradiţiile şi moştenirile locale anterioare. geto-dacii dovedesc o deosebită în confecţionarea unor obiecte de podoabă şi vase-cupe lucrate într-un stil propriu. ceramica este elementul cel mai răspândit şi cel mai caracteristic. cât şi cu roata.e. corespunzătoare celei de-a doua vârste a fierului (epoca Latene).n. Tezaurele de obiecte de argint.n. Cerbăl.III-I î. Găvanu (Muntenia). unde se afla Sarmizegetusa.I.I e. În vremea lui Burebista se trece la o monetărie unică de tipul denarilor romani republicani. Băniţa la vest de bazinul Jiului. brăţări şi alte podoabe din tezaurele de la Sâncrăieni.. vase. Tezaurele de monede. venite pe calea schimburilor indică raporturile permanente ale geto-dacilor cu lumea exterioară. lănţişoare. Tilişca (Sibiu).munţii din zona Orăştiei. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi şi uniuni de triburi din sec. cunoaşte o evoluţie în timp ce poate fi urmărită începând cu a doua jumătate a sec. Coada Malului.. Şeica Mică (Transilvania). Geţii din zona Dunării se dovedesc a fi meşteri pricepuţi în prelucrarea argintului şi în realizarea unor adevărate opere de artă. Ei emit o gamă variată de monede de argint folosind tehnica grecească şi preluând unele prototipuri macedonene.e. Cultura geto-dacilor. construcţia de locuinte ş. la care se adaugă Piatra Craivi (jud. Numeroasele unelte de fier descoperite în aşezările şi cetăţile geto-dacilor sunt o dovadă a nivelului la care se situa meşteşugul prelucrării fierului. se remarcă prin execuţia tehnică şi prin ornamentaţia lor deosebită. alcătuite din coifuri. Costeşti. ea s-a constituit cu contribuţia şi a unor elemente de influenţă grecească şi celtică. î.n. obiecte de podoabă şi diferite alte produse de factură.n. şi sec.Alba). uneori aurite. În sec. sanctuarea măreţe asemănătoare templelor antice greco-romane. la Grădiştea Muncelului. cum sunt cupele ornamentate. devenind unitară pentru întreaga Dacie. Herăstrău.V î. În mod cu totul deosebit. descoperite la Agighiol (Dobrogra).. atât în cadrul provinciei.Craiova (Oltenia). cioplitul pietrii.n. În multe din aceste cetăţi s-au ridicat. Dintre componentele culturii geto-dacice. Peretu. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrată atât cu mâna. O serie de elemente de cultură geto-dacică continuă să supravieţuiască mult timp după cucerirea Daciei de către romani. În sec. tâmplăria. Blidaru şi Piatra Roşie.e. greco-romană. Polovragi (Oltenia) şi Bâtca Doamnei (Piatra Neamţ). Merii Goala.

XVIII. care în secolele II-III e.5. VII.cât şi în afara acesteia. Cea mai probabilă localizare e vârful Omul din Bucegi. Harpii Trib carpic (sau înrudit cu carpii) de origine traco-getică. Ptolemeu vorbeşte în Geografia sa de un "oraş" Harpis.n.3. în zona dintre Prut şi Nistru. Pârvan prin "călători prin fum". Kogaionon (Kogaion) Munte sacru din mitologia daco-getică. Ioseplus Flavius (Antichităţi iudaice. Ktistai Sectă de anahoreţi daci (Stabon în Geografia.22) folosind pentru aceiaşi tagmă cuvântul: pleistoii îi compară cu secta esenienilor.1. în masivul căruia se localizau sediul şi sanctuarul lui Zamolxis cât şi locuinţa Marelui Preot dac.I. Prezenţa unei populaţii getice în această regiune.3). O altă denumire a lor este kapnobatai tradus de V. a locuit la nord de gurile Dunării. respectiv carpi sau harpi. Russu "Ktistai" înseamnă "strălucitorii". 22 . În traducerea lui I. Ele vor contribui la sinteza culturală daco-romană. ne este atestată şi arheologic de ceramica descoperită într-o serie de morminte din zona amintită. servind ca argument la netăgătuit al continuităţii geto-dacilor până la topirea lor în populaţia romanică de mai târziu.

stabilindu-se în Asia Mică. alături de cetăţeni romani.în sec. Geographica. deopotrivă cu bessii. 96).n.Laii Vechi trib traci menţionat încă de Tucidide (II.V î.în lucrarea lui foarte des citată.n. scrisă în limba elenă . de-a lungul râurilor Strymon (azi Struma) şi Axios (azi Vardar). Medobitinii Până în momentul de faţă avem foarte puţine cunoştinţe despre acest neam. Acelaşi lucru s-a întâmplat. de compilatorul Stefanos din Bizanţ.VII î. în satul Turris Muca (fostul sat Anadolkioi. Îi găsim atestaţi pe teritoriul histiran în 198-248 e.VI e. şi cu brigii. Medobitinii sunt amintiţi de Strabon .n. lângă Tomis. eventual. în vremea domniei împăraţilor Maximin şi Maximus (235-238 e. în satul Secundini (vicus Secundini) şi.XII î. Acelaşi geograf antic precizează că ţinutul obulensilor se afla la nord de cel al crobizilor.n. o parte a acestei populaţii a fost transplantată în Dobrogea. Aşadar. Obulensii Trib traco-getic menţionat de Ptolemeu ca locuind în partea de răsărit a provinciei romane Moesia Inferior. în sec. dacă informaţiile despre localizarea crobizilor parvenite din antichitate. migdonii. În timpul stăpânirii romane. ar fi posibil ca obulensii să fi ocupat partea de est a Dobrogei 23 .e.n. şi apoi în sec.). butinii şi tinii.e. sunt semnalaţi de asemenea alături de cetăţenii romani. afirmă geograful grec.ca făcând parte din rândul neamurilor trace care "au părăsit Europa" în două valuri (după ulimele cercetări . adică în actuala Dobroge.). Monedele proprii apar în sec.e. în aşa-numitul Turn al Lailor în 137-138 e. bebricii. cât şi recentele cercetări de toponimie antică sunt corecte. cu explicaţia că laii sunt un neam peonic. astăzi înglobat în teritoriul municipiului Constanţa).n..n. Informaţia este reluată mai târziu.

.e. aliaţi în această împrejurare.e. Sub acest cârmuitor regatul odris. Perdiccas.n.cu care grecii de pe litoral au căutat să întreţină relaţii cât mai prieteneşti.n. regele Macedoniei. Nu avem nici o indicaţie privind capitala acestui trib. Încă din sec.centrale. în a doua jumătate a sec. tatăl lui Alexandru cel Mare. O ipoteză în acest sens poate fi sugerată de o recentă informaţie epigrafică. ale cărui limite s-ar fi extins. Filip II. cu legende în alfabetul grecesc: Sparadokos. Dar şi alte centre getice pot fi presupuse că au fost capitala acestui trib Odrisii Unul din cele mai importante triburi tracice. Cu toată că Alexandru cel Mare i-a schimbat sau antrenat pe cârmuitorii 24 . 470-440 î. Chiar dacă aceste monede nu au avut un rol prea important în circulaţie. Întemeietorul acestui regat se numea Teres I (aprox. Seuthes şi Cotys au continuat politica predecesorilor lor. până la gurile Dunării.e. Sunt cunoscuţi mai mulţi regi ai odrisilor care au emis.n. care au sfârşit însă prin a-l preda fratelui şi adversarului să.IV î. Bulgaria).n. O vreme. a purtat o serie de lupte cu sciţii de la nord de Dunăre. A locuit pe ambele maluri ale râului Tonzos (azi Tundja) până în apropierea Apolloniei (azi Sozopol. căutând să întreţină bune relaţii cu grecii din Abdera şi încheind chiar un tratat de alianţă cu Atena. în partea de apus a Traciei a domnit fratele lui Sitalkes. Adokos s-a refugiat la sciţi.n. Ketriporis (membru activ al unei coaliţii îndreptată împotriva lui Filip II. destul să mai arătăm că..V î.e.e.poate a obulensilor . în vederea rezolvării unor conflicte locale (Xenophon. şi pe Sitalkes. până la cucerirea macedoneană. Sparadokos. Anabasis).000 mercenari greci. ele sunt o dovadă a prosperităţii regilor odrisi.e. în 356 î. Sitalkes (aprox.. Urmasul său. a cucerit regatul Odris (Diodor).n.n.. În schimb în vremea lui Kersebleptes. Urmaşii lui Sitalkes. a cunoscut o perioadă de maximă dezvoltare. potrivnică aliantei cu Atena. 440-424 î.). mai exact în anul 341 î. potrivit precizărilor lui Ticidide de la Abdera (azi lângă Polystylo.V şi în sec. Herodot şi apoi Tucidide menţionează existenţa unui mare regat. monede de argint şi de bronz. potrivit căreia în limitele teritoriului histrian din epoca romană a existat localitatea Arcidava. pe la 400 î. ca şi a unor cetăţi greceşti. cândva sediul unei importante uniuni getice . având o organizare internă perfecţionată şi întemeindu-şi autoritatea celorlalte seminţii tracice.e. Amadokos II. Puternica cetate a ridicat împotriva sa pe regele Macedoniei. care a dus o politică opusă. pe care le obliga la plata unui greu tribut.). regele Seuthes şi-a permis să angajeze 6. deşi în altele au fost război. Teres II. Grecia.). ocupând astfel centrul Traciei.

Arheologii bulgari i-au descoperit şi cercetat capitala. ale cărui relaţii cu Messembria (azi Nesebăr.e. construit după model grecesc. transformând partea de la sud de munţii Haemus (Balcani) în provincia romană Tracia.n.n. o altă seminţie tracă.. atât în anii glorioasei domnii a lui Alexandru (Curtis Rufus).e. căci zilele regatului său erau numărate. de asemenea. Seuthopolis. pe Sadalas. După victoria din 168 î. de la gurile Dunării şi până la sudul actualei Bulgarii. până ce a fost învons..e. un adevărat oraş. Merită să amintim şi pe un alt Amadokos. regele Pontului şi adversar temut al Romei şi. Din secolul următor. în 180 î. au întemeiat regatul din Tylis. avem din nou dovezi despre existenţa unor conducători locali traci. împăratul roman Claudius. în 145 î. care au dat mult de furcă macedonilor. în Tracia au rămas puternice nuclee de rezistenţă. Chiar dacă din acel moment dinastia odrisă se va uni cu aceea a sapeilor..n. care a cucerit.n. după 29-28 î.. ne sunt. oraşul Philippopolis şi a făcut chiar o incursiune pe culmile Balcanilor.e. se pare că în 218 î. care după ce a eşuat în încercarea de a ajunge pe tronul Macedoniei. de regele Pergamului. cât şi mai târziu răscoalei cetăţilor vest-pontice în frunte cu Calatis când Lisimah s-a îndreptat spre sud pentru a face faţă debarcării generalului grec Pausanias. Seuthes III a emis monede de bronz de tip grecesc. Bulgaria) şi cu triumvirul Marcus Antomius prin anii 45-42 î..e. ajungând să controleze cea mai mare parte a triburilor tracice. în spiritul tradiţiei regilor odrisi independenţi. menţionat într-un conflict cu regele Filip V. ca Amadokos.n. În 277 î. Macedonia a fost transformată în provincie romană.n. În anul 46 e. între munţii Balcani şi Sredna Gora. o răscoală a tracilor a pus capăt existenţei regatului din Tylis (Polybiu). pe cât de spectaculoasă la atât de inutilă (Polybiu. celţii. la rându-i. va desfiinţa regatul odris. cunoscute. în zilele agitate ale războaielor cu Mitridate VI Eupator. romanii vor încredinţa dinastiei odriso- sapeice. conducerea şi apărarea unei zone foarte întinse. romanii au recunoscut autoritatea regelui Odris. Cotys.n.n. Titus Livius). împreună cu toată oştirea. unii sigur odrisi.. a ocupat teritorii în sudul Traciei şi a distrus Lysimacheia. instalaţi în Pensinsula Balcanică. asupra Macedoniei. După aproximativ şase decenii. profitând de uciderea lui Rhoementalces III. În ciuda vitregiei vremurilor. a găsit trecătorile Balcanilor blocate de fortele regelui trac Seuthes III şi a reuşit să treacă doar cu preţul unor mari pierderi (Diodor).e.e. în final. este cert că sub titulatura de regat clientelar (dependent de autoritatea Romei) al odrisilor.locali în campania din Asia. Regatul lui Seuthes III era situat în Valea Trandafirilor. 25 . Două decenii mai târziu.. Din această perioadă merită să amintim isprăvile regelui odris Diegylis.

Dar. Dacă localizarea lor este corectă. undeva pe Dunăre (aşa cum spune Cassius Dio). îl amintesc sub numele de ORESTI şi-l situează la sud de triburile ilirice din Epir.ORRESKION sau ORHESKION. seamănă foarte mult cu reprezentările de pe monedele similare emise de ZAIELI. pot fi considerate drept capitală a oinensilor. Titus Livius.n. Licinius Crassus în 29/28 î. între 520-500 î. îşi avea capitala Genucla. unul din dinaştii cu care a luptat M..n. înfăţişând un centaur răpind o nimfă.transcrisă de noi cu caractere latine .azi Benha el Asl). este posibil ca ei să fi ocupat partea de vest a Dobrogei centrale. ca şi în cazul Arcidavei. Personalităţi 26 . faptul că Zyraxes. nu departe de zona minieră a Pangeului. pe aversul cărora este reprezentat un luptător cu două lăncii în mână. poate tracic. etc) Orrescii Trib de etnie încă nesigură. Împreună cu alte monede. multe alte centre indigene (de ex. la apus de edoni. Amintim doar. precum şi în trei tezaure descoperite în Egipt (Fayum. Strabon.n. emisiunile orrescilor s-au găsit în tezaurele monetare de la Ishtib şi Nevrokop (Bulgaria).Oinensii Tot în partea de răsărit a provinciei romane Moesia Inferior. Asyut şi Athribis . Nici despre capitala acestui trib nu avem indicaţii.e. în timp ce imaginea de pe stateri. Mai mulţi autori antici (Polybiu.e. ca o simplă ipoteză. îngropate între circa 500 şi 460 î. care încearcă să stăpânească doi boi. Troesmis-Igliţa. a locuit şi tribul traco-getic al oinensilor. Capidava. bisalţi.e. Pliniu cel Bătrân). tribul Orrescilor îşi semnează. Tipul iconografic al primelor. Lociund undeva între Axios (Vardar) şi Strymon (Struma). în picioare. derroni. octodrahmele şi staterii de argint cu legenda . este foarte apropiat de cel folosit de BISALTI.

pe agatirisi (Agathyrsoi). l-a ucis pe regele scit Ariapeithes. greceşti. Dar.. iar de alta tracii de sud. ca toate popoarele nomade din nordul Mării Negre şi de dincolo de Caspica şi ca medo-perşii şi parţii.MARI PERSONALITATI ALE TRACILOR DE NORD ÎNAINTE DE BUREBISTA Numeroasele triburi trace din antichitate. pe care Herodot îl pomeneşte pe la începutul sec. ceea ce. care locuiau în cuprinsul Bulgariei actuale. Şi tot de la istoricul grec aflăm că. ceea ce corespunde renumelui de ţară auriferă al Daciei. istoricul grec îi distinge de sciţi.e. chiar influenţele comune pe care le-au primit în decursul veacurilor-ca cele scitice. Pe când Tracia de Sud avea să devină. făceau parte din marele grup lingvistic al popoarelor numite convenţional "iraniei". ceea ce a dus la deosebiri regionale importante între ele. continuându-şi dezvoltarea în această direcţie chiar în îndelungata ei situaţie de provincie romană.V î. regiunile geto-dacice de la nord de Balcani. din punct de vedere cultural un focar de elenism. romane . deci în Dacia. anatolice. precum şi pe coasta de nord a Mării Egee cu Strâmtorile şi partea de nord-vest a Anatoliei. despărţite prin lanţul Balcanilor (Haemus). puţin mai înainte. Cele două grupări trace au avut o evoluţie diferită. care ocupau întreaga Românie de azi. Herodot ne mai informează că Spargapeithes.n. se grupau în două ramuri principale. regele agatirs. caracterizându-i ca apropiaţi de traci şi arătându-i ca "foarte fercheşi. celtice. pe vremea marii expediţii persane a lui 27 . pe care îi localizează pe râul Maris (Mures). vor sfârşi prin a fi cu desăvârşire romanizate. Erau de o parte tracii de nord. Această diferenţiere reiese şi din atitudinea ostilă a agatirşilor faţă de sciţi. gătiţi cu podoabe de aur". Se ştie că sciţii. ca rege al agatirşilor "Părintele istoriei" ne lasă a întelege că acest personaj a fost oarecum înrudit cu regii sciţi. ca a unui popor sedentar de munte faţă de incursiunile unui popor nomad stepă. până la urmă. întinzându-i o cursă probabil cu prilejul unui război. de altfel. precum şi largi spaţii în jur.s-au concretizat în orientări cu efecte divergente. care locuiau pe o întinsă parte din sud-estul Europei. formând provinciile Moesia şi Dacia. de la nord de Carpaţi până în Asia Mică şi din Panonia şi Iliria până în ţinuturile de stepă din răsăritul scitic. se confirmă şi prin aspectul iranian al numelui său. cu toate că şi în cuprinsul lor influenţele civilizaţiei elene se manifestaseră din vechi timpuri şi cu o intensitate neîntreruptă. Primul dintre conducătorii cunoscuţi ai unei populaţii din Dacia antică este Spargapeithes.

diferită întrucâtva de sciţi. foarte probabil ca numele de agatirşi. din păcate. Din ştirile pe care ni le oferă Herodot reiese că agatirşii trebuie să fi fost la origine o populaţie iraniană. în retragerea lor strategică. însă. Iar când. Nu s-a păstrat numele personalităţilor care a condus viteaza rezistenţă a geţilor împotriva lui Darius în Dobrogra. menţinându-se neutri. invadând în scole mai vechi interiorul Transilvaniei. fără a îndrăzni. ajutându-i pe tribalii regelui Syrmos. aceştia s-au arătat gata de a-i respinge cu armele şi pe unii şi pe ceilalţi. nu stim cine îi va fi condus pe geţii din părţile Teleormanului de azi care. II. (Al. a fost un conducător al geţilor de pe Istros (Dunăre). Tot. totuşi .n. singurii locuitori de la sud de Dunăre care s-au încumetat să-l înfrunte pe puternicul cuceritor persan. pe care numai Herodot îl pomeneşte (căci autorii ulteriori nu fac decât să-l împrumute de la el). personalitatea lui Spargapeithes apare ca a unui dac localnic. Arheologia. sciţii au căutat să se apropie de Carpaţi pentru a-i atrage pe perşi într-acolo şi a-i pune în conflict cu agatirsii. să reprezinte doar o poreclă dată de sciţi tracilor carpatici. pe agatirşi în Dacia.Darius I împotriva sciţilor. care. Vulpe în Memoria antiquitatis. dar al căror nume. meritând caracterizarea admirabilă a lui Herodot. care pe limba lor se vor fi chemat totdeauna daci. l-au silit pe ilustrul cuceritor să-i ameninţe trecând Dunărea demonstrativ. nu este cunoscut. De asemenea. prin stepa Bugeacului. generalul aceluiaşi Alexandru cel 28 . agatişii au refuzat să le dea ajutor acestora. Au existat şi alţi conducători ai geţilor care s-au distins în luptele pentru apărarea pământului lor. Mai este. Fapt este că istoricul grec şi-a procurat informaţiile despre regiunile noastre din mediul scitic de la Ilbia şi că. a cărui obârşie scito-iraniană. 1970).să-i urmărească în stepele lor. după cum a arătat Vasile Pârvan în Getica şi după cum s-a precizat prin întinsele cercetări mai recente.e. astfel. Nu ne este cunoscut nici numele căpeteniei geţilor. deja îndepărtată nu l-a împiedicat să-şi apere cu dârzenie patria tracă împotriva sciţilor.. s-a statornicit acolo ca o clasă dominantă peste tracii nordici locali şi a sfârşit prin a fi asimilată de către aceştia. împotriva lui Alexandru Macedon. au zdrobit oastea macedoneană a lui Zopyrion. după el.după cum relatează istoricul Arrianus. aproape două secole mai târziu. În lumina acestor fapte. nu ştim cum se va fi numit acel. l-a confirmat pe Herodot dovedind existenţa în acea vreme a unei asociaţii de forme iraniene şi trace în cultura locuitorilor din mijlocul Transilvaniei. de cei mai viteji şi cei mai drepti dintre traci. indicat de izvorul respectiv (Trogus-Iustinus) numai prin titlul menţionat. nimeni nu-i mai atestă. s-a opus cu eficacitate pătrunderii sciţilor lui Atheas în ţările din dreapta Dunării şi care. "rege al dunărenilor" (Histrianorum rex) care. de prin anul 512 î.

care se retrăgeau necontenit. numită Helis. în loc de o răzbunare sângeroasă. regele geţilor din Câmpia Română. În schimb nu mult timp după Alexandru istoria a răsunat de numele lui Dromichete (Dromichaites). în dorinţa de a-şi asigura un succes fulger. a urmat un ospăţ de împăcare. Lisimah a trecut Dunărea în fruntea unei mari oşti. una foarte cumpătată şi sărăcăcioasă pentru geţi. frântă de osteneală şi stinsă de sete. de azi.e. câştingându-şi recunoştinţa lor şi obţinând de la ei o pace cât mai favorabilă. cu două mese. alta deosebit de luxoasă pentru regele captiv şi pentru tovarăşii săi. cu recăpătarea posesiunilor getice din dreapta Dunării. Se povesteşte că. Dar chibzuitul Dromichete. oastea getică. a cerut moartea prizonierilor. era mai cuminte să se arate omenoşi şi să-i cruţe pe duşmanii prinşi. cugetând să tragă cât mai multe foloase din succesul obţinut. Căutând să fixeze graniţa regatului său pe Dunăre. personalitate vestită atât prin însuşirile sale militare. potrivit stadiului de democraţie militară de atunci. Lisimah a fost nevoit să depună armele cu toţi ai săi şi să se lase la voia învingătorilor. Aşa a căzut prozonier unul dintre cei mai străluciţi monarhi elenistici. Când oastea lui Lisimah. care participase la toate gloriaosele campanii ale lui Alexandru cel Mare din Asia. Acolo.. Ridicând paharul său din corn de 29 . amic din copilărie al lui Alexandru şi unul dintre cei mai buni generali ai săi. s-a împotrivit acestei porniri. Lisimah ar fi exclamat cu tristeţe: "Pentru cât de mică plăcere am ajuns rob din rege ce eram!". lipsite de apă şi de hrană. numaidecât după capitulare. Aducând argumente înţelepte. încă neidentificată. într-o bătălie în care trufaşul general a plătit cu viata veleitatea de a se impune unei ţări getice (Trogus-Iustinus). Lisimah s-a izbit de împotrivirea geţilor lui Dromichete. Numeroşii captivi au fost duşi în cetatea de reşedinţă a lui Dromichete. Încumetându-se să înainteze mult în Câmpia Bărăganului. poate nu tot atât de norocoase pentru ei. a izbutit să potolească furia războinicilor îmbătaţi de biruinţă şi să-i convingă că. a nimerit în mrejele tacticii geţilor. s-a văzut deodată încercuită de forţele superioare ale geţilor. sorbind cu nesaţ apa oferită de biruitorul get. fără putinţă de retragere. după cum povesteşte istoricul antic Diodor. reprezentând însuşi poporul. devenit după moartea acestuia rege al Traciei balcanice. lovită de pâlcurile lor de arcaşi călări şi ameninţată cu un măcel îngrozitor. Cuvântul regelui a fost ascultat şi. nici de rezistenţă.n. se afla departe de baza sa de plecare. cât şi prin înţelepciunea politică şi generozitatea dovedite cu prilejul unei victorii memorabile obţinute asupra macedoneanului Lisimah (Lysimachos). care n-ar avea drept urmare decât alte războaie. obosindu-l pe adversar şi atrăgându-l în părţile cele mai singuratice ale stepei.Mare. În 291 î.

de la care li se trage numele. accelerarea progreselor culturii geto-dace. dar că. între altele. Piarensii şi Dimensii Aceste triburi traco-getice. localitatea Dimum (azi Belene). care ar fi fost capitala sa şi care s-a dezvoltat cu deosebire în sec. au fost situate de Ptolomeu tot în Europa provincia Moesia Inferioară (N-E Bulgariei). într-o ţară fără roade îngrijite. menţionate de Ptolemeu în Geografia sa. Presupunând că geograful antic ar fi transmis greşit numele piarensilor. acesta a luat-o în căsătorie pe fata lui Lisimah. într-un contact şi mai strâns cu lumea elenistică.vită. O ipoteză plauzibilă. cara a fost eliberat cu toţi ai săi.IV-VI. învăţaţii socotesc că denumirea tribului trebuie legate de localitatea Apoiaria (azi Riahov). al cărei avânt este constatat de arheologi tocmai cu începere din această vreme. cu acceptarea condiţiilor lui Dromichete şi că. Dimensii se pare că au avut drept centru. bătută iarna de geruri şi de crivăţ. în semn de consacrare a aliantei. recunoscător pentru bunăvoinţa cu care a fost tratat. întrebându-l care dintre cele două mese i se părea mai demnă de un rege. Prin această înrudire dinastică. Dromichete l-a îndreptat spre cupa de aur a lui Lisimah. va rămâne totdeauna prietenul geţilor. Toţi istoricii sunt de acord în a le atribui o origine certă geto-dacică. ţinând seama că acest trib e cunoscut şi sub numele de appiarensi. aproximativ în fostul judeţ Blaşca şi în actualele judeţe Ilfov şi 30 . Piefigii Printre neamurile din Dacia. ceea ce. se întâlneşte şi numele piefigilor. unde nici o oaste străină nu poate scăpa teafără?" Lisimah ar fi declarat că îi pare rău de nesocotinţa sa. a înlesnit intensificarea pătrunderii civilizaţiei greceşti la nord de Dunăre.Pârvan (Getica) i-a localizat în Câmpia munteană. uniunea triburilor getice de la Dunărea de Jos a intrat sub auspiciile cele mai prielnice. a macedonenilor". Fgapt este că pacea a fost încheiată solemn. V. regele get i-ar fi făcut cu blândeţe o mustrare ironică: "Atunci de ce ai lăsat acasă la tine un trai atât de plăcut şi de strălucit şi te-ai apucat să vii la nişte barbari cu viaţa aspră. şi ca reflex. La răspunsul acestuia: "Fireşte.

Istoricii români îi consideră de fapt întreg clerul geto-dac. În perioada imediat premergătoare lui Burebista. Ialomiţa. Interesant de remarcat că "opinca" este prezentat de 31 . IX. care erau mai strâmţi pe picior. Aceşti pantaloni erau largi şi lungi până la căpută unde erau legaţi cu o sfoară. când geţii se afirmă prin victoriile repurtate în două rânduri asupra armatei lui Lisimah.Ilfov). "geţii purtători de pantaloni". Acest nucleu getic va constitui dacă nu principalul. unul din principalele puncte de sprijin ale lui Burebista în opera sa de unificare a tuturor geto-dacilor. Vulpe i-a plasat pe valea Argeşului. după Herodot şi de Apsintieni (Istorii. Începuturile ei pot fi urcate în timp până în vremea regelui Dromichete. unde se prezintă un singur tip de veştmânt civil. lucru confirmat de numeroasele imagini ale lor de pe columnă sau de pe metopele de la Adamclisi. Pleistoros Zeu trac adorat de daci. În picioare aveau opinci legate cu nojiţe. iar mai recent R. iar un alt tip. în jurul aşezării getice de la Popeşti (jud.e. îl reprezintă iţarii.. 22) zeu al pleistoilor daci.foarte probabil acel neam al piefigilor . neamul piefigilor este unul şi acelaşi cu marea uniune de triburi getice din secolele III-I î. Ovidiu îi numeşte. menţionat de Ptolomeu. considerat zeu al războiului Portul Daco-geţii aveau o caracteristică vestimentară unitară.119) iar după Iosephus Flavius (Antichităţi iudaice. uniunea de triburi getice din mijlocul Munteniei .n. identificată de acelaşi autor cu "oraşul" Sornum.Bucureşti.reprezintă cel mai important centru economic şi politic din toată Dacia. După toate probabilităţile. determinată pe baza studiului monedelor geto-dacice de tip Vârteju . Pleistoi Termen grec indicând un ordin preoţesc sau monastic din Dacia ai cărei membrii duceau o viaţă ascetică riguroasă comparabilă cu viaţa comunităţii esenienilor de la Qumran. XVIII.

Pe cap purtau basmale probabil colorate. După opinia lui V. de asemenea de origine dacică. ceea ce le-a atras numele de comaţi .DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE ca derivând din bulgărescul "OPINKA.Pârvan. Oamenii de rând purtau părul retezat pe frunte şi lăsat liber pe spate. În parte localizarea potulatenşilor coincide cu aceea a uniunii de triburi corespunzătoare monedelor geto-dacice de tip Adâncata-Mănăstirea.). întâlnite mai frecvent în estul Olteniei şi nord-vestul Munteniei (a doua jumătate a sec. Anticii îi aseamănă pe daci cu celelalte seminţii nordice: sciţi. celţi. neîndoielnic. Iarna ataşau la opinci crampoane iar călăreţii purtau pinteni. Corpul eram îmbrăcat cu o tunică lungă până la genunchi încinsă peste brâu iar pe umeri prinsă cu o agrafă. de statură înaltă. umblau desculţi. pomenit de asemenea de Ptolomeu prin cele care locuiau în Dacia. Zvelte. purtau căciula de lână . autorul Geografiei pomeneste şi pe predavensi. blonzi roşcaţi spre castaniu cu ochi albaştri. puternice.ca un semn distinctiv al rangului lor. încreţită. iar poporenii umblau cu capul descoperit. Nobilii. Peste tunică. cu cărare pe mijloc şi strâns la spate într-un coc. Femeile dace sunt de o frumuseţe aspră dar expresivă.pileum . căciula purtată de nobili. OPINAK" deşi dacii de pe Columnă le purtau cu mult înainte ca să vină bulgarii să le boteze! Pe cap se purta o căciulă de stofă moale. Înalţi.pletoşii în traducere. acest neam ar fi populat părţile de nord ale Olteniei şi zona deluroasă din vestul Munteniei.II. pe vreme rea purtau o mantie impermeabilă prevăzută cu glugă. Şi unii şi alţii purtau mustăţi şi bărbi bogate potrivite din foarfeci. dar vara. Predavensii Vorbind despre neamurile din centrul şi vestul Daciei. germani. robuşti. Pe lângă opinca tradiţională se mai foloseau încălţări de pâslă. Ei pot fi 32 .e. având părul pieptănat pe tâmple. Potulatenşii Neam dacic.n.î.

localitatea amintită a făcut în ultima vreme obiectul unor intense cercetări datorate arheologului C. până aproape de Crişuri. în monumentala sa lucrare Getica. Ratacensii Sunt pomeniţi. Sacii Tribul sacilor este menţionat de istoricul Aurelius Victor. După calculele lui V. care. Această uniune de triburi corespunde monedelor de tip Răduleşti-Hunedoara. ei au fost identificaţi cu uniunea de triburi dace de pe valea Mureşului şi a Târnavelor. la sfârşitul sec. De evoluţia acestor două unităţi castru şi aşezarea indigenă . un castru a cărui viaţă durează până în primele decenii ale sec. în grupa neamurilor din părţile centrale ale Daciei.e... momentul unificării de către Burebista. în aceste condiţii. consideraţi un neam getic. au locuit în părţile din dreapta Mureşului de Jos. Sacidava (azi punctul Muzait.s-a instalat. Getica). întinzându-se spre sud până la Carpaţi. la sud de Axiopolis (azi Cernavodă).localizaţi la nord de Muresul inferior. Siensii Alături de celelalte populaţii din Dacia. În ultima vreme. care.n. propune ca origine a acestora zona din jurul oraşului de pe Dunăre. sunt menţionaţi şi siensii. precedând. Aiud-Cugir şi Petelea. din timp. comuna Dunăreni).n.trebuie legată istoria sacilor în epoca romană. care.II e. pot fi de asemenea. pe la începutul sec. De aici rezultă că în preajma unei aşezări indigene . Despre localizarea lor s-a pronunţat Vasile Pârvan.II e. ale căror rezultate sunt publicate în revista constănţeană Pontica. Scorpan.. de autorul citat mai sus.care trebuie să fi purtat numele de Sacidava . ceea ce îi determină pe predavensi cu purtătorii monedelor dacice de tip Toc- Cherelus.Pârvan..II şi începutul sec.Pârvan. Menţionată în Nititia Digniâatum Orientis ca sediu al unui cuneus equitum scutariorum (formaţiune militară).VII e. Au fost consideraţi fără rezerve de origine dacică şi plasaţi în platoul transilvănean dintre Târnave şi Someş (V. siensii ar fi locuit de-a lungul râurilor Ialomiţa şi 33 . pe care acelaşi geograf antic le înregistra pe la mijlocul sec.I î.n.n.

localizată precis după inscripţii şi după Procopius. Despre importanţa ei strategică vorbesc Ammiannus Marcelinus şi alţi istorici. Cercetările numismatice recente. toponimicul este de obârşie indoeruropeană însemnând "despicătură". Se pare că din pasul Succilor balcanici au emigrat două grupe de populaţie spre Dunăre.n.n.. Sub stăpânirea romană din sec. la Celei-Corabia în jud.e. printre care şi Tomaschek. fie suci. În munţii Haemus se cunoaste trecătoarea Succilor. Sucidava dobrogeană este menţionată de Tabula Pentigeriana de Itinerarium Antonini. însă din sec. sucii din câmpia românăţeană au fost organizaţi într-un territorium Sucidavense 34 . membrii tribului respectiv sunt semnalaţi în trei locuri. geţii din această regiune. corespunzătoare judeţelor Buzău şi Brăila. putându-se constata că a avut legături economice cu lumea elenistică şi cu negustorii romani din vremea republicii. Al doilea grup de suci a trecut la nord de Dunăre şi s-a aşezat la apus de gura Oltului.. Important de amintit în această privinţă este faptul că.Buzău.Pârvan.II-V e. în câmpia românească. Unii dintre suci s-au aşezat la răsărit de Durostorum (Silistra) şi au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava. Această uniune de triburi ar putea fi constituită de neamul siensilor care.Olt. au dus la identificarea unei importante uniuni de triburi. acest trib getic este menţionat fie succi. Numai cetatea a fost distrusă de romani mai înainte de cucerirea Daciei. siensii de atunci sau de mai târziu. Săpăturile arheologice au identificat la Celei o fortificaţie a sucilor sub temeliile cetăţii romano-bizantine şi o aşezare a lor în zona înconjurătoare. ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala). bazate pe o mai bună cunoaştere a monedelor geto-dacice de tip Dumbrăveni şi Înoteşti-Răcoasa.III î. care se întindea de la râu Buzău şi până pe cursul inferior al Siretului. Aşezarea civilă s-a menţinut. în acest caz. adică în partea de nord-est a Munteniei. Sucii În izvoarele literare şi epigrafice. controlată mult timp de acest trib şi identificată azi cu Sulu Derbend sau Demir Kapu. de către o inscripţie din vremea lui Aurelian şi a alte izvoare antice. Acolo au fondat cetatea Sucidava. După aceleaşi surse. din judeţul Constanţa. trebuie să fi ocupat o zonă mai mare faţă de cea propusă de V. au jucat un rol deosebit de însemnat de viaţa politică şi economică a oraşelor greceşti de pe coasta de vest a Mării Negre. După unii filologi.

din moment ce . istoricii leagă numele terizilor de capul Tirizis.de caracter civil şi militar. Ptolomeu.-14 e.n. doar faptul că ea a servit ca ascunzătoare a tezaurului lui Lisimah.Pârvan (Getica) tagrii ar putea fi un trib getic mai mic.e.e. "lângă Dacia. ultimul rege 35 .). la Oescus (Ghighen.ne-o spune Suidas. Arrian şi denumit azi capul Caliacra (numele actual se găseşte în izvoarele bizantine începând din sec.n. între bastarni şi tyrageţi". După părerea lui V.cred şi ei în nemurirea sufletului.). se cunoaşte. promontoriul a servit ca loc de refugiu pentru rebelii conduşi de Vitallianus (514 e. Tot aici s-a găsit o inscripţie dedicată lui Rhoemetalces. De la Aurelian până la invaziile hunilor a rezidat acolo un prefect al Legiunii V Macedonica. Terizii Neamul traco-getic al terizilor este pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos şi apoi de lexicografii bizantini Photios şi Suidas.. La Sucidava. Mai târziu. până în sec. împăratul Imperiului roman de răsărit. printre care Strabon. Istoriografia modernă îi consideră de asemenea geţi. comandantul bizantin care s-a răsculat împotriva lui Anastasius I.VI î. Tinii Trib tracic menţionat încă de Herodot printre neamurile din Asia Mică asupra cărora îşi întinsese stăpânirea Cresus (sec. Acelaşi istoric nu admite legătura făcută de către unii specialişti străini între tagri şi o inscripţie mai târziu de pe un vas de aur descoperit în Banat la Sâmnicolaul Mare.e.).n.). Tagrii Populaţia antică.). urmaşul lui Alexandru cel Mare şi stăpânul părţii europene a regatului acestuia (323- 281 î.II î. ceramica dacică a sucilor şi alte materiale pot fi urmărite din sec. pomenită în Geografia lui Ptolomeu şi localizată de el. încă în curs de cercetare. ce-şi avea sediul principal pe malul opus.n. la est de Balcic (Dionysopolis). regele odrisilor (16 î.XIV e. în Bulgaria).n. care locuia pe cursul mijlociu al Nistrului. În legătură cu localizarea lor. Ultima menţiune a toponimului sub forma Sycibida o avem de la Procopius.n.n.e. Din istoria aşezării de pe promontoriul Tirizis.n.IV e. mentionat de mai mulţi autori antici.

Faptul este confirmat de relatările lui Xenofon despre un alt cârmuitor odris Teres. Din cauza iernilor friguroase. purtau pe cap piei de vulpe. şi se îmbrăcau în tunici care le acopereau pieptul şi coapsele. a întemeiat. Ţinutul aparţinea coloniei greceşti Apollonia. care se transportau în butoaie de lemn. pe teritoriul lor s-a desfăşurat acţiunea militară din anii 400-399 î. prima în sec.e. cu ajutorul grecilor comandanţi de enofon. şi 10. ca şi alţi traci. Maisades. la nord de Bizanţ.XII. Strabon îi aminteşte printre triburile trace care "au părăsit cu desăvârşire Europa".000 prizonieri. care deşi adunase o armată numeroasă. unde domnise şi tatăl său.n. grecii aliaţi cu Seuthes au capturat de la ei 1. Această informaţie. regele odrişilor. fenomen ce s-a produs în două etape. Pe coasta tracă se afla o regiune pustie şi stâncoasă. Casele lor erau înconjurate de garduri înalte.VII î. Tinii erau consideraţi între traci ca "cei mai buni luptători. aşa cum reiese din episodul în care se relatează că într-o singură luptă. pe care o găsim şi la Pliniu cel Bătrân se vădeşte în parte falsă. care le protejau şi urechile. tinii. a doua în sec. aşa cum ne informează Strabon.e. Regiunea se bucura de un prost renume în antichitate. din care făceau parte promontoriul Thynias şi oraşul Thynia (azi Iniada în Turcia). un regat în sudul Traciei. Călăreţii purtau în plus mantii ce le atârnau până la picioare. se află cea mai veche indicaţie despre comerţul de carte: foi de papirus scrise.000 alte capete de vite.405-391) principe din familia domnitoare odrisă. Xenofon în "Anabaxis". fusese de acord cu această acţiune. ea fiind una din zonele de acţiune predilecte ale piraţilor traci (vezi la Asti). 36 .. prin care Seuthes II (cca.al Lidiei. pierduse mulţi oameni în aceast ţinut. 2. dar afirmaţia acesteia pare să fi fost mai mult nominală. unde tinii îi luaseră până şi lucrurile". ceea ce arată că populaţiile din regiunea respectivă scăpau deseori de sub controlul puterii centrale a odrişilor. răsturnat de supusii săi.n. Într-adevăr. mai ales în timpul nopţii". cu câţiva ani înainte. Satele din câmpia tinilor erau bogate. De notat că în enumerarea obiectelor găsite de grecii lui Xenofon la faţa locului. pentru că în veacurile următoare tinii au fost prezenţi încă în număr mare în sudul Traciei europene. ne relatează chiar că "tracii ce locuiau în aceste locuri înfipseseră stâlpi de demarcaţie şi fiecare trib jefuia corăbiile ajunse în portiunea lui" căci înainte de introducerea acestui sistem avuseseră loc ciocniri sângeroase pentru împărţirea prăzii.000 boi. Medokos.

Celor care susţin originea lor caucaziană le lipsesc argumente convingătoare. numărul mic al antichităţilor cu adevărat scitice (pumnale-akinakes. Schandorf. În ceea ce priveste vârfurile de săgeţi cu trei muchii. Vace. trecând peste Moldova şi.o pătură dominantă în zona carpatică şi în ţinuturile danubiano-balcanice. Zarorje. Demonstraţia noastră se sprijină pe realitatea că zăbalele de tip Vekerzug sunt o creaţie a unor meşteri locali din bazinul carpatic. începând din răsărit. opiniile sale în această direcţie fiind convergente cu ale multor cercetători români şi străini. Împreună cu zăbalele de tip Vekerzug. cercetător ştiinţific la Institul de arheologie din oraşul Nitra. din regiunea Ilbiei. topoare etc. părere împărtăşită. Donja Dolina (Iugoslavia). spre Transilvania şi Câmpia Maghiară. subliniază rolul activ al tracilor în zona Carpaţilor.Tracii în bazinul carpatic În articolul "Tracii în bazinul carpatic" publicat în revista Slovenska Archeologia (1974) . În ceea ce mă priveste. care au fost un neam iranian şi au locuit în stepele nord-pontice. Oberpullendorf (Austria) şi Wymysowo (Polonia). Tigveni (România). aceştia nu au putut constitui. acestea au o răspândire atât de vastă în Europa încât nu există temeiuri să fie atribuite peste tot şi cu orice preţi sciţilor. oglinzi.arheologul ceh Mikulas Ducek. plăci de bronz de la tolba de săgeţi. şi de alţi cercetători. de escorte militare. în primele secole ale celei de-a doua jumătăţi a mileniului I î. ele sunt o dovadă în plus a folosirii lor de către populaţia autohtonă din bazinul carpatic. Existenţa unui număr restrâns de morminte cu antichităţi scitice. de asemenea. negustorii respectivi fiind însoţiţi după obiceiul vremii. potrivit căreia în bazinul carpatic şi în regiunea precarpatică nu poate fi dovedită o ocupaţie scitică şi. Descoperirile de la Ferigele. în consecinţă nu au avut loc nici expediţii militare scitice în acest spaţiu.n. În acelaşi timp. dovedesc relaţii de scurtă durată între bazinul carpatic şi regiunea Olbiei. Cât priveste pe sciţi. este mai degrabă dovada unor relaţii comeciale.pe care îl prezentăm cititorilor într-o formă prescurtată . Brezje Magdalenska Gora. eventual chiar Olbia. bun cunoscător al preistoriei regiunii carpato-danubiano-pontice. mai departe. rămân şi astăzi la teoria mea mai veche.după opinia lui Mikulas Ducek . atestă că ele sunt o consecinţă a schimburilor comerciale şi nu a unor expediţii militare.) şi cantitatea mare de imitaţii a adevăratelor obiecte scitice. 37 . Între altele. autorul emite părerea că agatârşii au aparţinut neamurilor tracice.e.

VI..n.. Apolonia (Sozopol). Din izvoarele scrise şi arheologice reiese că în sec.n. oraşul Olbia.. în Câmpia Maghiară şi în nordul Tisei.Obiectele de aur în formă de cerb de la Zöldhalompuszta şi Tápiószentmárton (ambele localităţi în Ungaria) nu exprimăm după părerea mea. O întrerupere a acestor contacte o dovedeşte ridicarea cetăţilor din Moldova din sec. Apariţia coloniilor greceşti nu numai că accelerase decăderea societăţii gentilice. după care s-au făcut apoi imitaţii de către localnici. Histria.VII î.V-IV î.n. din Transilvania şi din Câmpia Maghiară. datorită pericolului scitic..e.e.VI-V î.în a doua jumătate a sec. Prezenţa tracilor şi a culturii lor la nord de Dunăre este documentată . la gura Nistrului.şi în a doua jumătate a sec. Dionysopolis ((Balcik) Odessos (Varna). judecând după unele descoperiri arheologice.VII î. La nord de Tyras a fost întemeiat.e..n. strâns legate de lumea tracică.e.n. Contactul tracilor cu oraşele greceşti se reflectă clar în descoperirile 38 .e.VI-IV î.în continuare . iar în Slovacia de sud.e. (după unii cercetători datate mai precis între 550-470 î. una din cele mai importante premise pentru apariţia acestui tip de societate. sud-est şi sud-vest .VII-Vi î.n. încă din sec. la sec.VI î.VI. oraşele greceşti de pe litoralul Mării Negre au devenit factori de seamă în istoria tracilor şi sciţilor.). deci într-o regiune locuită de agatârşi şi într-o perioadă de timp foarte scurtă. Din cele expuse mai sus rezultă deci că nu putem vorbi despre expediţii războinice scitice în bazinul carpatic. au devenit centre culturale şi comerciale deosebite de importante.e.VI î. în regiunea transilvăneană..VI. dar mai ales în sec. totodată.VII î. care a evoluat într-un oraş-stat şi care a făcut comerţ cu regiunea Bugului şi a Nistrului. la sfârşitul sec.n.. Olbia a întreţinut relaţii comerciale şi cu populaţia tracică din Mildova actuală.la sfârşitul sec. Unele localităţi întemeiate pe coasta de apus a Mării Negre. în regiunea pontică - în sec.n.VI. mărimea lor nu corespunde adevăratelor podoabe scitice de acest gen. în bazinul carpatic prin Moldova şi valea Mureşului. Tyras. Callatis (Mangalia). Organizarea socială a tracilor în Peninsula Balcanică a fost de tipul societăţii împărţită în clase. în prima jumătate a sec. după convingerea mea. la sfârşitul sec.n.e. Se pot presupune numai contacte comerciale care veneau de la Olbia şi în cadrul cărora au fost răspândite şi antichităţi scitice.e. Tomis (Constanta).n.VII. la sfârşitul sec. la începutul sec. Messembria (Nessebăr). Aşa-numitele elemente de factură scitică au ajuns. aşa numitul stil animalier scitic în forma lor clasică. dar reprezentase.e.

desigur. V î.n.cu bazinul carpatic. de altfel. Astfel. care a stimulat dezvoltarea economică.n. tezaurele de aur. ca şi alte monumente trace.VII-VI î. Descoperirile arheologice dezvăluie. urme ale influenţei culturale greceşti sau din Asia Mică.n. ei au adus un nou mijloc de producţie. Triburile tracilor de nord sunt atestate mereu şi arheologic în regiunea carpato-dunăreană şi în sec. că relaţiile comerciale ale oraşelor greceşti cu teitoriul tracic s-au intensificat în a doua jumătate a sec. cauzată de motive economice de dorinţa căpeteniilor trace de a cuceri noi teritorii şi a ajunge la noi surse de bogăţii. de asemenea. Prezenţa tracilor a determinat nu numai schimbări sociale sau o mai bună organizare militară. apariţia tracilor în sec. În această epocă. pentru a cunoaşte apogeul în sec. de-a lungul coastei de apus a Mării Negre.e. Pătrunderea tracilor în bazinul carpatic a accelerat. Mişcarea lor poate fi legată şi de grupul cultural Kustanovice şi ea trebuie plasată încă la sfârşitul triburilor nord- tracice în bazinul carpatic a fost.e.e. tracii s-ar fi deplasat în mare număr spre vest de-a lungul văii Mureşului. Aceasta se vede şi din faptul că din comerţul cu regiuni îndepărtate au apărut unele obiecte de lux: chihlimbar de pe coasta Mării Baltice. ca.arheologice din regiunea locuită de traci.e. la traci a apărut prima formaţiune statală mai mare şi anume regatul odrizilor de sub conducerea lui Teres (a domnit pe la 527- 435 î. şi în Câmpia Maghiară şi în zona Tisei. ca şi a unor obiecte de fier sau bronz (zăbale. Pe de altă parte.n.e. La începutul sec. a impulsionat trecerea la faza democraţiei militare în toată această regiune. din regiunile ilirice.n). respectiv de traco-geţi. S-a dezvoltat probabil şi producţia agricolă în urma 39 . vârfuri de săgeţi.V au participat la comerţul cu tracii. din Grecia sau din Asia Mică.V-IV î.V. negustori sau meşteri care au întemeiat ateliere sau magazii de mărfuri. Ele dovedesc că în aceste oraşe au venit. argint sau bronz.VI î. dar a favorizat şi dezvoltarea forţelor de producţie. topoare) a contribuit desigur. de sud şi de răsărit. a Dunării şi Tisei. Producţia specializată de ceramică.VI. În Slovacia de sud-vest.şi cu atât mai mult unul militar . din toate punctele de vedere. este exclus orice contact al sciţilor . Produsele de provenienţă ateniană sunt un indiciu că şi atelierele din Atena sec. sticlă probabil din sud. poartă la rândul lor. roata olarului. deci la sfârşitul sec. Scenele reprezentate pe produsele de ceramică greacă au fost împrumutate de multe ori din mitologia tracă. la crearea unui plusprodus. După expeditia lui Darius din anul 513-512 împotriva sciţilor. dezvoltarea social-economică a populaţiei autohtone. tracii acestei epoci venind cu o cultură mai înaltă şi cu o structură socială mai avansată. pe lângă forma proprie tracă de exprimare artistică..

dezvoltarea social-economică a Europei de sud-est şi a bazinului carpatic în Hallstattul târziu. O altă problemă constă în interpretarea etnică a materialului arhelogic.sau din revalorificarea unor descoperiri mai vechi . Populaţia tracică a convietuit în mod paşnic cu populaţia băştinaşă. la o diferenţiere socială a populaţiei din bazinul carpatic şi deci şi din Slovacia. în conexiune şi cu rezolvarea problemei sciţilor în această regiune. arată poziţia socială deosebită a celui înmormântat. care a dus. Pe baza acestui principiu am ajuns la următoarele concluzii: 1. în cele din urmă. În această privinţă nu trebuie să plecăm numai de la materialul arheologic. în afară de organizarea lor tribală. ele pot fi socotite ca aparţinând membrilor cetelor militare. deasemenea. bărbat-femeie-copil) din acest cimitir confirmă nu numai descrierea lui Herodot referitoare la ritul de înmormântare trac. regiunea Komárno. Din privirea de ansamblu asupra materialului arheologic şi din valorificarea lui . poate cel mai bine. până acum necorespunzător reliefat. Perlele de chihlimbar şi de sticlă sau inelele de tâmplă argintate. care poate fi 40 .VII î. În ceea ce priveşte mormintele cu săgeţi în trei muchii. Urmarea logică a acestui proces a fost o cresterea producţiei într-o serie de ramuri economice. În Slovacia. sunt. răspândite izolat pe cuprinsul necropolei.. al tracilor şi al culturii lor. Din acest punct de vedere am fost înclinaţi să ajungem la un nou fel de a privi rolul. dovezi că unii membrii ai acestei societăţi s-au îmbogăţit treptat. la sfârşitul sec.e.introducerii unei tehnici mai avansate.n. cimitirele bi-rituale. deoarece calul reprezintă o valoare (care putea fi însă exprimată şi în alte produse). în Slovacia a pătruns. Mormintele de cai sau cele umane cu cai pot şi ele constitui indicii referitoare la bogăţia unei anumite pături a acestei populaţii.ca şi din confruntarea cu sursele istorice scrise am încercat să dezvoltăm o nouă imagine asupra evoluţiei spaţiului carpatic şi precarpatic. pe care o aveau şi în Tracia sau la nord de Dunăre şi organizarea bazată pe cete militare. unul din exemplele cele mai ilustrative îl constituie necropola de la Chotin. grupul cultural nord-tracic Kustanovice. care dezvăluie continuarea vechii baze culturale. Căci triburile trace ale acelei epoci au adus în bazinul carpatic. dar şi poziţia de conducători pe care au avut-o cei înmormântaţi. Mormintele duble sau triple (bărbat- femeie. În timpul evoluţiei hallstattiene târzii. cum o dovedesc. Necropolele descoperite oferă un material documentar satisfăcător cu privire la relaţiile social-economice preconizate. ci să avem în vedere şi izvoarele scrise. Mormintele cu inel de lut.

Numărul redus de monumente scitice în regiunea precarpatică poate fi considerat ca rezultatul unui contact bilateral între triburi trace şi scitice. 6. 3. venind dinspre Câmpia Maghiară. care în regiunile menţionate nu sunt multe la număr. realizate în acest stil. 5. precum şi cu materialul din epoca necropolelor birituale din Ungaria. în bazinul carpatic şi deci şi în Slovacia. Slovacia).e. Influenţa lui s-a făcut simţită şi în Slovacia de mijloc. Materialul arheologic din Bulgaria de astăzi. atribuit în mod sigur triburilor trace. 7. respectiv chiar cu Olbia. este o dovadă a contactelor comerciale ale triburilor nord-trace cu aceste regiuni..urmărit până în sec. Monumentelor nord-trace există şi în România (în Lodova). 2. Moştenirea culturală din afara bazinului carpatic (Austria inferioară. 9. începând cu sec. După sec. în partea de apus a Ucrainei şi în Ucraina carpatică. 8.n. deoarece. Rituri de înmormântare din regiunea de stepă nord-pontică în decursul 41 . încât nu se poate vorbi de o ocupare scitică a acestor regiuni. 4. explicabil prin legăturile de rudenie dintre dinastia tracă şi scitică din perioada regatului odris. înrâuriri ale culturii nord-trace au ajuns treptat şi în Slovacia de sud şi de mijloc. Se ridică însă problema dacă acest comerţ a fost practicat de sciţi sau chia de greci.e. a fost impulsionată în această perioadă de uniunile de triburi nord-trace. după cum bine se ştie. sciţii au fost consumatori de produse greceşti.VI. dar mai ales cu mijlocul acestui secol.. În Slovacia de sud şi de mijloc au apărut necropole bi-rituale şi ceramică lucrată la roată. cât şi ritul de înmormântare trac dovedesc fără putinţă de tăgadă. Polonia. Monumentele scitice. Vârfurile de săgeţi de bronz în trei muchii nu pot constitui un argument pentru atribuirea etnică. care au fost confecţionate pentru ei în aşa-numitul stil animalier. În bazinul carpatic sunt atât de puţine produse scitice veritabile.]. care dăduse deja semne de dezagregare [. Organizarea gentilică. identitatea cu monumentele materiale şi ritul de înmormântare constatat în Slovacia.V î. atribuit de asemenea triburilor nord-trace.III î. pe care noi am atribuit-o tracilor de nord.n. constituie dovezi ale contactelor cu regiunea Olbiei. Documentele arheologice şi izvoarele istorice dovedesc că triburile trace ajung treptat..

o octodrahmă de argint. Pe de altă parte.. al cărui nume ar urma atunci să facă obiectul unor cercetări viitoare. În tracia. nu este identic cu cel din spaţiul carpato- dunărean (incineraţia). incineraţia nu este cunoscută în stepa nord-pontică. după cum în decursul sec. Această realitate infirmă opiniile după care mormintele de incineraţie . emisă cam la hotarul veacuriloe VI . Iau naştere comunităţi săteşti şi uniuni tribale.n. tracii accelerează evoluţia social-economică a populaţiei autohtone şi favorizează dezvoltarea forţelor de producţie.e. într-un important tezaur monetar. tracii introduc în Slovacia şi în restul bazinului carpatic o mai bună organizare a uniunilor de triburi.. are pe verso un personaj în picioare alături de doi boi. Ţinând seama de iconografia ei. cu legenda TYN. să avem în vedere un trib din celebra zonă minieră. nu este practicată nici în regiunea de silvostepă din dreapta Nistrului mijlociu. determină realizarea unui plusprodus. Prin venirea lor în bazinul carpatic. 10.n. a fost descoperită. iar aristocraţia îşi însuşeşte pământul..83 g.VI-V î.n. Moneda. VII î.e.ar fi manifestări ale ritului de înmormântare scitic. sugerează ipoteza că octodrahma a fost emisă de tribul tyntenilor.e.sec. similară ca cea de pe monedele altor triburi tracice din zona muntelui Pangeu.V î. parţial sau total.VI-V î. destul de bine cunoscut din izvoarele literare. acest trib s-ar situa cam în aceeaşi regiune. la rândul ei.n. Alte monede purtând inscripţia TYNTENON. acest proces este încheiat în prima jumătate a mileniului I î.n. Aici au fost găsite numai camere mortuare arse.sau eventualele morminte de incineraţie în tumul . în greutate de 29.e. între Iordania şi Siria. începutul de nume TYN ne-ar permite să ne gândim şi la tribul tracic al tinilor.V î. Descompunerea societăţii gentilice şi apariţia aristocraţiei gentilice sunt datate în Slovacia. 42 .n. În sec. la sfârşitul sec. Dacă facem abstractie de legătura TYN-TYNTENON. (poate chiar sfârşitul sec. dar aşezarea lui geografică face puţin probabilă această eventualitate.e. ar trebui totuşi.VII-V î. În sec. Aceasta duce la o producţie specializată care. prin intoducerea unui nou mijloc de producţie - roata olarului.e. De asemenea. când apar comunităţi patriarhale casnice colective de producţie săteşti.e.n. Tyntenii Cu câţiva ani în urmă.VII) respectiv inhumaţia în camere mortuare de lemn. iar pe revers o roată într-un pătrat adâncit. comunităţile casnice se unesc în colective monograme de familie.

întâlnim şi pe alte monede găsite în aceeaşi zonă şi pe care unii cercetători le consideră ca fiind emise de un trib tracic anonim. tyrageţii şi bastarnii. localizată de izvoarele antice pe cursul mijlociu şi inferior al Nistrului.un satir răpind o nimfă .n. în necropolele tumulare de la Sabat şi Katargi. . Cele mai vechi ştiri despre această populaţie se păstrează în opera geografică a lui Strabo.) ne informează că "de la Istru înainte se află vestitul Fluviu Tyras şi o insulă întinsă locuită de tyrageţi".P. Săpăturile efectuate în părţile de S-E ale Câmpiei Bugeagului. Petrov şi G.Pârvan (Getica) face precizarea că "pe Tyras (Nistru). Tyrageţii locuiau. prezentându-se ca o populaţie distinctă şi de sarmaţi şi de bastarni. lângă Dacia sunt tagrii şi mai jos de ei tyrageţii". Apoi vin tyrageţii. iar după ei sarmanţii iazygi". În acelaşi sens se pronunţă şi Ptolomeu:"mai jos de bastarni. A emis monede de argint cu o greutate de 9. Bizuindu-se pe descoperirile arheologice dintre Prut şi Nistru.16 g purtând pe avers imaginea unui centaur răpind o nimfă şi o legendă. şi până în primele secole ale e. Reprezentări asemănătoare . de la mijlocul mileniului I.n.n.I î.î. prima parte a întregii regiuni ce se întinde la nord.n. pe cursul inferior al Nistrului (Tyras). prin apropierea munţilor Pangeu. thasienii au manifestat interes faşă de sudul Traciei în general şi de zona minelor din Pangeu în special. ca şi pe analiza izvoarelor scrise şi pe unele toponime. între Istru şi Borysthenes (Nipru) este pustiul (stepa) geţilor. Se pare că este vorba de emisiuni thasiene.B. geţii erau numiţi -Tyragetai".II e. bastarnilor şi sarmanţilor. Istrul lasă în stânga toate meleagurile geţilor. în mod special. 43 . Federov ajung la concluzia că tyrageţii au reprezentat populaţia autohtonă din regiunea Nistrului. Zaielii Trib tracic. ţinuturile tyrageţilor. La rândul său.Tyrageţii Populaţie de origine getică. Plimin cel Bătrân (23- 79 e. V. până la Fluviul Tanais (Don). arheologii sovietici V. în sec. Aşa cum am mai arătat.n. din care reţinem următoarele: "Locuitorii de pe malurile de dincolo ale Istrului sunt geţii. care au scos la iveală ceramică locală carpică. sprijină şi ele originea getică a acestei populaţii. cu caractere greceşti: ZEIELON. deci. În încercarea sa de dispunere geografică a diferitelor neamuri din Dacia. de asemenea.e.e.

G. Iordanes). divinitate iniţiatică (T. Zamolxis a fost daimon getic: (Herodot) sclav al lui Pytagora (Herodot. în linii mari. Celsus. Vulcănescu). un zeu care reapare periodic (Al. erou civilizator zeificat (Herodot. Dodds). Zeul-Moş (N.mai ales la caste ktistailor.nemurirea ca atare (sau numai imortalitatea sufletului). profet Htonic. Tocilescu) zeu celest şi atmosferic (V. reformator religios cultural şi politic (Herodot.R.vindecarea prin corelatia trup-suflet . înţelept prepilagoreic (Herodot). Strabon) mag şi medic psihoterapeut sau rege ajuns zeu (Platon) legislator (Diodor din Sicilia). profet (Strabon). Daicoviciu).I. zeul carpatic al nemuririi (Al. Eliade). cât şi asemănările iconografice dintre ele şi cele ale zaielilor. Zamolxe. zeu Htonic (I. Origene) înţelept iniţiat (Strabon. Strabon. mare preot al divinităţii daco-getice supreme (Strabon). Dacă solul nu murea era învinuit şi se trimitea alt sol. Popescu). O dată la 4-5 ani se sacrifică un sol.cunoasterea astrelor . Herseni).Imixtiunea lor în aceste regiuni este de natură să explice atât difuziunea acestor monede.ascentismul . filosof savant (Iordanes). Vulcănescu). zeu totemic întruchipând ursul (R. Florescu). Saman (E. . zeu dyonisiac după modelul Sabazius (G.morala dreptăţii şi a cinstei 44 . ai căror membrii erau lipsiţi de teamă . Busuioceanu). R. Zamolxis (Zalmoxis. Hiperboreu (Clemet Alexandrinul). zeu uranian (M. Iordanes). Densuşianu. Doctrina zamolxiană avea. Pârvan). Este cert că acest cult a influenţat sau a fost influenţat de celţi. Salmoxis) După scriitori. Russu).predicarea curajului. sacrificiul nu se producea pe pământ ci în aer iar solul era ales în urma unor teste. personaj mort şi înviat (Celsus). naturist şi iniţiatic al unui zeu suprem (R. următoarele principii: . zeu urano-solar evoluat dintr-un zeu Htonic (H. divinitate feminină (Suidas).

45 . Caloianul) dar dintre toate cultele antice. prin sistemul de mistere iniţiatice. simboliza lumina cu fulger. iniţiati întru Zamolxe ei ajung nemuritori cu adevărat). respectiv divinitate-umanitate (confirmat de trimiterea rituală a solului în cer). mitul unităţii astrale (confirmat de calendarul specific al dacilor) ca şi absenţa totală a thanatofobiei (confirmată de constiinţa dacilor că. aceste s-a pretat cel mai mult la creştinare. Urme ale cultului zamolxian se găsesc în folclorul românesc (Moţii.conturul personalităţii marelui zeu dac este absolut original în panteonul antic european. mitul unităţii spirit-trup. magia psihomedicală. Zbelsusdos Zeu din mitologia tracă..