Griffiths Martin Fifty Key Thinkers in International Relations London and New York, Routledge 1999 Copyright ©1999

by Martin Griffiths & Routledge

RELA|II INTERNA|IONALE
}coli, curente, g@nditori

Martin Griffiths este conferen\iar universitar la }coala de Studii Politice ]i Interna\ionale a Universit`\ii Flinders, Australia de Sud. Printre lucr`rile anterioare se num`r` Realism, Idealism and International Politics (Routledge, 1992).

{n rom@ne]te de Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna, Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti), Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Napoca), Adrian Tudorache (}coala Na\ional` de Studii Politice ]i Administrative, Bucure]ti)

Consultant de specialitate Dan N`stase

Coordonator si Prefa\` de Ionel Nicu Sava

s
2 3

RELA|II INTERNA|IONALE

2

CUPRINS

• Johan Galtung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216 • Vladimir I. Lenin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224 • Andrew Linklater . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231 TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . .239 • Hedley Bull . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240 • Terry Nardin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248 • John Vincent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257 • Michael Walzer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266 • Martin Wight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276 ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285 • Karl W. Deutsch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286 • Ernst Haas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .293 • Robert Keohane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300 • David Mitrany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309 • John Ruggie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315 • Alexander Wendt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .324 POSTMODERNISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333 • Richard Ashley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .334 • Robert B. J. Walker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .342 FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .349 • Jean Bethke Elshtain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .350 • Cynthia Enloe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .357 • J. Ann Tickner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .364 SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL . . . . . . . .371 • Anthony Giddens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .372 • Michael Mann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380 • Charles Tilly . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .390 • Immanuel Wallerstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .399 TEORIILE DESPRE NA|IUNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .409 • Benedict Anderson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .410 • Ernest Gellner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .419 • Anthony D. Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .426 BIBLIOGRAFIE GENERAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .435

Prefa\` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9 Cuv@nt [nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 REALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17 • Raymond Aron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 • Edward Hallett Carr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 • Robert Gilpin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33 • John Hertz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 • George Kennan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49 • Henry Kissinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 • Stephen Krasner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65 • Hans Morgenthau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 • Susan Strange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82 • Kenneth Waltz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91 LIBERALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97 • Norman Angell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98 • Charles Beitz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 • Michael Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115 • Francis Fukuyama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124 • David Held . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134 • John Hobson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142 • Stanley Hoffmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150 • Richard Rosecrance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158 • Woodrow Wilson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167 • Alfred Zimmern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175 TEORIILE CRITICE/RADICALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183 • John Burton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184 • Robert Cox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192 • Richard A. Falk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .201 • André Gunder Frank . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .209

Prefa\`
Publicarea prezentei lucr`ri de rela\ii interna\ionale încearc` s` r`spund` nevoilor generate de extinderea înv`\`mântului de profil în România. Domeniile noi de specializare universitar`, cum sunt studiile de securitate, geopolitic`, rela\ii interna\ionale, integrare european` ]i euroatlantic`, dezvoltate în ultimii ani în diferite universit`\i, solicit` extinderea suportului bibliografic disponibil în limba român`. În acest sens, manualele universitare sunt un pas necesar pentru consacrarea unor noi specializ`ri academice. Este motivul pentru care studen\i masteranzi ]i cadre didactice din cîteva institu\ii de înv`\`m@nt superior (Universitatea din Bucure]ti, Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj-Napoca ]i SNSPA Bucure]ti), c`rora li s-au ad`ugat experien\a unui referent ]i meticulozitatea unui diplomat, ]i-au unit eforturile pentru a publica acest manual. Publicarea lui se încadreaz` în seria de manuale ini\iate în cadrul Masterului de Studii de Securitate de la Facultatea de Sociologie ]i Asisten\` Social`, Universitatea din Bucure]ti, serie din care fac parte manuale universitare deja publicate (sociologie militar`, geopolitic`) sau care se afl` în stadiu de proiect. Ca domeniu independent de studiu universitar, rela\iile interna\ionale (RI) s-au dezvoltat extensiv în anii ’70-’80 de cealalt` parte a fostei Cortine de Fier. De-a lungul timpului a ap`rut o vast` literatur` a c`rei simpl` trecere în revist` ar solicita ast`zi eforturile a numero]i cercet`tori vreme de mai mul\i ani. Totu]i, în ultimul deceniu s-au creat condi\iile pentru o evaluare critic` ]i astfel a devenit posibil` analiza literaturii RI dup` câteva categorii care s` permit` organizarea sa în func\ie de curentele de gândire din care s-a inspirat, de teoriile pe care le-a creat ]i de autorii pe care i-a consacrat. Acesta este ]i tipul de demers preferat de ini\iatorul acestei traduceri. Demersul nostru permite o trecere în revist` a principalelor ]coli de gândire RI, ilustrate de autorii cei mai cunoscu\i din interiorul fiec`rei ]coli. Prezint` astfel avantajul de a cuprinde toate ]colile consacrate (realism, liberalism, sociologie istoric`, radicalism, feminism etc.) ]i primii cei mai cunoscu\i 50 de gânditori (o ierarhie altfel arbitrar`, care apar\ine autorului versiunii originale) între coper\ile unei singure lucr`ri. Are probabil dezavantajul, datorat spa\iului disponibil limitat, de a realiza o prezentare restrâns` a autorilor ]i a contribu\iei lor. Furnizeaz` îns` suficiente repere ]i recomand`ri bibliografice pentru cei interesa\i de aprofundarea unei ]coli sau a unui autor.

11

12

În acest fel, lucrarea r`spunde menirii sale esen\iale: ini\ierea în principalele curente de gândire din studiul rela\iilor interna\ionale ]i contactul cu lucr`rile celor ce au ilustrat aceste curente. Motiv pentru care manualul este util studen\ilor ]i cercet`torilor care au nevoie de o preg`tire introductiv` în RI. La fel de util se poate dovedi ]i celor care ocup` func\ii de responsabilitate public` (politicieni, diploma\i, militari, func\ionari) sau formatorilor de opinie public`, cum sunt jurnali]tii, care doresc s`-]i completeze preg`tirea profesional` ]i care pot beneficia astfel de o informare avizat` în domeniu. Practica traducerilor a fost evident extins` în ultimii ani în România. Pe de o parte, a fost nevoie de umplerea unui uria] gol de informa\ie, acumulat vreme de mai multe decenii dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. Pe de alt` parte, pruden\a academic` ne îndeamn`, cel pu\in în ]tiin\ele sociale, s` proced`m critic în preluarea diferitelor texte din limbile de circula\ie. În paralel cu practica traducerilor este nevoie de asimilarea aparatelor critice de evaluare a diferitelor lucr`ri, a numero]ilor autori tradu]i sau cel pu\in a principalelor orient`ri teoretice. Aparatul critic este întotdeauna necesar pentru o bun` raportare ]i asimilare în cadrul culturii locale a oric`rei contribu\ii externe. În cazul culturii române au fost asimilate ]i deci au devenit obiecte de inventar academic ]i profesional în principal acele lucr`ri care ]i-au g`sit un referen\ial local. Teoriile ]i, în general, ideile nu pot circula în afara unui referen\ial critic, ceea ce înseamn` c` notorietatea nu este suficient` pentru a impune un autor sau o lucrare în cadrul unei comunit`\i academice. Deocamdat`, se poate aprecia c` atât traducerile, cât ]i contribu\iile române]ti sunt necesare pentru dezvoltarea studiului RI în România. În aceast` lucrare recomand`rile bibliografice sunt aproape exclusiv pentru literatura de limb` englez` datorit` num`rului mic de c`r\i traduse sau de contribu\ii autohtone, aflate în circula\ie în limba român`. Ceea ce particularizeaz` traducerea de fa\` este tocmai prezen\a unui aparat critic, prin care fiecare autor expus este raportat la orientarea teoretic` [n interiorul c`reia s-a afirmat, în particular, ]i la domeniu, în general. În acest fel, traducerea pe care o propunem câ]tig` pe cel pu\in dou` planuri: r`spunde unei nevoi acute de informa\ie în materie ]i ofer` elemente de referin\` pentru asimilarea corect` a acestei informa\ii. Raportarea critic` a oric`rei traduceri permite a]adar o mai bun` asimilare a sa ]i, în paralel, actualizarea contribu\iilor autohtone. De aceea, publicarea unei versiuni în limba român` a uneia dintre cele mai vehiculate lucr`ri în str`in`tate destinate preg`tirii generale în RI poate fi socotit` în primul rând o întreprindere de asimilare a tradi\iei occidentale

(îndeosebi a celei dominante, anglo-saxone). Este îns` ]i o bun` ocazie pentru a men\iona, cel pu\in în acest cuvânt introductiv, c` exist` ]i o semnificativ` contribu\ie româneasc` la studiul rela\iilor interna\ionale (în principal înainte de cel de-al doilea r`zboi mondial, dar cu o oarecare continuitate ]i în perioada comunist`) care, în paralel cu traducerile, trebuie (re)introdus` în circuitul academic. Lucrarea Geopolitica integr`rii europene (colectiv, Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), publicat` sub auspiciile Centrului de Geopolitic` ]i Antropologie Vizual`, reprezint` o invita\ie [n acest sens. De aceea, prezenta întreprindere trebuie în\eleas`, în continuarea unui proiect mai general, ca o tentativ` de a asimila ]coala occidental`, dominant` ast`zi, ]i de a stimula totodat` reluarea tradi\iei române]ti. Împ`rt`]esc opinia c`, pentru dezvoltarea academic` a disciplinei rela\iilor interna\ionale la noi în \ar`, calea potrivit` o reprezint` „naturalizarea“ (sau ceea ce am numit asimilarea critic`) a sofisticatelor ]coli occidentale, în paralel cu valorificarea tradi\iilor proprii. Necesit`\ile universitare ale ultimilor ani m-au apropiat de scrierile interbelice române]ti, îndeosebi de studiile de geopolitic`. Am putut constata larga compatibilitate, pentru vremea la care au fost scrise, a abord`rilor multor geopoliticieni români. Spre exemplificare, amintesc teoria lui Simion Mehedin\i despre semnifica\ia frontierei ponto-baltice, elaborat` înc` din 1916. „Meridianul istoriei“, cum a denumit Mehedin\i aceast` frontier` care separ` Europa de Asia pe linia de la Marea Baltic` la Marea Neagr`, se suprapune aproape perfect pe meridianul extinderii NATO din 2002. Similar, scrierile de filozofie pacifist` ale lui Dimitrie Gusti pot fi u]or comparate cu lucr`ri similare din Occident, dup` cum geografia istoric` a lui Gheorghe Br`tianu se încadreaz`, lucru deja confirmat, în curentul ]colii franceze a Analelor, din care s-a inspirat mai târziu ]coala mondialist` a lui Wallerstein. Nicolae Titulescu, considerat simbolul politicii externe române]ti, este un alt exemplu, compatibil de aceast` dat` cu ]coala institu\ionalist` european`. A]adar, asimilarea critic` a vastei literaturi occidentale ]i stimularea refacerii tradi\iei române]ti din domeniul studiilor interna\ionale mi se par necesare în egal` m`sur`. Publicarea prezentei traduceri este parte a acestui demers. Ionel Nicu Sava

Richard Tudor (1924-1993) Lilian Doreen (1926-1996) .În memoria p`rin\ilor mei.

Ultimele dou` decenii au fost caracterizate de o serie de polemici aproape nesfâr]ite privind meritele comparative ale „paradigmelor“ concurente din domeniu. de asemenea. În sfâr]it. de]i uneori nu m-am sfiit s` introduc în text judec`\i proprii. 1997. Astfel. Rosenau (coordonatori). Între ace]tia se num`r` George Crowder. Pentru to\i cei care m-au încurajat s` cred c` a] putea termina acest proiect la timp. Îi mul\umesc pentru toleran\` ]i dragoste ]i îi promit s` nu mai depun vreodat` o munc` atât de obsedant` pentru un proiect similar. partenera mea. ca ]i a ]colilor de gândire din cadrul lui. aceasta devenind din ce în ce mai mult o regul` în domeniu. Tom Martin ]i David Moore. Din acest motiv am exclus. Londra. este potrivit s`-i analiz`m pe ace]ti gânditori prin prisma propriilor realiz`ri. multe mul\umiri. O serie de colegi au citit ]i mi-au furnizat observa\ii critice utile la anumite sec\iuni. Am încercat s` fiu cât mai obiectiv posibil fa\` de fiecare teoretician. El a citit întreaga carte de la început pân` la sfâr]it ]i deprinderile sale editoriale au contribuit inestimabil la îmbun`t`\irea variantei finale. Îi mul\umesc în special lui Terry O’Callaghan pentru ajutorul lui în studierea elementelor bibliografice cheie. Îi sunt. Exist` o serie de alte lucr`ri. Londra. texte excelente despre gânditorii clasici ai disciplinei (men\iona\i în bibliografia general`) ]i am vrut s` m` suprapun cu ele cât mai pu\in posibil. Îi sunt în mod în special îndatorat lui Rick DeAngelis. Nu a] fi putut scrie aceast` carte f`r` ajutorul unor oameni întâlni\i de-a lungul acestui drum. recunosc`tor lui David Mathieson ]i Lachlan Pontifex pentru ajutorul lor în adunarea materialelor. Makers of Modern Strategy. Mi-a fost de mare ajutor în a pune proiectul pe picioare ]i îi mul\umesc pentru toat` munca depus` în fazele ini\iale. Joseph Kruzel ]i James N. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of . unele intersect`ri sunt inevitabile.Mul\umiri Cuv@nt [nainte Kieron Corless m-a c`utat în 1995. îi ofer cititorului liste cu lucr`rile fiec`rui gânditor studiat. Routledge. Oricum. 1991. unii teoreticieni inclu]i în aceast` carte sunt discuta\i ]i în alt` parte. cu o propunere ini\ial` pentru aceast` carte. Pentru a-l ajuta pe cititor în parcurgerea domeniului ca întreg. Pinter. pân` târziu. Kylie. zgomotul tastaturii din camera al`turat`. Neumann ]i Ole Waever (coordonatori). a îndurat multe nop\i. În lipsa consensului asupra criteriilor adecvate de identificare ]i evaluare a acestora. am inclus. gânditori importan\i din domeniul strategiei nucleare ]i am trimis cititorul la lucrarea coordonat` de John Baylis ]i John Garnett. o bibliografie general`. Cartea prezint` numai teoreticienii importan\i din domeniul rela\iilor interna\ionale din secolul al XX-lea. Men\inerea standardelor înalte fixate de ace]ti autori a fost o provocare descurajant`. Leonard Seabrooke. la finalul c`r\ii. Ca ]i ei. Acest volum urmeaz` drumul deschis de Diané Collinson cu lucrarea Fifty Major Philosophers (1987) ]i de John Lechte cu Fifty Key Contemporary Thinkers (1994). The Future of International Relations: Masters in the Making. de asemenea. A se vedea în special: Iver B. repere biografice acolo unde era cazul ]i un ghid pentru o lectur` aprofundat`.

În sfâr]it. Martin Griffiths . Lexington Books. A. nu scopul de a-i plasa pe ace]ti gânditori într-un soi de cu]c` teoretic` sau ideologic`. teoria lui J. Oricum.14 15 Thirty-Four Academic Travellers. În cadrul celor trei categorii dominante am încercat s` asigur un echilibru între filosofii politici. Lenin ca radical. Sec\iunea dedicat` teoriilor despre na\iune poate fi problematic` pentru unii. O scurt` not` introductiv` precede fiecare grup de teoreticieni din respectivele categorii. Cred c`. Aceast` lucrare prezint` autori care au avut contribu\ii substan\iale la modul în care gândim rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al XX-lea. I. Michael Smith. 1986. Louisiana State University Press. Paginile care urmeaz` inten\ioneaz` s` completeze cursurile de rela\ii interna\ionale ]i s`-i inspire pe cei care p`trund într-una dintre cele mai interesante ]i mobile discipline academice. am urmat exemplul lui John Lechte ]i i-am plasat pe teoreticienii respectivi în categorii. indiferent de domeniul academic pus în discu\ie. precum postmodernismul ]i feminismul. în viziunea mea. Woodrow Wilson ca liberal ]i V. apar Henry Kissinger ca arhirealist. am încercat s` minimizez aceste suprapuneri. 1989. a]a încât cititorul nu ar trebui s` substituie modestele mele schi\e unei întâlniri directe cu munca acestora. Baton Rouge. Astfel. sunt rar limita\i la acestea. cercet`torii diplo- ma\iei ]i ai folosirii for\ei între state ]i cei preocupa\i de economia politic` interna\ional`. liberali ]i radicali. de]i exist` un substan\ial câmp comun de viziuni ]i idei la gânditorii din cadrul lor. de]i pot fi încadra\i în mod util în tradi\ii de gândire îndelungate. s-ar putea spune c` semnul oric`rui mare gânditor este capacitatea de a dep`]i cadrele conven\ionale de analiz`. unele dintre ele fiind îns` inevitabile când scrii despre teoreticieni importan\i. Folosirea categoriilor men\ionate are. Într-adev`r. În chip asem`n`tor. ci pe acela de a ar`ta faptul c`. am introdus teoreticieni din subdomenii în afirmare. Categoriile însele reprezint` ]colile de gândire dominante în studiul contemporan al rela\iilor interna\ionale. Lexington. Realist Thought From Weber to Kissinger. Massachusetts. Robert Keohane este îndatorat descoperirilor multor reali]ti chiar prin modul în care a c`utat s` dep`]easc` limit`rile acestora. De pild`. În cele trei categorii principale am inclus câte un om de stat care s` reprezinte întruparea politic` a paradigmei respective. în loc s` îi men\ionez pur ]i simplu în ordine alfabetic`. Aceste figuri istorice au contribuit ]i cu o substan\ial` literatur` de specialitate la domeniul rela\iilor interna\ionale. În ciuda cerin\ei din ce în ce mai mari de a discuta mai degrab` gânditori individuali decât „]coli de gândire“ practic lipsite de corporalitate. pe lâng` tradi\ionalii reali]ti. Hobson despre imperialism este foarte critic` la adresa multor argumente liberale privind binefacerile „comer\ului liber“ ]i a fost inspirat` de unele din ideile lui Karl Marx. am încercat s` m` asigur c` lucrarea ca întreg reprezint` profilul domeniului. este justificat` includerea unora dintre cei mai buni anali]ti ai fenomenului. trebuie s` ar`t c` majoritatea teoreticienilor din aceast` carte înc` studiaz` ]i scriu. de]i nu pot fi considera\i „teoreticieni ai rela\iilor interna\ionale“ în sens strict. Astfel. într-o epoc` în care na\ionalismul revine în politica mondial`.

acest lucru înseamn` c` sistemul interna\ional este anarhic. Pentru reali]ti. În ciuda egalit`\ii legale formale.REALISMUL Rela\iile dintre state au loc în absen\a unui guvern mondial. . bipolar ]i multipolar) [n parte. De altfel. distribu\ia sa între state se schimb` în timp ]i nu exist` un consens al statelor cu privire la modul de a o distribui. distribu\ia inegal` a puterii înseamn` c` arena rela\iilor interna\ionale este o form` a „politicii de putere“ (power politics). Rela\iile interna\ionale sunt prin urmare un domeniu al necesit`\ii (statele trebuie s` ob\in` putere pentru a supravie\ui într-un mediu competitiv) ]i al continuit`\ii în timp. iar rela\iile interna\ionale pot fi cel mai bine în\elese prin descifrarea modului în care puterea este distribuit` între state. De fapt. exist` un dezacord puternic în ceea ce prive]te beneficiile fiec`rui echilibru de putere (unipolar. ei se concentreaz` asupra schimb`rilor echilibrului de putere dintre state ]i tind s` nu \in` cont de posibilitatea unei schimb`ri fundamentale în dinamica sistemului însu]i. se discut` mult despre raportul cauzal al importan\ei relative a felurilor diferite de putere [n rela\iile interna\ionale contemporane cu statele ]i presiunile interna\ionale asupra lor. Adep\ii acestei teorii subscriu acestor ipoteze de baz` când exploreaz` urm`toarele probleme: (1) Care sunt sursele principale ale stabilit`\ii ]i instabilit`\ii în sistemul interna\ional? (2) Care este echilibrul de putere real ]i dezirabil între state? (3) Cum ar trebui s` se comporte marile puteri unele fa\` de celelalte ]i fa\` de statele mai slabe? (4) Care sunt sursele ]i dinamica schimb`rilor contemporane în echilibrul de putere? În ciuda câtorva afirma\ii comune cu privire la natura rela\iilor interna\ionale. Puterea este greu de m`surat. Când reali]tii analizeaz` schimbarea în sistemul rela\iilor interna\ionale. reali]tii nu r`spund [ntr-un glas la aceste întreb`ri ]i ar fi gre]it s` credem c` ipotezele comune duc la elaborarea unor concluzii similare.

Pentru Aron. politica extern` este constituit` din comportamentul diplomatico-strategic. reputa\ia celui din urm` a crescut dup` moartea sa. de]i a exprimat îngrijorarea c` domina\ia grupurilor de presiune ar putea sl`bi procesul democratic ]i ar putea priva statele liberale de „capacitatea de conducere“ a intereselor societ`\ii ca întreg. în compara\ie cu aceea a fostului s`u concurent. Într-o oarecare m`sur` el a împ`rt`]it viziunea realist` cu privire la existen\a unei diferen\e fundamentale între rela\iile interne ]i interna\ionale. Cercet`torilor afla\i în c`utarea unui principiu c`l`uzitor pentru a analiza rela\iile interstatale posibile nu le-a fost u]or s` citeasc` aceast` lucrare cu amplitudine discursiv` ]i profunzime istoric`. pe termen lung. Aron a reac\ionat fa\` de apari\ia fascismului în Europa ]i a stalinismului în Uniunea Sovietic` altfel dec@t majoritatea intelectualilor francezi din epoca postbelic`. ARON RAYMOND ARON Raymond Aron s-a n`scut la Paris în 1905. În domeniul rela\iilor interna\ionale Aron este foarte cunoscut pentru cartea Paix et guerre. aceast` diferen\` fiind piatra de temelie a întregii teorii a rela\iilor interna\ionale. Leon Blum. Georges Pompidou ]i Michel Foucault.“1 Experien\a i-a insuflat lui Aron angajamentul fa\` de liberalism ]i admira\ia pentru munca lui Max Weber. Amândoi au fost educa\i la ]coala de elit` Ecole Normale Supérieure. De]i a recunoscut existen\a conflictului de clas`. Aron a fost considerat un paria de intelectualii aripii de st@nga în parte datorit` gaullismului ]i anticomunismului s`u hot`rât. de]i facilita industrializarea for\at`. În ciuda forma\iei sale filozofice bazate pe teoriile abstracte ale istoriei din lucr`rile lui Marx ]i Hegel. mi-au inspirat un soi de revolt` împotriva instruirii pe care am primit-o în facultate. nici ei încânta\i de teoriile progresive evolu\ioniste ale istoriei (a se vedea în mod special cartea sa The Opium of the Intellectuals. De]i Sartre a fost [n general mult mai cunoscut. dar ar fi o utopie s` credem în utilitatea ra\iunii ca mijloc de a transcende o asemenea competi\ie. Aron a fost inspirat de lucr`rile lui Hobbes ]i Clausewitz. Ca evreu francez care ]i-a petrecut ceva timp în Germania înainte ca Hitler s` ajung` la putere în anii ’30. De]i este corect. dar ]i sociolog. împotriva spiritualit`\ii filozofilor ]i împotriva tendin\ei anumitor sociologi de a interpreta gre]it impactul regimurilor politice sub pretextul concentr`rii asupra realit`\ilor permanente. o mare parte a lucr`rilor lui Aron s-a concentrat asupra naturii industrializ`rii ]i a viabilit`\ii diferitelor moduri de a o promova în societ`\ile capitaliste ]i a]a-zis „socialiste“. care a produs g@nditori ]i politicieni precum Claude-Lévi Strauss. ca ]i Jean-Paul Sartre. În condi\iile în care societ`\ile capitaliste pot combina ob\inerea profiturilor cu un anumit nivel al bun`st`rii ]i redistribuirii. iar sfera intereselor sale intelectuale a fost mult mai ampl` decât cea a multor cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale. dezgustul s`u fa\` de gândirea utopic` ]i fa\` de totalitarism în toate formele lui a oferit scrierilor sale un aer de pesimism critic prin refuzul de a între\ine speran\a c` politica va putea fi vreodat` un spa\iu potrivit pentru promovarea prin for\` de versiuni particulare ale unei vie\i mai bune în detrimentul altora. s` îl încadr`m în ]coala realist`. El a fost jurnalist. este important s` men\ion`m felul [n care el abordeaz` studiul rela\iilor interna\ionale spre deosebire de gânditorii reali]ti americani. care a ap`rut pentru prima dat` în limba englez` în 1966. Pornind de la acest punct de vedere. El a fost printre primii care au sus\inut c` modelul sovietic de planificare centralizat`. iar. care i-a inspirat pe al\i intelectuali europeni. nu a crezut niciodat` în ideea potrivit c`reia „clasa muncitoare“ era suficient de omogen` sau motivat` pentru a se revolta împotriva nedrept`\ii din societatea capitalist`. în 1983. în afar` de industrializarea per se. Într-adev`r. dup` cum vom vedea. nu era potrivit pentru conducerea unei societ`\i industriale mai complexe. În ceea ce prive]te studiul rela\iilor interna\ionale. în defavoarea utopiei ]i a materialismului istoric al lui Marx. Opera lui Aron este prea complex` ]i vast` pentru a putea fi prezentat` pe scurt. Aron este cunoscut ]i pentru analiza incisiv` a dilemelor strategiei în era nuclear`. 2 În principiu.19 R. Aron a sperat ca. asemenea societ`\i s`-]i modereze competi\ia ideologic`. publicat` în 1955). iar rela\iile interna\ionale se des- . Anumite interpret`ri ar putea fi analizate critic în ceea ce prive]te consisten\a lor intern` ]i compatibilitatea lor cu structurile sociale ]i politice existente. O abordare corect` a teoriei ]i practicii politice const` în recunoa]terea unor valori politice diferite ]i adesea incompatibile ]i prin urmare a existen\ei ]i competi\iei diferitelor interpret`ri/ideologii divergente care privilegiaz` unele din aceste valori în defavoarea celorlalte. În 1978 scria: „Apari\ia na\ional-socialismului … ]i revela\ia politicii în expresia sa dialogic` m` for\eaz` s` m` contrazic cu mine însumi. cu preferin\ele mele intime. din 1940 p@n` [n 1970. el nu a g`sit nici un motiv pentru care conflictul dintre muncitori ]i capitali]ti s` fie unul cu sum` zero. el a ap`rat capitalismul occidental liberal de criticile de stânga ]i l-a sus\inut ca pe mijlocul cel mai bun de combinare a cre]terii economice cu o anumit` m`sur` de libertate politic` ]i redistribu\ie economic`.

statele care de\ineau arme nucleare aveau capacitatea de a se distruge reciproc f`r` s` fie nevoite s` înfrâng` for\ele armate ale adversarilor. popula\iei (demografia) ]i resurselor (economia). gloria. cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în calitate de filozof. acest mediu nu stabile]te obiectivele statelor. Dac` rivalitatea dintre state este comparabil` cu un joc. Fiecare parte avea capacitatea de a o distruge în întregime pe cealalt` printr-o a doua lovitur` nuclear` de r`spuns. O mare parte a lucr`rii Paix et guerre este dedicat` prezent`rii ]i analiz`rii punctelor slabe ale unor ]coli de gândire care. diplomat sau strateg este s` încerce s` în\eleag` scopurile ]i motivele statului pe baza celor mai bune dovezi de care dispune. de exemplu. c` „excesul de capital“ al Fran\ei – care. opera lui Aron apare mult mai subtil` decât. Aici pe autor [l intereseaz` în mod special dac` armele nucleare au schimbat fundamental gândirea strategic` cu privire la rolul for\ei în politica extern`. Ca urmare. puterea. Aron scoate în eviden\`. ar fi trebuit investit în colonii – ajungea de obicei în America de Sud ]i în Rusia ]i nu în Africa de Nord. el a sugerat c` nu exist` un motiv real ca pie\ele interne s` nu se extind` nelimitat pentru a absorbi „produc\ia în exces“ a statelor capitaliste avansate. Imediat dup` ce superputerile s-au aflat în situa\ia de distrugere reciproc` asigurat` (la finele anilor ’50). la o examinare mai atent`. iar alt`dat` prefer` victoria. ARON f`]oar` în umbra r`zboiului. în opinia lui Aron.3 Desigur. dar. Paix et guerre poate s`-i dezam`geasc` pe cei afla\i în c`utare de generaliz`ri anistorice. cum ar fi geopolitica ]i teoria marxist-leninist` a imperialismului economic. asupra stabilit`\ii lor relevante ne-am putea pronun\a cel mult ipotetic. \inând cont de caracterul statelor într-o anumit` epoc`. Pentru prima dat` în istoria omenirii. ci doar c` legitimarea violen\ei pentru asigurarea scopurilor statului este comun` tuturor statelor ]i c` nu ar putea fi monopolizat` a]a cum fusese în interiorul grani\elor teritoriale ale statului. ideile sunt obiective esen\ialmente eterogene care pot fi reduse la un singur termen doar distorsionând în\elesul uman al ac\iunii diplomatico-strategice. În schimb. Aron s-a dovedit perfect con]tient de ambiguitatea dovezilor. ci s` le îmbine pe toate trei într-o încercare istoric` de a trasa procesele de schimbare ]i de continuitate în timp în interac\iunea acestor factori. c) factorii „morali“ care provin din „stilul statelor de a fi ]i de a se comporta“.RELA|II INTERNA|IONALE 20 21 R. Pentru Aron aceast` condi\ie existen\ial` era sigur` atâta timp cât nici una dintre superputeri nu putea s` distrug` capacitatea de r`spuns a celeilalte printr-un atac nuclear ]i atât timp cât nu se putea construi nici un ad`post . Mai mult. Pe de o parte. de]i ar avea sens s` compar`m epoci istorice caracterizate. el nu a inten\ionat s` afirme c` r`zboiul este o posibilitate permanent`. c`ci în cel mai bun caz reprezint` o colec\ie de ipoteze par\iale bazate pe modurile în care statele se influen\eaz` unele pe altele în func\ie de: a) diferite epoci istorice. el a subliniat c` rivalitatea tradi\ional` dintre state este principala „cauz`“ a r`zboiului. De]i era de acord cu Morgenthau c` rela\iile interna\ionale sunt în anumite privin\e o lupt` pentru putere între state. s` zicem. viteza de atingere a \intei ]i utilitatea militar` limitat` au f`cut ca ele s` fie folosite mai mult pentru a descuraja r`zboiul decât pentru a-l duce. 5 Potrivit lui Aron. Într-adev`r. drept cauze ale r`zboiului. teoria interna\ional` trebuie s` încerce nu s` privilegieze vreuna din aceste categorii. de]i era de acord cu Waltz c` mediul rela\iilor interna\ionale era structurat în mod unic. Partea final` a lucr`rii Paix et guerre încearc` s` r`spund` la întrebarea privind modul în care s-a schimbat sistemul interna\ional în perioada de dup` 1945. ca ]i de dilemele centrale cu care se confruntau strategiile ]i etica diplomatic` în era nuclear`. de exemplu. b) constrângerile „materiale“ ale spa\iului (geografia). miza nu poate fi exprimat` printr-un singur concept valabil pentru toate civiliza\iile. nu avantajele care ar rezulta în urma ei. un asemenea argument pare s`-l plaseze pe Aron în mod corect printre reali]ti. În aceast` carte. Prin acest lucru. de configura\ii bipolare ]i multipolare ale puterii. conceptul puterii era prea nebulos pentru a servi ca principiu de baz` pentru în\elegerea rela\iilor interna\ionale. iar aceast` sanc\iune extrem` ]i teama de escaladare erau suficiente pentru a descuraja fiecare parte s` lanseze prima lovitur`. potrivit teoriei. „obiectivele“ unui stat nu pot fi reduse la o formul` simpl`: „Securitatea. Este tot a]a de important c` statele împ`rt`]esc anumite valori sau interese comune ca ]i modul în care ele se afl` în rela\ie unele cu altele pe o scar` cantitativ` a „puterii“. dar ]i în alte lucr`ri. În faimoasa sa fraz`. exagereaz` influen\a factorilor de mediu. ele au atins punctul numit descurajare „existen\ial`“. Diploma\ia este un joc în care câteodat` juc`torii risc` s`-]i piard` vie\ile. La fel. în toate epocile. cea a lui Hans Morgenthau sau Kenneth Waltz. rela\iile interna\ionale sunt „rela\ii între unit`\i politice care pretind fiecare dreptul de a-]i face singure dreptate ]i de a fi singurul arbitru în privin\a deciziei de a lupta sau de a nu lupta“. el a subliniat c` între armele nucleare ]i cele conven\ionale exista o diferen\` fundamental` deoarece capacitatea lor de distrugere.“4 În absen\a unei formule simple care s` prevad` obiectivele statului.

combinate cu incertitudinea care a caracterizat întotdeauna rela\iile interna\ionale. traducere în englez` de Ernst Pawel. Oceana Publications. 6. 4... ARON blindat împotriva armelor nucleare. 3. 1954. De asemenea. Weidenfeld & Nicolson. nr. „What Is a Theory of International Relations?“. 1978.. Norton. dac` nu chiar din cauza pericolelor f`r` precedent ale erei nucleare. cât ]i între\inerea unor speran\e utopice în ceea ce prive]te transcenden\a rela\iilor interna\ionale. 185-206. republicat` într-o colec\ie de eseuri. p. 1968. Note 1. În ceea ce prive]te considera\iile sale cu privire la limit`rile inerente ale teoriei interna\ionale în general. 1965. 21. Democracy and Totalitarianism. traducere în englez` de Terence Kilmartin. p. 91. Raymond Aron s-a remarcat. Praeger. Raymond Aron. 1957. France: The New Republic.. în contextul diferen\elor ideologice dintre cele dou` superputeri nucleare. Prin aceasta a în\eles nevoia de a înlocui convingerea cu lec\ia consecin\elor: „A fi prudent înseamn` s` ac\ionezi în func\ie de o situa\ie specific` ]i date concrete. Ibid. cum ar fi «o lume sigur` pentru democra\ie» sau o lume din care politica de putere a disp`rut. Pe scurt. Irwin. Derek Verschoyle. Pe de alt` parte. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 22 23 R. 1968. Credibilitatea descuraj`rii \inea de arme ca atare. The Opium of the Intellectuals. În ciuda. p. 1960. nu de încerc`rile statelor de a gândi un r`zboi nuclear în termeni conven\ionali. Diversity of Worlds: France and the United States Look at Their Common Problems. New York. p. el a crezut c` o stabilitate mai mare în poten\ialul de descurajare dintre Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` (în ciuda cursei înarm`rilor dintre ele) determina mai pu\in` stabilitate la nivelurile inferioare ale sistemului interna\ional. ne-a atras aten\ia f`r` remu]c`ri asupra limitelor pe care le a]tept`m de la teorie. Aron a crezut cu putere în pruden\` ca fiind cea mai potrivit` etic` a artei politice. 1968. New York. 5. Ibid. New York. înseamn` s` stabile]ti obiective tangibile concrete … nu unele intangibile ]i poate f`r` sens. Free Press. traducere în englez` de George J. Ibid. Peace and War. Morgenthau ]i Valtz . Garden City. Aron a ajuns la concluzia potrivit c`reia r`zboiul rece a fost f`r` precedent ]i. W. Doubleday. p. 5. A se vedea în special Raymond Aron. inevitabil. Londra.W. Secker & Warburg. 585. Principalele lucr`ri ale lui Raymond Aron The Century of Total War. 279. înseamn` s` preferi limitarea violen\ei fa\` de pedepsirea unei p`r\i presupuse a fi vinovate sau fa\` de o a]anumit` justi\ie absolut`. Westport. Eficien\a sau credibilitatea intimid`rii nucleare nu se bazau pe strategii sau doctrine complexe utilizate de una din p`r\i pentru a o convinge pe cealalt` de ceea ce s-ar putea întâmpla dac` un conflict direct ar izbucni între ele. traducere în englez` de Dorothy Pickles. de]i Clausewitz i-a fost pu\in de folos [n examinarea condi\iilor în care r`zboiul nuclear ar fi putut fi dus ]i „câ]tigat“. Weidenfeld & Nicolson.. 1967. Weidenfeld & Nicolson.“6 riei ]i de a încerca s` evit`m atât c`derea într-un cinism permanent. New York. p. „On the Historical Condition of the Sociologist“. asupra nevoii de a ne baza generaliz`rile pe o bun` cunoa]tere a evenimentelor neprev`zute ale isto- . nu în func\ie de un sistem oarecare sau prin obedien\` pasiv` fa\` de o regul` . în Journal of International Affairs. Londra. Introduction to the Philosophy of History: An Essay on the Limits of Historical Objectivity. ca teoretician al rela\iilor interna\ionale ]i critic al exceselor r`zboiului rece.B. 1961. New York. Londra. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hoffmann. prin realismul s`u sobru ]i pluralismul liberal. Superputerile însele ar fi putut fi tentate s` foloseasc` arme conven\ionale în r`zboaiele din „proximitatea“ lor în cazul în care nu exista temerea unei escalad`ri. The Dawn of Universal History. Connecticut. iar Aron i-a criticat sever pe cei ce pl`nuiau conflicte nucleare ]i pe adep\ii teoriei jocului din Statele Unite pentru modul lor diferit de gândire. edi\ia [n limba englez`. Aron a insistat c` strategia nuclear` nu ar putea deveni niciodat` o ]tiin\` exact`. editat` de M. 1961. iar conflictele regionale ar fi continuat în umbra st`rii de „stand-off“ nuclear dintre cele dou` mari puteri. Londra. History and Politics. 1957. 2. Conant. 65. On War. The Great Debate: Theories of Nuclear Strategy. traducere în englez` de Terence Kilmartin. The Greenwood Press.

Memoires. la ascenden\a „realismului“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Carr s-a n`scut în 1892 ]i a absolvit Universitatea Cambridge ca ]ef de promo\ie. Londra. 1985. Manufacture. edi\ie special`. 1986. Colquhoun. New York. Raymond Aron: Volume One: The Philosopher in History. Când a izbucnit cel de-al doilea r`zboi mondial. Raymond Aron: Volume Two: The Sociologist in Society. Weidenfeld & Nicolson. Chicago. Hants. California. 1905-1955. Weidenfeld & Nicolson. Opera lui Carr a contribuit la instituirea termenilor în care a fost discutat` teoria interna\ional` în secolul al XX-lea. S-a angajat în Serviciul diplomatic ]i a fost prezent la Conferin\a de Pace de la Paris de la sfâr]itul primului r`zboi mondial. El sugereaz` c` toate ]tiin\ele umaniste. mai ales când se afl` la început. analiza istoric` ]i comentariul asupra problemelor curente a f`cut ca aceast` carte s` r`mân` una clasic` în domeniu. care combin` o critic` tran]ant` la adresa diploma\iei occidentale dintre cele dou` r`zboaie mondiale cu un cadru de analiz` solid. H. 1968. Aldershot. nr. În aceast` lucrare. mai precis ca dezbatere continu` între „reali]ti“ ]i „ideali]ti“ sau „utopici“. cu o biografie de Edward Shils. 1945-1973. 1986. Carr va r`mâne îns` cunoscut cel mai bine prin contribu\ia sa. Anglia. Colquhoun. S-a întors în mediul universitar în 1936. ed. Julliard. 1983. traducere în englez` de Christine Booker ]i Norman Stone. Cu toate c` cercetarea sa a culminat cu publicarea a 14 c`r\i despre acest subiect. Dominique Schnapper. Sage Publications. EDVARD HALLETT CARR E. era prea mult influen\at de un set de idei care ele însele erau produse ale unui anumit echilibru de putere. Modernity. Raymond Aron. The Imperial Republic: The United States and the World. Truth. Robert. 1968. 1968. and Sociology: Selected Sociological Writings. The Free Press. Liberty: Selected Writings of Raymond Aron. Nicolas. unde a predat politic` interna\ional`. ap`rut` prima dat` în 1939 (a doua edi\ie în 1946). Studiul rela\iilor interna\ionale. Praeger. California. 1978. Power. Franciszek Draus. îns` primul r`zboi mondial i-a întrerupt studiile. Robert.. 1955-1983. când a fost numit profesor la University College of Wales din Aberystwyth. traducere în englez` de Richard Howard ]i Annette Baker-Fox. Politics and History. ed. Miriam Bernheim. 1991. Democracy and Totalitarianism. u]urin\a cu care a combinat reflec\ia filozofic`. 29. Carr s-a angajat într-o critic` sus\inut` la adresa gândirii „utopice“ care. Sage Publications. Pall Mall Publishers. Marxism and the Existentialists. Routledge ]i Kegan Paul. The Liberal Political Science of Raymond Aron. Mai mult. Clausewitz: Philosopher of War. Lecturi suplimentare „Raymond Aron: A Critical Retrospective and Prospective“. Londra. studiul rela\iilor interna\ionale a fost dedicat efortului de a produce pacea la nivel interna\ional pe baza unor norme ]i principii care de fapt erau limitate la experien\a istoric` a politicii ]i economiei interne din Marea Britanie ]i nu puteau fi puse în aplicare la nivel interna\ional într-o lume divizat` în state diferite atât sub aspectul puterii cât ]i al pozi\iei fa\` de . 1985. Beverly Hills. 1986. History. Beverly Hills. University of Chicago Press. 1969. New York. Baverez. Gower. Londra. tind s` fie într-o oarecare m`sur` prescriptive. Mahony. Astfel. traducere în englez` de Peter Morris. Rowman & Littlefield. în care Marea Britanie a jucat un rol dominant. 1975. ed. Nu Carr a fost cel care a ini\iat aceast` dezbatere ]i nici nu ]i-a formulat o pozi\ie clar` în cadrul acesteia. Lyon. subordonând analiza faptelor dorin\ei de a reforma lumea. a dominat gândirea intelectual` ]i practica diplomatic` occidental` din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale. traducere în englez` de Valence Ionescu. a devenit editor adjunct la The Times din Londra. în International Studies Quarterly. 1983. sus\ine el. Londra. 1988. traducere în englez` de Frank Jellinek. El a demonstrat [ns` cum s-au manifestat în gândirea ]i practica interna\ional` dou` concep\ii opuse privind progresul istoric. Daniel J. Oxford. Carr este cunoscut prin cartea sa The Twenty Years’ Crisis (1946). Harper & Row. Londra. S-a întors la Cambridge în 1953. bazat` pe lucrarea The Twenty Years’ Crisis. a sus\inut el. unde a r`mas pentru a se apleca asupra istoriei Uniunii Sovietice.RELA|II INTERNA|IONALE 24 Peace and War. Progress and Disillusion: The Dialectics of Modern Society. Paris.

ci ]i rezultatul inevitabil al unor aspira\ii incompatibile care ar fi putut fi rezolvate doar prin negociere prin prisma echilibrului de putere ]i nu f`cându-se apel la principii „universale“ de conduit` moral`. creat` pentru a o pune în aplicare. H. s-au bazat pe ipoteza eronat` potrivit c`reia toate marile puteri din sistemul interna\ional erau mul\umite cu statu quo-ul teritorial ]i politic.4 Indiferent de dificult`\ile filozofice implicate de argumentul s`u. îns` nu atrage aten\ia în mod direct ]i inevitabil asupra marilor decizii pe termen scurt“. Pe de o parte. conflictul dintre state nu era doar o consecin\` a e]ecului de a se în\elege între ele. realismul ]i utopia sunt dou` doctrine lipsite de substan\`. pentru a pedepsi „agresorii“ cu o gam` variat` de m`suri pornind de la sanc\iuni diplomatice ]i economice pân` la utilizarea for\ei colective pentru a asista victimele agresiunii. Ca adept al stângii. Pe de alt` parte. Carr a afirmat c` optimismul ]i credin\a în securitatea colectiv` ca ]i instituirea Ligii Na\iunilor. rela\ia dintre teorie ]i practic`. „o teorie bun` ajut` pe termen mediu ]i lung. Apoi Carr transform` antinomia într-o dihotomie aparent` a puterii ]i moralit`\ii. Prin urmare. În special aceasta din urm` considera r`zboiul drept o consecin\` a „agresiunii“ de peste hotare. Dup` cum observa William Fox în excelenta sa analiz` a ideilor lui Carr de la sfâr]itul anilor ’30. cât ]i de cei care ap`r` ordinea. Acest lucru a fost inclus în prima edi\ie a lucr`rii The Twenty Years’ Crisis. în caz de necesitate. statele s-ar fi angajat s` respecte legea ]i ar fi fost preg`tite s` coopereze pentru a împiedica ]i. Aceast` abordare ar fi implicat nevoia de a înlocui retorica cu diploma\ia ]i de a subordona principiile universale eticii procedurale a compromisului dintre statu quo ]i statele revizioniste din sistemul interna\ional. f`r` a încerca s` prezic` politicile ]i evenimentele diplomatice pe termen scurt. el a recunoscut c` realismul f`r` utopie ar putea degenera într-o realpolitik cinic`: „realismul consecvent exclude patru lucruri care par s` fie ingredientele esen\iale ale oric`rei reflec\ii politice eficiente: un scop finit. Carr ]i-a concentrat aten\ia asupra ]anselor stabilit`\ii interna\ionale. Pentru ca r`zboiul s` fi fost abolit.“ 2 Exist` totu]i o tensiune între descrierea pe care o face Carr conflictului dintre realism ]i utopie ]i nevoia sa profund` de a o media. Date fiind astfel de presupuneri. se pare. De aceea. un drept al judec`\ii morale ]i o baz` pentru ac\iune. Carr a sperat s` se poat` înv`\a din experien\a Uniunii Sovietice în materie de planificare economic` ]i social` ]i a crezut în coexisten\a . este balansul între ele. Cel mai clar exemplu îl constituie acceptarea de c`tre Carr a politicii guvernului Marii Britanii de conciliere fa\` de Germania în ultima parte a anilor ’30. folosindu-se punctele tari ale uneia pentru a o ataca pe cealalt` atunci când una pare s` domine în diploma\ia interna\ional` ]i în comportamentul marilor puteri în materie de politic` extern`. de]i trebuie spus c` aceste critici au beneficiat de avantajele conferite de trecerea timpului. ar fi fost nevoie de o organiza\ie interna\ional`. ultima fiind subordonat` primei pentru a avea efect. dar a lipsit din cea de-a doua edi\ie ap`rut` în 1946. Cele mai importante norme erau credin\ele în armonia natural` a intereselor (derivate din economia de tip laissez-faire a secolului al XIX-lea) ]i în securitatea colectiv`.“1 Carr a sus\inut c` rela\ia dintre realism ]i utopie era dinamic` ]i dialectic`. iar responsabilitatea pentru ca aceste schimb`ri s` aib` loc pe cât posibil într-un mod ordonat depinde atât de cei care lanseaz` provocarea. Acest lucru a dus la emiterea unor judec`\i care au fost criticate. Tot ceea ce se poate face. dezbaterea diferen\elor teoretice dintre aceste „isme“ este îmbibat` de determinism (ideea marxist` potrivit c`reia normele ]i valorile sunt expresii justificative ale clasei conduc`toare) ]i de dualism metafizic („cele dou` elemente – utopia ]i realitatea – apar\in unor planuri diferite care nu se pot întâlni niciodat`“). publicat` în 1939. Cei care profit` cel mai mult de acea ordine pot doar s` spere c` o vor men\ine pe termen lung f`când suficiente concesii pentru ca cei care profit` cel mai pu\in de pe urma ei s` o considere tolerabil`. 3 Antiteza dintre ele este identificat` în mod analog cu o serie de dihotomii pe care Carr le postuleaz` ca fiind voin\a liber` contra determinismului. Dar ele nu pot fi dep`]ite sau sintetizate în gândire. Carr a sus\inut c` teoreticienii ]i diploma\ii ar fi putut evita câteva din problemele perioadei interbelice dac` ar fi adoptat o abordare mai pu\in „idealist`“ ]i mai „realist`“ în rela\iile interna\ionale. îns` fiecare dintre ele poate ac\iona doar ca o „corectare“ a celeilalte. aceasta era îns` o improbabilitate. el a respins ideea c` pacea ar putea rezulta din reproducerea în rela\iile dintre state a proceselor juridice sau legislative care puteau fi impuse de state doar în spa\iul lor intern. intelectualul contra birocratului ]i morala contra politicii.5 În timpul ]i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. Chiar dac` era un critic sever al gândirii utopice din anii ’30 ]i ’40. „Procesul «d` ]i ia» trebuie aplicat provoc`rilor adresate ordinii existente. Carr a sus\inut c` „gândirea politic` s`n`toas` ]i via\a politic` s`n`toas` vor fi g`site doar acolo unde î]i au amândou` sorgintea“.RELA|II INTERNA|IONALE 26 27 E. un apel emo\ional. Carr a c`utat s` reconcilieze aceste tendin\e concurente în propriile sale diagnoze ]i recomand`ri de stabilitate interna\ional`. Într-o lume de state suverane cu puteri inegale. CARR statu quo-ul interna\ional.

Prin prisma experien\ei statelor europene din timpul r`zboiului rece. precum ]i c` Vestul avea mult de înv`\at de la Est în propriile încerc`ri de a împ`ca libertatea individual` cu politicile sociale egalitariste: „Soarta lumii occidentale va depinde de capacitatea sa de a r`spunde provoc`rilor Uniunii Sovietice printr-o c`utare încununat` de succes a unor forme de ac\iune social` ]i economic` în care tot ce este valabil în tradi\iile individualiste ]i democratice s` poat` fi aplicat la problemele civiliza\iei de mas`. Potrivit lui Carr. îns` garanteaz` conflictul atâta timp cât interpretarea sa în termeni etnici este incompatibil` cu diversitatea etnic` a majorit`\ii statelor. în compara\ie atât cu comunismul în stil sovietic. comunismul se baza pe idealul unui scop moral comun necesar pentru a genera sacrificiul de sine care ar fi putut constitui leg`tura dintre cei slabi ]i cei puternici. Carr a murit în 1982 la vârsta de 90 de ani. ceea ce ar putea duce la apari\ia unui num`r mare de „statena\iune“ dac` procesul nu ar fi controlat. Nationalism and After a fost o profe\ie. na\ionalismul secolului al XX-lea este strâns legat de apari\ia particip`rii publice la sistemul politic. ci doar sfâr]itul nevoii de a se confrunta cu un stat ale c`rui încerc`ri de a-i face fa\` au e]uat dramatic. a deplâns aplicarea unor idei care ar fi putut fi realizabile în trecut. Carr era foarte con]tient de schimb`rile drastice din politica extern` aduse de revolu\ia francez` ]i de extinderea democra\iei. Nationalism and After constituie înc` o lectur` obligatorie. În ciuda propriului punct de vedere oarecum naiv cu privire la Hitler de la sfâr]itul anilor ’30. au sus\inut c` dihotomia sa dintre realism ]i utopie este o încercare mult prea simplist` ]i rigid` de a diferen\ia abord`rile teoretice din studiul rela\iilor interna\ionale. cum ar fi Martin Wight ]i Hedley Bull. În acela]i timp. De la începutul anilor ’50 ]i-a concentrat aten\ia asupra analizei istoriei Uniunii Sovietice. CARR f`r` conflicte a comunismului ]i capitalismului. un proiect uria] prin care a încercat s` în\eleag` problemele cu care se confruntau liderii Uniunii Sovietice ]i a refuzat s` se lanseze într-o condamnare „moralist`“ a sistemului politic sovietic.6 În cartea sa Nationalism and After (1945). imaginea permanentei diviziuni teoretice dintre realism ]i utopie realizat` de el nu este conving`toare pentru mul\i cercet`tori ai domeniului. dar care erau perimate. pentru c` multe din argumentele ]i analizele sale sunt la fel de relevante azi ca atunci când au fost elaborate. Întotdeauna a sus\inut c` teama americanilor de „agresiunea“ sovietic` împotriva Europei de Vest era exagerat`. Dac` ar fi f`cut acest lucru ar fi însemnat s` se lanseze într-un exercitiu utopic de genul acelora pe care le-a deplâns. H. De]i a fost recunoscut ca autorul uneia dintre cele mai importante lucr`ri clasice ale secolului al XX-lea. În aceast` carte. el a recunoscut c` cel de-al doilea r`zboi mondial era la fel de mult un produs al unei ideologii revolu\ionare ]i un conflict de interese na\ionale pe termen lung. Pentru cei interesa\i de problemele na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiului rece. Al\ii au condamnat relativismul aparent a lui Carr ]i refuzul s`u de a ap`ra valorile socialiste într-o manier` mult mai explicit` decât a încercat. a existat o incompatibilitate clar` între valoarea autodetermin`rii na\ionale ca expresie a libert`\ii ]i puterea economic` sc`zut` a statelor-na\iune de a le furniza cet`\enilor lor securitate social` sau militar`. Participarea în mas` la procesul politic nu putea fi men\inut` decât dac` societ`\ile occidentale descopereau noi modalit`\i de a administra pia\a ]i dac` adoptau forme de democra\ie social` care cereau interven\ia pe pia\` ]i nu idei naive de secol al XIX-lea derivate din lectura simplist` a lui Adam Smith. Carr însu]i nu a oferit nici un plan pentru modul în care se putea r`spunde acelei provoc`ri.“7 S-ar putea sus\ine punctul de vedere potrivit c`ruia pr`bu]irea Uniunii Sovietice nu a însemnat sfâr]itul provoc`rii. el sus\ine c` principiul autodetermin`rii na\ionale nu mai este un remediu pentru libertate. indiferent . cât ]i cu „initia\iva liber`“ în stil american. Carr nu a scris foarte mult în domeniul rela\iilor interna\ionale per se dup` cele dou` mari lucr`ri de la sfâr]itul anilor ’30 ]i ’40. în ciuda tuturor gre]elilor sale. Carr a comparat mi]c`rile na\ionaliste ale secolului al XIX-lea cu cele ale secolului al XX-lea ]i. dar opera sa continu` s` stârneasc` dezbateri în rândul celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. În mare parte acest lucru poate fi atribuit credin\elor marxiste ale lui Carr (care nu apar în nici una din lucr`rile sale publicate) ]i influen\ei pe care a exercitat-o asupra sa opera lui Karl Mannheim din domeniul sociologiei cunoa]terii. În ciuda ororii r`zboiului. a sus\inut c` experien\a fascismului ]i cea a comunismului au oferit lec\ii utile democra\iilor occidentale în special cu privire la necesitatea planific`rii sociale ]i a interven\iei interna\ionale pentru atenuarea inegalit`\ilor capitalismului global. solu\ia era crearea unor organiza\ii multina\ionale ]i regionale de state care s`-]i poat` coordona mai bine politicile ]i s` poat` men\ine un angajament fa\` de justi\ia social`.RELA|II INTERNA|IONALE 28 29 E. Mai mult. Dar. Câ\iva. Aceast` atitudine se baza pe neîncrederea sa profund` în capacitatea capitalismului de a promova egalitatea dintre oameni sau state ]i pe credin\a sa c`. în special cei care se asociaz` cu „}coala englez`“ a rela\iilor interna\ionale. precum în celelalte c`r\i ale lui din acea perioad`.

Londra. CARR de sl`biciunea sa filozofic`. German-Soviet Relations Between the Two World Wars. 1947. Londra. 1947. Londra. 7. 6. 8. Ibid. Penguin. .. Macmillan. 5. 1961. Carr and Political Realism: Vision and Revision“. 1970. Carr. Londra. Note 1. No\iunea de progres istoric a lui Carr este cuprins` în ideea c` „omul este capabil s` profite (nu înseamn` c` ]i profit`) de experien\a predecesorilor. 1919-1939. dar „progresul“ în sensul modificat de Carr poate persista. doar ulterior temperat de realit`\ile mai pesimiste ale celor dou` r`zboaie mondiale. Londra. a doua edi\ie. 1945. la rândul lui. H. Carr. neformat ]i susceptibil de a fi modificat de atitudinile prezente. Nationalism and After. 1969. E. H. A se vedea în special E. În aceast` lucrare Carr încearc` s` medieze între viziunea asupra progresului ca form` etern` platonic` anistoric` ]i ca obiectiv determinat istoric stabilit în viitor. îns` poate fi adev`rat într-un sens mai vast ]i mai complex. a c`ror reform` depinde de un proces istoric complex în care progresul nu poate fi garantat. 1958-1964. The Twenty Years’ Crisis. Morgenthau ]i Wight. H. îns` nu exist` nici un dubiu c`. Nationalism and After. What is History?. Carr Britain: A Study of Foreign Policy From the Versailles Treaty to the Outbreak of War. Londra. 11. Acest lucru. Londra. p. Boston. Macmillan. Pentru o analiz` profund` a abord`rii lui Carr cu privire la progresul istoric. 2. 5. 1919-1939. E. între cei 50 de mari gânditori prezenta\i în aceast` carte. 1939. Londra.. spre deosebire de evolu\ia din natur`. se bazeaz` pe transmiterea unor bunuri dobândite“. Macmillan. Hedley. Macmillan. Macmillan. le permite s` z`reasc` mai bine direc\ia mereu schimb`toare în care se mi]c` istoria ]i chiar s` schimbe acea direc\ie într-un sens mai favorabil.. 1961. c` progresul în istorie. p. Macmillan. Printre alte aspecte. Dec`derea Angliei ca putere mondial` a f`cut din Carr purt`torul de cuvânt al genera\iei sale când a exprimat ideea c` progresul istoric nu poate fi adev`rat în sens victorian.10. 1950-1978. „E. Ibid. Macmillan. 625-638. care relev` punctele de vedere ale lui Carr ]i r`mâne o lucrare clasic` pentru modul în care istoria trebuie în\eleas` ]i scris`. independent de modul în care ne justific`m angajamentul fa\` de valori ca libertatea ]i egalitatea. 1951. 1980. 1985. The Soviet Impact on the Western World. p. and Other Essays. 1942. Macmillan. Macmillan. Essays in Honour of E. se pot pr`bu]i sau pot stagna tot a]a cum grupuri diferite din cadrul societ`\ilor câ]tig` sau pierd puterea. 8 Potrivit lui Carr. A History of Soviet Russia (14 volume). ele r`mân abstracte ]i într-un anumit fel lipsite de sens. 87-88. 1945. edi\ia a doua. Principalele lucr`ri ale lui E. Macmillan. H. Londra. progresul nu este o linie dreapt` c`tre perfec\iune. Aceasta pentru c` toate evenimentele distincte care au loc îmbog`\esc memoria colectiv` a istoricilor. Chimen. From Napoleon to Stalin. Ibid. The Soviet Impact on the Western World. 117. Baltimore.RELA|II INTERNA|IONALE 30 31 E. [n Review of International Studies. 24. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. H. Civiliza\iile umane pot ap`rea. Johns Hopkins University Press. în International Journal. Macmillan. Macmillan. Carr. Londra. The New Society. „The Twenty Years’ Crisis Thirty Years On“. 1919-1939. 1951. Meritele încerc`rilor modeste ale lui Carr de a influen\a cursul istoriei interna\ionale pot fi discutate. p. Conditions of Peace. Socialism in One Country. 1961. 3. Beacon Press. 93. 4. Longmans Green. Londra. cu excep\ia situa\iei în care sunt cuprinse în aranjamente politice ]i economice concrete. p. William Fox. Martin’s Press. ci depinde de capacitatea oamenilor de a înv`\a din trecut ]i de capacitatea istoricilor de a transmite într-un mod folositor acel trecut culturii de care apar\in prin prisma problemelor contemporane. 1946. Londra. The Romantic Exiles: A Nineteenth Century Portrait Gallery. H. The Twenty Years’ Crisis. nr. Carr. Carr examineaz` no\iunea de progres în istorie ]i istoriografie începând cu iluminismul ]i observ` c` ceea ce a început ca secularizare a teleologiei cre]tine a trebuit s` fie modificat` continuu de istoricii de mai târziu ]i într-un final chiar de Carr însu]i pentru a nu degenera în misticism sau cinism ]i pentru a men\ine o viziune constructiv` asupra trecutului. Londra. studen\ii pot consulta doar textul s`u What is History?. p. 1946. St. opera lui Carr ne aminte]te c`. Carr. H. Lecturi suplimentare Abramsky. p. nr. Carr este printre cei mai importan\i. H. Harmondsworth. What is History?. 1924-1926 (trei volume). 89. Bull. E. S` ne amintim c` prima parte a educa\iei lui Carr a avut loc în plin val de optimism victorian.

RELA|II INTERNA|IONALE

32

Evans Graham, „E. H. Carr and International Relations“, în British Journal of International Studies, nr. 1, 1975, p. 77-97. Fox, William, „Carr and Political Realism: Vision and Revision“, în Review of International Studies, nr. 11, 1985, p. 1-16. Gellner, Ernst, „Nationalism Reconsidered and E. H. Carr“, în Review of International Studies, nr. 18, 1992, p. 285-293. Howe, Paul, „The Utopian Realism of E. H. Carr“, în Review of International Studies, nr. 20, 1994, p. 277-297. Morgenthau, Hans J., „The Political Science of E. H. Carr“, în World Politics, nr. 1, 1949, p. 127-134. Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1986, p. 68-98.

ROBERT GILPIN
Robert G. Gilpin este profesor de politic` ]i rela\ii interna\ionale la Woodrow Wilson School, Universitatea Princeton. A fost consilier la Congresul SUA ]i vicepre]edinte al Asocia\iei Americane de }tiin\e Politice ]i este cel mai bine cunoscut pentru cercet`rile sale din domeniul economiei politice interna\ionale. Pentru a le r`spunde celor care sus\in c` realismul se preocup` prea mult de politica de securitate militar` ]i tinde s` ignore for\ele economice, Gilpin încearc` s` realizeze integrarea dintre studiul politicii interna\ionale (preocupat` de rolul puterii în modelarea rela\iilor dintre state) ]i economia interna\ional` (preocupat` de natura ]i dinamica firmelor pe pia\`). Mai mult, este unul din pu\inii reali]ti interesa\i de schimbare, în special în efortul s`u de a explica ascensiunea ]i dec`derea statelor de-a lungul timpului. Acest domeniu din cadrul rela\iilor interna\ionale s-a extins în ultimele dou` decenii sub influen\a preocup`rii pentru declinul economic vizibil al Statelor Unite din anii ’70 ]i ’80 în compara\ie cu Europa ]i Japonia ]i a argumentelor multor liberali, potrivit c`rora cre]terea interdependen\ei economice dintre state le diminua puterea ]i atenua vechea rela\ie dintre for\a militar` ]i capacitatea de a sus\ine interesele na\ionale de stat. Lucr`rile lui Gilpin demonstreaz` o preocupare consecvent` pentru rolul puterii ]i modul în care statul o administreaz`. Prima lucrare important` a fost studiul tensiunilor dintre oamenii de ]tiin\` americani din domeniul nuclear ]i guvernul SUA cu privire la politicile regimului armelor nucleare în anii ’50. Dar cele mai importante studii ale sale au ap`rut pe la mijlocul anilor ’70 ]i în anii ’80 în domeniul economiei politice interna\ionale. Contrar celor care sus\ineau c` m`rirea interdependen\ei economice submina statul ]i reducea relevan\a puterii militare coercitive în determinarea influen\ei economice în problemele globale, Gilpin a sus\inut c` ordinea comercial` interna\ional` liberal` depindea chiar de factorii pe care se pretindea c` îi submina, mai exact de prezen\a unui stat puternic care putea oferi a]a-numitele „bunuri publice“ interna\ionale. Argumentul principal este c` pie\ele nu pot produce ]i distribui bunuri ]i servicii în absen\a unui stat care s` le ofere anumite condi\ii prealabile. Prin defini\ie, pie\ele depind de transferul, prin intermediul mecanismului eficient al pre\ului, al bunurilor ]i serviciilor care pot fi cump`rate ]i vândute între actori priva\i care schimb` între ei drepturile de proprietate. Dar pie\ele însele depind de stat, care ofer`, prin m`suri

RELA|II INTERNA|IONALE

34

35

R. GILPIN

coercitive, prin reglementare ]i impozite, anumite „bunuri publice“ pe care pie\ele nu le pot genera. Acestea includ infrastructura legal` a drepturilor de proprietate ]i legi pentru a realiza contracte obligatorii, infrastructura coercitiv` pentru a asigura respectarea legilor ]i un mediu de schimb stabil (bani) pentru a garanta evaluarea standard a bunurilor ]i serviciilor. În interiorul grani\elor de stat, guvernul este cel care ofer` aceste condi\ii. Desigur, la nivel interna\ional nu exist` un stat global care s` poat` reproduce aceste condi\ii la scar`. Construindu-]i argumentul pe lucr`rile lui Charles Kindleberger ]i pe analiza lui E. H. Carr privind rolul Marii Britanii în economia interna\ional` a secolului al XIX-lea, Gilpin sus\ine c` stabilitatea ]i „liberalizarea“ schimbului interna\ional depind de existen\a unui „hegemon“ care este capabil, dar ]i dornic s` asigure „bunuri publice“ interna\ionale, ca ordine, legi ]i o moned` stabil` pentru comer\. Direc\ia general` a argumentului lui Gilpin poate fi g`sit` în cele mai importante trei lucr`ri ale sale, ]i anume US Power and the Multinational Corporations (1975), War and Change in World Politics (1981) ]i The Political Economy of International Relations (1987). Prima este o examinare a influen\ei pe plan extern a corpora\iilor multina\ionale din perioada postbelic`. Contrar anumitor idei larg r`spândite, potrivit c`rora, expansiunea ]i autonomia activit`\ii corpora\iilor erau în afara controlului guvernului Statelor Unite, Gilpin sus\ine c` activitatea lor pe plan extern poate fi în\eleas` doar în contextul economiei deschise liberale stabilite sub patronajul SUA la sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Conducerea hegemonic` ]i atitudinea antisovietic` a Statelor Unite au constituit fundamentul angaj`rii lor pe calea „interna\ionalismul liberal“ ]i a stabilirii institu\iilor interna\ionale destinate facilit`rii extinderii comer\ului dintre statele capitaliste în anii ’50 ]i ’60. Urm`toarele dou` lucr`ri majore au fost scrise în contextul unei dezbateri, care lua amploare, cu privire la presupusul declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale, în special în lumina bru]tei reveniri economice a Europei ]i a Japoniei dup` devastarea produs` de cel de-al doilea r`zboi mondial. De]i la sfâr]itul anilor ’80 opera lui Paul Kennedy a atras mai mult aten\ia, lucrarea lui Gilpin War and Change in World Politics reprezint` o încercare de a orienta dezbaterea c`tre teoretizarea atotcuprinz`toare a ascensiunii ]i declinului statelor hegemonice în rela\iile interna\ionale. Originalitatea lucr`rii sale const` în încercarea de a integra ipoteze atât la nivelul sistemului interna\ional, cât ]i la nivelul individual al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipoteze cu privire la state, el încearc` s` explice apari\ia ]i schimbarea sistemelor de state prin intermediul teoriei op\iunii ra\ionale. Mai mult, el distinge trei tipuri de schim-

b`ri în rela\iile interna\ionale. Schimbarea prin interac\iune se refer` doar la schimbarea rela\iilor interstatale în cadrul dat al echilibrului puterii. Schimbarea sistemic` se refer` la guvernarea general` a sistemului, la num`rul marilor puteri ]i la schimbarea identit`\ii puterilor dominante. Aceste schimb`ri se produc de obicei în urma unui r`zboi, [n cadrul sistemului care implic` atât provoc`ri la adresa distribu\iei de putere existente, cât ]i încerc`ri de a o men\ine. Schimb`rile sistemelor, cele mai importante schimb`ri, se refer` la transformarea fundamental` a actorilor ]i prin urmare a naturii sistemului per se. Ca exemplu, s-ar putea men\iona apari\ia sistemului de state din secolele al XV-lea ]i al XVI-lea sau transformarea imperiilor în state na\ionale în secolul al XVIII-lea ]i al XIX-lea. Modelul schimb`rii sistemice a lui Gilpin se bazeaz` pe o serie de ipoteze cu privire la state pe care el le deduce din teoria microeconomic` a alegerii ra\ionale. Aceast` teorie este utilizat` pentru a postula o teorie ciclic` a schimb`rii în sistemul interna\ional, care const` în cinci enun\uri principale: „1. Un sistem interna\ional este stabil (adic` în echilibru) dac` nici un stat nu consider` c` schimbarea sistemului este profitabil`. 2. Un stat va încerca s` schimbe sistemul interna\ional dac` beneficiile a]teptate dep`]esc costurile presupuse. 3. Un stat va c`uta s` schimbe sistemul interna\ional prin expansiune teritorial`, politic` ]i economic` pân` când costurile marginale ale unei viitoare schimb`ri sunt egale sau mai mari decât beneficiile a]teptate. 4. O dat` ce se ajunge la un echilibru între costurile ]i beneficiile unei viitoare schimb`ri (]i expansiunea este atins`), costurile economice de men\inere a statu quo-ului tind s` creasc` mai repede decât capacitatea economic` de a sus\ine statu quo-ul. 5. Dac` dezechilibrul din sistemul interna\ional nu este solu\ionat, sistemul se va schimba ]i se va stabili un nou echilibru care va reflecta redistribu\ia puterii.“1 Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începând cu Tratatul de la Westphalia (1648), a fost o perioad` de schimbare sistemic` în cadrul unui sistem centrat pe stat, iar stabilitatea sau instabilitatea sistemului depind de existen\a unui hegemon politic ]i economic. Îns` stabilitatea este dificil de men\inut deoarece schimbarea economic` ]i tehnologic` nu este distribuit` în mod egal între state. Prin urmare, în timp apare o pr`pastie tot mai mare între statutul ]i prestigiul anumitor state ]i puterea pe care pot s` o desf`]oare pentru a-]i ap`ra interesele na\ionale. În ciuda nevoii de schimbare pa]nic` din sistem pentru controlarea proce-

RELA|II INTERNA|IONALE

36

37

R. GILPIN

sului schimb`rii, Gilpin observ` c`, pân` în prezent, „mecanismul principal al schimb`rii … a fost r`zboiul sau ceea ce noi am numi r`zboiul hegemonic (adic` un r`zboi care determin` ce stat sau state vor fi dominante ]i vor guverna sistemul)“. 2 Factorii care stau în spatele schimb`rii din sistemul interna\ional sunt în mare parte factori ambientali care structureaz` paleta de motiva\ii în func\ie de care statele încearc` s` schimbe ]i schimb` sistemul în beneficiul propriu, cum ar fi schimb`rile de popula\ie ]i r`spândirea tehnologiei militare în întregul sistem. De]i declinul imperiilor pare s` confirme demodarea expansiunii teritoriale ]i înlocuirea ei cu statele hegemonice (ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea ]i Statele Unite dup` 1945), încerc`rile Germaniei ]i Japoniei de a-]i extinde controlul teritorial în prima jum`tate a secolului trecut sugereaz` c` modul de schimbare r`mâne nedeterminat [n contextul dezbaterii privind presupusul declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale. Aceste dou` afirma\ii merit` s` li se acorde o aten\ie deosebit`. În esen\`, Gilpin crede c` toate statele hegemonice sunt efemere întrucât costurile men\inerii lor cresc mai repede decât resursele necesare acestei men\ineri. Pe de o parte, statul hegemon nu poate împiedica r`spândirea capacit`\ilor ]i tehnicilor sale economice în alte state. Pe de alt` parte, trebuie s` se confrunte cu cre]terea a]tept`rilor propriilor cet`\eni. În timp, ace]tia vor prefera consumul produc\iei ]i se vor opune sacrificiilor necesare pentru men\inerea suprema\iei pe scena interna\ional`. Combinarea factorilor interni cu cei externi duce la ceea ce Gilpin nume]te „o criz` fiscal` sever`“ pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune de un num`r limitat de op\iuni. Dac` dore]te s`-]i men\in` puterea, poate fie s` înfrunte obstacolele interne ]i s` determine popula\ia s` accepte situa\ia, fie s` atace puterile în ascensiune înainte ca acestea s` devin` o amenin\are. Alternativ, statul hegemon poate încerca s`-]i diminueze angajamentele externe ]i s` promoveze alian\e strategice cu alte state. Gilpin ilustreaz` primul caz cu exemplul Chinei imperiale, iar cel de-al doilea cu ac\iunea Marii Britanii în anii ’30. În orice caz, Gilpin este sceptic în privin\a lec\iilor istoriei. De]i, în trecut, s-au ob\inut, [ntr-o m`sur` sau alta, succese dup` aceste op\iuni, nici una nu a fost capabil` s` împiedice izbucnirea r`zboiului ca solu\ie a dezechilibrului de putere la nivel global. În ultima parte a secolului al XX-lea, o asemenea concluzie a ridicat întreb`ri cu privire la stabilitatea sistemului interna\ional curent ]i la nevoia de a descoperi alte mijloace decât r`zboiul pentru producerea schimb`rii, din moment ce, în contextul existen\ei armelor nucleare, urm`torul r`zboi „sistemic“ avea foarte multe ]anse de a deveni ]i ultimul.

A treia lucrare, The Political Economy of International Relations (1987), este atât un manual de economie politic` interna\ional`, cât ]i o continuare a temelor prezentate în lucr`rile sale anterioare. Dup` cercetarea unei game variate de cauze ale schimb`rii, care cuprinde finan\ele, comer\ul ]i investi\iile din era postbelic`, Gilpin concluzioneaz` c` perioada hegemoniei americane în sistemul interna\ional se apropie de sfâr]it ]i c` Japonia apare ca poten\ial stat hegemon în sistemul interna\ional. El crede c` declinul puterii americane, cauzat de o combina\ie de for\e interne ]i externe, va avea efecte negative în ceea ce prive]te men\inerea ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de tehnologie ]i capital american au u]urat revenirea Europei ]i a Japoniei, în timp ce, pe de alt` parte, Statele Unite fac fa\` cu greu competi\iei rivalilor lor datorit` costurilor impuse de politica de [ngr`dire a Uniunii Sovietice. Statele Unite au devenit unul dintre marii debitori, în special în anii ’80, în timp ce Japonia a dobândit un surplus semnificativ de capital pe care l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede c` aceast` situa\ie are consecin\e grave pentru continuitatea sistemului comercial liberal din moment ce, în timp, Statele Unite nu vor dori s` pl`teasc` pentru bunuri publice de care vor beneficia a]a-numi\ii free riders din sistemul interna\ional, ca Japonia. Gilpin sus\ine c` s-ar putea ca declinul hegemoniei Statelor Unite s` inaugureze epoca unui „nou mercantilism“, poate chiar apari\ia unor noi blocuri de comer\ sub hegemoniile regionale ale Statelor Unite, Germaniei ]i Japoniei. Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre „globalizare“ în economia mondial`, Gilpin pune accentul pe schimb`rile fundamentale din economia mondial` ca produs secundar al eroziunii hegemoniei americane. El crede c` în prezent ne afl`m în mijlocul unei tranzi\ii de la o perioad` lung` de interna\ionalism liberal la una de mercantilism, iar, dac` cel din urm` este malign sau benign, este o întrebare care r`mâne deschis`. Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încerc`rii sale inedite de a adapta realismul pentru a explica schimbarea din sistemul interna\ional. Unii autori au atras aten\ia asupra ambiguit`\ii ]i caracterului nedeterminat al teoriei, în timp ce al\ii au sus\inut c` pesimismul lui Gilpin privind viitorul sistemului interna\ional se bazeaz` aproape în întregime pe predispozi\ia sa ideologic` fa\` de realism ]i c` teoria sa a schimb`rii este pu\in mai mult decât aplicarea unui darwinism social la studiul rela\iilor interna\ionale. Primul tip de critic` este deosebit de pertinent prin prisma schimb`rilor dramatice care au avut loc în ultimul deceniu. Gilpin nu a prezis sfâr]itul r`zboiului rece, dar s-ar putea sus\ine c` pr`bu]irea Uniunii

RELA|II INTERNA|IONALE

38

39

R. GILPIN

Sovietice a f`cut ca diagnoza sa privind declinul Statelor Unite s` par` demodat`, din moment ce statul hegemon nu mai trebuie s` se angajeze într-o competi\ie militar` costisitoare cu rivalul s`u principal. Caracterul nedeterminat al teoriei, în special pentru c` tinde s` se bazeze pe dou` studii de caz (Marea Britanie ]i Statele Unite), las` loc pentru dezbateri. Richardson arat`:
„Dac` Statele Unite sunt în faza de declin a ciclului, teoria lui Gilpin poate sugera atât o parte a motivelor, cât ]i unele op\iuni ]i constrângeri. Dar este oare a]a? Cum ]tim noi c` nu sunt capabile de refacere, întocmai precum China imperial` sau ca Anglia ]i Fran\a secolului al XVIII-lea? … teoria lui Gilpin nu este suficient de riguroas` pentru a specifica criteriile care ar solu\iona problema: el presupune c` modelul declinului hegemonului se potrive]te Statelor Unite, dar, cu excep\ia unei compara\ii cu situa\ia din perioada postbelic`, nu dezv`luie ra\ionamentul aflat la baza acestei ipoteze.“3

Note
1. Robert Gilpin, War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981, p. 10-11. 2. Ibid., p. 15. 3. James Richardson, „Paul Kennedy and International Relations Theory: A Comparison With Robert Gilpin“, în Australian Journal of International Affairs, nr. 45, 1991, p. 73-74. Pentru o încercare de testare a teoriei lui Gilpin în contextul hegemoniei britanice, a se vedea K. Edward Spezio, „British Hegemony and Major Power War: An Empirical Test of Gilpin’s Model of Hegemonic Governance“, în International Studies Quarterly, nr. 34, 1990, p. 165-181. 4. Robert Gilpin, „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Organization, nr. 38, 1984, p. 290. Pentru cea mai recent` ap`rare a realismului, a se vedea Robert Gilpin, „No One Loves a Political Realist“, în Security Studies, nr. 5, 1996, p. 4-26 (edi\ie special` editat` de Benjamin Frankel, publicat` de Frank Cass, Londra).

S-ar putea foarte bine sus\ine ]i c`, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, unipolaritatea a luat locul bipolarit`\ii în rela\iile interna\ionale ]i c` dezvoltarea economic` a Statelor Unite din ultimii ani, combinat` cu declinul relativ al Japoniei ]i al altor „\`ri recent industrializate“ din AsiaPacific, face ca o mare parte a preocup`rii fa\` de „declinul“ american s` nu mai fie de actualitate. Problema este dificil de rezolvat în absen\a criteriilor prestabilite pentru m`surarea puterii în sistemul interna\ional contemporan sau pentru selectarea unor perioade de timp relevante. De asemenea, se poate sus\ine c` hegemonul cel mai important care a ap`rut la sfâr]itul secolului al XX-lea este China, hegemon chiar mai important decât Japonia. Al\i critici au atras aten\ia asupra modului în care teoria lui Gilpin se bazeaz` mai pu\in pe valabilitate empiric` ]i mai mult pe ipoteze ]i judec`\i de valoare care î]i au originea într-o perspectiv` pesimist` asupra lumii. A]a cum a afirmat el însu]i, „acolo este o jungl`!“4, viziunea lui Gilpin asupra lumii r`mâne centrat` pe stat; el nu este convins c` tipurile de rela\ii dintre state într-o lume anarhic` se vor schimba în viitorul apropiat. Unii critici au sugerat c` opera teoretic` a lui Gilpin se bazeaz` pe ipoteza principal` c` Statele Unite sunt un hegemon benign, dar este foarte posibil s` interpreteze intimidarea nuclear` ca fiind mai curând un „r`u“ decât un „bun“ public. În ciuda încerc`rii sale de a sintetiza realismul ]i utilitarismul microeconomic, mul\i r`mân sceptici c` aceasta ofer` o baz` care s` îi justifice pesimismul cu privire la posibilitatea unei reforme progresive în sistemul interna\ional.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox, Keohane, Krasner ]i Strange. Principalele lucr`ri ale lui Robert Gilpin Scientists and National Policy-Making, Columbia University Press, New York, 1964. France in the Age of the Scientific State, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1968. „The Politics of Transnational Economic Relations“, în International Organization, nr. 25, 1971, p. 398-419. A se vedea de asemenea Robert O. Keohane ]i Joseph S. Nye (ed.), Transnational Relations and World Politics, Harvard University Press, Cambridge, Massachusets, 1970, p. 48-69. US Power and the Multinational Corporation: The Political Economy of Direct Foreign Investment, Basic Books, New York, 1975. „Three Models of the Future“, în International Organization, nr. 29, 1975, p. 30-67. „Economic Interdependence and National Security in Historical Perspective“, în Klaus Knorr ]i Frank N. Trager (ed.), Economic Issues and National Security, Regents Press of Kansas, Lawrence, Kansas, 1977, p. 19-66. War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981. „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Organization, nr. 38, 1984, p. 287-304. The Political Economy of International Relations, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1987.

1988. 37. p. nr. 41. f`când apel la necesitatea existen\ei unor puncte de vedere mai informate asupra intereselor proprii din politica extern`. Joanne.RELA|II INTERNA|IONALE 40 „The Theory of Hegemonic War“. „Rational Hegemons. p. Excludable Goods. iar conflictele sunt solu\ionate prin mediere. Stability. el a recunoscut c` era improbabil ca statul s` dispar` în ciuda apari\iei armelor nucleare. Herz a crezut c` aceast` dep`]ire era iminent`. Pân` la sfâr]itul anilor ’60. distrugerea habitatului omului – preocup` toate na\iunile ]i popoarele ]i prin urmare trebuie s` afecteze procesul de luare a deciziilor pe plan extern. 18. Roger. arbitrare ]i aplicarea legii interna\ionale în contextul extinderii interdependen\ei ]i cooper`rii. 1994. p. and Small Groups: An Epitaph For Hegemonic Stability Theory“. autorul î]i descrie propria pozi\ie drept „liberalism realist“. Power: Three Rationalist Accounts“. Oslo. în Journal of Interdisciplinary History. 44. În prima sa carte. Lecturi suplimentare Gowa. acela de a-]i ap`ra cet`\enii.“2 Aceast` schimbare de direc\ie era înso\it` de preocuparea fa\` de ceea ce putea fi numit „critica imanent`“ a modului în care politica extern` este adesea interpretat` în ceea ce Herz sus\ine c` sunt „imagini“ gre]ite asupra lumii. lucr`rile lui John Herz nu pot fi plasate complet în ]coala de gândire „realist`“ f`r` o anumit` rezerv`. În 1981 el scria: „Tr`im într-o epoc` în care amenin\area la adresa supravie\uirii noastre – supraînarmarea nuclear`. ca ]i concep\iile despre securitate. care este atât practic cât ]i dezirabil. sunt democratice ]i autodeterminate. 307-324.3 În lunga sa carier`. Într-un scurt eseu. nr. u]urat` de e]ecul aparent al statului de a-]i îndeplini rolul principal în era nuclear`. 1989. Grundberg. a explicat diferen\a dintre ideologia interna\ionalismului moderat ]i alte forme mai radicale ale interna\ionalismului. p. nr. 431-477. „The Cycle of Great Powers: Has It Finally Been Broken?“. 1990. în World Politics. dar care afirm` de asemenea nevoia de a le dep`]i prin c`utarea unei ordini mondiale mai umane ]i mai drepte. 713-738. în International Organization. Scandinavian University Press. „Exploring the «Myth» of Hegemonic Stability“. termen care rezum` opera unui autor ce recunoa]te toate constrângerile empirice identificate de „reali]tii“ mai tradi\ionali. Rogowski. 1993. tinde spre o lume în care statele r`mân cei mai importan\i actori politici. scris pentru International Encyclopaedia of Social Sciences în 1968. Interna\ionalismul moderat. nr. The Fall of Great Powers: Peace. foametea ]i epuizarea resurselor energetice.). JOHN HERZ Ca ]i în cazul lui Susan Strange. .1 În lucr`rile sale dedicate „statului teritorial“ din anii ’50. în Geir Lundestad (ed. 591-613. iar scrierile sale au dobândit o dimensiune mai normativ`. El ne îndeamn` (ca observatori ]i practicieni ai rela\iilor interna\ionale) s` distingem între acea parte a „realit`\ii“ care este stabil` ]i imuabil` ]i partea care ia na]tere din „structuri conceptuale ]i perceptuale prin care noi … vedem lumea“. Isabelle. Herz a încercat mereu s` realizeze acest lucru ]i s` evalueze percep\iile dominante prin prisma a ceea ce odat` numea „interna\ionalism moderat“. Growth. „Structure. în International Organization. and Legitimacy.

Experien\a sa de la Departamentul de Stat l-a înv`\at „cât de pu\in înseamn` pentru cei care iau decizii munca ]i eforturile cuiva de la un nivel inferior“. În loc s` apeleze la metafizic`. În 1959 ]i-a publicat a doua lucrare clasic`. Ea apare din con]tiin\a individului c` al\ii urm`resc s`-l distrug`. 5 El credea c` Statele Unite ar fi putut ac\iona mai mult pentru a stabili bazele democra\iei în Germania în primii ani de dup` r`zboi. În lumea modern`. A urmat cursurile Universit`\ii din Köln. De fapt. Oricum. dilema securit`\ii va persista atâta timp cât vor exista grupuri care nu se subordoneaz` unei autorit`\i mai înalte. la Universitatea Columbia. ca ]i pentru îndemânarea cu care s-a folosit de cadrul de analiz` pentru a ilustra istoria rela\iilor interna\ionale din ultimii 200 de ani. acest argument nu îi apar\ine lui Herz. unde a studiat filozofia juridic` ]i politic` precum ]i dreptul constitu\ional ]i interna\ional. unde s-a înscris la cursurile de rela\ii interna\ionale de la Institutul de Înalte Studii Interna\ionale din Geneva. metafizice ]i chiar spirituale – care se combin` pentru a determina comportamentul uman ]i c` [n orice prezentare adecvat` trebuie s` se \in` seama de tr`s`turile etice umane. În timp ce prima carte se concentreaz` asupra rolu- . Dup` ob\inerea titlului de doctor sub îndrumarea teoreticianului în drept Hans Kelsen. în timp ce a doua prezint` criza statului în epoca nuclear`. a venit în Statele Unite pentru a sc`pa de nazi]ti cu pu\in timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial.7 În contrast. În aceast` carte el încearc` s` urmeze o cale de mijloc între „realism“ ]i „idealism“. Ce este adev`rat pentru indivizi este la fel de relevant pentru în\elegerea comportamentului de grup. Îns` Herz a devenit cunoscut pentru sintagma „dilema securit`\ii“ (security dilemma). na\ionalism ]i interna\ionalism. În acela]i timp. acestea sunt statele suverane. iar mijloacele imaginate a c`ror valoare decurge din acest t`râm sunt nepotrivite. Herz a continuat s` se concentreze asupra democratiz`rii germane ]i asupra problemelor de schimbare a regimului în politica comparat` european`. În aceast` carte. întrucât ajung s`-]i echivaleze identitatea ]i valoarea cu aceea a grupului c`ruia îi apar\in. Herz a continuat s` cerceteze natura dilemei securit`\ii în rela\iile interna\ionale postbelice. care la rândul ei îi poate face pe al\ii s` se simt` în nesiguran\`. 4 Herz s-a n`scut în 1908 în Germania. d` na]tere la letargie ]i disperare. Herz examineaz` anumite mi]c`ri pentru democra\ie. Herz s-a mutat în Elve\ia.RELA|II INTERNA|IONALE 42 43 J. Herz ]i-a publicat prima lucrare important`. Desigur. Ca ]i în cazul altor gânditori importan\i prezenta\i [n aceast` carte (Deutsch. el accept` c` „idealurile“ sunt de asemenea parte a „realit`\ii“ politice ]i istorice ]i. [n care ]i-a [nf`\i]at punctul de vedere despre ascensiunea (]i colapsul iminent) a „permeabilit`\ii“ statelor suverane. Kissinger. Herz este considerat specialist în problemele Germaniei. ar`tând modul în care retorica „idealist`“ din spatele unor asemenea mi]c`ri ajunge întotdeauna la probleme „realiste“ care le condamn` la e]ec. fie crede c` vor disp`rea o dat` ce solu\iile „ra\ionale“ ale problemelor politice sunt prezentate ]i adoptate. 6 Într-adev`r. Apoi a lucrat pentru Biroul de Afaceri Strategice ]i Departamentul de Stat. mijloacele politice trebuie modelate în a]a fel încât s` combat` «rezisten\a» for\elor care amenin\` idealurile.“8 De-a lungul urm`toarelor dou` decenii. chiar dac` este formulat` cea mai optimist` ipotez` cu privire la natura ]i motivele indivizilor ]i grupurilor. Herz sus\ine c` dilema securit`\ii este mai acut` la grupuri pentru simplul motiv c` acestea pot dezvolta mijloace de autoap`rare care sunt mult mai distructive decât cele ale indivizilor. iar dup` r`zboi a avut o pozi\ie permanent` ca profesor de ]tiin\e politice la City College din New York ]i a condus programul de doctorat de la City University din New York. Cartea are dou` p`r\i. Astfel. la New School for Social Research din New York ]i la Fletcher School of Law and Diplomacy (1939-1941). T`râmul f`g`duit se afl` mereu dincolo de orizont. idealismul politic fie ignor` ace]ti factori. dar nu au f`cut acest lucru întrucât erau ner`bd`toare s` o transforme într-un bastion împotriva comunismului sovietic. Herz define]te „realismul“ ca un curent de gândire care „ia în considerare implica\iile din via\a politic` ale factorilor de putere ]i de securitate ineren\i societ`\ii umane“. Herz nu descoper` „factorii de putere“ în caracteristicile permanente ale naturii umane. prin urmare este nevoie întotdeauna de autoap`rare. A predat la Universitatea Howard. Herz sus\ine c` exis\enta unei „dileme a securit`\ii“ este factorul-cheie. În 1951. Robert Berki rezum` astfel argumenta\ia lui Herz: „În viziunea realist`. ca orice filozofie care neag` idealurile. El recunoa]te c` natura uman` are multe dimensiuni – biologice. Ca profesor. International Politics in the Atomic Age. Hobbes a afirmat ceva asem`n`tor la mijlocul secolului al XVII-lea. Morgenthau). Prima ofer` o descriere a apari\iei statului care se concentreaz` asupra rolului tehnologiei militare. pe lâng` activitatea privind rela\iile interna\ionale. Haas. spre deosebire de Hans Morgenthau ]i de al\i „reali]ti clasici“ ai vremii. El a editat de-a lungul mai multor ani revista Comparative Politics. HERZ Scopul interna\ionalismului radical este acela de a înlocui sistemul existent al statelor suverane cu o form` de guvernare mondial`. indivizii pot fi preg`ti\i s`-]i sacrifice via\a în numele supravie\uirii grupului. ceea ce înseamn` intrarea în jocul imperfect al politicii. Political Realism and Political Idealism. Mai mult. jucat dup` reguli imperfecte.

evitarea prolifer`rii nucleare … ]i reducerea rolului ideologiilor comunist` ]i anticomunist`“. El nu a recunoscut for\a na\ionalismului în sprijinirea statului teritorial indiferent de permeabilitatea sa militar` în era nuclear`. Pe parcursul c`r\ii. decolonizarea a dus la o remarcabil` „creare“ de state noi ]i Herz a recunoscut c` nu anticipase viteza cu care s-au pr`bu]it vechile imperii. a doua este o aplicare a „interna\ionalismului liberal“ în contextul specific al bipolarit`\ii nucleare ]i al r`zboiului rece. Astfel. {nt@i. la începutul anului 1945.“9 Pe scurt. dac` cursa înarm`rilor nucleare urma s` fie \inut` sub control în viitor. în loc ca politi- cile s` decid` tipul ]i alegerea armelor. construind mii de arme necesare pentru descurajare. politica devine slujitoarea unor armamente care încet-încet constituie chiar ra\iunea de a exista. Desigur. Aproape un deceniu mai târziu. dar [n acea vreme nu a rezultat nici o prob` care s` sugereze c` bombardamentul conven\ional. cantitatea lor ]i a]a mai departe. El î]i concentreaz` aten\ia în special asupra trecerii de la unit`\ile politice mici ]i vulnerabile ale Evului Mediu european (castele fortificate ]i cet`\i) la unit`\i mai mari. Schimbarea tehnologic`. a cauzat mai multe pierderi directe decât bombardamentul atomic de la Hiroshima din august. care în opinia sa era un factor crucial în determinarea ascensiunii statelor. bombardarea ampl` a infrastructurii industriale nu a [ngenunchiat statele-\int`. o „opera\ie ampl`“ era absolut necesar`. utilizarea lor. Trei. în general. Astfel. În compara\ie cu situa\ia precedent`. statele suverane erau impenetrabile din punct de vedere teritorial. R`zboiul. Herz încearc` s` justifice apari\ia statului modern în func\ie de capacitatea de a oferi protec\ie ]i securitate cet`\enilor împotriva atacului armat al celor din afar`. Dup` cum a demonstrat experien\a celui de-al doilea r`zboi mondial. Herz regret` c` Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` nu au reu]it s` se adapteze la noua situa\ie. între cele dou` r`zboaie mondiale a crescut spectaculos capacitatea distructiv` a puterii aeriene. De exemplu. În primul rând. „realistul“ din el recunoa]te c` dilema securit`\ii înc` mai func\ioneaz`. Herz a crezut c` argumentele care în anii ’30 erau asociate cu idealismul deveniser` compatibile cu realismul. el sugerase c` statul teritorial se afla în declin. Situa\ia îngrozitoare a nimicirii nucleare ]i schemele elaborate de strategii civili ]i de inventatorii armelor nucleare pentru a elimina noua dilem` a securit`\ii au dus la pierderea din vedere a unei probleme fundamentale: „Chiar impactul at@t de mare al dezvolt`rii tehnice a armelor ]i a armamentelor nucleare a ajuns aproape de a dicta politicile. Cu alte cuvinte. chiar dac` mijloacele folosite pentru a o solu\iona submineaz` acest scop. ar fi facilitat în acel moment apari\ia unor noi forme de guvernare transna\ional` ]i cooperativ`. invazia conven\ional` cu trupe aliate nu ar mai fi fost necesare. nu mai constituia un instrument ra\ional al politicilor. Herz a recunoscut c` „evenimentele m-au f`cut s` m` îndoiesc de corectitudinea anticip`rilor mele anterioare“. Herz a admis c` determinismul tehnologic al argumentului s`u anterior era de fapt determinist. În 1968 a sus\inut c`. în loc ca armele s` slujeasc` politicile. HERZ lui filozofiei politice în formarea atitudinilor noastre în politica interna\ional`. demarcarea sferelor blocurilor. care au ajuns s` fie cunoscute ca state na\ionale.10 La sfâr]itul anilor ’50. El ]i-a schimbat p`rerea nu doar ca urmare a faptului c` liderii politici nu i-au acordat mai mult` aten\ie decât atunci când lucrase pentru Departamentul de Stat. iar bombardarea civililor nu a generat o dorin\` general` de a cere pacea indiferent de consecin\e. inventarea ]i r`spândirea utiliz`rii prafului de pu]c` le-au permis conduc`torilor s` distrug` autorit`\ile feudale pe suprafe\e extinse ]i s` le protejeze ulterior prin construirea fortifica\iilor impenetrabile. care func\ionase ca parte a dinamicii echilibrului. Pentru aceasta. împreun` cu artileria ]i armata. de]i a continuat s` se plâng` de cursa înarm`rilor dintre cele dou` superputeri. Herz se angajeaz` într-o form` de „determinism strategic“. Herz identific` trei motive pentru continuitatea teritorialit`\ii ca semn al diferen\ierii politice. Schimbarea crucial` a acestei situa\ii a avut loc în secolul al XX-lea.RELA|II INTERNA|IONALE 44 45 J. Observând varietatea unit`\ilor care au intrat în „rela\iile interna\ionale“ de-a lungul istoriei. lumea a devenit prea mic` pentru teritorialitatea tradi\ional` ]i pentru protec\ia pe care o asigurase anterior. el a înt`rit distinc\ia dintre constrângerile inerente ale dilemei securit`\ii ]i percep\iile prost plasate ale acestor constrângeri bazate pe imaginile improprii a ceea . Doi. Herz a sus\inut c` ceea ce odinioar` fusese considerat „un ideal“ – adic` sl`birea suveranit`\ii statale – constituia acum interesul na\ional primordial. El sus\ine c`. Aceasta ar consta într-un set de politici precum „controlul armamentelor. chiar dac` unii strategi militari i-au exagerat putin\a de a câ]tiga r`zboaie. Herz sus\ine c` armele nucleare au distrus „impermeabilitatea“ statului suveran astfel încât tradi\ionalul „echilibru de putere“ s-a perimat în cele din urm`. bombardarea ora]ului Tokyo cu arme conven\ionale. 11 Acesta este contextul în care Herz a ap`rat politicile de destindere la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Herz a afirmat ulterior c` echilibrul terorii era mai stabil decât crezuse cu 10 ani înainte. Echilibrul terorii nu mai era continuarea vechiului echilibru de putere.

op. 14. „Political Realism Revisited“. 473-493. în John Herz. în Joseph Krutzel ]i James N.RELA|II INTERNA|IONALE 46 47 J. John Herz. p. 1976. Columbia University Press. 5. fiind mai pu\in preocupat de analize descriptive ]i explicative ale rela\iilor interna\ionale contemporane ]i sf`tuindu-ne s` abandon`m imaginile rela\iilor interna\ionale care fac posibil „parohialismul regional“. John Herz. p. 184. op. John Herz. Macmillan. John Herz. 10. În anii ’80. 9. p. Chicago. Mann ]i Morgenthau. „An Internationalist’s Journey Through the Century“. în Polity. „An Internationalist’s Journey Through the Century“. 129. nr. University of Chicago Press. 1980. 1951. p. 252. Londra. p. Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities. 1981. p. Berki. 1957. 2. John Herz. p. a înlocuit ceea ce el discrediteaz` sub numele de „parohialism regional“ în rela\iile interna\ionale. p. R`zboiul rece a luat sfâr]it deoarece o superputere nu a mai putut s` se men\in` în competi\ia cu Occidentul în termeni ideologici sau economici. p. 4. „International Relations: Ideological Aspects“. 1968. Chicago. nr. New York. Londra. 1951. 1983. 6. c`zuse ]i fusese înlocuit` de ceea ce Fred Halliday a numit „al doilea“ r`zboi rece. Herz s-a dedicat „cercet`rii supravie\uirii“. .). p. Londra. „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“. ]i c` destinderea. 220. Kenneth Thompson. „The Rise and Demise of the Territorial State“. p. 1949. John Herz.13 Reluarea cursei înarm`rilor. 7. New York. nu de pe una slab`.12 Herz a argumentat c` între situa\ia interna\ional` din anii ’30 ]i cea din anii ’70 exista doar o asem`nare minim`. p. John Herz. 72-73. în World Politics. cit. John Herz. în care sperase atât de mult. Lexington Books. interven\ia superputerilor în Afganistan ]i America Central` ]i e]ecul lor în a începe s` se ocupe de problemele ecologice ]i demografice. Louisiana State University Press. Lexington. p. 2. 1989. De exemplu. în International Studies Quarterly. 8. 11. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr. 1959. 1981.. David McKay. 25. Note 1. Rosenau (ed. „Détente and Appeasement from a Political Scientist’s Vantage Point“. 1982. Political Realism. Verso. 185. Westport. De]i teama de un r`zboi nuclear între marile puteri s-a diminuat într-o oarecare m`sur`. John Herz. p. 12.. toate au conferit un ton „de disperare ]i de romantism angoasat“ scrierilor sale. 18. Principalele lucr`ri ale lui John Herz „Idealist Internationalism and the Security Dilemma“. în International Encyclopaedia of the Social Sciences. departe de a reprezenta o distan\are de realism. From Dictatorship to Democracy: Coping With the Legacies of Authoritarism and Totalitarianism. 112. 1968. în 1974 el a atacat viguros ideea propus` de unii critici conservatori c` destinderea era o form` de „împ`ciuire“ (appeasement). Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities. dup` cum o nume]te Herz. Connecticut. El nu a luat sfâr]it ca urmare a unor decizii în care interesul „uman“ a fost pus înaintea interesului „na\ional“. A se vedea spre exemplu John Herz (ed. 253. 9. iar mo]tenirea vechilor imagini este înc` vie. Herz a fost tot mai deziluzionat de politica extern` american`. Statele Unite continu` s` evoce mo]tenirea „[mp`ciuirii“ pentru a-]i justifica politica fa\` de Irak ]i nu exist` nici un indiciu c` „etica supravie\uirii“. În perioada pension`rii sale. ea a fost înlocuit` de noi temeri în leg`tur` cu proliferarea nuclear`. nr. The Making of the Second Cold War. HERZ ce înseamn` rela\iile interna\ionale. Spre exemplu. The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics in the Twentieth Century. Fred Halliday. 1. nr. Giddens. University of Chicago Press. în World Politics. Destinderea.14 Herz nu crede c` sfâr]itul r`zboiului rece justific` mul\umirea de sine în analiza rela\iilor interna\ionale. nu oportunism. 29. Existen\a armelor nucleare însemna c` „agresiunea“ din partea (pe atunci) a Uniunii Sovietice ar fi însemnat un act sinuciga]. cit. International Politics in the Atomic Age. 157-180. 12. Statele Unite negociau de pe o pozi\ie puternic`. „Political Realism and Political Idealism“. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers. Greenwood Press. Masters of International Thought: Major TwentiethCentury Theorists and the World Crisis. 3. Robert N. Baton Rouge. era de fapt o condi\ie prealabil` a unor politici ]i mai radicale în „interesul comun“ al supravie\uirii rasei umane.. 13. Ibid.). 279-289. Dent. Massachusets.

în World Politics. Lexington Books. Într-un moment de incertitudine caracterizat de dezbateri profunde asupra felului în care SUA ar trebui s` se comporte fa\` de Uniunea Sovietic` dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“. ci mai degrab` s` extrag` ample principii realiste pentru analiza ]i evaluarea comportamentului diplomatic. New York. în International Studies Quarterly. în 1947. nr. 5. Este cunoscut atât pentru contribu\ia sa major` la politica extern` a SUA în timpul r`zboiului rece. Poate cel mai important lucru de men\ionat este c` a fost educat s` devin` sovietolog la Riga. Acolo a elaborat o serie de c`r\i ]i articole pe teme de politic` . Articolul se centra pe o analiz` detaliat` a „surselor comportamentului sovietic“ pe care o trimisese Departamentului de Stat din Washington în 1946 („telegrama cea lung`“). „An Internationalist’s Journey Through the Century“. Government and Politics in the Twentieth Century (împreun` cu Gwendolen Margaret Carter). în Joseph Krutzel ]i James N. Harcourt. nr. Dup` 1933. De]i este corect s` îl caracteriz`m drept realist. 43. 1. Massachusets.). 98-113. el nu este interesat s` contribuie la teoria interna\ional`. cât ]i pentru criticile tran]ante pe care i le-a adus. Richard K. în 1950. George Kennan ]i-a petrecut cea mai mare parte a vie\ii profesionale la Universitatea Princeton. {n tinere\e a fost trimis la ]coala militar` ]i apoi la Universitatea Princeton. în International Studies Quarterly. Rosenau (ed. semnându-]i articolul „Mr. p. Hans Morgenthau). nr. „Political Realism Revisited“. p. p. New York. Kennan a fost trimis ]i a stat la Moscova în timpul anilor cruciali 1944-1946. nr.RELA|II INTERNA|IONALE 48 International Politics in the Atomic Age. 1961. „Technology. 179-183. p. David McKay. în Polity. p. în 1952. Lecturi suplimentare Ashley. „Political Realism and Human Interests“. 204-236. 220. Quincy. p. X“. Praeger. New York. Columbia University Press. Lexington. 1989. 1959. and International Relations“. The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics in the Twentieth Century. faimosul s`u articol din prestigioasa revist` Foreign Affairs. „Realism and Idealism in International Politics“. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers. în ciuda faptului c` a încercat s`-]i p`streze anonimatul. 25. 116-128. p. 25. 247-261. acest lucru s-a schimbat dup` ce a publicat. înainte de a lucra [n serviciul diplomatic al SUA în 1926. 11-34. capitala Letoniei. în Social Research. la Institutul de Studii Avansate. 1952. iar la începutul anilor ’60 a fost ambasador în Iugoslavia când pre]edintele Kennedy încerca s` îmbun`t`\easc` rela\iile dintre SUA ]i Tito. la sfâr]itul anilor ’20. De]i a îndeplinit pentru scurt timp func\ia de amabasador al SUA în Uniunea Sovietic`. GEORGE KENNAN George Frost Kennan s-a n`scut la Wisconsin în 1904 (întâmpl`tor în acela]i an cu un alt realist. Par\ial aceasta este o simpl` consecin\` a preg`tirii sale. nr. 1981. De]i nu prea era cunoscut în Statele Unite. Kennan a fost acolo în scurta perioad` a independen\ei Letoniei ]i astfel nu a intrat în contact doar cu nobilimea rus` emigrant`.. c@nd pre]edintele Roosevelt a recunoscut Uniunea Sovietic`. 1967. Wright. 1976. Brace & World. 1976. 1968. ci a ]i observat îndeaproape ascensiunea lui Stalin ]i consolidarea nemiloas` a puterii sale în Uniunea Sovietic`. Ethics. 1981. avertismentele lui Kennan cu privire la tendin\ele expansioniste ale Uniunii Sovietice ]i nevoia de a o „[ngr`di“ (contain) au atins o coard` sensibil` în Statele Unite ]i au dus la numirea sa în fruntea nou createi Echipe de Planificare Politic` din cadrul Departamentului de Stat. New York. The Government of Germany. unde a r`mas pân` când s-a retras din diploma\ie.

istoria Uniunii Sovietice ]i impactul armelor nucleare asupra rela\iilor interna\ionale în timpul r`zboiului rece. el a fost îngrozit de limbajul folosit în formularea „doctrinei Truman“ din 1947. Aceasta le-ar fi permis s` î]i recapete statutul ]i s` sl`beasc` popularitatea mi]c`rilor interne radicale. mai concret pe natura autodistructiv` a tacticii de „împ`ciuire“ în fa\a agresiunii autoritare. la fel ca Morgenthau.2 În consecin\`. Apoi. Chiar la apogeul influen\ei sale. Statele Unite doreau foarte mult s` includ` Germania într-o alian\` vestic` ]i aceasta necesita prezen\a trupelor americane pe teritoriul german ca parte a ceea ce urma s` devin` (în 1949) NATO. Aceste idealuri ar fi fost cel mai bine promovate dac` Statele Unite ar fi încercat s` fie un exemplu pentru restul lumii ]i s` nu î]i impun` propriile idealuri altor state ori s` sus\in` regimuri autoritare doar pentru c` ar fi fost „anticomuniste“. în lipsa oric`rui mijloc de a prevedea politica extern` sovietic`.. Pentru a în\elege de ce Kennan era deziluzionat de politica extern` american`. Kennan a fost un critic aspru al politicii externe americane din Vietnam.. De]i planul Marshall era în concordan\` cu accentul pus de Kennan pe acordarea de ajutor economic. el a crezut întotdeauna c`. . „administra\ia Truman a întâmpinat dificult`\i în momentul în care a încercat s` prezinte o viziune mai nuan\at` a situa\iei din Europa ]i astfel s-a dezvoltat repede un consens în rândul administra\iei c` poporul american trebuie prevenit . Kennan sus\inea c` stabilitatea interna\ional` depindea de recrearea ordinii multipolare care fusese distrus` de r`zboiul mondial. de accentuarea mijloacelor militare în defavoarea celor economice ]i de expansiunea geografic` a r`zboiului rece în Asia. Kennan a subestimat gradul de volatilitate al opiniei publice americane. influen\a ei asupra altor state s-ar fi diminuat în timp ]i ar fi determinat schimb`ri interne graduale care ar fi transformat-o dintr-un stat revolu\ionar într-o mare putere moderat`. „marile proiecte“ ale comunismului de cucerire a lumii nu l-au îngrijorat. Din lucr`rile sale se ive]te profilul unui critic conservator ]i aristocratic al unora dintre cele mai revolu\ionare schimb`ri din politica interna\ional`. un nostalgic al lumii relativ mai calme a Europei secolelor al XVIII-lea ]i al XIX-lea. ceea ce i-a determinat pe Truman ]i pe câ\iva consilieri s` cread` c` armele nucleare pot fi folosite pentru intimidarea lui Stalin ]i pentru ob\inerea unor concesii concrete la dolean\ele americane.1 În primul rând. KENNAN extern` american`. se plângea de aparenta incapacitate a liderilor americani de a în\elege subtilitatea g@ndirii sale ]i în multe dintre lucr`ri repudiaz` politicile ]i practicile aplicate în numele „[ngr`dirii“ (containment). Destul de neobi]nuit` este împ`rt`]irea de c`tre Kennan a opiniilor multor radicali din mi]c`rile pentru pace. a sus\inut c` mijlocul cel mai bun prin care Statele Unite ar atinge acest rezultat ar fi fost acordarea de ajutor economiilor devastate de r`zboi ale Europei ]i Japoniei. opus` ap`r`rii de „perimetru“. anume c` modul în care Statele Unite în\elegeau s` se comporte în r`zboiul rece ar fi putut submina chiar idealurile de libertate ]i democra\ie pe care sus\ineau c` le ap`r`. trebuie avute în vedere atât modul în care aceasta s-a dep`rtat de viziunea lui. ce p`rea s` angajeze SUA [n sprijinirea pe termen nelimitat a oric`rui regim care se confrunta cu „subversiuni interne“ sprijinite de Uniunea Sovietic`. doctrin` ce va fi mereu asociat` cu numele s`u. Kennan considera c` obiectivele controlului ar fi trebuit limitate la ap`rare ]i la refacerea complexului militaro-industrial. Mai exact. la sfâr]itul anilor ’40. dac` Uniunea Sovietic` ar fi fost „[ngr`dit`“ geografic. administra\ia Truman s-a bazat pe a]a-zisele „lec\ii de istorie“ ale anilor ’30. La mijlocul anilor ’60.RELA|II INTERNA|IONALE 50 51 G.. În ciuda faimei sale ]i volumului mare de scrieri. lucru esen\ial pentru a combate atmosfera izola\ionist`“. formularea original` a teoriei „[ngr`dirii“ a lui Kennan era distorsionat` de confundarea amenin\`rii sovietice cu comunismul în general. sus\inea c` Statele Unite ar trebui s` î]i foloseasc` uria]a putere economic` pentru a repune pe picioare Europa ]i Japonia ]i a le transforma în mari puteri. De]i [n scrierile de [nceput a pus accentul pe provocarea revolu\ionar` adresat` ordinii interna\ionale de comunism. În fine. În al treilea rând. Într-o analiz` incisiv` scris` în momentele în care r`zboiul rece intra în istorie. cât ]i regretele sale cu privire la evolu\ia politicii interna\ionale de la un sistem multipolar centrat pe Europa spre unul bipolar bazat pe domina\ia a dou` superputeri nucleare. Statele Unite de\ineau monopolul nuclear în anii ’40. c` Vietnamul nu era vital pentru interesele strategice ale Statelor Unite ]i c` prestigiul \`rii nu ar fi fost afectat dac` s-ar fi retras din conflict. Spre deosebire de al\ii care au fost educa\i la Riga. În ceea ce prive]te metoda. atât în interior cât ]i în exterior. în 1967 a afirmat. Kennan nu s-a sim\it niciodat` ca apar\inând Statelor Unite. La sfâr]itul anilor ’40. astfel încât povara \inerii sub control a amenin\`rii sovietice s` fie distribuit` între mai mul\i actori ]i nu purtat` numai de o \ar` pe care Kennan o suspecta de incapacitate de modera\ie în politica extern`. Richard Bernet identifica patru factori cruciali care au determinat administra\ia Truman s` nu urmeze sfatul lui Kennan. Conform spuselor lui Barnet. Ca sus\in`tor al politicii de m@n` forte (strongpoint). comuniste. în fa\a Comisiei de Rela\ii Externe a Senatului.

acest lucru depinde de consensul dintre guverne. De]i este de acord cu al\i reali]ti c` nu putem evita lupta pentru putere care este strâns legat` de natura uman`. iar capacitatea noastr` de a ra\iona ]i de a fi morali ne oblig` s` dezvolt`m virtu\i pentru care nu putem garanta c` se vor manifesta în orice sistem politic. nu pasiunile de scurt` durat`. Kennan s-a ancorat mereu într-o viziune tragic` a condi\iei umane. s-ar fi putut produce mult înainte de sfâr]itul anilor ’80 f`r` costurile enorme ale cursei înarm`rilor nucleare. Totu]i. Este mereu o lupt` constant` pentru a ne controla pasiunile primare ]i a cultiva civiliza\ia. KENNAN Majoritatea lucr`rilor lui Kennan s-au concentrat asupra chestiunii dac` Statele Unite sunt capabile s` se comporte ca o mare putere „tradi\ional`“ european`. Kennan a eviden\iat: „Pozi\ia Moscovei ca «a treia Rom`» a comunismului interna\ional este esen\ial` pentru imaginea cultivat` cu grij` de sovietici. Adesea sus\ine c`. Kennan sus\inea c` a]a-numita „c`dere a Chinei“ din 1949 nu a reprezentat o oportunitate nesperat` pentru Uniunea Sovietic` de a cimenta o alian\` comunist` împotriva Vestului. ci o provocare major` pentru Uniunea Sovietic` ca lider al mi]c`rii comuniste mondiale. descrie oamenii ca „f`pturi gata s`-]i piard` controlul“. care se dezvolt` pe baz` de interese ]i l`comie. astfel de reac\ii pot avea efecte dezastruoase pe termen lung. Totu]i. Ca mul\i al\i „reali]ti“ clasici. O reac\ie moral` este un fenomen pe termen scurt când publicul consider` c` interesul na\ional este în joc. mai ales dintre marile puteri. 4 Pentru acei ce vor s` construiasc` analize în era de dup` r`zboiul rece pornind de la mo]tenirea lui Kennan. Odat` îndep`rtat`. Într-un interviu din 1972. La fel. . În ultima carte. dar se suprapunea calculului obiectiv al interesului na\ional pe baza unor tendin\e pe termen lung în echilibrul de putere ]i nu pe fluctua\ii pe termen scurt. Kennan nu se bucur` de terminarea r`zboiului rece care. efortul este la fel de provocator ca în momentul în care Kennan a început s` publice. cititorul trebuie s` fac` un efort de memorie pentru a ob\ine profilul filozofic care se desprinde din teoriile lui Kennan despre politica extern` în secolul al XX-lea. Moscova trebuie s` se opun` Chinei cu disperare deoarece China atenteaz` la identitatea sa. În eseurile ]i cursurile sale ]i mai ales în volumul American Diplomacy. „Kennan nu a luat în considerare niciodat` dac` sau cum ar putea fi construit consensul necesar în jurul acelor valori“. iar politicile surprinz`toare puse în aplicare de Gorbaciov la sfâr]itul anilor ’80 stau m`rturie c` era incapabil` s`-]i continue competi\ia cu Statele Unite pe o baz` economic` care se reducea rapid. în anii ’40. De exemplu. întreaga istorie planificat` ]i prefabricat` a comunismului sovietic. nu suntem animale. George Kennan va fi amintit ca unul dintre cei mai insisten\i. Într-adev`r. ar fi gre]it s` se afirme c` istoria rela\iilor dintre SUA ]i URSS sus\ine perfect valabilitatea viziunii sale originale. Acest lucru era inevitabil într-un stat democratic precum Statele Unite. F`r` cuno]tin\e temeinice ]i f`r` acces la date obiective. F`r` îndoial` c`. întreaga sa justificare ]i sens al legitim`rii sunt amenin\ate. Around the Cragged Hill. cursa înarm`rilor nucleare este un excelent exemplu al modului în care politica extern` american` a fost distorsionat` de o team` ira\ional` c` Uniunea Sovietic` ar putea folosi armele nucleare ca mijloace ra\ionale de extindere a teritoriului s`u în Europa sau de implicare într-o form` de ]antaj nuclear. Uniunea Sovietic` s-a „înmuiat“ în timp. cet`\enilor nu le r`mâne decât s` î]i exprime îngrijorarea în termeni duri ]i morali. De]i cele mai multe scrieri ale lui Kennan au fost dedicate artei diplomatice (sau mai degrab` lipsei ei lamentabile în cea mai mare parte a r`zboiului rece). Îngrijorarea sa în leg`tur` cu regimuri democratice precum Statele Unite se datoreaz` faptului c` în aceste regimuri func\ionarii publici sunt mereu tenta\i s` fac` mai mult ce este popular decât ce este virtuos. teoria „[ngr`dirii“. influen\i ]i tran]an\i critici ai politicii externe americane din secolul al XX-lea. a deplâns ceea ce îi pl`cea s` numeasc` tendin\a american` de a adopta „o abordare moral-legalist` în politica interna\ional`“. Luate drept barometru pentru deciderea politicii externe. dac` guverenele ]i-ar urm`ri doar interesele pe termen lung.RELA|II INTERNA|IONALE 52 53 G. destinate s` oscileze între natura animal` ]i aspira\ia aproape divin` de a dep`]i limitele umane. a]a cum a prezis. Nu a fost nici el lipsit de critici. A]a cum a eviden\iat Michael Smith. ar rezulta stabilitate ]i ordine. în opinia sa. imediat înainte de încercarea lui Nixon de a normaliza rela\iile cu China.“3 De]i Kennan era sus\in`torul unei politici de destindere între superputeri la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. privind avantajele men\inerii unei distribu\ii drepte a puterii între ele ]i prin urmare privind respectarea limitelor în încercarea de a reprezenta interesele cet`\enilor. 1900-1950. în multe dintre lucr`rile sale Kennan prive]te cu suspiciune capitalismul pie\ei libere. Una dintre dificult`\i st` în constantul s`u apel la interesul na\ional ca determinant al politicii externe.

Boston. Harvard University Press. Baton Rouge. Cambridge. Mayers. 1947-1950. Londra. 1973. Little. George Kennan and the American-Russian Relationship. „A Balance Sheet: Lippmann. nr.. KENNAN Note 1. Princeton. 10. p. George F. Michael Smith. în M. Washington DC. 566-582. Cambridge. Princeton University Press. 1977. the Atom and the West. 873-888. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Aron. Walter L. The Decline of Bismark’s European Order: Franco-Russian Relations. Kissinger ]i Morgenthau. Chicago University Press. în Foreign Affairs. Cambridge University Press.. Chicago. în Foreign Affairs. „Containment: a Reassessment“. 1961. John Lewis. 1994. Around the Cragged Hill: A Personal and Political Philosophy. Louisiana State University Press. 1958. The Nuclear Delusion: Soviet-American Relations in the Atomic Age. 1979. New Jersey. p. Kennan“. . Kennan and the Art of Foreign Policy. nr. 113-127. Praeger. D. 1988. Pantheon Books. Russia. W. Wilson Douglas. 1978. George F. Norton. Soviet Foreign Policy. New York. New Jersey. „Interview with George W. Brown. 1989. în Foreign Policy. 18751890.. 122. Oxford University Press. 236. Princeton. 1968. Martin F. Little Brown. Roosevelt. Kennan: Cold War Iconoclast. Princeton. Kennan and the Making of American Foreign Policy. p. 3. Michael J. 1990. 1968. Realist Thought from Weber to Kissinger. Ohio University Press. Realist Thought From Weber to Kissinger.. Athens. p. 1986. 1982. The Fateful Alliance: France. American Diplomacy 1900-1950. Contending With Kennan: Toward a Philosophy of American Power. Ibid. Princeton University Press. Londra. New Jersey. Russia and the West Under Lenin and Stalin. 1984. Soviet-American Relations. New York. 1984. Principalele lucr`ri ale lui George Kennan „The Sources of Soviet Conduct“. Manchester University Press. 1865-1924. New Jersey. New York. 1917-1941.). Louisiana State University Press. Hutchinson. nr. Decline of the West?: George Kennan and its Critics. At a Century’s Ending: Reflections. From Prague after Munich: Diplomatic Papers. Herz. Londra. Hutchinson. John L. 2. 1977. Anders. 165-191. 1992. and Dean G. 4. Van Nostrand. New Jersey. Memoirs: 1925-1950. W. Massachusets. New York. 1972. Columbia University Press. Memoirs: 1950-1963. Stephenson. W. Realities of American Foreign Policy. 1993. Cambridge University Press. and the Cold War“.RELA|II INTERNA|IONALE 54 55 G. Cambridge. Ethics and Public Policy Center. Londra. Acheson. 1960. Georgetown University. Barton. American Visions of Europe: Franklin D. Richard J. Manchester. Faber & Faber. 1989. 25. p. 1954. Frederick F. Harper. 1947. Kennan. p. New York.. Princeton. New York. 1982-1995. 1951. Russia and the Coming of the First World War. Kennan. Travis. 1958. Boston. 1917-1920. Oxford University Press. 1938-1940. W. 1986. Lecturi suplimentare Gaddis. George Kennan and the Dilemmas of US Foreign Policy. The End of the Cold War: Its Meaning and Implications.. 1992. Baton Rouge. 1996. 7. Norton. Princeton. p. Gelman. Miscamble. Princeton University Press. Princeton University Press. 60. Hixson. The Cloud of Danger: Current Realities of American Foreign Policy. Barnet. Hogan (ed. David. George F. Smith.

bazat` pe teza de doctorat. a]a cum s-a dezvoltat din secolul al XVII-lea pân` în secolul al XIX-lea. în care interesul statului justific` folosirea de mijloace externe care ar putea p`rea de neconceput într-un sistem politic intern ordonat. orga- . a început o carier` academic` în ]tiin\e politice la Harvard. supunere fa\` de voin\a grupului. Prima era existen\a unei culturi europene cosmopolite în rândul diploma\ilor care s-au întâlnit la Congresul de la Viena. De la p`r`sirea func\iei în 1977. al deschiderii c`tre China ]i al „navetei diplomatice“ (shuttle diplomacy) [n Orientul Mijlociu. În ceea ce prive]te a doua idee. Castlereagh ]i Bismark. pân` la cea mai recent` carte. Lupta poate fi controlat` dac` marile puteri sunt conduse de indivizi care pot produce o ordine „legitim`“ ]i pot ajunge între ele la un consens privind limitele în care se poate desf`]ura lupta. care sprijinea o astfel de cultur`. Kissinger s-a n`scut la Fuerth. Într-adev`r. Ca savant. Având în vedere c` statele sunt egale doar formal ]i legal ]i foarte inegale din punct de vedere militar ]i economic. Ca diplomat. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Corpora\ia Rand ]i Consiliul Na\ional de Securitate. Familia sa a ajuns în America în 1938. Inspira\ia nu este supus` timpului. Abordarea sa se bazeaz` pe tradi\ia diplomatic` european`. În descrierea modului în care diploma\ii au reu]it s` creeze un astfel de echilibru dup` 1815. A doua.57 H. predând în cadrul Departamentului de ]tiin\a guvern`rii (1957-1971) ]i conducând programul de studii de ap`rare al universit`\ii din 1958 pân` în 1969. Întregul statu quo extrage beneficii de la o ordine interna\ional` „legitim`“ în care statele î]i pot p`stra independen\a prin alinierea sau opozi\ia fa\` de alte state conform mi]c`rilor balan\ei. ob\inând licen\a în 1950 ]i titlul de doctor în 1954. a de\inut ambele posturi simultan. lucrare [n care examineaz` atent concertul european din secolul al XIX-lea. mai ales dac` apar\ine unei mari puteri ca Statele Unite. Frederick cel Mare. Aceasta este o tem` permanent` în lucr`rile sale începând cu teza de doctorat. A World Restored (1957). Aceast` tradi\ie are dou` idei centrale. Organizarea este istoric`. A fost arhitectul-]ef al politicii de destindere de la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. În abordarea teoriei ]i practicii politicii interna\ionale. Accept` opinia conform c`reia rela\iile interna\ionale se petrec într-un spa\iu ce nu dispune de o autoritate central` care s` arbitreze conflictele de interese ]i valori dintre state. în timpul scandalului Watergate de la începutul anilor ’70. sau ra\iune de stat. Înainte de a se al`tura echipei de la Casa Alb`. Prima este conceptul de raison d’État. pe care le-a admirat ]i a încercat s` le recreeze în perioada foarte diferit` a sfâr]itului anilor ’60. KISSINGER HENRY KISSINGER Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite din 1973 pân` în 1977. Ace]tia au fost capabili s` subscrie la un sistem comun de valori care a mediat conflictele dintre interesele na\ionale. valabilitatea ei este inerent` conceperii. Germania. Dup` r`zboi. mul\i consider` perioada cât a fost în func\ie ca una în care Kissinger a încercat s` implementeze o nou` abordare „realist`“ în conducerea afacerilor externe. Kissinger crede c` este datoria omului de stat. Aceasta este tema central` a uneia din lucr`rile de început ale lui Kissinger. profesor ]i consultant politic. Kissinger calc` pe urmele cardinalului Richelieu. Metternich. Kissinger a continuat s` scrie c`r\i ]i articole ]i s` fie activ în calitate de comentator la televiziune. A World Restored (1957). s` manipuleze echilibrul de putere pentru a men\ine o ordine interna\ional` în care nici un stat s` nu le domine pe celelalte. ale lui Wilhelm de Orania. depinde de materialul aflat la dispozi\ie într-o perioad` dat`. p`r`sind \ara din cauza persecu\iilor naziste [mpotriva evreilor. Kissinger a fost profesor la Universitatea Harvard ]i a scris mult ]i cu accente critice la adresa politicii externe americane în timpul r`zboiului rece. la 27 mai 1923. a fost consilier pe probleme de securitate na\ional` al pre]edintelui Nixon la sfâr]itul anilor ’60 ]i s-a men\inut dup` c`derea lui Nixon de la putere. scrie în tradi\ia realist` a lui Max Weber ]i are multe în comun cu Hans Morgenthau ]i George Kennan. Organizarea necesit` disciplin`. În timp ce preda la Harvard. Kissinger pune accentul pe dou` caracteristici ale acelei ere. De asemenea. Diplomacy (1994). iar câteva dintre lipsurile realismului sunt adesea prezente în politicile lui. rela\iile interna\ionale iau forma luptei pentru putere dintre aceste state. El declara: „Inspira\ia implic` identificarea sinelui cu sensul evenimentelor. era admira\ia lui Kissinger pentru autonomia relativ` a politicii externe fa\` de cea intern`. Kissinger a f`cut parte din Serviciul de Contrainforma\ii al armatei americane. Tensiunea dintre creativitatea artei diplomatice ]i sarcinile birocra\iei ]i politicii interne este o tem` mereu prezent` în lucr`rile sale. ceea ce este o reflectare a dorin\ei ]i capacit`\ii sale de a controla politica extern` american` ]i de a centraliza într-o m`sur` cât mai mare puterea executiv`. Kissinger a încercat s` critice ]i s` reformeze ceea ce a considerat a fi atitudinea american` tradi\ional` fa\` de restul lumii. La un moment dat. Kissinger a fost ]i consultant pentru Departamentul de Stat. adesea numit` realpolitik. Inspira\ia este o chemare la m`re\ie.

Statele Unite ar fi trebuit s` se preg`teasc` de un r`zboi nuclear limitat împotriva URSS. Acest comportament ridica întrebarea dac` URSS \inea la statu quo sau era în continuare o for\` revolu\ionar` în rela\iile interna\ionale.. [ns` nu simt nici o presiune pentru a extinde acest tip de comportament ]i în cazul Orientului Mijlociu?“3 A doua problem` major` a constat în dificult`\ile pe care Kissinger le-a întâmpinat în controlul comportamentului p`r\ilor ter\e. atunci când politica extern` se modeleaz` dup` principiile sale. fie conflict. trebuie ca SUA s` fie capabile s` manipuleze rela\iile de „interdependen\`“ în domenii precum controlul armamentelor. Philip Windsor rezuma astfel problema: „Dac` ru]ii vor grâu ]i computere americane .. r`zboiul rece. În aceast` lucrare. În primul rând. [Dar] dac` afi]eaz` un comportament corect în cadrul SALT [n schimbul unor afaceri economice avantajoase. acesta nu era sfâr]itul competi\iei. Nuclear Weapons and American Foreign Policy (1957). diploma\ia lui Kissinger din urm`torii ani poate fi interpretat` ca o încercare de a recrea anumite elemente ale Congresului de la Viena în turbulenta perioad` a anilor ’60. lider al lumii comuniste. Aceasta nu însemna. Acesta urm`rea un scop dublu. destinderea (relaxarea tensiunilor) devenea posibil` datorit` rezultatelor ob\inute de sovietici în cursa înarm`rilor ]i recunoa]terii URSS ca superputere de c`tre americani. Bineîn\eles. Ideea era ca Statele Unite „s` urmeze strategia morcovului ]i a b`\ului. o asemenea strategie ar fi l`sat Statele Unite f`r` op\iune în cazul unui atac „necugetat“ cu arme conven\ionale din partea URSS. Într-o oarecare m`sur`. Kissinger a avertizat c`. sprijinirea „lupt`torilor pentru libertate“ radicali din Angola ]i Chile la începutul anilor ’70). Pentru a prezenta numai câteva exemple. În al doilea rând. coabitare conform condi\iilor americane. La sfâr]itul anilor ’50. el dorea s` scoat` SUA din r`zboiul din Vietnam f`r` a afecta „credibilitatea“ \`rii ca superputere în ochii alia\ilor ]i ai inamicilor. De]i conducerea sovietic` a recunoscut nevoia de coexisten\` pa]nic` cu SUA în lumina amenin\`rii nucleare ]i a dorin\ei de a ob\ine recunoa]terea sferei sale de influen\` din Europa R`s`ritean` de c`tre SUA. Interesul s`u academic consta în examinarea modului în care SUA ar putea men\ine rela\ii bune cu Europa Occidental` în lumina acestei confrunt`ri. care era esen\ial în cazul în care Statele Unite urmau s` pun` în aplicare o strategie foarte complex` ]i delicat`. Kissinger a fost consternat când URSS nu a presat Vietnamul de Nord s` fac` concesii la negocierile de pace de la Paris pentru a pune cap`t mai repede r`zboiului din Vietnam ]i când s-a folosit de rela\iile comerciale mai bune cu SUA pentru a promova influen\a sovietic` în lumea a treia (de exemplu. În func\ie de pozi\ia adoptat`. Pentru Uniunea Sovietic`. comer\ ]i altele. strategia „[mbin`rii“ nu a reu]it s` produc` un echilibru de putere mai stabil sub conducerea Statelor Unite ]i cu Kissinger mânuind pârghiile de influen\`. Astfel. un joc bipolar cu sum` zero. atunci cu siguran\` vor tinde s` accepte necesitatea de a calcula întregul spectru de interese ]i de a se comporta prudent ]i ra\ional. mai ales în lumea a treia. Astfel. Pentru aceasta. sau necesita. Prima problem` a fost aceea c` Uniunea Sovietic` nu p`rea s` în\eleag` regulile echilibrului de putere a]a cum erau prezentate de Kissinger. imediat ce Uniunea Sovietic` ar fi egalat puterea nuclear` a Statelor Unite. Au existat trei motive ale e]ecului. în 1969. Kissinger a afirmat c` Statele Unite nu se mai puteau bizui pe strategia „ripostei masive“ urmat` de Eisenhower ]i Dulles. în cele din urm`. Kissinger nu a putut controla ritmul cooper`rii dintre Germania de Est ]i . fiind gata s` pedepseasc` actele necugetate ]i s`-]i extind` rela\iile în contextul unui comportament responsabil“. KISSINGER nizarea este recunoa]terea faptului c` mediocritatea este modelul obi]nuit al conducerii.RELA|II INTERNA|IONALE 58 59 H. destinderea era un cuvânt murdar în politica american`. „Deschiderea c`tre China“ era o parte a acestei strategii ample. care ilustreaz` problemele ridicate de realism. 2 În opinia lui Kissinger. Aceasta a fost tema urm`toarelor dou` c`r\i. care sunt interesante ]i ast`zi doar prin faptul c` aceste preocup`ri au lipsit din diploma\ia lui Kissinger când a ajuns la Casa Alb`.“1 Publicarea lucr`rii A World Restored a fost posibil` datorit` popularit`\ii de care s-a bucurat prima carte a lui Kissinger. Solu\ia realiz`rii acestor dou` obiective consta în ideea de „[mbinare“ (linkage). spunea el. împreun` cu Richard Nixon. Kissinger a prev`zut apari\ia unei confrunt`ri primejdioase între superputeri. vroia s` îmbun`t`\easc` rela\iile cu Uniunea Sovietic` astfel încât ru]ii s` nu încerce s` profite de o aparent` înfrângere a Statelor Unite ]i astfel cele dou` superputeri s` poat` crea o serie de „reguli de angajare“ care s` limiteze competi\ia dintre ele. iar Gerald Ford a refuzat s` foloseasc` termenul în timpul campaniei preziden\iale din 1975. ]i li se ofer` acest ajutor ca parte a unui set de acorduri care duc la un tratat SALT. îmbun`t`\irea rela\iilor dintre superputeri depindea de capacitatea ]i de dorin\a americanilor de a induce un „comportament bun“ sovieticilor prin acordarea de beneficii pentru cooperare ]i pedepse pentru „acte necugetate“. ceea ce se potrive]te cu necesit`\ile ordinii mondiale. „manipularea“ echilibrului de for\e ar fi necesitat fie cooperare. Pân` la mijlocul anilor ’70.

comer\ liber ]i lege interna\ional`. dar continu` s` cread` c` strategia de destindere propus` de el era cea potrivit` ]i d` vina pe Watergate ]i pe incapacitatea poporului american de a în\elege arta realist` de conducere a statului. A treia problem` major` a fost e]ecul s`u de a convinge poporul american c` destinderea era în interesul na\ional al SUA. Ele eviden\iaz` faptul c` „tradi\ia diplomatic` european`“ nu este complet str`in` Statelor Unite. A doua. dar reputa\ia sa a sc`zut curând. nevoia unei ordini legitime interna\ionale este tot atât de mare pe cât a fost ]i înainte ]i c` Statele Unite trebuie s` vegheze ca „idealismul“ lui Wilson s` nu apar` din nou în politica extern`. KISSINGER cea de Vest. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973 pentru negocierile care au dus la Acordurile de pace de la Paris ce au pus cap`t implic`rii militare americane în Vietnam. care încerca mereu s` sl`beasc` puterea ]i autonomia executivului. Pentru o vreme. Statele Unite se consider` o na\iune excep\ional` datorit` formei republicane de guvern`mânt. Carter. nu al echilibrului de putere instabil ]i adesea nedrept. c`ci el îi consider` pe p`rin\ii fondatori. A avut îns` un oarecare succes. în timpul campaniei electorale din 1976. Prima este retragerea izola\ionist` a Americii din rela\iile interna\ionale pentru a-]i îmbun`t`\i institu\iile democratice ]i a fi un exemplu pentru restul umanit`\ii. la începutul anilor ’70. investigatorii numi\i de Congres au descoperit c` d`duse ordin FBI s` înregistreze convorbirile subordona\ilor din cadrul Consiliului Na\ional de Securitate. Kissinger traseaz` istoria diploma\iei în ultimele dou` secole. ar fi trebuit ca SUA s` se concentreze pe politica extern` sovietic` ]i mai pu\in pe emigra\ia evreiasc` ]i pe tratamentul de\inu\ilor politici. aceea a interna\ionalismului cruciat. În particular. El afirm` c` aceast` tradi\ie a generat dou` atitudini politice opuse ]i la fel de nepotrivite. în anii ’90 ]i în secolul urm`tor. De asemenea. Kissinger a sus\inut c`. pre]edintele ales. SUA au ales primul curs. Kissinger a sus\inut c`. a înclinat s` presupun` c` URSS avea mai mult` influen\` asupra alia\ilor s`i (ca Vietnamul de Nord ]i Cuba) decât în realitate. El recunoa]te ]i admir` faptul c` SUA au reu]it s` înfrâng` URSS. Kissinger reflecteaz` asupra provoc`rilor la care au fost supuse SUA în era de dup` r`zboiul rece. mai recent`. El nu a reu]it s` conving` guvernul din Vietnamul de Sud c` „vietnamizarea“ r`zboiului (prin retragerea trupelor americane ]i predarea controlului militar guvernului vietnamez) nu era o strategie pentru a câ]tiga timp înainte de abandonarea aliatului. Într-o astfel de lume. Kissinger a fost nevoit s` se confrunte cu suspiciunile Congresului. În timpul scandalului Watergate. . A fost criticat de dreapta pentru refuzul de a extinde procesul de „[mbinare“ la respectarea drepturilor omului în URSS. izola\ionismul. „Structura p`cii“ pe care promisese în 1969 c` o va ob\ine l`sa loc unui „nou“ r`zboi rece între superputeri ]i pân` în 1977 Kissinger a pierdut controlul asupra politicii externe americane. Pân` la mijlocul anilor ’70. iar multe dintre temele dezvoltate în A World Restored sunt repetate. este angajarea în cruciade pentru democra\ie în lume ca o modalitate de a transforma sistemul interna\ional vechi într-o ordine mondial` bazat` pe democra\ie. cartea discut` practica realist` de conducere a statului. A fost criticat de stânga pentru escaladarea în secret a conflictelor din Vietnam ]i Cambodgia deoarece el ]i Nixon s-au bazat pe lovituri aeriene devastatoare pentru a ob\ine un „progres“ în timpul negocierilor de pace. Similar. critic` opinia c` fosta Uniune Sovietic` a fost mai curând o amenin\are ideologic` decât una geopolitic`. consider` c` politica extern` american` din timpul r`zboiului rece a fost excesiv de moralist` ]i insuficient acordat` la realit`\ile echilibrului de putere. Tragedia din Vietnam. Sondajul Gallup l-a prezentat drept cel mai admirat om din America în 1972 ]i 1973. În memoriile sale. la care [i adaug` pe Theodore Roosevelt ]i Richard Nixon. a ob\inut mai mult` popularitate decât oricare alt diplomat american. în c`utarea unei stabilit`\i politice. În mare parte. Pentru Kissinger. ca ]i pentru Kennan ]i Morgenthau. Woodrow Wilson este un exemplu al interna\ionalismului american. Victoria comunist` din Vietnam ]i ascensiunea lui Pol Pot în Cambodgia au distrus Acordurile de pace de la Paris. pacea va fi rezultatul natural al rela\iilor dintre na\iuni. În cea mai mare parte a istoriei sale. realiz`rile sale în politica extern` au fost reevaluate. l-a acuzat c` s-a angajat în diploma\ia ineficient` a „c`l`re\ului singuratic“. în ciuda încerc`rii de a centraliza la Casa Alb` controlul asupra politicii externe americane. S-a înregistrat un progres minim în discu\iile asupra controlului armamentelor cu URSS ]i. circumstan\elor dezvolt`rii ]i virtu\ilor cet`\ene]ti înn`scute. În opinia lui Kissinger. exemplificat` de cardinalul Richelieu. Ca rezultat al acestei erori de percep\ie. În ultima sa carte. care se desf`]ura mai repede decât ar fi dorit. primul-ministru al Fran\ei în secolul al XVII-lea. Diplomacy (1994). succesul american în r`zboiul rece a fost mai costisitor decât ar fi putut fi. ca practican\i ai politicii echilibrului de putere. El a observat c` „tradi\ia american`“ dominant` consider` politica extern` doar un mijloc de a proteja ]i a promova libertatea ]i bun`starea individului. Îns` în a doua jum`tate a secolului al XX-lea a dominat a doua cale.RELA|II INTERNA|IONALE 60 61 H. Totu]i. Kissinger recunoa]te aceste probleme.

. Note 1. Diplomacy. Kissinger sus\ine c` SUA trebuie s` \in` Japonia ]i China [n echilibru ]i s` le ajute s` coexiste în ciuda suspiciunii dintre ele. The Price of Power: Kissinger in the Nixon White House. Principalele lucr`ri ale lui Henry Kissinger Nuclear Weapons and Foreign Policy. Bruce.. În mod ironic. Kissinger and the Meaning of History. Boston. este c` SUA nu trebuie s` se a]tepte ca sfâr]itul r`zboiului rece s` duc` la un sistem interna\ional radical schimbat. 2. 1982-1984. 657-672. Chomsky. p. a]a cum au f`cut în prima jum`tate a secolului. New York. Michael Joseph. White House Years. 1976. Little. Noam. New York. David. Boston. 1969. Weidenfield & Nicholson. The Necessity for Choice: Prospects of American Foreign Policy. Harper & Row. Mazlish. p. Henry Kissinger and the American Approach to Foreign Policy. New York. p. distinc\ie care. Seymour M. Simon & Schuster. În ceea ce prive]te Asia. 1977. în British Journal of International Studies. Faber & Faber. Kisssinger: The European Mind in American Policy. American Foreign Policy: Three Essays. 1994. Lecturi suplimentare Bell. 1812-22. 1972. Weidenfeld & Nicholson. Kissinger: The Uses of Power. 1982. Weidenfield & Nicholson. Philip Windsor. Lec\ia care trebuie înv`\at`. 1957. 1965. New York. 1975. Londra. 38. Cambridge University Press. el accentueaz` distinc\ia dintre politica „înalt`“ (high politics). 1978. Walter. Landau. Harper. Castlereagh and the Problems of Peace. de]i critica sa privind politica extern` a SUA este amplu cunoscut` de reali]ti. Harper. Walter. Henry Kissinger. Kissinger identific` dou` domenii unde echilibrul de putere ar trebui aplicat. Dickson. Houghton. Mark (ed. relativul declin al puterii americane de dup` 1945 va împiedica Statele Unite s` domine lumea. Londra. Basic Books. SUA sunt interesate s` se asigure c` Germania unit` ]i Rusia nu vor intra în competi\ia asupra centrului Europei. în opinia altor anali]ti. Exist` multe elemente de valoare în analiza pe care Kissinger o face sistemului interna\ional la sfâr]itul secolului al XX-lea. 120. Londra. New York. ce \ine de aspectele militare ]i geopolitice. Hersh. Little. Towards a New Cold War: Essays on the Current Crisis and How We Got There. p. Brown. Peter W. 1989. Brown. Gregory D. Suummit Books. Martin Robertson. accentul pe care Kissinger l-a pus pe primatul interesului na\ional ]i pe echilibrul de putere s-ar putea dovedi mai apreciat sub aspect politic decât atunci când el era arhitectul politicii interna\ionale americane în toiul r`zboiului rece ]i al celui din Vietnam. New York. în Orbis. 1979. 1992. Virginia ]i Selden. 317. Pantheon Books. KISSINGER nu triumful c`derii zidului Berlinului. The Diplomacy of Détente: The Kissinger Era. A World Restored: Metternich. ast`zi [n SUA. Aceast` situa\ie necesit` o prezen\` american` continu` în Europa ]i l`rgirea NATO c`tre Est. nr. New York. Coral. Years of Upheaval. Castlereagh and the Problems of Peace.RELA|II INTERNA|IONALE 62 63 H. „Henry Kissinger’s Scholarly Contribution“. Brown. În cadrul a ceea ce el crede c` va fi o lume multipolar`. Little. White House Years. Boston. 1982. Boston. Open Secret: The Kissinger-Nixon Doctrine in Asia. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Kennan. Observations: Selected Speeches and Essays. 1957. Kissinger: A Biography. nr. domin` reflec\iile sale asupra politicii externe americane din timpul r`zboiului rece. ]i politica „joas`“ (low politics) privind comer\ul ]i economia. 1812-22. î]i pierde din acurate\e. Pe scurt. Henry Kissinger. „Oh Henry! Kissinger and his critics“. New York. 1983. Cleva. McGraw-Hill. Rusia ]i Germania sunt puterile europene asupra c`rora Statele Unite ar trebui s` se concentreze. McDougall. afirm` el. Londra. A World Restored: Metternich. 1985. 1972. New York. 3. Londra. Brodine. Ca de obicei. Londra.. 1961. The Troubled Partnership: A Re-appraisal of the Atlantic Alliance. 35. Associated University Press.). Londra. 1957. Isaacson. 1994.. Morgenthau ]i Wilson. 1. la fel cum rela\iile lor de interdependen\` cu celelalte \`ri le vor împiedica s` se retrag`. 1979.

]i ulterior. contribu\ia sa la studiul economiei politice interna\ionale i-a convins pe câ\iva liberali (ca Robert Keohane) s` î]i prezinte lucr`rile mai mult ca o modificare a realismului structural decât ca un atac direct la ipotezele sale esen\iale: „Realismul este o teorie despre politica interna\ional`. Realist Thought From Weber to Kissinger.. 165-191. Louisiana State University Press. Sideshow: Kissinger.“2 În anii ’60 ]i la începutul anilor ’70. 1989. Suveranitatea reprezint` o ordine politic` bazat` pe control teritorial. Stephen Krasner îi îndeamn` pe studen\i „s` reziste la moda de moment ]i s` încerce s` dezvolte un mod de cercetare care permite o form` de validare empiric`. Statele suverane sunt actori ra\ionali ]i interesa\i. John G. toate aceste afirma\ii erau puse sub semnul întreb`rii.. Al`turi de lucr`rile lui Kenneth Waltz ]i Robert Gilpin. 1976. New York. New York. Nu exist` o autoritate suprem` care s` poat` constrânge sau canaliza comportamentul statelor. chiar dac` o astfel de validare nu poate fi exhaustiv`“. Robert D. Uncertain Greatness: Henry Kissinger and American Foreign Policy. Roger. 1979. Este un sistem care se autosus\ine. Este un efort de a explica atât comportamentul statelor individuale. Axioma ontologic` a realismului este c` statele suverane sunt componentele constitutive ale sistemului interna\ional. Simon & Schuster. p. STEPHEN KRASNER La sfâr]itul reflec\iilor autobiografice despre cariera sa. când Krasner era un tân`r licen\iat implicat în cercetarea pentru teza de doctorat.RELA|II INTERNA|IONALE 64 Morris. Baton Rouge. New York. ele explic` statutul s`u în domeniu ca om de ]tiin\` care refuz` s` urmeze moda zilei ]i a c`rui fidelitate fa\` de idealurile ]tiin\ei sociale empirice produce un model de urmat. Mai exact. exista o p`rere conform c`reia. New York. 1986. Smith. Sistemul interna\ional este anarhic. Henry Kissinger: The Anguish of Power. E]ecul SUA de a câ]tiga r`zboiul din Vietnam. Stroessinger. Michael J. politica interna\ional` trecea printr-o schimbare structural` gigantic`. William. criza petrolului ]i problemele comerciale cu Japonia s-au petrecut în acela]i timp ]i astfel .. 1 Acestea sunt virtu\ile în care abund` întreaga oper` a lui Krasner. Columbia University Press. Norton. Shawcross. chiar dac` argumentele sale pot fi contracarate. Într-o epoc` în care realismul era criticat din toate unghiurile ]i într-un subdomeniu de cercetare al c`rui raison d’être este adesea presupus a fi absen\a cercet`rilor din economie realizate de reali]tii clasici preocupa\i de siguran\a militar`. 1977. De asemenea. W. Schulzinger. cât ]i caracteristicile sistemului interna\ional ca întreg. and the Destruction of Cambodgia. opera lui Krasner a insuflat via\` paradigmei realiste. Henry Kissinger: Doctor of Diplomacy. dac` aceste ipoteze fuseser` vreodat` corecte. Harper & Row. dac` nu chiar preocupa\i exclusiv s` ob\in` câ]tiguri relative deoarece trebuie s` func\ioneze într-un mediu anarhic în care securitatea ]i bun`statea lor se bazeaz` în cele din urm` pe capacitatea de mobilizare a resurselor proprii în fa\a unor amenin\`ri externe. W. când a devenit membru al Departamentului de }tiin\e Politice la Universitatea Harvard. Nixon.

Din 1945 Statele Unite au fost o astfel de mare putere. Un factor crucial în argumentul lui Krasner este afirma\ia sa c` statele nu consider` întotdeauna boga\ia drept cel mai important scop. Keohane observa c` for\a sa provenea nu doar din subminarea viziunii conven\ionale a liberalilor. asigurarea siguran\ei ofertei. a scris articolul State Power and the Structure of International Trade (1976) care. lucr`rile lui Graham Allison sugerau c` aceast` ipotez` era adesea inadecvat` pentru în\elegerea procesului decizional în SUA ]i implicit ]i în alte state. nu invers. ci ]i din unele lipsuri ]i din sugerarea de c`i noi de cercetare. au fost Statele Unite. în timp ce statele mai mici se orienteaz` spre p`strarea integrit`\ii politice ]i teritoriale ]i a intereselor lor economice înguste. nerabile la schimb`rile din exterior ]i pot folosi aceast` putere pentru a-]i men\ine accesul la pie\ele externe.3 Acesta era contextul în care Krasner. O economie mondial` deschis` este o economie cu tarife mici. conform lui Robert Keohane. concentrându-se asupra comer\ului drept criteriu de deschidere/închidere m`surat prin nivelul tarifelor dintre state ca propor\ie din produsul na\ional brut ]i prin gradul în care este concentrat la nivel regional. Krasner examineaz` varia\iile distribu\iei puterii economice între state timp de 200 de ani. iar cheia politicii lor externe este ideologia. Mai mult. Mai precis. trad. Se sugera adesea c` agenda tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale trecea de la chestiuni de „politic` înalt`“ (securitate militar` ]i dezarmare nuclear`) la „politica joas`“ (comer\ ]i finan\e interna\ionale). ordonate în ordinea cresc`toare a importan\ei: stimularea competi\iei economice. nivelul de deschidere este dependent de distribu\ia puterii între state. cum ar fi interesele materiale generale ]i obiectivele ideologice. Admirând argumentul lui Krasner ]i contribu\ia sa la evolu\ia EPI. Ceea ce este ra\ional pentru binele colectiv al statelor nu este neap`rat necesar pentru statele individuale. statele mari ]i puternice sunt mai pu\in expuse schimb`rilor economiei interna\ionale în compara\ie cu cele mici ]i prin urmare ceea ce Krasner nume]te „costurile de oportunitate pentru închidere“ vor fi mai sc`zute. Argumentul s`u principal este acela c` statul este o entitate autonom` care încearc` s` î]i impun` interesul na\ional în fa\a actorilor interni ]i a celor externi. m`surate cu ajutorul venitului na\ional pe cap de locuitor. Pe baza analizei atente a datelor empirice. nu poate fi explicat` în întregime în termeni de men\inere pe ter- . KRASNER mai mul\i observatori au sugerat c` „anarhia“ era înlocuit` de fenomenul „interdependen\ei complexe“ dintre state. De asemenea. Aici. Mai precis. care pe atunci se considera „un spin în coastele“ departamentului de la Harvard. care au inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori la sfâr]itul anilor ’70 ]i ’80. El afirm` c`. Krasner examineaz` politica SUA cu privire la investi\iile externe în materii prime din secolul al XX-lea. produsului na\ional brut ]i particip`rii la comer\ul mondial ]i investi\ii. mai concret anticomunismul. În perioada 1945-1960. de]i comer\ul liber poate produce câ]tiguri absolute pentru toate statele implicate. n. Odat` astfel definit` variabila dependent`. aceste state sunt mai pu\in vul*EPI – economia politic` interna\ional`. Explica\ia lui Krasner se bazeaz` pe afirma\iile realiste despre interesul de stat. Statele mai pu\in dezvoltate economic vor încerca s` evite pericolul politic de a deveni vulnerabile la presiuni exercitate de alte state. Un stat puternic care dispune de avantaje tehnologice asupra celorlalte state va dori un sistem de comer\ deschis ]i noi pie\e de export. ele sunt mai pu\in dispuse s` sus\in` un sistem deschis de comer\. De la publicarea articolului din 1976. promovarea unor scopuri de politic` extern` mai largi. În secolul al XIX-lea acesta era Marea Britanie. „Interdependen\a“ economic` este subordonat` echilibrului de putere economic` ]i politic` dintre state. are în vedere acele acte ]i declara\ii ale factorilor de decizie de la Casa Alb` ]i din Departamentul de Stat care au scopul de a m`ri bun`starea general` ]i sunt caracterizate de men\inerea în timp a unei ierarhii.RELA|II INTERNA|IONALE 66 67 S. spre deosebire de liberali ]i marxi]ti. Krasner formuleaz` o serie de ipoteze pe care le explic` apelând la abordarea realist`. El sus\ine c` perioadele de deschidere din economia mondial` se coreleaz` cu perioade dominate în mod clar de un singur stat. doar statele mari vor încerca s` modeleze lumea dup` propria lor imagine.4 Argumentul lui Krasner este o încercare de a explica varia\ia în „deschiderea“ economiei mondiale. Mai mult. Krasner a continuat s` î]i dezvolte argumentele ]i s` le aplice pe un spectru larg de chestiuni în EPI. Ceea ce reiese din studiul acesta este c` interesul na\ional american pe pia\a interna\ional` a bunurilor are trei componente. unde comer\ul de\ine o propor\ie ridicat` din venitul na\ional ]i unde concentrarea regional` a comer\ului este sc`zut`. În consecin\`. De]i aceast` politic` a fost în general favorabil` dezvolt`rii corpora\iilor multina\ionale din SUA. Puterea politic` ]i stabilitatea social` sunt la fel de importante ]i aceasta înseamn` c`. Pe de alt` parte. unele vor câ]tiga mai mult decât altele. „a definit agenda [pentru EPI* din SUA] pentru ani de cercet`ri“. În 1978 ]i-a editat prima carte. era o perioad` în care anali]tii politicii interna\ionale nu mai considerau statul un actor ra\ional unitar. dac` puterea este distribuit` egal între state. în timp ce statele a c`ror hegemonie intr` în declin se tem c` vor pierde puterea în favoarea rivalilor ]i rezist` cu greu la presiunile interne care cer protec\ie fa\` de importurile ieftine. Defending the National Interest.

motivele acestei diferen\e sunt evidente.n. la transportul naval. Dar el însu]i a observat c` nu exista o potrivire perfect` între perioadele de hegemonie ]i cele de comer\ liber din economia mondial`. Totu]i. în timp ce statele mai bogate din Nord vor prefera regimurile ale c`ror principii ]i reguli dau prioritate mecanismelor de pia\`. de a acapara statul ]i a-i modela politicile pentru satisfacerea propriilor \eluri.8 Îns`. o zon` de importan\` neglijabil` pentru SUA. sunt c` etatismul nu numai c` este compatibil cu realismul. lumea a treia nu a fost capabil` s` modifice semnificativ regimul existent orientat spre pia\`. 7 Bineîn\eles. dar au utilizat for\a pe scar` larg` în cazuri motivate ideologic. Ele vor s`-]i reduc` vulnerabilitatea fa\` de pia\` prin exercitarea unui control mai puternic al statului asupra pie\ei. Statele din lumea a treia încearc` s` se protejeze în fa\a opera\iilor de pe pie\ele unde se afl` în dezavantaj. ci este necesar pentru c` z`d`rnice]te capacitatea unor grupuri populiste. Krasner afirm` c` obiectivul principal al acesteia nu era ap`rarea direct` a realismului ]i a modului s`u de a descrie sistemul interna\ional. cele mai multe state din lumea a treia au un segment de pia\` dispropor\ionat de mic din transportul naval mondial (de multe ori mai pu\in de o zecime) în compara\ie cu segmentul lor din totalul m`rfurilor transportate. Krasner ]i-a folosit uneltele analitice ]i teoretice în dezbaterea inspirat` par\ial de articolul din 1976. Mai mult. ]i re\inerea de a folosi armele în timpul crizelor petrolului din anii ’70. cea a unei ideologii coerente prin care s` atace legitimitatea regulilor interna\ionale de pia\` ]i inechit`\ile capitalismului global. el respinge ipoteza c` statele urm`resc doar bog`\ia ]i afirm` c` \`rile din lumea a treia sunt ]i ele implicate în lupta pentru putere. KRASNER men lung a capitalismului. a popularizat ideea c` „regimurile“ erau o variabil` care intervenea între puterea de stat ]i rezultatele interna\ionale. au o situa\ie economic` mai bun` decât în trecut ]i c` apelurile lor la o . Keohane însu]i a cercetat mult aceste anomalii. e]ecul SUA de a-]i asuma conducerea dup` 1919 ]i discutabil … sprijinul SUA pentru comer\ul liber dup` 1960 – sunt evidente“. În consecin\`. Într-o recent` sus\inere a argumentului c`r\ii sale. reguli ]i proceduri care sporesc puterea suveran` a statelor individuale sau care confer` statelor ce ac\ioneaz` [n grup dreptul de a reglementa fluxuri interna\ionale (ca migra\ia sau semnalele radio) sau dreptul de a aloca accesul la resursele interna\ionale (fundul oceanului). el prezint` date care arat` c` \`rile mai s`race. Pe la începutul anilor ’80. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. Lumea a treia a men\inut un regim de autoritate în avia\ia civil` în ciuda presiunilor SUA pentru adoptarea unui regim mai orientat c`tre pia\`.6 Implica\iile normative ale c`r\ii lui Krasner. luate împreun`. Krasner sus\ine c` statele mici ]i s`race din Sud tind s` sprijine acele regimuri politice care aloc` resursele în mod autoritar. el înseamn` „un set de obiective ordonate tranzitiv ]i validate empiric care nu a avantajat dispropor\ional nici un grup din societate“. Krasner sus\ine c` provocarea pe care lumea a treia o adreseaz` liberalismului global este de fapt un atac la regulile jocului ]i mai pu\in o reac\ie direct` la s`r`cia economic`. Prin regimuri „cu autoritate“ Krasner în\elege principii. explica\ia lui Krasner pentru aceast` diferen\` de preferin\e dep`]e]te economia conven\ional`. Regimurile (international regimes – n. Dup` cum eviden\iaz` Keohane. Aceasta explic` folosirea for\ei împotriva Vietnamului. În aceast` încercare. Krasner concluzioneaz` c` factorii de decizie din SUA erau dispu]i s` protejeze interesele corpora\iilor americane. se afl` în incitantul volum Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism (1985). Dup` cum am mai spus. Suveranitatea furnizeaz` statelor din lumea a treia o form` de „metaputere“. statele mai s`race pot folosi puterea principiului suveranit`\ii de stat. Par\ial. se manifestau lipsuri semnificative în argumentul cauzal precum ]i unele anomalii empirice. ci mai degrab` „un efort de a demonstra plauzibilitatea empiric` a unei aser\iuni realiste importante: statele pot fi considerate actori ra\ionali unitari“. De exemplu.5 Interesul na\ional este un termen care a fost folosit foarte vag atât de ap`r`torii realismului. „anomaliile – sprijinul britanic pentru comer\ul liber dup` 1900. lumea a treia se bucur` de „un segment de pia\` care este mai mult sau mai pu\in propor\ional cu segmentul pe care îl de\in din totalul c`l`torilor aerieni la nivel mondial“. În aceast` carte. Pentru Krasner. Krasner îi atac` pe structurali]tii marxi]ti pentru c` nu au putut explica implicarea SUA în r`zboiul din Vietnam. La fel ca în toate scrierile sale anterioare. privilegiate din punct de vedere economic. în special despre capacitatea lor de a transforma interesele de stat ]i de a men\ine cooperarea în ciuda schimb`rilor din cadrul echilibrului de putere. care a cauzat atâta tulburare intern` ]i un câ]tig economic infim. Drept urmare. Transportul este un bun exemplu. Pe baza analizei datelor. conform c`ruia toate statele sunt egale din punct de vedere formal ]i legal. împreun` cu al\i cercet`tori. mul\i dintre cei care afirmau c` interdependen\a eroda „anarhia“ statelor ]i-au schimbat p`rerile v`zând argumentele lui Krasner.RELA|II INTERNA|IONALE 68 69 S. dac` exist`. care au amenin\at rezervele de petrol ale întregii lumi capitaliste. Contribu\ia lui Krasner la dezbaterea privind regimurile.) reprezint` principii ]i reguli care reglementeaz` interac\iunea statelor ]i a altor actori pe un spectru larg de probleme ]i confer` un anumit grad de „guvernare“ sistemului interna\ional. cât ]i de criticii s`i.

6. 1976. Princeton University Press. 36. 50. 46. în Comparative Politics. nr. 1996. Robert O. Graham T. Essence of Decision: Explaining Cuban Missile Crisis. 159-179. „The Accomplishments of International Political Economy“. Stephen Krasner. p. op.). Defending the National Interest: Raw Material Investment and U. Astfel.. în Political Theory. Imperialism. Krasner este oarecum pesimist cu privire la capacitatea regimurilor de a modera conflictele de interese dintre Nord ]i Sud. p. „Realism. International Theory: Positivism and Beyond. p. New York. „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous Variables“.. Keohane. 47. p. Cambridge. Din analiza realist` a lui Krasner rezult` c` încercarea de a stabili regimuri pentru dep`]irea sau atenuarea efectelor anarhiei nu este eficient`. Longman.. în William P. Principalele lucr`ri ale lui Stephen Krasner „Are Bureaucracies Important? (or Allison in Wonderland)“. p. care includeau mecanisme cu autoritate pentru reglemetarea mineritului la mare adâncime. în Joseph Kruzel ]i James N. în International Organization. A fost editorul revistei International Organization între 1987 ]i 1992 ]i este asociat al Academiei Americane de Arte ]i }tiin\e. and Democracy“. 355-368. p. 1982. în World Politics. nr.RELA|II INTERNA|IONALE 70 71 S. Keohane. p. 8. în World Politics. Mai degrab` au rolul de a oferi un cadru structural în care ciocnirile dintre Nord ]i Sud sunt inevitabile. Mai mult. Brown. 2. 1984. p. Little. în Foreign Policy. 426. 4. America in a Changing World Political Economy. 1982. 119-148.). Krasner folose]te date pentru a-]i sus\ine afirma\iile ]i astfel „disciplineaz` puterea prin adev`r“. Ibid. în International Organization. „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s ’State Power and the Structure of International Trade“. . p. p. 1982. 223-246. cit. Stephen Krasner. Mai mult. nr. Stephen Krasner. Stephen Krasner. 153. statele din lumea a treia au sus\inut cre]terea pre\ului petrolului de OPEC în anii ’70 chiar dac` a avut un efect devastator asupra bugetelor celor care importau petrol. Din 1981. Allison. 1971. Foreign Policy. De exemplu. SUA au refuzat pur ]i simplu s` semneze prevederile Conven\iei privind dreptul m`rii. nr. „Realism. and Democracy“. 6. 1-21. 1985. în International Studies Quarterly. din orice ciocnire între statele bogate ]i cele s`race primele ies în câ]tig. 9. 20. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. „succesul“ UNESCO de a adopta o politic` informa\ional` interna\ional` antiliberal` a fost urmat de retragerea sprijinului financiar din partea SUA. nr. dar care nu se afl` în sfera intereselor economice individuale ale statelor din lumea a treia. În anii ’90. 1989. University of California Press. „Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as Intervening Variables“. Stephen Krasner. Robert O. cit. Berkeley.S. p. Strange ]i Waltz. New Jersey. op. 151. p. Spre deosebire de cei care se mul\umesc s` accepte anumite abord`ri teoretice din motive ideologice sau personale. Rapkin (ed. Avery ]i David P. 3. „State Power and the Structure of International Trade“. nr. De asemenea. 29-48. nr. 7. Krasner a continuat s` publice lucr`ri importante privind natura suveranit`\ii statului ]i schimb`rile din economia politic` global`. 1992. 197. dar lucr`rile sale în acest domeniu sunt o corectare necesar` a unor evalu`ri benigne care ignor` rolul suveranit`\ii în politica mondial`. Rosenau. Virtue. 317-346. and Systematic versus Scientific Inquiry“. 39. „Approaches to the State: Alternative Conceptions and Historical Dynamics“. în Steve Smith. 1978. Journeys Through World Politics. 28. Boston. 1972. Lexington Books. 1997. „Fortune. 36. 5. nr. KRASNER Nou` Ordine Economic` Interna\ional` (NOEI) erau f`cute într-un moment în care cre]terea economic` ]i veniturile lor atinseser` un apogeu postbelic. 25. Imperialism. „Transforming International Regimes: What the Third World Wants and Why“. 1981. Existen\a regimurilor universale nu poate masca inegalit`\ile de putere în rela\iile interna\ionale ]i aceste regimuri nu pot modifica importan\a suveranit`\ii de stat. 7. Ken Booth and Marysia Zalewski (ed. „American Policy and Global Economic Stability“. Stuart. Stephen Krasner a activat la Universitatea Stanford ca profesor de rela\ii interna\ionale la catedra Graham A. p. 125. Note 1. Structural Conflict: The Third World against Global Liberalism. Princeton. Cambridge University Press. Massachusetts. 9 Opera sa reprezint` un bun exemplu pentru modul în care se pot evita dou` vicii academice: manipularea datelor în absen\a unui cadru teoretic mai larg ]i tenta\ia de a r`mâne pe t`râmul metateoriei f`r` a o conecta la lumea empiric`. Lucr`rile sale stau m`rturie pentru relevan\a perspectivelor realiste în rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al XX-lea. argumentul s`u este sus\inut de faptul c` mai multe state din lumea a treia sprijin` regimuri autoritare care se conformeaz` principiului suveranit`\ii. Keohane. p. p.

150-170. în anii ’50 a recunoscut c` nu a reu]it s` modeleze prea mult politica extern` a SUA. 29. 13-19. „Economic Interdependence and Independent Statehood“. H. p. 108-127. în International Studies Quarterly. Thompson. 1996/97. }i-a dedicat cea mai . p. Berkeley. Asemenea lui Kennan. 1986. în Steve Smith. p. Lexington Books. în ciuda vehemen\ei cu care au fost criticate ideile sale. echilibrul de putere ]i rolul eticii în politica extern`. în International Studies Quarterly. înainte de a p`r`si Europa pentru SUA. 1997. „Toward Understanding in International Relations“. 301-321. 115-151. specializându-se în drept ]i diploma\ie.). nr.. Neoliberalism and Neorealism. A predat pentru perioade scurte la Brooklyn College (1937-39) ]i la Universitatea din Kansas City (1939-43). influen\a sa asupra studiului rela\iilor interna\ionale a fost mai mare decât a oric`rui gânditor important prezentat în aceast` carte. „Fortune. în World Politics. Massachusets. University of California Press. p.). 787-806. Berkeley. în Joseph Kruzel ]i James N. New York. 50. 1987. Lecturi suplimentare Keohane. 1993. „Compromising Westphalia“. International Theory: Positivism and Beyond. Morgenthau este amintit ca unul dintre autorii care au încercat s` construiasc` o teorie cuprinz`toare a „politicii de putere“ pe bazele filozofice ale principiilor realiste despre natura uman`.). dar ]i filozofie ]i literatur`. Unicul fiu al unui tat` autoritar. Baldwin (ed. în Robert H. Al`turi de E. States in a Changing World: A Contemporary Analysis. Dar. Janice E. Rosenau. Oxford. cât ]i intelectual. Carr ]i George Kennan. Janckson ]i Alan James (ed. p.RELA|II INTERNA|IONALE 72 Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism. „The Accomplishments of International Political Economy“. Journeys Through World Politics. 1989. 1994. 39. 20. Mai exact. în Review of International Political Economy. Cariera sa academic` s-a desf`]urat la Universitatea din Chicago (19431971) ]i. 1993. „International Political Economy: Abiding Discord“. Clarendon Press. nr. HANS MORGENTHAU Hans Morgenthau. care i-a devenit un model de urmat atât personal. la City College din New York (1968-1975) ]i la New School for Social Research din New York (1975-1980). A lucrat pentru scurte perioade de timp pentru guvern (consultant pentru planificare politic` [n cadrul Departamentului de Stat la sfâr]itul anilor ’40 ]i apoi consilier la Pentagon la începutul anilor ’60). Ca refugiat evreu din Germania nazist`. Cambridge. 213-233. p. p. esen\a politicii. „State Sovereignity in International Relations: Bridging the Gap Between Theory and Empirical Research“. Columbia University Press. a admirat modul în care Weber a combinat de-a lungul întregii sale vie\i activitatea academic` riguroas` ]i deta]at` cu activismul politic ]i social. 1996. Morgenthau s-a n`scut în 1904 în Germania. La începutul anilor ’30. „Trade Conflicts and the Common Defence: the United States and Japan“. Cambridge University Press. 234-249. de]i de multe ori a pretins c` este ]i cel mai pu\in în\eles. „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s «State Power and the Structure of International Trade»“. a dorit s` îi educe pe americani în lumina acestor principii astfel încât Statele Unite s` înve\e cum s` se comporte ca mare putere activ` în sistemul interna\ional. p. Ken Booth ]i Marysia Zalewski (ed. Morgenthau a predat dreptul public la Universitatea din Geneva. nr. and Systematic versus Scientific Inquiry“. De asemenea. care a murit în 1980 la 76 de ani. Nu este surprinz`tor c` ]i-a g`sit lini]tea în c`r\i ]i c` îi pl`cea s` citeasc` istorie. în Political Science Quarterly. Este cu siguran\` cel mai cunoscut dintre to\i gânditorii clasici reali]ti ai secolului al XX-lea. a fost un b`iat timid ]i introvertit care a trebuit s` fac` fa\` ]i antisemitismului ]i discrimin`rii crescânde din ]coal`. Virtue. a fost supranumit „pap`“ al rela\iilor interna\ionale. în David A. 1995. În aceast` perioad` a descoperit ]i a devorat lucr`rile lui Max Weber. a studiat la universit`\ile din Frankfurt ]i München. A ajuns în Statele Unite în 1937 ]i a reu]it s` î]i g`seasc` de lucru în domeniul academic în ciuda antisemitismului cu care se confruntau mul\i evrei din mediul universitar. 101. p. University of California Press. Robert O. în International Security. nr. nr. a lucrat în Spania. 137-145. „Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier“. 417-427. dup` pensionare. 1. nr. când Hitler ]i-a consolidat puterea în Germania. p.. 1985. Asymetries in Japanese-American Trade: The Case for Specific Reciprocity. În anii ’20. 1985.

RELA|II INTERNA|IONALE

74

75

H. MORGENTHAU

mare parte a vie\ii scrisului ]i activit`\ii didactice. Pe lâng` contribu\ia sa teoretic`, Morgenthau a scris pentru mai multe reviste ]i magazine de larg` circula\ie. De fapt, a publicat nu mai pu\in de patru volume separate de articole elaborate de-a lungul vie\ii. Ca teoretician, Morgenthau a devenit cunoscut la sfâr]itul anilor ’40 ]i începutul anilor ’50. Prima sa carte, Scientific Man versus Power Politics (1946), reprezint` cea mai sistematic` expunere a unei filozofii realiste ]i constituie o critic` incisiv` a ceea ce el numea „liberalismul ra\ional“. În contrast cu ceea ce consider` c` este credin\a liberal` despre progres, bazat` pe un set de afirma\ii optimiste cu privire la natura uman`, Morgenthau accept` concep\ia mai tradi\ional`, metafizic` ]i religioas`, a „omului c`zut“. Întreaga politic` este o lupt` pentru putere pentru c` ceea ce el nume]te „omul politic“ este o creatur` egoist` prin na]tere, caracterizat` de o nevoie nes`\ioas` de a-i domina pe ceilal\i. Natura uman` are trei dimensiuni: biologic`, ra\ional` ]i spiritual`. De]i recunoa]te c` cele trei se combin` pentru a determina comportamentul uman în contexte diferite, Morgenthau se concentreaz` asupra „voin\ei de putere“ ca element caracteristic principal al politicii, prin care se deosebe]te de economie (urm`rirea ra\ional` a bog`\iei) ]i religie (mediul spiritual al moralit`\ii). Din moment ce tr`s`tura principal` a politicii este folosirea puterii pentru a-i domina pe ceilal\i, moralitatea ]i ra\iunea sunt virtu\i subordonate politicii, simple instrumente de ob\inere ]i justificare a puterii. Accentul pus de Morgenthau pe politica interna\ional` ca mediu al continuit`\ii ]i al necesit`\ii invoc` o dimensiune contextual` a autonomiei politice pe lâng` elementele ei subiective, relevând astfel c` speran\a de a îmblânzi politica interna\ional` prin dezarmare sau stabilirea de corpuri parlamentare interna\ionale este un exemplu de naivitate. În interiorul grani\elor teritoriale ale unui stat, lupta pentru putere este mediat` de o pluralitate de loialit`\i, aranjamente constitu\ionale ]i „reguli ale jocului“ dependente de o cultur`. Acestea mascheaz`, dar ]i direc\ioneaz` lupta pentru putere c`tre concep\ii concurente despre bun`stare. Puterea coercitiv` legitim` a statului, combinat` cu o re\ea de norme sociale ]i leg`turi din interiorul comunit`\ii, eviden\iaz` politica ca pe o aren` de progres poten\ial. În contrast, to\i ace]ti factori sunt mult mai slabi pe plan interna\ional. Aici nu numai c` „voin\a de putere are mân` liber`“, dar ea este accentuat` de num`rul mare de state, ale c`ror suveranit`\i individuale le ridic` pe fiecare la rangul suprem de de\in`tori ai autorit`\ii morale ]i politice. În consecin\`,
„continuitatea în politica extern` nu este supus` op\iunii, ci este o necesitate; pentru c` deriv` din [factori] pe care nici un guvern nu îi poate controla, dar pe care îi poate neglija risc@nd s` e]ueze … r`zboiul sau

pacea sunt decise în func\ie de ace]ti factori permanen\i, indiferent de forma de guvern`mânt … ]i de politicile interne. Na\iunile sunt «doritoare de pace» în anumite condi\ii ]i sunt r`zboinice în altele.“1

Pentru Morgenthau, teoria interna\ional` are func\ia de a descoperi aceste condi\ii ]i, pe baza examin`rii am`nun\ite a istoriei, de a identifica tiparele lor de continuitate ]i schimbare. Masiva sa carte Politics Among Nations, publicat` prima oar` în 1948, r`mâne cea mai sistematic` încercare de a adopta principii „realiste“ în construirea unei teorii empirice de politic` interna\ional`. O astfel de teorie devine posibil` atât prin rolul puterii de a delimita scopul ]i natura domeniului de studiu, cât ]i prin tiparele recurente de activitate ale statelor pe care lupta pentru putere le produce de-a lungul istoriei. Mai mult, de]i a sus\inut c` teoria sa era aplicabil` la toate statele, Morgenthau s-a concentrat asupra celui mai puternic dintre ele, afirmând c` doar marile puteri determin` caracterul politicii interna\ionale în fiecare perioad` a istoriei. Pe baza interpret`rii datelor istorice, Morgenthau descoper` c` toate politicile externe tind s` se conformeze unuia dintre urm`toarele trei tipare de activitate: men\inerea echilibrului de putere, imperialismul ]i ceea ce el a numit politica prestigiului (impresionarea altor state cu m`rimea puterii unui stat). El eviden\iaz` condi\iile care determin` ce politic` va fi urmat`, scopurile proxime c`tre care sunt orientate, metodele adoptate pentru a le ob\ine ]i politicile potrivite pentru a le contracara. De]i nu descoper` nici o „lege“ sigur` a echilibrului de putere, aceasta din urm` sluje]te ca dispozitiv de organizare esen\ial, în cadrul c`ruia el examineaz` dificult`\ile m`sur`rii puterii ]i stabilitatea relativ` a diferitelor configura\ii de putere. De]i un anumit tip de „echilibru“ este inevitabil pe termen lung într-un sistem anarhic, stabilitatea sa depinde de capacitatea ]i de voin\a oamenilor de stat de a-i evalua caracterul ]i apoi de a ac\iona în cadrul constrângerilor pe care le impune libert`\ii lor de ac\iune în exterior. Acest lucru este foarte important în sistemul de dup` 1945, a c`rui stabilitate este amenin\at` de schimb`rile istorice care au f`cut noua structur` „bipolar`“ mult mai greu de men\inut. Morgenthau eviden\iaz` patru schimb`ri importante. {n primul r@nd, sus\ine c`, începând din secolul al XVIII-lea, num`rul marilor puteri a sc`zut. În trecut, când pacea depindea de un echilibru stabil între cinci sau ]ase mari puteri din Europa, structura vag` de alian\e dintre ele inducea pruden\` ]i prevedere în politica extern` a fiec`reia. Bipolaritatea celei de-a doua jum`t`\i a secolului al XX-lea i-a r`pit diploma\iei flexibilitatea necesar` ]i a f`cut-o s` par` un joc cu sum`

RELA|II INTERNA|IONALE

76

77

H. MORGENTHAU

zero în care schimb`rile marginale ale raporturilor de putere puteau duce la conflict. {n al doilea r@nd, nu a existat nici o mare putere care s` ac\ioneze ca un tampon între superputeri, iar Morgenthau sus\inea c` acesta a fost un element-cheie al politicii europene în trecut, când Marea Britanie putea s` se comporte ca un „arbitru“ neutru în conflictele continentale. Apoi, în epoca decoloniz`rii, compensarea teritorial` nu mai era o solu\ie disponibil` pentru a men\ine echilibrul. În trecut, diviziunile teritoriale ]i distribu\ia coloniilor ]i a puterilor mai mici din Europa (ca Polonia) erau o tehnic` important` pentru a negocia concesii în diploma\ia european`. {n sf@r]it, aplicarea noilor tehnologii de transport, comunica\ii ]i r`zboi au transformat secolul al XX-lea într-o epoc` pe care Morgenthau a numit-o „mecanizare total`, r`zboi total ]i dominare total`“.2 Pe scurt, Morgenthau era foarte pesimist cu privire la capacitatea SUA ]i a URSS de a garanta pacea interna\ional`. De]i lupta pentru putere era men\inut` în limite greu de tolerat de amenin\area reciproc` provocat` de armele nucleare, el nu avea încredere c` ele vor men\ine pacea. Cum armele nu erau o surs` de instabilitate în r`zboiul rece, nu puteau fi nici o solu\ie salvatoare. În acela]i timp, Morgenthau avea pu\in` încredere în orice reform` liberal` sau „idealist`“ a sistemului interna\ional. El a dedicat capitole lungi inutilit`\ii dreptului interna\ional, opiniei publice, dezarm`rii ]i ONU. Date fiind aceste credin\e metafizice privind natura uman` ]i centralitatea puterii, a condamnat toate încerc`rile de evitare a r`d`cinii problemei sau de c`utare a r`spunsurilor în afara cadrului existent al sistemului de state. Astfel de încerc`ri sunt mai nocive decât nimic, e]ecul lor duce la cinism ]i disperare. Morgenthau însu]i a evitat disperarea sugerând c`, în ciuda dificult`\ilor, oamenii de stat au ]i rolul de a modera instabilitatea inerent` a politicii interna\ionale contemporane. Îns` Statele Unite trebuie s` înve\e s` renun\e la unele iluzii adânc înr`d`cinate despre politica interna\ional`. A treia carte major` a lui Morgenthau, In Defence of the National Interest (1951), este o critic` sus\inut` a ceea ce el descria a fi „o anumit` obi]nuin\` a min\ii ]i preconcep\ii asupra naturii politicii externe“ în Statele Unite.3 Considera c` politica extern` american` era continuu afectat` de patru erori importante (legalism, utopie, sentimentalism ]i izola\ionism), care proveneau din separarea geografic`, istoric` ]i diplomatic` întâmpl`toare a Statelor Unite de echilibrul de putere european. Dac` SUA urmau s` joace un rol constructiv în stabilirea noului echilibru de putere dup` 1945, ar fi trebuit s` se dezbare de aceste preconcep\ii ]i s` se angajeze într-o analiz` serioas` a noului echilibru de putere ]i a necesit`\ilor de promovare a interesului na\ional. Mai precis, Morgenthau

dorea s` demoleze afirma\iile „moraliste“ despre care sus\inea c` ar caracteriza diploma\ia lui Woodrow Wilson din timpul primul r`zboi mondial. În locul lor, el cerea cu insisten\` o trecere la diploma\ia „realist`“ a lui George Washington ]i Alexander Hamilton din secolul al XVIII-lea, când SUA au ac\ionat conform interesului na\ional – s` împiedice Fran\a sau Marea Britanie s` amenin\e securitatea SUA. Stanley Hoffmann a scris c` Morgenthau „a furnizat atât o explica\ie [a politicii interna\ionale] cât ]i un ghid“ pentru modul în care trebuie condus` politica extern` american`.4 Trebuie totu]i s` se men\ioneze c` Morgenthau nu a reu]it în încercarea de a uni sferele teoriei ]i politicii. Figur` important` prin contribu\ia la definirea „realismului“ ca paradigm` dominant` [n studiul rela\iilor interna\ionale, tocmai pe c@nd raporturile dintre teorie ]i politic` evoluau [n direc\ie opus`, Morgenthau, ca ]i George Kennan, a fost dezam`git de orientarea politicii americane [n timpul r`zboiului rece. De]i motivele acestui e]ec nu pot fi atribuite integral lacunelor din abordarea lui Morgenthau, acestea nu pot fi trecute cu vederea. Teoria interna\ional` a lui Morgenthau, impresionant` în termeni istorici, este plin` de tensiuni ]i contradic\ii pe care Morgenthau nu a reu]it s` le rezolve niciodat`. Trei [n special merit` a fi men\ionate. Prima, nu a reu]it s` fac` distinc\ia dintre puterea ca scop în sine ]i puterea ca mijloc pentru a atinge un scop. Pe de o parte, „cel de-al doilea principiu“ al realismul politic al lui Morgenthau, al`turi de alte remarci din Politics Among Nations, afirm` c` „oamenii de stat gândesc ]i ac\ioneaz` conform interesului definit ca putere, iar istoria arat` c` acest lucru este adev`rat“. 5 Pe de alt` parte, distinc\ia pe care o opereaz` între statu quo ]i statele imperiale presupune c` nivelul la care politica interna\ional` este o lupt` pentru putere depinde de (in)compatibilitatea intereselor de stat. Deci, lupta pentru putere nu este o constant`, ci o variabil`. Dac` statele încearc` s` ob\in` puterea sau nu, în ce m`sur` ]i în ce condi\ii este o chestiune de studiu empiric ]i istoric pentru a descoperi determinan\ii intereselor statelor. Dup` John Vasquez, „politica de putere nu este atât o explica\ie, cât descrierea unui tipar de comportament identificat în sistemul politic global [care] el însu]i trebuie explicat; nu se explic` pe sine“. 6 A doua: a]a cum Kenneth Waltz ]i al\ii au observat, în lucr`rile lui Morgenthau exist` o problem` a „nivelului de analiz`“. Niciodat` nu este clar dac` pesimismul s`u privind natura politicii interna\ionale deriv` din afirma\iile sale metafizice despre „natura uman`“ sau din natura anarhic` a sistemului interna\ional per se. Dac` natura uman` este sursa politicii de putere a statelor, înseamn` c` se comite inversul erorii ecologice – analiza

RELA|II INTERNA|IONALE

78

79

H. MORGENTHAU

comportamentului individual folosit` necritic pentru a în\elege comportamentul de grup. A]a cum a eviden\iat Waltz, r`zboiul ]i pacea nu se pot explica argumentând c` oamenii sunt r`i.7 Dac` contextul politicii interna\ionale este sursa politicii de putere, aceasta presupune ceea ce lui Morgenthau îi venea greu s` resping`, anume c` sistemul interna\ional era caracterizat atât de continuitate, cât ]i de schimb`ri ]i c` esen\ial` este trecerea de la un sistem eurocentric relativ stabil la un sistem global, ai c`rui juc`tori principali nu pot c`dea de acord asupra regulilor jocului. În fine, exist` o tensiune real` între ata]amentul lui Morgenthau fa\` de teorie ca descriere a realit`\ii ]i ca instrument de promovare a politicii externe americane. Pe lâng` faptul c` a sus\inut c` Politics Among Nations con\inea o teorie empiric` de testat în realitate ]i în istorie, lui Morgenthau îi f`cea pl`cere s` invoce metafora portretului pictat ]i a fotografiei pentru a ilustra rela\ia dintre teorie ]i practic`.
„Realismul politic vrea ca fotografia lumii politice s` semene cât mai mult cu portretul construit. Fiind con]tient de distan\a inevitabil` dintre politica extern` bun` – adic` ra\ional` – ]i politica extern` a]a cum este ea în realitate, realismul politic sus\ine nu doar c` teoria trebuie s` se axeze pe elementele ra\ionale ale realit`\ii politice, ci ]i c` politica extern` trebuie s` fie ra\ional`.“8

Din anii ’50, când a continuat s` publice edi\ii succesive ale magnum opus-ului s`u, Morgenthau s-a dep`rtat de teorie pentru a se concentra asupra politicii ]i rela\iilor externe dintre America ]i URSS. Asemenea lui Kennan, a fost foarte nemul\umit de politica extern` american` din anii ’60, mai ales cu privire la implicarea în Vietnam, c`reia i s-a opus cu curaj pe baza principiului clasic al diploma\iei c` oamenii de stat nu ar trebui s` pun` în joc prestigiul \`rii lor (sau pe ei în]i]i) în situa\ii din care nu se pot retrage f`r` s`-]i afecteze credibilitatea ]i nu pot avansa f`r` a risca un conflict direct cu alte mari puteri. În lumina caracterului general al teoriei ]i a ambiguit`\ilor cu privire la natura puterii în politica interna\ional`, p`rerile sale cu privire la natura Uniunii Sovietice nu formau un tot unitar, îns` el era perfect con]tient de limitele diploma\iei americane într-o er` a decoloniz`rii, iar articolele sale privind limitele impuse de armele nucleare în politica extern` sunt printre cele mai bune din domeniu.

Note
1. Hans Morgenthau, Scientific Man versus Power Politics, University of Chicago Press, 1946, p. 66. 2. Ibid., p. 383. 3. Hans Morgenthau, In Defence of National Interest, Alfred Knopf, New York, 1951, p. 91. 4. Stanley Hoffmann, „Hans Morgenthau: the Limits and Influence of Realism“, în colec\ia sa de eseuri Janus and Minerva, Westview Press, Boulder, 1987, p. 5. 5. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, Alfred Knopf, New York, 1948, p. 5. 6. John A. Vasquez, The Power of Power Politics, Rutgers University Press, New Jersey, 1983, p. 216. 7. Kenneth N. Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New York, 1959. 8. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, p. 8.

Unificarea teoriei cu practica pe baza unei teorii dogmatice ]i deterministe a echilibrului de putere ridic` o problem` de inconsisten\`. Atâta timp cât teoria este empiric`, preten\iile sale la adev`r necesit` ca ipotezele ei principale s` fie testate cu date. Dar acest lucru este dificil de realizat deoarece Morgenthau a evitat s` opera\ionalizeze variabila sa principal`, „puterea“, astfel încât s` poat` fi m`surat` cantitativ. Mai mult, critic@nd e]ecul politicii externe americane [n a ac\iona conform necesit`\ilor „interesului na\ional“, Morgenthau []i submina teza c` politica interna\ional` nu este domeniul op\iunii ]i contingen\ei, ci al necesit`\ii ]i determinismului. Dac` politica interna\ional` este într-adev`r guvernat` de „legi obiective înr`d`cinate în natura uman`“, care se aplic` indiferent de schimb`rile istorice ]i de recunoa]terea de c`tre cei al c`ror comportament îl explic`, nu ar trebui s` conteze dac` oamenii de stat recunosc aceste legi sau nu. Pe de alt` parte, dac` aplicarea lor depinde de recunoa]terea anterioar` ]i de încorporarea con]tient` în formularea politicilor „ra\ionale“, atunci ele nu sunt „legi“ empirice obiective ]i nu pot fi invocate ca parte a unui deus ex machina metateoretic care determin` fie comportamentul statal, fie modelele de ac\iune provenite dintr-un astfel de comportament.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr, Herz, Kennan ]i Kissinger. Principalele lucr`ri ale lui Hans Morgenthau Scientific Man versus Power Politics, Chicago University Press, Chicago, 1946.

RELA|II INTERNA|IONALE

80

81

H. MORGENTHAU

Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace, Alfred Knopf, New York, 1948. In Defence of the National Interest: A Criticall Examination of American Foreign Policy, Alfred Knopf, New York, 1951. Dilemmas of Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1958. The Purpose of American Politics, Alfred Knopf, New York, 1960. Politics in the Twentieth Century (trei volume), University of Chicago Press, Chicago, 1962. The Crossroad Papers: A Look into the American Future, W. W. Norton, New York, 1965. Vietnam and the United States, Public Affairs Press, Washington DC, 1965. A New Foreign Policy for the United States, Pall Mall Press, Londra, 1969. Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970, Praeger, New York, 1970. Science: Servant or Master?, W. W. Norton, New York, 1972. Lecturi suplimentare Claude, Inis, L., Jr., Power and International Relations, Random House, New York, 1966. Gardiner, Lloyd, C., The Origins of the Cold War, Ginn-Blaisdell, Waltham, Massachusetts, 1970. Gelman, Peter, „Hans J. Morgenthau and the Legacy of Political Realism“, în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 247-266. Griffiths, Martin, Realism, Idealism and International Politics: A Reinterpretation, Routledge, Londra, 1995. Hoffman, Stanley, „Notes on the Limits of Realism“, în Social Research, nr. 48, 1981, p. 653-659. Jervis, Robert, „Hans Morgenthau, Realism and the Sceintific Study of International Politics“, în Social Research, nr. 61, 1994, p. 856-876. Mastny, Vojtech, Power and Policy in Transition: Essays Presented on the Tenth Anniversary of the National Committee on American Foreign Policy in Honor of its Founder Hans J. Morgenthau, Westport, Connecticut, 1984. Nobel, Jaap W., „Morgenthau’s Theory and Practice: A Response to Peter Gelman“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 281-293. Nobel Jaap W., „Morgenthau’s Struggle with Power: The Theory of Power Politics and the Cold War“, în Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 61-85. Russel, Greg, Hans J. Morgenthau and the Ethics of American Statecraft, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1990.

Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1996, p. 134-164. Social Research, an 48, nr. 4, iarna 1981. Edi\ie special` dedicat` operei lui Hans J. Morgenthau cu eseuri de George Liska, Kenneth Thompson, Michael Joseph Smith, Stanley Hoffmann, Richard Rosecrance, Hedley Bull ]i al\ii. Thompson, Kenneth ]i Myers, Robert J., Truth and Tragedy: A Tribute to Hans Morgenthau, Transaction Books, New Bruswick, 1984. Tickner, J. Ann, „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: A Feminist Reformulation“, în Rebecca Grant and Kathleen J. Newland (ed.), Gender and International Relations, Indiana University Press, Bloomington, 1991, p. 27-40. Tucker, Robert, „Professor Morgenthau’s Theory of Political «Realism»“ în American Political Science Review, nr. 46, 1952, p. 214-224.

puterea de a modela tipare pentru rela\iile dintre state. În firme ]i poate ]i în alte entit`\i. În 1978 a revenit la London School of Economics. Experien\a de ziarist` a fost de nepre\uit pentru Strange pentru c` a pus-o în contact cu politica ]i i-a format stilul – direct. Sterling and British Policy (1971). clar ]i nepreten\ios. a devenit ziarist` ]i a lucrat pentru The Economist. care afirmau c`. Evenimentele care au urmat c`derii sistemului instituit la Bretton-Woods pentru gestionarea economiei globale au constituit un bun exemplu pentru criticile lui Strange. în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. În anii ’70. STRANGE SUSAN STRANGE Dintre to\i gânditorii reali]ti. Dup` ce. Strange s-a bazat în mod explicit pe mai multe ]coli de gândire. Susan Strange este cea mai neconven\ional`. ea consider` puterea drept preocuparea de baz` a realismului ]i se întreab`: unde se afl` puterea? Cu siguran\` se afl` în state. capitalismul este exploatator. În loc s` porneasc` de la un set de afirma\ii teoretice sau ideologice deja acceptate. În urm`torul deceniu ]i-a stabilit reputa\ia de cercet`tor de vârf în domeniul finan\elor ]i comer\ului interna\ional. Tot atunci ]i-a publicat prima carte. un domeniu la înfiin\area ]i dezvoltarea c`ruia Strange ]i-a adus pe deplin contribu\ia. Strange s-a angajat la Institutul Regal de Politic` Extern` de la Chatham House în calitate de cercet`tor. s-a aflat o vreme la Cambridge. Susan Strange s-a n`scut în 1923 ]i a absolvit London School of Economics. care continuau tradi\ia mercantilist` ]i accentuau necesitatea controlului statului asupra pie\ei. Dup` o lupt` de un an cu cancerul. În anii ’70 Strange a jucat un rol important în înfiin\area cursurilor de economie politic` interna\ional` la London School of Economics ]i a creat filiala britanic` a International Studies Association (BISA). 2 În aceast` perioad` a scris faimosul s`u articol în care ataca modul de tratare a politicii ]i economiei ca domenii separate în studiul rela\iilor interna\ionale. iar statele creditoare au acumulat ]i mai mult capital. marxi]tii. o trecere de la rate fixe la rate libere ale schimbului ar fi trebuit s` le permit` statelor s` î]i echilibreze bugetele. De]i opera ei a constituit o critic` puternic` la adresa neorealismului. nu „o coechipier`“. În 1948 a preluat prima pozi\ie în înv`\`mânt la University College din Londra. ea se prezint` drept „un nou realist“ în subdomeniul economiei politice interna\ionale (EPI). În aceast` lucrare a învinov`\it liderii economici ]i politici ai Marii Britanii pentru declinul economic al \`rii.“4 . În loc s` defineasc` lumea exclusiv în termenii statelor. prin natura sa. precum ]i de critic acerb al modului în care EPI evolua în Statele Unite. Puterea structural` „confer` puterea de a decide cum vor fi f`cute lucrurile. conform logicii economice pure.“1 Aceast` observa\ie este mai cu seam` adev`rat` în EPI.83 S. care c`l`toresc dinspre trei puncte de pornire diferite ]i se îndreapt` spre \inte diferite (predeterminate) ale c`ror c`i nu se încruci]eaz` niciodat`“. care sus\ineau ideea unei pie\e „libere“ ]i considerau competi\ia un mijloc de a promova bun`starea global`. 3 Strange se bazeaz` pe toate aceste trei ]coli când dezvolt` ideea puterii structurale ca un concept al EPI care le poate permite cercet`torilor s` împace economia ]i politica. În 1993 s-a angajat la Universitatea Warwick. dintre state ]i popoare sau dintre state ]i corpora\ii. În 1970. liberalii. oricare ar fi ele. a murit la 25 octombrie 1998. dar ]i în pie\e. Cox observa: „Realismul ei este o c`utare a unor entit`\i eficiente ale politicii mondiale. disciplina rela\iilor interna\ionale era adesea înf`\i]at` în termenii a trei astfel de ]coli: reali]tii. Strange a condus valul de critici care îi acuzau pe cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale c` ignorau modul în care for\ele economice alterau politica tradi\ional` a puterii ]i i-a criticat pe economi]ti pentru c` se bazau prea mult pe calcule abstracte în determinarea ac\iunilor politico-economice. [n m`sura [n care determin` structura care înconjoar` rela\ia. îns` statele cu deficit s-au îndatorat ]i mai mult. iar în 1946 a fost corespondentul la Washington pentru The Observer. într-o oarecare m`sur`. Dup` certuri cu administra\ia universit`\ii în leg`tur` cu durata concediului de maternitate. Pentru a explica acest fapt ]i alte anomalii ale EPI. Puterea relativ` a fiec`rei p`r\i incluse în aceast` rela\ie este mai mare sau mai mic`. Strange a afirmat c` ace]tia fuseser` prea obseda\i de men\inerea monedei britanice ca semn interna\ional al prestigiului. Astfel. Strange argumenteaz` c` nu este nevoie ca domeniul s` fie divizat „ca trei trenule\e de juc`rie pe trei linii separate. R`spunsul nu este dat o dat` cu întrebarea ]i este supus schimb`rii. Strange este neconven\ional` ]i pentru c` a fost ceea ce Robert Cox nume]te „o singuratic`“. În ultimul deceniu Susan Strange a lucrat la European University Institute din Floren\a. Strange î]i dezvolt` conceptele teoretice pentru a r`spunde la întreb`rile empirice pe care le ridic` ]i pentru a fi adaptate nemul\umirii ei fa\` de modul în care aceste întreb`ri erau tratate în literatura existent`. de data aceasta ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton.

Toate aceste decizii politice luate de Statele Unite au promovat schimb`ri structurale în economia global` ]i datorit` multora dintre ele guvernul american ]i alte guverne au cunoscut o deteriorare a autorit`\ii legitime a statului asupra economiei. puterea de a influen\a ]ansele lor la o via\` mai bun` în calitate de produc`tori ]i consumatori [structura de produc\ie]“. cum ar fi o moned` interna\ional` stabil` ]i descurajare nuclear` extins` la Europa ]i Japonia. la „ceea ce se crede. Argumentul conven\ional decurgea astfel: Japonia ]i Europa î]i reveniser` de pe urma distrugerii economiilor lor din cel de-al doilea r`zboi mondial. Îns` analiza nu ar trebui limitat` la negocierile explicite (rezultatul puterii rela\ionale dintre actori). dorin\a de a oferi „bunuri publice“ la nivel interna\ional care s` se bucure de autoritate.“8 . Nici o structur` nu le domin` pe celelalte. guvernele americane au ridicat succesiv barierele din fa\a investi\iilor str`ine ]i au promovat mobilitatea capitalului. era amenin\at`. Pentru a transforma restul lumii într-un spa\iu sigur care s` primeasc` cu bra\ele deschise capitalismul american. Pentru Susan Strange. iar analiza pe care o face fiec`reia ilustreaz` eclectismul s`u teoretic. }i lista nu este exhaustiv`. în favoarea pie\ei – ]i pierderea a fost în mare m`sur` autoimpus`. 7 Opera lui Strange privind puterea structural` în economia politic` interna\ional` izvor`]te din nemul\umirea ei fa\` de inadecvarea instrumentelor teoretice utilizate în studiul politicii ]i economiei în anii ’70. STRANGE Strange argumenteaz` c` studierea fiec`rui aspect din cadrul EPI ar trebui s` înceap` cu un set de întreb`ri empirice: „Prin ce procese politice ]i economice ]i datorit` c`ror structuri politice ]i economice s-a produs acest rezultat? Dup` cauze vin consecin\e: Cine a beneficiat de ele? Cine a pl`tit? Cine a suportat riscurile? Cine s-a bucurat de noile oportunit`\i?“ 5 Astfel de întreb`ri ar trebui s` primeasc` r`spunsuri în urma examin`rii deciziilor luate ]i a negocierilor purtate între actorii relevan\i. Ea a fost inspirat` ]i de dezacordul autoarei cu cercet`torii care au afirmat c` puterea politico-economic` a Statelor Unite fa\` de alte state înregistra o descre]tere în anii ’70. au abuzat de GATT prin tratate comerciale unilaterale. autoarea insist` asupra ideii c` sporirea m`surilor protec\ioniste nu afecteaz` capitalismul global. Mai mult. Spre exemplu. aceste patru structuri interac\ioneaz` ]i se modific` în timp. ci între ramuri ale corpora\iilor multina\ionale. idei ]i cuno]tin\e sunt communicate sau restric\ionate“.. Statele Unite nu ]i-au pierdut puterea în favoarea altor state ca urmare a faptului c` acestea din urm` profit` de pe urma accesului privilegiat pe pia\a american`: „Guvernul american a pierdut puterea . Strange ]i-a concentrat cea mai mare parte a analizei sale empirice asupra schimb`rilor din structura financiar` mondial`. concluzionând c` cei care deplâng declinul hegemoniei Statelor Unite confund` puterea rela\ional` cu cea structural`.6 Pentru Strange. distribuit ]i administrat (sau prost administrat) creditul în rela\iile interna\ionale. Structura financiar` se refer` la modul în care este creat. Aceasta datorit` faptului c` ele nu vor func\iona tocmai din cauza structurii de produc\ie. Structura de produc\ie trimite la sursa fundamental` a cre`rii avu\iei în societate ]i la modul în care tehnologiile de produc\ie structureaz` distribu\ia puterii între state ]i pie\e.). Mai mult. De]i sunt interesate s` î]i protejeze industria fa\` de competi\ia „necinstit`“ din exterior. Aranjamentele de la Bretton Woods puse în aplicare de Statele Unite pentru a asigura un sistem comercial deschis nu erau adecvate pentru a opri presupusa cre]tere a protec\ionismului între state. o astfel de analiz` este un exemplu clasic al neputin\ei de a distinge puterea rela\ional` de cea structural` (subl. Prin urmare. conform lui May. dar modul în care interac\ioneaz` influen\eaz` rezultatele negocierilor dintre actorii economici ]i politici în diferite domenii ale economiei politice interna\ionale. puterea de a influen\a viitorul securit`\ii lor [structura de securitate]. În ceea ce prive]te protec\ionismul.. anume „puterea de a influen\a ideile altora [structura de cunoa]tere]. guvernele fiind doar unul dintre ace]tia. c`ci ar trebui s` recunoasc` constrângerile exercitate ]i interac\iunile dintre patru structuri de putere distincte analitic. puterea de a influen\a accesul la credite [structura financiar`]. au distrus în\elegerile de la Bretton Woods. []i] au dereglementat pie\ele pentru transportul aerian ]i finan\e. incapacitatea Statelor Unite de a men\ine un surplus comercial fa\` de competitorii lor principali indica existen\a unui dezechilibru crescând între angajamentele puterii pe plan militar ]i baza sa economic`. statele sunt la fel de interesate s` limiteze aceste m`suri deoarece propria lor economie va stagna dac` va fi prea izolat` în fa\a presiunilor competi\iei interna\ionale. Distinc\ia pe care o face Strange între cele patru tipuri de putere structural` este dezvoltat` deplin în States and Markets (1988). ceea ce se ]tie (]i este perceput ca în\eles sau dat) ]i la canalele prin care aceste credin\e. În cele din urm`. n. structura de cunoa]tere se refer`. structura de produc\ie a trecut prin schimb`ri uria]e din moment ce o treime din comer\ul mondial nu mai are loc între firme separate din cadrul statelor.RELA|II INTERNA|IONALE 84 85 S. în care autoritatea statului deriv` din asigurarea de c`tre el a securit`\ii cet`\enilor împotriva amenin\`rii venite din partea altor state. descrierea structurii de securitate \ine de realismul conven\ional.

Nu numai c` tr`im într-o lume în care viteza comunica\iilor transfrontaliere este f`r` precedent.“9 Strange afirm` c` motivul acestei transform`ri îl constituie rata schimb`rii tehnologice din structura de produc\ie. capacitatea lor de a percepe impozite ]i de a reglementa pie\ele scade. ]i prin controlul b`ncilor interna\ionale. Transferul de putere este dinspre state spre pie\e ]i nu este reflectat în mod necesar într-un transfer de putere între state. refuzul de a negocia direct cu OPEC ]i de a înfiin\a o institu\ie interna\ional` de împrumut ca ultim resort dup` crahul bancar din 1975).RELA|II INTERNA|IONALE 86 87 S. iar Strange crede c` ar trebui ca SUA s` fie trase la r`spundere pentru ac\iunile lor. din moment ce este improbabil ca acestea s` vin` din interiorul Statelor Unite. Strange respinge orice speran\e în clasele muncitoare care. Strange adopt` astfel o variant` a diploma\iei echilibrului de putere. Casino Capitalism (1986). trecerea de la rata fix` a schimbului la cea liber` a f`cut ca statele s` întâmpine greut`\i în administrarea economiilor lor ]i a creat un climat în care cre]terea economic` este greu de realizat. În ciuda faptului c` a împrumutat amplu din ]coala marxist` în elaborarea naturii structurii de produc\ie. Strange se ocup` mai pu\in de dezbaterea privind declinul hegemoniei Statelor Unite ]i este mai interesat` de m`sura în care puterea structural` s-a modificat astfel încât disperseaz` autoritatea statului teritorial. Iar în anumite privin\e pare c` nu s-a dus nic`ieri. Spre deosebire de reali]ti precum Stephen Krasner. Implica\iile operei lui Strange sunt duble. în particular în domeniul EPI. În ciuda faptului c` au pierdut din putere în fa\a pie\ei. stimulând firmele str`ine s` investeasc` ]i s` manufactureze produse pe teritoriul lor. Prin urmare. ci ]i paleta negocierilor dintre state ]i firme. Îns` nu este deloc clar. Prima implica\ie este esen\ial` dac` cea de-a doua urmeaz` a fi încercat`. cel pu\in nu reiese din Casino Capitalism (1986). reglementându-se accesul lor la New York. „Autoritatea statal` s-a împr`]tiat în toate p`r\ile. În primul rând. Îns` ea insist` c` argumentele neorealiste/neoliberale cum c` Statele Unite sunt atât de slabe din punct de vedere economic încât nu pot institui o ordine financiar` interna\ional` sunt doar scuze pentru politici ]i evalu`ri gre]ite. În ceea ce prive]te lumea a treia. În particular. care nu pot fi în\elese dac` analiza este limitat` la rela\iile interstatale. care rezoneaz` la temele iresponsabilit`\ii politice din lucr`rile precedente. ci lipsa unei surse sigure de credit pentru dezvoltarea pe termen lung. care ar fi tratamentul pentru bolile pe care analista le observ`. Strange spune foarte clar cine este de vin` pentru crearea „capitalismului de cazinou“ al anilor ’70 ]i ’80 – Statele Unite. ci pur ]i simplu s-a evaporat. iar acest proces accentueaz` dificult`\ile de a administra economia global`. Strange argumenteaz` c` sistemul capitalist global sufer` de lipsa ordinii în structura financiar`. O tendin\` nepl`cut` este aceea c`. Ea sugereaz` c` Statele Unite ]i-ar putea face ordine în propria cas` prin rezolvarea problemei enormului lor deficit bugetar. Strange sus\ine c` adev`rata problem` nu sunt nivelurile foarte înalte ale datoriilor. iar acum statele trebuie s` împart` autoritatea cu al\i actori. Toate acestea sunt rezultatul schimb`rilor structurale din natura puterii. În al doilea rând. încorsetate în interiorul statelor na\ionale. finan\e ]i cuno]tin\e. Îns` astfel de reforme nu vor avea loc f`r` presiuni ]i. STRANGE În cea mai provocatoare carte a sa. a atras aten\ia cercet`torilor asupra necesit`\ii ]i dificult`\ilor managementului central a ceea ce ea descrie ca trecere de la lumea statelor na\ionale la un „nou medievalism“ în rela\iile interna\ionale. În loc s` concureze pentru teritorii. Statele Unite p`streaz` o mare putere structural` în compara\ie cu alte state din sistemul interna\ional. ea a f`cut mai mult decât oricare alt cercet`tor pentru a promova fertilizarea teoretic` între „paradigmele“ centrale ale gândirii în rela\iile interna\ionale. ci avansul tehnologic este atât de rapid încât capitalul necesar pentru dezvoltarea de bunuri ]i servicii competitive nu poate fi recuperat numai pe baza vânz`rilor pe plan intern. Statele Unite înc` beneficiaz` de o enorm` putere structural` în termeni de securitate. trebuie s` vin` dinspre celelalte state. care a produs în primul rând dezvoltarea pie\elor volatile ale monedei europene. fapt care este reflectat de domina\ia universit`\ilor americane în compara\ie cu alte state în ceea ce prive]te atractivitatea pentru studen\ii str`ini. Ea identific` o serie de cazuri în care guvernul american a refuzat s` ac\ioneze ca un hegemon responsabil (spre exemplu. Strange presupune c` statul american este slab ]i nu dore]te s` se opun` intereselor economice de grup din Statele Unite. crearea unor rate mobile ale schimbului. priorit`\ile lor s-au deplasat dinspre ap`rare ]i politic` extern` spre comer\ ]i politic` economic`. pe m`sur` ce statele concureaz` pentru p`r\i din pia\a mondial`. statele concureaz` pentru p`r\i din pia\` în cadrul economiei mondiale. nu ar putea constitui agen\i reali ai reformei sau revolu\iei. Schimb`rile nu au complicat numai identitatea actorilor angaja\i în economia interna\ional`. În lucr`rile sale mai recente. argumentând c` în special europenii trebuie s` dezvolte o moned` comun` ]i s` î]i asume o responsabilitate mai mare pentru nevoile proprii de securitate. „Dac` intelectualii nu g`sesc curajul de a abandona impedimentele unui trecut care dispare cu repeziciune ]i nu încep s` reflecteze din nou .

Pinter. Lynne Reinner. Ibid. nr. 161-176. Oxford. Heath & Co. Allen & Unwin. Rival States. orice tip de progres c`tre un sistem durabil va fi imposibil. Principalele lucr`ri ale lui Susan Strange „International Economics and International Politics: A Case of Mutual Neglect“. Susan Strange. p. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Keohane ]i Krasner. 33-50. 1970. International Relations Theory Today. 1985. sistemelor politice ]i economiei. 56. McClelland & Stewart. Polity Press. Toronto.“10 Dup` cum se observ`. International Relations Theory Today. 1988.). Chris May. Firms and Diplomacy“. 213. 1995. 1995. „Strange Fruit: Susan Stange’s Theory of Structural Power in the International Political Economy“. p. în Global Society. Murphy ]i Roger Tooze (ed. 304-315. . Krasner! The World Has Changed“. 24-25. Massachusets. 72. Ibid. Londra. Information and Power“. p. nr.RELA|II INTERNA|IONALE 88 89 S. 1986. „Supranationals and the State“.). STRANGE la unele aspecte fundamentale ale societ`\ii. 1988. p. 183. Cambridge. Cambridge. în Craig N. 1994. 3. Cambridge. 16. p. Paths to International Political Economy (ed. în Review of International Studies. în Daedalus. 1989. 4. Susan Strange. The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy. hic Dragones: A Critique of Regime Analysis“. nr. „Finance. 46. 10. Rosenau. în James N. 1996. 289-305. p. Rival Firms: Competition for World Market Shares (împreun` cu John M. Political Economy and the Changing Global Order. 182. cu adev`rat un nou gânditor realist! Note 1. 1984. C. în International Organization. în Global Society. Iowa State University Press. 5. 433. Toronto. „Political Economy in International Relations“. p. 1986. nr. nu am preferat s` lupt“. nr. Ames. „The Defective State“. „A Reply to Chris May“. 1996. 1994. 233-259. în International Journal. p. 41. „Cave. 16. 1991. cu patru copii mici acas`. Approaches to World Order. nr. States and Markets: An Introduction to International Political Economy. 1. 1991. „problema feminist` a profesiilor este înc` de ridicat ]i. în International Affairs. Cambridge University Press. p. A se vedea Susan Strange. Londra. Iowa. 1996. May sugereaz` ideea interesant` c` structura cunoa]terii ar trebui tratat` cu mult mai mult` seriozitate ca precedesor al altor structuri. p. „Rethinking Structural Change in the International Political Economy: States. p. Boulder.). nr. Oxford University Press. „The Future of the American Empire“. „Towards a Theory of Transnational Empire“. 1987.).. în International Organization. 36. 6. nr. 10. Cambridge. nr. Oxford. 551-574. 42. p. p. 259-274. 479-496. Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the 1990’s. 24. p. în John A. 73-103. p. „Protectionism and World Politics“. Cambridge. Witte (ed. p. Lexington Books. în Richard Stubbs ]i Geoffrey R. p. Susan Strange. Polity Press. 1982. 9. Casino Capitalism.. p. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel (ed. 7. nr. 1996. Cambridge University Press. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. Lombra ]i Willard E. 1-17.). 103-115. în Raymond E.). States in History. Robert Cox. p. p. 303-306. 1990. 154-174. 1984. „The Persistent Myth of Lost Hegemony“. 333-345. p. 1982. Susan Strange. 8.. p. The New International Political Economy. 34. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed). în International Organization. 39. în Review of International Political Economy. 172. Pinter. 1989. States and Markets: An Introduction to International Political Economy. 2. „Political Economy and International Relations“. Basil Blackwell. 1988. p. Underhill (ed. „The Global Political Economy: 1958-1994“.). D. Cambridge University Press. dar acesta este un subiect care necesit` alte cercet`ri. Dup` cum remarc` ea în leg`tur` cu aceast` perioad`. Joseph Kruzel ]i James N. Londra. Stopford). Political Economy of International Relations and Domestic Monetary Relations. 10. nr. Colorado. 1995. Hall (ed. „Wake up. „An Eclectic Approach“. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. „Still an Extraordinary Power: America’s Role in a Global Monetary System“. Ibid. D. în Journal of International Affairs.

10. în lipsa celei de-a treia imagini. KENNETH WALTZ Kenneth Waltz s-a n`scut în 1924.“1 În urm`torii 25 de ani Waltz s-a preocupat de problema modului de evaluare a rela\iei empirice dintre imaginile pe care le-a identificat în prima carte. importan\a lor nu poate fi evaluat` ]i nici rezultatele lor nu pot fi prezise. nu pot fi cunoscute for\ele care determin` politicile. Basingstoke. A contribuit cu articole importante la dezbaterea privind meritele relative ale echilibrelor multipolare de putere fa\` de cele bipolare dintre marile puteri. Stephen ]i Law. în pragul alegerii lui Ronald Reagan ]i în momentul în care destinderea dintre superputeri f`cea loc unei noi faze (care s-a dovedit ulterior a fi faza terminal`) a tensiunii dintre Statele Unite ]i Uniunea Sovietic`. A absolvit programul de masterat la Universitatea Columbia în 1950 ]i în 1954 ]i-a terminat teza de doctorat. The Global Political Economy: Perspectives. 167-189. în Global Society. În 1979. Harvester Wheatsheaf. The State and War nu era numai un exerci\iu str`lucit de istoria ideilor privind cauzele r`zboaielor dintre state. Acestea sunt: natura uman`.RELA|II INTERNA|IONALE 90 Lecturi suplimentare Calleo. The Imperious Economy. La un prim nivel cartea este pur ]i simplu o încercare de a examina sistematic r`spunsurile oferite de filozofi. David P. El a devenit profesor titular la vârsta de 33 de ani ]i a fost numit profesor de ]tiin\e politice la Berkeley. Brighton. May. Massachusetts. Man. iar r`spunsurile lor ar putea fi împ`r\ite în trei niveluri de analiz` sau „imagini“. Waltz a argumentat c` este necesar s` se \in` seama de interac\iunea dintre aceste imagini ]i s` nu se exagereze importan\a nici uneia dintre ele. în lipsa primei ]i a celei de-a doua.ac. prin care a ajuns succesorul . în 1971. May a oferit o bibliografie cuprinz`toare a lucr`rilor publicate ale lui Susan Strange la urm`toarea adres` Internet: http://human. Christopher. Harvard University Press. Waltz a publicat cartea care a fost descris` drept „singura ]i cea mai citit` contribu\ie la teoria neorealismului. 1974. îns`. „Strange Fruit: Susan Strange’s Theory of Structural Power in the International Political Economy“. iar în 1967 a publicat o carte în care a comparat politicile externe ale Statelor Unite ]i Marii Britanii prin prisma sistemelor lor politice diferite. Macmillan. Stephen. istorici ]i anali]ti politici la întrebarea fundamental`: Care este cauza r`zboiului? El a sus\inut ideea c` ace]tia pot fi clasifica\i ca optimi]ti sau pesimi]ti.ntu. mediul anarhic în care statele coexist` f`r` o putere superioar` care s` dispun` de autoritatea de a reglementa conflictele dintre ele. oameni de stat.. ci con\inea ]i germenii unei idei pe care Waltz a dezvoltat-o în întregime un sfert de secol mai târziu. economia intern` ]i sistemele politice ale statelor. îns`. Gill. dup` ce între timp a predat la Harvard ]i Brandeis.uk/foh/is/ipebib. 1982. Lukes. David. Cambridge. „A treia imagine descrie cadrul politicii mondiale. 1996. 1988. prima imagine ]i cea de-a doua descriu for\ele care ac\ioneaz` la nivelul politicii mondiale.html. Power: A Radical View. Problems and Policies. nr. care a fost publicat` în acela]i an cu mare succes. p.

Amenin\area nuclear` ]i incapacitatea fiec`reia dintre cele dou` superputeri de a dep`]i for\a de r`spuns a celeilalte sporesc stabilitatea sistemului. Statele se confrunt` cu sarcini similare. Unii l-au l`udat pe Waltz pentru c` a r`sturnat credin\a liberal` c` rela\iile interna\ionale treceau prin schimb`ri structurale ]i pentru c` a oferit cea mai sistematic` încercare de a articula o teorie testabil` a echilibrului de putere. coinciden\a dintre publicarea c`r\ii ]i începutul unui nou r`zboi rece a f`cut ca argumentul s`u principal s` fie deosebit de controversat. poate fi în\eleas` f`r` a face vreo afirma\ie vag` ]i care nu poate fi testat` despre când ]i în ce m`sur` statele urm`resc s` dobândeasc` puterea.5 În schimb. Waltz a afirmat c` lucrarea sa era prima teorie a echilibrului de putere din rela\iile interna\ionale care putea fi sus\inut` în mod ]tiin\ific. inegalitatea dintre superputeri ]i celelalte state face ca amenin\area s` fie mai u]or de identificat ]i permite atât Uniunii Sovietice cât ]i Statelor Unite s` men\in` echilibrul central bazându-se pe for\e proprii ]i nu pe alia\i. În timp ce anarhia este o constant`. O structur` bipolar` tinde s` fie mai durabil` f`r` r`zboaie extinse la nivelul întregului sistem. Din nou. Prin urmare. 2 Theory of International Politics este un text fundamental al domeniului. iar cartea sa continu` s` fie o lucrare de referin\` pentru sus\in`torii ]i oponen\ii neorealismului în rela\iile interna\ionale. Waltz a fost o figur` cheie. Acest al treilea nivel influen\eaz` comportamentul statelor ]i prin urmare influen\eaz` rezultate precum inciden\a r`zboaielor. suveranitatea multipl` limiteaz` amploarea interdependen\ei statelor. deoarece „exist` prea multe puteri pentru a permite oric`reia dintre ele s` trag` linii clare ]i rigide între alia\i ]i adversari“. Spre deosebire de to\i cei care considerau c` rela\iile interna\ionale treceau printr-o transformare radical` ca urmare a interdependen\ei crescânde din economia mondial` ]i a limit`rii for\ei în era nuclear`. Waltz se concentreaz` asupra autonomiei ]i influen\ei componentei structurale a sistemului interna\ional. El afirm` c` acest principiu este constant în timp ]i limiteaz` sever gradul la care poate ajunge diviziunea muncii dintre state. În loc s` exploreze rela\ia dintre nivelurile de analiz` pe care le-a identificat în lucr`rile anterioare. El define]te structura politic` interna\ional` cu ajutorul a dou` criterii. La cealalt` extrem`. Primul este un principiu al aranjamentului prin care statele se rela\ioneaz` reciproc. politica interna\ional` „poate fi studiat` în termenii logicii sistemelor numerelor mici“. Instabilitatea este inerent`. Ideea lui Waltz c` domina\ia în continuare a superputerilor este cea mai bun` garan\ie a ordinii ]i stabilit`\ii în politica mondial` a ap`rut într-o vreme în care mul\i credeau c` un r`zboi atomic putea izbucni în Europa ca urmare a cursei înarm`rilor nucleare. sus\ine el. de]i momentul apari\iei a fost într-o oarecare m`sur` întâmpl`tor. În al doilea rând. despre gradul [n care concluziile sale substan\iale cores- . distribu\ia capacit`\ilor. Argumentul c`r\ii este o continuare a unor idei prezentate întâi în lucrarea Man.RELA|II INTERNA|IONALE 92 93 K. În termenii anun\a\i de lucr`rile sale precedente. constrângând statele s` nu adopte anumite politici ]i predispunându-le pentru altele. dar difer` sub aspectul capacit`\ilor de care dispun în a le rezolva. În timpul a]a-numitei dezbateri a paradigmelor care a dominat rela\iile interna\ionale în anii ’80. a fost acuzat c` ar legitima „un proiect autoritar de propor\ii globale“. Kenneth Waltz a reafirmat importan\a statului ca actor principal în politica interna\ional` ]i a catalogat argumentele oponen\ilor s`i drept reduc\ioniste ]i nonfalsificabile. spre sfâr]itul anilor ’70 Waltz s-a autoidentificat drept un optimist al celei de-a treia imagini.“ 4 Dup` ce a izolat structura. Waltz argumenteaz` c` o structur` bipolar` dominat` de dou` mari puteri este mai stabil` decât o structur` multipolar` dominat` de trei sau mai multe mari puteri. Waltz a afirmat c` a ob\inut echivalentul „revolu\iei lui Copernic“ în studiul politicii modiale prin rezolvarea problemei nivelului de analiz` pe care o anun\ase în anii ’50. Dat fiind num`rul mic de astfel de state. „Politica echilibrului de putere predomin` oricând sunt îndeplinite dou` ]i numai dou` condi\ii: ordinea s` fie anarhic` ]i s` fie populat` de unit`\i care doresc s` supravie\uiasc`. The State and War ]i în acela]i timp o repudiere a concluziilor acesteia. cel de-al doilea criteriu al structurii. spre deosebire de predecesorii s`i reali]ti. WALTZ lui Morgenthau“. dup` cum spune Waltz. Pentru mai mult de un deceniu de la publicare. Ele sunt. 3 Aceast` logic`. anarhic. În cazul multipolarit`\ii. statele se bazeaz` pe alian\e pentru a-]i men\ine securitatea. nediferen\iate din punct de vedere func\ional. ]i Waltz sugereaz` c` nu mai mult de opt au jucat vreodat` un rol cu consecin\e pe scena mondial`. {ntâi. spre deosebire de reali]tii din perioada postbelic` timpurie (precum Carr ]i Morgenthau). variaz` de la un stat la altul. Waltz sus\ine c` exist` diferen\e izbitoare între multipolaritate ]i bipolaritate în termeni de comportament strategic. Acest succes se explic` printr-o serie de factori. Elementul de referin\` empiric al ultimei variabile este num`rul de mari puteri care domin` sistemul. Theory ]i autorul s`u au fost în centrul unei dezbateri intense ]i adesea acide [n rela\iile interna\ionale. Pericolele calculelor gre]ite ]i ale retragerii alia\ilor sunt astfel reduse. care erau preocupa\i de confruntarea ideologic` a superputerilor în era nuclear`.6 {ntre cei care au admirat rigoarea c`r\ii lui Waltz s-a derulat o dezbatere despre [ncercarea sa de a izola natura ]i efectele structurii sistemului interna\ional. În al treilea rând. Sistemul interstatal este un sistem de autoprotec\ie.

Kenneth Waltz.“ 7 În mod ironic. R. o teorie este un instrument de explicare a tiparelor comportamentului statelor în cadrul circumscris al activit`\ii umane. el afirm` c`. unii critici au sus\inut c` modelul lui Waltz este prea static ]i determinist. El este înc` adeptul acestui argument ]i crede c` „r`spândirea controlat`“ a armelor nucleare poate avea. Frances Pinter. lucr`rile sale recente reflect` o parte din preocup`rile pe care le-a enun\at în anii ’60 referitoare la consecin\ele nedorite care decurg din dezechilibrul de putere. . puterea explicativ` ]i predictiv` a teoriei lui Waltz a fost compromis` de dificultatea separ`rii nivelurilor de analiz` ]i a determin`rii con\inutului fiec`ruia. Dup` cum era de a]teptat. De la sfâr]itul r`zboiului rece. p. New York. Din nou. Light ]i A. Prima problem` este m`sura în care Waltz reu]e]te s` identifice structura drept cauz` a comportamentului statelor. The State. pozitivist. Columbia University Press. ci de a spune cum variaz` posibilitatea marilor puteri de a modela constructiv rela\iile interna\ionale o dat` cu schimbarea sistemului ca întreg. Unii dintre criticii s`i au afirmat c` „stabilitatea“ r`zboiului rece este legat` mai mult de armele nucleare (un fenomen la nivelul unit`\ilor) ]i mai pu\in de bipolaritate. În loc s` încerce s` amendeze sau s` reconstruiasc` teoria lui Waltz pentru a solu\iona unele dintre presupusele sale sl`biciuni.RELA|II INTERNA|IONALE 94 95 K. lipsindu-i dimensiunea schimb`rii structurale. Statele sunt condamnate s` reproduc` logica anarhiei ]i orice cooperare care are loc între ele este subordonat` distribu\iei puterii. 1985. în contextul multipolarit`\ii. conform c`rora superputerile se maturizau ]i deveneau „doi poli sensibili“ în fruntea unei structuri tot mai stabile. Dat` fiind distinc\ia rigid` pe care o face [ntre teoria politic` interna\ional` ]i analiza politicii externe. and War. Uniunea Sovietic`. nu rezult` c` ele erau la fel de puternice fiecare ]i c` s-au adaptat cu succes la structura dominant`. WALTZ pundeau premiselor ]i despre schimbare ]i continuitate [n sistemul interna\ional. interoga\ia teoretic` este o activitate f`r` valoare politic`. 238. s-ar putea ca Statele Unite s` ia pe cont propriu asigurarea intereselor lor de politic` extern` ]i. obligând statele s` î]i realizeze scopurile f`r` riscul unui conflict nuclear global.). J. În particular. în M. „The Inter-Paradigm Debate“. La începutul anilor ’80 Waltz a afirmat c` descurajarea nuclear` reprezenta o for\` pentru stabilitatea politicii mondiale. prin aceasta. International Relations: A Handbook of Current Theory. acelea]i efecte pe care le-a avut descurajarea nuclear` ]i ar putea contrabalansa pericolele sale inerente. S-a atras de asemenea aten\ia asupra inconsecven\elor [n argumenta\ia substan\ial` a lui Waltz privind meritele bipolarit`\ii în anii ’70 ]i teoria echilibrului de putere. rela\iei dintre legile comportamentului ]i teoriile care explic` acele legi precum ]i modului în care poate fi testat` o teorie astfel încât s` se conformeze standardelor ]tiin\ifice corecte de comportament. al\ii au privit cartea cu mult mai mult` suspiciune ca o încercare prost deghizat` de a legitima r`zboiul rece sub mantia ]tiin\ei. Pentru Waltz. „Problema nu este de a spune cum trebuie condus` lumea. Îns` acest argument porne]te de la prezum\ia c` dinamica complex` a rela\iei nucleare dintre superputeri poate fi reprodus` f`r` probleme. în absen\a unor presiuni de echilibrare eficiente. pentru care Theory este m`rturia s`r`cirii teoriei rela\iilor interna\ionale într-un mod neorealist. 1959. Waltz admite c` a fost inspirat de Durkheim ]i de studiile sociologice privind comportamentul mul\imilor. Premisele lui Waltz privind natura statelor au fost contestate cu aprindere de neoliberali. În acest context. Man. În cele din urm`. îns` nu este clar în ce m`sur` structura func\ioneaz` independent de percep\ia statelor asupra echilibrului de putere. sistemul s-a schimbat dramatic o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece ]i colapsul unuia dintre polii structurii. Michael Banks. Waltz nu a r`spuns celor mai radicali critici. Londra. Waltz ]i-a îndreptat aten\ia asupra consecin\elor a ceea ce el consider` a fi o trecere dinspre bipolaritate spre unipolaritate. prima nu o poate evalua ]i prescrie pe cea de-a doua. care cred c` este exagerat` m`sura în care statele sunt obsedate de distribu\ia puterii ]i c` sunt ignorate beneficiile colective care pot fi dobândite prin cooperare. Aceast` schimbare dramatic` a evenimentelor nu era compatibil` cu a]tept`rile enun\ate în Theory. 2. O mare parte a c`r\ii este dedicat` problemelor deconstruc\iei teoretice. Note 1. Groom (ed. producându-]i efectele prin socializare ]i competi\ie interstatal`. De]i explica\ia este o condi\ie prealabil` necesar` ac\iunii reu]ite. Tocmai pentru c` superputerile erau cu mult mai puternice dec@t alte state. p 14. s` se bazeze pe preponderen\a lor militar` pentru a-]i impune propria viziune despre o nou` ordine mondial`. el este deosebit de optimist cu privire la consecin\ele prolifer`rii nucleare în politica interna\ional`. El sus\ine c` structura func\ioneaz` precum ficatul omului sau ca un sistem progresiv de impozitare.

Foreign Policy and Democratic Politics.). Keohane. Hans. LIBERALISMUL Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. Reading. p. comerciale ]i cele juridice ale tradi\iei liberale. la sfâr]itul r`zboiului rece. p. cât ]i gradul în care (individual sau combinate) afecteaz` rela\iile interna\ionale sunt sus\inute de liberali. Aceasta a fost eticheta care s-a aplicat f`r` deosebire lucr`rilor lui Norman Angell. Theory of International Politics. Theory of International Politics. Routledge. Notre Dame. 615-628. prilejul de a afirma tradi\ia intelectual` ]i importan\a liberalismului. a]a cum atât meritele acestora.). ]i Little. nr. cât ]i în interiorul acestora. Neorealism and its Critics.. J. puterea statului liberal constitu\ional este limitat` de r`spunderea sa democratic` fa\` de propriii cet`\eni. p. The Logic of Anarchy: Neorealism to Structural Realism. 1998. 1959. New York. New York. p. Ei pun libertatea individual` mai presus de orice ]i consider` c` statul se cuvine s` fie oprit de la ac\iuni de natur` a o submina. în International Security. 51-69.RELA|II INTERNA|IONALE 96 3. 7. în Review of International Studies. Massachusetts. Woodrow Wilson ]i Alfred Zimmern. nr. „The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better“. 6. ]i deci a comunismului drept concurent global al capitalismului. liberalismul trebuie s` r`spund` la noi provoc`ri. p. 210. p. „Political Philosophy and the Study of International Relations“. 44-79. în William Fox (ed. Columbia University Press. Jones C. Kenneth Waltz. Massachusetts. în Adelphi Paper. 371-386. p. 1986. International Relations Theory Today. 1993. 171. „The Emerging Structure of International Politics“. Richard Ashley. în Journal of Interdisciplinary History. Sunt prezentate aici formele republicane. 18. Ast`zi. Theoretical Aspects of International Relations. Theory of International Politics. pe m`sur` ce for\ele capitalismului global submineaz` aparenta „victorie“ a democra\iei liberale. Columbia University Press. ele trebuie instituite pentru a promova stabilitatea atât în raporturile dintre statele suverane. nr. University of Notre Dame Press. de nevoia de a respecta cerin\ele economiei de pia\` ]i normele de drept. 38.131. liberalii consider` rela\iile interna\ionale ca o posibil` surs` de progres ]i transformare teleologic`. Linklater. Între gânditorii de seam` din aceast` sec\iune exist` diferen\e de accent în ceea ce prive]te prioritatea ce trebuie acordat` democra\iei. p. 1959. în Daedalus. 1981. Indiana. Pe plan intern. Principalele lucr`ri ale lui Kenneth Waltz Man.. de]i unele tendin\e contemporane par a confirma teoriile „ideali]tilor“. p. 1964. 881-909. Londra. F. 1988. p. 1995. p. 226. Addison-Wesley. în Iver B. The State.). International Institute of Strategic Studies. 4. liberalismul a fost subapreciat ]i considerat o form` de „idealism“ sau „utopism“ de c`tre autoproclama\ii „reali]ti“ ai vremii. Halliday. 1967. 21-37. Lecturi suplimentare Buzan. interdependen\ei economice ]i reglement`rii legale interna\ionale a securit`\ii ]i domeniului economic. Polity Press. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. nr. la sfâr]itul secolului al XX-lea. „Neo-realism in Theory and Practice“. în Journal of International Affairs. Addison-Wesley. Andrew. „The Poverty of Neorealism“. 1990. and War. Boston. în ciuda dificult`\ilor pe care le presupune transferul acestor constrângeri la nivel interna\ional. B. Columbia University Press. Oricum. .. Liberalii consider` c`. Aceast` evaluare a operei lui Waltz con\ine ]i o bibliografie complet`. 121. (ed. „The Origins of War in Neorealist Theory“. În anii ’20 ]i ’30. „The Stability of a Bipolar World“. le-a asigurat liberalilor contemporani. nr. Reading. 93. Kenneth Waltz. 44. 1993. Keohane. 168. The Future of International Relations: Masters in the Making.. „Kenneth Waltz: A Critical Rationalist Between International Politics and Foreign Policy“. „Interview with Ken Waltz“. Ibid. Pr`bu]irea Uniunii Sovietice. nr. Cambridge. Neumann ]i Ole Waever (ed. Londra. R.. Little. 1997. liberalismul nu mai este marginalizat în studiul rela\iilor interna\ionale. 1979. Brown. Ibid. p. 1979. „Realist Thought and Neorealist Theory“. 66-99. Mouritzen. Morgenthau ]i Wendt. 5. ]i Rosenberg.). Robert O. în International Organization. 1981. New York. 18. Spre deosebire de reali]ti.

dac` s-ar baza pe o asemenea percep\ie. Acum. Tom Paine. c` r`zboiul rece s-a sfâr]it. Angell cuno]tea pe deplin modul în care presa putea modela ]i deforma opinia public` ]i era hot`rât s` î]i foloseasc` pozi\ia din pres` pentru a schimba opinia publicului. Din nefericire. lucrând ca muncitor agricol. în Lincolnshire. ignorat. Angell nu a crezut c` noua epoc` ar reflecta . într-o familie din clasa mijlocie ]i a înv`\at s` citeasc` la o vârst` fraged`. În 1903 ]i-a publicat prima carte. Talentul s`u de a-]i face reclam` ]i distribuirea gratuit` a c`r\ii unor politicieni eminen\i ]i altor jurnali]ti au contribuit la consacrarea acesteia. Angell a ar`tat c` „lucrarea era. Esen\a analizei lui Angell este aceea c` principala caracteristic` a modernit`\ii ar fi incompatibilitatea dintre r`zboi ]i obiectivul fiec`rui stat de a ob\ine bun`stare economic`. }i-a petrecut câ\iva ani în Fran\a ]i Elve\ia. Anglia. al`turi de conturarea unei pie\e mondiale ]i de cre]terea diviziunii muncii la scar` mondial`. de fapt. r`zboiul era ira\ional. Oricum. cercet`torii î]i pot îndrepta aten\ia c`tre perioada de dinainte de 1914 f`r` prejudec`\ile din trecut ]i. plantator de vi\`-de-vie ]i. reprezentând Partidul Laburist ]i i-a fost acordat. pân` când Angell ]i-a dezvoltat argumentele ]i a publicat lucrarea The Great Illusion. totu]i. În 1933. v`car. ANGELL NORMAN ANGELL Norman Angell ]i-a publicat celebra lucrare The Great Illusion cu doar doi ani înainte de izbucnirea primului r`zboi mondial. titlul de cavaler pentru servicii aduse comunit`\ii. de regul`. în special cele de aur. lui Angell i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. pot aprecia munca „unui teoretician despre care toat` lumea a auzit. p`reri ce pot fi corecte sau incorecte. Educa\ia sa formal` nu era foarte vast`. Pân` la încetarea sa din via\`. fie (într-o interpretare mai binevoitoare) era prea avansat pentru vremea sa. ap`ru\i la finele anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. ca best-seller. M. în cele din urm`. unde a urmat câteva cursuri la Universitatea din Geneva. a fost membru al Parlamentului. În autobiografia sa. Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics. Când a r`mas f`r` bani. a fost selectat de Lord Northcliffe s` conduc` edi\ia francez` a cotidianului Daily Mail. pentru care a fost nominalizat de personalit`\i ca Bertrand Russel. De pild`. în 1967. eronat`. a creat o situa\ie care a f`cut inutil r`zboiul ca mijloc de rezolvare a conflictelor ap`rute în jurul intereselor materiale ale statelor. De fapt. Harold Laski. Ca jurnalist. Walt Whitman ]i mai ales pe cele ale lui John Stuart Mill. Norman Angell s-a n`scut [n 1874. Keynes. Angell a publicat peste 40 de c`r\i despre rela\iile interna\ionale. tranzi\ia c`tre societ`\i comerciale puternic dezvoltate. S-au vândut peste dou` milioane de exemplare pân` la izbucnirea r`zboiului ]i lucrarea a fost tradus` în 25 de limbi. Angell nu a fost victima propriei sale „iluzii“ c` r`zboiul nu ar mai putea izbucni doar pentru c` nu mai era ra\ional din punct de vedere economic. Louis ]i Chronicle din San Francisco. tema ira\ionalit`\ii avea s` domine tot ceea ce a publicat ulterior. a fost inspirat s`-]i scrie cartea tocmai pentru c` s-a temut de începutul r`zboiului ]i a dorit s` contracareze gândirea conven\ional` despre care credea c` a contribuit la consim\`mântul publicului de a sprijini politici care nu erau în interesul s`u. Angell este un precursor important al teoreticienilor „interdependen\ei“. convins c` problemele Europei erau nerezolvabile. dobândirea de teritorii noi le permitea statelor s`-]i m`reasc` resursele. devenise perimat ]i. În era mercantilismului. în cele din urm`. care a fost. ]i. ci de p`rerile lor despre fapte. o provocare deschis` la adresa determinismului materialist ]i economic… oamenii nu sunt c`l`uzi\i de fapte. a c`l`torit de-a lungul Coastei de Vest. În 1909. A continuat s` scrie pentru ziare ]i a editat revista Foreign Affairs din 1928 pân` în 1931. ca premis` a bun`st`rii economice. În SUA. J. El a sus\inut c` interdependen\a economic` a statelor puternic industrializate era atât de mare încât controlul teritorial. iar realismul nu mai domin` studiul rela\iilor interna\ionale. spre sfâr]itul anilor ’20. credin\a c` Norman Angell a prezis desuetudinea r`zboiului a facilitat înt`rirea impresiei c` acest gânditor de seam` ar fi un „idealist“ care fie se în]ela fundamental. în general. Atribuirea unei asemenea etichete ar fi. pentru prima dat`. expansiunea teritorial`. Pentru o scurt` perioad`. a scris un scurt pamflet intitulat Europe’s Optical Illusion. asimilând operele lui Voltaire. dar pe care pu\ini îl iau în serios“1. iar succesul c`r\ii i-a permis autorului s`-]i dedice restul vie\ii scrisului. în 1931. s-a întors la Paris ]i s-a angajat redactor la ziarul de limb` englez` Daily Messenger ]i. de aceea. în acest mod. John Dewey ]i John Hobson. A dat chiar na]tere unei teorii care i-a purtat numele.99 N. La vârsta de 17 ani a decis s` emigreze în SUA. în cele din urm`. reevaluând ]i dezvoltând argumentele sus\inute. prin colonialism ]i r`zboi. sus\inerii de cursuri ]i organiz`rii de mi]c`ri politice menite a promova idei compatibile cu viziunea sa asupra interna\ionalismului liberal. în 1909. sunt incorecte“2. A fost membru în consiliul Institutului Regal de Studii Interna\ionale din Londra ]i al Comitetului Executiv al Ligii pentru Uniunea Na\iunilor. a contribuit la bun`starea economic` a statelor. De]i primele sale încerc`ri de a instrui oamenii nu s-au bucurat de prea mult` aten\ie. ca reporter la publica\iile GlobeDemocrat din St.

de primul. din moment ce Germania trebuia reabilitat` pentru a putea pl`ti repara\iile cerute de înving`tori. sindicatele franceze refuzau s` primeasc` m`rfuri germane în contul repara\iilor. }i. Dup` cum sus\ine ]i în pasajul de mai jos. nici unul nu putea folosi for\a împotriva celuilalt. cu siguran\` s-ar fi înecat apoi ]i vâsla]ul. aceasta. temerile lui Angell au fost confirmate de izbucnirea primului r`zboi mondial. trebuie s` g`sim noi c`i de rezolvare a conflictelor care sunt inerente: „Barca lua ap`. El a crezut c`. în ultim` instan\`. Angell ]i-a concentrat aten\ia tot mai mult asupra nevoii unor reforme politice interna\ionale pentru a preveni un alt r`zboi mondial. dac` el ar fi aruncat. din moment ce domina\ia legii este crucial` pentru men\inerea p`cii în interiorul statelor. alia\ii î]i f`ceau r`u lor în]i]i. cum vâsla]ul era cu adev`rat dependent de cel care scotea apa. dac` nu se mi]ca mai repede. în principal pe baza împrumuturilor americane. îl arunca din barc`. liderii politici ar fi c`utat mai degrab` cooperarea decât r`zboiul pentru a-]i rezolva diferendele. iar \`rmul se afla la mare dep`rtare. statele ar fi incapabile s` controleze apari\ia organiza\iilor transna\ionale. Era nevoie de toate eforturile unui om pentru a vâsli ]i de ale celuilalt pentru a scoate apa din barc` cu ispolul. Ar fi trebuit ca [n special Germania ]i Italia s` primeasc` statute ]i drepturi egale cu celelalte mari . ]i. crezuse c` r`zboiul ar fi urmat s` se limiteze la Germania ]i Marea Britanie ]i c` posibilit`\ile acestora de a finan\a conflictul ar fi fost diminuate de refuzul altor state de a le acorda credite ]i asisten\` financiar`. pe lâng` reflec\iile asupra adecv`rii tezei sale la realitate. El sus\inea îndeosebi inutilitatea colonialismului ]i ideea c` interdependen\a financiar` a marilor puteri europene f`cea f`r` sens competi\ia pentru teritorii sau chiar pretinderea unor desp`gubiri de la cei învin]i în r`zboi. Din moment ce r`zboiul izbucnise deja. la începutul anilor ’30.“3 boiul îi confirmase teza principal` ]i s-a opus cu înver]unare deciziei de la Versailles de a impune costuri imense pentru repara\ii de r`zboi Germaniei înfrânte. La un moment dat. a fost printr-o tax` pe comer\. Pentru Angell. Astfel. Aceasta a ar`tat capacitatea statului de a interveni în diviziunea muncii ]i de a controla gradul de interdependen\`. în opinia lui. el a recunoscut c` experien\a acestuia îl obliga s`-]i reconsidere câteva puncte de vedere. ar trebui s` i se acorde un rol similar ]i la nivel interna\ional. Angell a fost un „pacificist“ ]i un sus\in`tor zelos al securit`\ii colective în rela\iile interna\ionale. dar a r`mas solidar cu teza central` din The Great Illusion. cum diviziunea muncii s-a adâncit. Angell era un credincios sus\in`tor al eforturilor interna\ionale de promovare a dezarm`rii ]i de domina\ie a dreptului interna\ional prin Liga Na\iunilor. Interdependen\a îns`]i ar fi facilitat. niciodat` nu s-a al`turat acelor pacifi]ti care militau pentru dezarmarea unilateral`. ANGELL vreo „armonie de interese“ utopic` a celor care particip` la diviziunea interna\ional` a muncii. Martin Ceadel face distinc\ie între pacifism ]i ceea ce el nume]te pacificism. la rândul s`u. Angell a regretat modul în care Germania a fost tratat` la Versailles ]i. de asemenea. s-ar fi înecat amândoi. de]i a sus\inut principiul dezarm`rii. „Pedepsind“ Germania. Angell a considerat c` r`z- Mai târziu. de]i o asemenea interven\ie politic` ar fi putut avea costuri economice foarte mari. era clar c` nimeni nu se putea baza doar pe procesele economice pentru a împiedica conflictele violente. a vrut s` recreeze o în\elegere de tipul concertului european din secolul al XIX-lea. Nu credea c` for\a nu ar trebui folosit` niciodat` în chestiunile interna\ionale. con]tient c` el ]i al\i teoreticieni ar fi trebuit s` fac` eforturi uria]e pentru eradicarea r`zboiului. odat` acest mesaj în\eles. c` subestimase puterea statului de a salvgarda circula\ia monetar` ]i de a-]i organiza resursele pentru a se mobiliza de r`zboi. este întotdeauna un mod ira\ional ]i inuman de a rezolva disputele ]i c` prevenirea lui ar trebui s` fie întotdeauna o prioritate politic` dominant`“5. Pe de alt` parte. din cauza concuren\ei. De exemplu. Pe lâng` necesitatea constant` de a instrui. singurul mod în care Germania a «pl`tit». În studiul s`u privind pacifismul în Marea Britanie în prima jum`tate a secolului al XX-lea. ci în m`rfuri ]i în valoarea acestora. Dup` r`zboi. Dar Angell credea cu adev`rat c` aceasta din urm` va cre]te în timp. Angell nu a fost nicic@nd pacifist. o asemenea m`sur` era inutil` într-o epoc` în care bun`starea nu se mai m`sura în aur. Angell spera c`. iar acesta depindea. Desigur. Apoi. la aceasta. dac` vrem s` ap`r`m avantajele interdependen\ei economice. Dac` unul dintre ei ar fi cedat. economia german` s-a redresat ]i a putut pl`ti. Cum ar`ta Navari: „era vorba despre acel postulat pentru care el s-ar fi putut felicita f`r` rezerve… în timpul negocierilor de pace de dup` primul r`zboi mondial. vâsla]ul îl amenin\` pe cel care scotea apa c`.RELA|II INTERNA|IONALE 100 101 N.“4 Aceasta nu însemna c` r`zboiul ar înceta s` existe sau c` interdependen\a ar fi inevitabil`. a c`ror cooperare ar trece peste grani\ele teritoriale ]i ar putea duce la ceea ce noi numim ast`zi o societate civil` interna\ional`. argumentul s`u principal este acela c`. cel care scotea apa i-a replicat c`. A recunoscut. marea era agitat`. în lumina experien\ei primului r`zboi mondial ]i a lec\iilor sale mai cuprinz`toare. de]i necesar uneori. adic` opinia c` „r`zboiul.

precum Hobson. Credea. de asemenea. Nu a f`cut niciodat` o distinc\ie sistematic` între state ]i guverne ]i nici nu a acceptat c` statul „este constituit din mai mult decât aparatul guvernamental formal. Carr. În al doilea rând. H. în special. De aceea. Angell a fost întotdeauna foarte sceptic cu privire la „con]tiin\a public`“ (public mind) în a]a-numitele democra\ii. Angell nu a fost un opozant al ideii de imperiu. Angell a fost un ardent adversar al na\ionalismului. în cele din . Interdependen\a. ab extensio. ANGELL puteri ale Europei ]i ca Liga Na\iunilor s` caute a fi cât mai universal` în ceea ce prive]te selec\ionarea membrilor. El ura na\ionalismul în toate formele sale. consecin\a tratamentului care li s-a aplicat de c`tre alia\i la sfâr]itul primului r`zboi mondial. grupurile de lobby. într-o oarecare m`sur`. De]i analiza sa empiric` s-a limitat la Europa ]i. Angell nu a contribuit prea mult la în\elegerea na\ionalismului. În cel mai bun caz. decât s` recunoasc` vreo legitimitate moral` identit`\ii na\ionale. Nevoia unor m`suri de îngr`dire a Germaniei ]i Italiei. de]i nu a prezis niciodat` c` r`zboiul ar urma s` dispar` ca efect al interdependen\ei economice. Cornelia Navari se concentreaz` asupra a trei principale puncte slabe ale operei acestuia. cu atât mai probabil era ]i cazul lumii a treia. el este. Militar (dac` nu chiar R`zboinic) prin natura sa… chiar dac` s-ar putea defini. metafora b`rcii sparte induce în eroare.7 Spre deosebire de al\i liberali. De aceea. compatibil` cu propagarea na\ionalismului decât opus` acestuia. din moment ce nu sunt în mod egal vulnerabile. ea nu este universal` ]i rareori statele sunt la fel de vulnerabile sub aspectul costurilor unui eventual r`zboi. în practic`. nu a reu]it s` ia în considerare posibilitatea existen\ei unor motive u]or de sus\inut pentru a duce un r`zboi. Miller arat` cum. El a considerat iluzia suveranit`\ii politice ]i economice ca fiind mai pu\in important` decât asigurarea ordinii politice ]i extinderea domniei legii la toate popoarele. s-a ]i realizat. ce s-ar realiza? Dac`. Religios ]i. m`sura ]i ob\ine bun`starea economic`. Institu\ii precum presa.6 De]i s-a opus întotdeauna ideii c` un colonialism clasic era important pentru men\inerea prosperit`\ii economice a puterii metropolitane. oriunde s-ar fi manifestat ]i a sus\inut ideea c` decolonizarea era. J. na\ionalismului deformat ]i abilit`\ii elitelor militare de a manipula viziunile propriilor cet`\eni cu privire alte state. «Reali]tii» [Carr] desconsideraser` posibilitatea unei alian\e. B. dar e]uaser` în a-]i da seama c` Hitler nu era doar un politician obi]nuit. interven\ia în ]i. V`zându-l pe Angell mai degrab` ca „realist“ decât ca „idealistul“ care era acuzat a fi (în mod special de E. în The Twenty Years’ Crisis). a fost ea îns`]i. cu lideri chiar ]i mai pu\in îngr`di\i de pres` decât cei din statele moderne industrializate. ca ]i Hobson. dup` cum mul\i autori au sus\inut de atunci. Angell tindea s` presupun` c` exista o rela\ie invers` între interdependen\a economic` dincolo de grani\ele teritoriale ]i puterea guvernelor de a controla ceea ce se petrecea în interiorul acestor grani\e. Angell a fost înclinat s` fac` generaliz`ri care nu erau sus\inute de realitate. mai degrab`. la Germania ]i Anglia. nu ar trebui în\eleas` ca însemnând egalitatea gradului de dependen\` dintre diferite state. a crezut c` a]a ar trebui. într-o lume în care „câ]tigurile relative“ din comer\ ]i cooperare sunt distribuite inegal. ea are înc` puncte slabe. bun`starea economic` trebuie s` includ` valorile securit`\ii fizice ]i politice. c` r`zboiul survenea adesea din cauza ]ovinismului. D. ca instrumente ale libert`\ii politice ]i drept contributori la stabilitatea interna\ional`. Angell nu a crezut c` decolonizarea ]i neamestecul erau importante în sine. Mai întâi. în pofida costurilor sale economice. aceste etichet`ri sunt nesigure în ceea ce prive]te diferen\ierea dintre cele dou` moduri de gândire: „«Utopi]tii» [ca Angell] sugeraser` f`r` nici o îndoial` c` ar fi putut exista o cale nedureroas` de ie]ire din dificult`\ile create de preten\iile Italiei ]i Germaniei. ce utilitate i-ar r`mâne acestui concept-valoare?“8 În al treilea rând. fie c` erau formal independente sau nu. chiar dac` analiza lui asupra interdependen\ei ca func\ie a diviziunii muncii este un pas înainte fa\` de liberalismul secolului al XVIII-lea (care lega necesitatea pie\elor economice de legea natural`).RELA|II INTERNA|IONALE 102 103 N. în cele din urm`. ]i Politic. În excelenta sa analiz` critic` asupra contribu\iei lui Angell la studiul rela\iilor interna\ionale în secolul al XX-lea. dar tot ei au propus ]i o alian\` [între SUA ]i Uniunea Sovietic`. Marea Britanie ]i Fran\a] care. poate chiar ]i securitatea con]tiin\ei. poate fi ra\ional pentru anumite state s` renun\e la câ]tigurile absolute ob\inute din cooperare pentru a-]i asigura securitatea relativ`. Colin Gray observa: „Problema central` este aceea c`. dar avea mai degrab` pornirea s` fac` remarci generale despre sl`biciunea ]i vulnerabilitatea con]tiin\ei publice la manipulare prin inocularea ideilor na\ionaliste. Acesta fiind cazul lumii dezvoltate. institutele de cercetare au fost absorbite în structura guvern`rii moderne. posibil. În timp ce guvernul î]i poate pierde din for\a de determinare a politicilor sectoriale. Ca urmare. Dar. la sfâr]itul anilor ’30. care ar fi putut fi cump`rat cu un împrumut ]i cu praful în ochi al posibilit`\ii unor concesii comerciale ]i coloniale“. interdependen\a este limitat` la anumite regiuni ale lumii. el câ]tig` mai mult prin coordonarea. de]i Omul este Economic.

Norman Angell. William Heinemann. Apelul la ra\iune ]i nevoia de educa\ie în domeniul rela\iilor interna\ionale au fost ]i ele foarte importante. 1986. After All. 1935. Angell a f`cut mult pentru a pune bazele interna\ionalismului liberal ]i a contribuit la combaterea mitului potrivit c`ruia r`zboiul este o întreprindere profitabil`. legitimarea activit`\ilor multor agen\i informali definitorii pentru statul modern“. Hamish Hamilton. Londra. Fisher Unwin.. Londra. Hobson ]i Wilson. D. 1951. New York. 1931-1939. 1936. Michael. Pacificism in Britain 1914-1945. D. ANGELL urm`. nr. op. Collins Sons & Co. 1978. The Great Illusion: A Study of Relations of Military Power in Nations to Their Economic and Social Advantage. Penguin. Londra. 5. 1938. cit. 7. Navari. Minority Press. Miller. p. Martin Ceadel. Cambridge. Note 1. The Intelligent Man’s Way to Prevent War. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr.. William Heinemann. Heineinann. 1914. Macmillan. 17. Londra. Acum ]tim mai multe decât în vremea sa despre natura ]i amploarea interdependen\ei în politica mondial`. 15. Louis.. p. Macmillan. Norman Angell and the Futility of War. iar dezbaterea privind rela\ia acesteia cu r`zboiul este mult mai sofisticat` decât atunci. p. 350. 1989. Howard. 1974. p. 7. în Review of International Studies. From Chaos to Control.. H. The Foundations of International Polity. Hamish Hamilton.. p. Harmondsworth. Hamish Hamilton.. John D. Temple Smith. 1-24. 1943. 1994. 1933. Norman Angell and the Liberal Internationalism in Britain. nr. Weinroth.cit. 4. p. p. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 104 105 N. 1933. Lecturi suplimentare Bisceglia. The Defence of the Empire. Un bun rezumat al vie\ii lui Angell poate fi g`sit în lucrarea lui J. p. „Norman Angell and The Great Illusion: an Episode in pre-1914 Pacifism“. p. 1986. 1951. After All: The Autobiography of Norman Angell. War and the Liberal Conscience. The Great Illusion . p. 1937. New York. Norman Angell and the Futility of War: Peace and the Public Mind.. 341-358. Cornelia. Londra. 341. în Historical Journal. Norman Angell. 354. 1912. Londra. Cornelia Navari. New York. Orice s-ar crede despre con\inutul unora din argumentele sale. The Press and the Organization of Society. „The Great Illusion Revisited: the International Theory of Norman Angell“. 1938. 551-574. 30. în Review of International Studies. 3. Peace with the Dictators?: A Symposium and Some Conclusions. Hamish Hamilton. Oxford. p. 1903. 19-66. aceste observa\ii privind opiniile lui Angell nu ]tirbesc imensa sa contribu\ie la studiul rela\iilor interna\ionale. 15. Colin Gray. în\eleas` în contextul locului ]i timpului s`u. p. op. „The International Anarchy“. Hamish Hamilton. Londra. Londra. The Foundations of International Polity. 6. 1989.9 În ciuda existen\ei lor. A se vedea în mod deosebit lucrarea lui Norman Angell.. Hamish Hamilton. 8. 1914. Gollancz. Con\ine o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Angell. 1933. Londra. Let the People Know. „The Great Illusion Revisited: the International Political Theory of Norman Angell“. Londra. Viking Press. . Londra. Harper & Brothers Ltd. Cornelia Navari. 1925. 3. nr. 9.Now. încercarea lui de a aplica ideea unui interes propriu „luminat“ la domeniul rela\iilor interna\ionale este înc` o puternic` surs` de inspira\ie pentru cercet`tori. Londra. B. Glasgow. op. 1980. Clarendon Press. Hamilton. Garland. „Global Security and Economic Well-Being: A Strategic Perspective“. Century Co. Londra. 2. 1982. Hamish Hamilton. B. J. 17. This Have and Have-not Business: Political Fantasy and Economic Fact. nr. 1935. Miller. 42. Miller. 107. în Political Studies. Human Nature and the Peace Problem. cit. The Unseen Assassins. Sleep Places: An Examination of Political Tendencies. 1947. The Defence of the Empire. în lucrarea lui Leonard Woolf. 1937. Basingstoke. Principalele lucr`ri ale lui Norman Angell Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics. Londra. Preface to Peace. New York. W. Cornelia Navari. B.

în plin` domina\ie a pozitivismului ]i behaviorismului din ]tiin\a politic` american`. în forma politicilor de putere. Acestea din urm` nu mai erau o aren` a „continuit`\ii ]i necesit`\ii“. dar acelora care au crezut într-o asemenea idee le-au lipsit argumentele filozofice împotriva gândirii utilitariste predominante. dac` nu totalmente perimat`. în loc de a postula anumite caracteristici ale „naturii umane“ pentru a stabili condi\iile contractului. motive de comportare concordant` cu aceste valori. vei alege un principiu de toleran\` religioas` pentru a guverna societatea. c` „reali]tii“ î]i pierduser`.“1 Aceste dou` dimensiuni ale proiectului lui Beitz sunt inextricabil legate una de alta. Cartea sa. „maximizarea bun`st`rii sociale ]i a fericirii“. Necunoscând clasa social` din care faci parte. Rawls a sugerat ideea unei „pozi\ii originare“. fiecare cu importan\a proprie. în studiul rela\iilor interna\ionale existau indicii privind inadecvarea paradigmei realiste la studiul unei lumi de „interdependen\e complexe“. Beitz a profitat de oportunitate ]i a sus\inut c` „principiile drept`\ii“ elaborate de Rawls puteau îndeplini cele dou` func\ii ale teoriei politice la scar` global`. Distribu\ia puterii militare era din ce în ce mai irelevant`. cel pu\in la fel de importante ca ]i politicile de securitate militar`. adesea. Acesta a furnizat o metod` unic` pentru identificarea principiilor de justi\ie care protejeaz` drepturile individului. A fost o perioad` interesant` atât din punct de vedere intelectual. Beitz este un teoretician important. la care s` ne putem conforma în mod rezonabil. Filozofia politic` dominant` în mediul academic era utilitarismul. Orice persoan` „ra\ional`“ va alege aceste principii. Dar un sistem politic care este legat complet de motivele individuale poate da gre] în a întruchipa orice ideal. Pentru a în\elege bazele argumenta\iei lui Beitz. în timp ce imaginea „anarhiei“ era înlocuit` de ceea ce Wolfram Hanreider numea „o nou` convergen\`“ a proceselor politice interna\ionale ]i na\ionale. se impune deci o scurt` prezentare a lucr`rii lui Rawls. dac` ajungi s` fii printre cet`\enii cei mai pu\in favoriza\i. care sus\inea un principiu aparent simplu. la scar` global`. teoria politic` se afirma în SUA dup` o perioad` lung` de somnolen\` ]i marginalizare. Acest principiu coexista cu ideea liberal` c` drepturile indivizilor nu ar trebui sacrificate în interesul bun`st`rii sociale. el a dezvoltat principiile de justi\ie care ap`rau nu numai libert`\ile civile ]i politice tradi\ionale. F`r` a-\i cunoa]te religia. De]i motiva\i de valorile liberale ale libert`\ii individuale. bog`\iei. educa\iei. Rousseau ]i Kant. ei sunt în principal preocupa\i de modurile în care rela\iile interna\ionale promoveaz` sau obstruc\ioneaz` aceste valori. cât ]i politic. Gânditori ca Robert Keohane ]i Joseph Nye sus\ineau c` imaginea „politicilor de putere“ în statele autonome (self-contained) era. oricum nepotrivit` pentru a analiza problemele importante ]i noile orient`ri din economia politic` interna\ional`. vei alege principii care s` garanteze egalitatea corect` de ]anse ]i s`-\i maximizeze succesul în via\`. Metoda pe care Rawls a folosit-o pentru a elabora aceste principii se bazeaz` pe tradi\ia contractului social. deoarece nu exist` nimic care s` ne deosebeasc` unul de cel`lalt în aceast` pozi\ie originar`. trasat` de Hobbes.107 C. cum ar fi corpora\iile multina\ionale ]i mi]c`rile sociale transna\ionale. „Valorile“ erau adesea asociate cu emo\iile sau „preferin\ele“ indivizilor. Aceasta este o situa\ie ipotetic` în care „un v`l de ignoran\`“ ne împiedic` s` ne recunoa]tem talentele naturale. este utopic dac` indivizii concre\i nu pot fi motiva\i s` tr`iasc` dup` tiparul lui. Politicile privind distribu\ia economic` erau. argumentau ei. interesat de justificarea acestor valori ]i de modul în care pot fi furnizate indivizilor. legându-se moralitatea de domeniul „opiniilor“. unei singure personalit`\i. egalit`\ii politice ]i democra\iei. ci ]i o împ`r\ire mai echitabil` a veniturilor. inclusiv a celor defavoriza\i. Pe de alt` parte. astfel încât s` putem alege în mod ra\ional principii de justi\ie care nu sunt în favoarea noastr`. el vrea s` elaboreze principii de drept acceptabile în sine. acum. oricât de atractiv ar putea fi de contemplat. în mare m`sur`. Thomas Nagel ar`ta: „Un ideal. unul din argumentele lor principale împotriva integr`rii teoriei politice ]i rela\iilor interna\ionale. 2 Rena]terea teoriei politice în SUA s-a datorat. John Rawls. BEITZ CHARLES BEITZ Cei mai mul\i dintre liberalii prezenta\i în aceast` parte a lucr`rii sunt empiri]ti. principiile morale ]i rangul în ordinea social`. Din teza de doctorat a lui Beitz. în timp ce (a]a cum credea Beitz) idealurile colective ale teoriei politice liberale puteau fi ap`rate ca interese universale proprii. ofertelor de munc`. dat fiind c` indivizii ]i statele sunt entit`\i complexe din punct de vedere motiva\ional. ]i c`r\ii sale A Theory of Justice (1971). s`n`t`\ii ]i a altor „bunuri“ esen\iale pentru a asigura bun`starea ]i demnitatea tuturor. Political Theory and International Relations (1979). Pe de o parte. este o încercare de a urm`ri dou` obiective de baz` ale teoriei politice: elaborarea unui ideal al vie\ii colective ]i a unui argument conving`tor asupra motivului pentru care acesta ar trebui promovat. Cu alte cuvinte. Dar. unde cu to\ii sun- . sus\inut` la Universitatea Princeton la mijlocul anilor ’70. a rezultat lucrarea Political Theory and International Relations. În acest sens. Era nevoie s` fie examina\i al\i actori decât statele. aparent. din moment ce el este la fel de procupat s` evite eticheta de „idealist“ pe cât este s` apere principiile liberale.

ci ]i a ]anselor în via\`. nu numai a ]anselor de a munci. Un alt principiu este acela c` tratatele trebuie s` fie respectate. exprimare. Cine este „subiectul“ relevant al autodetermin`rii? Care este scopul „autodetermin`rii“? „Autonomia“ politic` a anumitor grupuri sau suveranitatea statal` deplin`? Ceea ce conteaz` pentru Beitz este întâietatea moral` a indivizilor.RELA|II INTERNA|IONALE 108 109 C. con]tiin\`. Primul principiu de justi\ie afirm` libertatea ]i egalitatea. el este oarecum sceptic cu privire la principiul „autodetermin`rii“ ca fiind limitat la acele state care se întâmpl` s` existe la un moment dat în istorie. egalitatea de ]anse merge. Principiul diferen\ei îi protejeaz` pe s`raci atâta timp cât ridicarea nivelului lor de trai e posibil`. Mai mult înc`. În acest caz suntem „persoane morale libere ]i egale“. se cere o egalitate universal` de ]anse. iar principiile lui Rawls despre justi\ie sunt într-adev`r adecvate la nivel global. inclusiv dreptul de a forma alian\e de ap`rare pentru a-]i proteja acest drept.. O consecin\` a acestei egalit`\i a na\iunilor este principiul autodetermin`rii unui popor. este „principiul diferen\ei“. dar sus\ine c`. Importan\a lui Rawls în istoria teoriei politice este acum recunoscut`. principiul autonomiei statului .“4 Rawls însu]i este neclar. asemenea cet`\enilor aceluia]i stat. Astfel. Obliga\iile distributive interna\ionale sunt bazate pe justi\ie.. ]i la nivel global. Substan\a politic` a teoriei lui Rawls const` în încercarea de a integra critica socialist` în liberalism. cât ]i societatea ca întreg. frontierele teritoriale sunt arbitrare. conduse de sim\ul „justi\iei drept corectitudine“ pentru a dezvolta principii care ne leag` unii de ceilal\i ]i de care ne ata]`m atât noi. protec\ie fa\` de arest`ri abuzive ]i dreptul de a de\ine proprietate. de regul`. În oricare din cele dou` cazuri. justi\ia lui Rawls descrie un liberalism pentru cei mai pu\in avantaja\i.“3 stat. consecin\ele pornirii de pe o „pozi\ie originar`“ ar duce la principii „familiare“.. atunci mult din ceea ce este considerat drept studiu al eticii interna\ionale trebuie complet regândit. BEITZ tem persoane care aleg ra\ional. deja existente în dreptul interna\ional: „Principiul de baz` al dreptului na\iunilor este principiul egalit`\ii. Nu îl ignor`. vot universal. care pl`te]te tribut criticii socialiste. În mod similar. În al doilea rînd. Beitz nu vede nici un motiv pentru a îngr`di pozi\ia originar` a indivizilor la nivelul unei na\iuni sau al unui Dac` Beitz are dreptate. Charles Beitz a reu]it s` trezeasc` interesul unei noi genera\ii de cercet`tori pentru valoarea teoriei politice în rela\iile in- . pe care mul\i studen\i ]i-au însu]it-o înc` de la primul curs de rela\ii interna\ionale. Beitz afirm` c` el este la fel de important ]i în studiul rela\iilor interna\ionale.. este gre]it`. a justi\iei interna\ionale. Analogia hobbesian` dintre indivizi ]i state. Al doilea principiu de justi\ie are dou` p`r\i. Dar analogia este gre]it`. dar în\elegerile de a coopera. dreptul unui popor de a-]i rezolva propriile probleme f`r` imixtiunea unor puteri str`ine. nu pur ]i simplu pe ajutorul reciproc. nu poate fi corect interpretat f`r` a aduce în discu\ie justi\ia social` care. dincolo de liberalismul clasic. Beitz a dedicat o parte însemnat` din cartea sa expunerii permanente a m`surii în care studiul rela\iilor interna\ionale este astfel fundamental viciat.. Corespondentul autonomiei individuale la nivelul statelor este conformitatea institu\iilor lor de baz` cu principii de justi\ie adecvate. nu trebuie s` fie stânjenite. condi\ia de interdependen\` face ]i mai posibil acest lucru acum mai mult ca niciodat` ]i Beitz insist` asupra justific`rii contractuale c` „persoane de diferite cet`\enii au obliga\ii reciproce distributive. El ap`r` o pozi\ie cosmopolit` radical`. în ciuda faptului c` Rawls însu]i atinge foarte pu\in acest subiect. asociere. pân` la a cere educa\ie compensatorie ]i limitarea inegalit`\ilor economice. indiferent de clasa social`. apare ca un corespondent al ideii c` indivizii ar trebui respecta\i ca fiin\e autonome. sunt nule ab initio. Într-adev`r. Altul. consecin\` mai degrab` a întâmpl`rii istorice decât a deliber`rii morale. Mai întâi. este considerat` ca apar\inând teoriei politice a statului. acordând prioritate asigur`rii libert`\ilor liberale fundamentale de gândire.. Inegalit`\ile sociale ]i economice sunt justificate doar dac` sporesc beneficiile cet`\enilor mai pu\in avantaja\i. la rela\iile dintre cet`\eni în interiorul grani\elor teritoriale ale statelor suverane. între state. Drepturile statelor sunt ele însele derivate din drepturile fiin\elor umane ]i Beitz nu vede nici un motiv care s` limiteze cel de-al doilea principiu.. care \ine de justi\ia distributiv`. nu obscurele caracteristici „împ`rt`]ite“ ale grupurilor: „Ideea c` statele ar trebui s` fie respectate ca surse autonome de finalit`\i ]i c`.“5 Cu o singur` carte. De aceea. nereu]ind s` fac` distinc\ie între na\iuni ]i state. abia Rawls ne furnizeaz` principii universale de justi\ie care ar trebui aplicate la nivel global. Acest principiu este analog drepturilor egale ale cet`\enilor într-un regim constitu\ional. Din punct de vedere moral. Popoarele independente organizate în state au anumite drepturi fundamentale egale. ele pot fi aplicate sau. împotriva a ceea ce nume]te concep\ia „moralit`\ii statelor“.. este dreptul la autoap`rare împotriva unui atac extern. în cazul unui atac nejustificat. cel pu\in. de aceea. Beitz este foarte clar asupra acestui punct.

iar Beitz se în]eal` când î]i imagineaz` un „v`l de ignoran\`“ global care nu genereaz` altceva decât mult zgomot. lui Beitz. situa\ia era pe punctul de a se schimba. Janna Thompson d` unele sugestii asupra implica\iilor pr`pastiei dintre teoria în discu\ie ]i practic`: „Nu exist`. Political Theory and International Relations este o lucrare foarte important` pentru cei care cerceteaz` teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale. puterea acestuia este predispus` la schimbare. Într-o anumit` m`sur`. Despre societatea global` nici nu poate fi vorba. Este destul de greu de imaginat un consens în interiorul comunit`\ilor na\ionale asupra unei liste de „bunuri esen\iale“ ce trebuie distribuite. În mod cert. ca ]i când ar fi neîmpov`ra\i de scopuri comune. a se c`uta. teoria în sine a fost subiectul mai multor critici. Desigur. ea urm`re]te s` realizeze un consens între cet`\enii unei democra\ii pluraliste care. Dou` dintre acestea se desprind în mod special. era filozofia istoriei. Dac` a reu]it s` readuc` un discurs despre drepturi în teoria politic` ]i s` înl`ture domina\ia intelectual` a utilitarismului lui Benthamite. În acest caz. îns` trebuie s` coexiste. Nu este o eroare a teoriei faptul c` exist` o deosebire esen\ial` între presupozi\iile sale ]i realitatea contemporan`. Motivul este c` interven\iile politice pe „pia\a liber`“ ar submina alte valori pe care liberalii le pre\uiesc. pentru c` nu este nimic de distribuit. în primul rând. Mai întâi. Rawls recunoa]te acum c` pozi\ia originar` nu este atât de inocent` pe cât pare. în rela\iile interna\ionale. s` se aplice la nivel global principiul distributiv ar fi o sarcin` descurajatoare în sine. exist` motive serioase pentru a restrânge scopul teoriei la anumite societ`\i. Rawls crede c` societ`\ile ar trebui considerate „întreprinderi cooperative pentru avantaje reciproce“ ]i este dificil de v`zut cum s-ar putea caracteriza sistemul mondial prin aceast` sintagm`. care s-au dezvoltat pe dou` c`i diferite. se pot îndep`rta de practicile lor sociale ]i pot reflecta asupra rezonabilit`\ii lor. astfel de principii de justi\ie distributiv` nu sunt cerute la scar` mondial`. Societ`\ile individuale nu coopereaz`. în parte. Justi\ia interna\ional` se refer` la acest` coexisten\`. El a fost capabil s` foloseasc` opera lui Rawls pentru a dovedi netemeinicia argumentelor epistemologice care asimileaz` moralitatea emo\iilor ori obiceiurilor (scepticism etic) ]i a putut s` invoce interdependen\a economic` pentru a ataca argumentele fundamentale conform c`rora rela\iile interna\ionale sunt un domeniu nepotrivit pentru etica aplicat` (ceea ce s-ar putea numi imposibilitate etic`). dac` se presupune c` apelul justific` numirea societ`\ii interna\ionale drept o „întreprindere cooperativ`“. Martin Wight argumentase c` teoria politic` era limitat` la stat ]i c` domeniul cel mai apropiat teoriei politice. A doua critic` adus` lui Beitz se refer` la modul în care face apel la interdependen\a interna\ional` pentru a-]i justifica teoria. BEITZ terna\ionale. S-a spus c` teoria lui Rawls se bazeaz` pe o concep\ie gre]it` ]i incoerent` asupra oamenilor. chiar dac` dificultatea de a-]i atinge Astfel încât s-ar putea ca Rawls s` aib` dreptate când ajunge s` exclud` al doilea principiu al justi\iei din arena interna\ional`. nici un organism mondial capabil s` asigure acele resurse de care s` beneficieze cei nevoia]i. de pild`. Ea caut` s` integreze în ]tiin\a politic` dou` subdomenii. din multe puncte de vedere. Oricum. cum ar fi Statele Unite. Ca teorie mai degrab` „politic`“ decât metafizic`.“7 Inutil s` mai spunem c` nu avem nimic de acest gen în lume ]i este îndoielnic c` justi\ia distributiv` ar putea fi vreodat` practicat` pe liniile trasate de Rawls f`r` ]i mai multe restric\ii drastice asupra capitalismului global decât Rawls sau Beitz ar fi preg`ti\i s` accepte. Rawls neag` faptul c` teoria sa ar presupune o concep\ie metafizic` asupra persoanei. care a atacat „universalismul abstract“ al „v`lului de ignoran\`“.RELA|II INTERNA|IONALE 110 111 C. Dar ar fi gre]it s` suger`m c` argumenta\ia sa a fost larg acceptat` ]i c` s-ar putea continua pur ]i simplu s` se în\eleag` complexitatea justi\iei distributive globale potrivit direc\iilor trasate de Rawls. Pentru a face aceast` teorie aplicabil`. Exist` aici câteva probleme.“6 concret scopurile propuse este imens`. S-ar putea atunci concluziona c` Beitz a reu]it s` intersecteze teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale. determinate social ]i „constitutive“. avem nevoie cel pu\in de o organiza\ie capabil` s` administreze ]i s` impun` un sistem universal de distribu\ie social`. deoarece nu creeaz` prin cooperare un surplus care s` fie împ`r\it. care trebuie luate în considerare de aceia care sprijin` tipul de viziune cosmopolit` articulat` de Beitz. Chris Brown arat`: „A]a-numita «societate» mondial` nu este o societate. interdependen\a . cum ar fi libertatea fa\` de constrângerea statal` (sau suprastatal`!) ]i dreptul de proprietate. În primul rând. Beitz recunoa]te c` teoria sa ar trebui considerat` un ideal la care indivizii ]i statele trebuie s` aspire ]i ar fi chiar motiva\i s` fac` eforturi în acest sens. Dac` Beitz avea dreptate. Pân` la urm`. chiar dincolo de evidentele dificult`\i de ordin practic. Aceasta ca r`spuns la filozofia politic` de tip „comunitarist“. cu toate acestea. situa\ia s-a schimbat mul\umit`. În eseurile mai recente. A]adar. s-ar putea ca Rawls s` aib` bune motive filozofice s` se opun` sus\inerii unei versiuni globale a teoriei sale asupra justi\iei. nici un organism politic mondial capabil s` impoziteze indivizii boga\i de dragul celor mai pu\in înst`ri\i.

Princeton University Press. 193-200. Principalele lucr`ri ale lui Charles Beitz „Justice and International Relations“. p. International Relations Theory: New Normative Approaches. 1990. p. Stanford University Press. 405-424. Princeton. p. 4. Economics. 9. 122. International Relations Theory: New Normative Approaches. în Philosophy and Public Affairs. and Philosophy: A Critical Introduction. Malnes. John Rawls. de]i Beitz a recunoscut for\a criticilor aduse. „What Makes a Political Theory Utopian?". a]a cum arat` Brown. 56. . în American Political Science Review. nu o constant`. Political Theory and International Relations. 1992. în lucrarea lui David Held (ed.RELA|II INTERNA|IONALE 112 113 C. Charles Beitz. 8. 360-389. Harvard University Press. p. în Social Research. 378-379. p. este membru al consiliului editorial al revistei Philosophy and Public Affairs. Stanford. Little. în Philosophy and Public Affairs. aceasta ar fi o teorie regional` ]i poate chiar una efemer`“. Thomas Nagel. De asemenea. El a predat filozofie politic` ]i rela\ii interna\ionale la Universitatea Princetown ]i la Colegiul Swarthmore. Wolfram F. 7. 2. Princeton. Routledge. 1979. legitimitatea cercet`rii în sine este acum acceptat` în rela\iile interna\ionale. A se vedea ]i lucrarea lui Robert Keohane ]i Joseph Nye. p.). Harvester Wheatsheaf. BEITZ este o variabil` în rela\iile interna\ionale. Political Theory and International Relations. 183. 6. 128. „Nonintervention and Communal Integrity“. New Jersey. 1983. 3. Political Theory and International Relations este o carte important`. 1979. Cambridge. 1992. nr. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Wight ]i Walzer. 904. 1975. în International Organisation. Londra. 1990. „Philosophers Crossing Borders: Recent Literature on Ethics and International Relations“. 4. nr. atunci. opera sa r`mâne valoroas`. „Bounded Morality: Justice and the State in World Polities“. p. Londra. p. 1977. New Jersey. Oricum … cele mai presante probleme sunt acelea care separ` moralitatea statelor de moralitatea interna\ional`“. p. teoria lui Beitz „func\ioneaz` cel mai bine acolo unde este cel mai pu\in necesar` ]i unde este în cel mai înalt grad irelevant`“. Boston. Political Theory and International Relations. Janna Thompson. Beitz chiar a avut dreptate s` observe c` „o asemenea dezbatere moral` sistematic` despre rela\iile interna\ionale a avut loc doar între sus\in`torii scepticismul interna\ional ]i ai moralit`\ii statelor. Londra. A]a cum spune Andrew Linklater. p. Edi\ia a doua. adic` în interiorul unor arii ca Europa de Vest. „Dissolving International Politics: Reflections on the Nation-State“. care a ajutat la îndreptarea dezbaterii în rela\iile interna\ionale într-o nou` direc\ie. 20. Princeton University Press. Rowman & Allenheld. Political Equality: An Essay in Democratic Theory. p.9 Charles Beitz este în prezent profesor ]i decan în cadrul Colegiului Bowdoin din SUA. 1992. 5. Londra. New Jersey. în Journal of Peace Research. p. 1971. p. Cu toate acestea. Totowa. 33. ca o tentativ` curajoas` de a îmbina teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. 1983. New Jersey. Princeton. 6. mai degrab` decât aplicat` la rela\iile dintre Europa Occidental` ]i lumea a treia. With Applications to the Law of Torts (with Mark Kuperberg). Power and Interdependence: World Politics in Transition. „Sovereignty and Morality in International Affairs“. 173-174. Macmillan. Andrew Linklater.8 Ar avea o astfel de teorie cele mai potrivite aplica\ii în regiunile cele mai „interdependente“? Dac` da. 9. 12761287. 72. Pennsylvania. Note 1. Ibidem. „orice … teorie care men\ioneaz` interdependen\a drept cheie a dezvolt`rii sale genereaz` limit`ri substan\iale. Justice and World Order. Brown. nr. Harvester Wheatsheaf. 15. nr. Law. 1980. 1989. Political Theory Today. Acestea sunt critici puternice aduse ambelor elemente ale proiectului lui Beitz – apelul s`u la universalismul filozofic pentru justificarea drepturilor politice ]i economice ]i preten\iile empirice ale acestui proiect cu privire la scopul teoriei în rela\iile interna\ionale. Chris. nr. Princeton University Press. nr. 1991. Raino. 1978. Charles Beitz. Chris Brown. Massachusetts. 236-254. Lecturi suplimentare Brown. Hanreider. 1979. p. 385-403. Men and Citizens in the Theory of International Relations. De]i nu reu]e]te s` ofere o solu\ie la conflictul dintre particularism ]i universalism în studiul eticii interna\ionale. A Theory of Justice.

incapabili ]i poate neinteresa\i s` aprofundeze ]i s` încerce s` evalueze modelele mai durabile de comportament al statelor. and Linklater“. cercet`torii pot fi cu u]urin\` captiva\i de titlurile zilnice. Routledge. Din dorin\a de „relevan\` politic`“ ]i din imboldul de a r`mâne în pas cu problemele cotidiene. un text unic. Cambridge. Brian Schmidt deplânge ceea ce consider` a fi „prezenteismul“ cople]itor al abord`rilor: „Actualul consens teoretic al disciplinei. p. ]i anume Ways of War and Peace al lui Michael Doyle (1997). unde abund` modele complicate cu s`ge\i aruncate pe toat` pagina ]i sute de „instantanee“ istorice care ilustreaz` relevan\a empiric` a sugestivelor. A Theory of Justice. sluje]te demonstr`rii tezei despre natura contemporan` a disciplinei. Istoria a fost studiat` numai în m`sura în care se credea c` ar putea genera „ipoteze verificabile“ ori furniza echivalentul unui laborator pentru testarea ipotezelor generate de o gândire logic` ]i deductiv`. Justice and World Order: A Philosophical Inquiry. Suganami. dar cu validitate nedovedit`. Thompson. 14. John. 223-251. în Review of International Studies. 145-158. cel mai bun manual pentru studen\ii în ultimul an la rela\ii interna\ionale contemporane. este de fapt considerat definitiv ]i atunci trecutul este reconstruit ca o teleologie pe deplin manifestat` în el. John. ticsit de „date“ contemporane. Massachusetts. Janna. Harvard University Press.“1 Articolul lui Schmidt a fost publicat în 1994. nr. Beitz. Primul este impactul a ceea ce s-ar putea numi „afaceri curente“ ( current affairs) asupra determin`rii obiectului principal de studiu.. la jum`tatea anului 1997. 1985. MICHAEL DOYLE Doi factori au ac\ionat împotriva studierii sistematice a istoriei în cadrul ]colii anglo-americane de rela\ii interna\ionale. Când aceast` carte a ajuns pe biroul meu. 1992. În recenta sa critic` asupra modului în care rela\iile interna\ionale ]i istoria lor sunt prezentate în mare parte a literaturii de specialitate. Este. trebuie s` m`rturisesc c` am suferit în t`cere. a l`sat urme de ne]ters în domeniu. Prima mea reac\ie a fost s` gândesc c` era un alt manual american masiv pentru studen\ii naivi din ultimii ani.RELA|II INTERNA|IONALE 114 Rawls. ]i vorbim despre o nemul\umire tradi\ional` a cercet`torilor [n materie. rezultatul net al acestei orient`ri prezenteiste este acela c` dezbaterea istoric`.. „Justice as Fairness: Political not Metaphysical“. 12. de departe superior celor mai multe lucr`ri care caut` s` introduc` . 1986. practicilor ]i conversa\iilor. oricum. nr. reconstruind fidel discursul istoric al ideilor. p. Londra. În al doilea rând. în anii ’50 ]i ’60. 1971. în opinia mea. generaliz`ri. „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull. sau o versiune polemic` a ceea ce ar fi trebuit s` fie acest consens. Principalul motiv al includerii lui Michael Doyle în aceast` carte este considera\ia lui pentru istoria „intern`“ a domeniului. Rawls. Hidemi. c`utarea „legilor de comportament al statelor“. în Philosophy and Public Affairs. cu trei ani înainte de apari\ia a ceea ce este.

Acestea pot fi militare. Valoarea sa rezid` în capacitatea lui Doyle de a combina dou` sarcini. s` arate motivele dorin\ei de a avea un astfel de control ]i ar justifica fie supunerea. puterile europene au preferat domina\ia informal` în colonii. M`rimea ]i bog`\ia. o analiz` profund`. a fost vicepre]edinte al Academiei Interna\ionale a P`cii ]i în prezent este Senior Fellow la International Peace Academy din New York. s` demonstreze natura unui astfel de control efectiv. A studiat la Academia For\elor Aeriene din Statele Unite înainte de a se transfera la Universitatea Harvard. construc\ia statului la periferie a fost o consecin\` a activit`\ilor imperiale. Doyle sugereaz` c` imperialismul are importante varia\ii. Pe de alt` parte. imperialismul nu este doar rezultanta for\elor compuse într-o parte sau alta a sistemului interna\ional. s` exercite direct st`pânirea în colonii ]i s` î]i asume asigurarea condi\iilor care [i erau necesare prin autoritatea consular`. Doyle critic` teorii precum cele ale lui Lenin. comer\ul cerea securitate. unificat. 2 O explica\ie cuprinz`toare a imperiului ar trebui. ca ]i pentru analizele sale riguroase cu privire la presupusa corela\ie dintre predominan\a democra\iei liberale în interiorul statelor ]i absen\a r`zboiului dintre acestea. a predat la Universitatea Warwick ]i la Universitatea Johns Hopkins. unde a ob\inut licen\a. ]i în principala sa lucrare privind imperialismul. ca o modalitate mai pu\in costisitoare de a ob\ine drepturile comerciale la care \ineau atât de mult. în general. el este capabil s` prezinte paradigme „clasice“ ale materiei. de]i pot afecta lupta dintre statele imperiale ]i pot avea un efect asupra scopului acestora de a forma un imperiu. na\iunile ]i societ`\ile vin în contact unele cu altele prin intermediul for\elor transna\ionale. Rela\iile din interiorul sistemului interna\ional se refer` la echilibrul de putere dintre statele imperiale. care trebuie explicate. r`mânând totodat` sensibil la contextul în care acestea au fost elaborate. Pe de o parte. el critic` teoriile care blameaz` imperialismul pentru sl`birea ]i pr`bu]irea statelor periferice. Pentru Doyle. director al Centrului de Studii Interna\ionale ]i director de studii postuniversitare la Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii Princeton. extr`gând generaliz`rile empirice relevante con\inute în ele ]i supunându-le unei examin`ri riguroase. statul periferic nu putea asigura condi\iile men\ionate. masteratul ]i doctoratul în ]tiin\e politice. unitatea ]i diferen\ierea în raport cu alte state. Hobson ]i Schumpeter. este probabil s` cople]easc` statele descentralizate. a fost slab definit în literatura de specialitate. prin urmare. Înainte de a ajunge la Princeton. El re\ine chiar ideea c`. Astfel. N`scut la Honolulu. în care un stat controleaz` suveranitatea politic` efectiv` a altuia“. suficient de relevante. DOYLE studen\ii în domeniu într-o manier` riguroas` din punct de vedere teoretic. Michael Doyle este profesor de politici ]i rela\ii interna\ionale la }coala Woodrow Wilson. în vreme ce altele au condus indirect prin liderii indigeni din colonii. fie rezisten\a ineficace a societ`\ii periferice fa\` de puterea imperial`. a publicat Empires. Doyle a fost educat în Fran\a ]i Suedia ]i a absolvit Liceul Iezuit din Tampa. Centrul imperial a trebuit. . dinamica for\elor transna\ionale. domnia legii ]i un cadru de echilibru între interesele reprezentan\ilor puterii imperiale ]i ale membrilor statelor periferice. În 1986. Florida. comerciale sau misionar-religioase ori o combina\ie a celor trei. în lumina m`rturiilor istorice. For\ele transna\ionale sunt mijloacele prin care puterea imperial` afecteaz` periferia. De asemenea. Doyle demonstreaz` relevan\a lor contemporan`. Doyle sus\ine c` tipul de exercitare a st`pânirii nu depinde în mod determinant de scopurile puterii imperiale. apari\ia lui depinzând de interesele ]i de capacit`\ile relative ale societ`\ilor implicate. s` ia în considera\ie patru factori: interesele ]i capacit`\ile metropolei. mai pu\in diferen\iate. În special trei caracteristici diferen\iaz` statele cu poten\ial imperialist de statele ce pot fi supuse st`pânirii imperiale. Unele imperii ]i-au exercitat direct st`pânirea. în astfel de cazuri. Acesta din urm`. sunt mult mai mari ]i chiar mai bogate în resurse. rezultând imperialism chiar dac` statele-\int`. Doyle era cunoscut pentru lucr`rile sale privind imperialismul european al secolului al XIX-lea. interesele ]i capacit`\ile periferiei. Hawaii. nu sunt îns` factori-cheie. cu care vine în contact. Astfel. Orice teorie care ar încerca s` descrie ]i s` explice rela\iile imperiale ar trebui. cum ar fi China ]i India. multicauzal` a imperialismului european. Totu]i. Mai degrab`. Înainte de publicarea c`r\ii Ways of War and Peace. sus\ine el. natura rela\iilor din cadrul sis- temului interna\ional. fragmentate. Imperialismul este un posibil rezultat al acestor contacte. care condamn` imperialismul în primul rând ca urmare a nevoii statelor metropolitane de a se extinde. ceea ce face dificil` elaborarea unor ipoteze testabile asupra cauzelor fenomenului. cu un profil puternic. De asemenea. Este editorul pentru America de Nord al publica\iei International Peacekeeping ]i unul din membrii Council on Foreign Relations din New York. sus\ine el. În 1993. Doyle define]te imperialismul ca „o rela\ie formal` sau informal`. acolo unde a fost posibil. Aceasta este metoda pe care autorul a folosit-o cu mare succes în trecut. în special în lucr`rile despre Kant ]i Tucidide.RELA|II INTERNA|IONALE 116 117 M. Dac` ace]tia din urm` erau constitui\i în triburi slab diferen\iate. Tr`s`turile importante ale posibilelor state imperiale sunt centralizarea politic`. un stat înalt centralizat. precum Anglia.

sl`be]te. Pentru l`murirea acestor aspecte. redând argumentele lor cu considera\ia cuvenit` contextelor în care î]i sus\ineau punctele de vedere.. dezvoltat` ca suveranitate efectiv` a statului periferic. o dat` cu încheierea r`zboiului rece. interesele comerciale comune ]i respectarea interna\ional` a drepturilor individului. Statul periferic împrumut`. atunci când statul periferic a avut o structur` feudal` sau patriarhal` mai diferen\iat`. dar exist` dovezi care par s` indice o important` dispozi\ie spre lipsa st`rii de r`zboi între statele liberale. motive de îngrijorare fa\` de un sistem „mixt“ de state liberale ]i nonliberale: „Chiar constrângerile constitu\ionale. extrage din lucr`rile lor un set de generaliz`ri empirice. De]i accept` mo]tenirea liberalismului în privin\a ideii apari\iei unei zone de pace între statele liberale. de la investi\ii la consumul propriu.) Conform practicii liberale. însu]i succesul liberalismului. dup` o analiz` exhaustiv` a documentelor istorice. Nimeni nu trebuie s` sus\in` c` aceste r`zboaie sunt imposibile. este tentant s` afirmi c` rela\iile dintre statele liberale ]i cele nonliberale nu pot fi pa]nice. statele europene se mul\umeau s` utilizeze. Doyle s-a angajat într-o analiz` la fel de aprofundat` a operei lui Immanuel Kant. Dup` 1870. pentru comer\ul exterior. ]i anume apari\ia unei „zone de pace“ între statele democratice liberale. dar. iar concluzia c`r\ii nu este surprinz`toare. Puterea metropolitan` a putut face atunci în\elegeri cu statul periferic cu privire la comer\ ]i la protec\ia emisarilor s`i. pentru c` ultimele . Îns` ele nu explic` în ce situa\ii ritmul imperialismului este probabil s` se accelereze. ale complexelor procese transna\ionale ]i interna\ionale. Germaniei ]i Spaniei.“5 Pentru a simplifica. Doyle are în vedere caracteristicile sistemice locale din interiorul statului imperial. în special Fukuyama. Apoi. când suprema\ia naval` ]i industrial` britanic` era larg recunoscut`. Doyle î]i încheie cartea sus\inând c` o combina\ie între sc`derea intereselor imperiale ale puterilor europene ]i coeren\a crescând` a statelor periferice a însemnat sfâr]itul imperiului în secolul al XX-lea. în majoritatea cazurilor. Caracteristicile periferiei dau seama deci de multe din tr`s`turile st`pânirii imperiale. Rela\ia dezvoltat` astfel între cele dou` ar putea fi descris` la început ca inegal` sau de dependen\`. Aceste structuri îns` s-au dezintegrat adesea sub presiunea datoriilor coloniei fa\` de centru. el îi cite]te pe teoreticienii tradi\ionali ai problemei. Doyle a redat chestiunea astfel: „De]i statele liberale s-au implicat în numeroase r`zboaie cu cele nonliberale. DOYLE În schimb. Doyle examineaz` îndeaproape maniera în care considerentele interne au determinat eforturile imperiale ale Fran\ei. unicauzale. De fapt. orchestrarea de c`tre Bismarck a alian\elor continentale ]i încercarea puterilor europene de a câ]tiga pie\e sigure prin propriile lor eforturi de industrializare au condus la o lupt` pentru controlul unor teritorii îndep`rtate. examineaz` cu grij` dovezile pentru a vedea cât de bine rezist` teoriile clasice la testul timpului. În al treilea rând. Astfel. În 1983.. Cartea Empires reprezint` un bun exemplu al modului în care Doyle s-a încadrat în teoria clasic` interna\ional`. Pân` la acel moment. statului imperial îi este posibil s` exercite mai mult control asupra economiei ]i bugetului coloniei. vizând în principal regiunile nerevendicate din Africa. cu pr`bu]irea comunismului ]i cu a]a-zisa expansiune a democra\iilor liberale pe întreg globul. puncte comerciale sigure ca urmare a Pax Britannica. Urm`rind modul în care sistemul interna\ional multipolar a afectat modelul imperialismului. Marii Britanii. dintr-o multitudine de motive. În acest context. a mai fost totu]i nevoie ca statele liberale constitu\ionale s` se angajeze ]i în r`zboaie unele cu altele.RELA|II INTERNA|IONALE 118 119 M. Doyle îns` este mult mai precaut. elemente care promoveaz` pacea între statele liberale. o zon` liberal` a p`cii. dar înc` nu poate fi vorba de un imperiu. dac` explica\ia p`cii dintre statele liberale are în vedere chiar liberalismul acestora. investe]te prea pripit pentru a-]i mai putea pl`ti datoriile. „Nu a fost suficient` o singur` explica\ie [a imperialismului] … la baza imperiilor se afl` o combina\ie de cauze. cartea lui Doyle arat` clar nevoia de a evita explica\iile simpliste. o uniune pacifist` a fost men\inut` ]i s-a extins.. Mai degrab`.“3 În acela]i timp.. r`zboiul dintre state a devenit o realitate pe cale de dispari\ie. pot conduce la conflicte în rela\iile dintre societ`\ile liberale ]i cele nonliberale (. care sus\ine c`. în opinia lui Doyle. Astfel. a putut îndeplini multe din aceste necesit`\i ale metropolei.. factorii sistemici pot l`muri accelerarea imperialismului dup` 1870. El a fost printre primii teoreticieni care au descoperit.. nici criteriile pe baza c`rora unora dintre colonii li se atribuie o importan\` cople]itoare sau care dintre marile puteri ar putea deveni lider în competi\ia dintre posibilele centre imperiale. ofer`. din motivele subliniate de Kant înc` din secolul al XVIII-lea. unele state nonliberale . conflictele de interes sunt interpretate ca pa]i într-o campanie de agresiune împotriva statelor liberale. st`pânirea indirect`. nu ob\in dreptul de a fi independente de interven\ia str`in` ]i nici nu se presupune c` respect` independen\a politic` ]i integritatea teritorial` a altor state.“4 La aceast` concluzie au ajuns mai mul\i teoreticieni ai rela\iilor interna\ionale. în ciuda numeroaselor conflicte de interese economice ]i strategice. Abordarea este precaut`. Mai întâi. ceea ce Kant a prezis ]i a sperat s` se realizeze. asigurând cel pu\in controlul propriei popula\ii.

Schumpeter. împ`r\ind gânditorii în reali]ti. Marx. De asemenea. Pledoaria sa pentru pluralism în teoria rela\iilor interna\ionale este o justificare potrivit` a unei mai mari toleran\e în ceea ce prive]te cercet`torii. Doyle nu se mul\ume]te s` reconstruiasc` o conversa\ie între uria]i disp`ru\i. Locke. deoarece. Prezent`rile lui Doyle sunt foarte bine scrise. Din lipsa legitimit`\ii interne. recunoa]te nevoia pruden\ei realiste ]i este sensibil la inegalitatea ce inspir` viziunile socialiste ale ordinii mondiale: „Un model pluralist al politicii mondiale nu reprezint` o contradic\ie a ]tiin\ei. atunci când statele liberale intr` în r`zboi cu cele nonliberale. nu de criteriile epistemologice predeterminate invocate de autor. folosirea termenului „politic` de domolire“ (appeasement). Preocuparea unei astfel de istorii este de a reasambla discursul academic intern al rela\iilor interna\ionale urmând o conversa\ie relativ coerent`. În fine. Doyle nu neag` ideea c` lucrurile ar sta a]a. În plus. Machiavelli. Doyle este în egal` m`sur` sensibil la diferen\ele dintre gânditorii fiec`rei categorii.“6 În al doilea rând. o lume care include state liberale ]i state nonliberale nu este în mod necesar una foarte stabil` ]i necesit` o doz` s`n`toas` de pruden\` realist` din partea oamenilor de stat liberali. cu trimiteri la sursele importante pentru fiecare gânditor. Este chiar îmbucur`tor c` nu exist` nici o men\iune despre filozofia ]tiin\ei. preferând s` situeze liberalismul între realism ]i socialism mai degrab` decât în cadrul ideii de „societate interna\ional`“. Bentham. despre Rousseau: „}i-a dezv`luit târziu adâncile frustr`ri psihologice ]i sexuale. DOYLE sunt. în r`zboi cu propriile popoare. extraordinar de sincere din punct de vedere psihologic. Pe scurt. Smith. într-un fel. Vi-l pute\i imagina pe Henry Kissinger sau pe Alexander Haig ori pe un alt sus\in`tor contemporan al realismului f`când public faptul c` a trecut prin via\` cer]ind s` fie b`tut? Pu\in escroc. Nu exist` alt` lucrare care s` furnizeze atât de bine date despre Tucidide. Hobbes. are puncte de vedere interesante despre membrii a]anumitei „]coli engleze“. nu intr` în categorii clare“. Într-adev`r. Ways of War and Peace. Într-adev`r. dac` cititorul caut` un volum pe care s`-l al`ture celui pe care îl cite]te în prezent. Doyle nu pretinde c` ar fi capabil nici s` încheie. Cu alte cuvinte. Kant. astfel încât lucrarea con\ine dou` capitole cuprinz`toare privind etica interven\iei ]i distribu\iei interna\ionale. ci o baz` a acesteia. Engels ]i Lenin. aplicat Marii Britanii în anii ’30 sau Statelor Unite în perioada de destindere a rela\iilor cu fosta Uniune Sovietic` de la sfâr]itul anilor ’60. care s` se ocupe de gânditorii importan\i de dinainte de secolul al XX-lea. Este un excelent studiu-sintez` teoretic` din trei motive. este un studiu analitic deosebit al abord`rilor clasice ale disciplinei. Noi. ca ]i în cartea despre teoria ]i practica imperialismului. „opiniile despre lume se aliniaz` pe spectre. pozitivism. nu tre- . Studiul lui Doyle despre Kant ]i pacea liberal` este inclus în ultima sa lucrare. Doyle aplic` metodologia ]tiin\ei sociale contemporane în scopul reconsider`rii teoriilor clasice ale rela\iilor interna\ionale. în memoriile sale. Doyle sugereaz` c` ele sunt predispuse spre ceea ce el nume]te „impruden\` liberal`“ ]i „imperialism liberal“ în încercarea lor de a „exporta“ doctrina liberal-democratic` în restul lumii.“8 Delimitarea diferen\elor dintre reali]ti este original` ]i folositoare. ar putea ac\iona pe baza acestei presupozi\ii ]i c` deci nu ar dori s` acorde statelor nonliberale acela]i grad de respect pe care îl ofer` altor state liberale.RELA|II INTERNA|IONALE 120 121 M. structural ]i constitu\ional. simpla traducere a argumentelor lor normative în limbajul ]tiin\ei sociale empirice este inadecvat`. La fel. Rousseau. încadrarea teoreticienilor respectivi în cadrul fiec`rui grup de c`tre Doyle este dirijat` de propriile lor argumente. Încheind cu o privire atent` asupra viitorului prin lentilele fiec`rui cadru normativ de analiz`. în fapt o politic` abuziv`. Dat fiind c` mul\i dintre mentorii lui clasici sunt filozofi politici. Dup` cum bine spune. În primul rând. într-un anumit fel. în mod foarte corect. De pild`. de]i folose]te o tipologie cam demodat` ast`zi. acestui mod de a gândi. se datoreaz`. atunci cartea lui Doyle este recomandabil` fie ]i numai pentru acest motiv. Aici. dup` modelul lui Martin Wight ]i Hedley Bull. precum SUA. Doyle face distinc\ie între realismul fundamental. nici s` dep`]easc` dezbaterea clasicilor. pe alocuri sunt foarte amuzante. Doyle face exact ceea ce cerea Schmidt în 1994 ]i ne ofer` ceea ce Schmidt nume]te „o istorie discursiv` intern` critic`“: „Sarcina… este de a descrie evolu\ia formelor conceptuale pe care le-a luat disciplina prin examinarea practicilor discursive care au condus la configura\ii istorice diferite. statele nonliberale vor fi mai dispuse (alte condi\ii r`mânând constante) s` se angajeze în agresiuni împotriva altor state dac` este în interesul liderilor lor s` o fac`. ca fiin\e umane gânditoare. liberali ]i sociali]ti. postmodernism sau „perspectivism“.7 În mod corespunz`tor. Dar mai presus de toate a fost un geniu. ci doar c` statele liberale. a început prin a se prezenta ca profesor de muzic` tinerelor din Geneva înainte de a fi capabil s` citeasc` notele muzicale. din cauza c`rora suferise atât de mult. de]i este liberal. El ia în considerare generaliz`rile lor empirice ]i le evalueaz` fa\` în fa\` cu probele empirice disponibile. Confessions.

12. Identit`\ile noastre moderne sunt pluraliste. se g`sesc în identitatea individual`. Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to New World Order. 307-333. „Liberalism and World Politics Revisited“. 1983. DOYLE buie s` fim. 80. dac` vrem s` fim sinceri cu noi în]ine. în Philosophy and Public Affairs. nr. 12. Kegley (ed. Cornell University Press. în Philosophy and Public Affairs. p. 7. Hobson ]i Lenin. New York. p. Martin’s Press. Ithaca. 1986. Empires. 24-37. Cambridge University Press. Note 1. 2. ar trebui s-o încerc`m. precum ]i în cea religioas`. Cambridge. nr. p. and Foreign Affairs: Part 2“. p. 365. New York. and Foreign Affairs: Part 2“. euri singulare. 1983. 1989. p. Chris. Cornell University Press. 1983. Nu putem evita multiplicitatea op\iunilor nostre politice ]i. Traditions of International Ethics. p. rasial` ]i de sex. Lake. „Kant. and Foreign Affairs: Part 1“. 223-237. David. „Powerful Pacifists: Democratic States and War“. Schmidt. p. 1151-1169. Michael Joseph.RELA|II INTERNA|IONALE 122 123 M. 21. p. 9. „Really Existing Liberalism and International Order“.. Smith.“9 „An International Liberal Community“. 201-224. 45. p. 1993. „Kant. în American Political Science Review. Michael Doyle. p. p. 6. 323-253. and Foreign Affairs: Part 1“. 363. 20. 341. „Thucydidean Realism“. nr. în lucrarea lui Terry Nardin ]i David R. 86. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. W. ]i în mare parte nu suntem. în lucrarea lui Graham Allison ]i Gregory Treverton (ed. „Kant. 213-215. 324-325. p.). Norton. 1997. na\ional` ]i de clas`. Brian Schmidt. 205-234. Michael Doyle. 16. în lucrarea lui Charles W. Ways of War and Peace. 139-140. în Review of International Studies. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Fukuyama. în Review of International Relations. Ways of War and Peace. p. 1986. New York. 1994. Ibid. 1986. nr. nr. 210. în Philosophy and Public Affairs. New York. în American Political Science Review. 4. 313-328. Michael Doyle. Principalele lucr`ri ale lui Michael Doyle „Kant. 1996. p.). New York. 1992. 1990. în Millennium: Journal of International Studies. cit.. „Liberalism and World Polities“. 5. nr. p. . nr. Retreat From Doomsday: On The Obsolescence of Major War. Lecturi suplimentare Brown. 1992. „The Historiography of Academic International Relations“. W. 12. p. nr. „Liberalism and International Reform“. 12. Michael Doyle. Meuller. nr. 8. Liberal Legacies. New York. Ithaca. Ibid. op. Liberal Legacies. p. John. St. 1997. Empires. în Philosophy and Public Affairs. 499-500.). p. 1983. 3. New York. Mapel (ed.. Liberal Legacies. 1992. Norton. Liberal Legacies. Ways of War and Peace. Basic Books. 83-106 . Norton. Michael Doyle.

dar are origini japoneze. iar sursa superiorit`\ii este capacitatea acesteia de a satisface trebuin\ele primare ale naturii umane. Tat`l s`u era pastor protestant. Una este dorin\a de bunuri materiale ]i bog`\ie. iar Fukuyama. c` scrierea sa ar fi. poate fi în\eleas` numai printr-o citire atent` a textului. Carr. normativ. ceea ce prea mul\i comentatori au neglijat s` fac`. inclusiv în cele fasciste. în principal. 3 Cartea opereaz` la mai multe niveluri. Numai dac` se observ` pesimismul din argumentarea lui Fukuyama este posibil s` se evite tenta\ia de a-l adula sau condamna. Prin expresia „sfâr]itul istoriei“. Wayne Cristaudo o judec` drept „cea mai important` ap`rare a democra\iei liberale de la lucrarea A Theory of Justice a lui John Rawls încoace“. John Dunn o descrie drept „un volum pueril“ ]i o compar` cu „cel mai prost tip de lucrare semestrial` a unui student american“. pân` atunci aproape necunoscut în domeniul rela\iilor interna\ionale. Bunicul din partea tat`lui a plecat din Japonia în 1905. În vara anului 1989. Hegel a fost cel care a . Într-un anumit fel. 2 În opozi\ie cu acesta. 1 A studiat la Universitatea Cornell ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e politice la Harvard. numai democra\iile liberale pot întâmpina nevoia uman` fundamental` de recunoa]tere. expresia „sfâr]itul istoriei“ a devenit sinonim` cu „era de dup` r`zboiul rece“. libertate politic` ]i egalitate. Totu]i.125 F. Francis Fukuyama s-a n`scut în 1953. aceast` situa\ie nu a fost tocmai fericit`. Astfel de concep\ii eronate sunt probabil o consecin\` a supraexpunerii lui Fukuyama [n mass-media. a devenit o celebritate intelectual`. r`zboiul ]i conflictele nu vor mai avea loc. Din nou. FUKUYAMA FRANCIS FUKUYAMA Ca ]i lucrarea The Twenty Years’ Crisis (1945) a lui E. A crescut în Statele Unite. când \ara se afla în r`zboi cu Rusia. putem numai s` tras`m contururile argumenta\iei sale. Aproape peste noapte. Când a plecat de la Harvard. un amestec ingenios de filozofie politic`. combina\ia democra\ie liberal`-capitalism s-a dovedit superioar` oric`rei alternative de sistem economic/politic. Ambii p`rin\i aveau înclina\ii academice. cre]terea economic` este doar o parte a problemei. Fukuyama a publicat un scurt articol în revista conservatoare The National Interest. Teza sa a avut ca subiect politica extern` sovietic` din Orientul Mijlociu. În mod ironic totu]i. Cele mai interesante aspecte ale c`r\ii din punctul nostru de vedere ]i cele mai pu\in comentate erau mai degrab` legate de caracteristicile „ultimului om“ decât de „sfâr]itul istoriei“ în sine. Fukuyama apeleaz` la conceptul de recunoa]tere al lui Hegel pentru a sublinia superioritatea democra\iei liberale asupra rivalelor ei din arena politic`. a doua (înc` mai important`) este dorin\a de recunoa]tere (recognition) a valorii noastre ca fiin\e umane de c`tre cei din jur. Fukuyama s-a al`turat Corpora\iei Rand (un influent think-tank din SUA) ca analist specializat în problemele politico-militare din Orientul Mijlociu ]i în politica extern` a fostei Uniuni Sovietice. de]i ]i cartea a continuat s` provoace opinii foarte divergente din diferite p`r\i ale spectrului ideologic din SUA ]i din alte \`ri. Subtilitatea interpret`rilor sale. La sfâr]itul secolului al XX-lea. dac` l`s`m deoparte recept`rile simpliste ale ideilor lui Fukuyama. în speran\a c` cititorii nu vor substitui examinarea complet` a textului cu ceea ce urmeaz`. Aceasta din urm` este compus` din dou` dorin\e fundamentale. Capitalismul este cel mai bun sistem economic pentru maximizarea produc\iei de bunuri ]i servicii ]i pentru exploatarea tehnologiei ]tiin\ifice în scopul producerii bun`st`rii. Dup` Perry Anderson. eronat`. H. un exerci\iu de „triumfalism“ liberal la sfâr]itul r`zboiului rece. istorie ]i futurologie experimental`. „nimeni nu a mai încercat o astfel de sintez` – atât de profund` în ceea ce prive]te premisa ontologic` ]i atât de aproape de suprafa\a politicii globale“. În prezent este profesor de politici publice la Universitatea George Mason. unde a studiat poststructuralismul. cei care au pus accentul pe prima parte a c`r\ii au minimalizat aceste aspecte. dar f`r` a fi împotriva clericalismului“. A de\inut o varietate de func\ii la Rand ]i în Departamentul de Stat al SUA în ultimii 15 ani. r`mâne neclar cum aceast` carte a atras atâta aten\ie asupra ei în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Fukuyama nu a spus c` istoria a ajuns la sfâr]it în sensul c` politica. iar mama sa provine dintr-o cunoscut` familie de intelectuali japonezi. cartea lui Fukuyama The End of History and the Last Man (1992) a oferit o interpretare a semnifica\iei sfâr]itului r`zboiului rece care a captat puternic aten\ia publicului. din presupunerea. Cea mai important` lucrare a sa a fost scris` ca r`spuns la dezbaterea ce a urmat acestui articol. În timp ce cre]terea economic` poate fi promovat` printr-o varietate de regimuri politice. El nu a afirmat nici c` pr`bu]irea comunismului va transforma toate statele în democra\ii liberale. Fukuyama se refer` la istoria gândirii principiilor prime care stau la baza organiz`rii politice ]i sociale. înainte de toate. A petrecut de asemenea ]i ceva timp în Fran\a. Argumentul s`u este. iar Fukuyama se descrie pe sine drept „un fel de agnostic cu orizont larg. 4 Dat fiind scopul lui Fukuyama. intitulat „The End of History?“. De exemplu. sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Orice lucrare care poate isca opinii atât de divergente precum cele exprimate de Dunn ]i Cristaudo merit` s` fie citit` cu anumite precau\ii.

Nu putem s` ne men\inem numai cu drepturi egale ]i confort material. filozof rus aflat în exil. fie drept „curaj“ (courage). Într-un anumit punct. În loc de superioritate ]i dominare. al celor care schimb` istoria. Istoria este o lupt` între aceste pasiuni thymotice. El arat` c` existau numai 13 democra\ii liberale în 1940. capitalismul a reu]it s`-]i suprime propriile contradic\ii interne. Mai mult chiar. acceptând forma. Geniul democra\iei liberale const` în faptul c` reprezint` punctul final al acestei lupte. care a]ezau prezervarea sinelui mai presus de recunoa]tere. Dar în viziunea lui Fukuyama „sfâr]itul istoriei“ nu reprezint` neap`rat o veste bun`. afirmând c` pacea dintre state se coreleaz` cu convergen\a lor intern` c`tre norme democratice liberale. De asemenea. de]i r`zboaiele nu vor disp`rea. Pe lâng` Hegel. cu câteva excep\ii. regula. dar ]i „dorin\`“ (desire). acesta asigur` nu doar prosperitate material`. Înainte de a discuta aceast` lucrare. Kojeve ]i Fukuyama afirm` îns` c`.“5 De asemenea. iar superioritatea democra\iei capitaliste liberale const` în capacitatea ei de a împ`ca aceste pasiuni. economia de pia\` liber` ]i democra\ia parlamentar` devin. Shadia Drury concluzioneaz` astfel argumentul lui Fukuyama: „Liberalismul pacific` ]i depolitizeaz` lumea aristocratic` a domina\iei prin transformarea politicii în economie. Dialectica st`pânsclav este motorul primar al istoriei. cel mai cunoscut comentator al lui Hegel. în p`r\i din Asia ]i din Europa de Est. Fukuyama se bazeaz` pe interpretarea lui Hegel de c`tre Alexandre Kojeve. În versiunea sa. Cei care înc` viseaz` s` domine au la îndemân` calea capitalist` de îmbog`\ire. care credeau c` socialismul era necesar pentru a dep`]i inegalit`\ile economice din interiorul societ`\ilor capitaliste. dar ]i la Alexandre Kojeve. Fukuyama pare s` dea un avertisment. El sus\ine c` în Europa de Sud. mai pu\in de o treime din toate statele au ajuns la acest statut). este important s` red`m câteva dintre cele mai importante note critice ap`rute pe marginea c`r\ii The End of History. în America Latin`. 7 Aceasta este o tem` pe care Fukuyama o urm`re]te în cea de-a doua carte a sa. aceasta din urm` neputând fi niciodat` stabil` atâta timp cât fiin\ele umane sunt împ`r\ite în st`pâni ]i sclavi. De la Platon. Lewis „oameni f`r` m@ndrie“ (men without chest). subminând astfel contradic\ia de idei dintre state ]i reducând posibilitatea unui r`zboi. Fukuyama g`se]te în Hegel ]i o în\elegere mai profund` a naturii umane decât cea întâlnit` la filozofi precum Thomas Hobbes ]i John Locke. Pe de alt` parte. ele fiind cele care conteaz` în perspectiva pe termen lung a istoriei. omogenizarea valorilor între marile puteri va promova pacea între statele mari. Fukuyama este îngrijorat de faptul c` o subordonare a megalothymia fa\` de isothymia poate reprezenta c`utarea egalit`\ii cu riscul pierderii dorin\ei de a excela. În ciuda victoriei modelului democra\iei liberale asupra rivalilor s`i. acest punct final a fost statul constitu\ional. Fukuyama afirm` c` avem nevoie de recuperarea idealismului filozofic hegelian ]i de abandonarea materialismului filozofic al lui Marx ]i al urma]ilor s`i. El sus\ine c` multe societ`\i asiatice „au sprijinit formal principiile de democra\ie liberal` ale Occidentului. Ultimii nu î]i vor accepta niciodat` statutul. S.RELA|II INTERNA|IONALE 126 127 F. Fukuyama afirm` c` Japonia ar putea s` devin` o alternativ` la democra\ia liberal` american` ]i s` combine o economie de succes cu leg`turi sociale destul de puternice. . cei care sunt satisf`cu\i cu acestea devenind ceea ce Nietzsche a numit „ultimii oameni“ iar C. Hegel l-a v`zut pe Napoleon ca pe vestitorul sfâr]itului istoriei la începutul secolului al XIX-lea. Fukuyama face referire la Platon. Megalothymia este thymos-ul marilor oameni. dar modificându-i con\inutul pentru a se potrivi cu tradi\iile culturale asiatice“. democra\ia liberal` se poate atrofia ]i poate muri. societatea se lupt` pentru egalitate. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity (1995). oamenii se pot revolta împotriva oric`rui sistem care le-a adus pace ]i securitate. Liberalismul pacific` acel thymos de st`pân al primului om ]i îl înlocuie]te cu thymos-ul de sclav al ultimului om. Pentru Hegel. dar 37 în 1960 ]i 62 în 1990. precum Caesar sau Stalin. C`tre sfâr]itul c`r\ii.6 Astfel. Viziunile filozofice ale lui Fukuyama sunt elaborate în corela\ie cu examinarea detaliat` a tendin\elor inexorabile c`tre forme de guvern`mânt liberal-democratice în secolul al XX-lea. astfel încât s` poat` rezista for\elor de fragmentare a democra\iei liberale. conform propriilor statistici. Dac` exist` prea mult` egalitate ]i nu sunt cauze mari pentru care s` lupte. Dac` nu exist` c`i de exprimare a megalothymia în acele societ`\i care sunt destul de norocoase s` ajung` la „sfâr]itul istoriei“ (]i. Într-o serie de expuneri sus\inute la Paris. isothymia este cerin\a umil` de recunoa]tere mai degrab` în sensul egalit`\ii decât al superiorit`\ii. în anii ’40. observ` declinul r`zboaielor dintre statele democratice de-a lungul timpului. FUKUYAMA sus\inut c` sfâr]itul istoriei va veni atunci când oamenii vor atinge nivelul de civiliza\ie care s` le satisfac` nevoile ]i dorin\ele fundamentale. ci mai ales omogenizeaz` idei ]i valori. Hegel nu a crezut c` sfâr]itul contradic\iilor din interiorul statelor ar putea fi transferat la nivel interna\ional. Kojeve a sus\inut c` statul bun`st`rii sociale (welfare state) a rezolvat problemele capitalismului identificate de Marx. Fukuyama împrumut` no\iunea de thymos tradus` fie ca „spiritualizare“ (spiritedness).

în mare parte speculativ.“9 De aceea. nu exist` alternative fa\` de care acesta s` se defineasc`. care îl atac` pe Fukuyama cu instrumente hegeliene de analiz`. desf`]urate regulat. apelul la Hegel ]i la Platon a fost pus sub semnul întreb`rii de anumi\i comentatori ai c`r\ii. când Hegel a negat în mod explicit faptul c` printr-o asemenea combina\ie s-ar putea atinge scopul recunoa]terii. În lumina misiunii istorice pe care Fukuyama crede c` statele liberal-democratice au îndeplinit-o. Cât prive]te ideea sa c` „democra\iile liberale“ nu poart` r`zboaie între ele pentru c` sunt democra\ii liberale. problem` asupra c`reia Fukuyama nu se opre]te în cartea sa. potrivit lui Fukuyama. mul\i autori afla\i în c`utarea unui concept substan\ial care s` descrie era de dup` r`zboiului rece se preocup` de dinamica contradictorie „globalizare“ contra „fragmentare“. eficien\` ]i competitivitate la scar` global`. de vreme ce este parazitar` fa\` de alte bunuri“. Un al doilea set de critici s-a adresat preten\iilor empirice substan\iale ale lui Fukuyama privind r`spândirea democra\iei liberale pe glob ]i natura inerent pacifist` a rela\iilor dintre statele liberal-democratice. Fukuyama define]te democra\iile liberale în termeni oarecum vagi ]i formali. de exemplu. democra\ii liberale. precum na\ionalismul etnic. În timp ce o defini\ie mai larg` ar facilita o m`surare sumar` a „mar]ului democra\iei“. spectrul alegerii democratice aflat la îndemâna cet`\enilor se limiteaz` considerabil. de vreme ce principala dificultate const` în g`sirea echilibrului dintre ele. Pur ]i simplu nu exist` o analiz` a diferen\elor enorme dintre modurile în care statele pe care Fukuyama le pune laolalt` administreaz` tensiunile dintre libertate ]i egalitate în politic` ]i economie. De pild`. Cu toate criticile aduse lui Hobbes ]i Locke. profund contraria\i de încercarea lui Fukuyama de a integra platonismul în dialectica hegelian`. tinde s` subordoneze politica intern` fa\` de cererea pentru flexibilitate. pe m`sur` ce guvernele devin mai pu\in responsabile fa\` de cei pe care pretind c` îi reprezint` într-o serie de probleme. a publicat cea . În sfâr]it. în opinia sa. Pe de o parte. În 1995. care în nici un caz nu este uniform`. dependent` de alte bunuri. John O’Neill. pentru care na\ionalismul etnic este un prim exemplu. Fukuyama e]ueaz` în exploatarea virtu\ilor altor explica\ii din literatura de specialitate referitoare la cauzele r`zboiului. Globalizarea este un termen general care exprim` limitele puterii de stat. În special integrarea capitalului global. Iar Hegel nu ar fi putut face acest lucru. În m`sura în care globalizarea economic` ]i fragmentarea politic` ac\ioneaz` la diferite niveluri ale organiz`rii sociale. care asigur` criteriile potrivite pentru recunoa]tere: „Recunoa]terea este necesar` pentru confirmarea propriei mele valori ca fiin\` dotat` cu puterea de a ra\iona ]i cu capacitatea de a se situa deasupra dorin\elor ]i de a le modela. cât ]i între acestea. nici m`car în sensul folosit de Fukuyama pentru termenul de „sfâr]it“. Numai pentru fiin\e pe care le recunosc ca având astfel de puteri ]i astfel de capacit`\i conteaz` recunoa]terea … în virtutea acestei naturi parazitare a recunoa]terii pe anumite bunuri anterioare ei Hegel respinge în cele din urm` economia de pia\` individualizat`. face o critic` asem`n`toare. dat fiind angajamentul s`u fa\` de ideea c` istoria este inerent dialectic`. s-ar putea accepta ca plauzibile multe din presupunerile filozofice ale lui Fukuyama ]i s-ar ajunge la concluzii opuse celor trase de el. 10 Nu este clar cum poate fi rezolvat` aceast` problem` apelându-se numai la virtu\ile capitalismului ]i democra\iei liberale. al lui Hegel“. Fukuyama a continuat prin examinarea mai detaliat` a dimensiunilor culturale ale economiei politice comparative. e]ecul de a diferen\ia statele în interiorul acestor categorii largi este o sl`biciune major` a c`r\ii ca întreg. 8 Ea sus\ine c` invocarea lui Platon are scopul de a evita realitatea stingheritoare c` Hegel nu a anticipat niciodat` sfâr]itul istoriei. Salvadorul ]i SUA sunt. Pornind de la presupunerea rezonabil` c` un capitalism global exacerbeaz` inegalitatea economic` atât în interiorul statelor. Termenul în sine devine mai pu\in clar din moment ce. în acela]i timp negându-li-se capacitatea distributiv` de a modera impactul acestuia. în 1992. ce rezult` din dinamica extrem de divers` a unei economii globale în care statul pare s` fie relativ neputincios în a administra economia intern`. ambele. exist` probleme în ceea ce prive]te presupunerea lui Fukuyama c` liberalismul politic ]i economic – motoarele pereche ale mi]c`rii unidirec\ionale a istoriei – pot coexista confortabil în interiorul grani\elor statului suveran. un asemenea indicator brut este prea pu\in potrivit pentru concluzii certe asupra extinderii libert`\ii în lumea contemporan`. În acela]i timp. Fukuyama nu reu]e]te s` se separe suficient de concep\iile lor atomiste privind natura uman`. De la publicarea lucr`rii The End of History and the Last Man. O democra\ie liberal` este un regim a c`rui Constitu\ie respect` anumite drepturi politice fundamentale ]i cere guvernului s` conduc` pe baza unui consens explicit al cet`\enilor. exprimat prin competi\ie electoral` ]i alegeri corecte.RELA|II INTERNA|IONALE 128 129 F. este neclar cum poate Fukuyama s` îl foloseasc` pe Hegel în mod coerent pentru a ap`ra capitalismul ]i democra\ia liberal`. În opozi\ie. Shadia Drury. subliniaz` c` nu este posibil „[s` împaci] perspectiva obiectivist` a lui Platon cu conceptul de recunoa]tere. politice ]i economice. intersubiectiv. „lupta pentru recunoa]tere“ poate lua forme reactive. Hegel a sus\inut c` „recunoa]terea nu poate fi un scop în sine. FUKUYAMA În primul rând. Conform acestuia.

unde afacerile la nivel de familie domin` economia. orientat spre pia\`. Primul cuprinde trei economii în care societatea civil` înflore]te. Drepturile de proprietate. Paradoxul fundamental al liberalismului este acela]i. Fran\a ]i Italia. China a avut cea mai rapid` cre]tere economic` din lume ]i aceasta se pare c` nu se datoreaz` unei cre]teri subite a încrederii. în China. În primul rând. În mod similar. tehnologia ]i calificarea lucr`torilor. nici arici (care ]tie un singur lucru important) ]i nici vulpe (care . Au în centru familii ]i guvern`ri puternice. nu prin expansiunea structurilor birocratice largi“. Acesta sus\ine c` listele sale reflect` gradele în care statele au adoptat sau nu forme corporatiste de organizare. r`mâne de dezb`tut dac` o \ar` f`r` drepturi de proprietate stabile ]i f`r` un cod al dreptului comercial de încredere poate men\ine la nesfâr]it rate înalte de dezvoltare. Dac` universalizezi individualismul liberal ]i îi extinzi premisele la toate sferele vie\ii. cât ]i contrariante. ci de organiza\ii. lipsa tendin\elor spontane de a crea mari companii face dificil` în China crearea de industrii strategice importante. Aceste economii de „înalt` încredere“ sunt SUA. exist` ]i aici cel pu\in dou` probleme majore. SUA ]i Japonia sunt foarte departe una de cealalt`. contractele ]i dreptul comercial sunt institu\ii indispensabile pentru crearea unui sistem economic modern. FUKUYAMA de-a doua carte. unde m`rimea este un factor crucial al succesului. iar societatea democratic` liberal` va [ncepe s` decad`. În afar` de marile companii de stat. Ca exemple de astfel de economii. Într-o oarecare m`sur`. el alege China. la rândul ei. Cartea este incitant` din dou` motive. este produsul comunit`\ilor preexistente de valori ]i coduri morale. [ndepline]te acelea]i func\ii pe care Fukuyama le atribuie marilor structuri birocratice. În timp ce „virtu\ile sociale“ pot avea ceva în comun cu crearea prosperit`\ii. distinc\ia dintre economiile de „înalt`“ ]i „slab`“ încredere este pripit`. În ultimele dou` decenii. Fukuyama este înclinat s` refuze ideea c` ar fi adecvat s` se generalizeze în privin\a unei cre]teri economice de tip „asiatic“. a]a cum dihotomia dintre democra\iile liberale ]i celelalte regimuri este cumva simplist`. dar nimic altceva. institu\iile liberale (inclusiv pia\a) vor func\iona în cele din urm` prost. exist` o continuitate între cele dou` c`r\i ale lui Fukuyama. caracterizate prin „încredere sc`zut`“. El sus\ine c`. distribu\ia bun`st`rii. în ceea ce prive]te „încrederea“. ca ]i în prima carte. Din perspectiva majorit`\ii indicatorilor pe baza c`rora s-ar face compara\ia (criminalitate. ]i anume competi\ia. sus\ine c` Fukuyama nu în\elege dimensiunile culturale ale cre`rii bun`st`rii în China. Fukuyama se opre]te acum asupra condi\iilor sociale esen\iale pentru prosperitatea economic`. A]a cum exist` diferite tipuri de „democra\ie liberal`“. u]urin\a în a te în\elege cu concet`\enii în moduri economic productive: „Aproape toate activit`\ile economice contemporane sunt înf`ptuite nu de indivizi. unde „averile familiilor cresc prin multiplicarea unit`\ilor mici. pe m`sur` ce au trecut prin industrializare în ultimii 200 de ani. mediind între familie ]i stat. exist` îndoieli legate de opiniile lui despre China. folosind celebra metafor` a lui Isaiah Berlin. Încrederea. de]i ideea importan\ei „capitalului social“ nu este nou` (poate fi g`sit`. de exemplu. este neclar cât de mult anume contribuie ele la cre]terea economic` în compara\ie cu al\i factori. Germania ]i Japonia. Pu\ini comentatori au aderat la încercarea lui Fukuyama de a le grupa împreun`.“11 În centrul lucr`rii se afl` o analiz` a dou` grupuri contrastante de \`ri. adic` în care institu\ii sociale de diferite tipuri joac` roluri importante în via\a cet`\enilor. exist` ]i o mul\ime de forme de capitalism. Trust: the Social Virtues and the Creation of Prosperity. În continuare. mobilitatea geografic` ]i ocupa\ional`). locuri de munc` permanente.RELA|II INTERNA|IONALE 130 131 F. care cer un grad înalt de cooperare social`. Economiile de „înalt` incredere“ pot dezvolta mai bine structurile corporatiste decât economiile de „slab` încredere“. Aceste comunit`\i … nu sunt produsul alegerii ra\ionale. de pild`. Constance Lever-Tracy. 12 Ea sugereaz` c` re\eaua transna\ional` de firme familiale. potrivit lui Fukuyama. economiile din cel de-al doilea grup sunt lipsite de societ`\i civile puternice. într-adev`r. ceea ce sugereaz` c` este întrucâtva simplist s` cau\i ]i s` încerci s` izolezi un factor singular care ar contribui la dezvoltarea economic`. În al doilea rând. În schimb. bazate pe încrederea personal`. lucr`rile lui Francis Fukuyama sunt atât incitante. presupusul nivel sc`zut al „încrederii“ dintre cei care nu apar\in aceleia]i familii va împiedica îns`]i dezvoltarea economic`. Pe scurt. Prima \ine de faptul c`. dar este posibil s` se economiseasc` substan\ial din costurile de tranzac\ie dac` astfel de institu\ii sunt completate de capital social ]i încredere. care au datorii uria]e. În plus. Japonia ]i China sunt foarte diferite. Dup` ce tratase chestiunea din punct de vedere istoric. categorizarea statelor de c`tre Fukuyama este cel pu\in neconven\ional`. El sus\ine c` succesul economic depinde numai par\ial de factorii eviden\ia\i de economi]ti. chiar dac` statele pe care le studiaz` s-ar potrivi categoriilor de economii de „slab`“ ]i de „înalt` încredere“. Totu]i. Fukuyama nu este. întrebarea ce s-ar ridica ar fi „]i ce-i cu asta?“. El consider` c`. în opera lui Hegel). La fel de important` este ]i o cultur` adecvat` a încrederii (trust) sau a „sociabilit`\ii spontane“ (spontaneous sociability).

1989. „Fukuyama’s Hijacking of Chinese Trust“. 80-99. Marx. în Politics. 1969. nr. 1997. 1992. p. Ross. and Fukuyama“. Routledge. cit. 1992. p. în Times Literary Supplement. 15-25.-oct. Londra. „No Exit from Capitalism“. vede\i ]i Perry Anderson. 27. în International Journal. 1996. r`mâne de v`zut dac` va sus\ine ]i o ap`rare explicit` a valorilor comunitare pe care se sprijin` opera sa recent`. p. Londra. controversat`. Francis Fukuyama. 8. în The National Interest. Londra. Alan (ed. 18. „The End of History and the New World Order“. Perry Anderson. Scopul ]i ambi\ia operei sale sunt largi. p. „The End of History?“. nr. în New Left Review. 1992. Londra. op. 1992. John O’Neill. nr. 4. nr. Shadia B. 1995. John Dunn. p. nr. Halliday. Christopher and Chitty. p. Constance Lever-Tracy. Londra. 435-461. 91. 18. Lecturi suplimentare Anderson. Londra. Has History Ended?: Fukuyama. El este profund îngrijorat cu privire la aparentul declin al „capitalului social“ în Statele Unite. 193. în International Journal. Shadia. în New Left Review. Perry. p. Londra. „Fukuyama and the Socialist Alternative“. A Zone of Engagement. 12. în Policy. 7. p. liberalismul nu a fost niciodat` foarte bun în a-i oferi individului o ra\iune sau un motiv pentru a-i accepta principiile. p. solu\ia lui Fukuyama la aceast` problem` este.“13 9. „International Society as Homogeneity: Burke. Aldershot. în Millennium: Journal of International Studies. 21. De]i este un oponent hot`rât al relativismului moral ]i cultural în toate formele sale. 1992. Basic Books. 2. Pentru un argument dezvoltat cu privire la aceste aspecte. Hamish Hamilton. iarna 1992/93. Bertram. 12. Ross Poole. nr.Verso Press. 69. 341. „The End of History and the New World Order“. p. Hamish Hamilton. 243. Oricum. Modernity. 1992/93. 335-336. 1992. Henry Porter. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. A Zone of Engagement. Verso. Organisation and Society. „Social Capital and the Global Economy“. Doyle ]i Rosecrance. p. Edward Elgar. 10. nr. p. p. în The Guardian Weekly. nr. 6. 17. p. FUKUYAMA ]tie multe lucruri). Morality and Modernity.. Morality and Modernity. Milliband. 22 mar. Alexandre Kojeve. Francis Fukuyama. The End of History and the Last Man. A descoperit atunci c` nu are nici un argument puternic împotriva individului care alege valorile opuse liberalismului. Routledge. 1994. În presupunerea existen\ei unei lumi sociale golite de valori. nr. Wayne Cristaudo. Michael. 48. 1992. 108-113. în The National Interest. 1989. p. liberalismul a atribuit sarcina cre`rii acestora capriciilor op\iunii individuale. nr. Poole. Note 1. Fred. . „An Encounter with Fukuyama“. maiiun. 13. 193. 331-375. 74. p. „In the Glare of Recognition“. 89-95. „Reply to My Critics“. nr. iar opera sa sugereaz` c` realiz`rile democra\iei liberale ]i ale capitalismului sunt fragile. sep.RELA|II INTERNA|IONALE 132 133 F. în New Left Review. p. Drury. A Zone of Engagement. 193. 1995. 29. maiiun. nr. Drury. 96-107. ci ambele în acela]i timp.). 11. 6. 93. 1992. p. 21-28. 1995. 193. Rustin. Londra. Fred. Londra. „Fukuyama Worried About the Future“ (interviu cu Francis Fukuyama). 1992. p. Halliday. ca s` nu spunem mai mult. 5. Ele depind de factori culturali. Fukuyama nu este îns` un liberal triumfalist la sfâr]itul secolului al XX-lea. iar capacitatea de a sus\ine argumente filozofice abstracte cu nenum`rate date empirice contemporane este de invidiat. Ross Poole sus\ine: „În ciuda preocup`rii sale pentru individ. Introduction to the Reading of Hegel. Drury. „Hegel Against Fukuyama: Associations. 24 aprilie 1992. Marx. 1992. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. 1991. 48. în Current Affairs Bulletin. 91-103. 3. care sunt cruciali pentru succesul proiectului liberal. Principalele lucr`ri ale lui Francis Fukuyama „The End of History?: After the Battle of Jena“. în Foreign Affairs. The End of History and the Last Man. 95. Markets and Recognition“. p. Verso Press. Hamish Hamilton. mai-iun. 1992. 94. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. New York. 1991. Ralph. Hamish Hamilton.

Ar fi util s` rezum`m în\elegerea de c`tre Held a proiectului liberal ]i a celui marxist. sl`biciunea uneia se reflect` în puterea celeilalte. Liberalii consider` pia\a un mecanism pentru coordonarea diverselor activita\i ale produc`torilor ]i consumatorilor. a cooperativelor familiale []i] a mass-media independente ]i a centrelor de s`n`tate“. Held crede c` „societatea civil` ]i statul trebuie s` devin` condi\ia pentru democratizarea celuilalt“. evalueaz` dificult`\ile îndeplinirii obiectivului autonomiei umane în epoca de dup` r`zboiul rece ]i ofer` solu\ii practice de realizare a democra\iei universale în secolul al XXI-lea. el se sfie]te s` indice ce cote ar trebui s` ating` nivelul deliber`rii democratice. Judecând dup` aparen\e. de]i are multe de spus despre virtu\ile democra\iei participative. pe care le red` ca o angajare fa\` de principiul autonomiei: „Indivizii ar trebui s` fie liberi ]i egali în determinarea regulilor dup` care tr`iesc. grani\a exact` dintre stat ]i societatea civil` este aceea care trebuie negociat` într-o „multitudine de sfere sociale. de obliga\ii egale) în specificarea cadrului care le genereaz` ]i le limiteaz` oportunit`\ile pe care le au la îndemân` de-a lungul vie\ii. De partea cealalt`. Marxi]tii sus\in îns` c` ideea liberal` de „neutralitate“ nu poate fi atins` în contextul capitalismului. globalizarea este atât o amenin\are cât ]i o oportunitate pentru democra\ie.“2 Extr`gând ceea ce pretinde c` este comun fiec`reia dintre ideologiile respective. HELD DAVID HELD David Held este profesor de politologie ]i sociologie la Open University. risipitoare ]i va r`mâne centrat` pe profit. Dar Held sus\ine c` ele împ`rt`]esc un num`r de preocup`ri. Liberalii sus\in c` forma de stat cea mai dezirabil` ar fi o structur` impersonal` de putere. este ostil concentr`rii puterii economice ]i propriet`\ii private asupra mijloacelor de produc\ie. el consider` c` statul trebuie s` joace un rol activ în administrarea economiei. care sus\ine c` „sfâr]itul istoriei“ va surveni când „democra\ia liberal`“ va fi singura form` legitim` de guvernare în rela\iile interna\ionale. Totu]i.135 D. În opinia sa. marxi]tii cred în eventuala restructurare a societ`\ii civile ]i în abolirea propriet`\ii private ca premis` esen\ial` a adev`ratei democra\ii. Ea poate fi de asemenea v`zut` ca o contribu\ie important` la dezvoltarea abord`rilor critice ale chestiunii guvern`rii globale. Held sus\ine în primul rând c` democra\ia ofer` mijloacele prin care ar fi posibil s` se reuneasc` cele mai bune aspecte ale liberalismului ]i marxismului. Held caut` s` integreze ceea ce el consider` c` sunt cele mai importante contribu\ii ale liberalismului ]i marxismului la promovarea libert`\ii ]i egalit`\ii umane. Liberalii cred în separarea statului de societatea civil` ca premis` esen\ial` a unei ordini democratice. s-ar putea aprecia poten\iala complementaritate a scepticismului liberal cu privire la puterea politic` ]i a celui marxist referitor la puterea economic`. Pe de alt` parte. adic` ar trebui s` se bucure de drepturi egale (]i. în Marea Britanie. în consecin\`. Held nu crede despre capitalism c` poate fi ori c` trebuie dep`]it sau cel pu\in recunoa]te pre\ul care ar trebui pl`tit pentru atingerea unui asemenea scop abstract. pe de alt` parte. Imperfec\iunea statului-na\iune ca depozitar al formelor democratice de guvernare cere extinderea democra\iei în spa\iul interna\ional. Marxi]tii cred c`. Marxismul. Pentru a atenua din inegalit`\ile proprii capitalismului.4 Acesta este un element care se repet` de-a lungul . produc\ia va fi anarhic`. Aceast` prezentare sumar` a operei lui Held va dezbate fiecare element al proiectului integral. punând accent pe cele economice. Held sus\ine c` este posibil s` fie reunite dac` sunt con]tientizate limitele ]i lacunele lor. Pentru a exploata atât for\ele liberalismului cât ]i ale marxismului. cât al statului. inclusiv cea a întreprinderilor publice. 3 Astfel. Held sugereaz` c` solu\ia reunirii acestor doctrine aparent ireconciliabile st` în punerea în aplicare a democra\iei radicale atât la nivelul societ`\ii civile. Held este un mare sus\in`tor al democra\iei participative la toate nivelurile vie\ii politice. Marxi]tii sus\in c` libertatea f`r` egalitate nu valoreaz` nimic. Liberalii scot în eviden\` importan\a separ`rii sferei private de cea public`. în care autonomia individual` ]i ini\iativa pot prospera. Opera sa vine ca o util` corec\ie a celei a lui Fukuyama. 1 El le reduce pe fiecare la un mic num`r de elemente-cheie. Aceasta din urm` ar fi un spa\iu protejat. În ultimii 20 de ani a scris foarte mult în domeniul teoriei politice ]i sociale din epoca modern`. nu pe satisfacerea nevoilor. Liberalismul este ostil puterii statului ]i accentueaz` importan\a diversit`\ii centrelor de putere în societate. Odat` recunoscut acest fapt. deci dincolo de limitele teritoriale ale statelor-na\iune. concentrându-se asupra naturii democra\iei ]i a perspectivelor acesteia într-o epoc` a „globaliz`rii“. în absen\a unei planific`ri publice atente a investi\iilor. este dificil de identificat vreun mijloc de a reconcilia liberalismul cu marxismul. întruchipat` de domnia legii. Într-o anumit` masur`. pentru a scoate în eviden\` modurile în care ele apar ca incompatibile. este suspicios cu privire la puterea statului ]i este de acord cu pozi\ia liberal` conform c`reia distinc\ia dintre domeniul public ]i cel privat trebuie p`strat`. de]i sprijin` men\inerea democra\iei reprezentative la nivelul organiz`rii de stat.

avem nevoie s` consider`m democra\ia mai degrab` într-un context cosmopolit decât într-unul na\io- . distribuire ]i schimb la nivel global. pe de alta. A treia aren` este cea a dreptului interna\ional. El o critic` pe baza a trei considerente. dar. ne confrunt`m cu un ciudat paradox. ]i anume punerea accentului pe democra\ie în sine ca bun public. pentru a reafirma ]i a extinde controlul democratic. regional ]i global“.“5 O dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. Held este în mod sever critic la adresa tezei lui Fukuyama potrivit c`reia. ipoteza suveranit`\ii statale. se presupune c` politicienii r`spund fa\` de cet`\enii care îi aleg ]i care reprezint` „destinatarii“ principali ai „produselor“ politice. Pe de alt` parte. În principiu. dar asupra c`rora exist` un control democratic redus. iar statele nu pot rezolva un num`r din ce în ce mai mare de probleme transna\ionale dac` nu coopereaz` cu alte state ]i cu actori nonstatali. Mai degrab` ea sugereaz` un mod de a pune în leg`tur` valorile între ele ]i de a l`sa deschis` rezolvarea conflictelor de valori participan\ilor la dialogul politic. interesul lui Held pentru cercetarea poten\ialului democra\iei de a sintetiza ce este mai bun din liberalism ]i marxism s-a transferat asupra amenin\`rilor la adresa acesteia din partea for\elor globaliz`rii economice. Held sugereaz` c` politologii sunt împiedica\i s` se adapteze la noua agend` global` de tendin\ele lor etatiste. o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. care în epoca postbelic` s-a extins pentru a consacra noi drepturi ]i obliga\ii ale statelor ]i indivizilor. pe de o parte. Îndeosebi în Europa de Vest indivizii pot apela la Curtea European` a Drepturilor Omului ]i pot chiar ini\ia proceduri legale împotriva propriilor lor guverne. la sfâr]itul secolului al XX-lea. ea nu este apt` s` r`spund` în mod adecvat provoc`rilor modernit`\ii târzii. ]i. În ultimul rând. Datorit` cre]terii interrela\ion`rii globale. Ideea de democra\ie este important` deoarece nu reprezint` doar o valoare între multe altele. Aceasta a dat na]tere unui num`r de organiza\ii ]i structuri importante de decizie.RELA|II INTERNA|IONALE 136 137 D. În al doilea rând. este învechit`. care inspir` teoriile democrate contemporane. În al doilea rând. am ajuns la filozoficul „sfâr]it al istoriei“. este destul de redus` con]tientizarea existen\ei unei variet`\i de sisteme democratice atât în teorie. ]i mai important. cred. Practic. fapt care diminueaz` suveranitatea efectiv` a statului teritorial. globalizarea este un proces care nu numai c` submineaz`. Gama lor de instrumente politice. egalitatea ]i dreptatea. statele sunt din ce în ce mai încorsetate în „regimurile“ interna\ionale ca urmare a acordurilor încheiate pentru reglementarea chestiunilor transna\ionale. în domeniul securit`\ii. Pe de o parte. rezultatul fiind o separare crescând` „între. care pune sub semnul întreb`rii importan\a teritoriului în sine. atrage aten\ia c` Fukuyama abordeaz` liberalismul ca o unitate ]i ignor` diferen\ele semnificative dintre diversele modele de democra\ie. Held ne aminte]te c`. practicile ]i structurile efective ale statului ]i sistemului economic la nivelul na\ional. HELD operei lui Held. a c`rui valoare intrinsec` trece dincolo de perspectivele concurente asupra rolului ]i scopului proprii guvern`rii: „Democra\ia este. singura «mare» sau « META » discurs care poate în mod legitim s` formeze ]i s` delimiteze DISCURSURILE concurente ale epocii contemporane. Held sus\ine c`. Fukuyama gre]e]te în momentul în care nu se întreab` dac` democra\ia liberal` poate continua s` se dezvolte din plin în contextul globaliz`rii. Acest termen ar include o varietate de fenomene. ci uneori nu \ine seama de statulna\iune. Mai întâi ]i cel mai evident. Pentru c` teoria democratic` nu a cercetat rolul arbitrar al grani\elor teritoriale în determinarea constituentelor relevante ale statelor suverane.6 El identific` patru astfel de „separa\ii“ care merit` re\inute. cu putere foarte mare. domeniul formal al autorit`\ii politice pe care [statele] o revendic` pentru ele. cum sunt libertatea. defini\i din ce în ce mai independent de reperele teritoriale. statelor le este dificil s` controleze activit`\ile din interiorul ]i din afara grani\elor lor. dintre care statul-na\iune este doar unul. Fukuyama nu ia în considerare tensiunile dintre liberalism ]i democra\ie. sfâr]itul r`zboiului rece a fost înso\it de s`rb`torirea victoriei „democra\iei“ asupra comunismului. Mai întâi. ci este valoarea care poate face leg`tura ]i poate intermedia raporturile concurente prescriptive…democra\ia nu presupune acordul asupra unor valori diferite. se restrânge. precum dezvoltarea economiei globale. în special cele ale politicii macroeconomice. În sfâr]it. În acest context. Held arat` c` statele se g`sesc prinse într-o mul\ime de aranjamente de colaborare pentru gestionarea chestiunilor transna\ionale. în\elegând statul ca pe o „comunitate de destin“. Held sus\ine c`. Pe scurt. cât ]i [n practic` ]i a enormelor provoc`ri adresate de globalizare s`n`t`\ii viitoare a democra\iei. Puterea ]i influen\a intervin între mul\i actori. autoritatea formal` a statului nu corespunde cu sistemul efectiv de producere. în care actorii economici globali ac\ioneaz` împreun` cu pie\ele de capital ]i financiare din ce în ce mai integrate cu procesele informa\ionale globale ]i cu o con]tiin\` sporit` a problemelor ecologice globale. Ei au presupus c` exist` o rela\ie „simetric` ]i congruent`“ între deciden\ii politici ]i destinatarii deciziilor lor. cum ar fi Na\iunile Unite sau Fondul Monetar Interna\ional. continu` s` existe o separare între r`spunderea democratic` ]i activitatea unor alian\e cum ar fi NATO.

6. Împreun`. implica\ii meschine. crearea unei structuri comune de ac\iune ]i p`strare a valorilor democratice sunt priorit`\ile colective generale.“8 Lui Held îi revine obliga\ia s` justifice în mod mai clar ap`rarea pe care o ia democra\iei ca metanara\iune legitim`. s` nu prefer`m ordinea ]i ierarhia libert`\ii ]i egalit`\ii. fie vor trebui s` fie de acord s` dezbat` asupra fiec`ruia într-o manier` democratic`? Held nu r`spunde la aceast` întrebare. atunci ei fie vor fi de acord. 3. În acela]i timp. Nu ne ofer` nici un motiv s` nu îmbr`\i]`m valori care au. ca plurali]ti [din punct de vedere filozofic]. Re\eta lui Held pentru regândirea proiectului democratic în anii ’90 este similar` cu cea oferit` pentru dep`]irea liberalismului ]i marxismului la jum`tatea anilor ’80. aceste drepturi reprezint` bazele unei ordini legale generatoare de putere – o „lege democratic` interna\ional`“. Anumite standarde sunt specificate pentru tratamentul tuturor ]i nici un regim politic ori asocia\ie civil` nu le poate înc`lca în mod legitim. principiul rela\iilor noncoercitive guverneaz` solu\ionarea diferendelor. 2. S-ar putea îns` sus\ine c` acest punct de vedere are câteva probleme. sociale ]i politice. a] sugera c` exist` dou` fisuri în ocrotirea de c`tre Held a „democra\iei cosmopolite“. pentru c` dep`]e]te dezacordurile reale cu privire la anumite valori politice. Tuturor grupurilor ]i asocia\iilor le sunt atribuite drepturi de autodeterminare. Provocarea const` în a corecta „deficitul democratic“ dintre scopul limitat al democra\iei contemporane ]i dispersia autorit`\ii politice fa\` de centrele oficiale de guvernare na\ional`. HELD nal. Elaborarea ]i asigurarea respect`rii legii pot fi dezvoltate în acest cadru la o varietate de loca\ii ]i niveluri. Prezervarea autodetermin`rii.RELA|II INTERNA|IONALE 138 139 D. Ca urmare. 7. specificate de un angajament la autonomie individual` ]i de un m`nunchi specific de drepturi. Pe de o parte. Vor ajunge îns` ace]tia la un acord? Ar trebui s` se întâmple a]a? În analiza sa privind rela\ia dintre pluralismul filozofic ]i liberalismul politic. de]i folosirea for\ei r`mâne o op\iune colectiv` de ultim` instan\` în fa\a atacurilor tiranice \intind eradicarea legii democratice interna\ionale. Mai mult. Held sus\ine c` democra\ia este cel mai bun „metadiscurs“. 4. prin ele însele sau în combina\ie cu altele. el tinde s` presupun` c` oamenii „rezonabili“ vor c`dea de acord asupra procedurilor impar\iale de a decide rânduirea valorilor politice în absen\a unui consens semnificativ. În al doilea rând. Pe de alt` parte. El dore]te s` conserve distinc\ia dintre stat ]i societatea civil`. 5. dac` indivizii ]i grupurile nu cad de acord asupra modului în care s` rânduiasc` idealuri precum liberatatea politic` ]i egalitatea economic`. Elementele-cheie ale modelului s`u de democra\ie cosmopolit` sunt prezentate în continuare: 1. ca ]i valorile fundamentale ale liberalismului politic ]i economic. împreun` cu o extindere a influen\ei instan\elor regionale ]i interna\ionale în monitorizarea ]i controlul autorit`\ii politice ]i sociale. cercetarea sa asupra modelelor „democra\iei liberale“ este util` în a ne aminti c` nu exist` în aceast` privin\` un singur model „de export“. Ordinea global` const` în re\ele de putere multiple ]i suprapuse. sisteme politice ]i economice diferite. De ce se întâmpl` astfel încât. mai ales dac` vrea s` o promoveze ca valoare global`. Provocarea nu const` în replicarea unor modele particulare de democra\ie între state cu culturi. Nu avem nici un motiv. opera lui Held este parte a unei solide tradi\ii social-democrate liberale de stânga. Prima \ine de ap`rarea insuficient argumentat` a democra\iei îns`]i la nivel filozofic. economice. cât ]i puncte slabe. Acesta din urm` este constituit din drepturi în interiorul ]i de-a lungul fiec`rei re\ele de putere. el nu vrea doar s` stopeze con- . Held este îndrept`\it s` pun` la îndoial` aceast` tradi\ional` dihotomie din interiorul ]tiin\ei politice. Principiile determinate ale justi\iei sociale derivate de aici presupun un modus operandi al produc\iei. George Crowder identifica o dificultate major` în utilizarea primului pentru justificarea celuilalt: „Simplul fapt c` valorile sunt «plurale» [prin aceea c` nu exist` nici o unitate de m`sur` comun` pentru aprecierea lor] ne spune … c` trebuie s` alegem. este reconfortant s` cite]ti un politolog care ia în serios rela\iile interna\ionale ]i refuz` s` accepte tradi\ionala distinc\ie dintre politica intern` a statelor ]i „rela\iile“ interna\ionale dintre state. dar nu ne spune ]i ce s` alegem. a]a c` trebuie s` fim precau\i în raport cu tenta\ia de a s`rb`tori presupusa victorie a democra\iei în era de dup` r`zboiul rece. distribu\iei ]i exploat`rii resurselor care trebuie s` fie compatibil cu procesul democratic ]i cu un cadru comun de ac\iune.7 Cum ar trebui s` evalu`m contribu\ia lui Held la teoria rela\iilor interna\ionale ? Ea are atât puncte tari. Sunt adoptate principii legale care delimiteaz` forma ]i scopul ac\iunilor individuale ]i colective din interiorul organiza\iilor ]i asocia\iilor statului ]i societ`\ii civile.

Sage Publications în asociere cu Open University. Cosmopolitan Democracy: An Agenda for a New World Order (cu Daniele Archibugi). Principalele lucr`ri ale lui David Held Introduction to Critical Theory: Horkheimer to Habermas.“9 Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox. 36. 223-240. Foundations of Democracy: the Principle of Autonomy and the Global Order.. nr. Daniele. Cambridge. 1991. Cambridge. the Nation-State and the Global System“. nr. „Pluralism and Liberalism“. 1992. 1987. and Democracy“. Cambridge. 7. este foarte pu\in probabil s` se produc` vreuna dintre schimb`rile politice pe care el ]i le dore]te. 8. „Globalization and the Liberal Democratic State“. 1991. Polity Press. 1991. 40. Polity Press. 1986. „Liberalism. 4. Thompson. and Democracy: a Response to David Held“. Acestea fiind spuse. p. ]i alta. Fukuyama. Political Theory Today (ed. Falk. „Sovereignty. Routledge. Marxism and Democracy“. 261-288 (cu Anthony McGrew). p. în Government and Opposition. Held ne reaminte]te c` mai sunt multe de f`cut pentru p`strarea ]i mai larga împ`rt`]ire a acestora în sistemul interna\ional. 1993. p. 42. 1989. 1984. „Democracy. Polity Press. în lucrarea lui David Held (ed. 1995. 20. 150. Marxism. Prospects for Democracy: North. Stanford University Press. 28. p. 285. David Held. Polity Press. 3. 1992. „Liberalism. demodatului sistem westphalian. Alex Callinicos afirma: „Eclipsa. „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“. „Models of International Organisation in Perpetual Peace Projects“. Political Theory and the Modern State: Essays on State. nr. nr. 1993. Power and Democracy. 1995. 1992. „Democracy. Ibid. 138-172. Janna. Oricare ar fi realiz`rile liberalismului în epoca modern`. în Review of International Studies. în Economy and Society. 20.RELA|II INTERNA|IONALE 140 141 D. 214-242. Polity Press. p. Justice and World Order: A Philosophical Inquiry. David Held. 40. David Held ]i Stuart Hall (ed. Ibid. 22. 18. p. . 2.). East. 1992. 1994. Marxism. 249-281. nr. 1980. Cambridge. Londra. National Politics and the Global System“. ridic` problema dac` cele dou` constrângeri la care Held î]i supune proiectul – p`strarea separa\iei dintre stat ]i societatea civil` ]i regularizarea capitalismului – sunt de fapt compatibile. Cambridge University Press. West. nr. David Held. chipurile. Open University Press. „Beyond Liberalism and Marxism?“ din lucrarea autorilor Gregor McLennan. Aceasta nu este o critic` în sine a „utopismului“ lui Held. Cambridge. HELD secin\ele nedemocratice ]i inegalitare ale capitalismului global. S-ar putea spune c` Held nu poate ob\ine ]i una. Hutchinson. Note 1. 1992. nr. în Political Studies. în Economy and Society. Models of Democracy. nr. din ultimii dou`zeci de ani. a oric`rei politici social-democrate distincte în fa\a resurec\iei. 303. 1993. în Political Studies. p. 295-317. Cambridge. The Idea of the Modern State. 274. în Theory and Society. p. Londra. Acest rezumat este preluat din capitolul lui David Held. 9. New Forms of Democracy (with Christopher Pollitt). ci s` fac` acest lucru printr-o transformare radical` a. nr. Lecturi suplimentare Archibugi. p. Cambridge. Alex Callinicos. 6.). p.). 1993. p. „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“. Polity Press în asociere cu Open University. „Liberalism. George Crowder.. Ibid. a economiei de tip laissez-faire. South. 1992. Stanford. 10-39. p. p. în Theory and Society. 231. Londra. 236. the Nation-State and the Global System“. Milton Keynes. În absen\a unei ]i mai radicale îngr`diri a „pie\ei libere“ mondiale. pretutindeni în Vest. nr. Modernity and its Futures (with Stuart Hall and Tony McGrew). în Economy and Society. Held constituie o important` excep\ie de la „triumfalismul liberal“ care a r`sunat atât de puternic în perioada imediat urm`toare r`zboiului rece. 22. 5. Democracy and the Global Order: From the Modern State to Cosmopolitan Governance. Linklater ]i Ruggie. 22. 1993. în Political Studies.

au sus\inut c` ra\iunea nu este epuizat` de calculul logic al mijloacelor necesare pentru atingerea unor scopuri date. iar un an mai târziu. S-a mutat la Londra ]i a reu]it s` \in`. a primit o burs` la Oxford. Hobson era implicat în crearea British Neutrality Committee ]i a Union of Democratic Control. care luptau pentru a pune cap`t „diploma\iei secrete“ dintre marile puteri.3 Hobson este bine cunoscut studen\ilor în rela\ii interna\ionale pentru analizele ]i critica sa asupra imperialismului sfâr]itului de secol al XIX-lea. cu toate c` au r`mas suspicio]i cu privire la puterea statului. dup` chestiunea taxelor pe import (Hobson era ferm încrez`tor în comer\ul liber) ]i a fost învins la limit` în alegerile din 1918. de asemenea. a intrat în Partidul Laburist Independent ]i a f`cut parte din mai multe comitete ce vizau reforma economic` ]i social`. patru merit` în mod deosebit s` fie avute în vedere. dar analizele sale economice cu privire la subconsum ]i ]omaj l-au influen\at. 2 Opera lui Hobson ilustreaz` toate aceste trei convingeri. Trebuie s` se securizeze comer\ul ]i pie\ele. un om de afaceri). poate. Pentru reali]tii ca Hans Morgenthau. mai degrab` decât contribu\ia lor direct` la produc\ie. au crezut c` statul are de jucat un rol important în sporirea bun`st`rii sociale ]i cre]terea bun`st`rii colective. Oricum. Când a izbucnit primul r`zboi mondial. neoliberalii precum Hobson erau caracteriza\i de trei crezuri fundamentale. F. Opera sa nu numai c` l-a inspirat pe Lenin în primii ani ai secolului al XX-lea. imperialismul este pur ]i simplu o manifestare a echilibrului de putere ]i unul dintre procesele prin care statele încearc` s` realizeze o schimbare favorabil` a statu-quo-ului. Mummery. În al treilea rând. Acesta s-ar fi putut realiza impozitând rentele. O descriere mai fidel` a lui Hobson ar fi dat` de termenul „neoliberal“. s`pt`mânal. a superiorit`\ii Occidentului în cadrul acestui curent de gândire. s` predea literatur` englez` ]i economie politic`. ]i a murit la 1 aprilie 1940. cel mai radical dintre ei. l-au influen\at direct pe Lenin. Pentru marxi]tii radicali. pentru c` o parte a ideilor sale. mo]tenirea permi\ându-i s` se dedice cercet`rii ]i scrisului. A fost un activ sus\in`tor al reformei sociale din Marea Britanie ]i a continuat s` scrie atât articole pentru publicul larg. Scopul imperialismului ar fi acela de a reduce vulnerabilitatea strategic` ]i politic` a statului. în special cele privind imperialismul. Hobson nu a acceptat viziunea materialist` a acestuia asupra istoriei ]i l-a considerat un reduc\ionist de expresie economic`. de]i s-a inspirat din unele lucr`ri ale lui Marx. imperialis- . a]a cum ar`ta David Long. El este adesea (în mod incorect) considerat ca apar\inând tradi\iei marxiste. definit` pe coordonate rasiale ]i ideologice. care i-a promovat ideile radicale cu privire la subconsumul ( underconsumption) ce caracteriza societatea capitalist` ]i l-a f`cut nepopular printre economi]tii ortodoc]i de paradigm` clasic`. precum Benjamin Disraeli. A demisionat din Partidul Liberal în 1916. când a candidat ca independent pentru Camera Comunelor. precum Lenin. Când tat`l s`u a murit. HOBSON JOHN HOBSON John A. în 1897. numele lui este asociat cu cele ale lui Norman Angell ]i Alfred Zimmern ca fiind cei mai importan\i critici liberali ai primului r`zboi mondial. publicat` pentru prima dat` în 1902 ]i retip`rit` de mai multe ori de atunci. au respins ideea utilitarist` c` indivizii premerg societatea civil` ]i nu au acceptat clasica idee liberal` c` binele social este suma satisfac\iilor individuale sau private. În schimb. a p`]it pe urmele tat`lui s`u. Hobson a fost. totodat`. Unii gânditori conservatori. În al doilea rând. În 1889 ]i-a publicat cea dintâi carte (împreun` cu A. pretind c` imperialismul este necesar pentru a se p`stra ordinea social` existent` în statele mai dezvoltate. promova proprietatea privat` ]i valorile politice liberale. Dintre acestea. În 1880 a plecat de la Oxford pentru a ajunge profesor de gimnaziu. în 1858. Hobson a putut s` renun\e la catedr` ca surs` de venit. în 1876.1 În studiul rela\iilor interna\ionale. Hobson a fost instruit la Derby ]i apoi. „veniturile nemuncite“ care revin indivizilor ca rezultat al propriet`\ilor lor asupra unor resurse rare (cum ar fi p`mântul). pe John Maynard Keynes în perioada interbelic`.143 J. iar eticheta de „idealist“ atribuit` lui de reali]tii anilor ’30 ]i ’40 nu ar trebui s` distrag` aten\ia de la contribu\ia pe care a avut-o la tradi\ia liberal` în economia politic` ]i rela\iile interna\ionale. în 1887. începând o carier` în jurnalism. The Physiology of Industry. Exist` o foarte puternic` prezum\ie. Teoria sa unic` privind imperialismul. este cel mai bine în\eleas` în contrast cu cele mai influente teorii rivale. Ei voiau s` aplice obiectivele egalitariste ale socialismului într-un sistem politic care. unde a studiat filozofia. zi care. Dup` aceast` înfrângere. Anglia. În primul rând. au aderat la o viziune evolu\ionist` asupra progresului istoric ]i. Cecil Rhodes ]i Rudyard Kipling. „poate p`rea ca suficient` pentru a confirma portretul lui Hobson ca idealist“. refuzau s` accepte c` exist` o inevitabil` incompatibilitate între libertate ]i egalitate. o coloan` în The Derbyshire Advertiser and Nord Staffordshire Journal ]i. cât ]i o serie de c`r\i ]i articole academice. În contrast cu liberalii clasici ai secolului al XVIII-lea ]i ai [nceputului de secol al XIX-lea. Hobson s-a n`scut în Derbyshire. de asemenea. s` se men\in` slujbele ]i s` se canalizeze energiile ]i conflictele sociale ale cet`\enilor din metropole c`tre teritorii str`ine.

lumea va fi complet împ`r\it` între statele capitaliste ]i acestea vor lupta pentru reîmp`r\irea ei. fie prin intermediul legisla\iei privitoare la salarii. nici transforma\i în investi\ii interne (date fiind ratele sc`zute ale profiturilor generate de competi\ia intern` puternic` ]i de absen\a pie\elor interne din cauza subconsumului). din moment ce statul reprezint` clasa capitalist`. Pentru a pune cap`t imperialismului este necesar s` se întreprind` reforme economice ]i politice majore pe plan intern.4 De]i Hobson nu a negat niciodat` influen\a mai multor factori asupra comportamentului imperial. În schimb. deoarece avantajele protec\ionismului ar fi revenit boga\ilor (latifundiari agricoli ]i magna\i industriali) mai degrab` decât celor s`raci. Într-o anumit` m`sur`. Presiunile imperialiste pot avea la origine mai multe grupuri. sub forma salariilor. un model înv`\at din comportamentul altor state ]i institu\ionalizat în procesele politice indigene de o clas` r`zboinic`. investitorii.RELA|II INTERNA|IONALE 144 145 J. dar cu timpul ea poate produce motive pentru perpetuarea propriei existen\e. Oricum. un gr`nicer. Cre]terea eficien\ei productivit`\ii în capitalism a generat o bog`\ie semnificativ`. perioada cuprins` între 1870 ]i primul r`zboi mondial a fost una a acumul`rii masive de capital ]i a investirii lui în str`in`tate. Ace]tia nu pot fi nici cheltui\i. În consecin\`. decât c`tre muncitori. un negustor descurc`re\“. Hobson a sus\inut c` taxele pe import ]i celelalte de acela]i tip nu numai c` reduc concuren\a economic`. iar aceasta creeaz` presiuni economice în favoarea unor interven\ii politice ]i militare în acele pie\e unde capitalul este în cre]tere. c`utând s` ob\in` câ]tiguri cât mai ridicate. combinat` cu subconsumul for\at al s`racilor. la folosirea muncii copiilor. în cele mai multe dintre statele industrializate din Europa. Presiunea supraeconomisirii din profituri de c`tre capitali]ti. teoriile socio-psihologice. deoarece acesta le-ar fi amenin\at pozi\iile interne protejate din vârful ierarhiei economice. În cea mai renumit` fraz` a sa. argumenta\ia lui Hobson a fost limitat` atât de lipsa datelor empirice. Dup` 1914. explic` imperialismul ca fiind o alegere politic`. el nu l-a considerat un înso\itor imposibil de evitat al sistemelor capitaliste. de regul` prin manipularea opiniilor publicului ]i elitelor. concep imperialismul ca „o extindere f`r` un scop anume“. În cele din urm`. dar este ]i foarte pu\in probabil c` pot spori consumul intern. la declinul industrial ]i general al economiei britanice ]i a accelerat eclipsarea Marii Britanii de puterile industriale în ascensiune. potrivit lui Lenin. Desigur. „r`d`cina economic`“ a imperialismului sfâr]itului secolului al XIX-lea rezid` în subconsumul intern. î]i investesc banii în str`in`tate. ci ]i „un ambi\ios om de stat. În fine. aceasta la rândul ei facilitând men\inerea inegalit`\ilor economice. Viziunea lui Hobson. Marea Britanie investea de fapt mai mult peste hotare decât acas` ]i a traversat un deficit comercial cronic în aceast` perioad`… [dar] scurgerea masiv` de capital a contribuit. Din acest motiv. de]i nu exclude elemente teoretice \inând de alte ]coli de gândire dominante. în ultim` instan\`. sub forma profiturilor. HOBSON mul se dezvolt` datorit` faptului c` o concentrare sporit` a bun`st`rii în societatea capitalist` duce la subconsum. prin impozitarea rentelor ]i redistribuirea bun`st`rii prin compesa\ii de ]omaj ]i asisten\` social`. nu doar marii financiari (cum sus\inea Lenin). Spre deosebire de Lenin. Hobson . nu o consecin\` inevitabil` a echilibrului de putere al capitalismului. Aceast` analiz` i-a servit drept explica\ie principal` pentru primul r`zboi mondial. prin legalizarea sindicatelor sau prin intermediul transferurilor de venituri. Aceasta din urm` poate fi creat` ca urmare a nevoii de ap`rare ]i securitate. Hobson sus\ine c`. Hobson împ`rt`]ea opinia c` o politic` a comer\ului liber ar fi o for\` în sprijinul p`cii. a nevoii de noi pie\e pentru a exporta produse industriale sau a unei patologii sociale. investi\iile în afara \`rii trebuie protejate pentru a le fi asigurate profiturile. imperialismul a reprezentat un „vast sistem de defulare în afara \`rii pentru p`tura de sus a societ`\ii“. a c`ror conduit` a stat la baza imperialismului. el a crezut ferm c` surplusul de avere al elitelor a fost factorul determinant. s-au împotrivit comer\ului liber. Elitele politice ]i economice. care este direc\ionat` mai degrab` c`tre proprietarii de capital. cât ]i de concentrarea sa asupra Marii Britanii din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. f`r` îndoial`. care a considerat acest lucru ca nefiind posibil în statele capitaliste. un misionar prea zelos. El identific` un cerc vicios în care concentrarea economic` a puterii sprijin` o elit` politic` oligarhic`. bazate pe proprietate privat`. peste un sfert din boga\ia Marii Britanii a fost investit` în titluri de proprietate emise de alte guverne ]i în c`ile ferate str`ine. Gilpin sus\ine: „Londra ]i-a m`rit de mai mult de cinci ori propriet`\ile din str`in`tate între 1870 ]i 1914. duce la acumularea de c`tre boga\i a unor mari sume de bani.“5 Pentru Hobson nu are nici un sens studierea economiei politice interna\ionale prin abordarea separat` a rela\iilor interne ]i a celor interna\ionale. Capitalismul poate fi „benign“ din punct de vedere social dac` statele liberale se îndreapt` într-o direc\ie mai social-democrat`. precum cele din opera lui Joseph Schumpeter. nu este posibil ca bog`\ia s` fie redistribuit`. Hobson credea c` statul poate aborda problema subconsumului la nivel intern fie prin cre]terea veniturilor majorit`\ii popula\iei. Pentru Hobson. Hobson a privit imperialismul ca pe o alegere politic`.

s` nu fi existat. s-ar putea spune c` toat` chestiunea sanc\iunilor din anii ’30 \ine mai degrab` de contextul temporal decât de încercarea în sine de a coopera cu Germania. prevenind alia\ii despre pericolul r`zbun`rii Germaniei. re\eta de pace a lui Hobson este naiv`. Long este de acord c` Hobson a fost idealist în sensul c` a crezut în puterea ideilor de a orienta lumea într-o direc\ie progresiv`. atunci opera lui Hobson merit` mai mult` aten\ie. Hobson a dat dovad` de o considerabil` intui\ie. ]i c`utarea autonomiei ]i interdependen\ei fa\` de alte state. Este important s` eviden\iem calitatea multidimensional` a gândirii lui Hobson în rela\iile interna\ionale nu numai pentru a contracara prezent`rile simpliste ale acesteia. în consecin\`. Long arat`: „Hobson a sus\inut securitatea colectiv`. Fric\iunile datorate comer\ului nu vor mai inflama rela\iile dintre state. ]i nu \ine seama de orânduirile politice ]i economice interne ale acestora. Doar dac` reforma social`. dac` aceasta nu reu]e]te. economic` ]i politic` se va face sim\it` în interiorul statelor va deveni posibil s` se pun` cap`t conflictelor dintre ele. Potrivit lui Waltz. în excelenta sa analiz` a „idealismului“ lui Hobson. spune Hobson. toate putând fi g`site în lucr`rile lui Hobson ]i Pe scurt. oricât de exact` a fost pentru perioada studiat`. c` abordarea imperialismului întâlnit` la Hobson. A fost Hobson idealist? Kenneth Waltz. dar opera sa în domeniul rela\iilor interna\ionale este mult mai sofisticat` decât apare rezumat` în cartea lui Waltz. În timpul primului r`zboi mundial. în fa\a c`ruia statele ar fi trebuit s`-]i aduc` disputele. [El] a propus o Lig` a Na\iunilor puternic`. eticheta de „idealist“ i s-ar potrivi lui Hobson ]i altora ca el. ]i apoi virtu\ile prosl`vite de liberalii secolului al XIX-lea vor func\iona efectiv pentru a crea o lume pa]nic`. în anii ’20 ]i ’30. David Long ne ofer` motive s` st`ruim pu\in înainte de a ne gr`bi în a lansa judec`\i premature.“7 operând la nivelul intern. în schimb. ci ]i pentru a indica relevan\a sa la sfâr]itul secolului al XX-lea. Dac` alia\ii ar fi urmat sfatul lui Hobson în 1918 ]i nu ar fi impus Germaniei desp`gubiri atât de mari la acea vreme. în ceea ce îl prive]te pe Waltz. Pe lâng` reformele interne. Dac` idealismul este un alt termen pentru naivitate. guvernul interna\ional. Long distinge trei forme de idealism. El a sus\inut c` doctrina leninist` era incompatibil` cu reformele social-democrate ]i c` ar fi legitimat pur ]i simplu o nou` elit` ]i. ca situa\ie legal`. îl prezint` pe acesta drept „optimist [n planul al doilea“. pentru a pune cap`t imperialismului. De asemenea. a eticheta ideile lui Hobson. din moment ce majoritatea studen\ilor este posibil s` îl întâlneasc` pe Hobson prin intermediul cunoscutei lucr`ri a lui Waltz. S-ar putea sus\ine. Man. Acesta din urm` a sus\inut înt`rirea obliga\iilor legale dintre state. care genereaz` un comportament r`zboinic. [n mod peiorativ. noi tipuri de imperialism. Waltz sintetizeaz` re\eta de pace a lui Hobson dup` cum urmeaz`: „Mai întâi socialismul. ar fi fost nevoie de o r`sturnare prin revolu\ie a capitalismului. Hobson a scris despre dificult`\ile reform`rii anarhiei interna\ionale ]i nu s-a limitat doar la chestiunea reformei interne. dar a sperat c` dezvoltarea comer\ului ]i a interdependen\ei va submina leg`turile dintre suveranitate. The State and War (1959). ca „idealiste“ este un deserviciu adus subtilit`\ii ]i „realismului“ acestora. este irelevant` ast`zi. opiniile lui Hobson asupra rela\iilor interna\ionale se bazau pe ideea optimist` c` problema r`zboiului putea fi cel mai bine abordat` prin „perfectarea“ [n\elegerilor economice ]i politice interne ale statelor. transna\ional ]i interna\ional de analiz`. ar fi fost posibil ca împrejur`rile care l-au propulsat pe Hitler. Investi\iile în str`in`tate nu mai sunt . bineîn\eles. Aceast` lig` urma s` fie atât de cuprinz`toare ]i de puternic` pe cât era posibil. ra\iunea va fi în schimb mijlocul prin care rela\iile dintre state vor fi croite în avantajul tuturor. 6 Merit` re\inute comentariile lui Waltz. inclusiv crearea unei forme de guvernare interna\ional`. a mai propus un sistem de securitate colectiv` în care utilizarea legitim` a for\ei era concentrat` în mâinile reprezentantului societ`\ii statelor.“8 Desigur. Într-adev`r. Ra\iunea nu va mai n`scoci noi în]el`torii ]i noi moduri de a dezavantaja alte \`ri sau. r`zbunare care nu putea fi decât încurajat` de impunerea unor sanc\iuni Germaniei la sfâr]itul r`zboiului. De aceea. nevoia de sanc\iuni militare care s` sprijine arbitrajul interna\ional ]i necesitatea unei for\e poli\iene]ti interna\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 146 147 J. de a le birui. comer\ul le va lega într-o reciprocitate de interese. în criticile aduse ideilor acestuia. promovând interese comune ale statelor în numele p`cii. Totu]i. pentru a se evita eventualitatea restabilirii echilibrului de putere în interiorul sau între lig` ]i puterile exterioare. un executiv ]i un legislativ. în fapt un guvern interna\ional. Hobson a recunoscut ]i importan\a continu` a suveranit`\ii statului. ceea ce necesita instituirea unor instrumente juridice mai puternice la nivel interna\ional. care s` aib` o curte de justi\ie. Long atrage aten\ia ]i asupra lucr`rilor lui Hobson privind legisla\ia ]i organiza\iile interna\ionale. HOBSON avea de asemenea mari rezerve fa\a de teza leninist` potrivit c`reia. din moment ce nu ia în considerare anarhia structural` dintre state.

J. New York. 1963. p. Hobson. Alien & Unwin. Hobson. The War in South Africa: Its Causes and Effects. . Hobson: Humanism and Welfare. Princeton University Press. cit. 308-309. J. Lenin. Imperialism: A Study. A. Towards a New Liberal Internationalism: The International Theory of J. 1915. Basingstoke. social ]i economic. George Alien & Unwin. extinderea dreptului la vot ]i enorma expansiune a comer\ului în perioada de dup` 1945 au redus condi\iile imperialismului. Londra. 1965. p. 1959. A. Mummery). George Alien & Unwin. Freeden. Toward International Government. The Political Economy of International Relations. 1954. Murray. Apari\ia statului bun`st`rii sociale. New Liberalism: The Political Economy of J. Man. Confessions of an Economic Heretic: The Autobiography of J. 285. Michael. The Life Work of J. George Alien & Unwin. Cambridge. în acela]i timp. a se vedea lucrarea lui Michael Schneider. J. p. Londra. Michigan University Press. 15-22. 1922. A. Londra. a sindicalismului. 2-20. Cruciale pentru gândirea lui Hobson au fost dorin\a ]i încercarea de a men\ine integritatea statului-na\iune ]i. 1996. Hobson (1938). The State. F. Michael (Ed. 2. Oricum. Londra. Hobson. Hobson and Idealism in International Relations“. Londra. A. University of Toronto Press. p. Macmillan. Principalele lucr`ri ale lui John Hobson The Physiology of Industry (cu A. Ibid. Harvester Press. A. Lecturi suplimentare Allett. Londra. 6. 8. David Long.). Desigur. Macmillan. A. Ann Arbor. Toronto. Hobson. Princeton. A. p. în Review of International Studies. „J. Londra. 17. 294. Long. Cambridge University Press. op. p. Aceast` lucrare con\ine o bibliografie complet` a publica\iilor lui Hobson. 7. Henry Noel. edi\ia a doua. toate aceste realiz`ri ale democra\iei sociale s-au aflat constant sub amenin\are deja un num`r de ani. University of Toronto Press. p. Harvester Press. The Economics of Unemployment. în Review of International Studies. nr. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. 50-51. Kenneth Waltz. Basingstoke. 1991. 1926. David Long. Imperialism: A Study. John. Londra. Michael (Ed. 1930. Long. Hobson. 1976. Toronto.). David. în lipsa unor obligativit`\i democratice ]i economice. Note 1. New York. Robert Gilpin. A. 17. Waltz ]i Zimmern. „J. 4. Londra. J. Michigan University Press. 5. 1991. John Allet. Oxford University Press. 1996. 285-304. 1987. A. Sussex. New Liberalism: The Political Economy of J. Democracy and a Changing Civilisation. Pentru mai multe detalii biografice. Reappraising J. David.RELA|II INTERNA|IONALE 148 149 J. A. 1981. p.. The Evolution of Modern Capitalism: A Study of Machine Production. Lane. Brighton. M. nr. Londra. 1965. A. Boston. p. 59.. Freeden. Hobson. 1981. Kelley. The Crisis of Liberalism: New Issues of Democracy (1909). Conditions of Industrial Peace. 1934. 153. Unwin Hyman. Hobson: A Reader. Macmillan. 45-56. 1948. A. (1902). HOBSON precursoare pentru practicile imperialiste ale anilor 1870 ]i 1880. A. asocierea acesteia cu unele considera\ii privind importan\a nivelului suprana\ional sub aspect politic. 1900. 1974. Ann Arbor. J. 1996. Proiectul r`mâne la fel de viu ast`zi pe cât a fost ]i în vremea sa. 1990. 1889. Schneider. Veblen (1936). Hobson and Idealism in International Relations“. aceasta ]i pentru c` multe dintre reformele pe care Hobson le-a propus în prima parte a secolului al XX-lea au avut loc m`car în zonele puternic industrializate ale lumii. 1927. Brailsford. 3. care fuseser` \inta atacurilor lui Hobson. 1988. Opera lui Hobson ne aminte]te c`. George Alien & Unwin. Hobson. and War. în ciuda multor re\ete neoliberale pentru o ordine mondial` a anilor ’90. Nisbet. Rationalisation and Unemployment: An Economic Dilemma. Columbia University Press. nu ne putem încrede în pie\ele „deschise“ ]i în mi]c`rile neîngr`dite ale capitalului dac` vrem s` men\inem o ordine pa]nic` a lumii.

nu este de mirare c` lucr`rile lui Hoffmann au tendin\a s` fie cam lungi ]i. În schimb. de asemenea. În 1968. Hoffmann a scris trei c`r\i importante privind politica extern` american`. Având în vedere sarcina pe care el însu]i ]i-a trasat-o în c`r\i. A r`mas în Fran\a în anii regimului de la Vichy. Mentorul s`u intelectual este gânditorul francez Raymond Aron. ne vom axa pe tensiunea fertil` dintre realismul ]i idealismul lui Hoffmann în lucr`rile sale privind politica extern` american`. Totu]i. Hoffmann este C. Hoffmann nu consider` c` solu\ia const` în a încerca instruirea americanilor în arta diploma\iei europene din secolul al XIX-lea. el penduleaz` între acestea la nivelul teoriei ]i al analizei politicii externe. în mod natural.1 {ns`. cât ]i cu teoreticienii reali]ti. ce stabilesc care mijloace sunt productive ]i care nu. Valorile lui sunt liberale ]i el tinde s` prescrie moduri în care valorile libert`\ii individuale pot fi promovate într-o lume care amenin\` în mod constant s` le submineze. Morgenthau ]i Henry Kissinger. El este un critic tran]ant al reali]tilor. iar Hoffmann s-a înscris la Institut d’Etudes Politiques ]i la Facultatea de Drept a Universit`\ii din Paris. Douglas Dillon Professor de civiliza\ie francez` la Harvard. care încearc` s` ia în considerare constrângerile interne ]i externe ale politicii externe americane. opera sa încearc` s` îi conving` deopotriv` pe cercet`tori ]i politicieni despre complexitatea real` a politicii mondiale. spre deosebire de Bull. Hoffmann nu construie]te un edificiu teoretic identificabil care s` sintetizeze cumva tensiunile dintre realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna\ionale. o analiz` a prejudec`\ilor acestora privind raportarea la mediul din trecut. ca s` fim cinsti\i. Ca ]i ei. Ca ]i în celelalte lucr`ri pe acest subiect. Aceasta este o examinare aprofundat` a schimb`rii mediului politic interna\ional cu care s-au confruntat politicienii Statelor Unite la sfâr]itul anilor ’60 ]i. Reali]tii autentici m` provoac` s` încerc a ar`ta c` au omis unele solu\ii. în parte evreu.“2 Stanley Hoffmann s-a n`scut în Viena în 1928 ]i a crescut în Fran\a în anii ’30. cu care împ`rt`]e]te o concep\ie tragic`. The Setting of American Foreign Policy. ca ]i refuzul de a folosi modele teoretice pe care le consider` exagerat de simpliste. Dup` ce ]i-a încheiat teza de doctorat (pe care o descrie ca fiind „aproape de necitit“). adesea naive. În prezent. weberian`. ale c`ror idei crede c` doar exacerbeaz` cele mai pu\in dezirabile aspecte ale practicii politice americane. adesea în cele mai mici am`nunte. Puterea aflat` la dispozi\ia na\iunii trebuie folosit` în deplin` cuno]tin\` de cauz` cu privire la condi\iile externe. Scopurile care sunt împotriva naturii celor mai profunde crezuri ]i obiceiuri ale unei na\iuni sau împotriva lumii în care se încearc` îndeplinirea lor nu sunt s`n`toase. pe care l-a admirat ]i a c`rui concep\ie general` a împ`rt`]it-o. Cercetând politica extern` american` ]i etica interna\ional`. scopul adecvat al politicii externe americane. ca ]i cu privire la institu\iile ]i predispozi\iile interne care canalizeaz` energiile na\ionale în anumite direc\ii sau împiedic` \ara s` le foloseasc` altfel. a publicat Guliver’s Troubles. Hoffman afirm`: „Ca ]i Aron. În schimb. Este o carte cuprinz`toare ]i ambi\ioas`. Hoffmann este preocupat s` elaboreze. A absolvit în 1948 ]i a urmat studii de doctorat în drept interna\ional. În anumite privin\e. liberal`. HOFFMANN STANLEY HOFFMANN Stanley Hoffmann este o personalitate important` pentru studiul politicii franceze ]i al celei comparative europene. destul de greu de citit dintr-o dat`. Utopi]tii m` tenteaz` s` demonstrez c` re\etele lor sunt f`r` valoare. De asemenea.“3 În lumina volumului de munc` al cuiva care în mod constant î]i articuleaz` opiniile „împotriva“ curentelor teoretice ]i politice ale zilei. unde combin` predarea cu interesul pentru studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii franceze. tr`ind la Nisa. în 1955. a c`rui familie a suferit toate traumele sociale cauzate de ascensiunea fascismului ]i invadarea Fran\ei de Germania. Hoffmann poate fi privit ca versiune american` a lui Hedley Bull. ]i s` stabileasc` „ce pot ]i ce nu pot face Statele Unite. Familia a revenit în Paris în 1945. el se aseam`n` cu reali]ti precum Kennan. Hoffmann s-a angajat în polemic` atât cu politicienii. analizele sale. ca ]i ale lor. în mai 1940. eu înclin. pe care politicienii americani le au în privin\a chestiunilor de politic` extern`. s` gândesc «împotriv`». Hoffmann se descrie ca „un mic austriac. Or. Hoffmann s-a întors la Harvard pentru a ocupa o pozi\ie didactic` la Department of Government. se concentreaz` pe ideile preconcepute. A petrecut un an la Harvard în 1951.151 S. ca ]i al politicii externe americane ]i al teoriei rela\iilor interna\ionale. copil f`r` r`d`cini“. despre dilemele etice ale politicii externe ]i despre riscurile aplic`rii unor modele necorespunz`toare privind comportamentul statal. Hoffmann a scris lucr`ri vaste ]i articole multe despre ceea ce este în neregul` cu politica extern` american`. dat fiind tipul de na\iune pe care [l reprezint` în lumea de ast`zi. El înclin` s` reproduc` complexitatea lumii pentru cititorii s`i mai degrab` decât s` o . Copil în Fran\a. În unele privin\e. spre deosebire de reali]ti.

continu` s` dezvolte teme familiare din scrierile autorului: complexitatea în cre]tere a sistemului interna\ional. Acesta. utilitatea limitat` a for\ei militare. În cartea sa prezentat` anterior. care împrumut` atribute multipolare celui de-al treilea nivel sistemic.RELA|II INTERNA|IONALE 152 153 S. sl`biciunea diploma\iei americane ]i nevoia unei strategii „variate“ în raport cu Uniunea Sovietic`. Carter a în\eles c` difuziunea puterii înspre noi actori insisten\i în a se afirma ]i în a respinge dependen\ele neocoloniale a creat o lume în care un leadership „f`r` hegemonie“ ar fi singurul rol posibil de jucat de America. Dar. emergen\a policentrismului politic. Aceast` omisiune a constituit „gaura din gogoa]`“ a concep\iei lui Carter despre ordinea mondial`. Ea nu a reu]it „s` comunice … care activit`\i sovietice erau intolerabile ]i care erau compatibile cu concep\ia Washingtonului despre competi\ia mondial`. În lumina unei astfel de complexit`\i a rela\iilor în cadrul ]i de-a lungul nivelurilor sistemice. În afar` de favorizarea instituirii unei Europe relativ independente. acesta ar elibera resursele americane pentru proiecte mai urgente. dar admite c`. Totu]i. Contradic\iile din diploma\ia lui Kissinger apar din pr`pastia dintre no\iunile abstracte ale cerin\elor echilibrului de putere ]i realitatea geopolitic`. Hoffmann sus\ine c` Statele Unite ar trebui s` efectueze o retragere discret` din Europa. administra\ia Carter nu a oferit niciodat` o strategie de abordare a Uniunii Sovietice. la un al doilea nivel sistemic. bipolaritate manifest` sau tacit`. Pe scurt. ciclul r`zboiului rece (1945-1968) ]i ceea ce el nume]te ciclul Kissinger (1968-1976). cartea este un apel adresat Statelor Unite de a se adapta la un sistem interna\ional din ce în ce mai „multiierarhic“ ]i de a permite Europei de Est ]i de Vest s` ias` din r`zboiul rece ca p`r\i ale unei entit`\i politice unite. Deficien\ele din „stilul“ politicii externe sunt reflectate în legalism. nici redus` la rela\iile dintre ele“. planificarea pe termen scurt ]i conflictul dintre pasivitate ]i activism. cum ar fi restric\ionarea Chinei. cum ar fi drepturile omului. cerin\ele ]i oportunit`\ile interdependen\ei globale. Primacy or World Order (1978). El face distinc\ie între dou` cicluri ale politicii externe americane dup` 1945. Hoffmann este în mod special critic la adresa fostului s`u coleg de la Harvard. Stanley Hoffmann sus\ine c` diploma\ia lui Kissinger s-a bazat pe iluzia c` Statele Unite ar putea s` beneficieze atât de primatul interna\ional cât ]i de ordinea mondial`. El face distinc\ie între trei niveluri ale sistemului aflate în leg`tur`. o colec\ie revizuit` a mai multor eseuri. El îi îndeamn` (înc` o dat`) pe politicienii Statelor Unite s` î]i poarte rivalitatea cu Uniunea Sovietic` la niveluri benigne de paritate ]i s` abandoneze orice încercare de a realiza ordinea mondial` pe bazele controlului imperial. pentru Hoffmann. la rândul s`u. încrederea în formule. vânz`rile de armament ]i legisla\ia maritim`. Hoffmann diagnosticheaz` ciudata neputin\` na\ional` care face s` fie atât de greu pentru Statele Unite s` ac\ioneze efectiv pentru promovarea ordinii mondiale. Cea de-a treia carte important` a lui Hoffmann despre politica extern` american`.4 Dar. proiectul gaullist al Europei. Programul este. Problema institu\ional` principal` \ine de dispersarea puterii între ]i în cadrul structurii ]i birocra\iei guvernamentale. Hoffmann sus\ine c` sistemul interna\ional contemporan (din anii ’60) este caracterizat de dinamism revolu\ionar. declinul relativ al Statelor Unite. Carter ]i. În vreme ce marele plan al lui Kissinger a suferit din cauza inevitabilei dilu`ri a preten\iei de hegemonie. în mod special. Hoffmann pledeaz` împotriva bizuirii peste m`sur` pe for\a militar` ca instrument al politicii. Dead Ends (1983). Hoffmann îl ridi- . în ner`bdarea sa de a reduce impactul tradi\ionalei obsesii americane privind comunismul. în care rela\iile economice sunt la fel de importante ca ]i cele militare. în absen\a acesteia. a încurajat tendin\a spre proliferarea nuclear`. a lui Reagan a dus la o serie de situa\ii f`r` ie]ire (dead ends). dar tocmai restric\iile impuse de dilema nuclear` au oferit statului-na\iune noi perspective ]i au permis. în mod esen\ial. []i nu a reu]it] s` î]i integreze excelentele intui\ii ]i ipoteze într-o strategie“. Esen\ial. este foarte probabil ca for\e revolu\ionare s` submineze ordinea interna\ional`. 5 În cel mai critic eseu al c`r\ii. sistemul este bipolar în termenii distrugerii nucleare pe care superputerile o pot dezl`n\ui. În ultima parte a c`r\ii. HOFFMANN simplifice. Hoffmann î]i reînnoie]te apelul în urm`toarea sa carte. ca ]i de confrunt`ri ideologice. Complexitatea lumii provoac` în mod special Statele Unite din cauza unui ansamblu dezarmant de atitudini care deriv` din „stilul na\ional“ american (o func\ie a trecutului ]i principiilor Americii) ]i de la institu\iile guvernamentale americane. fiecare expunând atribute structurale diferite. acuzându-l c` a e]uat în a-l scoate pe Gulliver din încurc`turile din str`in`tate ]i c` a introdus un set de dogme realiste. ]i crediteaz` respectiva administra\ie apreciind c` „aceast` lume din ce în ce mai complex` nu ar putea fi nici condus` de superputeri. Hoffmann aprob` accentuarea timpurie de c`tre Carter a unor chestiuni globale de perspectiv`. în centrul c`r\ii. Hoffmann reia ideea sa c` politica extern` a lui Kissinger. proliferarea nuclear`. integrat` conform principiilor confederale ]i protejat` de umbrela nuclear` franco-britanic` cu garan\ii americane ]i sovietice. a c`ror aplicare ar fi limitat` într-o lume a interdependen\ei în cre]tere. ele sunt obiectul unui schimb reciproc (trade-off). natura multidimensional` ]i de neînlocuit a puterii. ele r`spl`tesc eforturile cititorului. care ar permite apari\ia unei „Europe europene“. în timp ce. În plus.

nu sunt un mare admirator al lucr`rilor lui Hoffmann. Hoffmann a continuat s` publice în mare m`sur` pe temele care l-au preocupat timp de mai bine de 30 de ani [n calitate de cercet`tor în rela\ii interna\ionale. drepturile omului. Hoffmann ]i-a îndreptat aten\ia în mod critic c`tre dificult`\ile ]i poten\ialul de reconciliere a abord`rilor realiste în rela\iile interna\ionale cu cerin\ele eticii ]i moralit`\ii liberale. Hoffmann afirm` c` Statele Unite nu ar fi oneste fa\` de concep\ia despre sine dac` nu ar promova drepturile omului ]i sus\ine o politic` a interna\ionalismului liberal. pe costul drepturilor sociale ]i economice. înc` o dat`. chiar dac` argumentele lor au reprezentat fundamentul acestui rezumat al operei sale. dificult`\ile aprecierii ]i evalu`rii. De la sfâr]itul r`zboiului rece. Aceast` lucrare const` din cinci eseuri. El aprofundeaz` spinoasa problem` a criteriilor morale pe care oamenii de stat le-ar putea aplica în luarea deciziilor care presupun aplicarea for\ei. În acela]i timp. Hoffmann furnizeaz` o impresionant` list` de capcane pentru orice defini\ie universal` a drepturilor omului ]i recunoa]te dificult`\ile promov`rii lor ca valori explicite în politica extern`: „Structura mediului interna\ional. La finele secolului al XX-lea. preferându-l pe cel al unui critic preocupat de orient`rile generale ale acesteia. cred. În principal. Adams de la Syracuse University. Dou` volume cu eseurile sale sunt disponibile. Aceste teme includ posibilitatea de a construi o ordine mondial` liberal` într-un mediu pluralist. punând accentul pe drepturile civile ]i politice ale omului. desigur c` Hoffmann a în\eles gre]it ultima chestiune. În ceea ce prive]te cea de-a doua tem`. care limiteaz` posibilit`\ile ac\iunilor morale.“6 În ciuda acestor probleme. Eseul s`u despre Kant ]i Rousseau r`mâne neîntrecut ca analiz` comparativ` a acestor teoreticieni clasici ai domeniului. o spiral` a înarm`rii ]i o Uniune Sovietic` îndârjit`.RELA|II INTERNA|IONALE 154 155 S. Personal. dar sub alt` înf`\i]are. . C`r\ile sunt prea lungi ]i con\in prea des nenum`rate referiri la linii de direc\ionare a politicii. mai ales printr-o examinare a lucr`rii Just and Unjust Wars a lui Michael Walzer ]i a criticilor acesteia. conflictele sistemelor de valori. iar al doilea. iar cele despre limitele realismului în teoria rela\iilor interna\ionale sunt ]i ast`zi la fel de relevante ca atunci când au fost scrise. a fost publicat în 1987. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. pentru c` Uniunea Sovietic` a capitulat. Dar sfâr]itul r`zboiului rece ]i succesul pe termen scurt al administra\iilor Reagan/Bush în a-i pune cap`t (pe care îns` nici ei nu l-au anticipat mai mult decât Stanley Hoffmann) nu au invalidat argumentele lui Hoffmann ]i nici nu au diminuat din aprecierea în\elepciunii mai largi a comentariilor sale cu privire la politica extern` american` extins` asupra ultimilor treizeci de ani. în cadrul cursurilor Frank W. Hoffmann a sus\inut c` nostalgia lui Reagan fa\` de lumea anilor ’50 ar duce la o alt` fund`tur` – alia\i înstr`ina\i. de asemenea. ele reprezint` un corp de gândire în rela\iile interna\ionale care este remarcabil de consistent. anarhic. responsabilit`\ile Statelor Unite ca superputere conduc`toare a lumii. avertizeaz` c` o asemenea politic` trebuie s` coexiste cu con]tientizarea faptului c`. Hoffmann a exprimat îngrijor`ri care au fost ignorate ca fiind periferice sau chiar nepotrivite de c`tre unii reali]ti ]i care au fost adesea manevrate pe un tipar „utopist“ de c`tre liberali. Prima este concentrat` în primul rând asupra r`zboiului. Ca întreg. Primul a fost publicat în 1965 ]i const` dintr-un num`r de prelegeri revizuite pe problema r`zboiului ]i a p`cii. Henry Kissinger. ce au drept consecin\` dezacorduri t`ioase asupra concep\iilor privind drepturile omului ]i asupra priorit`\ilor. Hoffmann nu a c`utat niciodat` s` joace un rol important în formularea activ` a politicii externe americane. lecturi necesare oric`rui cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. HOFFMANN culizeaz` pe Reagan pentru încercarea sa periculoas` de a recrea o strategie global` de [ngr`dire (containment) care. În 1983. chiar a]a cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Cea mai vestit` carte a sa pe aceast` problem` este Duties Beyond Borders: On The Limits and Possibilities of Ethical International Politics (1981). prelegeri \inute la Harvard ]i Geneva la începutul anilor ’60. pe lâng` comentariile la adresa politicii externe americane. toate sunt aici evidente ]i duc la e]ecuri repetate sau la confrunt`ri ori la utiliz`ri deformate ale chestiunii drepturilor omului în scopuri legate de ostilit`\i politice din \ar` sau din str`in`tate. ale c`ror conexiuni cu temele principale ale lucr`rilor sunt mai pu\in clare. Ei bine. drepturile omului ]i justi\ia distributiv`. Ele sunt. prezentate pentru prima dat` în 1980. el analizeaz` trei chestiuni care s-au dovedit a fi sursa at@tor dezbateri între reali]ti ]i liberali: folosirea for\ei. Spre deosebire de fostul s`u coleg. la sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. ar reduce lumea la o confruntare ideologic` ]i militar` între superputeri ]i pentru ciudata sa preten\ie c` Statele Unite aproape î]i pierduser` voin\a de a-]i folosi puterea. sugestiv intitulat Janus and Minerva. impasurile teoriei rela\iilor interna\ionale ]i. Pe de alt` parte. poate s` apar` adesea drept neocolonialism. statalitatea american`. eu îl v`d ca fiind cel mai fin eseist în studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii externe americane din acest secol.

„The Crisis of Liberal Internationalism“. Vincent (ed. 12. Clarendon Press. „Democracy and Society“. p. Rosenau (ed. 73-74. Lexington. I960. B. Ideas and Ideals: Essays on Politics in Honour of Stanley Hoffmann. A se vedea lucrarea lui Stanley Hoffmann. Oxford. Albert Camus a vrut s` ne imaginam un Sisif fericit. Gulliver’s Troubles. 1981. 4. ci ]i cu dorin\a de putere ]i domina\ie. The Mitterrand Experiment: Continuity and Change in Modern France (publicat` împreun` cu George Ross ]i Sylvia Malzacher). aceasta va fi o lupt` istovitoare. „A Retrospective“. Or. 21. 98. (publicat` împreun` cu Robert O. J. Westview Press. xiii. p. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare Aron. în World Politics. Colorado.). în lucrarea autorilor Joseph Kruzel ]i James N. The Setting of American Foreign Policy. New York.RELA|II INTERNA|IONALE 156 157 S. Keohane). Englewood Cliffs. Or. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. Syracuse University Press. în Foreign Policy. After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe. Ballinger. 6. Miller ]i R. Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International Politics. 69. New York. Massachusetts. În lumea rela\iilor interna\ionale. Boulder. Syracuse. 3. 1974. 269. World Disorders. cuprinde o bibliografie complet` a operelor lui Stanley Hoffmann. 862-913. 3. 1987. New York. Dead Ends: American Foreign Policy in the New Cold War. 263-278. 1989. 1969. 7. Kennan. în International Affairs. în World Politics. 1981. 1990. Cambridge. p. 1998. 95. 1986. Oxford University Press. p.). Lexington Books. nr. p. Primacy or World Order: American Foreign Policy Since the Cold War. Michael. 39. Europe. . p. Stanley Hoffmann. „Obstinate or Obsolete? The Fate of the Nation-State and the Case of Western Europe“. J.. 1987. Morgenthau ]i Walzer. Harvard University Press. Syracuse. nr. Miller. New Jersey. Decline or Renewal?: France Since the 1930’s . New York. B. p. Westview Press. Kissinger. New York. Rosenau (ed. Ibid. Massachusetts. 1989-1991. New York. The New European Community: Decision-Making and Institutional Change (publicat` împreun` cu Robert O. 346-377. p. p. nr. New York. 1989. Stanley Hoffmann. Stanley Hoffmann. Pall Mall Press. 2. Boulder. 1991. p. Westview Press. 1983. El însu]i comenta recent: „Tensiunea dintre moralitate ]i politic` va d`inui ve]nic – pentru c` moralitatea se afl` întotdeauna în r`zboi nu numai cu interesele egoiste sau asociale. Boulder. „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“. 11. and the International System“. 1995. HOFFMANN Hoffmann r`mâne „un nefericit Sisif“ al domeniului. D. Stanley Hoffmann. p. 1959. nr.“7 Note 1. 13-37. Stanley Hoffmann. 179-195. Massachusetts. Janus and Minerva: Essays in the Theory and Practice of International Relations. p. Rowman & Littlefield. În afacerile interna\ionale. Lynda. Colorado. Colorado. Lecturi suplimentare Miller. 1995. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. în World Policy Journal. p. 315-411. în Daedalus. McGraw-Hill. 1966. Contemporary Theory in International Relations. „A Retrospective“. Cambridge.). Lynda B. 5. Principalele lucr`ri ale lui Stanley Hoffmann „International Relations: the Long Road to Theory“. Lexington Books.. 1965. în Joseph Kruzel ]i James N. 1993. McGraw-Hill. The State of War: Essays on the Theory and Practice of International Politics. 1968. acest lucru pur ]i simplu nu este posibil. Prentice-Hall. Lexington. Massachusetts. 62. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. Gulliver’s Troubles. 1968.. New York. The Setting of American Foreign Policy. 1993. 1978. Syracuse University Press. nr. „America. Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International Politics. 159-177. ]i Smith. McGraw-Hill. nr. Keohane). în J. The Viking Press. Oxford. „International Society“.

pe direc\ia rela\iei politicii interne cu politica extern`. Desigur. Aceste teme au fost dezvoltate de-a lungul carierei sale ]i sunt reflectate în lucr`rile privind interdependen\a. la o analiz` final`. adesea înso\ite de conflict. capacitatea me- . Rosecrance ]i-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic. o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. I s-a acordat masterul în 1954 la Swarthmore College ]i ]i-a încheiat teza de doctorat în 1957. spre deosebire de Angell. la Consiliul de Planificare Politic`. fiecare sistem dureaz` doar câte dou` decenii.159 R. Rosecrance sus\ine c` al doilea este crucial în explicarea stabilit`\ii sistemice. sus\ine Rosecrance. Spre deosebire de cei care întrebuin\eaz` termenul de „sistem“ pentru a se referi la un proces continuu de rela\ii politice la nivel interna\ional. Echilibrul comer\ului înlocuia echilibrul puterii. International Relations: Peace or War? (1973). În aceast` lucrare sus\ine c` preocup`rile geopolitice clasice privind teritoriul ]i puterea militar`. gradul de control al elitelor în ceea ce prive]te politica extern` a propriilor state ]i resursele („capacit`\ile persuasive. De]i Rosecrance pred` ]i scrie acum la universitatea pe care a absolvit-o în 1952. Rosecrance pretinde c` stabilitatea oric`rui sistem este determinat` de rela\ia dintre patru variabile majore sau „determinan\i“. Aceasta din urm` reia analizele istorice din lucr`rile anterioare ]i le dezvolt` pe marginea cercet`rilor acestora cu privire la adoptarea politicilor externe. Richard Rosecrance a publicat The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World. În acela]i timp. În prima sa carte. totodat`. un deceniu mai târziu. În timp ce Angell a fost jurnalist. un adev`r larg acceptat. director al Centrului pentru Rela\ii Interna\ionale al acesteia. la modelele de putere ]i rela\ii diplomatice care caracterizeaz` o perioad` istoric` dat`. echilibrul de putere. sugerând c` acestea din urm` încearc` adesea s`-]i fortifice pozi\iile printr-un comportament agresiv în sistemul interna\ional. Oricum. din moment ce Norman Angell f`cuse afirma\ii foarte asem`n`toare în anii de la începutul acestui secol. la finele r`zboiului de treizeci de ani (1648). Rosecrance a fost ani buni profesor de politici interna\ionale ]i comparative la Universitatea Cornell. Rosecrance împarte istoria din 1740 pân` în prezent (aproximativ la începutul anilor ’60) în nou` sisteme istorice. atât din natura statelor cât ]i din mediul interna\ional. a trecut prin Departamentul de Stat. simbolizând trecerea de la epoca medieval` la cea modern`. În ciuda excep\iilor-cheie. În prezent este profesor de rela\ii interna\ionale în Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii California din Los Angeles ]i. A publicat Action and Reaction in World Politics în 1963 ]i. adecvarea teoriilor existente ]i dinamica epocii de dup` r`zboiul rece. Rosecrance a continuat s` dezvolte ]i s` aplice ideile pe care le prezentase în 1986. În anii ’90. construindu-]i în continuare teza ]i cercetând implica\iile ei pentru pace ]i democra\ie în secolul al XXI-lea. în mod special. Rosecrance se refer` la ceea ce s-ar putea numi „constela\iile diplomatice“. stabilitatea oric`rui sistem în parte depinde cel mai mult de cel de-al patrulea factor. au afectat natura rela\iilor dintre state. deveniser` – în cele din urm` – aproape demodate. Interesant este c` trei dintre ace]tia s-ar referi la ac\iunile statelor care alc`tuiesc sistemul. el a mai predat la câteva universit`\i americane. când o preocupare interna\ional` major` o constituiau programul Star Wars al lui Ronald Reagan ]i riscurile pe care acesta le prezenta de a transforma r`zboiul rece într-unul fierbinte. la Harvard. mai întâi. Înainte de a ocupa pozi\ia actual`. Rosecrance are abilitatea de invidiat (pe care o împarte cu Norman Angell) de a scrie pentru un public general informat la fel de bine ca ]i pentru colegii speciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale. drept cale spre prestigiul interna\ional. Oricum. ROSECRANCE RICHARD ROSECRANCE În 1986. Ace]tia sunt direc\ia pe care grupurile conduc`toare o dau politicii externe (]i compatibilitatea acestor direc\ii ]i a obiectivelor între state). indic` dezvoltarea unui nou sistem. comer\ul luase locul expansiunii teritoriale ]i puterii militare. În medie. Dintre ace]ti factori determinan\i. A combinat cuno]tin\ele sale vaste de istorie a statalit`\ii europene din secolul al XVIII-lea cu modelele explicative abstracte pentru a l`muri comportamentul statal ]i stabilitatea diferitelor sisteme istorice. Ceea ce p`rea a fi o fraz` de roman la jum`tatea anilor ’80 a devenit. Schimb`ri importante în aceste modele. În general folose]te izbucnirea unui r`zboi pentru a marca sfâr]itul unui sistem ]i începutul altuia. Rosecrance ]i-a creat reputa\ia în domeniu în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70 cu lucrarea sa despre teoria sistemelor. fraza nu era în întregime inedit`. care datau de la pacea de la Westphalia. În Action and Reaction Rosecrance este preocupat de evolu\ia pe termen lung din domeniul rela\iilor interna\ionale ]i de modul în care schimb`rile fundamentale. Rosecrance scrie de la un nivel de complexitate teoretic` ce reflect` interesul s`u academic permanent în dezvoltarea teoriei rela\iilor interna\ionale ]i. de]i a ajuns în acesta dup` ce. putere ]i bog`\ie. Uniunea Sovietic` ]i Statele Unite. cantitatea resurselor mobilizabile ]i viteza mobiliz`rii“) care pot fi folosite în sprijinul politicii externe. Patru dintre cele nou` sisteme s-au aflat în „dezechilibru“ când au intervenit schimb`ri majore privind securitatea pozi\iei elitelor na\ionale.

Capacitatea ambiental` a sistemului din Europa a fost limitat` de lipsa unui teritoriu deschis. Puterea ]i [num`rul marilor puteri] nu sunt criterii suficiente nici ale politicii ]i nici ale stabilit`\ii interna\ionale. Instabilitatea interna\ional` serioas` ]i revolu\ia rezult` din incapacitatea sistemului interna\ional existent de a face fa\` turbulen\elor generate de cauze localizate în interiorul statelor. precum în Marea Britanie sau Fran\a. Îns` aceasta s-a petrecut prin continuarea controlului politic na\ionalist-conservator ]i pe un fundal de nelini]te politic` ]i social` general`. sugerând atât discontinuit`\i abrupte între fazele de cre]tere economic`. tradi\ionalismul ]i democra\ia. prin nevoia regimurilor conservatoare de a-]i proteja sau restaura pozi\iile interne. În schimb. iar. Existau unele dovezi c` statele deveneau mai „interconectate“ în identificarea unor mi]c`ri comune în cre]tere în dinamica unor factori precum pre\urile într-un anumit num`r de \`ri. a fost direct asociat` acesteia. pe continent expansiunea fiind îngreunat` de ascensiunea popu- la\iilor „na\ionale“ dornice s` apere integritatea teritorial` a statelor „lor“. care au destabilizat Europa mijlocului de secol al XIX-lea ]i au dus la pr`bu]irea definitiv` a concertului Europei. iar rezultatul a constat într-o multitudine de conflicte necontrolate. Chiar ]i atunci când mai multe guverne liberale au dobândit puterea. Bismarck a reorganizat o form` a concertului sub domina\ia Germaniei ca garant unilateral. În acela]i timp. pe de o parte. Rosecrance a sus\inut c` sistemul interna\ional nu poate fi în\eles doar cu uneltele analitice ale realismului sau ale liberalismului. ROSECRANCE diului de a absorbi sau a bloca obiectivele statelor. politica interna\ional` exist` într-un continuum care se întinde . r`zboaiele anilor 1792-1815 pot fi explicate prin încercarea de a exporta ideologia intern` a Fran\ei revolu\ionare ]i napoleoniene. pre\urile pentru consumatori. este nevoie de am@ndou`. „Studiul viitor al politicilor interna\ionale va trebui s` \in` seama de e]ecul fiec`ruia. în acest mod. Pentru c`. avântul na\ionalismului ]i r`zboaiele de unificare na\ional`. dar î]i men\ine ideea de baz` conform c`reia prima va tinde s` le promoveze pe cele din urm` ]i c` imperialismul din secolul al XIX-lea este un exemplu clasic pentru cât de str@ns` este leg`tura dintre politica intern` ]i cea interna\ional`. într-o recenzie critic` la Keneth Waltz. În cartea sa mai recent` ]i ca r`spuns la critica potrivit c`reia exagerase gradul în care stabilitatea interna\ional` depindea de variabilele interne. capacitatea poate fi analizat` în termenii jocului dintre for\ele regulatoare (ac\iuni preventive directe împotriva politicilor dezintegratoare pentru sistem) ]i factori mai degrab` pasivi din mediu. potrivit c`ruia sistemul interna\ional poate fi tratat mai degrab` ca o entitate separabil` de interac\iunile dintre statele care îl compun decât ca o re\ea de leg`turi între actorii subsistemului. Argumentele din The Rise of the Trading State au rezultat în parte din examinarea de c`tre Rosecrance a datelor empirice cu privire la m`sura în care statele devin mai interdependente în rela\iile interna\ionale ]i a variatelor interpret`ri ale acestor date realizate de reali]ti ]i liberali spre sfâr]itul anilor ’70. ratele dobânzilor ]i ale salariilor au demonstrat similitudini între economiile industriale majore din 1890 pân` în 1975. ele nu s-au putut men\ine în aceast` pozi\ie decât satisf`când a]tept`rile na\ionaliste. ap`rute ini\ial în interiorul statelor. Au fost stabilite asem`n`ri în varia\ii prin corelarea indicilor celor patru factori ]i Rosencrance a descoperit c` nici reali]tii. Astfel.3 În timpul anilor ’70 ]i ’80. Rosecrance modific` for\a argumentelor sale anterioare.4 În 1981. În schimb. dar conservatorii ]i-au recâ]tigat sprijinul f`când apel la na\ionalism ]i combinând. Rosecrance a cercetat m`sura în care varia\iile pre\urilor la vânz`rile angro. ducând. Potrivit lui Rosecrance.1 Argumentul lui Rosecrance din anii ’60 ]i de la începutul anilor ’70 este o provocare direct` adresat` realismului structural.RELA|II INTERNA|IONALE 160 161 R. El admite c` nu exist` nici o leg`tur` concludent` între revolu\ia intern` ]i violen\a ]i instabilitatea interna\ional`. El a crezut c` datele în sine erau ambigue. Marea epoc` a imperialismului secolului al XIX-lea. Dovezile erau amestecate. În Action and Reaction. Rosecrance ]i-a reorientat interesul ]i a început s` studieze gradul pân` la care se schimba mediul interna\ional ]i consecin\ele unei asemenea schimb`ri asupra politicii externe americane. au provenit din încerc`rile încununate de succes ale elitelor conservatoare de a-]i întrece oponen\ii liberali în lupta intern` pentru putere politic`. nu este posibil s` izolezi politica intern` de cea extern` în evaluarea stabilit`\ii sistemice. aceste antagonisme na\ionale reciproce. mediul interna\ional a oferit teritorii vaste spre a fi cucerite în afara Europei. În Europa. care a început s` se dezvolte dup` colapsul concertului Europei. Liberalii folosiser` democra\ia pentru a aduna poporul împotriva regimului conservator. s-au întors împotriva Europei. nici liberalii nu aveau dreptate.2 Similar. de îndat` ce toate noile teritorii extraeuropene care puteau fi cucerite au fost ocupate. Ac\iunile la scara întregului sistem sunt aduse în discu\ie doar ca r`spuns la ini\iativele politice ale statelor membre. pe de alt` parte. Rosecrance sus\ine c` aceasta ar fi cauza fundamental` a expansiunii imperiale europene. la primul r`zboi mondial. pân` la urm`. Rosecrance las` foarte pu\in` îndoial` asupra faptului c` principalele cauze ale comportamentului din politica extern` se afl` în interiorul politicii interne. c@t ]i diminuarea interconect`rii pe parcursul ultimului secol.

Mai mult. În era nuclear`. iar acest num`r s-ar putea ridica la 200 în primii ani ai secolului al XXI-lea. Japonia a devenit un stat comercial. În ea. pentru echilibru. În acest context. care au fost dep`]ite (sau regularizate. bazându-se pe comer\ ]i pe specializare în cadrul diviziunii globale a muncii pentru a genera bun`stare ]i cre]tere economic`. propune o abordare „dualist`“. Pentru a promova cre]terea economic`. ROSECRANCE de la formularea structural` extrem` a lui Waltz. Desigur. marketing ]i finan\are. Colapsul competi\iei ideologice dintre comunism ]i capitalism a fost înlocuit de hegemonia pie\ei mondiale ca unic` civiliza\ie la sfâr]itul secolului al XX-lea. În orice caz. Rosecrance s-a inspirat din experian\a Japoniei. Num`rul statelor a continuat s` creasc` ]i atât Rusia cât ]i China încearc` din r`sputeri s` se al`ture sistemului comercial capitalist. În schimb. În final. din care au fost excluse în cea mai mare parte a erei r`zboiului rece. tendin\a anterioar` spre un num`r cât mai mic de state în sistemul interna\ional s-a inversat. În scrierile sale mai recente. comer\ul dintre state devine crucial pentru supravie\uirea acestora. beneficiile din comer\ au crescut în raport cu costurile. asemenea modelului concuren\ei pure din economia politic` abstract`. În schimb. la mijlocul anilor ’60. a]a-zisele „superputeri“. Dac` a fost ceva ce a legitimat analiza lui Rosecrance. Rosecrance sus\ine c` logica sistemului comercial este ast`zi mult mai puternic` decât a fost vreodat`. s-ar putea încheia cu un holocaust nuclear. el respinge cadrul explicativ monist de studiu al rela\iilor interna\ionale. sugerând c` sistemul interna\ional este caracterizat de prezen\a a dou` lumi. De la al doilea r`zboi mondial. În contrast. la un cap`t. Motiva\ia unei asemenea schimb`ri este foarte simpl` ]i poate fi în\eleas` din perspectiva ideii de alegere ra\ional`. munca ]i informa\ia sunt factori ai produc\iei mai mobili decât oricând înainte. el nu concluzioneaz` c` interdependen\a va triumfa inevitabil asupra logicii teritorialit`\ii. Cele mai multe cazuri se g`sesc spre mijlocul unui continuum. dup` r`zboiul rece ]i dup` colapsul Uniunii Sovietice. el sugereaz` c` viitorul rela\iilor interna\ionale va fi caracterizat de o schimbare în ceea ce prive]te priorit`\ile statelor. capitalul. Japonia s-a afirmat ca stat politico-militar. ci ]i din servicii de design. Par\ial. iar acele state (precum Japonia) care în\eleg avantajele acestuia beneficiaz` de ele pe seama unor state ca SUA ]i Uniunea Sovietic`. în timp ce beneficiile s-au diminuat. Nici una nu este prin ea îns`]i suficient` ]i nici una. ca s` folosim un termen din opera de început a lui Rosecrance) abia dup` un r`zboi mondial foarte distrug`tor. la cel`lalt cap`t. dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. acestea au fost evenimentele din ultimul deceniu. La fel de bine el poate avea rolul de gazd` pentru capitalul ]i munca altor state. „Statul virtual“ este unul care nu încearc` s` î]i m`reasc` propria capacitate productiv` bazându-se pe teritoriu. „lumea politico-militar`“ (military-political world) ]i „lumea comercial`“ (trading world). Cartea-cheie a lui Rosecrance a fost publicat` cât Reagan era înc` la putere. statul virtual se specializeaz` în servicii tehnice moderne ]i de cercetare. cum r`zboiul a devenit mai costisitor ]i mai periculos. de]i. el nu con- . Dar. De]i Rosecrance continu` s` sus\in` c` versiunea sa asupra liberalismului comercial va domina rela\iile interna\ionale în viitor. Rosecrance sprijin` o versiune a liberalismului comercial.RELA|II INTERNA|IONALE 162 163 R. din 1945. ob\inându-]i veniturile nu doar din produc\ia cu valoare ad`ugat` înalt`. sprijinul intern acordat militarismului ]i cheltuielilor ridicate pentru ap`rare s-a mic]orat. Rosecrance sus\ine c` acum ne afl`m în epoca „statului virtual“. Asemenea lui Angell în prima decad` a secolului al XX-lea. costurile expansiunii teritoriale ]i ale ap`r`rii militare au crescut exponen\ial. În prima jum`tate a secolului al XX-lea. spre deosebire de primul. În acest mediu. De]i nu face abstrac\ie de posibilitatea unui r`zboi nuclear între colo]ii sistemului interna\ional. pân` la o alt` formulare extrem`. în care toate unit`\ile sunt eterogene.“5 Cinci ani mai târziu. De]i procesul nu este universal ]i în timp ce \`rile cel mai pu\in dezvoltate se bazeaz` înc` pe p`mânt pentru a produce provizii alimentare ]i recolte pentru export. num`rul statelor din toat` lumea a crescut la aproape 150. de la logica întrecerii militare la cea a comer\ului ]i a interdependen\ei. 187 de state membre ale Na\iunilor Unite. el sus\ine c` ace]tia sunt capabili de schimbare ]i se pot adapta cerin\elor statului comercial. Rosecrance ]i-a publicat cea mai cunoscut` carte. The Rise of the Trading State . în prezent. Gorbaciov nu [ncepuse s` î]i lanseze politicile sale de perestroika ]i glasnost ]i mul\i observatori se temeau c` „al doilea r`zboi rece“. ca ]i conducerea unei corpora\ii imense. el investe]te în servicii ]i oameni mai degrab` decât s` concentreze costisitoare capacit`\i de produc\ie ]i contracteaz` alte func\ii cu statele specializate în ele. în care toate unit`\ile sunt omogene. ducând politici mercantiliste de expansiune teritorial` în Asia. au r`mas. Din Evul Mediu pân` la sfâr]itul secolului al XIX-lea. În replica dat` acelora care au sus\inut c` predic\ii la fel de optimiste cu privire la consecin\ele pa]nice ale comer\ului spre sfâr]itul secolului al XIX-lea nu au prevenit primul r`zboi mondial. cel al anilor ’80. când imperiile europene s-au pr`bu]it în sfâr]it ]i decolonizarea a început cu pa]i repezi. num`rul statelor din Europa s-a mic]orat de la aproape 500 la pu\in peste 25. nu se aplic` în mod consistent. statele dezvoltate mai degrab` ar concura pe pia\a mondial` decât s` asimileze teritorii. din 1945.

1996. Little. 1966. 71. al c`rui declin relativ îi impunea s` joace rolul de echilibrare a sistemului interna\ional mai degrab` decât pe cel al statului pe care to\i ceilal\i s` îl priveasc` drept lider.). Keohane ]i Waltz. 691-713. 31. Foreign Policy and Future (Ed. p. iul. Orice coali\ie a statelor poate fi sus\inut` doar pe baza a trei principii: „implicarea tuturor. Brown. „Bipolarity. p. New York. 1986. New York. Rusia. p. 75. Columbia University Press. cel pu\in pe termen scurt. 1973. consensul ideologic ]i renun\area la r`zboi ]i la expansiunea teritorial`.6 În lipsa consensului asupra unor astfel de principii. 425472 (împreun` cu Arthur Stein ]i Alan Alexandroff).RELA|II INTERNA|IONALE 164 165 R. 425-472. The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World. Richard Rosecrance. „A New Concert of Powers“. Arthur Stein ]i Alan Alexandroff. p. 1981. în Foreign Affairs. ROSECRANCE ]tientizeaz` continuitatea lumii politico-militare ]i nevoia de o anumit` „regularizare“ a noului sistem interna\ional ap`rut din r`zboiul rece. 3. 75. în Foreign Affairs. „The Rise of the Virtual State“. Japonia ]i Uniunea European` trebuie s` coopereze pentru a asigura stabilitatea sistemului. echilibrul de putere nu este un sistem „autoregulator“. Richard Rosecrance. 2. 64-82. 713. nr. în International Organization. Brown. Progresul nu vine automat. 1963. în International Organisation. 71. 33-36. trad. nr. deficite mari ]i mai multe ajutoare sociale – trebuie s` fie subordonate cerin\elor pie\ei interna\ionale – infla\ie sc`zut`. 1992. China. McGraw-Hill. International Relations: Peace or War?. el a scris foarte mult despre nevoia ca Statele Unite s` se adapteze imperativelor schimb`rii. 1976. În ciuda acestor dificult`\i. în International Organisation. Basic Books. în mod special în ceea ce prive]te Japonia. Spring 1992. Statele Unite. a publicat America’s Economic Resurgence. SUA trebuiau s` devin` un stat „obi]nuit“. 1990. 10. oferind prioritate maxim` dezvolt`rii liberal-democratice ]i economice“.. În 1990. McGraw-Hill. 1963.-aug. Boston. International Relations: Peace or War?. moned` puternic` ]i for\` de munc` flexibil` ]i calificat`. nr. 1977. America’s Economic Resurgence: A Bold New Strategy. Multipolarity and the Future“. În 1976. „International Theory Revisited“. p. Harper & Row. productivitate în cre]tere. consecin\ele benigne ale noului sistem nu se pot materializa. 1977. Autumn 1981. cerin\ele tradi\ionale ale democra\iilor avansate – cheltuieli guvernamentale ridicate. 79-93. Ithaca. Rosecrance fiind con]tient c` exist` o tensiune inerent` între cerin\ele liberalismului comercial din anii ’90 ]i perspectivele liberalismului democratic. 1973. „A New Concert of Powers“.] specific secolului al XIX-lea. America as an Ordinary Country: U. 4. Note 1. nr. intitulat` America as an Ordinary Country. Oxford. „Whither Interdependence?“. nr. New York. „Whither Interdependence?“. p. în Journal of Conflict Resolution. New York. „International Theory Revisited“. nr. Richard Rosecrance. Action and Reaction. El afirm` c` exist` înc` necesitatea unei versiuni a concertului [Europei. 1967. 45-61. p. p. Defence of the Realm: British Strategy in the Nuclear Epoch. [n World Politics: International Systems in Perspective. 5. Boston. Principalele lucr`ri ale lui Richard Rosecrance Action and Reaction in World Politics: International Systems in Perspective. Rosecrance a publicat o carte. nr. Ast`zi. Rosecrance r`mâne convins c` sistemul interna\ional contemporan poate fi stabil. 1998 (cu Michael E. 314-327. o larg` examinare a modurilor în care Statele Unite trebuie s`-]i reformeze politica intern` ]i extern`. New York. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the Global Arena. Brown). n. New York. Little. dac` vor s` profite de schimbarea sistemului interna\ional în secolul urm`tor. în Foreign Affairs. În statele virtuale de succes. p. p. 35. Instabilitatea social` care a înso\it recentul colaps al mai multor monede asiatice st` m`rturie pentru dificult`\ile reconcilierii cerin\elor cre]terii economice cu cele ale particip`rii politice. 31. nr. iar dinamica proprie capitalismului global este posibil s` favorizeze inegalitatea dintre (]i în interiorul) statelor. în International Organization. 6. Richard Rosecrance.S. p. Cornell University Press. Richard Rosecrance. Ibid. Rowman & Littlefield. 236-239. 35. Pe lâng` necesitatea reglement`rii interna\ionale pentru a se face fa\` problemelor complexe ale tranzi\iei de la un sistem la altul. . în care a sus\inut c` de la Statele Unite nu ar trebui s` se mai a]tepte s` î]i asume responsabilit`\i deosebite în cadrul sistemului interna\ional.

precum Statele Unite ]i Europa de Vest. Potrivit acestei tr`s`turi a doctrinei. 23. Aceasta ar ajuta la atenuarea . Interdependence on Trial. la începutul anilor ’90. Cel pu\in pentru o scurt` perioad` de timp. în anii ’20 acea viziune a e]uat ]i s-ar putea sus\ine c` succesoarea ei de la sfâr]itul secolului al XX-lea a dat deja gre] în a transforma rela\iile interna\ionale dintr-un spa\iu al conflictului într-unul al cooper`rii. În fine. În special „noua ordine mondial`“. a comunismului. soarta încerc`rilor lui Wilson de a reforma politica mondial` în anii ’20 merit` înc` o analiz` serioas`. care s` medieze dilemele de securitate dintre state. Desigur. multora li se p`rea c` visul ordinii mondiale sus\inut de pre]edintele Wilson devenea realitate. În anii ’90 s-au lansat dezbateri exhaustive cu privire la m`sura în care democra\iile sunt mai pa]nice decât statele nondemocratice ]i la motivele din spatele pretinsei leg`turi dintre profilul intern al statelor ]i politicile externe ale acestora. „The New Security Dilemma Under International Economic Interdependence“. care a fost etichetat` drept „utopism“ sau „idealism“ în anii ’30 ]i dup` al doilea r`zboi mondial. Londra. Crawford. 1994. diviziunile teritoriale dintre state nu mai devin cauze conflictuale în cazul în care controlul teritorial este disociat de putere. Robert Keohane face distinc\ie între trei forme de interna\ionalism liberal. nr. 25-55. R. WOODROW WILSON Expresia „interna\ionalism liberal“ (liberal internationalism). Liberalismul comercial (commercial liberalism) promoveaz` schimbul ]i comer\ul peste grani\ele statelor. libertate ]i prosperitate de care se bucurau democra\iile liberale constitu\ionale. în mod special dup` r`zboiul din Golf ]i dup` pr`bu]irea Uniunii Sovietice ]i. deopotriv` la nivelul organiza\iilor ]i practicilor. Pentru cei inspira\i de interna\ionalismul liberal din anii ’90 ]i de dup`. astfel. Pinter. Beverly. guvernele s` devin` mai responsabile fa\` de cet`\eni ]i s` le fie mai dificil s` promoveze politici care s` protejeze interesele elitelor economice ]i militare. p. în Millennium: Journal of International Studies. anun\at` de pre]edintele Bush în 1991. s-a bucurat de o rena]tere în epoca de dup` r`zboiul rece. liberalismul regulator (regulatory liberalism) caut` s` promoveze domnia legii în rela\iile interna\ionale. Peter (ed.RELA|II INTERNA|IONALE 166 Lecturi suplimentare Barry Jones. care pot fi toate g`site în gândirea ]i practica diplomatic` a lui Woodrow Wilson. de asemenea. 1984. and Willetts. în credin\a c` interdependen\a economic` dintre acestea va reduce stimulii pentru folosirea for\ei ]i va m`ri costurile unei asemenea atitudini. Liberalismul republican (republican liberalism) sprijin` propagarea democra\iei în rândul statelor pentru ca. J. se asem`na izbitor cu viziunea asupra stabilit`\ii interna\ionale [mbr`\i]at` de Woodrow Wilson în primele dou` decenii ale secolului al XX-lea.). Proiectul interna\ionalismului liberal este acela de a transforma rela\iile interna\ionale în a]a fel încât s` se conformeze modelelor de pace.

Acolo ]i-a scris prima carte. Woodrow Wilson s-a n`scut în decembrie 1856 în ora]ul Staunton. pentru a preveni concuren\a neloial`. unde a studiat istoria ]i filozofia. ca ]i pe rolul s`u în fondarea Ligii Na\iunilor ca promotor al securit`\ii colective ]i factor de prevenire a apari\iei vreunui alt r`zboi. în 1880. administra\ia Wilson a dat legi noi. Tat`l s`u era pastor la biserica prezbiterian`. el credea c` Statele Unite nu aveau nici un interes în perpetuarea practicilor imperialiste europene ]i c` le revenea un rol-cheie ca mediator al disputelor dintre alte state. În toat` aceast` perioad`. luând în mod regulat parte la slujbe ]i citind zilnic Biblia. Atâta timp cât puteau continua nestingherite comer\ul. a adopt`rii legisla\iei radicale antitrust pentru prevenirea apari\iei monopolurilor în industria na\ional`. f`r` în\elegeri secrete. trupele americane au ocupat Republica Dominican` ]i au trecut-o sub controlul direct al Statelor Unite. Wilson a respins toate formele derivate din Manifest Destiny* ]i expansiunea teritorial`.RELA|II INTERNA|IONALE 168 169 W. el a transformat New Jersey dintr-un stat oarecum conservator într-unul progresist. cu puteri extinse. De asemenea. * Sintagm` utilizat` de politicienii americani [n anii 1840 pentru a justifica expansiunea teritorial` a SUA. în 1912. Wilson a pus un accent deosebit pe importan\a drepturilor omului. 2. în 1914. Dac` avantajele comer\ului puteau fi câ]tigate. pentru care i s-a acordat doctoratul. Wilson a sprijinit independen\a Filipinelor în 1916 ]i a fost chiar gata s` foloseasc` for\a pentru a ap`ra democra\ia în Mexic ]i pentru a restaura „ordinea“ în Nicaragua ]i Haiti. al c`ror succes l-a dus la Casa Alb`. Din nefericire. în 1886. În 1914. de asemenea. WILSON anarhiei interna\ionale ]i ar reduce motiva\iile statelor de a se lansa în comportamente care s` le asigure interesele pe termen scurt pe seama celor comune. Concep\ia sa a fost cuprins` în celebrele Fourteen Points (Cele paisprezece puncte). Totu]i. trad. Zelul cu care a militat pentru ceea ce el numea The New Freedom la nivel na\ional l-a adus la pre]eden\ie în campania din 1912. Wilson a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1911 ]i a început o serie de reforme radicale. Totu]i. guvernul a votat Underwood Act [legisla\ia privind tarifele vamale – n. A urmat apoi dreptul la Virginia ]i ]i-a deschis propriul birou de avocatur` în Atlanta. a fost cre]tin devotat. Wilson a cerut Congresului s` declare r`zboi Germaniei ]i alia\ilor ei. ca ]i reforma sistemului educa\ional al statului. trad. unde a r`mas pân` în 1910. afacerea nu a mers a]a cum sperase ]i. în 1902. Statele Unite se puteau comporta mai degrab` ca un mediator decât ca un participant la conflict. atunci controlul formal al teritoriilor nu mai era necesar. The State. Odat` ales. generale. Înl`turarea tuturor barierelor economice ale comer\ului. Virginia. El a declarat c` Statele Unite vor r`mâne neutre ]i impar\iale în conflict. inclusiv pe dreptul la autoguvernare ]i pe lipsa de legitimitate a imperiului formal. acest lucru a devenit imposibil dup` ce submarinele germane au atacat navele americane ]i. Ca promotoare a democra\iei. regularizarea utilit`\ilor publice. În 1916. Congressional Government. Reputa\ia lui Wilson ca interna\ional-liberal se bazeaz` pe marea sa viziune asupra instituirii unui climat de pace în Europa la sfâr]itul r`zboiului. El a crezut c` afacerile ]i comer\ul înlocuiser` anexarea de teritorii ca preocupare principal` a Statelor Unite. Sub conducerea sa. misiune. din moment ce nu aveau nici un interes într-un r`zboi pe care el îl considera consecin\a rivalit`\ilor imperiale ]i a cursei înarm`rilor dintre state cu democra\ii constitu\ionale firave. în 1886. în 1918. Disponibilitatea lui Wilson de a folosi for\a în America Central` pentru a asigura guvern`ri stabile ]i împotriva regimurilor dictatoriale nu s-a extins ]i la Europa. el a început un program na\ional de reforme. care a redus taxele pe importuri de la aproape 40% la 25% ]i a extins lista bunurilor care puteau fi importate f`r` taxe. În politica extern`. legi antitrust pentru combaterea monopolurilor industriale. a constituit Comisia Federal` a Comer\ului. Wilson a avansat repede ca tân`r profesor de ]tiin\e politice ]i. ale societ`\ii statelor. Tot el s-a aflat la originea reform`rii sistemului bancar ]i. o serie de principii ]i propuneri pe care le-a f`cut cunoscute în ianuarie 1918 ]i le-a adus la Conferin\a de la Versailles din decembrie: 1. Reducerea arsenalului na\ional pân` la cel mai sc`zut nivel care s` garanteze siguran\a intern`.] în octombrie 1913. Wilson însu]i s-a al`turat bisericii în 1873 ]i s-a înscris la College of New Jersey (actuala Princeton University) în 1875. 3. a devenit rectorul universit`\ii. încheiate liber. destin istoric – n. 1 Privind în trecut la experien\a pre]edintelui Wilson din timpul ]i de dup` primul r`zboi mondial. ]i marele r`zboi s-a încheiat în noiembrie. când a izbucnit r`zboiul. în 1870. 4. . cu excep\ia apelor teritoriale. în 1917. Implicarea Statelor Unite în r`zboi a contribuit la r`sturnarea situa\iei în defavoarea Germaniei. Familia s-a mutat în Georgia curând dup` na]terea lui Wilson ]i apoi în Carolina de Sud. în 1883. }i-a publicat cea de-a doua carte. Acorduri deschise de pace. Libertatea circula\iei pe m`ri. instituind alegerile directe pentru legislativul local. Ca guvernator. liberalii contemporani sunt mai mult în m`sur` s` evalueze fezabilitatea tuturor acestor forme de interna\ionalism liberal decât liberalii acelei vremi. a venit la John Hopkins University pentru a începe o carier` în înv`\`mânt. iar patru ani mai târziu a fost numit profesor la Princeton.

ci în sensul satisfacerii ambi\iei ]i intereselor sale egoiste de a se asigura c` Germania va r`mâne slab`.] unde s` poat` fi luate deciziile comune ]i imperative ]i nu existau resurse pentru mecanismele de ac\iune colectiv`. impar\iale ]i f`r` prejudec`\i ale revendic`rilor coloniale. dar nu a reu]it s` se asigure ca în delega\ia de pace s` fie inclu]i membri ai Senatului Statelor Unite. Date fiind informa\iile potrivite ]i timpul suficient. Retrasarea grani\elor italiene de-a lungul liniilor etnice clar recunoscute. oamenii de stat europeni impuneau totodat` Germaniei. de asemenea. o asemenea organiza\ie era inadecvat` pentru a asigura pacea în Europa sau oriunde în alt` parte. concep\ia lui Wilson con\inea un num`r de lacune ]i nu s-a reu]it s` fie aplicat` conform dorin\ei ini\iatorului. o pace punitiv`. Par\ial.7 milioane. Letonia ]i Estonia. Evacuarea trupelor germane din Rusia ]i respectarea independen\ei acesteia. Alte elemente ale concep\iei lui Wilson au fost doar par\ial puse în aplicare la conferin\` de a]a-numitele patru mari puteri (Marea Britanie. în afar` de crearea unei noi organiza\ii de securitate. au fost uci]i aproximativ 50 000 de americani). 14. 7. 8. de asemenea. nu exista nici urm` de suprastatalitate … era doar un mecanism de amânare a r`zboiului. Fran\a – 1. Oamenii din lumea întreag` aveau s` priveasc` iscoditori peste umerii diploma\ilor în sesiune. Rusia – 1. A fost creat` o Polonie independent` ]i a fost pus în aplicare principiul autodetermin`rii na\ionale în beneficiul Cehoslovaciei.“2 Din nefericire. Nu era o institu\ie comparabil` cu Consiliul de Securitate [din structura prezent` a ONU – n. Fran\a. Fran\a.9 milioane. Independen\a Poloniei. provocându-i nemul\umiri profunde legate de redistribuirile teritoriale bazate pe ideea discutabil` c` Germania era exclusiv responsabil` de izbucnirea primului r`zboi mondial. De]i Wilson ar fi fost capabil s` previn` dezmembrarea Germaniei la conferin\a de pace. se spera s` înceap` un proces de educa\ie ]i. Principiul securit`\ii colective presupune o lume a statelor care în general sunt satisf`cute de statu quo-ul referitor la distribuirea controlului teritorial. statele nu trebuie s` foloseasc` for\a unele împotriva altora. dup` ce a ob\inut acordul interna\ional pentru punerea bazelor Ligii Na\iunilor. Statele Unite ]i Italia). 10. Wilson a participat la conferin\`. dar nu pân` într-at@t încât s`-]i sacrifice libertatea deciziei în chestiuni de siguran\` na\ional`. când costurile umane ale r`zboiului s-au ridicat la cote f`r` precedent (Germania – 1. opinia public` mondial` avea s` se fac` sim\it`. Potrivit principiului. Evacuarea trupelor germane din Fran\a. Exista mult` încredere în dialog. Crearea unei societ`\i generale a na\iunilor prin acorduri specifice scopului de a oferi garan\ii reciproce de independen\` politic` ]i integritate teritorial` pentru statele mari ]i pentru cele mici în aceea]i m`sur`. spre compara\ie.RELA|II INTERNA|IONALE 170 171 W. acele Fourteen Points ale lui Wilson au fost numai selectiv aplicate la Versailles. Reglement`ri libere. În mod paradoxal. Gabriel nota: „Liga era un organism modest. statele sunt mai probabil în favoarea unui asemenea principiu în cazurile în care el este necesar ]i mai degrab` împotriv` dac` presupune s` se mearg` la r`zboi în ajutorul altor \`ri. inclusiv din contestata regiune Alsacia-Lorena. . WILSON 5. Pentru a se asigura c` principiile sale erau puse în aplicare la Versailles. era decis` s` utilizeze conferin\a de pace nu ca pe o oportunitate de a pune cap`t echilibrului politicii de putere. dar sunt obligate s` o utilizeze împreun` dac` un stat oarecare comite o „agresiune“ împotriva altuia. cererea unor desp`gubiri imense ]i a dezarm`rii for\ate în avantajul puterilor înving`toare. la Versailles. Wilson s-a întors în Statele Unite la începutul anului 1919. motivul pentru aceast` situa\ie consta în aceea c`. pentru c` înving`torii au refuzat s`-]i predea armele unui organism mondial pe care nu-l puteau controla ]i au folosit propunerile lui Wilson pentru a-i impune un dictat inamicului învins. i-a exclus pe republicani. se a]tepta ca ra\iunea s` fie victorioas`. trad. el nu a putut opri preten\iile alia\ilor asupra unor teritorii ale acesteia. Autoguvernare limitat` pentru popoarele Austro-Ungariei. 9. O asemenea situa\ie s-a întâlnit în 1919. în investigarea ]i prezentarea public` a faptelor. 13. 6. 11. Evacuarea trupelor germane din Belgia. 12. Marea Britanie – 0. Evacuarea trupelor germane din Balcani ]i independen\a popoarelor balcanice.4 milioane. Independen\a Turciei ]i autoguvernare restrâns` pentru alte na\ionalit`\i care tr`iau sub domina\ia Imperiului Otoman. M`celul r`zboiului i-a convins pe oamenii de stat europeni s` subscrie la ideea c` pacea este indivizibil` (adic` prevenirea r`zboaielor locale este în interesul general al „comunit`\ii statelor“). Independen\a suveran` a membrilor s`i nu era în nici un fel restric\ionat`. În ciuda atractivit`\ii. prima organiza\ie interna\ional` destinat` promov`rii securit`\ii colective la nivel global. Finlandei ]i statelor baltice Lituania. Astfel.8 milioane de mor\i. în mod deosebit.

cu Germania a fost exclus`. Dar Woodrow Wilson nu explicase r`zboiul în termenii echilibrului de putere ]i ai nevoii de a îngr`di Germania. The Economic Limits to Modern Politics. WILSON Dar existau probleme semnificative în determinarea scopului ]i criteriilor principiului în atât de multe state care con\ineau o pluralitate de „na\iuni“ diferite. iar Marea Britanie a refuzat pur ]i simplu s` ia în discu\ie perspectiva independen\ei Indiei. Timp de mai bine de 200 de ani. Germania era pr`dat` de propriile colonii din Africa ]i Oceanul Pacific. potrivit c`reia Statele Unite nu trebuiau niciodat` s` fie implicate în „alian\e încâlcite“ din str`in`tate.RELA|II INTERNA|IONALE 172 173 W. 165-195. Londra. O fuziune a noului stat germanofon. Acesta obliga statele membre „s` respecte ]i s` apere“ integritatea teritorial` a altor state. Republicanii au continuat s` insiste asupra clarific`rii ]i modific`rii articolului 10. el s-a angajat într-o campanie intens` pentru a se asigura c` Senatul nu va respinge Acordul de Pace. Wilson a fost convins c` doar dac` Statele Unite se al`turau ligii putea spera s` influen\eze viitorul rela\iilor interna\ionale într-o manier` compatibil` cu ideile liberale. Cel de-al doilea r`zboi mondial avea s` izbucneasc` dup` mai pu\in de dou`zeci de ani. Mul\i americani erau îns` nepreg`ti\i s`-]i asume obliga\iile interna\ionale pe care Actul Fondator al Ligii p`rea c` le reclam`. Wilson s-a îmboln`vit grav în timp ce se afla într-un turneu. Senatul Statelor Unite era în mod deosebit preocupat de ceea ce p`rea a fi un angajament atotcuprinz`tor referitor la securitatea colectiv`. El a crezut c` putea apela. 2. Tragic. Statele Unite se bucuraser` de o separa\ie geografic`. în vreme ce marile puteri ]ov`iau în a renun\a la posesiunile lor coloniale. în 1919. sperând s` conving` poporul american de juste\ea punctului s`u de vedere. lui Woodrow Wilson i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile depuse în c`utarea unui acord politic corect pentru încheierea marelui r`zboi ]i în fundarea Ligii Na\iunilor. la bunul sim\ al poporului american ]i a fost total intransigent odat` angajat în c`l`torii de-a lungul Statelor Unite. peste capul Congresului. \inând discursuri în sprijinul ligii în octombrie 1919. care erau efectiv transferate puterilor aliate ca teritorii sub mandat interna\ional. prev`zut în articolul 10 al Actului Fondator. Keohane. 79. În decembrie 1920. 1994. Wilson a refuzat din principiu s` fac` un compromis în privin\a acordului de pace semnat la Versailles. . }i totu]i nu a reu]it s` asigure majoritatea de dou` treimi cerut` de Senat pentru ratificarea tratatului. De pild`. Cambridge. 1990. pentru a asigura destr`marea Cehoslovaciei ]i unificarea tuturor vorbitorilor de limb` german` din Reich. în ciuda voin\ei populare. considerând c` succesul lor la alegerile pentru Congres din 1918 le-a reflectat popularitatea crescând`. ]i a murit în februarie 1923. deosebirile dintre na\iunile balcanice au fost ignorate în interesul fund`rii unei Iugoslavii independente. insistase în justificarea implic`rii SUA în r`zboi în termenii moralei. în anii ’30. Macmillan.). democra\ii au fost clar înfrân\i în alegerile preziden\iale care l-au adus la putere pe Warren Harding. „International Liberalism Reconsidered“. dup` câ]tigarea r`zboiului. care nu pot fi justificate în raport cu interesul na\ional. Nu a reu]it acest lucru. Austria. Înc` o dat`. în lucrarea lui John Dunn (Ed. „wilsonism“-ul a devenit un termen asociat abuzului iar „interna\ionalismul wilsonian“ un sinonim pentru pentru „utopism“ în studiul rela\iilor interna\ionale pentru urm`torii 70 de ani. Întreb`rii asupra a ce constituie o na\iune nu i s-a dat niciodat` un r`spuns ]i obiectivul stabilit`\ii europene ]i al integrit`\ii teritoriale s-a dovedit imposibil de împ`cat cu principiul autodetermin`rii na\ionale. Robert O. care astfel nu a reu]it s` asigure pacea interna\ional`. Îns` el a p`rut s` contrazic` tradi\ia izola\ionist` a politicii externe americane. legale ]i universale. Cambridge University Press. care la acea vreme era în toiul unui r`zboi civil. Worldviews and Theories of International Relations. Statele Unite nu au intrat niciodat` în lig`. Note 1. istoric` ]i ideologic` unic` fa\` de echilibrului de putere european ]i mul\i americani nu în\elegeau de ce nu se puteau întoarce la aceast` stare de lucruri. Confruntat cu toate aceste probleme. Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la viitorul Rusiei. sperând s` pun` cap`t r`zboiului pentru totdeauna ]i s` înlocuiasc` echilibrul european de putere cu un nou set de proceduri democratice. În schimb. Jurg Martin Gabriel. {n Statele Unite. p. Dup` ce s-a întors de la Versailles. Tratatul a e]uat la votul din 19 noiembrie 1919. iar retorica sa a ajutat la garantarea faptului c` nu putea atinge nici m`car scopul restrâns al calit`\ii de membru în Liga Na\iunilor pentru Statele Unite. iar Wilson insistase c` acest articol era o component` crucial` a organiza\iei. controlate îns` de acestea sub variate grade de supraveghere din partea Ligii Na\iunilor. În 1920. p. De]i Wilson însu]i era convins c` primatul american ]i trecerea timpului puteau rectifica unele dintre aparentele nedrept`\i ale acordului. Hitler însu]i a folosit mai târziu limbajul autodetermin`rii na\ionale.

În 1986. nu acela]i lucru se poate spune despre Zimmern. Wilsonian Statecraft: Theory and Practice of Liberal Internationalism During World War I. New York. Cu toate c` ideile sale nu sunt reprezentative pentru to\i „ideali]tii“ liberali din perioada interbelic`. Herbert and Clifford.. de]i a c`utat s` consolideze ]i s` modifice profilul institu\ional al predecesoarei sale.. nu vreunei schimb`ri majore în randamentul institu\iilor interna\ionale în sine. To End all Wars: Woodrow Wilson and the Quest for a New World Order. Heath. 1992. Organiza\ia Na\iunilor Unite. Constitutional Government in the United States. 1898. pentru c` medicii cei mai buni au devenit biochi- . Boston. Consiliul de Securitate [al ONU.. Greene. Woodrow Wilson and the American Diplomatic Tradition: The Treaty Fight in Perspective.RELA|II INTERNA|IONALE 174 Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. The New Freedom. SR Books. 1969.. Heath. Ambrosius. s` zicem.. doctorii ezit` [n fa\a pacien\ilor muribunzi. 1956. În al doilea rând. trad.. Peter H. în anii ’70. W. Buckingham. Francis. 1916.. 1896. Woodrow Wilson. ALFRED ZIMMERN Exist` dou` motive. Theodore P. Arthur. Harper. Oxford University Press. New York. Walworth. 1978. New York.. compilat` cu aprobarea sa de c`tre Hamilton Foley. Meridian Press. New York. Principalele lucr`ri ale lui Woodrow Wilson George Washington. New York. New York. Archon Books. n. Londra. ca ]i de viziunile principalilor ei sprijinitori (inclusiv Zimmern). Woodrow Wilson’s Case for the League of Nations. cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale erau preocupa\i de construirea unor institu\ii interna\ionale concrete „într-o m`sur` în care organizarea interna\ional` era v`zut` nu atât ca subdomeniu. opera sa este un bun exemplu al tipului de „idealism“ care a fost subiectul atât de multor critici din partea unor „reali]ti“ precum Carr ]i Morgenthau în anii ’30 ]i ’40. Kratochwil ]i Ruggie au re\inut c` „organizarea interna\ional` ca domeniu de studiu este acolo unde este ]i ac\iunea. 1925. 1923. Columbia Unversity Press. Hamden.] privilegiaz` rolul marilor puteri. 1906. The Public Papers of Woodrow Wilson: Authorized Edition. Lloyd E. 1961. Wilmington. New York. Harper. dezam`girile provocate de performan\ele Ligii Na\iunilor. David D. Congressional Government: A Study in American Politics (cu o introducere de Walter Lippman). 1 Dup` al doilea r`zboi mondial. Thomas J. Martin Rochester observ` c`. Knock. Cambridge University Press. J. Mai întâi. au expediat cercetarea organiz`rii interna\ionale în domeniul politicii „joase“ (low politics). Bell. W. 1968. pentru includerea în aceast` carte a lui Sir Alfred Zimmern. Lecturi suplimentare Ambrosius. De]i am sus\inut c` astfel de critici sunt nejustificate dac` se analizeaz` opera. Anderson. Spre deosebire de lig`. Boston. Woodrow Wilson: A Bibliography of his Times and Presidency. Kraus Reprints. 1970. Na\iunile Unite sunt handicapate cel pu\in în managementul securit`\ii interna\ionale. asigurându-le locuri permanente în cadrul s`u ]i dreptul de veto în privin\a oric`rei rezolu\ii. Lloyd E. faptul c` Zimmern a dat gre] atât de spectaculos în a convige cercet`torii ]i diploma\ii de meritele dreptului interna\ional ]i ale Ligii Na\iunilor în anii ’30 este interesant în sine. 1991. dup` primul r`zboi mondial. A History of the American People. În lipsa unui acord între ele. Boston. 1990. Wilson at Versailles. unii ar caracteriza domeniul organiz`rii interna\ionale ca unul al practicii. Twayne Publishers. Wilmington. 1987. Dent. aceasta s-a întâmplat datorit` dezvolt`rilor din teoria rela\iilor interna\ionale. Connecticut. Woodrow Wilson. New York. Delaware. aflate în strâns` leg`tur`. Zimmerman ]i Doyle. Woodrow Wilson and the People. El ajut` la explicarea modului în care studiul „organiz`rii interna\ionale“ s-a dezvoltat dup` 1945. ]i avem în vedere în special ONU. Delaware. The State: Elements of Historical and Practical Politics (Revised edition). ele sunt un bun exemplu a ceea ce Carr ]i al\ii au hot`rât s` desfiin\eze. New York. cât practic ca nucleul acestei discipline“. 1957. Scholarly Resources. a lui John Hobson sau Norman Angell. Kraus Reprints. Norton. 1978. Chiar ]i când subdomeniul „organiz`rii interna\ionale“ a început s` se extind`. nu a putut func\iona efectiv în „men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ionale“ cât` vreme s-a desf`]urat r`zboiul rece. într-o reconsiderare semnificativ` a subdomeniului.

abolirea r`zboiului ]i respectarea principiului autodetermin`rii na\ionale. sub impactul de]tept`rii democra\iei.“4 Ca scurt` prezentare a tuturor ideali]tilor. Tat`l s`u era evreu german. în mod deosebit. Astfel. ]i c` responsabilitatea lor [n calitate de cercet`tori … era de a asista acest mar] al progresului pentru a învinge ignoran\a. el era de fapt în transformare. Liga Na\iunilor. ]i s` mai consulte pacien\ii“. c`. Într-adev`r. numit nu atât pentru num`rul ]i reputa\ia lucr`rilor sale. A intrat în Partidul Laburist în 1924 ]i chiar ]i-a depus candidatura în alegeri împotriva lui Lloyd George în acela]i an. 2 Zimmern a fost par\ial r`spunz`tor de reputa\ia groaznic` a genera\iei mai de început de „doctori“. Cartea în sine este împ`r\it` în dou`. cei doi s-au c`s`torit. Alfred Zimmern a fost numit la Catedra de Politici Interna\ionale „Woodrow Wilson“ din cadrul Universit`\ii |`rii Galilor din Aberystwyth. ceea ce a atras mul\i studen\i. eviden\iind necesitatea educ`rii clasei muncitoare în afacerile interne ]i interna\ionale. în 1918. el a devenit primul profesor universitar la noua disciplin`. The Greek Commonwealth. \inând cursuri în domeniul istoriei antice. ei au m`car ]ansa de a redresa dezechilibrul f`r` s` repete gre]elile unora dintre înainta]ii lor intelectuali. ZIMMERN mi]ti ]i au renun\at s` mai trateze ]i. de asemenea. Dac` cercet`torii organiz`rii interna\ionale au mers prea departe în a privilegia teoria pe seama practicii în ultimii ani.3 „Cosmopolitismul“ s-a reflectat în st`ruin\a sa ca noului profesor s` i se permit` s` dedice c`l`toriei în str`in`tate fiecare al treilea trimestru. El este un autor-cheie în rela\iile interna\ionale nu pentru c` este un mare g@nditor. În 1909 a plecat la studii în Grecia. iar a doua se concentreaz` asupra Acordului ]i a func\ion`rii Ligii Na\iunilor . al dezvolt`rii Ligii Na\iunilor. pân` la numirea sa ca profesor de rela\ii interna\ionale la Oxford. Zimmern a participat la sesiuni ale Ligii la Geneva ]i a \inut cursuri la Universitatea Cornell din Statele Unite. la vârsta de doar 40 de ani. supus aten\iei la Paris de c`tre delega\ia britanic`. A participat la Conferin\a de la Versailles. A lucrat în Comisia de cercetare a Ligii Na\iunilor Unite ]i a contribuit la a]a-numitul Cecil Draft. el a fost „convins“ s` demisioneze.RELA|II INTERNA|IONALE 176 177 A. Alfred Zimmern s-a n`scut în 1879. reaua-voin\` ]i sinistrele interese care i-ar fi stat în cale. unde a lucrat în Political Intelligence Department of the Foreign Office. În urm`torul deceniu. Zimmern a fost angajat de Ministerul Reconstruc\iei. Când. ea sufer` de toate viciile pe care Bull le atribuie „ideali]tilor“ în general: „Caracteristica distinctiv` a acestor scriitori a fost credin\a lor în progres: credin\a. c` sistemul rela\iilor interna\ionale care d`duse na]tere primului r`zboi mondial putea fi transformat într-o ordine mai pa]nic` ]i mai dreapt`. al eforturilor depuse de oamenii p`cii sau al luminii r`spândite de propriile lor înv`\`turi. s-o atrag` ]i pe so\ia unuia dintre colegii s`i. Aceast` situa\ie i-a oferit posibilitatea s` modeleze oarecum politica britanic` privind Liga Na\iunilor ]i s` sus\in` independen\a „popoarelor înrobite“ din Europa. iar în 1911 ]i-a publicat prima carte. implic@ndu-se activ în Consiliul Mondial al Bisericilor în anii ’40. La Oxford. de]i Zimmern a fost crescut cre]tin ]i a luat foarte în serios valorile spirituale. Când a revenit în Marea Britanie a lucrat în Ministerul Înv`\`mântului ca inspector ]colar ]i a activat în cadrul mi]c`rii laburiste în plin` dezvoltare. A r`mas acolo p@n` în 1909. publicat` în 1936. Când r`zboiul s-a [ncheiat. [n cele mai multe cazuri. Oxford. în cele din urm`. O dat` cu izbucnirea primului r`zboi mondial. Zimmern a început s` joace un rol mai important în rela\iile interna\ionale. cerând înfiin\area unei noi institu\ii interna\ionale. A contribuit la înfiin\area Royal Institute for International Affairs din Londra ]i a fost un sus\in`tor îndârjit al necesit`\ii de a preg`ti studen\ii în managementul „cooper`rii interna\ionale“. al dezvolt`rii «gândirii interna\ionale» (international mind). editat de R. care a instituit Liga. ]i a fost foarte mul\umit de acordul final. Prima parte este intitulat` The Pre-War System. în 1902. La Aberystwyth. cât pentru ceea ce Brian Porter descria drept „concep\ia sa cosmopolit` … ca ]i familiaritatea sa degajat` cu cercurile conduc`toare“. absolvind cu cea mai înalt` distinc\ie. Hedley Bull o descrie drept „cea mai ]lefuit`“ lucrare a unuia dintre autorii condamna\i mai târziu pentru „idealismul“ lor. cuvintele lui Bull sunt poate injuste. ci pentru c` opera sa ofer` lec\ii însemnate despre cum s` nu gânde]ti dreptul interna\ional ]i organizarea interna\ional`. În 1919. Zimmern a reu]it. Seton-Watson. ceea ce a ]i f`cut în 1921. A urmat ]coala la Winchester ]i a studiat clasicii la New College. A scris mici articole la ziarul The New Europe. în 1930. W. Între 1926 ]i 1930 a fost director adjunct al Institutului pentru Cooperare Intelectual` al Ligii de la Paris ]i s-a dedicat dezvolt`rii înv`\`mântului superior în domeniul rela\iilor interna\ionale. Zimmern a proiectat programa de înv`\`mânt în jurul studiului Acordului Ligii Na\iunilor ]i a \inut s`pt`mânal cursuri pe subiecte contemporane din ]tirile zilei. Zimmern a terminat în sfâr]it cartea pentru care este cunoscut. în ciuda re\inerilor sale în privin\a propor\iei desp`gubirilor pretinse Germaniei de Fran\a. League of Nations and the Rule of Law. prejudec`\ile. dar ele recapituleaz` adecvat temele dominante ale lucr`rii majore a lui Zimmern în domeniul rela\iilor interna\ionale.

din moment ce rela\iile interna\ionale s-au mi]cat de la anarhie spre iluminare. 5 În excelenta sa analiz` asupra lui Zimmern. nu puteau exista decât dou` motive. Contrastul nu este unul între «putere» ]i «bun`stare» ]i cu atât mai pu\in unul între «politic`» ]i «economie». „nu pentru c` oamenii sunt prost dispu]i se întâmpl` ca ei s` nu poat` fi educa\i în spiritul unei con]tiin\e sociale mondiale. Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991. era un stat «al bun`st`rii». nu exist` nimic care s` opreasc` statele s` invoce dreptul pentru a justifica acte ce \in în primul r@nd de interesele proprii sau s`-l ignore din acelea]i considerente. Pe de alt` parte. ceea ce le-a preg`tit lui Carr ]i lui Morgenthau o \int` u]oar`. Astfel. Zimmern a sugerat înfiin\area unei biblioteci interna\ionale de împrumut. pe care s` o distrug` în anii ulteriori.“7 Desigur. H. . În lipsa unui stat mondial. principiul „protesteaz` ]i plângi“ (Hue and Cry) trebuia s` fie echivalentul interna\ional al unei reac\ii electorale de dezaprobare [n democra\iile constitu\ionale împotriva guvernelor nepopulare. ci unul între diferite grade de putere. dac` este necesar. dac` autoritatea dreptului ar fi consolidat`. încrederea lui Zimmern în progres a fost facilitat` de credin\a sa profund` în „armonia de interese“ dintre indivizi ]i dintre state. acest motiv fiind lipsa constrângerilor democratice împotriva liderilor dictatoriali ai „statelor puterii“. acele „state ale puterii“ care au luat în râs dreptul ar putea fi împiedicate ]i. statele sunt obligate în mod egal s` foloseasc` for\a. O nemul\umire obi]nuit` privind dreptul interna\ional \ine de aceea c` el nu este nicidecum drept în adev`ratul sens al cuvântului. sim\indu-]i puterea disputat` ]i inadecvat`. 4. dar erau deductibile din necesit`\ile prezentului“. A]a c` Zimmern a fost încântat când Statele Unite ]i Fran\a au înaintat ligii pactul BriandKellogg. El a f`cut distinc\ie între „o ordine veche“ ]i „una nou`“ precum ]i între „politica puterii“ ]i „politica responsabilit`\ii“. garan\ii reciproce de integritate teritorial` ]i independen\`. El re\ine c` Zimmern inten\ionase ini\ial s`-]i intituleze cartea Towards the Rule of Law. împotriva oric`rui stat care refuz` s` se supun` legilor interna\ionale. Pe de alt` parte. o îmbun`t`\ire ]i coordonare a Uniunii Po]tale Universale ]i aranjamente similare pentru servicii globale ]i … utilit`\i publice. dar a sperat c` Liga Na\iunilor putea deveni un forum crucial în gestionarea lor. ZIMMERN (The Working of the League). statele sunt obligate s` renun\e la folosirea for\ei pentru a-]i rezolva diferendele. Carr este ucig`tor în dispre\ul s`u pentru asemenea distinc\ii: „Timp de mul\i ani înainte de 1933. crucial` în contracararea altui motiv pentru care statele ar fi putut porni la r`zboi. de asemenea. 3. Apoi a f`cut apel la principii esen\iale ale dreptului interna\ional (de exemplu suveranitatea statului) în încercarea de a expulza ca spioni inspectorii americani pentru arme nucleare în 1997.RELA|II INTERNA|IONALE 178 179 A. subven\ionate de guverne. Markwell scoate în eviden\` „cinci elemente principale“ ale viziunii lui Zimmern despre acordul de înfiin\are a Ligii Na\iunilor. 2.“8 Spre sfâr]itul anilor ’20. pedepsite prin mecanismele „securit`\ii colective“. care s` poat` face accesibile c`r\ile scumpe s`racilor ]i s` ajute la dezvoltarea unei „opinii publice interna\ionale“ în sprijinul p`cii. caz în care era de datoria profesorilor precum Zimmern s`-i instruiasc` pe liderii politici ]i pe cet`\eni. din moment ce nu exist` nici un organism cu autoritatea de a-l impune. un sistem îmbun`t`\it al Conferin\ei de la Haga pentru Mediere. A]a cum spunea odat`. folosind metoda conferin\elor periodice. 6 În analiza sa asupra puterii acestor tr`s`turi de a transforma rela\iile interna\ionale. Zimmern crezând c` aceasta din urm` se subordona primei. dac` este necesar. E. O alt` distinc\ie preferat` a fost între politica „bun`st`rii“ ]i cea „a puterii“. Marea Britanie. în ciuda eviden\ei progresului din dreptul interna\ional. Zimmern nu era ne]tiutor în ceea ce prive]te existen\a unor asemenea probleme. Dac` statele nu p`reau a în\elege aceasta. Pe de o parte. Se putea ca pur ]i simplu s` le lipseasc` informa\iile necesare. o agen\ie pentru mobilizarea reac\iei ( Hue and Cry) fa\` de r`zboi ca problem` de interes universal ]i crim` împotriva comunit`\ii globale. Ceea ce se reg`se]te în referirile lui Zimmern ca fiind „trecutul“ este respins ca principiu c`l`uzitor pentru prezent ]i pentru viitorul „ale c`rui posibilit`\i nu erau restrânse de testul experien\elor anterioare. Dezvoltarea unei opinii publice concrete era. conflictele dintre state ar putea fi rezolvate pa]nic. fiind mul\umit` de puterea sa. în 1928. ea a devenit un «stat al puterii». pe care acesta se bazeaz` pentru men\inerea stabilit`\ii interna\ionale: 1. Se întâmpl` din cauz` c` ei – s` fim corec\i ]i s` spunem «noi» – sunt fiin\e cu … inteligen\` limitat`. document care scotea r`zboiul în afara legii. ea îns`]i cultivat` de doctrinele economice liberale ale secolului al XVIII-lea. Zimmern a crezut c` rela\iile interna\ionale evoluau de la echilibrul de putere la domnia legii. 5. Markwell pune în eviden\` câteva teme idealiste în lucr`rile lui Zimmern. o colaborare îmbun`t`\it` ]i extins` a puterilor. Dup` 1935. {n cadrul ligii. Conciliere ]i Investigare. În cadrul unui sistem de securitate colectiv`. întreg idealismul lui Zimmern iese în eviden\`. când a invadat Kuweitul.

accentuând dimensiunile constitu\ionale ]i de reglementare. Zimmern admisese c`. pre]edintele Bush a exagerat ]i el importan\a restabilirii suveranit`\ii Kuweitului pentru a]a-numita „nou` ordine mondial`“. În cartea sa de dinainte. 5. 3. În 1944 s-a retras de la catedra sa de la Oxford. Dup` ce a lucrat pentru o scurt` perioad` ca secretar general al Conferin\ei UNESCO. Zimmern ]i-a oferit întregul sprijin Statelor Unite în r`zboiul rece. 12. p. Londra. Londra. în ciuda erorilor evidente ale acesteia. Oxford University Press. 361. prin el însu]i. dreptul interna\ional era doar „un alai de peruci ]i robe vociferând în gol“. p. ceea ce este pu\in probabil date fiind inegalit`\ile de putere ]i bog`\ie dintre state ]i lipsa oric`rui consens cu privire la semnifica\ia unei ordini mondiale juste. în lipsa constrângerii. el ar fi trebuit s` fie aplicat de Statele Unite. înc` fidele „vechii diploma\ii“. e]ecul aplic`rii principiului „protesteaz` ]i plângi“ a confirmat m`sura în care guvernele. 780. marile puteri au refuzat s` aplice dispozi\iile acordului împotriva Japoniei (dup` invazia acesteia în Manciuria) ]i înc` o dat` împotriva Italiei dup` invazia din Abisinia. Dac` o asemenea opinie pare chiar naiv` în anii ’90. „International Organisation: a State of the Art on an Art of the state“. Londra. dar lec\iile pe care le luase nu erau bune. 40. nr. 1936. Zimmern nu a acceptat aceasta în parte pentru c` (a]a cum Carr nu a ezitat nici un moment s` atrag` aten\ia în The Twenty Years’ Crisis) el însu]i provenea dintr-o putere avantajat` de statu-quo. Macmillan. 2. Nu ar fi corect s` spun c` nu a înv`\at nimic din criticile îngr`m`dite asupra sa de reali]ti. p. Este tentant s` închei scurta prezentare a operei ]i vie\ii lui Zimmern cu unele cuvinte politicoase despre valoarea contribu\iei sale la domeniul rela\iilor interna\ionale. în International Organization. întâiul poli\ist al planetei.). nu poate exista o ordine mondial` stabil` care s` împace statele interesate de men\inerea statu-quo-ului ]i pe cele revizioniste. „The Rise and Fall of International Organisation as a Field of Study“. au r`mas în urma segmentelor luminate ale opiniei publice din \`rile lor. Ar trebui îns` s` rezist tenta\iei de a-l aprecia pe Zimmern ca fiind bine inten\ionat. p. 1936. Friedrich Kratochwil and John Gerard Ruggie. p. în lucrarea lui Porter. a fost o manifestare interna\ional` a analizei sale cu privire la sursa ordinii în Marea Britanie ]i Statele Unite. Hedley Bull. ibidem. Martin Rochester. Alfred Zimmern. deziluzia este inevitabil`. Uniunea Sovietic` era „stat al puterii“ mai degrab` decât Germania. Ca ]i în anii ’30. El poate fi expresia unei ordini interna\ionale legitime care este acceptat` de marile puteri. mai ales dac` acestea din urm` sunt puternice. În 1953 ]i-a publicat ultima carte. În loc s` recunoasc` subordonarea dreptului interna\ional fa\` de echilibrul de putere ]i s` caute s`-i îmblânzeasc` manifest`rile de echilibru al terorii. Chicago. „The Theory of International Politics 1919-1969“. 753. p. Carr. . Zimmern a încetat din via\` în 1957 ]i nu a tr`it suficient de mult pentru a prinde apari\ia unei for\e poli\iene]ti rivale. The American Road to World Peace. Macmillan. ZIMMERN Optimismul lui Zimmern din 1928 a fost repede risipit când. 9 Dac` dreptul ar fi fost eficace în r`zboiul rece. H. 120. nr. Brian Porter (ed. 40.RELA|II INTERNA|IONALE 180 181 A. Alfred Zimmern. 282. 252. Dac` dreptul interna\ional nu cuprinde proceduri legitime pentru negocierea schimb`rii pa]nice în rela\iile interna\ionale. 1946. Tipul s`u de liberalism. Înv`\ase. D. a fost numit profesor invitat la Trinity College din Hartford. Markwell. Orice motive existau pentru izgonirea for\elor irakiene din Kuweit din punct de vedere strategic. 6. De pild`. similar înarmate. The Twenty Years’ Crisis. „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“. 1986. The League of Nations and the Rule of Law. 9. p. chiar dac` oarecum naiv. p. 1972. Ibidem. Deci „idealistul“ Zimmern devenise un sus\in`tor hot`rât al bombei atomice în mâinile Statelor Unite. el nu a v`zut nici un motiv pentru care domnia legii s` nu fie r`spândit` în arena interna\ional`. Neutrality and Collective Security. 34. succesul opera\iei „Furtun` în de]ert“ nu a inaugurat o nou` er` în politica interna\ional`. p. nr. 8. 1918-1935. 1986. Aceasta pentru c` trezirea sa din vraja Ligii Na\iunilor a anilor ’30 l-a f`cut s` devin` mai târziu un fervent avocat al r`zboiului rece. University of Chicago Press. 4. s-ar putea reflecta asupra influen\ei continue a unui astfel de idealism pân` ast`zi. Evenimentele din anii ’30 demonstreaz` c` dreptul interna\ional nu poate crea singur. Note 1. Acum. în anii ’30. 35. în International Organization. E. The Aberystwyth Papers: International Politics 1919-1969. Dac` politica interna\ional` nu era din start diferit` de politica intern` a statelor anglo-saxone. Din nefericire. 7. 8. Connecticut. în Review of International Studies. Pentru Zimmern. dar dac` aceast` ordine este just` este o cu totul alt` chestiune. o ordine mondial` corect`. tot a]a cum Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991. 1986. J.

. Liga Na\iunilor. . Mills & Boon. Londra. ale c`ror realiz`ri practice impun reconsiderarea încrederii noastre tradi\ionale în suveranitatea statului. 1939. The Philosophy of International Relations. Carr. 1953. Lecturi suplimentare Claude. Europe in Convalescence. mai ales c@nd se bazeaz` pe capacitatea ]i pe voin\a a]a-numitelor „mari puteri“. Modern Political Doctrines. 1915. Markwell. Dutton. The Third British Empire: Being a Course of Lectures Delivered at Columbia University New York. Inspir@ndu-se adesea din g@ndirea tradi\ional` marxist`. 1986. 12. Desigur. În cazul în care cercet`torii vor urm`ri cu fidelitate interesul social emancipator de a promova „nevoile umane“ la o scar` global`. Power and International Relations. New York. The American Road to World Peace. F. nici unul dintre autorii men\iona\i nu consider` c` suveranitatea este un concept care va deveni desuet ]i nici nu agreeaz` ideea poten\ialului „noilor mi]c`ri sociale“ de a se substitui proletarilor clasei muncitoare revolu\ionare transna\ionale a lui Marx ]i a lui Lenin. New York. for\ele materiale ]i ideologice care o sus\in ]i poten\ialul de a reforma radical sistemul în favoarea unei ordini mondiale mai drepte. 272-292. Londra. Ei afirm` c` este necesar` o reflec\ie critic` privind condi\iile istorice care au condus la instaurarea inegalit`\ii. ei pun în lumin` modul în care rela\iile interna\ionale fac posibile (]i tind s` ascund`) inechit`\ile sistemului capitalist global. Oxford. 1939. î]i exprim` nemul\umirea fa\` de reformele interna\ionale care se limiteaz` la organizarea rela\iilor dintre state. autorii men\iona\i îi îndeamn` s` exploreze conexiunile complexe dintre o „anarhie“ formal` între state ]i o „ierarhie“ economic` a claselor sociale ]i economice. Sage. Ace]ti g@nditori î]i exprim` radicalismul în dou` moduri: în primul r@nd. Bull. În al doilea r@nd. 1926. Oxford University Press. 1962. 1936. E. ]i de modalit`\ile în care acestea ar putea fi dep`]ite. 1977. 1939. University Teaching of International Relations. Clarendon Press.RELA|II INTERNA|IONALE 182 Citi\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele despre Angell. Hobson ]i Wilson. 1922. inerente sistemului interna\ional. Spiritual Values and World Affairs. Ace]tia consider` c` at@t realismul c@t ]i liberalismul servesc men\inerii distribu\iei elementare a puterii ]i a bun`st`rii. Clarendon Press. P. Parkinson. Londra. Londra. Principalele lucr`ri ale lui Alfred Zimmern The Greek Commonwealth: Politics and Economics in Fifth-Century Athens. Oxford University Press. Paris. ei consider` c` teoria ]i practica nu sunt domenii separate ]i autonome de g@ndire ]i ac\iune. The League of Nations and the Rule of Law. J. dar nelimit@ndu-se la aceasta. Oxford University Press. 1928.. Oxford. în Review of International Studies. Distinc\ia rigid` dintre politicile interstatale ]i „rela\iile“ dintre clasele sociale trebuie s` fie abandonat`. „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“. D. p. Londra. Learning and Leadership: A Study of the Needs and Possibilities of International Intellectual Cooperation. nr. International Institute of Intellectual Cooperation. Random House. Londra. Inis. TEORIILE CRITICE/RADICALE G@nditorii ce vor fi prezenta\i în continuare sunt preocupa\i de sursele inegalit`\ii structurale. Autorii extind domeniul rela\iilor interna\ionale prin includerea for\elor active implicate în „societatea global`“. 1918-1935. Macmillan.

C@nd un sistem este integrat complet. 2 Concep\ia sa privind sistemul interna\ional era îns` original` prin încercarea de a reintroduce „resursele“ interne în studiul ordinii interna\ionale ]i de a substitui puterea cu „legitimitatea“ ca o variabil` crucial` în explicarea conflictelor interstatale. În prezent. recept@nd ]i clasific@nd informa\iile. Inspirat de lucr`rile lui Karl Deutsch. De exemplu. securitatea colectiv` ]i guvernarea mondial` – nu se potrivea cu situa\iile ]i condi\iile interna\ionale. iar [n 1938 au ob\inut o burs` a Universit`\ii din Londra. astfel înc@t grani\ele statelor ar deveni imperceptibile. printre al\ii. A activat în lumea academic` a Universit`\ii Na\ionale Australiene pentru o scurt` perioad` la sf@r]itul anilor ’50. precum ]i dorin\a sa de a se angaja în munca academic` pentru a îmbun`t`\i procesul de luare a deciziilor. A fost f`cut` o distinc\ie clar` între politica intern` ]i cea extern`. dar fiind înc` activ ca scriitor ]i g@nditor. în 1963 oferidu-i-se un post de profesor la Colegiul Universitar din Londra.“3 El a mai sus\inut c` puterea ]i folosirea for\ei în rela\iile interstatale erau la un cap`t al scalei. puterii i se atribuie o mic` importan\`. la cap`tul opus fiind luarea [n comun a deciziilor de rezolvare a conflictelor. renun\@nd la mediul universitar. dar ]i încerc`rii sale eclectice de a dezvolta o abordare holist` a conflictelor în politica global`. John Burton a studiat acest fenomen înc` de la începutul anilor ’60. c@nd s-a transferat la Universitatea Kent din Canterbury. unde ]i-a continuat activitatea academic` la Universitatea George Mason din Fairfax. interesul na\ional. a fost o încercare ambi\ioas` de folosire a teoriei sistemelor ca parte a unei mai ample critici a ceea ce Burton considera a fi modelul realist ortodox în rela\iile interna\ionale. care le-ar reprezenta. El a observat c`: „{n termenii nevoilor de comunicare. cu at@t mai mult cu c@t unele dintre ideile sale erau mult prea neconven\ionale pentru acea perioad`. fa\` de schimbarea scopu- . Împreun` cu un colectiv de colegi mai tineri. Burton nu a fost primul care a folosit no\iunea de „sistem“ pentru a studia rela\iile interna\ionale. a c`ror interac\iune putea fi cel mai bine [n\eleas` ca fiind consecin\a pe termen lung a ierarhiei de putere. Statutul de func\ionar al corpului diplomatic australian a devenit insuficient pentru el. echilibrul puterii. International Relations: A General Theory (1965). indiferent de c@t de [nsemnat` ar putea s` par` într-un anumit moment al istoriei. Prima sa lucrare important`. statele fiind tratate ca unit`\i distincte. Ca alternativ`. ar ar`ta ca o suprapunere de p@nze de p`ianjen ale c`ror fire converg în num`r inegal c`tre diferite puncte ale p@nzei. Burton s-a mutat în SUA. ci pendul@nd între via\a academic` ]i cariera diplomatic`. Virginia.185 J. Înc` din în anii ’60 Burton afirma c` g@ndirea ortodox` privitoare la politica ]i organiza\iile interna\ionale – aflate în rela\ie cu puterea na\ional`. precum Michael Banks de la London School of Economics. A absolvit studiile de doctorat la London School of Economics în 1942 ]i a avut un rol activ în diploma\ia australian` la sf@r]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. tr`ie]te în Australia. „Practic. ]i c@nd prin acest proces î]i poate schimba scopurile ]i se poate adapta situa\iilor în schimbare. reac\ion@nd ]i fiind supus controlului prin feed-back. Aceasta ar explica atitudinea sa critic` fa\` de modelele scolastice rupte de schimb`rile din lumea real`. Acesta prezenta statele ca pe bile de biliard. una din sl`biciunile modelului realist ortodox criticate era c` nu a putut face distic\ie între puterea ca mijloc de a atinge alte scopuri (precum securitatea) ]i puterea ca scop în sine. John Burton s-a n`scut în 1915 în Australia. Burton s-a angajat în administra\ia public` australian` în 1937. fa\` de procesul de schimbare. în cadrul c`reia rela\iile interstatale ar fi considerate doar o parte a sistemului mai amplu de conexiuni ]i leg`turi ce dep`]esc frontierele teritoriale. Burton a utilizat concepte ale cercet`rii managementului ]i informaticii pentru a-]i sus\ine teoria. a contribuit la înfiin\area Centrului de Analiz` a Conflictelor cu sediul în Kent. la terminarea studiilor preuniversitare. unde a r`mas p@n` la începutul anilor ’70. exist` at@t de multe comunica\ii directe sau sisteme înc@t o hart` a lumii. puterea nu este important`. Burton a folosit modele informatice ]i teoria sistemelor pentru a aduce mai mult` lumin` în teoria rela\iilor interna\ionale în general ]i în analiza conflictelor în particular. dezvolt@nd o teorie unic` ce continu` s`-i inspire pe cercet`torii societ`\ii globale de ast`zi. Desigur. „interesul fiec`rui stat fa\` de reac\ia altor state la politicile sale. BURTON JOHN BURTON Opera lui John Burton nu poate fi clasificat` cu u]urin\` în cadrul conven\ional al studiilor de rela\ii interna\ionale. ca ]i hot`r@rii sale de a promova conceptul de „societate mondial`“ (world society). Acest lucru se datoreaz` în parte criticii tran]ante a teoriei conform c`reia rela\iile interna\ionale pot exista separat de celelalte discipline ale ]tiin\elor sociale. via\a ]i cariera lui neurm@nd traiectoria obi]nuit` de la ]coal` la universitate ]i apoi la via\a academic`.“1 De]i ideea conform c`reia am tr`i într-o lume aflat` într-o globalizare cresc@nd` a devenit popular` în anii ’90. La începutul anilor ’80. care i-a oferit cadrul pentru propagarea ]i ad@ncirea studiilor sale.

RELA|II INTERNA|IONALE 186 187 J. un stat poate urma o politic` mult mai flexibil` în exterior. neav@nd nevoie de sprijin extern. guvernele care se bucur` de legitimitate ]i de sus\inere puternic` din partea cet`\enilor lor aleg principiul nealinierii. De asemenea.“ 7 La cealalt` la baz` a triunghiului conceptual al lui Burton se situeaz` teoria lu`rii deciziei. except@nd schimb`rile naturale lente ]i continue“. pasiv ]i nealiniat. Guvernele legitime se bazeaz` pe sprijinul cet`\enilor în procesul de autoritate. precum ]i din percep\iile eronate ale altor state. care deriv` din teoria general` a sistemelor: pozi\ia statelor este condi\ionat` de nevoia acestora fie de adaptare la schimbarea mediului în care se situeaz`. Nevoile statelor (percepute ca sisteme de ac\iune ]i nu ca actori independen\i) pot fi satisf`cute doar de un comportament legitimat. în condi\iile adopt`rii acesteia de un num`r suficient de mare de state. modele. reafirm@ndu-]i astfel convingerea c` o lume ideal` începe o dat` cu lini]tea intern` a fiec`rui stat. sistemic ]i func\ional.“4 Totu]i. Eliberat de revendic`rile ]i amenin\`rile presiunilor interne. ]i comportamentul de putere. ]i scopurile ]i valorile autorit`\ilor. din lipsa cunoa]terii aprofundate a cadrului interna\ional. leg`tura dintre sugestiile politice ale lui Burton ]i folosirea teoriei sistemelor nu a fost expus` clar în aceast` lucrare. Acestea pot ap`rea dintr-o educa\ie inadecvat`. fie de schimbarea mediului însu]i. „Întotdeauna c@nd exist` o diferen\` între interesele sistemului. baz@ndu-se în procesul lu`rii deciziilor pe o percep\ie corect` ]i coordon@ndu-]i activit`\ile cu ale altor state prin intermediul organismelor interna\ionale. Acest studiu ne ajut` în explicarea sl`biciunilor a numeroase regimuri din lumea a treia în perioada ulterioar` r`zboiului rece. Deoarece descurajarea nuclear` oferea o baz` necesar` dar nu ]i suficient` pentru ordinea interna\ional`. unui nivel redus de legitimare social`. În 1968 Burton a publicat a doua lucrare de referin\`. percep\ii ]i definiri ale situa\iei. aceste regimuri (mai ales din Africa) nu-]i mai pot men\ine controlul tiranic asupra popula\iei. Pentru Burton. Pe de alt` parte. BURTON rilor [n general ]i adaptarea la nivel na\ional [n raport cu schimb`rile din [ntreaga lume. iar analiza lui Burton asupra stadiului teoriei în rela\iile interna\ionale a fost umbrit` de tendin\a sa de a se angaja în critici polemice împotriva a ceea ce percepea ca fiind limitele modelului realist ortodox. ne afl`m în situa\ia . Totu]i. În prezent. În 1965. nonsistemic ]i de aceea disfunc\ional. 5 Idealul lui Burton este reflectat în viziunea sa despre statul impar\ial. 6 La una din bazele triunghiului conceptual men\ionat se afl` no\iunea de legitimitate în comportamentul statelor. Diplomacy and Rules. tipul ideal de societate mondial` ar fi „cel perfect deschis schimb`rilor ]i care nu necesit` ajust`ri din partea vreunui stat sau a unuia dintre organismele acestuia. luarea deciziei face leg`tura dintre legitimitatea perceput` ca reprezent@nd valorile ]i interesele statului ]i legitimitatea perceput` ca factor activ aflat în concordan\` cu acordurile ]i revendic`rile adresate statului“. Burton a afirmat c` liderii na\ionali prefer` adesea s` transfere lupta intern` în spa\iul interna\ional chiar cu pre\ul conflictelor ]i al r`zboiului. Leg`turile dintre cele trei unghiuri ale trunghiului sunt definite de logica intern` a teoriei sale. doresc alian\e cu superputeri în scopul de a ob\ine protec\ia acestora în cazul unor revolte ]i schimb`ri interne ]i nu ca urmare a unei similitudini de ordin ideologic. States. nealinierea ar fi putut crea un sistem interna\ional „în care toate statele suverane. în momentul în care a fost publicat` aceast` lucrare cadrul de referin\` al lui Burton era foarte larg: „Rela\iile umane sunt v`zute în termeni de tranzac\ii. sisteme. Cartea este notabil` pentru analiza ]i promovarea principiului nealinierii în contextul desf`]ur`rii r`zboiului rece dintre superputeri. Burton a afirmat c` guvernele trebuie s` reflecte valorile ]i s` satisfac` nevoile poporului pe care [l reprezint` pentru a deveni legitim. ]i pot astfel s` evite expunerea noului stat la interven\ia unei superputeri. coerci\ia acestora fiind astfel minim`..8 Dup` cum afirm` Daniel Dunn. care înglobeaz` întreaga sa concep\ie privitoare la rolul care trebuie jucat de „puterile mijlocii“ ca Australia. c@nd una dintre superputeri nu mai exist` ]i SUA nu doresc s` intervin` în zonele care nu au importan\` strategic` pentru securitatea lor. din ideologiile care stimuleaz` orgoliile ]i temerile. rela\ion`ri. Burton a prezentat principiul nealinierii ca pe o cale spre pace. afirm@nd c` situa\iile conflictuale dintre state iau na]tere adesea ca urmare a unor disfunc\ionalit`\i interne în procesul de luare a deciziei. Acest concept încearc` s` explice diferen\a dintre comportamentul coordonat ]i reciproc. Burton folose]te drept cadru de analiz` a vie\ii sociale un sistem asem`n`tor unui triunghi. deoarece ipotezele de lucru erau mai degrab` sugestive dec@t sistematice. În v@rful superior al triunghiului se situeaz` ideea sa principal`. Acesta este un sistem . trebuie f`cut` distinc\ie între legalitate ]i legitimitate. titlul primei sale lucr`ri este în]el`tor. dar nu agresiv`“. care au luat na]tere prin procesul decoloniz`rii.. pe de alt` parte. indiferent de m`rime. Este preocupat în continuare de teoria sistemelor ]i de luarea deciziilor. pe de o parte. Systems. Autorul sugereaz` c` regimurile nepopulare din noile state. pot coexista într-o rela\ie competitiv`.

în mod tradi\ional. Trebuie men\ionat c` nici Burton nu a reu]it s` stabileasc` modul în care aceste nevoi pot fi satisf`cute simultan. În 1972. BURTON interna\ional format din state. În c`ut`rile sale pentru a stabili un concept automotivant al nevoilor umane.RELA|II INTERNA|IONALE 188 189 J. La baza schimb`rii direc\iei preocup`rilor lui Burton din anii ’70 ]i ’80 a fost convingerea potrivit c`reia. John Burton î]i c@]tigase reputa\ia de cercet`tor al societ`\ii mondiale. de vreme ce statele folosesc deseori mijloace care perpetueaz` conflictul. Deoarece aceast` abordare nu a putut s` ajung` la r`d`cinile problemei violen\ei ]i s-a concentrat doar asupra simptomelor (terorismul fiind un exemplu concludent). mai ales cele referitoare la natura „societ`\ii mondiale“. de a fi perceput ca actor ra\ional … ]i nevoia de control“. În timp ce majoritatea cercet`rilor lui Burton. Burton a sus\inut c` situa\iile conflictuale pot fi solu\ionate doar prin satisfacerea a opt nevoi fundamentale ale p`r\ilor antagoniste: „nevoia de r`spuns. Sisteme culturale diferite nu fac dec@t s` foloseasc` mijloace diferite pentru a le satisface. l`rgindu-se astfel implicarea ]i la p`r\ile care sunt direct interesate în solu\ionarea conflictelor ]i facilit@ndu-se c`utarea unor solu\ii c@t mai creative. Accentul pus pe analiza sistemelor sc`zuse. Este contraproductiv s` ata]ezi unei valori un ve]m@nt din ]tiin\ele . În consecin\`. De aceea. în 1984.“9 La începutul anilor ’70. rela\ionare. legitimitate. nu a reu]it eradicarea violen\ei. ar trebui s` se ac\ioneze mai degrab` în sensul cre`rii de institu\ii ]i stabilirii de practici care s` poat` îmbun`t`\i condi\ia uman`. institu\iilor ]i politicilor ca surs` primar` de conflict“. „teoria nevoilor î\i mut` aten\ia de la individ (privit ca vinovat) c`tre absen\a legitim`rii structurilor. obiectul filozofiei politice. în concordan\` cu angajarea sa pozitivist` [n studiul ]tiin\ific al politicii. de securitate. pentru mul\i oameni. loialitate. de stimulare. dar este numai un sistem din multe altele ]i. lucr`rile lui Burton dezv`luie o capacitate multidisciplinar` de invidiat de atragere a unor surse disparate c`tre ]tiin\ele sociale. conflict ]i control. s-a dedicat studierii naturii conflictului ]i originilor complexe ale acestuia în absen\a institu\iilor ]i modelelor comportamentale care s` satisfac` nevoile umane. Pe de alt` parte. rezolvarea conflictelor. Aceast` list` este adesea exprimat` în termeni foarte vagi. întrebuin\@nd c`i (precum recurgerea la for\`) folosite ]i în trecut. vocabularul lui reflect` no\iunile de participare. Posibilitatea de a recl`di lumea. deoarece orice analiz` a lumii sociale va fi influen\at` de valorile analistului. Burton a r`mas un oponent hot`r@t al realismului ]i „politicii de putere“ în general. ar putea s` nu fie. o dat` ce au fost în\elese originile violen\ei ca e]ec a îndeplinirii nevoilor umane într-o societate mondial`. fie a celor dintre state. meritul unui anumit model nu se impune de la sine. În studiul Conflict: Resolution and Prevention (1990). iar dezbaterea dintre cei care consider` c` nevoile umane sunt universale ]i cei care le consider` elemente specifice culturale r`m@ne nerezolvat`. ci al unor ter\e p`r\i care ar putea asista la procesul conflictual. deseori chiar contribuindu-se la perpetuarea ei. Burton a afirmat c`. de justi\ie redistributiv`. 11 Opera lui Burton în domeniul solu\ion`rii conflictelor. Burton r`m@ne convins c` „frustrarea cauzat` de nevoi“ este cauza principal` a violen\ei ]i a „conflictului în societatea mondial` contemporan`“. Primul tip de abordare a solu\ion`rii conflictelor opereaz` în cadrul unor constr@ngeri stabilite. afecteaz` în mod necesar natura acestei analize. În plus. [n termeni de natur` comportamental`. fie a celor din interiorul lor. analogiile cu ]tiin\ele sociale sunt nepotrivite. Mai mult. autoritate. Acest lucru contravine par\ial teoriei sale conform c`reia ]tiin\ele sociale sunt utile în rezolvarea problemelor care fac. În mod progresiv. f`c@nd o delimitare important` între rezolvarea tip „puzzle“ (puzzle-solving) ]i rezolvarea tip „problem`“ (problem-solving). aportul lui Burton ]i al continuatorilor s`i: „Trebuie s` alegem în ce fel de lume vrem s` tr`im. Dac` John Burton dore]te s` schimbe lumea. importan\a acestora ca prioritate variaz` în func\ie de sistemul cultural. a atras de asemenea unele critici. de a se face în\eles. cel mai important sistem. rezolvarea tip „problem`“ este o abordare care încearc` s` transforme ceea ce pare a fi o situa\ie conflictual` neutr` înr-o rela\ie pozitiv`. Richard Little desconsider`. de]i Burton înc` mai insista asupra utilit`\ii ]tiin\ifice în descrierea societ`\ii mondiale în locul folosirii filozofiei politice sau a teoriei normative. 10 În momentul în care aceste nevoi au fost satisf`cute ne asum`m roluri care ne permit s` ap`r`m aceste nevoi ]i adesea s` combin`m nevoile cu rolul asumat de a le proteja. analizat` de c`tre acesta. În particular. Burton a definit nevoile umane ca valori socio-biologice ]i a sus\inut c` acestea sunt caracteristici universale ale tuturor fiin\elor umane. devian\`. cercet`torul social nu poate fi niciodat` un simplu spectator. încercarea cercet`torilor vie\ii sociale de a alc`tui o list` obiectiv` a nevoilor umane nu a avut succes. F`r` îndoial`. autoritate. conflict ]i legitimitate. Într-o lume a valorilor în competi\ie. psihologie ]i sociologie. de]i a inspirat mul\i continuatori. trebuie s` aduc` argumente de ordin ideologic în acest sens. de recunoa]tere. Nici un model nu este independent de ideologie. sunt un suport corectiv al realismului chiar ]i în prezent. surse provenite din biologie. nu trebuie s` fie atributul p`r\ilor implicate.

International Relations: A General Theory. „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“.. 1979. Conflict: Human Needs Theory. 231. Dear Survivors: Planning After Nuclear Holocaust: War Avoidance. [n Review of International Studies. nr. World Society. Michael. Ibid. p. 11. 1978. p. „Resolution of Conflict“. 36. Systems. 1954. p. 9. 1972. p. p. xv. Cambridge. 1990. David J. p. Cambridge University Press.. Macmillan. Lecturi suplimentare Banks. Londra. Cambridge. Ibid. John Burton (ed. States. 1984. Cambridge. p. Cambridge University Press. 16. Cambridge. nr. 215-233. Deviance. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch ]i Galtung. Conflict: Human Needs Theory (ed. 43. 47. Frank Dukes and George Mason. 7. Conflict: Resolution and Prevention. 1984. 1990. Diplomacy and Rules. Conflict in World Society: A New Perspective on International Relations. 4. John Burton. Sydney.“12 Note 1. 1968. p. [n International Studies Quarterly. în Michael Banks (ed.R. Un model al ordinii sociale lipsit de elemente ideologice este o himer` care nu trebuie nici revendicat`. International Relations: A General Theory. 1969. 1965. Westview Press. 10. [n Review of International Studies. Morgan Publications. nr. Wheatsheaf Books. Londra. 6. 200.). Martin Robertson Press. Pentru o util` privire de ansamblu asupra originilor ]i teoriei sistemelor în studiul rela\iilor interna\ionale. R. p.. a se vedea lucrarea lui C. Groom ]i a lui C. Richard Little. 2. 95. p. 1968. 1985. p. [n Review of International Studies. „The Decision Maker and Social Order: the End of Ideology or the Pursuit of a Chimera?“. 12. Terrorism and War: The Process of Solving Unsolved Social and Political Problems. 1995. . Conflict and Communication: The Use of Controlled Communication in International Relations. Ibid. International Relations Theory. 8. John Burton. nr. Mitchell „Systems Theory and International Relations“.). Cambridge. Cambridge University Press. 73-79. p. p. Michael (ed. Cambridge University Press. nr. p. Cambridge. p. Conflict: Resolution and Prevention (coautori Frank Dukes ]i George Mason). John Burton. Macmillan. Principalele lucr`ri ale lui John Burton The Alternative: A Dynamic Approach to Our Relations With Asia. States. John Burton. Brighton. în lucrarea lui A. Oxford. Macmillan. 197-208. 1982. „The Role of Authorities in World Society“.). 1972.. Cambridge University Press. 57. 3. Brighton. Cambridge University Press.R. nici urmat`. 8. 5. Pinter. Diplomacy and Rules. David J.). Mitchell (ed.. Wheatsheaf Books. 1990. St Martin’s Press. Macmillan. 147. Global Conflict: The Domestic Sources of International Crisis. 274.J. 5-30. „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“. 1979. 33-48. 1984. Londra.). 1990. 1995. 11. [n Millennium: Journal of International Studies.RELA|II INTERNA|IONALE 190 191 J. Systems. BURTON naturii. Ibid. Banks. Colorado. „Where We Are Now?“. World Society. Conflict in World Society. 21. Dunn. 1972. 21. 1965. Basingstoke. Londra. New York. Macmillan. 95. p. Londra. Dunn. Boulder.

Cox a devenit un student meticulos al politicilor radicale din Canada vorbitoare de limb` francez`.“ 1 Aceasta este ideea cea mai citat` din opera lui Robert Cox. oper` care a devenit mult mai r`sp@ndit` în anii ’90 dec@t înainte de sf@r]itul r`zboiului rece din dou` motive: Cox a publicat nenum`rate articole privitoare la fenomenul „globaliz`rii“ în rela\iile interna\ionale. Articolul de pionierat al lui Cox în domeniul teoriei critice a fost publicat în 1981 ]i a p`rut s` ofere o alternativ` radical` la pozitivismul neorealist. s-a al`turat Organiza\iei Interna\ionale a Muncii de pe l@ng` Organiza\ia Na\iunilor Unite. mult mai important` dec@t a majorit`\ii autorilor cuprin]i în aceast` lucrare. ]i a copil`rit la Montreal. Aceasta reprezint` o condi\ie necesar`. care la acea dat` domina studiul rela\iilor interna\ionale mai ales în Statele Unite. aceea de a dezv`lui for\ele materiale ]i sociale care [i împiedic` pe oameni s`-]i ating` scopurile reale într-o lume care le manipuleaz` dorin\ele ]i le limiteaz` poten\ialul. Canada. {n primul r@nd. Aceasta este ]i sarcina autoimpus` a teoreticienilor critici. Activitatea în cadrul OIM. COX ROBERT COX „O teorie serve]te întotdeauna cuiva ]i este [ndreptat` c`tre un anume scop. (3) ob\inerea ]i men\inerea unui nivel acceptabil de coeren\` a programelor organiza\iei în cadrul unei birocra\ii segmentate în domenii de tip feudal. Robert Cox s-a n`scut în 1926. Beneficiind de aportul canoanelor academice ale disciplinei men\ionate. studiul devenind astfel un act politic. În 1945 Cox a p`r`sit Canada pentru a ocupa noua sa func\ie de la Geneva. el este cel care a inspirat un num`r tot mai mare de cercet`tori care s-au grupat ca promotori ai „teoriei critice“ postmarxiste. influen\a lui Antonio Gramsci ]i a lui Karl Polanyi asupra argumenta\iei proprii cu privire la ordinea mondial`. de a ridica omenirea la nivelul con]tiin\ei „reale“.193 R. Biografia sa este esen\ial` pentru a-i în\elege abordarea studiului rela\iilor interna\ionale. inadecvat pentru a acoperi toate alternativele care pot fi incluse în aceast` categorie teoretic`. De]i (sau poate chiar acesta este motivul) p`rin\ii lui erau vorbitori de limb` englez`. care în timpul r`zboiului ]i-a avut cartierul general la Universitatea McGill. c@nd a considerat c` statutul s`u de membru al organiza\iei ]i libertatea de a scrie ]i de a publica studii nu mai erau compatibile. Concep\ia despre lume a lui Cox s-a format de-a lungul a mai mul\i ani ]i a fost profund modelat` de o carier` neconven\ional`. Dac` finalitatea studiului poate varia în func\ie de valorile alese. dar fundamentale pentru supravie\uirea politic` în timpul r`zboiului rece: (1) men\inerea sprijinului Statelor Unite (mai ales al unui lider american care a fost în mod repetat atacat ca «moderat împotriva comunismului» de elementele dure ale mi]c`rii sindicale americane ]i ca protector al «infiltr`rii socialismului» de elementele mai reac\ionare din r@ndul oamenilor de afaceri americani). conservatori. Un termen mult mai potrivit ar putea fi „cercetare orientat` ideologic“. Natura nu poate fi privit` ca „dat“ sau ca „mecanism care func\ioneaz` natural“ dec@t printr-o abordare axiologic`. Cox a început s` studieze rela\iile interna\ionale ]i economia politic` interna\ional` în a doua jum`tate a vie\ii lui. Aceasta nu înseamn` c` teoreticienii criticii sunt oricum ]i oric@nd relativi]ti. Preocuparea acestora cu privire la fenomenul „falsei con]tiin\e“ dezv`luie credin\a în posibilitatea existen\ei unei „con]tiin\e reale“. în timpul r`zboiului rece. Valorile fiind parte component` a fiec`rei cercet`ri. În scopul perceperii corecte a operei acestui teoretician iconoclast. dar nu ]i suficient` pentru a ac\iona în scopul transform`rii lumii. opera lui are originalitate ]i prospe\ime în compara\ie cu cele mai multe cercet`ri teoretice din domeniu. (2) men\inerea principiului «universalit`\ii». incluz@nd neomarxismul. . promovate de formele de g@ndire pozitiviste. În 1977 s-a întors în Canada pentru a deveni profesor de ]tiin\e politice la Universitatea York din Toronto. unele forme ale feminismului ]i alte ]coli radicale de g@ndire. Sarcina cercet`rii critice este. A activat în Organiza\ia Interna\ional` a Muncii [n urm`torii 25 de ani. Cox se consider` un teoretician critic. Cox a demisionat din organiza\ie ]i a început o carier` academic` la Universitatea Columbia. Aceste direc\ii de g@ndire sunt optim plasate împreun` datorit` convergen\ei în respingerea ideii de libertate axiologic`. în Quebec. întrebarea imediat` care se ridic` este ce ]i ale cui valori vor guverna. a marcat în mod incontestabil via\a lui Cox: „Au existat trei aspecte inerent contradictorii. prin defini\ie. Dup` absolvirea studiilor universitare la Universitatea din McGill. mai înt@i ca func\ionar superior ]i apoi ca ]ef al Direc\iei de programe ]i planificare. atunci alegerea unui anumit sistem de valori va tinde s` acorde o mai mare importan\` unor anume indivizi sau grupuri în detrimentul altora. analiza sa deosebit` privind globalizarea la sf@r]itul secolului al XX-lea. Interesul s`u pentru rela\iile interna\ionale s-a manifestat doar dup` sf@r]itul celui de-al doilea r`zboi mondial.“2 La începutul anilor ’70. trebuie avute în vedere trei elemente cruciale: angajarea sa în teoria critic`. Termenul de teorie critic` este. adic` a încerca s` li se creeze membrilor blocului sovietic o imagine acceptabil` în fa\a Occidentului. f`r` îndoial`.

RELA|II INTERNA|IONALE 194 195 R. pia\a muncii bazat` pe fabric`. Cox sus\ine c` orice compara\ie semnificativ` între capitalism ]i tipul redistributiv de dezvoltare trebuie plasat` într-un context global. ideile ]i institu\iile din cadrul rela\iilor interna\ionale în anumite perioade istorice. 4 În particular. Fiecare dintre aceste moduri este studiat ca structur` de sine st`t`toare. El se adreseaz` în special naturii complexe a rela\iilor dintre structur` ]i suprastructur`. Încercarea sa cea mai sistematic` de a construi o teorie critic` proprie a rela\iilor interna\ionale poate fi g`sit` în lucrarea Production. Ipoteza de baz` a lucr`rii este c` for\ele de produc\ie creeaz` baza material` a rela\iilor sociale.“3 Concep\iile lui Cox datoreaz` mult scriitorului comunist italian Antonio Gramsci. cercetarea lui Cox se axeaz` pe dezvoltarea sistemului statal modern ]i mai ales pe constr@ngerile impuse statelor de economia politic` mondial`. Puterea determin` modul de organizare a produc\iei. în care modul este doar reconstituit în urma unor cicluri de produc\ie succesive. bipartit. în leg`tur`. ideologie ]i stat. gener@nd capacitatea de exercitare a puterii în cadrul institu\iilor. . lu@ndu-se în considerare rela\iile dintre statele unde se concentreaz` aceste dou` tipuri. Subliniind importan\a for\elor materiale de produc\ie în determinarea rela\iilor sociale. structura autorit`\ii. În prima parte. fapt ce [i limiteaz` voin\a ]i capacitatea de a schimba rela\iile de produc\ie. pia\a primitiv` a for\ei de munc`. Acestea includ modurile de subzisten\`. Astfel de constr@ngeri sunt utile pentru a explica transform`rile ]i contradic\iile diferitelor moduri de rela\ii sociale de produc\ie. Lucrarea este structurat` în trei p`r\i. Rela\iile sociale de produc\ie apar în trei feluri distincte analitic: puterea social` acumulat`. Reproduc\ia simpl`. care este modelat` de dinamica intern` a procesului de produc\ie. trebuie s` concureze cu \`rile dezvoltate industrial din Europa ]i cu Statele Unite. Cox s-a axat pe dou` moduri de dezvoltare. În ciuda studiului panoramic al acestor modele ale rela\iilor de produc\ie. Mecanismele ]i logica de acumulare difer` la cele dou` moduri. autoangajare. tripartit. concept folosit pentru a descrie teoriile care iau ca un dat durabilitatea sistemului a c`rui dinamic` intern` inten\ioneaz` s` o descrie. unde „baza economic`“ stabile]te condi\iile limitative pentru politic`. Dezvoltarea este asociat` cu ]i devine posibil` prin generarea unui surplus economic în cadrul unui mod de rela\ii sociale. \`ran-mo]ier. În a doua parte a c`r\ii. De]i dezvoltarea redistributiv` a ap`rut prin combinarea planific`rii centrale ]i a propriet`\ii comune. Cox arat` cum aceste aspecte ale rela\iilor sociale sunt legate între ele într-o manier` dialectic` ]i este în mod deosebit interesat de modurile în care factorii enumera\i intr` reciproc în contradic\ie ]i conflict în anumite faze istorice. denumite de el capitalist ]i redistributiv. idei ]i institu\ii la un nivel global. Power and World Order: Social Forces in the Making of History (1987). capitalismul fiind bazat pe urm`rirea ob\inerii unui profit pe pia\`. dialectic. fie accidental rela\ia dominator-subordonat în procesul de acumulare … fiecare stat este constr@ns de pozi\ia sa ]i de puterea sa relativ` în cadrul ordinii mondiale. puterea ]i produc\ia fiind. At@t capitalismul. Gramsci se situeaz` în sfera schemei marxiste. cu poten\ial propriu de dezvoltare ]i cu perspectiv` ideatic`/institu\ional` individual`. care nu poate fi redus` doar la o simpl` reflectare a condi\iilor economice interpretate simplist. Teoria critic` se axeaz` pe schimb`rile istorice la scar` mare ]i pe contradic\iile ]i conflictele care ar putea furniza poten\ial pentru transform`ri sistemice emancipatoare. Cox recunoa]te totodat` ]i rolul-cheie jucat de state ]i de rela\iile dintre state: „Statele creeaz` condi\iile în care moduri particulare de rela\ii sociale devin dominante asupra tipurilor cu care coexist`. care determin` natura produc\iei. planificare local` ]i central`. Esen\a operei lui Gramsci este îns` departe de formele simple de reduc\ionism. consecin\ele distributive ale produc\iei. Cox distinge nu mai pu\in de 12 „patternuri“ de rela\ii de produc\ie. COX Cox compar` teoria critic` cu ceea ce el denume]te „teoria solu\ion`rii problemelor“. predominant bazate pe agricultur`. Ele structureaz` fie în mod inten\ionat. De exemplu. în timp ce în China a fost demontat` în agricultur` ]i înlocuit` cu forme de pia\` de munc` în întreprinderi. nu poate produce o dezvoltare semnificativ`. c@t ]i formele redistributive ale dezvolt`rii acumuleaz` pentru a se putea dezvolta ]i ambele pot organiza produc\ia pe c`i asem`n`toare pentru a crea un surplus necesar dezvolt`rii ulterioare. pe care le denume]te „moduri ale rela\iilor sociale de produc\ie“. corporatist-întreprinz`tor. casnic. dezvolt`rile recente au descoperit modele diferite de schimbare în URSS ]i China. Aceasta asigur` cadrul conceptual de baz` folosit de Cox pentru a examina leg`tura dintre for\ele materiale de produc\ie. în timp ce în societ`\ile redistributive deciziile politice determin` ceea ce trebuie produs. În URSS proprietatea comun` devenise total subordonat` necesit`\ilor planific`rii centrale. Cox folose]te ideea lui Antonio Gramsci despre controlul hegemonic în societ`\ile capitaliste pentru a explica modul în care ideile dominante despre ordinea mondial` sunt utilizate pentru a sus\ine modele particulare de rela\ii dintre for\ele materiale. dinamica ini\ial` ]i reprimarea dezvolt`rii redistributive sunt explicate în mare m`sur` de presiunile interna\ionale asupra regimurilor ale c`ror economii.

Gramsci a insistat asupra rolului „educativ“ al statului. asupra semnifica\iei sale în construc\ia acelor alian\e care ar putea ob\ine sprijinul diferitelor clase sociale ]i asupra rolului s`u în asigurarea „conducerii“ culturale ]i morale. {n al treilea r@nd. ]i anume dezintegrarea liberalismului global. El sus\ine ideea c` schimb`rile dramatice inspirate de „revolu\ia“ lui Gorbaciov nu s-au limitat doar la teritoriul fostei URSS. Astfel. „structura intern` a statelor este în a]a fel adaptat` înc@t s` transforme în mod optim. a avut loc ]i [n lumea capitalist` pe parcursul unei perioade mult mai îndelungate. care prevaleaz` în societ`\ile relativ moderne. este explicat` [n mod ]tiin\ific printr-o ideologie care încorporeaz` compromisul sau consensul dintre grupurile dominate ]i cele dominatoare. în prim` instan\` împotriva for\elor capitaliste dominante din societatea civil` ]i din cultur`. mai ales în democra\iile capitaliste. consensul global în politica ]i practica na\ional`“. globalizarea capitalului. Aceast` globalizare a fost cov@r]itor facilitat` de . „exist` un proces de formare a unui consens interstatal în ceea ce prive]te nevoile ]i cerin\ele economiei mondiale. El sus\ine c` restructurarea industrial` ]i financiar` din ultimii 20 de ani a condus la sl`birea puterii sociale autonome colective a muncii ]i la cre]terea marginaliz`rii for\ei de munc`.“5 În majoritatea scrierilor sale. Astfel. instrument de coerci\ie ]i dominare al claselor conduc`toare. Cox atrage aten\ia asupra unei perspective privind epoca ulterioar` r`zboiului rece diferite de cea dezb`tut` de curentul realist ]i de cel liberal. care reprezint` un compromis între responsabilitatea guvernelor în fa\a institu\iilor economiei mondiale (mai ales sursele ei de lichiditate) ]i responsabilitatea în fa\a opiniei publice interne pentru performan\ele economice ]i pentru men\inerea nivelului de trai. de autoritate ]i de luare a deciziilor. În viziunea lui Cox. o dat` cu stabilirea sistemului de la Bretton Woods. marc@nd o restructurare a rela\iilor dintre stat ]i economia mondial` ]i compromisul na\ional/interna\ional în favoarea institu\iilor transna\ionale ]i a re\elelor de putere care domin` economia mondial` actual`. Schimb`rile echilibrului de putere dintre state ]i presupusa ascensiune a democra\iei în fa\a totalitarismului sunt folositoare pentru un fenomen numit de Cox „perestroik` global`“ ( global perestroika). A treia etap` implic` globalizarea statului. pentru Gramsci ]i pentru Cox. De]i structura economic` poate fi determinant` în ultim` instan\`. El a sus\inut c` rolul partidului comunist a fost acela de a se angaja ]i de a conduce într-o lupt` complex` pentru „hegemonie. politicile ]i practicile na\ionale se adapteaz` la structurile ]i dinamicile evolutive ale economiei mondiale bazate pe produc\ia capitalist`. la nivelul fiec`rui stat. Cea de-a treia ]i ultima parte a c`r\ii se axeaz` pe studiul crizelor economice globale din 1973-1974. participarea la negocierea acestui consens este ierarhic`. era imperialismului concuren\ial (1873-1945). bazat` pe domina\ia asupra produc\iei. Acesta este contextul în care Cox examineaz` globalizarea la sf@r]itul sec- olului al XX-lea.RELA|II INTERNA|IONALE 196 197 R. hegemonia la nivel global nu poate fi echivalat` cu simpla domina\ie material` sau militar` (ca în realism) ]i nici nu poate fi privit` ca „bun“ public de urm`rit (ca în institu\ionalismul neoliberal): „Gramsci a folosit conceptul de hegemonie pentru a exprima o unitate între for\ele materiale obiective ]i ideile etico-politice – în termeni marxi]ti. COX Originalitatea teoriei sale const` într-o serie de concepte literare folosite pentru a extinde ]i a transforma felul de a în\elege politica. O schimbare structural` similar`. Cox se concentreaz` pe ceea ce denume]te „interna\ionalizarea statului“. A doua etap` s-a petrecut dup` 1945. El distinge trei „structuri succesive ale ordinii mondiale“: economia interna\ional` liberal` (1789-1873). B`t`lia socialismului a fost receptat` ca „r`zboi al pozi\iilor“. Gramsci a acordat o mai mare autonomie efectelor formelor reale ale luptei pentru conducere. c@nd statele erau mai puternice în raport cu economia mondial` ]i î]i puteau proteja popula\ia de ea. El a atacat concep\ia reduc\ionist` despre stat ca stat de „clas`“. Interna\ionalizarea statului marcheaz` erodarea în continuare a rolului statului ca tampon protector împotriva economiei mondiale ]i dezvoltarea surselor interstatale de putere. o unitate a structurii ]i suprastructurii – în care puterea. {n primul r@nd. Prima etap` a fost caracteristic` pentru anii ’30. plasate într-un cadru comun din punct de vedere ideologic“.“ O schimbare în strategia politic` socialist` era necesar`. Cox identific` trei dimensiuni ale acestui proces. El se refer` la procesul prin care institu\iile. cauzate doar de un avans exponen\ial în tehnologia produc\iei ]i a comunica\iilor. pe un front larg ]i pe un num`r variat de institu\ii. Plec@nd de la lucr`rile lui Karl Polanyi. Cox este preocupat de ascensiunea ]i declinul ordinii mondiale hegemonice de-a lungul timpului. 6 El identific` ]i trei etape istorice în procesul prin care statul a devenit din ce în ce mai interna\ionalizat. Gramsci a fost în mare m`sur` preocupat de caracterul rela\iilor dintre stat ]i societatea civil`. produc\iei ]i datoriilor nu constituie parte a unei inevitabile tendin\e c`tre o lume postindustrial` ]i postmodern`. departe de un atac direct ]i frontal [mpotriva statului pentru c@]tigarea pozi\iilor strategice pe un num`r de fronturi. {n al doilea r@nd. ordinea mondial` neoliberal` (dup` 1945).

31.“8 Note 1. 128. 12. A se vedea în special lucrarea lui Robert Cox. Politica dus` [n acest sens de unii ca Reagan ]i Thatcher în anii ’80 a contribuit la „rena]terea separatismului secolului al XIX-lea între economie ]i politic`. Production. Production. New York. [n Millennium: Journal of International Studies. 126-155. p. and World Order. COX o ideologie dominant` neoconservatoare de deregulare menit` s` sl`beasc` for\ele tradi\ionale de opozi\ie. Londra. 1981. The Anatomy of Influence: Decision Making in International Organization (cu Harold Jacobson et al. [n Millennium: Journal of International Studies. States and World Orders: Beyond International Relations Theory“. s` construiasc` alian\e ]i coali\ii cu noile mi]c`ri sociale. 1992. 6. Columbia University Press. „Multilateralism and World Order“. „Labour and Hegemony“. 1981. Robert Cox. Cambridge. idee cu aspect de sugestie deocamdat`. 12. 8. 2. p. Macmillan. Cambridge University Press.RELA|II INTERNA|IONALE 198 199 R. . El consider` c` era contemporan` a „capitalismului supraliberal ]i mondializant“ este locul unor contradic\ii ]i lupte majore între: retorica democra\iei ]i „deficitul democratic“ cauzat de interna\ionalizarea statului. în viziunea lui Cox. Londra. 1983. New Haven. Power. Cox sus\ine c` for\ele sociale care se opun hegemoniei trebuie s` se angajeze într-un „r`zboi de pozi\ii“. Hegemony and International Relations: an Essay in Method“. 1977. 1969. cit. Deoarece statele au jucat un rol major în facilitarea procesului de globalizare. opera lui Robert Cox este o contribu\ie major` la dezvoltarea teoriei critice în studiul rela\iilor interna\ionale. Yale University Press. cererile cresc@nde în favoarea protec\iei interna\ionale a mediului ]i capitularea autorit`\ii statului în fa\a corpora\iilor interna\ionale financiare ]i de afaceri. nr. {i va fi greu Occidentului „progresist“ s` se uneasc` cu mi]c`rile sociale islamice pentru a construi un fel de contrafor\` global`. 162-175.). Robert Cox. Cox sus\ine c` dificult`\ile pot fi dep`]ite dac` tendin\a globaliz`rii se va încetini sau chiar se va inversa. 7. 10. 1972. Keohane ]i Ruggie. 399. 162-175. Principalele lucr`ri ale lui Robert Cox International Organisation: World Politics: Studies in Economic and Social Agencies. [n International Organisation. p. p. 23. „Social Forces. Ar fi corect s` se spun` c` materialismul istoricist al lui Gramsci este poate acum cea mai important` alternativ` la viziunea realist` ]i la cea liberal` din domeniu. Merlin Press. legisla\ie. Cox afirm` c` mi]carea sindical` trebuie s` se mobilizeze la nivel global. p. 162-163. [n Review of International Studies. Approaches to World Order. Ce trebuie f`cut? Cox aduce în prim plan ceea ce el descrie ca o nou` form` a multilateralismului. „Gramsci. The Socialist Register 1992. 18. [n Millennium: Journal of International Studies. Cox a inspirat mul\i cercet`tori s` reanalizeze modul în care trebuie studiat` economia politic` interna\ional`. Astfel. 387. Aspectele esen\iale ale conducerii economice trebuie s` fie de aceea protejate fa\` de politic`. F`r` îndoial`. and World Order: Social Forces in the Making of History. în lucrarea lui Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed. mai ales mi]c`rile sindicale. 1983. 3. nr. Robert Cox. „Gramsci. Robert Cox. States and World Orders: Beyond International Relations Theory“. imaginea dominant` a rela\iilor interna\ionale este în contradic\ie radical` cu cele mai benigne interpret`ri existente în domeniu. c@t ]i global. p. nr. adic` de presiunea maselor. Acest deziderat este atins prin practici confirmate. retorica victoriei asupra socialismului în r`zboiul rece ]i inechitatea accelerat` dintre state ]i din interiorul lor. Robert Cox.“7 tatea sa academic` de la Universitatea York. nr. 32.. inclusiv prin prevederile formale ale Constitu\iei. Globalizarea „de deasupra“ trebuie s` fie contracarat` de cea „de dedesubt“. „Social Forces. Power. p. 1987. Krasner. [n Millennium: Journal of International Studies. Prin toat` activi- Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. and International Relations: an Essay in Method“. lucru considerat dificil chiar de Cox. Hegemony. 254. El trebuie conceput ca: „un loc geometric pentru transformarea ordinii existente [în numele] unei concep\ii l`rgite asupra societ`\ii globale … multilateralismul trebuie definit din punctul de vedere al capacit`\ii sale de a reprezenta for\ele active în lume at@t la nivel local.). Robert Cox. 4. De exemplu. 5. p. 1996. p. op. care nu trebuie limitat la reglementarea orizontal` a rela\iilor dintre elitele statelor. 10. p. {n concluzie. nr. „Global Perestroika“. Robert Cox. nr. 1994. tratate.

Dac` Falk este dificil de clasificat. În 1965 a fost numit profesor de drept interna\ional la Catedra Albert Milbank. Stephen. p. 1987. 1996. 51-75. The Socialist Register. Boston. FALK Opera lui Richard Falk este dificil de clasificat în func\ie de o tipologie prestabilit` prin intermediul c`reia sunt grupa\i g@nditorii importan\i din acest domeniu. and World Order: Social Forces in the Making of History. 1997. pentru simpul motiv c` folose]te opera altora pentru sus\inerea propriilor teorii. Westview Press. Innovation and Transformation in International Studies. fa\` de rolul legii în sus\inerea ]i transformarea poten\ial` a sistemului de state ]i va fi surprins de varietatea ]i volumul lucr`rilor sale. Sinclair). Aceasta nu [nseamn` c` opera sa ignor` teoria. Pentru o bibliografie complet` a operei sale. 1991. nr. Falk a absolvit Universitatea din Pensylvania în 1952 cu licen\` în economie. The Merlin Press. „Global Perestroika“. Dup` ce a predat în cadrul Universit`\ii de Stat din Ohio ]i la Harvard la sf@r]itul anilor ’50. Approaches to World Order (cu Timothy J. p. Historical Materialism. 1944. Karl. David. Gill. Colorado. Gill. Gill. Boulder. Cambridge. 1991. Gramsci. Stephen (ed. p. Stephen ]i Mittelman. Falk. Gill. Falk poate fi descris totu]i ca un analist critic al rolului legilor interna\ionale în cadrul politicilor globale care apeleaz` înc` la principiile legale ]i constitu\ionale prin care sistemul de state poate evolua într-o direc\ie cosmopolit`. 2 Dup` propriile sale afirma\ii. The New International Political Economy. 26-143. 475-499. Boulder. Power and the Evolution of International Economic Relations“. and International Relations. Stephen ]i Law. The Great Transformation.). RICHARD A. „A Gramscian Concept of Declining Hegemony: Stages of U. 1989. De asemenea. Nu este cazul lui Richard Falk. Lecturi suplimentare Cafruny. Aceast` carte este o antologie a celor mai importante articole ale lui Cox.S. Richard Falk a lucrat la Universitatea Princeton. în David P. Murphy and Roger Tooze (ed. a activat la Facultatea de drept a Universit`\ii Princeton [n urm`toarele trei decenii. 1992.). statutul de outsider a contribuit la sentimentul s`u de semiapartenen\` la societatea american` ]i este posibil s`-i fi influen\at ]i dezvoltarea ulterioar` ca un critic sus\inut al politicii externe americane încep@nd cu 1960.). Colorado. New York.RELA|II INTERNA|IONALE 200 Production. James (ed. în Craig N. }i aceasta din dou` motive. Cambridge University Press. 537-544. a se vedea p. Al doilea motiv ar fi c` Richard Falk încalc` frontiere ideologice în încercarea de a critica politica extern` a statelor (mai ales a Statelor Unite ale Americii) ]i de a oferi sugestii pentru reforma sistemelor de state în grani\ele a ceea ce denume]te domeniul posibilului. 1 Încep@nd cu 1961. Cambridge University Press. Columbia University Press. în 1962. Falk nu este un teoretician declarat care [ncearc` s` construiasc` modele elaborate ce pretind s` pun` în lumin` tipare ale rela\iilor dintre state. Lynne Reinner. [n International Studies Quarterly.). Majoritatea autorilor studia\i în aceast` lucrare sunt cunoscu\i pentru sus\inerea ]i elaborarea unor teorii sau concepte deosebite. lucr`rile lui sunt greu de rezumat. Rapkin (ed. 97-118. Cititorul va fi uimit s` constate o grij` permanent` fa\` de problemele normative ale ordinii mondiale. „Historical Materialism. {n 1985 a fost bursier Guggenheim. a predat la Universitatea Stanford ]i la cea din Stockholm. Beacon Press. {n primul r@nd. Cambridge. înainte de a se hot`rî s` studieze dreptul. Gramsci. n`scut în 1930 la New York. World Leadership and Hegemony. „Global Hegemony and the Structural Power of Capital“. Polanyi. Power. Massachusetts. Cambridge University Press. în Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed. and International Political Economy“. A absolvit Facultatea de Drept a Universit`\ii Yale în 1955 ]i ]i-a completat studiile cu doctoratul la Universitatea Harvard. . î]i descrie originea de „evreu asimila\ionist care neag` virtual chiar partea etnic` a iudaismului“. 1990. Cambridge.). p. 33. Alan Weston. Londra.

C. mai ales prin sprijinirea mi]c`rilor populare care se opun for\elor imperialiste reprezentate de SUA. spre sf@r]itul anilor ’80. Falk a continuat s` sus\in` transformarea sistemului westphalian ]i s` promoveze scopurile sale cosmopolite. folosirea institu\iilor interna- . în discordan\` cu „realiz`rile reale“ ale statelor socialiste existente.“3 În anii ’60. chiar dac` imposibile. discrimin`rii sociale ]i patriarhatului sunt doar c@teva exemple. în special în Vietnam. al folosirii for\ei. ]i dup` diminuarea aparent` a pericolului unui r`zboi nuclear. f`r` a limita în nici un fel resursele diversit`\ii culturale. La sf@r]itul anilor ’60. În absen\a interesului global. a afirmat c` ONU ar trebui s` aib` un rol mult mai activ ca ter\` parte în solu\ionarea r`zboaielor civile care au fost adesea provocate ]i sus\inute de marile puteri prin expansiunea r`zboiului rece în \`rile lumii a treia. s-a implicat în World Order Models Project (WOMP) împreun` cu un grup de cercet`tori radicali]ti. diviziunea orizontal` a lumii politice f`c@nd dificil` pentru cei de la baza ierarhiei economice accesul dincolo de grani\ele proprii. {n viziunea lui. mi]c`rile sociale. FALK Interesul lui Falk pentru politic` a ap`rut o dat` cu debutul activit`\ii sale didactice din Ohio la începutul anilor ’60. Acestea includ promovarea cre]terii economice a statelor-na\iuni. o astfel de perspectiv` ar putea s` se constituie într-un catalizator pentru adoptarea unanim` a unor schimb`ri institu\ionale interna\ionale care s` conduc` la un control mai centralizat.4 În anii ’70. Aceasta i-a permis lui Falk s`-]i plaseze opera în cadrul unui interes mai larg pentru problemele ordinii globale ]i ale injusti\iei din acest domeniu. Un interes deosebit a fost acordat folosirii for\ei de c`tre state ca instrument de politic` na\ional` în contextul amenin\`rii cu un dezastru nuclear. Scopul acestui proiect este de a explora modalit`\ile în care o nou` ordine mondial` poate fi creat` pentru: (1) diminuarea violen\elor colective pe scar` larg`. În 1981. (4) men\inerea ]i reabilitarea calit`\ii mediului. fapt care implic` construc\ia gradual` a unei noi ordini mondiale care s` asigure satisfacerea nevoilor de baz` ale tuturor oamenilor. A. El a identificat dificult`\ile existente ]i a ac\ionat pentru mobilizarea opiniei publice din zonele industrializate ]i mai ales din SUA. „Menirea esen\ial` a unui cet`\ean-pelerin este de a descoperi modul în care pot deveni dezirabile. Dup` [ncheierea r`zboiului rece. sistemul interna\ional va continua s` promoveze conceptul „imperativelor de stat“. chiar suprana\ional. Falk a sus\inut c` „se constat` o dezvoltare gradual` a con]tiin\ei morale ]i a compasiunii umane pentru a permite reorganizarea bazei politice a existen\ei umane la nivel global“. „stabilitatea“ sistemului de state nu trebuie s` fie evaluat` doar prin absen\a conflictelor interstatale (a]a-numita ordine interna\ional`). competi\ia economic` ]i tehnologic`. Preocuparea mea principal` este de a crea o mi]care pentru abolirea r`zboiului ]i agresiunii ca institu\ii sociale. Falk a publicat Human Rights and State Sovereignty.RELA|II INTERNA|IONALE 202 203 R. A f`cut o mi]care bun` transfer@ndu-se la Universitatea Princeton. Pe de alt` parte. s` salveze mediul [nconjur`tor. rela\iile interna\ionale ]i alte ]tiin\e sociale. socialismul este superior capitalismului prin inten\ia de a distribui bun`starea în mod echitabil. iar sf@r]itul r`zboiului rece nu diminueaz` necesitatea unei transform`ri structurale. Falk a atras aten\ia asupra necesit`\ii apari\iei unei ordini mondiale eficiente într-o lume violent`. Interesul na\ional este [n esen\` mai pu\in important dec@t interesul global. (2) cre]terea bun`st`rii sociale ]i economice. ]i care s` ac\ioneze în scopul solu\ion`rii pa]nice a conflictelor dintre societ`\i. ci ]i prin criteriile ordinii mondiale în cadrul c`reia interesele statale sunt subordonate celor individuale. din punct de vedere ideologic. s` apere drepturile fundamentale ale individului ]i ale grupurilor. Falk a c`utat s` joace rolul „cet`\eanului-pelerin“ ]i a [mbinat munca academic` cu activismul politic. Falk a fost un oponent activ al interven\iei SUA peste hotare. (3) realizarea justi\iei politice în cadrul respect`rii drepturilor fundamentale ale omului. Falk ]i-a asumat sarcina s` prefigureze o ordine care s` dezvolte aceste valori ]i s` [ncurajeze procesele de tranzi\ie care ar putea duce la crearea unei asemenea ordini. Spre deosebire de al\i cercet`tori. furniz@ndu-i o baz` util` pentru integrarea experien\ei din dreptul interna\ional [n valorile normative. Falk a fost unul dintre primii care au examinat modalit`\ile în care sistemul westphalian de state suverane ]i independente ar fi putut fi extins. m`surat` doar prin produsul intern brut. colonialismului. c@nd a asistat la unele scene de rasism împotriva unor studen\i de culoare ]i s-a confruntat cu un grup radical de cercet`tori care dezb`teau lucr`rile lui Marx. În anii ’70. Sus\inerea acordat` de Falk socialismului se baza pe promisiunile acestuia. unde a studiat dreptul interna\ional împreun` cu ]tiin\ele politice. El a afirmat c` formele capitalismului interna\ional sunt cel mai mare impediment în calea reformei ]i c`. aflat` sub spectrul celui de-al treilea r`zboi mondial. sus\in@nd c` dezvoltarea drepturilor omului trebuie s` aib` loc prin transformarea structurilor tradi\ionale. Wright Mills ]i Herbert Marcuse. Mi]c`rile împotriva sclaviei. Capitalismul exploateaz` anumite clase sociale. Falk a sugerat c` reforma global` ar trebui s` înceap` prin înfr@ngerea imperialismului ]i prin urm`rirea asidu` a respect`rii drepturilor politice ]i economice ale omului.

entuziasmul de [nceput al lui Falk pentru mi]c`rile revolu\ionare de eliberare ]i pentru socialism a f`cut loc unei apropieri de ceea ce el denume]te „societatea civil` global`“. Din punct de vedere economic. a]a cum este reprezentat` de efortul de constituire a regimului de pia\` liber` în Europa ]i America de Nord. dar îi sus\ine în acela]i timp pe cei care identific` „partea întunecat` a modernit`\ii“ ]i care pun în lumin` costurile umane ]i de mediu ale încerc`rii de a ob\ine controlul asupra noastr` ]i a mediului înconjur`tor. ca „sf@r]itul Istoriei“ ]i ca victorie a democra\iei asupra rivalilor ei. „O alternativ` a economiei de pia\`. dezvoltare). În lucrarea Explorations at the Edge of Time (1992).“7 Acesta este contextul adecvat pentru a în\elege precau\ia lui Falk în acceptarea postmodernismului în teoria social`. FALK \ionale doar pentru realizarea scopurilor interne. Falk este prudent în repudierea postmodern` a iluminismului care promoveaz` un relativism facil ]i submineaz` ideea drepturilor universale ale omului. c@t ]i economice. unitar ]i universal despre modernitate exclude ]i minimalizeaz` diferen\a. demilitarizare. iar rezultatul va fi f`r` [ndoial` pozitiv. În anii ’90. amenin\`rile Chinei de a-]i alipi Taiwanul prin for\` ]i disputele teritoriale existente între China. Pe de o parte. Pericolele sunt at@t geopolitice. El subliniaz` mai ales modul în care unii anali]ti politici ]i strategi americani încep s` indice China ca o superputere în devenire. Falk este preocupat de ceea ce el identific` a fi inegalitatea continu` creat` de capitalismul global pe care [l consider` complet opus promov`rii unei democra\ii participative. va accentua diferen\ele dintre Nord ]i Sud ]i va neglija condi\ia celor dezavantaja\i de pretutindeni. Falk se angajeaz` într-o critic` acerb` a no\iunilor moderne de ra\iune. „Exist` loc pentru speran\` ]i spa\iu politic pentru manifestarea ini\iativei creatoare. Efortul Coreii de Nord de a-]i dezvolta capacit`\i nucleare. Promovarea drepturilor omului ]i a constitu\ionalit`\ii stabile]te baza pe care globalizarea de jos [n sus poate evolua în sensul echilibr`rii ]i neutraliz`rii aspectelor negative ale globaliz`rii de sus [n jos. s` amenin\e interesele SUA. A imagina o tensiune creatoare cresc@nd` din numeroasele tendin\e pro ]i contra globaliz`rii este un demers ra\ional. Falk nu este convins c` destr`marea URSS implic` ]i destabilizarea echilibrului de putere politic`. invazia Kuwaitului de c`tre Irak în 1990 a reprezentat o provocare a voin\ei ]i capacit`\ii ONU de a r`spunde eficient despotismului ]i agresiunii în numele securit`\ii .“5 Pe de alt` parte. bariere politice împotriva liberei circula\ii ]i neimplicarea în sus\inerea unor politici ecologice ]i demografice eficiente la nivel interna\ional. {n aceast` lucrare. Acest fapt trebuie s` încurajeze proiectul „constitu\ionalit`\ii globale“ ca mecanism care s` conduc` la un anumit tip de „democra\ie transna\ional`“ bazat` pe eficacitatea unui sistem legislativ interna\ional care s` îmbine interesele individuale cu cele statale. depolarizare. Rezultatul acestei înt@lniri este încrederea în posibilitatea unei cunoa]teri exacte a „lumii reale“ în scopul facilit`rii control`rii ]i st`p@nirii acesteia.RELA|II INTERNA|IONALE 204 205 R. Japonia ]i Vietnam reprezint` posibile „detonatoare“ ale unui nou r`zboi rece între SUA ]i China. Era ulterioar` r`zboiului rece este caracterizat` de pericole noi ]i de noi oportunit`\i pentru schimb`rile structurale. în termeni triumfali]ti. În anii ’90. precum ]i propunerile sale recente de reform` a ONU. Discursul esen\ialist. ci dimpotriv` ca epoc` istoric` ce faciliteaz` l`rgirea „orizontului aspira\iilor plauzibile“ pentru a include extensii mult mai ambi\ioase ale dreptului ]i institu\iilor în raport cu guvernarea vie\ii politice ]i economice. Falk invoc` ideea „cet`\eanului pelerin“ ]i î]i catalogheaz` convingerile ca form` a „utopismului înr`d`cinat“ care tinde spre o reform` global` de-a lungul „autostr`zii D-5“ (denuclearizare. democratizare. mascat` de tonuri culturale ]i rasiale. Falk a fost în avangarda dezbaterii despre reforma ONU. prin politicile sale din regiunea Asia-Pacific. adev`r ]i progres. Acestea favorizeaz` descrierile „omului ra\ional“ (subiectul cunosc`tor) care înt@lne]te ]i st`p@ne]te o singur` realitate cognoscibil` (obiectul cunoscut). Acest conflict va fi mai pu\in unul ideologic ]i mai mult o rivalitate tradi\ional` între mari puteri. pluralismul ]i formele de cunoa]tere care nu întrunesc standardele „]tiin\ifice“ de ra\ionalitate. Din acest joc interactiv al for\elor opuse se poate imagina o nou` ordine mondial` care s` slujeasc` interesele indivizilor ]i totu]i s` fie înr`d`cinat` în realit`\ile curentelor politice. deoarece pretindea c` ONU a fost manipulat` în sensul legitim`rii intereselor SUA ]i nu a intereselor ordinii globale. fiind ]i un oponent fervent al r`zboiului din Golf. Din punct de vedere geopolitic. acelea]i for\e tehnologice care reduc importan\a grani\elor (de exemplu Internetul) sunt ]i for\ele motrice poten\iale pentru activizarea mi]c`rilor incipiente în promovarea valorilor p`cii mondiale. 6 Acest concept include coali\ii temporare de indivizi ]i de grupuri care activeaz` în sensul promov`rii scopurilor care tind a fi ignorate în cazul în care elitelor economice ]i/sau geopolitice le este îng`duit s`-]i urmeze propriile scopuri. A. A imagina o viitoare ordine mondial` modelat` în întregime de for\ele democratice transna\ionale ar reprezenta o utopie ]i o naivitate. Falk nu descrie perioada ulterioar` anului 1989. care ar putea.

B.). FALK colective. p. Journeys Through World Politics. p. Colorado. p. 1978. cit. Princeton. ci ]i ca instrument esen\ial ]i dinamic al schimb`rii sociale. 1963. New York. Desigur. 61-78. Marile puteri se concentreaz` mai degrab` în mod selectiv asupra victimelor r`zboaielor civile ]i asupra guvernelor totalitare în scopul sus\inerii propriilor interese. Ibid. . Morality.RELA|II INTERNA|IONALE 206 207 R. 5. nr. Princeton University Press. 467-470. Walker and Saul H. Richard Falk. care aveau drept surs` analizele Clubului de la Roma. 1971.. „In Search of a New World Model“. 1990. 1996. New Jersey. 531-535. „Anarchism and World Order“. [n International Organization. 1989. 1968. Richard Falk. [n Juridisk Tidskrift. 6. iar cei interesa\i de o list` complet` a lucr`rilor publicate pot g`si CV-ul s`u pe Internet la urm`toarea adres`: http://www. Boulder. Legal Order in a Violent World. Princeton University Press. New York.). 3. p. New Jersey. p.wws. Legal Order in a Violent World. A Global Approach to National Policy. 31. fie ONU ar trebui s` adopte politici de interven\ie umanitar` pentru a face fa\` num`rului cresc@nd de r`zboaie civile. Holmes & Meier. În acest sens. Richard Falk afirm` c` este foarte periculos s` se acorde încredere statelor în rezolvarea situa\iilor care reprezint` manifest`ri patologice ale sistemului de state însu]i. c@t ]i fa\` de actorii neguvernamentali ai sistemului interna\ional. The War System: An Interdisciplinary Approach. Richard Falk. Praeger. nr. 1980. x-xi. Biografia lui Richard Falk con\ine mai mult de 40 de pagini. Westview Press. Massachusetts. în anii ’90.princeton. nr. A se vedea în special Richard Falk. Random House. în Joseph Kruzel and James N. p. Cu toate acestea. 9 În conformitate cu vederile sale asupra situa\iei globale. „Grounds to Reject Intervention“.. în anii ’60 el fiind criticat pentru ceea ce unii autori au interpretat a fi un accent antiamerican în majoritatea lucr`rilor sale ]i pentru naivitatea de care a dat dovad` în ceea ce prive]te natura uman` sau beneficiile socialismului. Lynne Rienner. [n Current History. Richard Falk. tot Falk afirm` c` efectul aplic`rii unor rezolu\ii ale Consiliului de Securitate în timpul crizei a oferit sprijin oficial unui r`zboi pe care ONU a fost incapabil` s`-l controleze ]i ale c`rui obiective au dep`]it scopul restaur`rii suveranit`\ii Kuweitului. Falk and Samuel S. 1975. 37-57. Frederick A. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull ]i Galtung. „Manifesting World Order“.edu/faculty/falkpapers/cv. Acest lucru ar fi facilitat un control mai strict al desf`]ur`rii de efective militare ]i al modului în care acestea au fost folosite. 1975. 3. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. Falk sus\ine c` procentul ac\iunilor umanitare propriu-zise nu este foarte ridicat ]i c` este o utopie s` se considere c` o mare putere va ac\iona în sprijinul celor oprima\i. r`spuns care a întrunit o majoritate cov@r]itoare. 8. fie SUA. „In Search of a New World Model“. Pentru prima dat` în istoria institu\iilor moderne interna\ionale a fost oferit un r`spuns prompt ]i eficient acestei crize. Falk este prudent fa\` de afirma\iile dup` care. Colorado. 2. 1991. Falk a recunoscut c` unele din predic\iile sale sumbre privitoare la viitorul planetei erau bazate pe statistici eronate.8 Pe de alt` parte. aspectele practice ale scoaterii Irakului din Kuweit ar fi fost mai bine gestionate prin folosirea for\ei militare a SUA ]i a alia\ilor lor sub supravegherea strict` a Consiliului de Securitate. A. Harvard University Press. Note 1. Falk a demonstrat importan\a dreptului interna\ional în studiul rela\iilor interna\ionale nu doar ca un pachet static de legi. în R. în Richard A. J. and War in the Contemporary World. op. cum este stipulat [n Carta ONU (capitolul VII). New York.html. nr. Boulder. 1993. A se vedea în special „Evasions of Sovereignty“. Mendlovitz (ed. 1968. Human Rights and State Sovereignty. Principalele lucr`ri ale lui Richard Falk Law. New York. 163. 4. This Endangered Planet: Prospects and Proposals for Human Survival. este posibil s` [l consider`m pe Falk un idealist confuz. Rosenau (ed. 149. Lexington Books. p. 182. 9. ]i c` unii ar putea considera încrederea sa în cosmopolitismul legal o simpl` utopie. A Study of Future Worlds. Princeton. Richard Falk. 149. p. De asemenea. 161. p. În opinia lui Falk. iar Consiliul de Securitate va fi mai responsabil at@t în fa\a comunit`\ii interna\ionale a statelor din Adunarea General`. 7.). 92. 8. p. Cambridge. „Reflections on the Gulf War Experience“. Toronto. Free Press. 1981. ONU nu va reu]i s` se disocieze de „imperativele sistemului de state“ dec@t dac` va deveni mai independent` din punct de vedere financiar fa\` de statele puternice. Sim (ed. [n Peace Review. „The World Order Models Project and its Critics: a Reply“. SUA „au afi]at disponibilitatea ]i capacitatea de a înfrunta Irakul ]i de a crea un front comun în cadrul Consiliului de Securitate pentru a cere Irakului retragerea necondi\ionat` din Kuweit“.

unde a pus la punct majoritatea lucr`rilor sale. 1992. 1986. Franck. James (ed. {n primul r@nd. În 1978 a devenit profesor [n cadrul School of Development Studies de la University of East England. Temple University Press. Massachusetts. Joseph and Rosenau. University Press of Virginia. 1990. pe care Frank a luptat s` le submineze. teoria economic` avea tendin\a s` identifice dez- . New York. Philadelphia. Dup` r`sturnarea regimului Allende din Chile printr-o lovitur` de stat orchestrat` de generalul Pinochet. }i-a sus\inut teza de doctorat cu o diserta\ie asupra m`sur`rii comparative a productivit`\ii în agricultura ]i industria Ucrainei. Aceast` concep\ie a fost caracterizat` de dou` ipoteze principale. New Jersey. Londra. Princeton University Press. 1989. Reviving the World Court. 1992. The Promise of World Order: Essays in Normative International Relations. în Germania. a]a cum se prezint` în zilele noastre. Journeys Through World Politics. care se afla în stare incipient` la acea dat`. On Humane Governance: Toward a New Global Politics: The World Order Models Project Report of the Global Civilization Initiative. Dutton. Opera lui Frank de la sf@r]itul anilor ’50 ]i din anii ’60 trebuie în\eleas` ca reac\ie la concep\ia tradi\ional` asupra cerin\elor „dezvolt`rii“ în lumea a treia ]i ca deconstruc\ie a acestei teorii. Frank s-a întors în 1973 în Germania pentru a prelua un post la Institutul Americii Latine din cadrul Universit`\ii Deschise din Berlin. Explorations at the Edge of Time: The Prospects for World Order. Frank a scris mai multe lucr`ri care s-au bucurat de un succes enorm în America. Teoria dependen\ei respinge radical diagnozele de dup` cel de-al doilea r`zboi mondial ]i prognozele privind dezvoltarea lumii a treia pe baza abord`rii moderniz`rii liberale. Oxford. Cambridge. Olanda. Studiile s-au întins pe durata mai multor ani din cauz` c` Frank a contestat corectitudinea tezei economice a lui Keynes. 1983. Kruzel. în 1950. Brighton. Revolutionaries and Functionaries: The Dual Face of Terrorism. Thomas. Lexington Books. Lecturi suplimentare Bull. 1988. Princeton. p. Wheatsheaf Books. de]i aceast` teorie. The Western State System. Frank s-a n`scut în 1929. a renun\at la postul de la Universitatea de Stat din Michigan pentru a lucra în America de Sud (în Chile). Macmillan. analiz@nd natura ]i dinamica dezvolt`rii dintr-o perspectiv` radical`. iar în prezent este profesor la Universitatea din Toronto. mai ales c` începuse escaladarea r`zboiului din Vietnam. The Anarchical Society. New York. The Power of Legitimacy Among Nations. Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of World Poverty. Oxford University Press. A urmat Colegiul Swarthmore. 153-164. ANDRÉ GUNDER FRANK Frank este bine cunoscut ca un cercet`tor de frunte al „teoriei dependen\ei“ în studiul dezvolt`rii. a fost înglobat` în teoria sistemelor mondiale de c`tre promotorii radicalismului în studiul economiei politice interna\ionale.). De-a lungul anilor ’60. Hedley. dar familia sa a emigrat în SUA la începutul anilor ’30 pentru a evada din Germania nazist`. La începutul anilor ’60. unde a studiat economia. dup` care s-a axat pe studiul insuficien\ei g@ndirii conven\ionale asupra dezvolt`rii. Lexington.RELA|II INTERNA|IONALE 208 The End of World Order: Essays on Normative International Relations. New Jersey. 1987. fapt ce a atras antipatia profesorilor s`i. unde a început studiul sistematic al economiilor statelor socialiste din estul Europei ]i ]i-a continuat cercet`rile referitoare la istoria capitalismului global. Polity Press. Holmes &Meier. Chariottesville. 1995. Princeton University Press. Timp de mul\i ani a predat ]i a cercetat [n cadrul Universit`\ii din Amsterdam. 1977. ]i a început doctoratul la Universitatea din Chicago. 1992. Princeton.

Pentru a în\elege subdezvoltarea contemporan` trebuie s` ne concentr`m asupra r`d`cinilor istorice ale rela\iilor metropol`-satelit. asumate explicit. necesar` ]i în rela\ie direct` cu o democratizare fundamental`. pentru a în\elege procesul „subdezvolt`rii“. Sociologul Talcott Parsons distingea societ`\ile „moderne“ de cele „tradi\ionaliste“. ora]ele considerate sateli\i la nivel interna\ional sunt metropole ale \`rilor-satelit. FRANK voltarea economic` cu cre]terea economic`. este necesar s` existe infrastructura financiar` ]i o palet` de întreprinz`tori individuali preg`ti\i s` ri]te pentru a ob\ine profit. ultimele tind s` pun` accent pe interesele colective în dauna celor individuale. în anii ’60. ca ]i al\i g@nditori radicali precum Rudolfo Stavenhagen ]i Fernando Cardoso. capitalismul este maladia ]i nu tratamentul. departe de a fi caracteristic` \`rilor ]i regiunilor insuficient integrate [n economia mondial`. Frank a sus\inut c` „subdezvoltarea“. Acestea necesitau aplicarea de ra\ionamente impersonale. Argumenta\ia sa poate fi rezumat` [n c@teva afirma\ii complementare. institu\iile economice care în prezent par r`mase în urm` sunt cele ce erau prospere în trecut. Stages of Economic Growth (1960). particulare. Societ`\ile tradi\ionale vor urma calea dezvolt`rii ]i a moderniz`rii dup` parcurgerea unor etape ale industrializ`rii. S-a ajuns la [n\elegerea moderniz`rii ca „mi]care ascendent`“ a întregului sistem social ]i cultural de la un stadiu de evolu\ie economic` la urm`torul. educa\ia trebuie s` aib` o r`sp@ndire de mas`. Concluzion@nd. El a afirmat c` dualismul parsonian era exagerat ]i c` nu existau dovezi empirice care s` sus\in` teoria lui Rostow despre stadiile dezvolt`rii. iar fondurile suplimentare vor fi investite pentru o cre]tere ulterioar`. „dezvoltarea“ metropolelor na\ionale ]i a celor subordonate acestora este limitat` de statutul lor de sateli\i. Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. {n ceea ce prive]te ajutorul economic ca mijloc de stabilire a . „se dezvolt`“ în acela]i timp. dac` o \ar` cre]te. dar care au dec`zut în timp. În general. justific@nd cheltuielile masive f`cute de SUA pentru a sus\ine acest proces de cre]tere [n \`rile mai s`race. G. la nivel interna\ional ]i în interiorul na\iunilor „subdezvoltate“. rela\iile dintre persoane fiind bazate pe reguli nescrise. în construc\ia rela\iilor interumane. Rostow credea c` societ`\ile tradi\ionaliste din China. Poate c` cel mai cunoscut text al paradigmei moderniz`rii este cel al lui Walt Rostow. {n ultimul r@nd. sateli\ii înregistreaz` o dezvoltare economic` mai mare c@nd leg`turile lor cu metropola sunt mai slabe ]i nu c@nd sunt mai puternice. subdezvoltarea era definit` printr-o compara\ie a \`rilor bogate cu cele s`race. În anii ’50 g@ndirea consacrat` dezvolt`rii era dominat` de ipoteza durkheimian` a schimb`rii sociale printr-un consens ]i o ra\ionalizare cresc@nde. aceasta din urm` implic` un num`r de schimb`ri structurale ]i comportamentale secven\iale. {n al doilea r@nd. paradigma moderniz`rii a asigurat o diagnoz` ]i un tratament care au oferit un model alternativ de cre]tere economic` celui ilustrat de URSS sau China. capabile s` r`spund` unei cereri m`rite a pie\ei mondiale ]i mai pu\in a celei interne sunt acelea care s-au stabilit în \`rilesatelit pentru a beneficia de accesul la materia prim` ieftin` ]i de costurile sc`zute de produc\ie ]i ale m@inii de lucru. În al doilea r@nd. Pe durata c@t a activat în America Latin`. Problemele ]i aspectele relevante pentru dinamica dezvolt`rii institu\ionale ]i pentru transformarea valorilor au fost l`sate în afara sferei formul`rii politicilor ]i analizelor economice. Astfel. În contextul r`zboiului rece. de vreme ce „statele dezvoltate“ din America de Nord ]i din vestul Europei erau deja dezvoltate. în vreme ce cre]terea economic` este un criteriu important al dezvolt`rii. mai degrab` obiective dec@t subiective. fie nu erau aplicate sistematic. iar obliga\iile sociale sunt difuzate printr-o re\ea de grupuri ]i nu reprezint` obliga\ii contractuale. c@nd veniturile se vor ridica la un nivel care s` permit` popula\iei s` consume mai mult dec@t este necesar supravie\uirii. dezvoltarea reprezent@nd reducerea discrepan\elor printr-un proces limitativ p@n` c@nd \ara „nedezvoltat`“ devenea „dezvoltat`“. zonele cele mai pu\in dezvoltate în prezent sunt în general cele care au avut cele mai str@nse leg`turi cu metropolele în trecut. pentru perioade limitate ]i scopuri particulare. {ntreprinderile comerciale. {n primul r@nd.RELA|II INTERNA|IONALE 210 211 A. trebuie s`-l privim ca pe o manifestare periferic` a expansiunii capitalismului. conform c`rora se afirm` egalitatea indivizilor indiferent de statutul acestora. Pentru a se dezvolta sau „a decola“ (take off) conform formul`rii sale. era de fapt o consecin\` a includerii acestor \`ri în ceea ce mai t@rziu va fi denumit sistemul mondial capitalist. Astfel. societ`\ilor trebuie s` le fie familiare ideile moderne despre progres. Orientul Mijlociu ]i Europa medieval` aveau în comun o limit` superioar` a nivelului de atins. Frank. s-a pornit de la premisa c`. Contrazic@nd paradigma moderniz`rii. provocarea pentru statele s`race era de a aplica politici similare care le-ar ajuta s` ob\in` o cre]tere rapid` conform teoriei c`. c@nd propor\ia cet`\enilor implica\i în munca calificat` sau birocra\ie va cre]te. Dimpotriv`. deoarece poten\ialul ]tiin\ei ]i cel al tehnologiei fie nu erau disponibile. ]i mai pu\in pe valorile universale. o dat` cu încorporarea sateli\ilor în sistemul mondial. chiar ]i acei autori care au luat în discu\ie ecua\ia cre]terii ]i dezvolt`rii economice au presupus c` obstacolele din calea dezvolt`rii \`rii studiate erau mai mult interne dec@t externe. {n al treilea r@nd. m`surat` cu indicatori statistici simpli precum cre]terea PIB. ]i-a schimbat mult concep\iile.

Acest triumf a fost centrul a dou` triunghiuri ale comer\ului. deoarece. pe de-o parte. Depresiunile care au urmat au dus la accentuarea presiunii „interne“ în fiecare \ar` pentru a reorganiza produc\ia: \`rile care au avut succes.“1 În anii ’70. Frank a afirmat c` „dezvoltarea“ trebuie în\eleas` ca un produs al unei anumite perioade istorice date. prin care bun`starea oamenilor poate fi îmbun`t`\it`.. Dependent Accumulation and Underdevelopment (1978) ]i World Acumulation 1492-1789 (1978). nu ar exista nici echitate. el apreciaz` [nc` „dezvoltarea“ nu doar ca o simpl` expresie sau produs al cre]terii economice. revolu\ia industrial` nu a fost doar un fenomen european. au încercat s` previn` reapari\ia situa\iilor de criz`.RELA|II INTERNA|IONALE 212 213 A. a ar`tat Frank. de exemplu asupra mediului înconjur`tor. în cursul secolului al XVIII-lea. au ac\ionat astfel [nc@t s`-]i instaureze domina\ia asupra celorlalte state în cursul urm`torului stadiu al ciclului economic. De asemenea. Marea Britanie. a avut o atitudine [ng`duitoare [n colonii. pentru a face posibil` o dezvoltare economic` independent` sau nondependent`. La polul opus. G. pe plan intern (sau c`tre o nedefinit` cooperare socialist` interna\ional`). El a afirmat c` stagnarea ]i criza au fost consecin\ele limit`rii for\elor de produc\ie care. Frank a afirmat contrariul. La . au beneficiat de o substan\ial` acumulare comercial` de bani datorit` pozi\iei-cheie în cadrul triunghiului comercial atlantic. Frank s-a concentrat asupra continu`rii analizei sistemului capitalist mondial. În aceste lucr`ri. ]i anume lunga cre]tere de dup` 1945. Frank distinge trei etape ale acumul`rii capitalismului mondial: mercantilismul (1500-1770). {nseamn` c` bun`starea oamenilor este [n sine complex` ]i nu trebuie privit` doar ca o capacitate de a consuma mai multe bunuri indiferent de rezultatul acestei ac\iuni. pe plan extern. a]a cum s-a impus în unele \`ri în anumite perioade de timp. el []i sintetizeaz` cercet`rile istorice radicale pentru a demonstra existen\a unor „cicluri lungi“ succesive de expansiune ]i stagnare în evolu\ia sistemului capitalist mondial. Solu\ia politic` ar fi de a deconecta statele-satelit de la sistem. De-a lungul ultimului deceniu. nici eficien\` ]i nici dezvoltare economic`. s-a aflat politica colonial` dus` de Marea Britanie în India. pozi\ia cumulativ` (sau noncumulativ`) în cadrul diverselor triunghiuri comerciale. Numai aceasta ne-ar permite s` studiem procesul complex ]i anevoios al dezvolt`rii capitalismului la scar` global`. FRANK unor condi\ii prealabile pentru „decolare“. El a sus\inut c` statele-satelit erau de fapt exportatoare de capital c`tre metropolele care le exploatau ]i pretindeau c` politicile lor economice le ajut`. puterea colonizatoare. Frank a sus\inut c` SUA au devenit o \ar` în dezvoltare. aten\ia trebuie mutat` de la problema dezvolt`rii într-o anumit` perioad` istoric` contemporan` c`tre în\elegerea fazelor succesive de dezvoltare într-un context istoric mai larg. Frank a fost un sus\in`tor înfocat al revolu\iei cubaneze conduse de Fidel Castro ]i un admirator al reformelor radicale economice ale lui Mao Tse Dung din China. Astfel. fie împreun`. La jum`tatea anilor ’60. de exemplu Anglia. În tranzi\ia de la mercantilism la industrializare. ci ca un proces multilateral al schimb`rii economice. Aici el a subliniat modul [n care britanicii i-au exploatat pe \`rani prin sistemul de taxe ]i au organizat produc\ia exclusiv în scopul exportului de materii prime ]i al importului de produse manufacturate provenite din Marea Britanie. cel atlantic ]i cel oriental. Acea etap` fiind deja încheiat`. Frank era un revolu\ionar care credea c` schimb`rile pozitive puteau ap`rea doar dac` statele-satelit. ar fi distrus leg`tura ce le încorpora în sistemul economic capitalist mondial. iar acesta la r@ndul lui ]i-ar schimba radical politicile economice fa\` de ele. Concretiz@nd. în urm`torii 200 de ani. Pe de alt` parte. sociale ]i tehnologice. permi\@ndu-le micilor fermieri locali s` produc` un surplus financiar care a fost folosit pentru dezvoltarea ulterioar`. Frank ]i-a sintetizat. În termenii idealurilor sale. sub auspiciile aceluia]i „pesimism intelectual“ care [l caracteriza. nu una subdezvoltat`. reunite de rolul jucat de Europa (]i mai ales de Marea Britanie) în fiecare din ele. revizuit ]i extins analiza asupra modului în care sistemul mondial capitalist producea subdezvoltarea în lumea a treia în dou` lucr`ri majore. publicate la sf@r]itul acelui deceniu. capitalismul industrial (1770-1870) ]i imperialismul (1870-1930). era c` participarea continu` la sistemul capitalist mondial putea [nsemna numai o continu` dezvoltare a subdezvolt`rii. ]i de a tranzita spre un socialism care s` se bazeze pe sine. Situ@nd „dezvoltarea subdezvolt`rii“ (the development of underdevelopment) într-o analiz` istoric` mai larg` a evolu\iei capitalismului mondial. Un rol important în decizia dac` o \ar` este dezvoltat` sau subdezvoltat` l-a jucat. Frank afirm` c` triumful revolu\iei comerciale a fost produsul cuceririlor coloniale ]i al comer\ului extrem de profitabil cu sclavi.. Acestea sunt doar o parte din afirma\iile sale conform c`rora \`rile subdezvoltate datoreaz` aceast` stare pozi\iei lor [n cadrul expansiunii sistemului capitalist global. de-a lungul timpului. v`zut` din perspectiva Americii Latine. investite mai t@rziu sub form` de capital [n lansarea capitalismului industrial ]i manufacturier. „Concluzia acestor reflec\ii teoretice ]i politice . deoarece a implicat ]i transfer substan\ial de metale pre\ioase ]i de materii prime din colonii c`tre anumite \`ri care de\ineau fondurile. fie separat. Frank a analizat ]i rolul cre]terii ]i stagn`rii de-a lungul ciclurilor procesului de acumulare din istoria lumii.

Higgott. Chew. Leys. 1979. [n Journal of Development Studies. 1996. nr. New York. Alex. Crisis in the World Economy. Reflections on the World Economic Crisis. 1991. Long Live Dependence and the Class Struggle: an Answer to Critics“. 1975.. 10. p. [n World Development. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox ]i Wallerstein. Routledge & Kegan Paul. Monthly Review Press. Principalele lucr`ri ale lui André Gunder Frank Capitalism and Underdevelopment in Latin America: Historical Studies of Chile and Brazil. 355-370. Mexican Agriculture 1521-1630: Transformation of the Mode of Production. Heinemann. Tony. [n World Politics. În lumina e]ecului socialismului „real“ de a se rupe de pia\a mondial`. Aiden. în zilele noastre asist`m la apari\ia unei noi forme dualiste între acele regiuni ]i sectoare care sunt integrate în economia mondial` ]i cele care. „Dependence is Dead. Richard L. New York. 1967. 1981. Crisis in the Third World. deoarece transcende grani\ele teritoriale pentru a include/a exclude anumite regiuni ]i sectoare din economia mondial` în a]a-numitele \`ri „dezvoltate“. Dependent Accumulation and Underdevelopment. Londra. Oxford University Press.). Dependence. Acesta este un excelent eseu autobiografic în care Frank relateaz` modul în care via\a ]i munca sa s-au dezvoltat încep@nd cu anii 1950. Monthly Review Press. D. Latin America: Underdevelopment or Revolution: Essays on the Development of Underdevelopment and the Immediate Enemy. 1974. Londra. trad. The Stages of Economic Growth. 1973. Foster-Carter. Robert A. el a ar`tat c`. Londra. 1980. Croom Helm. Cambridge University Press. 1970. Desigur. sunt marginalizate. Lumpenbourgeoisie: Lumpendevelopment. Monthly Review Press. nr. r`m@ne de v`zut dac` aceste mi]c`ri bazate pe emanciparea sexelor sau pe protec\ia mediului vor avea capacitatea de a-]i îndeplini scopurile proprii sau se vor uni pentru de a forma o for\` contrahegemonic` mai larg` în politicile mondiale contemporane. Berkeley. 1998. 167-180. and Politics in Latin America. New York. New York. Tony Barnett ]i David Booth (ed. Critique and Anticritique: Essays on Dependence and Reformism. Acest proces nu este reprezentabil geografic prin compararea diferitelor state. 1978. nr. Political Development Theory: The Contemporary Debate. „The Underdevelopment of Development Literature: the Case of Dependency Theory“. World Accumulation. Sing C. Londra. 1960. Frank nu mai era at@t de încrez`tor în perspectivele socialismului. Frank s-a al`turat celor care au identificat un poten\ial de progres [n noile mi]c`ri sociale ap`rute în zonele marginalizate de sistemul capitalist mondial. 1976.. The Rise and Fall of Development Theory. Smith. p. de]i diviziunea între societ`\i tradi\ionaliste ]i moderne a reprezentat o construc\ie mitic` a economiei politice liberale din ani ’50. Monthly Review Press. [n World Development. „On Reading André Gunder Frank“. 1492-1789. Macmillan. Class. Hutchinson. „The Underdevelopment of Development“. 4. Beyond the Sociology of Development. 1979. [n Scandinavian Journal of Development Alternatives. André Gunder Frank. Indiana University Press. Cambridge University Press. New York. Marion Davis Berdecio. 50-85. 1996. New York. 1977. în Ivar Oxaal. Colin. Nove. . Londra. Londra. 5.. On Capitalist Underdevelopment.). „André Gunder Frank: an Introduction and Appreciation“. FRANK sf@r]itul secolului al XX-lea. ]i Denemark. 28.1981. ReOrient: Global Economy in the Asian Age. University of California Press. Sage. în mod sistematic (]i [ntr-un num`r cresc@nd). 10. 1975. 1984. 31. 445-455. (ed. nr. Rostow. Cambridge. p. p. New York. The Underdevelopment of Development: Essays in Honor of André Gunder Frank. G. 1978. 247-288. [n condi\iile în care procesul socialist se limiteaz` la o anumit` \ar`. „From Rostow to Gunder Frank: Conflicting Paradigms in the Analysis of Underdevelopment“. New York. Indiana. p. Lecturi suplimentare Booth. 1983.RELA|II INTERNA|IONALE 214 215 A. Heinemann. Frank identific` aceste for\e ca o parte esen\ial` a demersului c`tre o democra\ie civil` participativ` la nivel mondial. Note 1. Monthly Review Press. Walt W. În plus. nr.

cei care au sus\inut conceptul de descurajare nuclear` (nuclear deterrence) ]i distrugerea reciproc` garantat` (mutually assured destruction) au afirmat c` acesta a ajutat la men\inerea „p`cii“ între cele dou` superputeri. De exemplu. ci este „tot ce [mpiedic` autorealizarea uman` ]i poate fi evitat“. sub egida c`ruia a publicat majoritatea lucr`rilor din ultimii 30 de ani. Violen\a structural` se refer` la al doilea. a r`zboiului ]i a utiliz`rii for\ei armate în rela\iile dintre state. medic. Galtung a refuzat ]i a urmat sociologia. {n al doilea r@nd. }i Galtung define]te pacea ca opusul violen\ei. nu numai c` preocuparea sa s-a extins. Ca elev s-a sim\it constr@ns de programa ]colar` a vremii. Tat`l s`u. 1 În consecin\`. prezent@nd o teorie structural` [n care. într-o familie bogat`. Galtung trateaz` „alienarea“ ca o form` de violen\` structural` [mpotriva identit`\ii ]i a nevoilor noastre nonmateriale de a tr`i [ntr-o comunitate ]i de a stabili rela\ii cu ceilal\i. Cel de-al treilea. lucru normal pentru un cercet`tor cu o viziune holist` ]i explicit normativ` despre cercet`rile asupra p`cii. El este o rela\ie structural` . De]i p`rin\ii lui ]i-au dorit s` devin` medic. Galtung se disociaz` de Marx ]i Lenin ]i sus\ine c` imperialismul nu este doar o rela\ie economic` bazat` pe nevoia inerent` de extindere a capitalismului. El a refuzat s` fie înrolat în armata norvegian` ]i a fost trimis la închisoarea de la Oslo. al treilea ]i al patrulea tip de violen\`. în timpul r`zboiului rece. în 1951. A predat în mai multe \`ri. ca fiind absen\a r`zboiului sau a conflictului armat. el a publicat concluziile asupra analizei imperialismului. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. de]i inspirat` din experien\a sa din America Latin` ]i din contactul cu teoria radical` a dependen\ei. în 1987. ecologice. Ideea sa de „violen\` structural`“ este. Cei mai mul\i dintre noi se refer` la pace în mod intuitiv. care se refer` la provocarea de suferin\` prin r`zboi. Primul este violen\a „clasic`“ din literatura tradi\ional`. Asemenea lucr`rilor apar\in@nd altor autori men\iona\i în acest manual. în termeni de nega\ie. În particular. Galtung a contribuit ]i la înfiin\area periodicului Journal of Peace Research. {n continuare. Ea se poate constitui în cadrul unei anumite ordini sociale sau structuri politice ]i economice. în prezent fiind „profesor de studii pentru pace“ la Universitatea din Hawaii. mult mai extins` dec@t abordarea conven\ional`. ci s-a [mbog`\it ]i cu abordarea efectelor violen\ei structurale asupra victimelor. nu este nevoie ca aceasta s` fie observat` între cel care o ini\iaz` ]i victim`. Examin@nd dinamica imperialismului care genereaz` inegalitatea evident` din interiorul statelor ]i dintre ele. A jucat un rol important în organizarea Institutului Interna\ional pentru Cercet`ri despre Pace (PRIO ). dar [n concep\ia lui violen\a (]i implicit pacea) nu const` pur ]i simplu [n utilizarea controlat` a for\ei de c`tre oameni. Galtung concepe autorealizarea fiin\ei umane în termeni de satisfacere a nevoilor umane fundamentale. Galtung a ajuns un pacifist convins. nazi]tii l-au închis pe tat`l lui Johan Galtung într-un lag`r de concentrare. Galtung a examinat modul în care structurile sociale din interiorul ]i dintre state men\in ]i perpetueaz` violen\a de acest tip. precum locuin\a. el distinge patru tipuri de violen\` [n politica mondial`. în final. [mbr`c`mintea. el a plecat în SUA pentru a ocupa un post de asistent unversitar în sociologie la Universitatea Columbia din New York. În 1971. precum Anthony Giddens ]i John Burton. c@t ]i celor socialiste. Ca o consecin\` direct` a interesului lui pentru violen\a structural`. în Norvegia. a încercat s` înglobeze variabile noneconomice. care pot fi fiziologice. premiul „Right Livelihood“ pentru cercet`rile sale în domeniu. economice ]i chiar spirituale. a]adar. al c`rui editor a fost 10 ani. un model pe care Galtung ]i l-a însu]it ]i l-a folosit în munc`. tortur` sau pedepse inumane ]i degradante. Galtung se refer` la „s`r`cie“ ca lips` a condi\iilor mate riale de via\`. În 1964. matematica ]i filozofia în cadrul a dou` facult`\i. În 1958. de c`tre majoritatea cercet`torilor angloamericani din domeniul rela\iilor interna\ionale. opera lui Galtung implic` o serie de discipline din domeniul ]tiin\elor sociale. Opera lui Galtung poate fi privit` ca o încercare de unificare a metodelor ]tiin\elor sociale cu etica emancipatoare a ordinii mondiale. const` [n pierderea libert`\ii indivizilor de a-]i alege ]i a-]i exprima propriile convingeri. Galtung o consider` preocupare a studiilor de pace pentru a-i în\elege modul de manifestare ]i pentru a putea fi. Galtung a fost inspirat de etica pacifist` a lui Gandhi ]i a început s` publice de timpuriu în ziare ]i reviste. „represiunea“. înclusiv în America Latin` ]i Japonia. {n fine.217 J. A ob\inut primul doctorat în studii despre pace în Hawaii ]i a primit. i-a oferit de timpuriu. Johan Galtung este cunoscut pentru analizele sale despre ceea ce denume]te „violen\a structural`“ (structural violence) din politica mondial` ]i pentru încerc`rile de a dezvolta o teorie „structuralist`“ a imperialismului inspirat` de marxism. dar nu limitat` la acesta. {n m`sura [n care violen\a structural` nu este un fenomen necesar. aplicabile at@t statelor capitaliste. În viziunea lui Galtung. Johan Galtung s-a n`scut în 1930. alimentele ]i apa. GALTUNG JOHAN GALTUNG Personalitate proeminent` [n domeniul cercet`rilor privind pacea interna\ional`. dar s-a întors la Oslo în 1960. prin talentul ]i d`ruirea sa profesional`. eradicat`. {n acest context.

deoarece imperialismul poate lua multe forme. reproducerea rela\iei centru-periferie în interiorul lor împiedic` eradicarea acesteia. Astfel. valabilitatea teoriei sale a fost contestat` de unii cercet`tori. [n ciuda angaj`rii evidente a lui Galtung fa\` de metodele ]i idealurile ]tiin\elor sociale. firme comerciale. care sunt exportate apoi na\iunilor periferice. mecanismul imperialismului asigur` ordinea ierarhic` permanent` [ntre na\iunile de la centru ]i cele de la periferie. [ns` are un caracter mai pu\in economic ]i este mult mai abstract`. centrul beneficiaz` de avantajele efectelor de multiplicare ale industrializ`rii care înso\e]te procesarea materiilor prime. 3) interac\iunea multilateral` a celor trei lipse]te. nu era clar ce recomand`ri ar rezulta din acceptarea acestei teorii. critica marxismului practicat` de Galtung este simplist`. const@nd din repudierea teoriei clasice a modernismului. Dup` Chris Brown. Recomand`rile lui Galtung au fost ini\ial negative. aspecte ale imperialismului ca fenomen multidimensional. Ca pacifist. ]i astfel se explic` nivelul înalt de concentrare a produsului din fiecare na\iune periferic` în c@teva na\iuni centrale. nici imperialismul nu se limiteaz` la colonizarea politic` sau la neocolonizarea economic`. Galtung sus\ine c`. aceast` diviziune [ntre centru ]i periferie exist@nd ]i în interiorul na\iunilor. este totu]i foarte dificil s` fie generate ipoteze derivate din acest model care s` poat` fi testate empiric. culturali ]i de comunicare. iar unii termeni-cheie folosi\i. A]a cum violen\a nu se limiteaz` la formele directe de agresiune. nu sunt suficient de clar delimita\i conceptual astfel înc@t ipotezele ce [i con\in s` poat` fi testate. GALTUNG de dominare. accesul la educa\ie. prin transformarea „materiei“ în „form`“. Galtung crede c` lumea poate fi divizat` în na\iuni centrale ]i na\iuni periferice. pe care Galtung o define]te ca „un sistem care divide colectivit`\ile ]i rela\ioneaz` p`r\ile divizate într-o armonie de interese sau într-un conflict de interese. Galtung mai sus \ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` au loc într-o structur` de interac\iune feudal` global`.RELA|II INTERNA|IONALE 218 219 J. {n primul r@nd. c@]tigul lor nu este acela]i. Controlul asupra producerii ]i r`sp@ndirii informa\iei. 4 Ceea ce [i lipse]te acestui model este latura privitoare la schimb`rile istorice ]i la rolul actorilor fie în perpetuarea. În 1971 era mai mult un proiect de cercetare dec@t un model teoretic complet. fie în transformarea structurii. militari. men- . Au fost eviden\iate dou` puncte principale slabe. iar modelul structural folosit este doar ceva mai mult dec@t o generalizare a formelor de imperialism prevalente în secolul al XIX-lea. El sus\inea totu]i c` instaurarea socialismului în unele state nu ar putea garanta dispari\ia imperialismului ]i a violen\ei structurale. de]i na\iunile periferice pot fi r`spl`tite financiar pentru exportul de materii prime. teoria structural` a lui Galtung despre imperialism se aseam`n` mult cu punctul de vedere marxist-leninist. economici. 2) interac\iunea dintre periferie ]i periferie lipse]te. de]i ambele p`r\i par s` c@]tige prin interac\iune. Ea este esen\ial` pentru men\inerea structurii imperialismului. el sus\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` dintre centru ]i periferie garanteaz` c`. 2 El sus\ine c`. {n primul r@nd. de asemenea. de exemplu „interese“. accesul la tehnologia avansat` de înarmare. C@teva concepte sunt mai degrab` enun\uri ]i nu postulate. na\iunile centrale au capacitatea de a dob@ndi valoarea materiilor prime prin procesarea acestora în produse finite mai scumpe. Inegalitatea este mai mare [ntre centru ]i periferie [n r@ndul na\iunilor de la periferie dec@t [n r@ndul na\iunilor de la centru. {n acela]i timp. materii prime) c`tre na\iunile de la centru“. în speran\a c` vor inspira unele transform`ri cantitative ale sistemului interna\ional. China ]i URSS fiind la fel de culpabile în men\inerea structurii ca ]i SUA. În acela]i timp. Aceasta are patru tr`s`turi principale: 1) interac\iunea dintre centru ]i periferie este vertical`. de]i exist` o lips` de armonie între na\iunile centrale ]i cele periferice. pentru promovarea revolu\iei în anumite na\iuni periferice. participarea la luarea deciziilor – inegalit`\ile structurale legate de toate acestea ]i de domeniile învecinate reprezint`. În mod evident. definit` în termeni politici. companii de comer\) pentru valori (de exemplu. pentru c` [ntotdeauna centrul periferiei „constituie doar cureaua de transmisie (de exemplu. Ca urmare. 3 Galtung sugereaz` c` dou` mecanisme ale imperialismului sunt deosebit de importante. conform c`reia periferia trebuie s` se sustrag` domina\iei centrului chiar ]i prin c`i violente. De]i Galtung a folosit teoria structural` despre imperialism (structural theory of imperialism) pentru a gr`bi „defeudalizarea“ structurilor care men\ineau violen\a structural`. este greu s` se alc`tuiasc` alian\e [ntre periferii pentru a combate armonia de interese dintre centrul na\iunilor de la centru ]i centrul na\iunilor de la periferie. Galtung era nelini]tit de propunerile radicale de revolu\ie violent`. Spre deosebire de opera mai elaborat` a lui Giddens sau Wendt. de exemplu prin dezvoltarea unei încrederi mai mari a periferiei în for\ele proprii ]i prin promovarea unei mai bune comunic`ri ]i cooper`ri între zonele periferice ale na\iunilor periferice. [nc@t cele de la periferia centrului nu reu]esc adesea s` [n\eleag` sau s` perceap` c` se afl` [ntr-o pozi\ie structural` similar` cu partenerii lor de la periferie. 4) interac\iunea cu lumea exterioar` este monopolizat` de centru.

integr@ndu-]i membrii ]i ar fi unite de obliga\ii morale ]i familiale. s` se dezintegreze imperiile ]i s` se dep`]easc` formele teritoriale de organizare politic`. Dac` se dore]te angajarea într-un proiect de promovare a „p`cii pozitive“ la nivel global. care înseamn` cu pu\in mai mult dec@t promovarea temelor budhiste despre pacifism ]i sus\inerea valorilor alfa cu idealuri beta. Este adev`rat. 6. Astfel de societ`\i ar ac\iona la „mic` distan\`“. Galtung apeleaz` mult prea des la propriile sale valori în analiza violen\ei structurale ]i se situeaz` în acele forme clare de dogmatism pe care chiar el le condamn` în opera altora. Galtung a schi\at conturul unui proiect emancipator care ar facilita intensificarea valorilor „beta“ într-o societate absorbit` treptat de structurile sociale „alfa“. Realitatea social` nu poate fi analizat` în acela]i fel ca trupul uman. 5. Dac` gradul de violen\` structural` este at@t de mare ]i de greu de controlat cum este prezentat. 4. Mai înt@i. Din punctul de vedere al lui Lawler. Este necesar s` cultiv`m o con]tiin\` global` care s` exprime o dedicare în serviciul [ntregii umanit`\i. de]i analiza sa asupra originii structurii îns`]i este foarte schematic`. Galtung s-a dedicat examin`rii r`d`cinilor violen\ei directe inerente civiliza\iilor ]i societ`\ilor violente structural. dar Galtung afirm` c` ]i societatea de consum occidental` suport` costurile „supradezvolt`rii“. ac\ion@nd „la distan\`“ prin opera\ii gen contract ]i nu prin leg`turi de s@nge. Desigur. Ac\iunile pentru pace trebuie s` fie generate în mod spontan. În ultima perioad`.“7 În al doilea r@nd. s-ar bizui pe puterile proprii. Aceste societ`\i ar fi de mic` extindere. este necesar s` se renun\e la modul de produc\ie capitalist. indivizii sunt aliena\i fa\` de ei în]i]i ]i fa\` de ceilal\i. despre „s`n`tatea“ social`. cu o birocra\ie dezvoltat`. În contrast. În aceste societ`\i. care se manifest` sub forma degrad`rii mediului înconjur`tor. În lucrarea sa The True Worlds: A Transnational Perspective (1980). La fel ca la John Burton. Apel@nd la pacifismul lui Gandhi ]i folosind elemente ale liberalismului ]i marxismului. prestigiu sau ambele. atunci este pu\in probabil ca apelul la bu- . Galtung folose]te un determinism structuralist. GALTUNG \iona\i în aceast` lucrare. Prima este caracteristic` societ`\ilor industriale occidentale. Peter Lawler rezum` astfel viziunea acestuia despre studiul p`cii [n anii ’80: 1. În excelenta sa analiz` a vie\ii ]i lucr`rilor lui Galtung. elaborarea ]i perfec\ionarea lui a fost preluat` de al\i „teoreticieni ai sistemului mondial“ precum Immanuel Wallerstein. opera lui Galtung ridic` problema selec\iei agen\ilor care ar putea sau ar trebui s` se angajeze în procesul global de reform`. Galtung le recomand` cititorilor s`i s` evite condamnarea unor indivizi sau state pentru racilele noastre sociale ]i s` se concentreze mai mult pe structurile sociale ce le genereaz`. Deoarece modelul s`u reprezint` [nc` un instrument pedagogic util. mai ales la nivel global. 2. [ns` f`r` a fi transpuse în termeni de putere. Galtung nu a r`spuns la aceste critici. At@t strategiile orientate c`tre actor c@t ]i cele destinate structurii sunt relevante. dar care s` ]i recunoasc` prioritatea sprijinirii celor care se afl` [n nevoie. aceste structuri nu ar fi bogate în sens material. care se cereau a fi demonstrate. idealiste. încercarea lui Galtung de justificare a „nevoilor“ umane pe criterii obiective a condus la no\iuni vagi. ar avea o redus` diviziune a muncii ]i ar satisface necesit`\ile normale de comunitate ]i participare la via\a social`. cercet`rile lui Galtung despre pace „presupuneau posibilitatea unei reforme dirijate de valori care se pretinde c` ar reflecta interesele universale ale membrilor acelei societ`\i. El face o distinc\ie între dou` tipuri de structuri sociale – „alfa“ ]i „beta“. Toate nivelurile de ac\iune sunt relevante.“6 Cuv@ntul-cheie este aici „se pretinde“. Punctele tari ale unuia sunt lacunele celuilalt. 3. {n ciuda constr@ngerilor structurale. [nv`luit` [ntr-un cosmopolitism moralizator. Mi]carea pentru pace ar trebui s` evite crearea unor noi diviziuni verticale ale muncii. „Un accent exagerat al caracterului distinct al domeniului interna\ional a fost înlocuit cu adoptarea necritic` a holismului teoriei sistemelor. Galtung identific` în toate societ`\ile forme de amestec de elemente alfa ]i beta ]i este preocupat de rezultatele dezechilibrului asimetric dintre acestea în societ`\ile industrializate moderne. Eforturile actuale pentru realizarea unui viitor dezirabil sunt p`r\i ale unei tendin\e istorice ]i nu indicatoare ale unor r`sturn`ri iminente ]i dramatice de situa\ie. tentativa lui Galtung de a combina ]tiin\ele sociale cu o viziune emancipatoare asupra lumii nu a reu]it. Galtung poate fi plasat în cap`tul opus al spectrului ideologic în raport cu un g@nditor precum Kenneth Waltz. corpora\ii puternice ]i leg`turi sociale fragmentate.RELA|II INTERNA|IONALE 220 221 J. Ca urmare. ceea ce constituie o cale pu\in realist` de transformare global`! Lawler identific` dou` probleme majore ale operei lui Galtung. Galtung proiecteaz` (deoarece acestea nu exist`) structuri „beta“ ]i societ`\i în care nu se afl` surse de violen\` structural` ]i alienare. ar trebui s` fie recunoscute diferite capacit`\i ]i oportunit`\i. pacea ar trebui privit` ca un proces. nu de obliga\ii contractuale legale.5 Studiul lui Lawler asupra traiectoriei operei lui Galtung este foarte critic mai ales în ceea ce prive]te lucr`rile mai recente ale acestuia.

nr. [n Millennium: Journal of International Studies. Beverly. Ibid. Methodology and Development (vol. „A Structural Theory of Imperialism: 10 Years Later“. 1978.III). 1985. 1995. Aceast` carte con\ine o bibliografie ampl` a operei lui Johan Gatlung. Peace and World Structure (vol. p. VI). 82. 1971. A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research. nr. p. Pe scurt. p. 220-228. 6. GALTUNG dism s` rezolve problemele. Copenhaga. Universitetsforlaget. V). Neufeld. 10. Social Science. War and Defence (vol. 1. Christian Ejlers: Methodology and Ideology (vol. For What?: Festschrift for Johan Galtung. Transarmament and the Cold War: Peace Research and the Peace Movement. New York. Papers on Methodology (vol. Boulder. Action (vol. [n Journal of Peace Research. Peter Lawler. 3. Erik. Essays in Peace Research. 1984. [n Millennium: Journal of International Studies. „A Structural Theory of Imperialism“. p. [n Journal of Peace Research. 1981. 1981. Pe de alt` parte. 224. nr. 7. p. Peace. 1988. „Twenty-five Years of Peace Research: Ten Challenges and Some Responses“. I). 8. 1979. Hans Henrik and Rudeng. 1988. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Burton. nr. nr. 81-94. dac` am dori s` identific`m sau s` construim actori ai schimb`rii în direc\ia valorilor dezirabile „beta“. Oslo. Christian Ejlers: Peace.181-196. 1980 There are Alternatives! Four Roads to Peace and Security. Copenhaga. p. Lawler. Chris. 22. continu` s` joace un rol important în domeniu. 1993. atunci ar trebui s` sus\inem mult mai multe propuneri concrete de reform`. [n Journal of Peace Research. 220-228. 1977. Research. 1964. 1980.. „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“. 141-158. II). p. Lecturi suplimentare Brown. Christian Ejlers. opera lui Johan Galtung continu` s` inspire ]i în acela]i timp s` restr@ng` cercet`rile pentru pace de la sf@r]itul secolului al XX-lea. Chris Brown. 1995. I). The True Worlds: A Transnational Perspective. „The Marginalization of Peace Research“. 1975. Nottingham. 1981. 1980.. 83.RELA|II INTERNA|IONALE 222 223 J. Wallerstein. 22. Principalele lucr`ri ale lui Johan Galtung „A Structural Theory of Aggression“. Aceste idei nu vor putea fi îns` promovate cu succes dac` refuz`m s` recunoa]tem limitele ]tiin\elor sociale în a ne înarma cu justific`ri pentru valori ]i interese a c`ror ap`rare este ra\iunea de a fi a cercet`rilor despre pace. [n Millennium: Journal of International Studies.II). 4. „A Structural Theory of Imperialism“. 227. p. ridic@nd multe întreb`ri la care al\ii vor trebui s` r`spund`. Copenhaga. 8. p. 1971.. nr. Peace Problems: Some Case Studies (vol. The Free Press. p. 2. p. 5. Multe dintre ideile sale. Johan Galtung. 9. Colorado. . 1976. Transarmament and the Cold War (vol. nr. „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“. Ibid. 95-119. Johan Galtung. Holm. A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research. Colorado. Ele ar trebui s` fie justificate prin faptul c` î]i au originea în valorile occidentale de universalitate ]i în încercarea de a reconcilia libertatea cu egalitatea. nr. mai ales cele referitoare la „violen\a structural`“ (structural violence) ]i la „imperialismul structural“ (structural imperialism). p. [n Millennium: Journal of International Studies. 165-184. Spokesman Books. Lynne Reinner. Ibid. Education. Lynne Reinner. IV). III). Peace and Social Structure (vol. [n Journal of Peace Research. 10. Essays in Methodology. 1980. p. 1988. 185-186. Note 1. 272. Boulder. Waltz ]i Wendt. Peter.

Ruptura în dou` a acestui partid s-a produs. Lenin a absolvit studiile liceale cu rezultate excelente. În 1897 a fost surghiunit în Siberia. Tat`l s`u era profesor ]i administrator de ]coal`. se p`rea c` era momentul propice pentru declan]area revolu\iei în patria lui. din cauza ideilor lui Lenin despre organizarea partidului ]i tactica revolu\ionar`. Rusia era un stat represiv predominant agricol. compus din revolu\ionari de profesie care s`-i poat` organiza pe muncitori. unde a tr`it trei ani p@n` c@nd a primit permisiunea s` p`r`seasc` Rusia. dup` moartea tat`lui s`u). Totu]i. acest lucru ar fi fost posibil doar sub coordonarea unui partid disciplinat. iar în 1900 a emigrat în Germania. contact@nd al\i marxi]ti. Cauza proletar`. în care burghezia ]i muncitorimea din industrie erau pu\in numeroase comparativ cu masa de \`rani neorganiza\i. din 1903. acord@nd libertate de exprimare. Tat`l lui Lenin a murit în 1886.225 V. iar fratele s`u a fost sp@nzurat în 1887 pentru participarea la un complot e]uat împotriva \arului. În timpul ]ederii în Germania. care era v@ndut în St. în virtutea promisiunii acestuia de a semna un tratat de pace imediat dup` ce ar c@]tiga puterea în Rusia. Nici chiar Karl Marx nu s-a a]teptat la o r`sturnare revolu\ionar` a capitalismului în Rusia. a fost exmatriculat cur@nd pentru c` a organizat mi]c`ri de protest în r@ndul studen\ilor împotriva lipsei libert`\ii din Rusia. unde ]i-a continuat studiile de drept la universitate. c@nd Germania a declarat r`zboi Rusiei. Conflictul a început în august 1914. a avut c@\iva prieteni apropia\i ]i s-a dedicat studiului. Lenin a avut doi fra\i ]i trei surori. el nu ar fi reu]it niciodat` dac` nu ar fi existat primul r`zboi mondial ]i impactul s`u devastator asupra Rusiei. dac` revolu\ia avea s` reu]easc` în Rusia. ]i a preg`tit apari\ia unui ziar propagandistic la Sankt Petersburg. Rusia se afla în r`zboi cu Japonia. În 1905. Lenin era preg`tit s` fac` acest lucru deoarece credea c` revolu\ia rus` putea s` . A înv`\at s` citeasc` la numai cinci ani ]i a fost un elev str`lucit. public@nd ziare care erau trimise în Rusia ]i scriind pamflete revolu\ionare. În acela]i an. În exil a continuat studiul teoriei marxiste ]i a publicat una dintre operele sale cruciale. N`scut la 24 aprilie 1870. acord@nd drepturi limitate de vot ]i organiz@nd un parlament rus (Duma). Înscriindu-se la Facultatea de drept a Universit`\ii din Kazan. Petersburg ]i unde Lenin publica regulat articole. Grevele se extindeau cu repeziciune. Lenin era foarte dezam`git c` revolu\ia nu p`rea s` izbucneasc` în Germania a]a de repede cum sperase el. dar a plecat din nou la sf@r]itul anului. Ocazia de a prelua puterea în Rusia s-a ivit pentru Lenin în 1917. În timp ce practica avocatura. dac` era necesar. scriind pamflete ]i edit@nd ziare. în timp ce mama sa era fiic` de medic. Radicalismul lui politic s-a datorat. iar \arul a f`cut uz de for\` pentru st`p@nirea situa\iei. frac\iunea cea mai numeroas` desprins` la Congresul Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia. }i-a luat licen\a în drept în 1891. în mare parte. al c`ror nume deriv` din bol]instvo (majoritate). El a reu]it s` în`bu]e revolu\ia ]i chiar a ini\iat m`suri pentru liberalizarea (temporar`) a sistemului politic. Lenin a fost r`spunz`tor pentru instaurarea la putere a Partidului Comunist în Rusia precum ]i pentru prima dictatur` comunist` din lume. ca [n Germania. chiar ]i în secret. numele s`u real era Vladimir Ilici Ulianov. Conform teoriei sale privind evolu\ia istoriei. A c`l`torit prin toat` Europa. În 1898 s-a c`s`torit cu o revolu\ionar` care se afla de asemenea în exil. A condus Revolu\ia din octombrie 1917 prin care comuni]tii au preluat puterea ]i a continuat s` conduc` URSS p@n` c@nd a murit. Din 1905 p@n` la revolu\ia din 1917 ]i-a continuat activit`\ile revolu\ionare în str`in`tate. c`ruia i se opunea frac\iunea men]evicilor (minoritari). În acea perioad`. bol]evicii au înfiin\at Pravda (Adev`rul). în 1924. I. prefigur@nd organizarea bol]evicilor. c@nd a fost arestat de poli\ie ]i încarcerat timp de un an. Guvernul german chiar a sus\inut cu fonduri activit`\ile politice ale lui Lenin. LENIN VLADIMIR I. Ca adolescent. gra\iind exila\i politici. Dezvoltarea capitalismului [n Rusia. Lenin s-a întors în Rusia pentru a organiza o revolt` general`. iar [n cele mai multe ora]e ruse]ti muncitorii se agitau pentru o mai mare libertate politic` ]i o mai corect` distribuire a p`m@ntului ]i bun`st`rii. În 1902 a publicat Ce este de f`cut? {n acest pamflet ]i-a exprimat punctul de vedere asupra organiz`rii partidului. În 1912. experien\ei tr`ite sub guvernarea \arului Alexandru al III-lea. Nadejda Konstantinova Krupskaia. capitalismul liberal ar fi urmat s` se pr`bu]easc` doar în acele \`ri în care era foarte dezvoltat ]i [n care lupta dintre capitali]ti ]i muncitori era deschis` ]i intens`. S-a mutat la Sankt Petersburg. ]i s-a terminat dup` aproape patru ani de lupte s@ngeroase. în parte. Lenin a afirmat c`. LENIN Vladimir I. de]i nu i s-a permis s` frecventeze cursurile din cauza activismului s`u politic din Kazan. a adoptat numele de Lenin în 1901. atac@nd teoria revizionist` conform c`reia interesele clasei muncitoare puteau fi atinse doar prin reform` constitu\ional`. Ambii p`rin\i erau instrui\i. Lenin a continuat s` organizeze opozi\ia împotriva \arului Nicolae al II-lea (care devenise \ar în 1894. a fost absorbit de teoria marxist` ]i a organizat ac\iuni radicale de protest împotriva \arului la Sankt Petersburg.

dac` teoria lui Lenin. Dac` este tratat` ca o teorie empiric` asupra comportamentului statelor în general ]i ca o explica\ie a r`zboiului în particular. considerate la sf@r]itul secolului al XIX-lea statul cel mai capitalist. Pe de o parte. ci era tot mai dominat de corpora\ii uria]e care se bucurau de monopolul controlului pe pie\ele lor interne. dup` cum arat` Howard Williams. Imperialismul. Lenin a afirmat c` exista o tendin\` inexorabil` de concentrare ]i „cartelare“ în procesul de industrializare. Lenin afirma c`.“2 sus\inea c` [ntre corpora\ii ]i b`nci competi\ia ne[ntrerupt` se va interna\ionaliza. dar.4 {n ultimul r@nd. în acest fel perpetu@nd ideea c` sistemul capitalist nu este în mod necesar doar o simpl` rela\ie de sum` zero între de\in`torii de capital ]i muncitori. America Latin` beneficiase [n cea mai mare parte de rela\ii politice independente cu SUA. Lenin a sus\inut c` primul r`zboi mondial a reprezentat faza terminal` a sistemului capitalist. capitalismul era [n c`utare permanent` de costuri de produc\ie mici ]i de materii prime. sf@r]itul secolului al XIX-lea a cunoscut o dezvoltare cu totul deosebit` a capitalului financiar reprezentat de b`nci: „Pe m`sur` ce b`ncile se dezvolt` ]i se concentreaz`. dar ]i faza terminal` a acestuia. El a sus\inut c` sistemul capitalist a suferit dou` schimb`ri importante la sf@r]itul secolului al XIX-lea. ar fi fost adev`rat`. în timp ce instaurarea monopolului pe pia\` înlocuia competi\ia la nivel intern. În acest sens. Influen\at de unele idei ale lui John Hobson ]i ale socialistului austriac Rudolf Hilferding. cel mai avansat stadiu al capitalismului (publicat` [n 1916). Pe plan intern. pe plan interna\ional m`rea nivelul de conflict între cartelele corporatiste ]i b`nci. ci s` coopereze la r`sturnarea sistemului care în primul r@nd a dus la r`zboi. care de\in întreaga pia\` de capital b`nesc al tuturor capitali]tilor ]i micilor întreprinz`tori. presupunerea ideologic` leninist` c` o corelare a capitalismului cu imperialismul (unele state capitaliste angaj@ndu-se în ac\iuni imperialiste la sf@r]itul secolului al XIX-lea) este suficient` pentru a sus\ine c` sistemul capitalist d` na]tere imperialismului. pe l@ng` capitalul industrial. LENIN se extind` [n toat` Europa ]i s` r`stoarne ]i guvernul german. atunci cum s-ar explica comportamentul imperialist al statelor din epoca precapitalist` sau comportamentul imperialist al statelor care nu export` capital ori al statelor care nu sunt capitaliste? A]a cum arat` el. Capitalismul nu mai era caracterizat de concuren\a dintre firme ]i [ntreprinderi mici. Pe de alt` parte. În primul r@nd. {nt@i. I. În al doilea r@nd. SUA p`reau a dezvolta modele diferite de colaborare cu mai multe na\iuni nedezvoltate: aici exportul de capital ]i deschiderea de pie\e aveau loc f`r` anexare. a]a cum afirm` Kenneth Waltz. lucru care nu s-a petrecut. Dup` aceea. Parkinson observ` c` teoria lui Lenin ar fi prezis o alian\` str@ns` între Germania ]i SUA în timpul primului r`zboi mondial. imperialismul ar reprezenta cel mai înalt stadiu al capitalismului. pe plan extern. „diversitatea condi\iilor interne ale statelor ]i a politicii lor externe era impresio- . Lenin sus\inea c`. precum ]i majoritatea mijloacelor de produc\ie ]i a surselor de materii prime din multe \`ri. De]i argumenta\ia leninist` era în parte o încercare polemic` de a-i convinge pe muncitori s` nu lupte unii cu al\ii. ea era ]i o contribu\ie important` la evolu\ia teoriilor radicale despre imperialism. Ele erau obligate s` participe la acest proces care ar duce la pr`bu]irea lor. era într-adev`r foarte mic. Lenin În al doilea r@nd. acestea evolueaz` de la mici de\in`toare de capital la puternice monopoluri. La r@ndul ei. profiturile imense ob\inute de corpora\ii ]i b`nci le ofereau acestora posibilitatea de a atrage de partea lor categorii influente din clasa muncitoare. Statele capitaliste nu puteau opri procesul de acumulare de bog`\ie care necesita exploatarea muncitorilor ]i însu]irea plusvalorii. De exempul. nu toate statele capitaliste sunt angajate în procesul imperialismului: „Nivelul coloniz`rii întreprinse de SUA. instaurarea socialismului [n Europa Occidental` ar fi facilitat [ns`]i dezvoltarea economic` a Rusiei. Expansiunea pie\ii pe plan interna\ional cerea cre]teri asem`n`toare pe scara produc\iei. industria modern` necesita investi\ii imense de capital pentru a continua s` fie competitiv` tehnologic pe pia\a pe cale s` devin` mondial`. salariile puteau cre]te o dat` cu acumularea de capital.“3 Lenin credea c` imperialismul era produsul direct al combina\iei acestor variabile ale naturii capitalismului.RELA|II INTERNA|IONALE 226 227 V. Acest proces va duce inevitabil la r`zboaie între statele capitaliste angajate în extinderea unui control imperialist ]i care înt@mpin` dificult`\i pe pie\ele controlate de cartelele altor state. în lumina form`rii unui cartel între monopolurile din Germania ]i SUA din industria electric`.1 {n cea mai cunoscut` lucrare a sa (cel pu\in pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale). Exist` [ns` mai multe probleme. care leag` capitalismul de imperialism ]i r`zboi. de noi pie\e ]i de oportunit`\i de investi\ii a capitalului excedentar. rela\ia dintre teoria economic` ]i comportamentul politic dedus` din teoria lui Lenin ar fi trebuit s` conduc` la alian\e politice. Lenin a afirmat c` primul r`zboi mondial a oferit clasei muncitoare ocazia de a se revolta împotriva capitalismului ]i a revelat falimentul reformelor revizioniste care împiedicau schimb`rile radicale în statele capitaliste.

Reading. Lenin a încercat s` exporte revolu\ia peste hotare.6 Lenin a murit în ianuarie 1924 din cauza unei hemoragii cerebrale. este sigur c` Lenin a pus bazele regimului terorii instaurat de Stalin la sf@r]itul anilor ’20 ]i în anii ’30. Cominternul exporta revolu\ii ]i partide în toate p`r\ile lumii ]i încerca s` ob\in` sprijin interna\ional pentru bol]evici în timpul r`zboiului civil. fiind convins c` \ara sa nu putea supravie\ui dac` acest regim nu c@]tiga teren ]i în restul Europei. Lenin a fost prea optimist c` sc@nteia revolu\iei din Rusia se va întinde ]i în vestul Europei. Condus de la Moscova. Desigur. Lenin a înfiin\at Cominternul (sau Interna\ionala Comunist`). Theory of International Politics. Cambridge University Press. în Pia\a Ro]ie din Moscova. Foreign Languages Press. 118-119. Privind retrospectiv. 5. Lenin afirma în 1918. 1992. 3.RELA|II INTERNA|IONALE 228 229 V. lucrarea lui Lenin trebuie considerat` ratat` ca teorie general`. {n 1920. iar \`ranilor li s-a permis s` v@nd` alimente pe pia\a privat`. Germaniei ]i SUA credite financiare. Ea atribuie o prea mare importan\` unui num`r prea mic de procese ]i ignor` dinamica politic`. Lenin justifica utilizarea for\ei împotriva Poloniei burgheze [n 1920 ]i a Georgiei men]evice în 1921. Cambridge. Sage. depinde de ce clas` finan\eaz` r`zboiul ]i ce linie politic` continu` r`zboiul respectiv. Investitorii str`ini au fost invita\i s` investeasc` în Rusia. p. F. Lenin. În martie 1921 el a introdus un program numit „Noua politic` economic`“. 1989. \ara a fost implicat` într-un r`zboi civil ]i Lenin a fost nevoit s` renun\e la unele din planurile sale mai radicale de distrugere imediat` a capitalismului. LENIN nant`. 1979. De]i exist` elemente care sugereaz` c` nu ]i l-a dorit pe Stalin ca urma]. a se vedea John Dunn. Lenin a solicitat pacea cu Germania de îndat` ce a venit la putere [n Rusia în 1917. Howard Williams. recunoa]tere comercial` ]i diplomatic`. unele r`zboaie puteau fi justificate dac` gr`beau sau înt@rziau instaurarea comunismului. Londra. p. Addison-Wesley. 1977. 4. În vreme ce a subestimat capacitatea statelor capitaliste de a atenua inegalitatea de putere ]i bun`stare cauzat` de existen\a unei „pie\e libere“. V. Moscova. Finlanda. Pentru o bun` introducere [n domeniul revolu\iei ruse ]i al evolu\iei conceptelor lui Lenin. Dup` cum promisese în 1914.“ Astfel. În schimb. 24. folosirea for\ei de URSS era justificat` dac` gr`bea acest proces. p`r\i mari din Polonia ]i Ucraina.. În 1919. care a oferit Germaniei regiunea baltic`. Germania l-a ajutat pe Lenin s`-]i men\in` puterea. 129. care nu poate fi redus` la ac\iunea for\elor economice. Lenin a început s` se comporte în acela]i fel cu statele capitaliste pe care le condamnase înaintea venirii sale la putere în Rusia. În ciuda neîncrederii sale în na\ionalismul rus ]i [n entuziasmul bol]evic pentru gloria militar`. Din 1918 p@n` în 1920. Imperialism as The Highest Stage of Capitalism. care a fost unul dintre cele mai onorate monumente p@n` la pr`bu]irea comunismului ]i a Uniunii Sovietice. p. Note 1. El suferise c@teva atacuri cerebrale înc` din 1922. The Philosophy of International Relations: A Study in the History of Thought. p. edi\ia a II-a. p. nu!“5 Pe scurt. În martie 1918 a semnat tratatul de la Brest-Litosvk. Fran\ei. spre sf@r]itul primului r`zboi mondial: „Caracterul r`zboiului . care [l f`cuser` incapabil s` exercite conducerea efectiv` a partidului ]i na\iunii. i-a permis s` demobilizeze ceea ce mai r`m`sese din for\ele armate. Guvernul i-a conservat trupul ]i l-a expus într-un mausoleu special. Milton Keynes. Micilor investitori ]i fermierilor li s-a permis un comer\ limitat. 2. International Relations in Political Theory. Modern Revolutions.. Acesta a înlocuit multe dintre m`surile radicale socialiste adoptate în 1918 în timpul „comunismului prin r`zboi“. 6. I. Lenin a afirmat c` r`zboiul s-ar termina c@nd comunismul ar înlocui capitalismul în întreaga lume. teoria lui Lenin a fost folositoare în justificarea politicii „inerent pa]nice“ a Uniunii Sovietice. ar fi fost nevoit s` instaureze un regim totalitar pentru a controla teritoriul vast al Rusiei ]i pentru a se asigura c` poporul ar pl`ti pre\ul necesar pentru a \ine pasul cu \`rile capitaliste cele mai dezvoltate. 1968. Kenneth Waltz. Open University Press. în pofida meritelor ei ca teorie par\ial` despre comportamentul statelor. dup` ce el a ajuns la conducerea ei [n 1917. {n acest caz. În absen\a sprijinului interna\ional. 28. Astfel. 24-47. Lenin a exagerat de asemenea în credin\a c` statele pretins socialiste vor putea promova politici sociale egalitariste la un cost social ]i economic acceptabil pentru cet`\enii lor. „Fantezia c` industrializarea ar putea avea succes în Rusia sub domina\ia egalitarist` a unui proletariat vigilent ]i ca rezultat al unui program generos de ajutor extern al B`ncii Socialiste Interna\ionale se poate încadra între cele mai [exage- . Parkinson. Lenin chiar a solicitat Marii Britanii. {ns` corelarea acestora cu teoria în cauz`. Massachusetts. iar trauma revolu\iei ]i a urm`rilor ei în Rusia a f`cut imposibil` instaurarea unui regim politic ]i economic comunist. I. ceea ce nu era la îndem@na unui regim care refuzase s` pl`teasc` datoriile Rusiei ]i care promova revolu\ia mondial`.

1978. Cu alte cuvinte. 1960. Economics and Politics in the Era of the Dictatorship of the Proletariat. care avea la baz` defini\ia lui Martin Wight despre teoria interna\ional`: Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hobson ]i Waltz. Principalele lucr`ri ale lui V. 1967. 1982. The Lenin Anthology (editat` de Robert Tucker). 1992. Moscova. Foreign Language Publishing House. Development of Capitalism in Russia. de unde termenul „clarificarea fundamentelor“. Metuchen. Harding. Progress Publishers. Moscova. Linklater a trebuit s` fac` fa\` unei alte provoc`ri (chiar mai periculoase ca argumenta\ie) la adresa proiectului s`u din partea postmodernismului. I. Moscova. Lenin: A Study on the Unity of his Thought. Page. De-a lungul ultimelor dou` decenii.“ John Dunn. În 1991 a înfiin\at Centrul pentru Rela\ii Interna\ionale din Monash. În al doilea r@nd. Norton. Lenin and the Bolsheviks: The Intellectual and Political History of the Triumph of Communism in Russia. 1982. p. Londra. M. P@n` în prezent. Andrew Linklater este în prezent profesor de rela\ii interna\ionale la Universitatea Keele din Staffordshire. el a fost angajat într-o critic` dubl`. Progress Publishers. Lawrence. NBL. Lecturi suplimentare Egan. The War and the Second International. Pe viitor. Modern Revolutions. Foreign Languages Press. David ]i Egan.. pe care a publicat-o prima dat` în 1982 sub titlul Men and Citizens in the Theory of International Relations. The State and Revolution. 1970. 1966. New York.. Harmondsworth. Moscova. În urm`torii 15 ani a lucrat [n Australia. Principalele teme ale operei lui Andrew Linklater pot fi g`site în diserta\ia sa de doctorat. Lenin: An Annotated Bibliography of English Language Sources to 1980. Bertram D. Londra. . Columbia University Press. 1931. On the International Working Class and Communist Movement. a]a cum vom vedea. Anglia. iar al\i tineri cercet`tori accept` s` r`spund` provoc`rii de a rezolva problemele din agenda sa. Aceasta este o lucrare de referin\` pentru cei interesa\i de ipotezele filozofice ale teoriei „criticiste“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Cartea a fost inspirat` de activitatea Comitetului Britanic pentru Teoria Rela\iilor Interna\ionale. foarte ambi\ioas` ]i preten\ioas`. Proletarian Revolution and the Renegade Kautsky. New York. Moscova. înainte de a sus\ine doctoratul în rela\iile interna\ionale la London School of Economics în 1978. Progress Publishers. Melinda. în cariera sa. 1973. Moscova. 1964. a afirmat c` diviziunea strict` între teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale nu este necesar` ]i trebuie explicat`. Lukács.. Scarecrow Press. Seeker & Warburg. Georg. 1966. Foreign Language Press. Foreign Languages Publishing House. Durham. 1968. Lenin’s Political Thought. Lenin Toward the Seizure of Power: The Revolution of 1917: From the July Days to the October Revolution. Londra. la Universitatea din Tasmania ]i la Universitatea Monash din Melbourne. W. 1975. Neil. trad. V. Penguin. Imperialism as The Highest Stage of Capitalism. 1996. Nicholas Jacobs. Edi\ia a II-a. Aceast` agend` este. El lucreaz` la Departamentul de rela\ii interna\ionale din Keele din 1993. Andrew Linklater a încercat s` construiasc` un proiect teoretic ]i practic în cadrul unei discipline a c`rei autonomie în r@ndul ]tiin\elor sociale reprezint` o barier` în calea acestui proiect. este posibil ca aceast` abordare s` se schimbe pe m`sur` ce opera lui Andrew Linklater evolueaz`. Wolfe. 1966. St Martin’s Press. Foreign Language Press. Peking. Ulam. [n mod ironic.RELA|II INTERNA|IONALE 230 rate] fantezii ale acestui secol sau ale oric`rui alt secol. Leninism. Londra. Harding. echilibrul dintre criticism ]i angajarea constructiv` at@t în teoria c@t ]i [n practica rela\iilor interna\ionale au fost [n mod clar [n favoarea criticismului. 1929. ANDREW LINKLATER Mark Hoffman a descris sugestiv opera lui Andrew Linklater ca un „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“. De]i exist` indicii c` grani\a dintre studiul rela\iilor interna\ionale ]i alte discipline este din ce în ce mai neclar`. North Carolina. Neil. Robert Service. On the Foreign Policy of the Soviet State. What Is to Be Done?. New Jersey. Penguin. Londra. Against Imperialist War: Articles and Speeches. The Geopolitics of Leninism. argumenta\ia împotriva unei discipline autonome a rela\iilor interna\ionale este. Stanley W. Duke University Press. Adam B. Lawrence. {n primul r@nd. 46. I. Moscova. 1970. New York. 1951. Three Who Made a Revolution: A Biographical History. potrivnic` viziunii lui Andrew Linklater. trad. W. iar filozofia politic` la Oxford. Linklater a studiat ]tiin\ele politice ]i rela\iile interna\ionale la Universitatea din Aberdeen.

universal` [n mintea indivizilor presociali . [nstr`inate unul de altul. {n consecin\`.“5 Linklater dore]te s` salveze cosmopolitismul etic kantian de acuza\ia de relativism ]i face aceasta apel@nd la ceea ce denume]te „istorie filozofic`“. 2 Andrew Linklater. trebuie stabilit. operabil` [n teoria interna\ional` modern`. Suntem capabili s` transcendem sursa ra\ionalist` a libert`\ii prin urm`rirea evolu\iei ei de-a lungul istoriei. ar trebui „s` privim în interiorul societ`\ilor la modul în care grupuri. \inta principal` a lui Linklater este de a recupera ]i a redefini obiectivul universalist al teoriei politice [ntruchipate [n opera lui Kant. argumenteaz` el. El afirm` c`. ]i anume dihotomia responsabilit`\ilor „man qua man“ ]i „man qua citizen“. {n tradi\ia kantian`. [n timp ce apar\inem cu to\ii rasei umane ]i sim\im c` avem obliga\ii unii fa\` de al\ii ca fiin\e umane. Aceste sentimente ]i credin\e.. Linklater accept` ]i argumentul hegelian potrivit c`ruia ra\iunea îns`]i „este mai cur@nd cuprins` în forme foarte diferite de via\`. cu un excurs istoric explicativ al filozofiei (pretins inadecvate) care a ridicat problema ]i a prezentat o solu\ie unic` la aceasta. [ncuraj@nd oamenii s` g@ndeasc` cu mai mult` compasiune la obliga\iile lor fa\` de „str`ini“. iar imaginea sistemului interna\ional ca „t`r@m al revenirii ]i repet`rii“ este [nlocuit` cu o abordare progresiv` a dezvolt`rii istorice. abordeaz` una dintre cele mai vechi probleme ale teoriei interna\ionale. Sau cel pu\in aceasta pare a fi menirea atribuit` de Linklater teoreticienilor politicii interna\ionale. f`r` o justificare explicit`. incluz@ndu-i pe Pufendorf. putem s` includem o examinare a recunoa]terii . chiar dac` plaseaz` astfel . Distinc\ia este ea [ns`]i baza diviziunii dintre teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. Aplec@ndu-se asupra operei lui Hegel ]i a lui Marx.“4 Apoi Andrew Linklater descrie. la fel ca ]i Comitetul Britanic. în timp ce libertatea este apreciat` întotdeauna în moduri diferite în contexte culturale particulare. În sus\inerea tradi\iei kantiene. Vattel ]i Gentili. Linklater se angajeaz` într-o critic` detaliat` a majorit`\ii teoreticienilor Iluminismului. de fapt.. bazele teoriei politice interna\ionale într-o zon` confuz`. pe de o parte.“3 Linklater afirm` c` tradi\ia kantian` este cea mai indicat` baz` de pornire pentru teoria politic` interna\ional`. anume legitimitatea asocierii suverane ]i ra\ionalitatea diviziunii umanit`\ii în state suverane separate. sunt bazate pe un interes uman fundamental. Kant nu subordoneaz` prescrip\iile ra\iunii manifest`rilor particulare ale naturii ]i obiceiurilor. societatea civil`/particularitatea etic` ar putea fi dep`]it`. obliga\iile umane ce ne revin au o mic` influen\` asupra actelor noastre. ajung s` identifice posibilit`\i de a avea rela\ii bazate pe egalitate ]i dreptate. dintre. de asemenea. Critica fundamental` a teoriei contractului social este c` aceast` teorie implic`.RELA|II INTERNA|IONALE 232 233 A. credin\a acestuia în posibilitatea legifer`rii con\inutului imperativului categorial de a trata indivizii ca scopuri în sine (nu ca mijloace) doar pe baza ra\iunii este vulnerabil` în fa\a a ceea ce el denume]te „istoricismul critic“. el sus\ine [n continuare transformarea radical` a lumii politice în direc\ia acelei condi\ii în care fiin\ele umane tr`iesc potrivit imperativelor bazate pe natura lor ra\ional` comun`. umanitatea/universalitatea etic` ]i. care nu poate justifica divizarea politic` a „omului“ [n state suverane separate. A]adar. Linklater afirm` c`. Aceasta va preg`ti scena pentru transformarea fiin\ei umane. cu unele detalii. pe de alt` parte. în loc s` fie men\inut` diviziunea academic` dintre teoriile politice ]i studiul rela\iilor interna\ionale. Corespunde.. suntem [n acela]i timp cet`\eni ai unor state separate. iar istoricismul trebuie s` c@]tige un avans important dincolo de pozi\ia abstract` a ra\ionalismului. Spre deosebire de predece- sorii s`i. El accept` argumentul c` „ra\ionalismul kantian“ nu reu]e]te s` prezinte condi\ia istoric` a apari\iei sale ca produs al culturii intelectuale occidentale. „lumii reale“ [n m`sura [n care. LINKLATER „o tradi\ie a specula\iilor despre rela\iile dintre state []i] o tradi\ie imaginat` ca dubl` specula\ie despre stat pentru care termenul de «teorie politic`» este adecvat“. Argumentul principal al c`r\ii este c` distinc\ia. Pe parcursul lucr`rii. „Teoria presupune tocmai ceea ce. înzestrate cu capacitatea de a evada din spa\iul determin`rii naturale. elementele centrale ale g@ndirii kantiene ]i modul în care abordarea progresiv` a eticii politice a acestuia ofer` o alternativ` la domina\ia imaginii realiste a rela\iilor interna\ionale. „oamenii“ sunt substitui\i de „cet`\eni“ ca subiectele purt`toare ale preocup`rii morale. Andrew Linklater afirm`: „Proiectul kantian debuteaz` cu stabilirea scopurilor pe care oamenii au obliga\ia necondi\ionat` s` le promoveze ca fiin\e ra\ionale. iar Linklater este preocupat de diferitele argumente filozofice care au fost propuse [n cursul istoriei pentru a justifica aceast` stare de lucruri.. Linklater îi critic` pe teoreticienii politici pentru c` au e]uat în a pune [n discu\ie semnifica\ia arbitrar` moral a grani\elor geografice. Dar Linklater este con]tient c` „ra\ionalismul“ lui Kant. grani\ele statului modern în delimitarea scopului oric`rui tip de contract social pe care teoreticianul este preocupat s`-l sus\in` sau s`-l critice. este posibil s` fie construite „ideal-tipuri“ de rela\ii între societ`\i de-a lungul timpului ]i s` fie urm`rit` dezvoltarea istoric` a ra\iunii umane. dec@t într-o form` mic`.

7 Înainte de a studia o problem` major` legat` de abordarea „critic`“ a rela\iilor interna\ionale. f`r` s` fie subordonate libert`\ile individuale ale cet`\enilor fa\` de organiza\ii suprana\ionale. Nu se poate spune c` este o judecat` prea aspr`. care asigur` includerea „cet`\enilor“ ]i excluderea „str`inilor“. dup` Linklater. ras` ]i sex. atrage aten\ia asupra rela\iei complexe dintre putere ]i cunoa]tere în institu\iile moderne. Aspectele sociologice ale teoriei critice interna\ionale se axeaz` pe variabilitatea istoric` a principiilor de includere ]i excludere moral`. Trebuie s` ne ridic`m deasupra acestor dou` curente. [n\eles ca opus societ`\ii statelor. Linklater identific` trei forme de înv`\are social`: înv`\`tura de a face fa\` la condi\iile conflictuale sau de rivalitate strategic`. Linklater a redactat c@teva „manifeste“ care se înscriu în teoria critic` a ultimului deceniu.“6 În lucrarea Men and Citizens Linklater nu detaliaz` modalitatea concret` de ac\iune. Deoarece o mare parte a operei lui este situat` la nivel de metateorie. De fapt. ultimul aspect al agendei sale este probabil cel mai pu\in dezvoltat din proiectul s`u. El a încercat s` invoce o teorie prin care statele-na\iuni pot fi dep`]ite. ne spune pu\ine lucruri despre sursele r`zboiului care apare în cadrul competi\iei interstatale. evolu\iei ]i schimb`rii principiilor de includere ]i excludere moral`. Dup` cum s-a ar`tat în aceast` lucrare la capitolele despre Giddens. termenul de „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“ este potrivit cu activitatea sa. Linklater este oarecum preocupat de ascensiunea postmodernismului.8 În termeni tematici. În zilele noastre. De]i admir` modul în care opera lui Foucault. ci trebuie cuprins` într-o teorie a istoriei. Marxismul. neput@nd fi în\elese u]or la o prim` lectur`. Acest aspect tinde s` fie preocupat de motiva\ia preferin\ei pentru stat. bazat` pe absen\a unei autorit`\i politice superioare asupra statelor. LINKLATER din partea lor a posibilit`\ii de a-]i dep`]i propriul particularism. se poate constata [n scrierile sale o ambi- . privilegiate în raport cu alte paradigme presupus „rivale“. nu a mers prea departe pe acest drum. „praxiologic“ de examinare a oportunit`\ilor concrete de interven\ie în rela\iile interna\ionale pentru l`rgirea obiectivului obliga\iilor morale peste grani\ele teritoriale. care apare ca urmare a [nstr`in`rii ]i care rezult` [n rela\ii cu caracter necesar. Încep@nd cu 1982. at@t timp c@t în domeniu mai este mult de clarificat. Ce putem observa din toate acestea? Studiile lui Linklater se situeaz` la un nivel înalt de abstractizare. Acest fapt se constituie în argumentul de baz` al celei de-a doua lucr`ri majore a sa. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations (1990). de]i este adev`rat c` ace]tia analizez` statul în contextul rela\iilor „interne“ ]i „interna\ionale“ ]i sunt preocupa\i de modul [n care aceste categorii se constituie [ntr-un sens istoric. c@nd a fost publicat` aceast` carte pentru prima dat`. al dezvolt`rii ]i industrializ`rii. Cel de-al treilea aspect tematic al teoriei critice interna\ionale este cel practic sau. Mann. [n procesul descoperirii ]i aplic`rii principiilor universale [n cadrul unei societ`\i inclusive. de exemplu.RELA|II INTERNA|IONALE 234 235 A. sociologic ]i practic. iar toate acestea cer o concentrare direct` asupra problemei comunit`\ii în afacerile interna\ionale ]i a naturii. Linklater sugereaz` c` este posibil` dep`]irea „paradigmelor“ consacrate din studiul rela\iilor interna\ionale prin examinarea modurilor în care ac\ioneaz` individual fiecare paradigm` în anumite situa\ii pe socoteala altora. el crede c` nu trebuie s` ne pierdem capacitatea de judecat` moral` universal` prin exagerarea importan\ei „diferen\ei“ ]i a respectului pentru „cel`lalt“. agenda teoriei critice ca „stadiu urm`tor“ în evolu\ia rela\iilor interna\ionale cuprinde cel pu\in trei aspecte: filozoficonormativ. Linklater s-a angajat într-o critic` sus\inut` a logicii teoretice ]i a practicilor sociale de excludere ]i heteronomie în istoria rela\iilor interstatale ca ]i în teoria rela\iilor interna\ionale. Aspectul filozofic se concentreaz` pe ra\ionalitatea principiilor excluderii ]i includerii morale în via\a social`. Dar acesta privilegiaz` necesitatea în dauna libert`\ii ]i nu ne indic` modalit`\ile de „emancipare“ din aceast` condi\ie. [n mod deosebit pe principiul suveranit`\ii. Linklater afirm` c` istoria umanit`\ii demonstreaz` capacitatea neprev`zut` de transcendere a limit`rilor particulare ale libert`\ii ]i chiar a întregului spectru al formelor de excludere. pe de alt` parte. iar Linklater îi sprijin` pe sociologii istorici care au trasat ascensiunea statului în contextul for\elor economice ]i sociale capitaliste transna\ionale. sau pentru comunitatea [ntregii umanit`\i ca viziune dezirabil` asupra comunit`\ii generice. Tilly ]i Wallerstein. înv`\`tura de a gestiona schimb`rile economice ]i tehnologice sau ra\ionalizarea tehnico-instrumental`. Din 1982. Ca parte a acestei critici. De aceea. înv`\`tura moral-practic`. {n acest context. asociindu-le cu no\iunile de clas`. [n lucr`rile lor exist` pu\ine date despre ceea ce Linklater nume]te „proiectul practic de extindere a comunit`\ii dincolo de statul-na\iune“. teoreticienii critici au dorit totu]i s` l`rgeasc` aria dezbaterii prin axarea pe alte principii de includere ]i excludere [n afacerile interna\ionale. dar mecanismul acestei transform`ri. ar fi util s` rezum`m cercet`rile sale în domeniu. Realismul ne ofer` o imagine a politicii interna\ionale ca lupt` pentru putere. ca ]i teoria în sine nu sunt bine conturate. Pornind de la premisa filozofic` potrivit c`reia capacitatea moral` uman` nu trebuie presupus` (spre deosebire de Kant) sau considerat` un lucru dat.

7. este o problem` de conduit` uman`. Cox. nr.. în special. 5. bazat` pe studii istorice de caz.9 Principala problem` a operei lui Linklater este nevoia de „recuperare“ a accentului ini\ial pus pe teoria politic`. 135-153. a ei sau a lor în sfera egalit`\ii ]i a ob\inerii de drepturi. p.“10 Note 1. Reinscription. binele comun ]i altele. „Marxism and International Relations: Antithesis. [n Review of International Studies. 1990. Londra. Habermas a încercat s` concilieze respectul pentru realiz`rile statului modern constitu\ional cu critica marxist` a dinamicii sociale distructive ]i antidemocratice a dezvolt`rii capitalismului. Includerea doar am@n` solu\ionarea problemelor nerezolvate ale determin`rii fa\etelor comportamentale ale «celorlal\i». p. 1991. Rearticulation: Four Voices in Critical International Theory“. 1981. Macmillan. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. Giddens.). Principalele lucr`ri ale lui Andrew Linklater „Rationality and Obligation in the States-System: the Lessons of Pufendorf’s Law of Nations“. 1966. împieteaz` asupra studiului sistematic al „scalei tipologice“ a societ`\ilor ]i al rela\iei dintre ele. 9. drepturile omului. „The Problem of Community in International Relations“. 171. 77. 3. în Richard L. 1990. 4. Andrew Linklater. 21. Nu este o solu\ie s` sus\inem [n continuare recunoa]terea ]i respectul pentru «altul» ]i includerea lui. 166. 173. în Martin Wight and Herbert Butterfield (ed. Excluderea sau includerea nu este o problem` de clas`. 16. Martin Wight. ras`. 77-98.RELA|II INTERNA|IONALE 236 237 A. 10. p. trebuie înc` s` se interzic` anumite conduite inamicale fa\` de comunitate. The Australian University Press. Londra. Robert H. nu se situeaz` în vecin`tatea problemei. Ibid. Habermas ]i Foucault. edi\ia a II-a. 15. Ethics and Foreign Policy. Chiar în situa\ia în care to\i sunt integra\i în comunitate. 6. 215-228. 12.). în Paul Keal (ed. p. în fa\a accentului ulterior pus pe sociologie ]i pe filozofia istoriei. [n Alternatives. ne ofer` pu\in sprijin în abordarea categoriilor normative. nr. constituie dileme morale fundamentele ale societ`\ii interna\ionale. [n Millennium: Journal of International Studies. 1992). 1990. p. p. 1991. 130. ata]a\i de teoria sociologic`. edi\ia a II-a.). Reconstruction. Londra. Andrew Linklater. [n Millennium: Journal of International Studies. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations. p. Reconciliation and Transcendence“. {n final. 70-91. „The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“. p. p. sex. opera lui Linklater începe cu o critic` a încerc`rilor de a justifica dou` sfere conceptuale separate de obliga\ie moral`. Men and Citizens in International Relations. 1986. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Beitz. p. 301-312. Londra. p. „Pluralism in International Political Theory“. 20. Richardson (ed. realismul ]i marxismul. p.. „Restructuring. Canberra. cast`. 21-43. Aceast` ultim` tendin\` este ilustrat` în lucrarea sa mai recent` despre posibilit`\ile etice ale „cet`\eniei interna\ionale“ promovate [n politica extern` australian`. LINKLATER guitate între nevoia de a dep`]i sistemul statal (subliniat` în prima sa lucrare) ]i o tendin\` de a accepta sistemul statal ca un mediu [n schimbare ]i reform`. Prin opera sa.. cea „intern`“ ]i cea „extern`“. Men and Citizens in International Relations. Higgott and James L. Dar s-ar putea sus\ine ideea c` accentul pus pe opera lui Habermas ca surs` de inspira\ie pentru teoria critic` interna\ional` militeaz` împotriva dimensiunii „praxiologice“ a proiectului lui Linklater. opera sa con\ine lucr`ri de stabilire a unei interdiscipline „postpozitiviste“ a rela\iilor interna\ionale. Andrew Linklater. [n Review of International Studies. Ibid. [n Millennium: Journal of International Studies. lucru ilustrat ]i de Robert Jackson: „[Linklater] nu asigur` nici o baz` filozofic` în [abordarea] cazurilor de conflict între culturi care tinde s` capete amploare ]i care. Macmillan. „Why Is There No International Theory?“. A se vedea. Andrew Linklater. 8. 1990. . O «sociologie comparativ` a codurilor morale». 274. Mann. St Leonards. Marxism and Critical International Theory“. 9. Walzer ]i Wight. Macmillan. inspirate de „}coala teoriei critice de la Frankfurt“ ]i de opera filozofului german Jurgen Habermas. Macmillan. Mark Hoffman. na\ionalitate sau alt` categorie sociologic`. Jackson. 1992. nr. nr. Alien & Unwin. p. Apoi el trece la examinarea modurilor în care dou` paradigme influente. (apr. care merit` sau nu s` fie identificate ]i respectate. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. se poate opta pentru standarde comportamentale precum nevoile fundamentale. Londra. [n mod conving`tor. p. Alien & Unwin. 2. „Realism. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations. „What Is a Good International Citizen?“. 99. Dac` nu se opteaz` pentru relativism. nr. 1990. Ibid. A]a cum am ar`tat pe scurt.

„Neorealism in Theory and Practice“. Termenul „societate interna\ional`“ [nseamn` c`. 1996. p. Critical Theory and International Relations“. 12.). Brown. p. „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull. Richard. Boundaries in Question: New Directions in International Relations (co-editor cu John Macmillan). statele adopt` modele de conduit` care se constituie pe baza constrângerilor morale ]i legale ]i se supun acestora. The Transformation of Political Community. 1986. [n Millennium: Journal of International Studies. Beitz. Suganami. în Alex Danchev (ed. Identity. Chris. Spegele. Cambridge University Press. Hiderni. Pentru Martin Wight. 1995. Beyond Positivism: Critical Reflections on International Relations. Boulder. (ed. [n Review of International Studies. p. ci ]i ca de\in`tori ai unor drepturi speciale. Lynne Reinner. State. în Steve Smith.). Cambridge. South Carolina. and Sjolander. Globalisation. Cambridge. Cambridge. International Theory: Positivism and Beyond. and Linklater“. 23. ai unor privilegii ]i obliga\ii. 1995.RELA|II INTERNA|IONALE 238 „The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“. 77-98.). nr. 1994. p. Keyman. În acest caz. 213-236. Cox. dreptul interna\ional. Fuat.145-158. Wayne S. teoria rela\iilor interna\ionale reprezint` o alternativ` la realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna\ionale. Mark. The Restructuring of International Relations Theory. 1997. International Relations Theory Today. în Ken Booth and Steve Smith (ed. 24. nr. ei accentueaz` importan\a abord`rii istorice. Colorado. Ei ridic` probleme centrale de teoria rela\iilor interna\ionale pe care reali]tii ]i liberalii tind s` le neglijeze. New Jersey. nr. Cambridge University Press. Cambridge. „Political Community“. diploma\ia ]i echilibrul de putere) sunt cruciale pentru men\inerea ordinii interna\ionale. Pinter. Claire T. Hedley Bull pretinde c` „institu\iile“ societ`\ii statelor (r`zboiul. Chris. 1996. 1992. International Relations Theory: New Normative Approaches. Polity Press. Regulile societ`\ii interna\ionale s-au format în Europa în contextul unei anumite culturi cre]tine occidentale. Tauris Academic Publishing. Cum s-au reprodus acestea în decursul timpului pe m`sur` ce societatea interna\ional` s-a extins în afara Europei? Depinde societatea statelor de o cultur` comun` de norme ]i a]tept`ri ale statelor? Care sunt punctele tari ]i punctele slabe ale societ`\ii interna\ionale? Michael Walzer ]i John Vincent sunt în mod special preocupa\i de rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile statelor suverane. Londra. Cambridge University Press. 279-298. Neufeld. 21. Theories of International Relations(co-editor Scott Burchill). 27-51. 1995. marile puteri. Lecturi suplimentare Brown. „The Project of Modernity and International Relations Theory“. 1997. 1995. 1992. Londra. Harvester Wheatsheaf. Basingstoke. [n Millennium: Journal of International Studies. p. 1995. p. Ei caut` modalit`\i în care s` reconcilieze societatea statelor cu valorile cosmopolite. Humanities Press.. Macmillan. Roger D. 241-262. 1994. . Fin de Siècle: The Meaning of the Twentieth Century. Devetak. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. Political Realism in International Theory. rela\iile interna\ionale nu pot fi în\elese în mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (a]a cum sus\in reali]tii) ]i devine posibil s` nu fie necesar` transformarea radical` a ordinii interna\ionale pentru a înf`ptui justi\ia ]i pacea global` (a]a cum solicit` radicalii). „Turtles All the Way Down: Antifoundationalism. Atlantic Highlands. TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE Preocup`rile principale ale autorilor importan\i din aceast` sec\iune se îndreapt` asupra no\iunilor de drept ]i moralitate care opereaz` între state. Din punctul de vedere al metodei. Ace]ti gânditori ne încurajeaz` s` privim rela\iile interna\ionale ca pe o aren` social` unde competitorii – state suverane – se rela\ioneaz` nu numai în calitate de concuren\i la putere ]i bun`stare. în ciuda absen\ei unei autorit`\i centrale. [n Millennium: Journal of International Studies. 1996. University of South Carolina Press. Spre deosebire de ei. E. nr. Londra. „The Achievements of Critical Theory“. Difference: Toward a Critical Social Theory of International Relations. Terry Nardin demonstreaz` c` orice încercare de a aduce obiective cosmopolite în societatea interna\ional` va submina fundamentele procedurale ]i valoarea coexisten\ei.).

dac` ordinea interna\ional` chiar are valoare. deoarece recunoa]te c` societatea interna\ional` este numai unul dintre cele trei „elemente“ competitive din politica mondial`. ci indivizii. The Anarchical Society (1977). celelalte fiind elemente ale unei st`ri hobbesiene a r`zboiului ]i acele tipuri de loialitate transna\ional` care traverseaz` grani\ele teritoriale ]i deseori le submineaz` (cum ar fi ideologia). Apoi el adapteaz` aceste obiective la caracteristicile specifice societ`\ii interna\ionale. anume preocuparea minu\ioas` pentru ordine. În ciuda aten\iei acordate detaliilor ]i rigorii distinc\iilor analitice. r`zboiul însu]i (în anumite condi\ii) ]i func\ia managerial` îndeplinit` de marile puteri. înainte s` ob\in` un post de asistent la London School of Economics. Aceasta este „fundamental` ]i primordial` . dac` acest lucru este totu]i posibil? Acestea sunt întreb`rile principale la care multe dintre lucr`rile lui încearc` s` r`spund`.. este mai pu\in conving`toare.241 H. Totu]i. El le-a insuflat studen\ilor o rigoare critic` ]i o preocupare egal` pentru marile probleme ale vie\ii sociale ]i politice. diploma\ia. de]i societ`\ii interna\ionale îi lipse]te un suveran global. deoarece elementele ultime ale marii societ`\i a umanit`\ii nu sunt statele . istoria ideilor ar putea fi în\eleas` ca un dialog continuu între reali]ti. ci care se refer` la „seturi de obiceiuri ]i practici stabilite pentru a realiza obiective comune“. unde ele se manifest` sub forma conserv`rii statelor suverane membre ]i a men\inerii p`cii ca stare normal` a coexisten\ei dintre ele. J. The Anarchical Society este înc` o lectur` obligatorie pentru majoritatea celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. cum ar fi men\inerea securit`\ii membrilor ei fa\` de violen\a de orice fel. D. dreptul interna\ional.. De la Wight a înv`\at c`. Probabil cel mai impresionant aspect al lucr`rii sale principale este examinarea sistematic` a conceptului de „ordine“ pe baza unor defini\ii foarte clare ]i a unor categorii teoretice.2 Acestea includ echilibrul de putere. asigurarea respect`rii acordurilor ]i protejarea drepturilor de proprietate. Bull define]te ordinea în general ca model de activitate care sus\ine obiectivele sociale elementare ale societ`\ii. El a absolvit Universitatea din Sydney în anul 1952. Acolo a început s` predea rela\ii interna\ionale ]i s` audieze faimoasele prelegeri ale lui Martin Wight. deoarece el a avut în vedere trei „]coli de gândire“ pe care Bull le-a folosit apoi în descrierea ideilor concurente privind natura ]i valoarea ordinii ]i societ`\ii interna\ionale. Bull s-a mutat la Oxford în 1953 ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e politice. Spre deosebire de Wight. cât ]i printre studen\i. Acesta este momentul pentru interven\ia rela\iilor interna\ionale. B. îns` problema unei ordini mondiale se pune indiferent de structura politic` sau social` a globului .. El opereaz` atent o dis- tinc\ie între rolul pe care asemenea institu\ii îl joac` atât în subminarea cât ]i în men\inerea ordinii interna\ionale. Hedley Bull s-a n`scut la Sydney în anul 1932. rela\iile interna\ionale sunt mai mult decât o sum` de modele constante de competi\ie între statele care î]i urm`resc propriile interese. Miller observa c` „[el] analizeaz` lucrurile secven\ial. î]i are originea într-una dintre principalele caracteristici ale gândirii ]i operei publicate a lui Bull.“3 Ca manual. conform c`ruia acestea au interese comune ]i se concep ca rela\ionate reciproc în contextul unor reguli ]i institu\ii comune. revolu\ionari ]i ra\ionali]ti. Societatea este caracterizat` de consensul dintre state.. modul în care acesta s-a schimbat în timp ]i modalitatea de evaluare a rolului din perspectiva unei preocup`ri morale mai presante cu privire la ceea ce nume]te „ordinea mondial`“. Fiecare capitol analizeaz` atent rolul fiec`rei institu\ii. care puteau fi în\elese numai pe baza unei aten\ii necesare acordate contextului istoric. care nu ar trebui reduse la organiza\iile interna\ionale. cât ]i punctele slabe ale influen\elor care au condus la scrierea ei. în studiul rela\iilor interna\ionale. Bull face o distinc\ie important` între un sistem interna\ional ]i o societate interna\ional`.. acest lucru se datoreaz` numai faptului c` este util` pentru ob\inerea ordinii în societatea uman` ca întreg. întregul formând o entitate logic` de o putere impresionant`.“ 1 Una dintre preocup`rile centrale ale lui Bull a fost ordinea în rela\iile interna\ionale. ca mod de argumentare. care ]i-a utilizat categoriile în scopuri . BULL HEDLEY BULL Hedley Bull este bine cunoscut studen\ilor datorit` celei mai citite dintre lucr`rile sale. Ce este aceasta? Care sunt cele mai potrivite instrumente teoretice care s` fie utilizate în studiul ei? Cum variaz` ea în timp ]i spa\iu? Cum poate fi reconciliat` ordinea interna\ional` cu promovarea justi\iei. iar acestea pot fi urm`rite în forma\ia intelectual` ]i personal` a lui Bull. Restul lucr`rii sale reprezint` o examinare atent` a „institu\iilor“ societ`\ii interna\ionale. la care începe s` r`spund` pe etape. atât printre profesori. Bull sus\ine c`. Este un exemplu rar de manual bazat pe ra\ionament. Mo]tenirea lui Martin Wight a fost profund`. Multe dintre articolele sale încep cu o serie de probleme numerotate.. cartea ilustreaz` atât punctele tari. luând cu brio examenele la filozofie ]i drept. În acel moment filozoful australian John Anderson i-a influen\at puternic modul de gândire. iar popularitatea acestuia.

ca profesor de rela\ii interna\ionale la Australian National University. el relev` un principiu de comportament. Anterior public`rii c`r\ii The Anarchical Society. Bull a devenit membru al nou-înfiin\atei Comisii Britanice de Teorie Politic` Interna\ional`. Declinul destinderii din anii ’70 ]i reluarea cursei . În primul rând. Bull a fost cunoscut datorit` atacurilor sale necru\`toare împotriva abord`rii comportamentaliste (sau „]tiin\ifice“) în studiul rela\iilor interna\ionale. Precaut cu privire la pericolele constante ale anarhiei ]i ale prezen\ei politicii de putere ]i cu toate acestea în\eleg`tor fa\` de chemarea cosmopolit` a unei prezumtive „societ`\i mondiale“ care ar considera prioritar` dreptatea individual` fa\` de cea a statelor. a fost [ncadrat [n Direc\ia de cercetare pentru controlul armamentului ]i al dezarm`rii din Ministerul Afacerilor Externe. De aceea. iar aceast` tentativ` de mediere între extreme reu]e]te în multe din lucr`rile sale referitoare la interven\ie. Bull s-a preocupat din ce în ce mai mult de problema ordinii mondiale ]i de fragilitatea crescând` a principalelor institu\ii ale societ`\ii interna\ionale. Conceptul include o semnifica\ie normativ` care nu numai c` presupune un discurs mai cuprinz`tor cu privire la interac\iunea social`. men\inând în acela]i timp speran\a c` o astfel de ordine normativ` ar putea fi extins` pentru a reflecta pe viitor mai multe probleme cosmopolite. el nu ofer` o „viziune personal` asupra a ceea ce ar însemna un comportament just [sau] o analiz` filozofic` a criteriilor necesare pentru a-l recunoa]te“. Viziunea lui Bull a fost în mod fundamental moderat`. În mod analog. Bull însu]i a încercat s` realizeze o distinc\ie între ordine ]i justi\ie. pe m`sur` ce tradi\ia clasic` a recunoscut interdependen\a dintre explica\ie ]i evaluare sau judecata moral`. Argumentele lui Bull trebuie în\elese în contextul unei dezbateri cam aprinse asupra viitorului metodelor de cercetare în rela\iile interna\ionale. postulând o societate interna\ional` ca ordine real`. dup` care s-a întors în Australia. Hedley Bull a încercat în mod clar s` articuleze ]i s` apere ra\ionalismul sau ceea ce a numit o abordare neogrotian` a teoriei ]i practicii rela\iilor interna\ionale.5 Pe m`sur` ce a prelucrat diferite no\iuni de justi\ie avansate de al\i autori ]i concretizate în cereri pentru o schimbare just` (în special de statele lumii a treia) ]i a examinat compatibilitatea lor cu men\inerea ordinii interna\ionale. De aceea. subminând astfel tendin\a realist` de a pune în rela\ie sistemul ]i societatea. spre exemplu. dup` ce s-a întors în Anglia. „echilibrul de putere“ nu poate fi redus la un termen pur descriptiv pentru distribuirea de capacit`\i coercitive. Aceast` preocupare a avut dou` motive principale. care a dominat în multe universit`\i americane spre sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. BULL pedagogice ]i a refuzat s` se identifice cu oricare dintre ele.RELA|II INTERNA|IONALE 242 243 H. Ca urmare. în 1966. A realizat acest lucru. de asemenea. Bull a devenit tot mai critic la adresa Statelor Unite ]i a Uniunii Sovietice. el a afirmat c`. sus\inând c` cea de-a doua este un ideal subiectiv inerent. a]a-numi\ii „scienti]ti“ au trasat o distinc\ie artificial` între ele ]i au încercat s` subordoneze practica teoriei. îns` fragil` din punct de vedere normativ. el s-a ab\inut de la a sus\ine pe oricare dintre ele. El a considerat c` existau limite foarte stricte în aplicarea metodelor cantitative sau comportamentale de analiz`. Bull credea c` domeniul rela\iilor interna\ionale are în centrul s`u considera\ii interdisciplinare ]i inten\ia actorilor al c`ror comportament teoreticienii încearc` s` îl în\eleag`. precum ]i al preocup`rilor lui privind accentul exagerat pe rolul teoriei jocului [n strategiile domeniului nuclear. Bull a revenit la Oxford în anul 1977 pentru a prelua Catedra de rela\ii interna\ionale Montague Burton ]i a r`mas acolo pân` la moartea sa prematur` de cancer în 1985. apoi a petrecut o perioad` de timp în Statele Unite pentru a observa ]i a participa la dezvoltarea disciplinei în institu\ii ca Harvard ]i Chicago. o institu\ie societal` ]i un scop care trebuie men\inut în cadrul societ`\ii interna\ionale. Mai mult. 4 A]a cum Wight a afirmat c` filozofia istoriei este analoag` cu teoria politic` în studiul rela\iilor interna\ionale. le confer` actorilor astfel defini\i drepturi ]i responsabilit`\i speciale fa\` de alte state. prima func\ionând ca un „instrument“ mai mult sau mai pu\in util pentru a explica o „realitate dat`“. ]i-a finalizat lucrarea principal` The Control of the Arms Race (1961). Bull a sus\inut c` fundamentele cercet`rii ]i educa\iei se reg`sesc mai degrab` în filozofie. În anul 1958. Spre sfâr]itul vie\ii. Acolo a fost preocupat de probleme de strategie nuclear` ]i. nu este definit niciodat` exclusiv pe baza unor indici observabili ]i m`surabili. ci. conceptul de „mare putere“. în ciuda ambiguit`\ii. unde a realizat o distinc\ie clar` (]i oarecum polemic`) între teoria „clasic`“ ]i cea „]tiin\ific`“. drept ]i istorie decât în încercarea inutil` de a descoperi „legi ale comportamentului“ între state ca baz` a dezvolt`rii unor predic\ii de încre- dere pentru viitor. în ciuda ader`rii sale la promovarea unei teorii normative în studiul rela\iilor interna\ionale. În mod neobi]nuit. la istoria societ`\ii interna\ionale ]i la poten\ialul controlului armamentului în medierea între c`utarea superiorit`\ii strategice în timpul r`zboiului rece ]i dorin\a contrar` de dezarmare complet`. Se poate observa influen\a lui Martin Wight în articolul publicat de Bull în 1966. teoria ]i practica nu pot fi desp`r\ite una de alta. conceptele sale teoretice nu s-au dep`rtat niciodat` prea mult de în\elesul pe care l-au dobândit în lumea dinamic` a discursului diplomatic. la Institutul de Studii Strategice. Prin urmare. Astfel. el a încercat s` medieze între extreme.

1932-85“. p. proces care s-a accelerat în mod dramatic o dat` cu decolonizarea ]i cu crearea a peste 100 de state noi. 22. exist` posibilitatea identific`rii unor limite în abordarea sa. J. B. D.. Macmillan. definit` din punct de vedere empiric ca o stare de lucruri dinamic` în cadrul sistemului statelor (un fapt). Dac` cineva se situeaz` în tradi\ia ra\ionalist` sau neogrotian`. prin politicile lor modelate evident pentru a exprima mai degrab` dispozi\ii decât pentru a ob\ine rezultate. Miller. Prin urmare. Dac` ele nu îndeplinesc rolurile pe care Bull le atribuie. î]i schimb` mereu pozi\ia în raport de argumentele adoptate de al\ii“. putem afirma c` în centrul operei lui Hedley Bull s-a aflat întotdeauna „un interes constitutiv în conservarea ]i extinderea intersubiectivit`\ii asupra în\elegerii reciproce cu privire la orientarea ac\iunii“. Alteori a afirmat c` societatea statelor ca întreg trebuia valorificat` deoarece era sursa ordinii interna- \ionale. p. p. D. cu ordinea definit` ca o valoare în func\ie de care s` se evalueze societatea interna\ional` în raport cu alte structuri institu\ionale alternative. este important s` elimine afirma\iile realiste sau revolu\ionare. este neclar de ce ordinea. BULL înarm`rilor nucleare la începutul anilor ’80 le-a sl`bit dreptul de a fi privite drept conduc`tori cu r`spundere în cadrul societ`\ii interna\ionale ca întreg. numai marile puteri sunt ]i actori. ar fi periclitat chiar institu\iile care trebuiau reformate de cei care beneficiaser` cel mai mult de pe urma lor pe baza unui interes propriu de tip iluminist.. marile probleme ridicate de el r`mân ]i ast`zi pertinente. J. Ibid. atât întreb`rile puse de el. cititorul nu este sigur dac` s` aleag` tradi\iile în func\ie de reprezent`rile lor concurente cu privire la politica mondial` sau dac` fiecare dintre acestea „acoper`“ anumite elemente ale unei lumi complexe.8 În ciuda unor asemenea dificult`\i ]i chiar dac` Bull însu]i nu a reu]it s` ofere r`spunsuri conving`toare. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. Londra. Bull s-a temut c` „orice revolt` împotriva Occidentului“. În special dou` dintre acestea merit` men\ionate. The Anarchical Society.. în special dac` se baza pe percep\iile r`spândite ale neocolonialismului economic ]i ale inegalit`\ii crescânde dintre cei boga\i ]i cei s`raci. 11. . a]a cum relev` R. B. atunci este dificil s` se vad` modul în care alte institu\ii pot func\iona pentru a preveni pr`bu]irea societ`\ii interna\ionale. Chiar ]i a]a. el a criticat aspru în special SUA: „Prin declara\iile lor beligerante ]i prin preg`tirile pentru o nou` interven\ie militar`. „Hedley Bull. atunci modul în care societatea statelor ar trebui ]i ar putea fi reformat` pentru a fi în serviciul ordinii mondiale este probabil cea mai important` problem` a prezentului. mai degrab` decât s` opereze diferen\e între ordine în general. nu era valoarea în raport cu care Bull a evaluat meritele societ`\ii interna\ionale ]i ale institu\iilor acesteia.RELA|II INTERNA|IONALE 244 245 H. ordinea interna\ional` în societatea statelor ]i ordinea mondial` ca valoare cosmopolit`. Bull a descris istoria societ`\ii interna\ionale în termenii expansiunii geografice. În primul rând. 3. Miller. Bull nu a f`cut aceasta.7 Dup` moartea lui Bull ]i din perspectiva sfâr]itului r`zboiului rece. Oxford. Vincent. 1977. Institu\iile societ`\ii interna\ionale au fost exportate din Europa în restul lumii. precum ]i sl`birea consensului cultural care pusese bazele societ`\ii statelor în trecut. În anii ’80.“6 În al doilea rând. R. J. Acest declin a fost regretabil în special pentru c`. ra\ionalism ]i revolu\ionarism). în J. 1990. Problema în leg`tur` cu ultima afirma\ie. dintre toate institu\iile societ`\ii interna\ionale. 74. În acest caz. Puterea lor a depins de noii membri care au fost interesa\i s` le sus\in`. este c` „persoana . În al doilea rând. Utilizând vocabularul foarte diferit al teoreticianului politic Jürgen Habermas. Bull a avut tendin\a de a îmbina ordinea interna\ional`.9 Dac` r`zboiul rece nu va fi înlocuit de o nou` „ciocnire a civiliza\iilor“ ]i dac` problemele ordinii interna\ionale continu` s` creasc` în ceea ce prive]te obiectivele ]i complexitatea. 2. prin incapacitatea lor de a rezista for\elor interne ale ]ovinismului ]i avidit`\ii au f`cut multe pentru a-]i submina propria pozi\ie de lider al Occidentului ]i pentru a accentua hido]enia fe\ei pe care o ar`tau lumii a treia. Vincent. Hedley Bull. este oarecum regretabil c` Bull nu a reu]it s` dep`]easc` viziunea lui Wight cu privire la cele trei curente tradi\ionale ale teoriei interna\ionale (realism. cât ]i modul în care a încercat s` r`spund` la ele au fost sursa unui interes reînnoit cu privire la opera sa ]i la lucr`rile altor autori asocia\i cu „]coala englez`“ de teoria rela\iilor interna\ionale. Claredon Press. în general. Ordinea era cantitativ` (mai mult sau mai pu\in) sau calitativ`? Uneori el a sugerat c` ordinea a variat în func\ie de timp ]i spa\iu ]i cu toate acestea nu a încercat s` ofere vreun criteriu cu care s` se poat` m`sura o asemenea varia\ie. Note 1.

în Millennium: Journal of International Studies. 37. „From International System to International Society: Structural Realism and Regime Theory Meet the English School“. Stanley.RELA|II INTERNA|IONALE 246 247 H. and World Order“. p. în Brian Porter (ed. D. Justice in International Relations. 1992. „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society: Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“. p. „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“. „Martin Wight and the Theory of International Relations“. p. Intervention in World Politics (ed. în Review of International Studies. Allen&Unwin. p. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. în Social Research. 310. „International Relations as an Academic Pursuit“. The Aberystwyth Papers. Oxford University Press. J. Miller ]i R. 51-73. „Hobbes and International Anarchy“. Tony and Wilson. Londra. 717-739. „The Grotian Conception of International Relations“. Principalele lucr`ri ale lui Hedley Bull The Control of the Arms Race: Disarmament and Arms Control in the Missile Age. the Soviet Union. 1992. 35. nr. 1984. Vincent ]i Wight. Jones. Claredon Press. [n Martin Wight and Herbert Butterfield (ed. Miller. în International Organization. Wheeler. p. 363-377. 1984. 1972. 18. nr. 145-158. Beitz and Linklater“. 35-50. în J. 7. University of Waterloo. nr. 48. Oxford. Londra. nr. Waterloo. 1990. nr. 8. 101-116. 47. p. Roy. 127-131. 1984. 26. 6. în International Journal.). 1961. „The Theory of International Politics: 1919 – 1969“. Evans. 327-352. Oxford. p. 21. Lecturi suplimentare Buzan. New York. 2. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. 463-488. 12. în International Affairs. Hedley Bull. p. „Society and Anarchy in International Relations“. 1966. J. 1988. Vincent. (eds. 62. „Order in International Politics“. The Expansion of International Society (împreun` cu Adam Watson). Oxford University Press. Consulta\i în special Hedley Bull. 1986. 437-447. 7. nr. 1-13. „The Great Irresponsibles? The United States.. 1966. Ontario. University of Waterloo. 1992. Claredon Press. 17. Hedley Bull on Arms Control. p. Vincent. 1983. The Anarchical Society. p. p. J. „Reflections on the Domestic Analogy: Bull. în Review of International Studies. BULL 4. 1971. D. p. „Regime Theory and the English School of International Relations: a Comparison“.). Habermas. nr. nr. în Australian Outlook . Peter. 1980. . B. Macmillan. R.. B. p. 1976. 1977. 195-214. 329-352. 9. Ontario. Barry. p. Basingstoke. and Vincent. „Hedley Bull and Order in International Relations“. Oxford. p. în Millennium: Journal of International Studies. p. Londra. în British Journal of International Studies. în International Journal. Beacon Press. nr. Praeger. 437. 1981. nr. 1993. R. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. 1972. 30-58. Hedley Bull. „The Great Irresponsibles? The United States. 1987. Oxford University Press. nr. 1966. J. Justice in International Relations. nr. J. R. Londra. „The International Anarchy in the 1980’s“. Hidemi. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. 1990. The Anarchical Society. 1983.). 78. J. 21. Claredon Press. Hedley Bull. 35. (the Hagey Lectures). 5. nr. Oxford. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Nardin. p. Vincent. Nicholas J. 179-196. the Soviet Union and World Order“. Macmillan.). 1980. 47. p. 1986. în Millennium: Journal of International Studies. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. p. Hugo Grotius and International Relations (împreun` cu Benedict Kingsbury ]i Adam Roberts). Knowledge and Human Interests. p. 1981. Allen&Unwin.). Suganami. în Martin Wight and Herbert Butterfield (ed. Hoffman. nr. Oxford. „International Theory: the Case for a Classical Approach“ în World Politics. 251-265. Boston. în Australian Outlook.

Cel din urm` se refer` la „un set de probleme care trebuie luate în considerare atât în actul de decizie ]i de execu\ie. reprezint` în opinia lui Oakeshott polul în jurul c`ruia graviteaz` gândirea european` despre statul modern. societatea interna\ional` reprezint` o asociere practic` între state: „Fiecare este devotat propriilor obiective ]i propriei concep\ii despre bine. NARDIN TERRY NARDIN Profesorul Terry Nardin pred` teorie politic` interna\ional` la Universitatea Wisconsin-Milwaukee. ci în valorile de dreptate. Vincent. cum ar fi o echip` de fotbal. societas reprezint` o rela\ie „moral`“ între agen\i liberi care î]i însu]esc strict doar autoritatea rezultat` din unele condi\ii necesare asocierii ]i ac\iunii. iar pentru a în\elege lucr`rile lui Nardin este necesar s` se înceap` cu opera mentorului s`u intelectual. Din câte cunosc. supunându-se unor reguli care nu sunt utile ]i care nu specific` ac\iunea. sunt caracterizate de o elegan\` notabil` a stilului. îns` organizarea în acest fel a problemelor umane [l restric\ioneaz` pur ]i simplu pe cel care este capabil s` caute „o via\` bun`“ într-o manier` proprie. doresc s` le urm`reasc` în mod colectiv. iar uneori chiar cei mai mul\i. proiectate pentru a atinge un scop. Oakeshott a fost probabil cel mai important gânditor politic englez al secolului. de]i Nardin modific` u]or conceptele în ceea ce prive]te distinc\ia dintre asocierea „orientat` spre scop“ ]i cea „practic`“. Wight) ]i apoi deoarece î]i bazeaz` interpretarea proprie cu privire la natura dreptului interna\ional între state pe fundamentele filozofice ale filozofului politic englez Michael Oakeshott (1901-1990). De exemplu. El a dezvoltat un concept de societate civil` de mare fine\e ]i a analizat unele dintre cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea statului modern. le permite celor implica\i urm`rirea propriilor obiective. caz în care rolul guvernului este de a rezolva problemele corespunz`toare. Aceasta poate fi considerat` drept „teleocra\ie“. De exemplu. De asemenea. De asemenea. Binele comun al acestei comunit`\i cuprinz`toare const` nu în obiectivele pe care unii membri ai ei. cât ]i în evaluarea deciziilor ]i ac\iunilor“. Ei pot fi „pruden\i“. În ciuda reputa\iei de conservator. Oakeshott a fost foarte sceptic cu privire la presupusele „virtu\i“ ale statului modern. ci ar trebui s` men\in` valori academice riguroase care s` fie urmate pentru semnifica\ia lor intrinsec`. sus\inând c` acestea nu ar trebui s` fie confundate cu ]colile tehnice. principiul conform c`ruia indivizii trebuie s` ac\ioneze corect nu precizeaz` ce ar trebui spus sau f`cut într-un caz particular. Terry Nardin utilizeaz` în mod explicit acest cadru pentru a justifica o interpretare unic` a societ`\ii interna\ionale. practicile acesteia sunt „prudente“ în con\inut. cele mai multe. Aceast` diferen\iere este reflectat` de cele dou` moduri categoric diferite de asociere uman` deosebite de Oakeshott ]i pe care le-a numit universitas ]i societas. Dimpotriv`. împreun` cu „vocabularul“ asociat fiec`ruia. Prima reprezint` o asociere de oameni uni\i pentru atingerea unui obiectiv comun. care a fost profesor de ]tiin\e politice la London School of Economics pe când Martin Wight î]i \inea acolo faimoasele cursuri despre teoria politic` interna\ional`. Morality. fapt ce se refer` la un comportament util proiectat pentru atingerea scopului dat. eliminarea unor circumstan\e care altfel ar putea afecta îndeplinirea scopurilor indivizilor. sau pot fi „morali“. un efort comun de a c`uta satisfacerea unui set de sine st`t`tor de obiective comune. „Asocierea civil`“. astfel încât statele îndeplinesc rolul pe care Oakeshott l-a atribuit indivizilor în societatea civil`. {nt@i pentru c` opera sa difer` în unele aspecte importante de cea a altor reprezentan\i ai „]colii engleze“ analiza\i în aceast` lucrare (Bull. Sau practicile sale se pot limita la un cadru de conduit` care nu specific` nici un astfel de obiectiv ]i care ofer` pur ]i simplu o recompens` negativ`. a fost destul de radical în unele chestiuni particulare. El a fost un nonconformist în sensul c` a refuzat multe dintre elementele normale ale epocii sale. oricare ar fi acestea. a fost un ap`r`tor fervent al elitismului din universit`\i. and the Relation of States (1983) preia distinc\ia primar` efectuat` de Oakeshott între „asocierea civil`“ ]i „asocierea întreprinz`toare“ ]i o aplic` la nivel global. îns` care. Sunt dou` motive pentru a-l include în aceast` sec\iune care cuprinde teoreticienii societ`\ii interna\ionale. Ace]ti agen\i se împart în dou` categorii diferite. Lucrarea sa Law. pe de alt` parte.249 T. Pentru Nardin. societatea conceput` în acest ultim mod. De]i unele lucr`ri ale sale sunt complexe. Concep\ia sa abordeaz` conduita uman` ca fiind constituit` din agen\i inteligen\i care reac\ioneaz` la situa\iile întâmpl`toare pentru a-]i atinge scopurile ]i care ac\ioneaz` astfel prin prisma existen\ei unor practici multiple. nu ofer` mântuirea (prin promisiunea îndeplinirii unui obiectiv comun). 1 Nardin reproduce pur ]i simplu modurile de asociere ale lui Oakeshott la nivel interna\ional. el a influen\at considerabil modul în care se studiaz` ]i se pred` istoria gândirii politice. Nardin este singurul care a scris despre societatea interna\ional` ]i a utilizat opera lui Oakeshott pentru a-]i justifica interpretarea proprie a caracterului special al rela\iilor dintre state. în special eseurile. Astfel. Aceste dou` concepte. .

indiferent de distribu\ia puterii ]i a bog`\iei între ele. Statele nu împ`rt`]esc acelea]i scopuri. care interzice exproprierea f`r` compensa\ii a bunurilor aflate în posesia str`inilor . care permite o pluralitate de Gemeinschafts (Gemeinschafts = comunit`\i – n.“6 . f`r` îndoial`. fiecare determinat de standardele utilizate pentru a defini ]i a m`sura adev`rul. ca pe un „lucru bun“. cât ]i a valorilor incluse ]i exprimate de majoritatea statelor lumii. De fapt. Con\inutul unor tratate speciale ar putea fi subiect de acord ]i negociere. trad. În acest sens Brown remarc`: „regula . fa\` de preten\iile realismului ]i revolu\ionarismului. Modul în care Nardin abordeaz` analiza societ`\ii interna\ionale este foarte diferit de maniera în care aceasta este conceput` de Wight. care impun obliga\ii cu for\` egal` tuturor statelor. a]a cum sus\ine uneori Wight. Nardin se distan\eaz` de mentorul s`u atunci când admite c` lupta dintre aceste „moduri de conduit`“ a fost pierdut` în cadrul grani\elor statului modern. „Relativismul . dar este subminat` dac` statele sau al\i actori încearc` s` o transforme într-o asocia\ie orientat` spre un scop. Dar societatea statelor ]i institu\ia ei central` în domeniul dreptului nu sunt probleme asupra c`rora statele s` î]i dea acordul. Nardin nu ofer` explicit un asemenea argument.. Nardin ignor` pur ]i simplu astfel de preten\ii. fiecare dintre ele î]i urm`re]te propria viziune cu privire la o via\` bun` în numele cet`\enilor s`i. Nardin consider` implicit ceea ce Oakeshott era preocupat s` împiedice. Gesellschaft = societate – n.. Nardin pretinde c` societatea statelor trebuie s` fie în\eleas` ca fiind constituit` prin asemenea practici. El nu are nevoie s` apere societatea interna\ional`.“2 sali]ti» [politica statelor] nu trebuie evitat` sau inversat`. în mod logic. iar. care pot fi atinse numai prin participarea în cadrul unui organism comun care s` stabileasc` practici autorizate. a]a cum face Bull. Pentru «univer- Nardin evit` toate problemele asociate cu conceptualizarea societ`\ii interna\ionale ca via media. 3 Aceste probleme mai importante \in de domeniul „practicilor autorizate“ din dreptul interna\ional.“4 Aplicând distinc\ia lui Oakeshott la societatea interna\ional`. În cadrul „]colii engleze“. Aceasta nu înseamn` c` statele nu au unele scopuri comune ]i nu-]i dau avizul în cadrul unor acorduri pentru a îndeplini aceste scopuri în mod concret. Pentru «reali]ti» constrângerile morale ar trebui s` se aplice ]i chiar se aplic` statelor. abordarea sa este relativ superioar` acestora. atunci când justi\ia se refer` la regulile procedurale ale coexisten\ei statelor. din perspectiva lui Nardin. nu ar trebui ca societatea statelor ]i dreptul interna\ional s` fie în\elese ca o asociere orientat` spre un scop.RELA|II INTERNA|IONALE 250 251 T. faptul c` firmele din Bangladesh sunt fragile nu este deloc elocvent.) generate intern. conservatoare. El nu prive]te societatea civil` interna\ional` ca pe unul dintre elementele competitive din cadrul rela\iilor interna\ionale. Justi\ia înseamn` reguli impar\iale. rezult` din dezacordul evident privind existen\a multor adev`ruri. NARDIN pace. Statele nu pot renun\a la participarea la aceste practici f`r` a-]i abandona statutul lor de membri ai societ`\ii interna\ionale astfel analizate. a]a cum afirm` Brown. securitate ]i coexisten\`. Bull ]i Walzer. Societatea interna\ional` se prezint` astfel ca o Gesellschaft (în limba german`. El nu este interesat de dilemele reconcilierii ordinii cu justi\ia în societatea interna\ional`. este impar\ial` deoarece o firm` din Bangladesh care func\ioneaz` în SUA ar fi la fel de îndrept`\it` s` beneficieze de protec\ie ca ]i o societate american` care ac\ioneaz` în Bangladesh.) fragil`. valoarea societ`\ii interna\ionale este afirmat` printr-o presupus` tradi\ie sau printr-un model de gândire a c`rui identitate se define]te per a contrario.“5 Aceasta nu neag` îns` posibilitatea existen\ei unor criterii metaetice – Nardin nu este cu siguran\` un sceptic în ceea ce prive]te morala – numai c` mai trebuie s` descoperim care ar fi acel criteriu. Via media (calea de mijloc) se define]te.. Este mai degrab` ceva dublu negativ decât ceva pozitiv. Ea protejeaz` interesele comune ale statelor pentru a avea o coexisten\` stabil`. Astfel. care reprezint` ele însele condi\ia posibilit`\ii de cooperare con]tient` între state. De asemenea. îns`. care sunt punctele de pornire ale lui Wight ]i Bull. deoarece ordinea acesteia este deja just`. Consecin\ele modului în care Nardin abordeaz` societatea interna\ional` sunt. „ceea ce trebuie s` fie considerat drept tratat ]i modul în care statele se angajeaz` prin tratate sunt. Societatea interna\ional` este o societas procedural`. îns` acesta este compatibil din punct de vedere logic cu cadrul general al teoriei sale... Datorit` acestui fapt. probleme mai importante decât con\inutul oric`rui tratat anume“. În lumina diversit`\ii evidente. dup` Forsythe: „prin respingerea fiec`rei extreme. adic` subordonarea societas fa\` de universitas la nivelul politicii interne. sigurul r`spuns ra\ional este în consecin\` de a accepta ]i a face fa\` relativismulului etic. trad. el nu crede c` practicile autoritare ale societ`\ii interna\ionale mediaz` între realism ]i revolu\ionarism. atât prin prisma tradi\iilor etice..

datoria de noninterven\ie. considerând statele ca ]i când ar fi persoane particulare. în cazul în care statele nu ar trebui considerate ca având viziuni autonome despre „via\a bun`“. încerc`rile de a o aplica vor e]ua ]i vor submina consensul rafinat care exist` deja cu privire la justi\ia procedural`. s` elimine abuzul pe care a inten\ionat s` îl remedieze. Înc`lcarea drepturilor omului trebuie s` fie atât de serioas` încât s` merite costul în vie\i omene]ti pe care l-ar putea produce interven\ia. cu timpul va deveni tot mai slab`. dar. Interven\ia armat` pentru a proteja drepturile omului [poate] fi întreprins` numai dup` ce alte remedii mai pu\in drastice au fost încercate ]i au e]uat. Dac` încearc` s` devin` un fel de asocia\ie orientat` spre un scop. aceasta nu înseamn` c` nu este interesat de promovarea drepturilor omului la nivel global. în concordan\` cu cadrul lui Oakeshott. conservatoare în ceea ce prive]te implica\iile politice.“8 Valabilitatea abord`rii lui Nardin cu privire la studiul eticii ]i al societ`\ii interna\ionale const` în aderen\a sa riguroas` la consecin\ele adopt`rii renumitei dihotomii a lui Oakeshott între cele dou` ideal-tipuri de asociere uman`. Dac` aceast` abordare este conving`toare sau nu depinde foarte mult de validitatea aplic`rii distinc\iei la rela\iile interna\ionale. de exemplu. de asemenea. Pentru c`.RELA|II INTERNA|IONALE 252 253 T. 3. 9 Dac` Nardin nu poate îndeplini ambele sarcini. obliga\ia de a respecta tratatele ]i restric\ii cu privire la conduita în r`zboi“. Nardin afirm` chiar cazul contrar. S` ne gândim. (b) este mai important s` fie respectate statele decât oamenii sau comunit`\ile care le compun“. În 1986 el a publicat un articol unde critic` încerc`rile lui Walzer de a deduce drepturile statului din drepturile fundamentale ale omului ]i. Nardin se opune legisla\iei interna\ionale care ar permite interven\ia în afacerile interne ale statelor. la Cambodgia sub conducerea lui Pol Pot. Este posibil ca ele s` nu con\in` nici o form` de „via\` bun`“ pentru cet`\enii lor. cât timp aceste criterii accentueaz` dificultatea justific`rii interven\iei chiar dac` violarea drepturilor omului reprezint` un argument potrivit în favoarea interven\iei. Morality and the Relation of States în 1983. în acela]i timp. NARDIN Nardin se opune oric`rei încerc`ri de a împov`ra societatea interna\ional` cu scopuri comune. oricât de dificil ar fi s` se realizeze. Statele nu sunt persoane particulare. Interven\ia trebuie. Toate criticile pe care Nardin le-a primit î]i au originea în aceast` singur` presupunere. În lipsa unui acord cu privire la ceea ce ar înseamna aceasta. pune accent pe primatul drepturilor politice ]i civile fa\` de cele economice ]i sociale: „A insista asupra respect`rii drepturilor omului înseamn` a pretinde ca politicile ]i legile unei comunit`\i s` reflecte principiile impar\ialit`\ii cu privire la persoane ]i la scopurile lor. Justi\ia cere „independen\a ]i egalitatea din punct de vedere legal a statelor.7 Este interesul comun al statelor de a sus\ine aceast` concep\ie limitat` asupra justi\iei. 10 Nardin sus\ine c` este chiar posibil s` se justifice interven\ia în afacerile interne ale statelor pe baza viol`rii drepturilor omului de c`tre acestea ]i. dreptul la autoap`rare. admite unele excep\ii de la regula noninterven\iei. Simon Caney observ` c` „el a fost nevoit s` constate c`: (a) statele au o valoare moral` inerent` ]i de aceea trebuie respectate. atunci întregul cadru se sprijin` pe fundamente intelectuale ]i morale foarte fragile. Ideile lui Nardin despre rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile statului s-au schimbat de la publicarea c`r\ii Law. nu mai puternic`. o distan\are destul de radical` fa\` de „]coala englez`“. Oare exist` limite pentru diversitatea politic` ]i etic` pe care dreptul interna\ional ar trebui s` o recunoasc`? Cel pu\in Michael Walzer. lucru care ar face ca interven\ia s` fie foarte dificil de justificat în practic`: „1. care este o condi\ie prealabil` a coexisten\ei lor. El chiar men\ioneaz` importan\a lor. cum ar fi obliga\ia de a realiza un fel de justi\ie distributiv` între Nord ]i Sud. s` se impun` constrângeri importante ]i severe interven\iei din considera\ii etice cu privire la cel ce de\ine dreptul de interven\ie. Totu]i. propune limite stricte pentru situa\iile care permit interven\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. Mul\i dintre membrii acesteia (cum ar fi John Vincent) se tem de incapacitatea ei de a încorpora elemente de justi\ie cosmopolit` ]i sus\in c` supravie\uirea acesteia depinde de o astfel de încorporare. Nu exist` nici o îndoial` c` opinia auster` a lui Nardin despre justi\ia interna\ional`. reprezint`. în acela]i timp. a c`rui abordare a eticii interna\ionale presupune c` legitimitatea drepturilor statului este dependent` de un „echilibru“ moral între state ]i comunit`\ile pe care le protejeaz`. 2. [n fapt. Efectele destabilizatoare anticipate ale interven\iei umanitare asupra stabilit`\ii interna\ionale trebuie s` fie minime. Aceasta sugereaz` c` dreptul statelor de a se bucura de privilegiile apartenen\ei la societatea . fapt inerent în ideea unei asocia\ii practice. 4. nu este clar de ce are sens s` credem c` distinc\ia lui Oakeshott este de mare ajutor în analiza eticii societ`\ii interna\ionale. recunoa]terea de c`tre Nardin a leg`turii dintre drepturile statului ]i drepturile omului submineaz` distinc\ia orientat` spre scop/practic pe care se bazeaz` pentru a-]i justifica abordarea conservatoare a societ`\ii interna\ionale.“ 11 Din nefericire. În mod similar.

Law. 1-22. p. 149-167. 19. nr. Morality. „The Problem of Relativism in International Ethics“. 9. 4. În ciuda eforturilor sale. 18. p. 413. 12. Walzer ]i Wight. Consulta\i Nicholas Wheeler. 1986. proiectul lui Terry Nardin reprezint` o contribu\ie distinct` la studiul rela\iilor interna\ionale. De asemenea. 1990. „Law. ca indivizi. religioas` ]i etnic` în interiorul grani\elor lor teritoriale. Ibid. în International Political Science Review. New Jersey. Morality. Cambridge University Press. p. „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“. atunci aceasta ar putea justifica de fapt interven\ia împotriva statelor care nu reu]esc s` respecte diversitatea cultural`.12 Caney afirm` c`. Pe scurt. Vincent ]i Wight le-au avut în lucr`rile lor. „International Ethics and International Law“. 270. 29. nr. 1983. în Millennium: Journal of International Studies. Terry Nardin. a dat na]tere fenomenului de suveranitate negativ`. 11. Traditions of International Ethics. Nardin consider` c` membrii societ`\ii interna\ionale. aceasta sl`be]te argumentele în favoarea unei societ`\i interna\ionale bazate pe diversitate etic` ]i cultural`. Jackson. 150.RELA|II INTERNA|IONALE 254 255 6. Terry Nardin. p. Ibid.. nr. and the Relations of States. Chris Brown. Jackson afirm` c` a intervenit o muta\ie fundamental` în statutul suveranit`\ii statelor în dreptul interna\ional pe parcursul ultimilor 200 de ani. Murray Forsythe. construc\ia teoretic` a lui Nardin cu privire la rela\iile interna\ionale se sprijin` pe fundamente nesigure. „The Classical Theory of International Relations“. 1992. International Relations. 1988. 10. 123-135. 18. Cambridge. Harvester Wheatsheaf. 48. p. în Political Studies. Cambridge. 125. Totu]i. Simon Caney. Princeton. 93-94. 29. 1996. 26. în secolul al XIX-lea. Ast`zi multe state se bucur` de privilegiul de a apar\ine societ`\ii interna\ionale f`r` a avea capacitatea de a furniza bunuri de baz` cet`\enilor lor. Quasi-States: Sovereignty. Mapel (ed. Princeton University Press. Terry Nardin ]i Jerome Slater. p. nr. NARDIN Chris Brown. and the Relations of States. p. dezbaterea problemei dac` societatea statelor este un „înger p`zitor“ sau un „gangster global“ va continua mult timp. Consulta\i Robert H. 1989. 1983. deoarece cele din urm` sunt la fel de importante ca ]i primele pentru c` le permit indivizilor ]i statelor s` se angajeze în orice fel de asociere orientat` spre scop sau spre practic`. 86-96. cât ]i ca implica\ii normative. nr. p. Simon Caney. International Relations Theory: New Normative Approaches. dreptul interna\ional acorda drepturi de suveranitate entit`\ilor care î]i puteau demonstra capacitatea de a oferi elemente politice ]i economice de baz` cet`\enilor lor. „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Nonintervention“. Vincent. 215. nr. Note 1. „The Problem of Relativism in International Ethics“.15 15. În timp ce.. 14. Morality.13 De asemenea. Terry Nardin. p. „dac` diversitatea înseamn` c` statele au dreptul s` î]i maltrateze popula\ia. interna\ional` este mai degrab` limitat decât absolut. 1989. „Nonintervention and Human Rights“. 1992. el sus\ine c` încercarea lui Nardin de a face o distinc\ie între drepturile politice ]i civile ]i drepturile economice ]i sociale ]i de a acorda o mai mare prioritate celor dintâi nu este conving`toare. p. Principalele lucr`ri ale lui Terry Nardin Law. 1993. and the Third World. „Ethical Traditions in International Affairs“. 1978. r`mâne neclar dac` el evit` problemele ]i dilemele pe care Bull. Princeton University Press. atunci este greu de spus de ce urmeaz` s` evalu`m o astfel de diversitate“. Cu privire la aceast` not` ave\i în vedere distinc\ia lui Robert Jackson între state ]i cvasi-state în sistemul interna\ional. în Review of International Studies. 219. and the Relations of States“. 18. op. . p. 6. sunt demni de respect ]i independen\`. p. Abordarea sa este complet diferit` de cele ale altor membrii ai „]colii engleze“ atât ca premise filozofice. p. p. Hemel Hempstead. Cambridge University Press. Ibid. în Journal of Politics. 19-30. p. 3. 13.. 2. 44. p. cit. nr. 8. 276. Dar este clar c` mul\i dintre ei nu o merit`. dac` diversitatea etic` ]i cultural` trebuie respectat`. 7. în Review of International Studies.. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. cit. procesul decoloniz`rii.). 14 În absen\a unei sus\ineri clare a analogiei. Chris Brown. inspirat el însu]i de regula egalit`\ii rasiale. în Political Studies. în Terry Nardin ]i David R.. New Jersey. „Guardian Angel or Global Gangster? A Review of the Ethical Claims of International Society“. op. T. Princeton. p. 18. nr. 5. A]a cum relev` Brown. în Review of International Studies. 1997. 14.

Christopher Hill îl descrie ca pe o persoan` cu „dezvoltare târzie“. p. Mai mult. Hill a observat c` „excep\ionalele sale calit`\i au ie]it la iveal` numai dup` terminarea studiilor universitare ]i nici atunci nu a atins capacitatea sa maxim`. and the Third World. Chris. 1988. a fost ]i o pierdere mare pentru a]a-numita „]coal` englez`“ a rela\iilor interna\ionale. JOHN VINCENT John Vincent a murit subit la 2 noiembrie 1990. Brown. iar în gândirea sa se poate observa o muta\ie semnificativ`. Universitatea din |ara Galilor de la Aberystwyth. Rationalism in Politics and Other Essays. 1 El a absolvit cea mai veche facultate de rela\ii interna\ionale din Marea Britanie. Clarendon Press. nr. Al doilea element este problema drepturilor omului în politica mondial`: în ce constau ele. despre care a publicat prima sa carte notabil` în 1974. problemele puse de Vincent ]i rigurozitatea cercet`rii sale intelectuale sunt relevante în special în epoca de dup` r`zboiul rece. în International Political Science Review. Neumann sugereaz` c` membrii acestei ]coli de gândire au în vedere cinci probleme în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 1962. John Vincent s-a n`scut în anul 1943. p. influen\at în special de lucr`rile lui Martin Wight ]i Hedley Bull. Moartea sa a însemnat mai mult decât o tragedie personal` pentru cei care l-au cunoscut. Quasi-States: Sovereignty. On Human Conduct. Chiar înainte s` moar` a reanalizat câteva dintre argumentele din lucr`rile sale anterioare. Înainte de a-i urma Susanei Strange ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics. Vincent a predat la universit`\ile Keele ]i Oxford. care nu a reu]it extraordinar în activitatea sa ]colar` ]i care a intrat cu dificultate la universitate dup` absolvirea liceului. Caney. 18. International Relations Theory: New Normative Approaches. Robert H. „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“. Avea numai 47 de ani ]i abia trecuse un an de la numirea sa ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics. Jackson. Oakeshott. 27-37. Neumann îl caracterizeaz` ca pe un membru autentic al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. International Relations. Oxford. Hemel Hempstead. El a editat prestigioasa Review of International Studies timp de trei ani înainte de a fi numit profesor la Londra. Chris. Apoi a studiat la Universitatea Leicester (master în studii europene) ]i la Australian National University (unde ]i-a luat doctoratul). Cambridge. ei sunt intere- . Londra. Michael. gradul în care se poate m`sura evolu\ia respect`rii lor ]i dificult`\ile inerente încerc`rii de a promova drepturile omului în diploma\ia interna\ional`. Harvester Wheatsheaf. 213-222. Methuen. ci abia aproape de 40 de ani“. în anul 1989. 1990. 2 În primul rând. 1997. 1975. „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Nonintervention“. 14. Michael. În excelenta analiz` a operei lui Vincent. Primul este problema „interven\iei“ în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. în Review of International Studies. Simon. 1992. Cambridge University Press. Ar fi fost interesant de observat modul în care Vincent ar fi r`spuns la aten\ia care este acordat` celor dou` elemente prezente în cel mai înalt grad în lucr`rile sale. Hedley Bull.. nr. Oakeshott. fiind îndrumat de mentorul s`u.RELA|II INTERNA|IONALE 256 Lecturi suplimentare Brown.

Alan James arat` c`: „O societate . au o predilec\ie comun` pentru analiza rela\iilor interna\ionale în cadrul a ceea ce Hedley Bull denumea „societatea statelor“. nu este nevoie s` dedic`m prea mult timp ideii de noninterven\ie. ra\ionali]tilor ]i revolu\ioni]tilor continu` s` influen\eze atât maniera în care membrii acestei ]colii î]i prezint` principalele idei cu privire la rela\iile interna\ionale. condamnarea pe scar` larg` a unei forme de comportament în societatea interna\ional` reflect` de obicei o for\` oarecare a normei care este. în special în termenii practicii ]i culturii diplomatice. Desigur. de aceea termenul societate. interven\ia este ceea ce statele observ` deseori în ac\iunile celorlal\i ]i niciodat` în ac\iunile proprii. Scriind în timpul r`zboiului rece dintre superputeri. Evaluarea de c`tre Morgenthau a politicii interna\ionale privite ca lupt` pentru putere include o analiz` a echilibrului de putere ca factor stabilizator în politica statelor ]i chiar a importan\ei consensului moral de care depinde. Vincent se arat` suspicios cu privire la „întregul efort de a-i analiza pe marii gânditorii ca ]i cum ar fi colete la oficiul po]tal“ ]i f`r` îndoial` c` ar fi avut o p`rere critic` cu privire la modul în care am clasificat gânditorii importan\i în aceast` carte: „Critica realist` a lui Carr este urmat` de un capitol despre limitele realismului. Tot ce se poate spune este c` ei sunt de acord în leg`tur` cu problemele centrale ]i opereaz` cu to\ii în cadrul unei tradi\ii mai extinse a gândirii în c`utarea r`spunsurilor. La începutul anilor ’70. scopurile.. este mult mai potrivit decât termenul sistem pentru a caracteriza colectivitatea statelor. cele trei renumite elemente ale lui Wight cu privire la gândirea interna\ional` sunt foarte importante pentru membrii „]colii engleze“. Vincent însu]i nu a fost de acord cu un num`r mare de r`spunsuri la problemele-cheie men\ionate anterior. care interzic interven\ia ]i utilizarea abuziv` a acesteia de SUA ]i Uniunea Sovietic`. Realistul Martin Wight din lucrarea Power Politics se deosebe]te de ra\ionalistul Martin Wight din studiul Western Values in International Relations. Vincent nu a fost interesat în primul rând de problema interven\iei umanitare.“5 În al treilea rând. Hedley Bull. }i acei membri . Ea reflect` ac\iunile ]i reac\iile membrilor s`i. vor fi influen\a\i de ra\ionamentele lor... a]a cum relev` Vincent. Aceasta ar putea sugera c` reprezint` numai un abuz ]i c`. VINCENT sa\i de analiza comparativ` a „sistemelor interna\ionale“ în timp ]i spa\iu. dezvoltat` din lucrarea de doctorat realizat` sub îndrumarea lui Hedley Bull. Statele fac în . Atunci când a abordat din punct de vedere teoretic În lucr`rile lui Vincent se poate observa o fin` evolu\ie de la o sus\inere strict` a interpret`rii pluraliste a societ`\ii statelor la una mai solidar`. Spre deosebire de cei mai mul\i oameni. grijile ]i de toate celelalte elemente ale condi\iei umane . în principiu. cu conota\iile sale voluntare. dac` vrem s` în\elegem rela\iile interna\ionale ]i modul în care statele se comport` cu adev`rat. ar fi de-a dreptul incorect s` afirm`m c` cei care se identific` ca apar\inând „]colii engleze“ sunt de acord asupra problemelor principale. Totu]i. Acea evolu\ie explic` contradic\ia aparent` dintre ra\ionamentele centrale din principalele sale c`r\i. membrii ]colii men\ionate dezbat continuu gradul schimb`rii în cadrul societ`\ii statelor... Într-una din celebrele sale expresii. cât ]i modul în care se pozi\ioneaz` în cadrul acelui corpus de idei. Exist` vreo dovad` c` aceasta se extinde astfel încât s` includ` ]i actori care nu sunt state? Legitimitatea regulilor care unesc statele depinde de recunoa]terea acestora doar de state sau necesit` sus\inerea unui num`r mai mare de sus\in`tori? Ce înseamn` echilibrul relativ dintre „pluralism“ ]i „solidaritate“ în societatea interna\ional`? Oare institu\iile sale (descrise pe larg în renumita lucrare a lui Bull) sunt compatibile cu o cultur` a consensului de procedur` între state sau ele se transform` într-o direc\ie mai solidar` pentru a promova ]i o mai mare omogenitate între state? În al patrulea rând. de speran\ele. Distinc\ia sa cu privire la „modelele gândirii interna\ionale“ ale reali]tilor. exista o discrepan\` sup`r`toare între prevederile dreptului interna\ional. Vincent a devenit din ce în ce mai radical pe m`sur` ce a înaintat în vârst` ]i nu invers. Desigur.“4 ]i practic probleme cum ar fi interven\ia ]i rolul drepturilor omului în societatea interna\ional`. 3 Se ajunge astfel la a se accentua mai curând rolul voin\ei decât cel al necesit`\ii în analiza comportamentului statelor. în cele din um`. reflect` ra\ionalismul sumbru al fostului s`u îndrum`tor. În ultimul rând..RELA|II INTERNA|IONALE 258 259 J. el a reprezentat mai degrab` modul în care valori ]i preocup`ri concurente pot coexista cu succes în gândirea unui autor. temerile. credin\ele. Nonintervention and International Order (1974) ]i Human Rights and International Relations (1986). Aceasta ar putea s` aib` o leg`tur` cu insatisfac\ia sa crescând` fa\` de mo]tenirea intelectual` a fostului s`u mentor. Prima sa lucrare. În al doilea rând. îns` acest fapt nu ar trebui tratat ca semn de sl`biciune. tensiunile dintre cerin\ele ordinii interna\ionale ]i cele ale justi\iei cosmopolite reprezint` o preocupare permanent` pentru autori ca Vincent. de]i chiar ]i Bull a avut o evolu\ie asem`n`toare spre sfâr]itul vie\ii sale. se supune ]i în acela]i timp exprim` dorin\ele ]i capriciile celor care fac parte din ea. stabilitatea unui sistem. înc`lcat`.

Mazzini completeaz` evolu\ia liberal` a teoriilor împotriva noninterven\iei. activitate normal` în cadrul rela\iilor interna\ionale) const` în utilizarea unor mijloace coercitive pentru a modifica comportamentul sau. fundamentat` pe subiectivitatea statelor în definirea conceptelor universale de drept ]i pe eficien\a relativ` a noninterven\iei în sus\inerea intereselor materiale ale oamenilor pe termen lung. exist` o multitudine de rela\ii între oameni. el nu ofer` o alt` alternativ` decât adeziunea riguroas` la legile noninterven\iei. mai ales dac`.RELA|II INTERNA|IONALE 260 261 J. credem c` reprezint` o regul` de dorit care are nevoie mai curând de sus\inere decât de un ata]ament cinic formal. oamenii ]i ideile traverseaz` liber frontierele. argumentele lor sunt înc` importante în identificarea pozi\iilor-cheie actuale cu privire la modalitatea în care (]i în ce condi\ii) interzicerea clar` din dreptul interna\ional a interven\iei statului ar putea fi redus`. Dac` ar trebui s` existe drept interna\ional între statele care nu recunosc o autoritate mai mare decât pe cea proprie. El a promovat. Prin urmare. de asemenea. Mill a sus\inut doctrina interven\iei umanitare limitate pentru protejarea vie\ii ]i propriet`\ii (statului care intervine) de acte barbare de violen\` ]i pentru terminarea r`zboaielor civile aflate în impas. El afirm` c` asemenea încerc`ri ar putea mai degrab` s` ofere o con]tiin\` pozitiv` statelor cu tendin\e distrug`toare decât s` restric\ioneze interferen\a flagrant` motivat` de propriile interese strategice. dincolo de rela\iile interstatale. a ONU ]i a Uniunii Sovietice. Vincent observ` c` principala supozi\ie care st` la baza teoriei lui Cobden a fost aceea c`. Vincent sus\ine c` mo]tenirea sistemului de stat modern are înc` o influen\` major` asupra noastr`. Cobden a formulat cea mai intransigent` teorie a noninterven\iei. Amenin\area sau utilizarea for\ei „în afacerile interne ale unui alt stat“ este exact ceea ce regula noninterven\iei interzice. împreun` cu doctrina sa strict` a noninterven\iei. În ciuda trecerii timpului. reducând astfel inciden\a conflictelor dintre state ]i unind în cele din urm` na\iunile. VINCENT general ceea ce pot pentru a evita acuza\ia conving`toare de ipocrizie. care nu ar permite s` se fac` nimic. ]i o doctrin` eterogen` a interven\iei. dreptul interna\ional trebuie s` g`seasc` o cale de mijloc. De]i el î]i începe studiul cu analiza evolu\iei legale a principiului noninterven\iei. Apoi. Spre exemplu. Ca ]i Hedley Bull. Incapabil s` accepte regulile unei interven\ii legitime. pentru a schimba guvernul unui stat-\int`. Teoria sa sus\ine cu t`rie opinia c` anarhia interna\ional` ]i ceea ce Morgenthau a caracterizat odat` drept „universalismul na\ionalist“ al marilor puteri ar trebui s` tempereze orice încercare de a dezvolta reguli de interven\ie. la începutul anilor ’70. poate. spre deosebire de Richard Falk. ideea contrainterven\iei pentru a sprijini regula noninterven\iei. Kant ]i Mazzini. solu\ia lui Vincent? În anul 1974 el a optat pentru Richard Cobden. Ca regul` principal` a societ`\ii statelor. precum Vincent. în acest caz. pe care le urm`re]te în lucr`rile lui Richard Cobden. c` o societate mondial` transna\ional` era pe cale s` se nasc`. Kant a atacat ]i mai mult limitarea interven\iei. Immanuel Kant ]i Joseph Mazzini. sus\ine c` dreptul interna\ional nu ar trebui v`zut ca agent de transformare a societ`\ii interna\ionale: „Între un naturalism care nu \ine cont de practica statului ]i un pozitivism [legal] care ar interpreta pur ]i simplu orice comportament al statului ca lege. El sus\ine c` regula este pur ]i simplu un instrument al marilor puteri pentru a proteja regimurile clientelare din alte \`ri în timp ce ele restric\ioneaz` chiar procesele prin care Cobden a sperat c` s-ar reduce nevoia de interven\ie. În principal. inclusiv situa\ia SUA. indiferent de inegalitatea pregnant` în ceea ce prive]te distribu\ia puterii militare ]i economice. Care este. John Stuart Mill. au oferit excep\ii de diferite grade de la regul`. Vincent consider` c` justi\ia cosmopolit` nu poate fi ob\inut` f`r` ordine ]i. Vincent analizeaz` istoric situa\ia existent` începând cu Revolu\ia Francez`. în ciuda caracterului lor normativ. Nu exist` alternativ` real` atât timp cât principiul suveranit`\ii r`mâne în centrul constituirii societ`\ii interna\ionale. acceptând în mare parte viziunea lui Cobden. care ar îngreuna dreptul interna\ional. care asigur` interdependen\a oamenilor. liga statelor ar fi avut drept de interven\ie ca organiza\ie interna\ional`. {n viziunea sa privind ordinea mondial`. caracterul sistemului legal îl constrânge s` dedice cea mai mare parte a lucr`rii sale argumentelor politice care stau la baza respect`rii sau nerespect`rii principiului. prin ideea sa c` regulile stabile ale comportamentului interna\ional depind de o revizuire radical` a societ`\ii interna\ionale prin transformarea ei într-o colec\ie de regimuri republicane. Eviden\iind argumentele clasice privind noninterven\ia. Pân` ce acest curs de mijloc nu va putea fi trasat. noninterven\ia va oferi probabil cel mai respectabil principiu sanc\ionat de dreptul interna\ional. nu este clar c` a fost trasat un curs de mijloc al interven\iei umanitare între o doctrin` pur` a noninterven\iei. Vincent sus\ine c` partea central` a interven\iei (opus` „interferen\ei“. a rezultat o viziune liberal` despre lume.“7 .6 În ciuda percep\iei multor cercet`tori care considerau. Vincent arat` modurile în care Mill. În cazul prezent. Vincent scoate în eviden\` patru ra\ionamente arhetipale privind principiul noninterven\iei. Bunurile. noninterven\ia merit` s` fie studiat`. atunci el nu poate exista decât pe baza egalit`\ii formale.

Ar putea fi carac- terizat` mai bine drept ap`rare sociologic` . În absen\a sa. Prima prive]te dimensiunile culturale ale societ`\ii interna\ionale. ceva similar teoriei lui Cobden cu privire la faptul c` societatea statelor ar trebui s` promoveze drepturile omului în cadrul statelor pentru a justifica regula noninterven\iei. 10 Pe scurt. nu poate exista progresul pa]nic spre o lume mai just`.. acum relativ liber` de exportul doctrinelor . nu doar pe abordarea rela\iilor dintre ni]te state a c`ror bun`tate nu ne intereseaz` prea mult. Vincent a observat anticipat c` „noua form` a sistemului interna\ional arat` ca vechea form` na\ionalist`. sfâr]itul competi\iei ideologice dintre capitalism ]i socialism nu a însemnat sfâr]itul ideologiei ca atare. F`r` ordine. în care valorile culturale comune ar putea asigura baza unei mai mari omogenit`\i a statelor. chiar dac` pe termen scurt ar fi dificil s` existe concuren\i la puterea SUA. sus\inând (cu succes. pe care mul\i l-au crezut a fi vestitorul unui nou sistem interna\ional în care diferen\ele ideologice dintre state ar disp`rea. iar restul carierei sale academice a fost dedicat cercet`rii m`surii în care condi\iile care i-au justificat concluzia erau pe cale s` se schimbe. dar ]i economice. Chiar dac` ar fi fost posibil s` se ob\in` un consens conceptual în ceea ce prive]te o list` a drepturilor umane universale.“9 Trebuie spus c` Vincent însu]i nu s-a implicat în proiectul justific`rii conceptului de „stat pozitiv“. Prima este o analiz` conceptual` de excep\ie a drepturilor omului în teoria politic`. care s` includ` drepturi politice ]i civile.. cât ]i posibilitatea ca universalismul culturii occidentale s` fie limitat de specificul s`u cultural. având în vedere faptul c` statele însele au înclinat s` apere acest principiu din pruden\`. Într-o serie de articole publicate de-a lungul a zece ani începând cu mijlocul anilor ’70... superputerilor“. dac` aceast` ap`rare moral` fragil` este de natur` a se înt`ri. În mod analog. ar trebui s` se bazeze pe teoria statului pozitiv.8 Cea de-a doua categorie de cercetare. Totu]i. În 1990. Vincent a avertizat împotriva acestei automul\umiri. Totu]i. Cu privire la importan\a regulii noninterven\iei. F`r` justi\ie interna\ional` nu poate exista o ordine viabil` pe termen lung. corelat` cu prima. prin care Vincent identific` principalele domenii ale controversei cu privire la drepturile omului. Lucrarea sa Human Rights and International Relations (1986) r`mâne una dintre cele mai meticuloase încerc`ri de a [n\elege complexitatea dezbaterii pe aceast` tem`. în ciuda sfâr]itului r`zboiului rece. Este suficient s` afirm`m c` exist` o muta\ie clar` în modul s`u ini\ial de gândire referitor la noninterven\ie. Sfâr]itul bipolarit`\ii nu înseamn` sfâr]itul politicii de putere. Vincent se implic` în problema aplic`rii lor. A doua parte cuprinde o analiz` comparativ` cu privire la modul în care aceste domenii ale controversei s-au manifestat în rela\iile dintre prima. Acesta este un subiect pe care Vincent îl abordeaz` într-una dintre ultimele publica\ii dinaintea mor\ii sale subite. Ea are trei p`r\i. ca parte a criticii argumentelor lui Michael Walzer împotriva interven\iei: „Pozi\ia dup` «nivelul moral al statelor» reprezint` mai mult o ap`rare pruden\ial` a noninterven\iei decât o ap`rare etic`. . Neumann împarte cercetarea lui Vincent în dou` categorii. regulile societ`\ii interna\ionale reprezint` ceva mai mult decât o ra\ionalizare a domina\iei unei mari puteri. dac` nu le transcende pe amândou` ]i dac` nu contribuie la realizarea unei lumi în care legitimitatea statelor în rela\iile externe este indisolubil legat` de legitimitatea regulilor dintre ele. În cele din urm`. Vincent a refuzat s` cread` c` sfâr]itul r`zboiului rece ar putea oferi vreo solu\ie în contextul interesului lui mai larg cu privire la gradul în care societatea statelor evolueaz` sau nu într-o direc\ie cosmopolit`. Mai este mult pân` la realizarea viziunii lui despre ordinea mondial`. Vincent analizeaz` atât poten\ialul unei societ`\i mai „solidare“ a statelor. este o concentrare pe drepturile omului. la con\inutul ]i obiectivul acestora în cadrul culturii umane. în opinia mea) c` supravie\uirea societ`\ii existente a statelor depinde de un asemenea progres. Dar el a adus o contribu\ie important` în domeniu. Vincent ne ajut` s` în\elegem imposibilitatea „c`ii de mijloc“ dintre „realism“ ]i „revolu\ionarism“ de a media între ele. la o analiz` mai atent`. a doua ]i a treia „lume“ în diploma\ia interna\ional`. cum ar putea influen\a acest consens conducerea politicii externe? Nu este posibil ca într-o scurt` informare ca aceasta s` se prezinte în totalitate analiza cuprinz`toare pe care Vincent a f`cut-o acestei teme. VINCENT Vincent nu a fost mul\umit de aceast` concluzie.RELA|II INTERNA|IONALE 262 263 J. Dar este interesant de observat c` el a continuat s` cread` în necesitatea unei asemenea justific`ri. ceea ce pare a fi o contradic\ie este. în 1986 Vincent consider` c` drepturile de baz` ar trebui respectate ]i c` însu]i faptul c` exist` oameni s`raci la nivel global reprezint` cea mai mare ofens` adus` acestor drepturi în societatea lumii contemporane.

Claredon Press. Princeton University Press. New Jersey. în Review of International Studies. 1993. Mapel (eds.. „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society: Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“. „The Idea of Rights in International Ethics“. „John Vincent and the English School of International Relations“.). John Vincent. p. The Anarchical Society. 1983. 125. „Change and International Relations“. Londra. Alan James. 10.). 1990. Neumann. 19. p. 1986. cit. 1977. în British Journal of International Studies. Princeton University Press. 72-83. 1997. nr. p. în Terry Nardin ]i David R. D. 4. în Millennium: Journal of International Studies. Traditions of International Ethics. Neumann.). 6.). Nicholas J. John Vincent. Routledge. p. p. „John Vincent and the English School of International Relations“. Londra. „Western Conceptions of a Universal Moral Order“. R. VINCENT Note 1. 20-46. 21. Cambridge University Press.. 10. John Vincent ]i Peter Wilson. 9. The Future of International Relations: Masters in the Making. Principalele lucr`ri ale lui John Vincent Nonintervention and International Order. 91-101. Political Theory. p. 10. „System or Society?“. 9. p. „Realpolitik“. Cambridge. nr.). 3. Miller). George Allen&Unwin. 250-269. 348-349. Macmillan. 48-55. „The End of the Cold War and the International System“. Princeton. Neumann ]i Ole Waever (eds. 1997. în David Armstrong ]i Erik Goldstein (eds. 2. Consulta\i în special Hedley Bull. Wheeler. 1992. p. Londra. nr. 199. în Review of International Relations. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. Cambridge. în Political Studies. 205-218. The Community of States. „Edmund Burke and the Theory of International Relations“. Vincent (1943-1990)“. 1981. „R. 94. 1991. p. Cambridge University Press. The End of the Cold War. John Vincent. 1981. nr. 1984. Frank Cass. 7. Ibid. Princeton. p. New Jersey. 10. The Future of International Relations: Masters in the Making. „Beyond Nonintervention“. p. 1986. Iver B. 160. „The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International Thought“. . Oxford. p. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations (Co-editor with J. Walzer ]i Wight. p. Routledge.). 1993. nr. în Ian Forbes ]i Mark Hoffman (eds. Lecturi suplimentare Neumann. 63-70. 39. 13. B. 4. Cambridge University Press. nr. în Millennium: Journal of International Studies. Christopher Hill. 1974. Cambridge. în Iver B.RELA|II INTERNA|IONALE 264 265 J. 284. „The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International Thought“. 463-488. p. 1974. 8. Londra. în Iver B. în Review of International Studies. în James Mayall (ed. în Millennium: Journal of International Studies. 1982. op. Iver B. Human Rights and International Relations. Londra. 37-41. Londra. nr. International Relations and the Ethics of Intervention. 5. Macmillan. p. 1978. Foreign Policy and Human Rights: Issues and Responses. Aceast` recenzie con\ine o bibliografie complet` a publica\iilor lui Vincent.. Neumann ]i Ole Waever (eds.. p. J. nr. 1993. p. Nonintervention and International Order. 38-65. 1990.

Astfel... Prima lucrare a lui Walzer a fost în domeniul istoriei gândirii politice. iar activitatea sa în studiul rela\iilor interna\ionale este parte a unui interes mai larg acordat teoriei politice contemporane. cel pu\in într-o anumit` m`sur` . El a continuat apoi s` scrie eseuri privind probleme contemporane ale politicii americane din anii ’60. (Edi\ia a II-a a ap`rut în 1992. referindu-se la revolu\ia englez` ]i la radicalismul puritan. numit` „teoria r`zboiului just“. Întreaga doctrin` era cuprins` în cadrul respublica christiana ]i presupunea existen\a unei auctoritas spiritualis sigur` ]i stabil`. proscris sau criminal. el este coeditor al publica\iei Dissent. Ini\ial. iar apoi sus\ine necesitatea reorient`rii c`tre doctrina r`zboiului just din epoca medieval`.. Walzer justific` astfel drepturile statelor dintr-o perspectiv` fundamental` a drepturilor omului: „Drepturile statelor se bazeaz` pe acordul comun al membrilor lor. nesupunerea civic` ]i protestul con]tient în timpul r`zboiului din Vietnam. Totu]i.. distinc\ia era menit` s` restric\ioneze r`zboiul. Astfel.. astfel încât s` se poat` distinge între r`zboaie „drepte“ ]i „nedrepte“. Johntown. Just and Unjust Wars poate fi privit` ca o încercare de a media între realism ]i pacifism în evaluarea conduitei în timpul r`zboiului din epoca modern`. De la sfâr]itul r`zboiului rece. Conform inten\iilor întemeietorilor ei scolastici. f`r` a avea vreo importan\` c` erau r`zboaie de agresiune sau de ap`rare. Motivul pentru care Walzer a fost inclus într-o categorie dedicat` teoreticienilor societ`\ii interna\ionale este c` teoria men\ionat` îi furnizeaz` lui Walzer principiile de baz` ]i limitele morale pentru a restr@nge motivele pentru care statele pot apela în mod legitim la r`zboi (jus ad bellum). [este c`] pe parcursul unei perioade mai mari de timp experien\ele comune ]i diversele activit`\i de cooperare dau na]tere unei vie\i comune . cât ]i limitele comportamentului lor dup` ce r`zboiul a început (jus in bello). obligându-i astfel pe prin\ii cre]tini s` poarte numai r`zboaie care ar fi putut fi justificate din punct de vedere moral ]i care s` fi fost duse cu mijloace legitime. Cruciadele ]i r`zboaiele misionare aprobate de biseric` erau ipso jure „r`zboaie drepte“. începând cu Thoma d’Aquino ]i pân` la Francisco de Vitoria. teoreticienii care sus\ineau legitimitatea r`zboiului au analizat minu\ios regulile ce guvernau rela\iile interna\ionale pornind de la ideea c` to\i oamenii ]i toate na\iunile sunt parte a unei comunit`\i mondiale. unde ]i-a luat doctoratul. „Opinia corect`“ este c` „statele nu sunt entit`\i organice ]i nici uniuni mistice . este editor asociat la The New Republic .) Lucrarea a avut ca baz` ideile lui Walzer cu privire la r`zboiul din Vietnam ]i reprezint` o încercare ambi\ioas` de a moderniza o foarte veche tradi\ie de gândire despre limitele etice ale utiliz`rii for\ei între state.. WALZER MICHAEL WALZER Michael Walzer este foarte cunoscut printre cercet`torii rela\iilor interna\ionale pentru lucrarea sa Just and Unjust Wars. De asemenea. ceea ce se întâmpl` în realitate . în care du]manul era necredincios. Din 1980 Walzer este membru permanent al Institute of Advanced Study din Princeton.. El s-a n`scut în 1935. ci ]i s` disting` între r`zboaiele purtate de cre]tinii din „feude“ (lupte între prin\i ]i popoare cum ar fi turcii. [c`] drepturile individuale stau la baza celor mai importante ra\ionamente cu privire la r`zboi“. r`zboiul era acceptat în anumite condi\ii în limita eticii cre]tine. Aceast` perspectiv` a pus accent pe datoriile indivizilor ]i statului fa\` de entit`\ile sociale în care ace]tia se manifestau. indirect guvernat` de Dumnezeu ]i direct guvernat` de dreptul natural. revist` renumit` a curentului american de stânga. Doctrina cre]tin` medieval` era destinat` definirii limitelor morale ale r`zboiului. ]i pân` la 12 ani a avut propria sa foaie volant` despre grevele sindicale ]i campaniile politice. cum ar fi datoria politic`. Pennsylvania. ]i nu pe drepturile pe care fiecare le avea ca individ independent egal în rela\ie cu al\i indivizi independen\i egali. orice r`zboi purtat împotriva cre]tin`t`\ii era ipso facto un r`zboi nedrept.1 Într-un pasaj critic din carte. prima sarcin` a lui Walzer a fost de a pune bazele unei versiuni moderne a teoriei r`zboiului just într-un context modern. Drepturile statelor nu se constituie printr-o serie de transferuri de la indivizi c`tre suveran . înzestrat` cu putere legislativ` interna\ional`: Biserica Catolic` de la Roma. El a fost bursier Fulbright la Cambridge University ]i a studiat ]i predat la Harvard. unde a ]i studiat. Ast`zi. arabii ]i evreii – to\i cei care refuzau s` recunoasc` autoritatea cosmopolit` a Bisericii Catolice). cu o prefa\` care se refer` la r`zboiul din Golf. laic. Michael Walzer este unul dintre teoreticienii de seam` din domeniul ]tiin\elor politice din epoca postbelic`. Doctrina trebuia nu numai s` limiteze r`zboiul.. Walzer sus\ine c` teoria contemporan` a r`zboiului just trebuie s` se bazeze pe no\iunea modern` a preeminen\ei drepturilor individuale. publicat` în 1977. Walzer afirm` în primul rând c` oamenii politici au întotdeauna posibilitatea de a alege sau nu implicarea în r`zboi ]i modul de purtare a r`zboiului. într-un mic ora] cu industrie metalurgic`. Îns` acest acord este unul de tip special. Walzer este membru în consiliul Hebrew University ]i administrator al Universit`\ii Brandeis. Propunerea sa este deosebit`. New Jersey. Walzer ]i-a aplicat teoria la interven\ia umanitar` în contextul r`zboaielor civile.267 M.

Este responsabilitatea cet`\enilor Irakului ]i ai Kuweitului s` elimine ei în]i]i guvernarea despotic`. de]i critic` atât unele discursuri ale administra\iei Bush cu privire la iminen\a unei „noi ordini mondiale“ stabilite în urma încheierii r`zboiului rece. dup` ce statul agresor a fost învins din punct de vedere militar. 2. 4. de la dialogul din Melos* prezentat de Tucidide în istoria sa pân` la bombardarea ora]elor germane de alia\i ]i la masacrul de la My Lai. 5 Strategia de descurajare nuclear` care \ine permanent ostatic` popula\ia civil` sfideaz` orice principiu posibil de imaginat cu privire la imunitatea popula\iei necombatante. numai agresiunea poate justifica r`zboiul ]i nimic altceva. Pentru a descoperi aceste limite. agresiunea justific` dou` tipuri de ripost` violent`: un r`zboi de autoap`rare din partea victimei ]i un r`zboi de aplicare a legii de c`tre victim` sau de c`tre un alt membru al societ`\ii interna\ionale. Îns` Walzer sus\ine c` aceast` consecin\` a tehnologiei militare poate c`dea sub influen\a necesit`\ii militare ]i nu trebuie s` elimine adeziunea noastr` la limitele morale în ceea ce prive]te r`zboiul conven\ional. cum a fost cazul invad`rii Bangladeshului de India. conceptul nostru familiar despre jus in bello ne impune s` condamn`m chiar ]i amenin\area cu utilizarea lor“. De fapt. Punctele forte caracteristice analizei lui Walzer provin din metoda sa de a se muta alternativ între argumente morale aproape ra\ionale ]i cazuri istorice concrete care ilustreaz` principiile supuse examin`rii. 6. Walzer analizeaz` din perspectiva teoriei sale r`zboiul din Golf din 1991. Apelul la drepturile omului este baza pe care Walzer stabile]te limitele etice cu privire la ducerea r`zboiului dup` ce a început. Walzer ofer` câteva exemple ]ocante din timpul r`zboiului spre a demonstra de ce argumentele utilitare (în încercarea de a defini limitele apelând la o reducere maxim` a violen\ei) e]ueaz` în a explica ceea ce consider`m a fi stricte\ea principiului imunit`\ii popula\iei necombatante.. În prefa\a celei de-a doua edi\ii a lucr`rii. În concordan\` cu spiritul s`u comunitar. Walzer scoate în eviden\` c` eliberarea altora de sub tirania lui Saddam Hussein nu este responsabilitatea SUA. acesta poate fi ]i pedepsit. . Paradigma const` din ]ase propozi\ii cheie: „1. drepturile de integritate teritorial` ]i suveranitate politic`. prezentat de Tucidide în „Istoria r`zboiului peloponesiac“ – n. (3) a salva popula\iile amenin\ate cu înrobirea sau cu exterminarea. Walzer crede c` SUA ]i alia\ii lor au procedat corect. Walzer apeleaz` ]i la ceea ce el nume]te „paradigma legalist`“. limite care impun obliga\ii de ambele p`r\i. cu o contrainterven\ie. În ceea ce prive]te ducerea * Dialog antitetic între atenieni ]i reprezentan\ii insulei Melos. trad. aceast` societate interna\ional` are legi care stabilesc drepturile membrilor ei – mai presus de orice. Walzer explic` semnifica\ia moral` a r`zboiului submarin modern.“2 Realizând astfel leg`tura dintre drepturile omului ]i drepturile statului. pe lâng` leg`tura stabilit` între drepturile omului ]i drepturile statului. Conform p`rerii lui Walzer. un set de principii împ`rt`]ite de statele membre ale societ`\ii interna\ionale. dar ]i pentru: (1) a sus\ine mi]c`rile secesioniste care lupt` pentru „eliberare na\ional`“. WALZER cele mai multe state protejau comunitatea cet`\enilor lor: de aceea consider`m c` r`zboaiele de ap`rare sunt juste.“3 Dup` ce define]te regulile acestei paradigme legaliste. El relateaz` peste 50 de asemenea cazuri. utilizarea în orice mod a for\ei sau amenin\area iminent` cu utilizarea for\ei de un stat împotriva suveranit`\ii politice a altuia constituie agresiune ]i reprezint` un act criminal. genocidul comis de Saddam Hussein împotriva kurzilor ]i a musulmanilor ]ii\i nu îl aseam`n` pe acesta cu Pol Pot sau cu Idi Amin. 3. cât ]i ideea c` r`zboiul din Golf a reprezentat o victorie a democra\iei. deoarece nu au intrat în Bagdad dup` restabilirea suveranit`\ii Kuweitului. Walzer sus\ine c` integritatea teritorial` ]i suveranitatea politic` pot fi ap`rate în acela]i mod ca ]i via\a ]i libertatea individual`. Cu privire la jus ad bellum. Apoi el arat` modul în care considera\iile bazate pe drepturile indivizilor pot face regulile r`zboiului mai ra\ionale ]i mai ordonate ]i cum aceste reguli pot fi transformate ulterior în tehnici militare. atacat` de Atena în 416-415 î. a blocadelor ]i terorismului ]i de asemenea a luptei de gheril`. A cincea regul` este cea mai pretabil` la a fi înc`lcat`. Aceste obliga\ii se refer` în principal la imunitatea popula\iei necombatante ]i la dimensionarea propor\ional` a aplic`rii for\ei. (2) a echilibra.RELA|II INTERNA|IONALE 268 269 M. Prudent. 5. autorul este de acord cu justificarea pe care Statele Unite au adus-o r`zboiului.Ch. Walzer recunoa]te sincer c` armele nucleare „elimin` teoria r`zboiului drept . interven\ia altor state într-un r`zboi civil. 4 Cea de-a doua problem` la care Walzer încearc` s` r`spund` se refer` la dificult`\ile practice ale aplic`rii versiunii lui cu privire la teoria r`zboiului just în contextul r`zboiului modern.. exist` o societate interna\ional` format` din state suverane. Walzer consider` c` un atac militar împotriva unui stat independent este legitim din punct de vedere moral dac` este lansat în scopul unei „autoap`r`ri preemptive“. Walzer sus\ine necesitatea viol`rii par\iale a acestor reguli în lumina ap`r`rii drepturilor statelor pe baza drepturilor omului.. În ansamblu.

trad. particulare. Categoriile. au sensuri care pot fi în\elese prin relat`ri „consistente“ (la nivel local) ]i „sumare“ (la nivel universal). Din acest motiv. Criticându-l implicit pe John Rawls ]i pe al\i neokantieni. de exemplu teorii care au ca scop identificarea valorilor culturale universale. În primul rând. Statele [sunt] agen\i nedemni de încredere ]i de aceea controversa cu privire la r`zboi ]i la juste\ea acestuia este înc` o necesitate politic` ]i moral`.. Contextul ]i scopul argument`rii decid utilizarea corect` a conceptului moral. familia ]i locul de munc` reprezint` fiecare „sfere“ diferite cu principii de distribuire diferite. în viziunea lui. Walzer este dedicat unui proiect de reconciliere a angajamentului nostru fa\` de drepturile universale.“7 Înainte de a analiza câteva importante puncte de vedere critice cu privire la încercarea lui Walzer de „a recupera r`zboiul just pentru teoria politic` ]i moral`“. cu angajamentul nostru fa\` de drepturi specifice ]i bunuri sociale care variaz` în func\ie de anumite culturi ]i domenii de interes. c` toate conceptele morale. Referitor la cei care au condamnat politica SUA de a duce un „r`zboi pentru petrol“. sus\inând c` nu s-au putut diferen\ia adecvat \intele militare de cele civile. nu pe o singur` regul` care s` impun` posesiuni egale pentru to\i. Spheres of Justice (1983) reprezint` o argumentare sofisticat` a unui liberalism comunitar ]i pluralist. definit` ca o justi\ie distributiv`. sau „criticii sociale“ din cadrul filozofiei morale. iar arta criticii sociale const` în a descoperi pr`pastia dintre comportamentul nostru ]i idealul pe care l-am stabilit s` ne ghideze comportamentul. îns` sunt cel mai bine ilustrate în dou` lucr`ri ulterioare. Walzer sus\ine. Walzer condamn` politica de distrugere a infrastructurii Irakului. Walzer este tributar „direc\iei de interpretare“. comunitarismul s`u liberal depinde de o anumit` form` de „universalism iterat“. opuse „direc\iei de descoperire“ (a]a cum apare în unele versiuni ale realismului moral) sau „de inven\ie“ (din punctul de vedere al unui contractualism strict*). Ambele angajamente sunt evidente în Just and Unjust Wars. de o coali\ie de state. Ideile sumare. Acea moralitate are autoritate deoarece numai [n virtutea existen\ei ei fiin\`m ca persoane morale ce suntem. la rândul lor. evident. evident. trebuie luate în considerare dou` aspecte ale abord`rii sale. Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad (1994). De exemplu. bazate pe principiile abstracte a ceea ce înseamn` fiin\a uman`. constituie fapte de cultur` comune care se dezvolt` cu în\elesuri consistente. Walzer sus\ine ceea ce nume]te egalitatea „complex`“. economia. Argumentele morale direc\ionate spre alte culturi apeleaz` la idei cu sensuri sumare. Politica. El observa în 1987: „Atunci când argument`m. care cap`t` substan\`. rela\iile. opus` uneia „simple“. doar de dragul unei consecven\e morale. De]i crede c` nu mai suntem în stare s` dezvolt`m teorii de baz` cu privire la drepturile omului.. Îns` nu este un motiv de a opune o rezisten\` [special`] – dac` nu am reu]it s` îi salv`m pe tibetani. bazat` pe reguli de distribuire a diferitelor bunuri sociale. trebuie acum s` e]u`m s` îi salv`m ]i pe kuweitieni. în cea mai recent` lucrare a sa. oferim o imagine a moralit`\ii existente. WALZER r`zboiului. Func\ia acestui concept este de a facilita unitatea. Autorul critic` de asemenea raidurile aeriene împotriva solda\ilor irakieni în retragere de la sfâr]itul r`zboiului. În al doilea rând. dac` orice act de agresiune ar fi condamnat de ONU ]i apoi reprimat . cum ar fi „adev`rul“ ]i „justi\ia“. Analog. Justi\ia cere ca integritatea fiec`rei sfere s` fie men\inut` în ciuda extinderii altor sfere ]i. îns` a ad`ugat c` selectivitatea din politica SUA în ceea ce prive]te agresiunea nu este un motiv bun pentru a abandona teoria respectiv`. În acest sens Walzer este un comunitarist liberal. Discrepan\ele dintre culturi fundamental diferite pot fi reconciliate prin utilizarea faptelor de cultur` comune.RELA|II INTERNA|IONALE 270 271 M. în conceptul de „minimalism moral“. ca organiza\ia politic` sau familia s` nu fie corupt` de puterea banilor. nu dore]te s` acorde credit ideii c` diferite culturi sunt incomensurabile sau c` diferen\ele dintre ele sunt insurmontabile. deoarece ace]tia nu mai reprezentau o amenin\are real` pentru americani sau pentru alte trupe aliate. angaja- * Teorie politic` privind legitimitatea autorit`\ii politice sau teorie moral` referitoare la originea ]i con\inutul legitim al normelor morale – n. cea mai bun` abordare a filozofiei morale este de a porni o conversa\ie dialectic` cu normele morale care ne comunic` obliga\iile ]i comportamentul pe care s` le avem. De]i Walzer pretinde c` a sus\inut întotdeauna no\iunile de pluralism ]i „diferen\`“. a]a cum o nume]te el. Walzer afirm` c` diferitele principii ale justi\iei pentru fiecare sfer` sunt mai degrab` locale decât universale: principiile justi\iei ar trebui s` se bazeze numai pe inteligen\a comunitar` latent` a unei anume popula\ii care are identitate istoric`. „Ar fi un lucru bun. Walzer a recunoscut existen\a unor motive combinate ale oamenilor politici. Pentru Walzer. .“6 mentele ]i aspira\iile noastre sunt modelate ]i exprimate în termenii moralit`\ii existente. Ra\ionamentele filozofiei morale sunt interpret`ri ale moralit`\ii deja existente în societate (intern` sau interna\ional`). spiritul de solidaritate al culturilor a c`ror moralitate „consistent`“ poate fi foarte diferit`. în ceea ce prive]te metoda.

exist` o contradic\ie în lucrarea Just and Unjust Wars între apelul lui Walzer la drepturile omului ca baz` pentru conven\ia r`zboiului dup` jus in bello ]i apelul s`u la paradigma legalist`. societatea na\iunilor. Ar urma s` invent`m un set de în\elesuri comune pentru to\i oamenii ]i s` evit`m pe cât posibil afirmarea valorilor noastre individuale. care l-au acuzat pe Walzer de privilegierea statului-na\iune nu doar în calitate de „comunitate“ legal`. dac` am con- sidera planeta ca fiind [n aceea]i m`sur` spa\iul tuturor. ci mai degrab` sus\ine c` nu poate s` existe un singur model. „Dac` legitimitatea ]i suveranitatea statelor «deriv` în definitiv din drepturile indivizilor» ]i dac` nu exist` o cale precis` de stabilire a unui prag dincolo de care legitimitatea se pierde. Motivele specifice care au provocat demonstra\iile din China provin dintr-un set de valori a c`ror origine se afl` în moralitatea consistent` ]i particular` proprie demonstran\ilor. În anii ’90. justificate numai atunci când se poate demonstra clar c` exist` un dezacord între guvern ]i popula\ie. În alte cazuri trebuie jucat` cartea precau\iei. nu este clar dac` tentativa lui Walzer de a fundamenta drepturile statului pe cele ale omului reu]e]te s` reconcilieze etica paradigmei legaliste cu etica cosmopolit` a criticilor lui. Pe de alt` parte. atunci când apare nevoia unirii împotriva unui inamic comun. Dar. Men\ionând ca principal motiv al unor asemenea conflicte teama de cucerire ]i opresiune. interven\ia poate fi considerat` întotdeauna drept un remediu posibil. Walzer sugereaz` crearea unor „spa\ii protejate“ ca modalitate de a acorda diferitelor etnii dreptul de „autodeterminare“. una dintre principalele probleme ale lui Walzer a fost reafirmarea identit`\ilor locale. ar fi gre]it s` presupunem c` exist` un singur model de democra\ie care poate fi exportat peste tot în lume. atunci ar trebui ca. Autorul încearc` simultan dou` sentimente opuse cu privire la scopul acestui drept în epoca de dup` r`zboiul rece. a fost acuzat c` nu a reu]it s` integreze rela\iile interne ]i interna\ionale într-o teorie unic` care nu s-ar fi referit doar la interiorul grani\elor. Walzer nu concepe norme în aceast` problem`. din punct de vedere moral. Cu toate acestea. Pentru cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale sunt de notat dou` critici majore aduse lui Walzer. îns` consider`. ca idee universal` minimalist`.“8 Evident c` acest punct de vedere a fost criticat de criticii cosmopoli\i. În primul rând. particulare. considerând c` societatea statelor este mai pu\in asem`n`toare cu societatea intern` decât sus\ineau preceden\ii teoreticieni ai r`zboiului just. Ceea ce el nume]te „reîntoarcerea triburilor“ a însemnat reînceperea r`zboaielor tribale. la r`zboiul din Golf ]i abordarea sa general` a teoriei politice au fost dezb`tute pe larg. WALZER asemenea fapte de cultur` comune se dezv`luie numai în „ocazii speciale“. regulile acesteia presupun o pruden\` ]i mai mare în aplicare. Walzer se afl` într-o dificultate ]i mai mare. ci ar fi inclus ]i principiile redistribuirii transfrontaliere. americanii ar fi putut simpatiza cu studen\ii chinezi din pia\a Tien An Men în momentul în care ace]tia au demonstrat cerând „libertate“ ]i „democra\ie“. la autodeterminare ]i la interven\ia umanitar`. cu atât mai pu\in statul respectiv poate s` solicite o asemenea protec\ie . în momente de criz`. care limiteaz` dreptul de a porni un r`zboi în scopul autoap`r`rii. El sus\ine ideea separ`rii în m`sura în care aceasta concord` cu voin\a poporului. el afirm` c` excep\iile de la regula noninterven\iei trebuie tratate doar ca excep\ii. Valoarea minimalismului apare din faptul c` angajeaz` oameni sau culturi diferite în experien\e similare. prin apelul la drepturile omului ca baz` a conven\iei r`zboiului privind utilizarea for\ei dup` ce r`zboiul a început ]i prin acceptarea excep\iilor de la regula noninterven\iei pe motivul drepturilor omului. inclusiv dreptul de a fi protejat de principiul noninterven\iei: cu cât aceast` înc`lcare este mai mare. Astfel. de asemenea. cum ar fi cel din Bosnia. Pe de alt` parte. Ultimul apel impune limite stricte cu privire la scopul interven\iei justificate în afacerile altui stat. 9 În al doilea rând. De aceea. Tribalismul trebuie adaptat în moduri variate care nu pot fi prestabilite. al „autodetermin`rii“ sau al „democra\iei“.RELA|II INTERNA|IONALE 272 273 M. . ci ]i de comunitate moral`. atunci ar trebui s` ne imagin`m ceva ce nu exist` înc`: o comunitate care include to\i b`rba\ii ]i toate femeile de pretutindeni. în special în Europa de Est ]i în fosta Uniune Sovietic`. c` formarea unui stat-na\iune înseamn` adesea un atac împotriva independen\ei altui stat. încercarea lui Walzer de a moderniza teoria r`zboiului just r`mâne una dintre cele mai importante contribu\ii la teoria interna\ional` normativ`.“10 F`r` a insista în detaliu asupra acestui argument.. Walzer încearc` din r`sputeri s` minimizeze pericolul cruciadelor morale. Lucr`rile lui Walzer cu privire la teoria r`zboiului just. întreaga planet`. În ciuda acestor probleme. Principiul „sumar“ al autodetermin`rii afirm` în subsidiar credin\a c` tuturor na\iunilor ar trebui s` li se permit` s` se autoguverneze în func\ie de propriile nevoi politice. în m`sura în care un stat violeaz` drepturile omului.. principiul nu ofer` criterii pentru evaluarea modului în care autoguvernarea ar trebui aplicat` în contexte politice ]i culturale particulare. Cu toate acestea. acesta s` î]i piard` simultan drepturile de legitimitate ]i suveranitate. crezul comunitar îl împiedic` pe Walzer s` se refere mai pe larg la chestiuni precum s`r`cia global` ]i alte probleme de inegalitate la nivel interna\ional: „Singura alternativ` plauzibil` pentru comunitatea politic` este umanitatea îns`]i.

International Relations Theory: New Normative Approaches. 293-304. Cambridge. 385-391. Harvard University Press. 12. Harvard University Press. Michael. p. Justice and Interpretation. New Jersey. 2. p. Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality. edi\ia a II-a. William. Michael Walzer. 1992. p. Polity Press. nr. Princeton University Press. 164-171. Harvard University Press. Cambridge University Press. International Ethics: A Philosophy and Public Affairs Reader. 1985. 1992. Ibid. Beitz. nr. 3.). David. Reeditat ]i în Charles R. 1980.. nr. 61-62. 9. în Philosophy and Public Affairs. 1986. 1987. în Philosophy and Public Affairs. 4. Basic Books. Pluralism. Equality. New York. New York. 1992. 1985. p. Basic Books. Principalele lucr`ri ale lui Michael Walzer The Revolution of the Saints: A Study in the Origins of Radical Politics. 98-403. nr. în Philosophy and Public Affairs. New York. p. edi\ia a II-a. New Jersey. Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele dedicate lui Beitz ]i Nardin. Massachusetts. Michael (eds. 9. Beitz. 1970. Massachusetts. Interpretation and Social Criticism. 9. „Community. „Non-intervention and Community Integrity“. Notre Dame. Princeton University Press. New York. în World Politics. Basic Books. nr. Lecturi suplimentare Beitz.. p. p.RELA|II INTERNA|IONALE 274 275 M. Jerome Slater ]i Terry Nardin. 39. Basic Books. în Dissent. Ibid. 8. Welch. în Philosophy and Public Affairs. 1980. 1993. New York. 5. 392-397. Basic Books. Justice and the Genesis of War. în Dissent. 1983. Michael Walzer. 1980. 1988. The Company of Critics: Social Criticism and Political Commitment in the Twentieth Century. p. 53-54. New York. 1992. Reeditat ]i în Charles R. 7. 6. 29-30. „Statism without Foundations“. John Simmons (eds. Princeton. Cambridge. „Walzer’s Socialism“. Radical Principles: Reflections of an Unreconstructed Democrat. Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations. 9. Cambridge. 92. p. în Philosophy and Public Affairs. 10. 86-108. 238-243. „Non-intervention and Human Rights“. 238-243. nr. Charles. Political Theory and International Relations. David ]i Walzer. University of Notre Dame Press. 1995. „The Romance of the Nation-State“. Bull. p. în Review of International Studies. International Ethics: A Philosophy and Public Affairs Reader. în Political Theory. 1979. Gerald. Michael Walzer. Cambridge. 1994. David. Ibid. p. Princeton University Press. 119-130. 1986. p. p. în The Journal of Politics. Marshall Cohen. 1965. . Princeton. „The Moral Standing of States: A Response to Four Critics“. xxiii. 21. Consulta\i în special Michael Howard. Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations.. WALZER Note 1. 103-113.. David. 1980. Thomas Scanlon ]i A. Hedley. Philosophy: the Political Thought of Michael Walzer“.). nr. 1980. Donelan. 53-68. 160-181. Harvester Wheatsheaf. and Citizenship. Ibid. Cambridge. John Simmons (eds. Beitz. 1978. p. 14. p. 9. Democracy. p. Brown.. p. Basic Books. Luban. 31. 209-229. Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality. Marshall Cohen. Oxford. Obligations: Essays on Disobedience. Harvard University Press. „The Idea of Civil Society: A Path to Social Reconstruction“. 1992. „Reason in War“. în Social Theory and Practice. 1982. War. p. p. nr. Galston. Justice. „The New Tribalism: Notes on a Difficult Problem“. p. Massachussets. nr. nr. Warnke. Chris.). nr. G. Interpretation and Social Criticism. 17. Thomas Scanlon ]i A. 588-599. Miller. 1989. 9. 48. Massachusetts. Ibid. Doppelt. „Just War and Human Rights“. 1987. 38. Oxford University Press. 8. Charles. 1991. 1983. nr. Cambridge. 1980. Brighton. Luban. „Recapturing the Just War for Political Theory“. p.

Vom g`si toate tipurile de pozi\ii intermediare. ]i înc` ]ase capitole prin c`r\i ]i periodice“.3 Dup` formularea acestei întreb`ri centrale. comisia a publicat lucrarea Diplomatic Investigations. al lui Brian Porter. ra\ionalism ]i revolu\ionarism – în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebarea central`.“4 Astfel. WIGHT MARTIN WIGHT Martin Wight (1917-1972) este cel mai de seam` teoretician al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. intitulat „Why Is There No International Theory?“. publicat în 1946 de editura Chatham House la pre\ul de un ]iling. Ca ]i între indivizi. „a]a cum au fost statuate de scriitori ]i oameni politici“.. În 1966. ci ]i de s`r`cie intelectual` ]i verbal`“. Cea de-a treia lucrare a acestei serii con\ine renumitele prelegeri sus\inute în anii ’60 la London School of Economics. În tradi\ia occidental` nu exist` efectiv teorii interna\ionale echivalente culegerilor de texte din Platon. astfel [nc@t [ntregul este capabil s` constituie un sistem de filozofie politic`. societatea interna\ional` reprezint` o contradic\ie în termeni. ar trebui observat c` Wight relev` cu aten\ie orizontul larg al tipologiei sale. Gabriele. cu ajutorul lui Hedley Bull ]i. Dac` le consider`m tradi\ii de gândire . Ra\ionamentul s`u (dezvoltat complet în prelegerile publicate în 1991) a avut ca baz` ideea conform c`reia „întrebarea fundamental` care se poate pune în teoria interna\ional` este: ce este societatea interna\ional`?. le abord`m dintr-un punct de vedere filosofic. care au o perspectiv` larg`. [n cea mai mare parte. Îns` aceasta se poate aplica capacit`\ii omului de a-]i controla via\a social` . Power Politics (1978) ]i International Theory: The Three Traditions (1991). Hobbes. Conform acestei tradi\ii.. Wight a observat de asemenea: „Se teoretizeaz` asupra unui mod de comportament refractar în cadrul politicii interna\ionale... Motivul este c` teoretizarea trebuie s` se realizeze utilizând limbajul teoriei politice ]i al ]tiin\elor juridice. unde Martin Wight ]i-a petrecut cea mai mare parte din cariera sa academic`. a]a cum întrebarea central` a teoriei politice este: ce este statul?“. s-ar putea s` observ`m elemente ilogice ]i discontinuit`\i. Wight a avut un rol decisiv în înfiin\area Comisiei Britanice pentru Teoria Politicii Interna\ionale.. Wight a continuat s` sus\in` c` teoria interna\ional` „este marcat` nu numai de insuficien\`. A]a cum observa Hedley Bull. 2 Aceast` afirma\ie se întemeiaz` pe convingerea c` „dac` teoria politic` reprezint` modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a statului. Probabil vom observa . iar interesele sale fac imposibil` includerea intereselor altor state. în viziunea lui Wight nu exist` un corpus propriu-zis al teoriei interna\ionale.. Mill ]i Rousseau. Înainte de a analiza pe scurt aceste tradi\ii în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebarea central` a teoriei interna\ionale. Politica interna- . cu excep\ia celor dictate de pruden\` ]i de c`utarea ra\ional` a propriului interes egoist într-un mediu ostil. În schimb. teoreticienii occidentali ai ]tiin\elor politice s-au concentrat în mod tradi\ional ]i exclusiv asupra statului ca generator al progresului ]i ca loc al „desf`]ur`rii experien\ei politice“. juridice ]i istorice ]i. el a predat o scurt` perioad` de timp la Universitatea din Sussex la începutul anilor ’60. pentru a codifica domeniul analog al practicii politice: „Dac` privim aceste trei tipuri de teorie interna\ional` drept modele de gândire. cuprinde un pamflet de 68 de pagini.“5 Pe baza acestui avertisment.. a familiei na\iunilor sau a comunit`\ii interna\ionale“. În absen\a unui contract între state. aceasta este starea de r`zboi. pentru a acoperi ]i a simplifica în acela]i timp domeniul extins al literaturii filozofice. dup` moartea acestuia. atunci teoria interna\ional` ar putea fi modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a societ`\ii statelor.277 M. aceast` tradi\ie consider` c` politica interna\ional` este o lupt` cu sum` nul` pentru putere. De asemenea. Opera include principalele sale trei c`r\i: Systems of States (1977). care cuprinde unul dintre cele mai influente articole ale lui Wight. teoria interna\ional` este o teorie a supravie\uirii. el distinge trei tradi\ii istorice de gândire. Locke. Combinat` cu tradi\iile hobbesiene. Wight nu a publicat foarte mult în timpul vie\ii. de asemenea. „opera sa . Una dintre extreme este realismul. coeren\a logic` a gândirii ]i cum accentuarea fiec`rei unit`\i-idee pare s` le antreneze logic pe celelalte. Pe de alt` parte. iar pacea reprezint` rezultatul fragil al insecurit`\ii reciproce ]i al descuraj`rii existen\iale. Statul este cea mai înalt` form` de autoritate politic`.. 1 Cea mai mare parte a operei sale a fost publicat` postum de c`tre so\ia sa. acestea se g`sesc într-o situa\ie presocietal`. Spre sfâr]itul anilor ’50. Pe de o parte. împreun` cu ilustrul istoric englez Herbert Butterfield. deoarece exigen\ele vie\ii politice dep`]esc adesea logica. dar i se va p`stra o vie amintire pentru influen\a sa asupra colegilor ]i studen\ilor s`i de la London School of Economics. Wight a articulat caracteristicile distincte a ceea ce se va fi numit cei trei R – realism. Conform lui Wight aceast` situa\ie se poate motiva în dou` moduri.

RELA|II INTERNA|IONALE 278 279 M. în\eleas` ca absen\a guvern`rii în cadrul unui sistem interna\ional de state suverane. Aceast` tradi\ie postuleaz` teleologic o societate interna\ional` a omenirii. Timothy Dunne. pentru Wight absen\a unui stat mondial ]i coexisten\a unui num`r mare de state suverane nu condamn` în mod necesar politica interna\ional` la o stare conflictual` ]i la anularea sensurilor conceptului de societate interna\ional`. iacobinilor. ci ]i din cauza repulsiei personale de a le transcende sau de a-]i localiza propriile viziuni în cadrul parametrilor uneia singure. comun` în grade diferite hugheno\ilor. {n loc s` abandoneze sau s` glorifice din punct de vedere moral necesitatea supravie\uirii. Nici anarhia nu reprezint` o barier` pentru rela\iile economice ]i sociale ale membrilor s`i. Lucr`rile de început ale lui Wight tr`deaz` o viziune tragic` despre inevitabilitatea politicii de putere neperturbate de voin\a uman`“. în dreptul interna\ional ]i în alte forme institu\ionalizate de interdependen\`. ele ofer` principiile de comportament care reglemen- teaz` societ`\ile prin intermediul drepturilor ]i obliga\iilor reciproce ale membrilor componen\i. a fost posibil ca. la orice nivel de agregare uman`. care se afl` legal. împiedicat` de sistemul statal epifenomenal s` se realizeze complet. Carr a realismului ]i utopismului. pre]edintelui Wilson ]i comuni]tilor. sunt cel mai bine în\elese prin urm`rirea evolu\iei istorice a obiceiurilor ]i normelor lor. a c`rei autonomie sl`be]te puternic apelul la „analogia intern`“ în în\elegerea caracteristicilor fundamentale ]i a dinamicii ei. c` întreaga istorie diplomatic` a reprezentat un chin continuu pân` în momentul de fa\` ]i comunitatea [uman`]. ea difer` de cea a lui Carr deoarece afirm` existen\a unei a treia tradi\ii de gândire pe care Carr se presupune c` a ignorat-o. interese na\ionale. se plaseaz` între cele dou` extreme ale realismului ]i revolu\ionarismului ]i se define]te în raport de acestea. nici situa\ia politic` precis` viitoare ]i nici mijloacele de transformare a celei prezente nu sunt determinate a priori. rela\iile comune. diploma\ie. dup` Wight. astfel desemnat` de el.“8 Un motiv pentru aceasta este. iar Wight a fost con]tient c` elemente diferite ale acestor tradi\ii au coexistat nu numai în modul s`u de gândire. observ` c` în activitatea ini\ial` a lui Martin Wight cu privire la politica interna\ional`. În prelegerile sale pentru studen\i. Mai mult. Formele de via\` social`. Wight a sus\inut c` tradi\ia ra\ionalist`. Tridimensionalitatea lui Martin Wight cu privire la gândirea interna\ional` este foarte eclectic` nu doar din cauza refuzului s`u de a descrie aceste „tradi\ii“ cu precizie filozofic` sau analitic`. ci ]i în al altora. mai târziu Wight a ar`tat o simpatie mai mare fa\` de tradi\ia ra\ionalist`. în fic\iunile despre sistemul statal. El a notat: „Când îmi analizez propriul eu. în special în lucrarea Power Politics. s` se realizeze distinc\ii în cadrul fiec`rei tradi\ii. La extrema cealalt` se afl` revolu\ionarismul. echilibrul de putere ]i dreptul interna\ional. ca ]i împ`r`\ia lui Dumnezeu . faptul c` fiecare tradi\ie reprezenta codificarea uneia dintre cele trei condi\ii sociologice care au constituit domeniul rela\iilor interna\ionale. al supravie\uirii ]i al necesit`\ilor strategice.. ea trebuie în\eleas` ca o societate unic`. în subsidiar. 7 Cu toate acestea. Cu toate acestea. Exist` tot atâtea c`i diferite de mântuire câte justific`ri exist` pentru necesitatea acesteia. tradi\ie ai c`rei înainta]i sunt Dante ]i Kant.“6 A]a cum arat` aceste exemple. solidaritatea moral` sau comunitatea latent` a umanit`\ii. „realismul nu este dialectic. WIGHT \ional` reprezint` domeniul etern al violen\ei. „De aici credin\a. Adep\ii acestei tradi\ii sus\in c` starea natural` precontractual` nu este nici haotic`. Deoarece „tradi\iile“ sunt permeabile. tradi\ia revolu\ionarist` a gândirii ]i a ac\iunii se combin` cu o perspectiv` perfec\ionist` asupra omenirii în cadrul unui proces de conjunctur` istoric` de lupt` pentru a forma civitas maximum. Fiin\ele umane trebuie mai degrab` în\elese ca animale sociale în continu` interac\iune. parc` g`sesc în el toate cele trei moduri de gândire. a c`rei dinamic` patologic` este contrar` intereselor reale ale membrilor reali ai acestei societ`\i. prezente în practica diplomatic`. lui Mazzini. De aceea. H. Dac` distinc\ia lui Wight între realism ]i revolu\ionarism are multe în comun cu prezentarea anterioar` a lui E. autorul având în vedere numai puterea. de]i oarecum descurajant. Astfel. societatea global` a b`rba\ilor ]i femeilor. [ntr-un sistem cu autoreglare. revolu\ionarii solicit` revizuirea lui radical`. de]i a refuzat întotdeauna s` se includ` printre ra\ionali]ti. Ceea ce îi une]te pe revolu\ionari]ti în fiecare punct este respingerea sistemului politic existent ]i cererea acestora pentru o schimbare radical`. Ea se alimenteaz` mai degrab` din metafizica lui Locke ]i Hume ]i nu din aceea a lui Hobbes ]i Kant. sunt la îndemân`. se puteau distinge revo- . Admi\ând scepticismul realismului cu privire la o societate interna\ional` a statelor.. al c`rei comportament social este stabilit de o „natur`“ static` ]i asocial`. nici armonioas` în mod absolut ]i c` ambele tradi\ii men\ionate gre]esc deoarece postuleaz` c` natura uman` se define]te [n termeni de atomizare. în analiza sa excelent` cu privire la „]coala englez`“. Acestea erau: anarhia interna\ional`. cele trei tradi\ii au reprezentat un set superb de instrumente pedagogice cu care se organiza dezbaterea despre conflict. nici un autor din domeniul rela\iilor interna\ionale nu ar putea fi clasificat într-una dintre ele. A]a cum s-au articulat ]i s-au codificat în institu\ii de guvernare societale cu autoritate.

Pe de o parte. exist` mai multe modalit`\i de a împ`r\i rela\iile interna\ionale. Este posibil ca sistemul lui Wight s` aib` semnifica\ii metafizice? . cit.12 Dac` am fi obliga\i s` studiem dreptul interna\ional în lumina teoriei politice occidentale ]i s` invoc`m categoriile teoretice occidentale pentru a explica în\elesul acesteia ]i implica\iile organiza\ionale. Este dificil de evaluat activitatea lui Martin Wight. 13. Desigur. combinat` cu un refuz constant de a participa la politica de putere. Nu sunt constante ]i pure din punct de vedere filozofic. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (eds. „An Anatomy of International Thought“. Martin Wight merit` s` fie citit ca un autor care a scris pe larg despre dimensiunile culturale ]i morale ale rela\iilor interna\ionale. 33.. 101. dou` în special meritând a fi observate. de]i nu î]i pierd identitatea intern`..10 Oare ce face sistemul de clasificare al lui Wight mai util decât al altora. Hedley Bull. Martin Wight. p. în ciuda interesului s`u fa\` de probleme normative din domeniul rela\iilor interna\ionale. p. din ce provin ele? Dac` sunt stabilite de Wight. Morgenthau. 260 a lucr`rii International Theory: The Three Traditions. 9 Pe de alt` parte. 3. precum Lenin. El sus\ine c` descrierea pe care Wight o face politicii combin` dou` abord`ri analitice separate. Wight a anulat surse de inspira\ie care s` ofere explica\ii la dilemele normative cu privire la conflict. 2. „Martin Wight and the Theory of International Relations“. în\elegere ]i ac\iune. Wight mai adaug` una. cum ar fi Kant. nr. trebuie s` fie recunoscut ca unul dintre p`rin\ii fondatori ai ideii conform c`reia realismul ]i idealismul (popularizate prin lucr`rile lui Carr. . p. Ibid. A face teorie politic` este o activitate de prim ordin. modalitatea clar` în care a definit domeniul a exclus posibilitatea introducerii lui în domeniul mai larg al teoriei politice occidentale. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. În analiza sa exemplar` cu privire la aceast` disciplin`. Carr sugereaz` dou` ]coli de gândire. Roy Jones relev`: „Dac` cei trei R semnific` modalit`\i de percep\ie. 226. WIGHT lu\ionari]tii modera\i. 1966. în special dac` clasele se tot subdivid ]i dac`.“11 Cu alte cuvinte. „Why Is There No International Theory?“. James Mayall ia în considerare cinci. 1987. în Review of International Studies.. În ciuda acestor critici. de asemenea. p. Herz ]i al\ii) nu epuizeaz` istoria gândirii interna\ionale ]i c` ra\ionalismul (uneori cunoscut ca ]coala lui Grotius) merit` la rândul lui s` fie luat în serios. de]i sunt exprimate altfel.“ 4. 18. nu este clar de ce ace]tia ar fi de ajutor cuiva care nu are capacitatea lui Wight de a-i utiliza cu atâta subtilitate istoric` ]i erudi\ie. s-a dezb`tut destul de mult statutul epistemologic al celor trei doctrine. fiind de acord cu descrierea pe care reali]tii au f`cut-o lumii. „An Anatomy of International Thought“.RELA|II INTERNA|IONALE 280 281 M.). Definind teoria politic` gre]it. suveranitate statal` ]i distribuire inadecvat` a bog`\iei mondiale. Note 1. 1976. Nardin ]i Mapet împart domeniul eticii interna\ionale în nu mai pu\in de 12 curente de cercetare. Wight a descris pacifismul ca o form` de „revolu\ionarism inversat“. atunci nu sunt supuse revizuirii radicale? În definitiv. ’60. nu doar una de clasificare ]i de comentare a ac\iunilor ]i declara\iilor oamenilor politici ]i ale altora. în British Journal of International Studies. p. Wight însu]i a fost pesimist în ceea ce prive]te capacitatea de a transcende cei trei R sau capacitatea unuia dintre ei de a prevala în raport cu ceilal\i doi. în absen\a oric`rei încerc`ri de a ap`ra semnifica\ia metafizic` a celor trei R. Martin Wight. pentru a varia din punct de vedere metaforic. de unde. . Prima se refer` la natura justi\iei. nr. iar cea de-a doua la organizarea statal`. Ambele se influen\eaz` ]i se alimenteaz` reciproc ]i se schimb`. activitatea lui Wight are dificult`\ile ei.. ]i Machiavelli are mai multe fa\ete. Consulta\i. ]i cei „extremi]ti“. Ele sunt. în special pe Hedley Bull. unde Wight declar` c` tradi\iile „nu sunt trei drumuri de cale ferat` care merg la infinit. înglobate în tapiseria civiliza\iei occidentale. aceast` opinie a fost împ`rt`]it` de mul\i cercet`tori pe care Wight i-a inspirat în anii ’50. a]a cum explic` ]i Wight în prelegerile sale. iar activitatea lui este un memento permanent cu privire la faptul c` problemele contemporane sunt de fapt extensii ]i manifest`ri ale unor vechi controverse. 2. Steve Smith identific` cele trei categorii ale lui Wight ca pe una dintre cele mai influente 10 „imagini proprii“ ale disciplinei în secolul al XX-lea. Chris Brown explic` foarte clar aceasta în lucrarea sa de excep\ie International Theory: New Normative Approaches. este gre]it s` se includ` anumi\i cercet`tori numai într-o singur` tradi\ie exclusiv`? În analiza sa cu privire la întreaga „]coal` englez`“. Martin Wight. 5. op. cei trei R ar trebui s` fac` posibil un discurs mai explicit cu privire la viziunea comunitar` ]i la cea cosmopolit` despre ordinea mondial`. Allen&Unwin. îns` a refuzat s`-]i sus\in` clar punctul de vedere. 222. A doua dificultate cu privire la activitatea lui Martin Wight este aceea c`. Londra. În primul rând. În cele din urm`... p.

Chris. în International Affairs. 10. International Theory: The Three Traditions.). Polity Press.).). 64-74. în International Affairs. 10. Londra. „The Balance of Power and International Order“.). 70. xi – xxiii. p. nr. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. cit. 11. „Why Is There No International Theory?“. nr. 1990. nr. Londra. nr. în Review of International Studies. în Review of International Studies. „The English School of International Relations: Evidence and Evaluation“. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. Steve Smith. Jackson. Allen&Unwin. International Relations Theory Today. Londra. 1978. 1978. Lecturi suplimentare Bull. p. Porter. „Martin Wight and the Theory of International Relations“. Principalele lucr`ri ale lui Martin Wight British Colonial Constitutions. p. Martin’s Press. p. Hassner. Oxford. 94. Roy.). în British Journal of International Studies. Leicester University Press. „Western Values in International Relations“. în Millennium: Journal of International Studies. p. p. Peter. 30. 1966. 130. în Review of International Studies. Reeditat` în Martin Wight. Traditions of International Ethics. 70. 227. nr. 7. Roy Jones. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (ed. p. 1988. 14. Leicester University Press. Grader. Penguin. International Theory and the Good Life“. 2. 1976. p. 15-22. A. 1990. Terry Nardin ]i David R. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. Carr ]i Nardin. „Western Values in International Relations“. p. „Political Philosophy and the Theory of International Relations“. 1-13. 85-115. 737-756. nr. 1992. Hedley. Manning. Oxford. 1952. Londra. p. p. . Robert H. Timothy. Londra. p. Timothy Dunne. „An Anatomy of International Thought“. Mapel (ed. Harmondsworth. Clarendon Press. 1981. 1989. New York. Yost. p.). în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (ed. op. 1-33. Allen&Unwin. Jones. 101-116. 1981. „An Anatomy of International Thought“. 15. în Review of International Studies. 261-272. Oxford University Press. p. 1987. în Review of International Studies. W. Michael. 19. Londra. „The English School of International Relations“. 1977. WIGHT 6. 1994. p.. 7. Pierre. 1981. Allen&Unwin. 1994. Londra. Oxford. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (eds. Cambridge. Cambridge University Press. Brown. Michael Donelan. p. în Michael Donelan (ed. 1973. International Theory: The Three Traditions. Cambridge. St. 1-38. în Review of International Studies. Inventing International Society: A History of the English School. 8. The Reason of States: A Study in International Political Theory. 221-227. „Patterns of Thought and Practice: Martin Wight’s International Theory“. Hemel Hempstead. Clarendon Press. „The Enigma of Martin Wight“. nr. 9. Power Politics. 89-131. „The Self-Images of a Discipline: A Genealogy of International Relations Theory“. Nicholson. 1966. nr. David. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. Martin Wight. 1991. Dunne. 1991. 1998. 263-290. System of States. Harvester Wheatsheaf. Leicester University Press. Wilson. „Martin Wight. „International Society: Theoretical Promises Fulfilled?“. în Cooperation and Conflict. 7. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. 49-58. „Beyond the Three Traditions: the Philosophy of War and Peace in Historical Perspective“. Brian. The Bases of International Order: Essays in Honour of C. 12. Sheila. nr. p. 1966. Allen&Unwin. 1995. p. 1992. International Relations Theory: New Normative Approaches. 29-44. Martin Wight. 13. nr. 7. în Ken Booth ]i Steve Smith (eds.). Elements of International Political Theory.RELA|II INTERNA|IONALE 282 283 M.. în Alan James (ed. p. nr.

ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ Acest grup de gânditori a eviden\iat atât modul în care rela\iile interna\ionale sunt reglementate de organiza\ii. argumentând c` dezvoltarea comer\ului interna\ional ]i interdependen\a statelor sl`besc puterea statului suveran. El afirm` c` forma organiza\ional` complex` a guvern`rii interna\ionale a modificat imaginea simplist` a r`zboiului rece ca lupt` bipolar` pentru putere între SUA ]i URSS. Alexander Wendt sus\ine c` studiul organiz`rii interna\ionale este limitat de cadrul realist ]i liberal al analizei. Mitrany a introdus ideea de „func\ionalism“ în studiul rela\iilor interna\ionale. cât ]i practicile de cooperare dintre state. . Haas este mai pu\in convins c` reglement`rile func\ionale vor fi eficiente în absen\a coordon`rii politice [ntre elitele statale ]i analizeaz` procesele politice care promoveaz` sau împiedic` suprana\ionalismul. cum ar fi Organiza\ia Na\iunilor Unite sau Fondul Monetar Interna\ional. lucru pe care îl consider` pozitiv. Lucr`rile lui Keohane se axeaz` pe implica\iile organiza\ionale ale interdependen\ei economice dintre state ]i pe condi\iile care faciliteaz` înfiin\area ]i men\inerea „regimurilor“ cooperative. care acord` o aten\ie deosebit` modului în care statele ]i sistemul interna\ional se constituie reciproc. Pentru ei. El ofer` un cadru „constructivist“. Karl Deutsch. investigarea variatelor forme organiza\ionale de pe arena interna\ional` necesit` o aten\ie mai mare decât studiul anumitor institu\ii. Karl Deutsch a introdus termenul de „comunitate de securitate“ pentru a descrie cadrul rela\iilor dintre state în anumite regiuni. Opera lui Ruggie se concentreaz` asupra practicii multilateralismului dup` 1945. David Mitrany ]i Ernst Haas sunt cercet`tori ai integr`rii în special [n contextul experimentelor europene în domeniul cooper`rii suprana\ionale sub forma Comunit`\ii Europene. John Ruggie ]i Robert Keohane au studiat organizarea interna\ional` în sensul cel mai larg. În sfâr]it.

W. Aceasta folose]te date despre opinia public`. El a fost preocupat s` dezvolte indicatorii empirici cantitativi ai acestui tip de schimbare. a început s` predea la Massachusetts Institute of Technology (MIT). îngrijire medical` ]i asigurare împotriva schimb`rilor imprevizibile de pe pia\a locurilor de munc`. Idealismul s`u era înso\it de devotamentul fa\` de ]tiin\` în general ]i de ]tiin\ele sociale în particular. ci în mod special ]i mijloacele institu\ionale ]i practice ce trebuie folosite pentru a atinge respectivele scopuri. puternice pot face acest lucru: . astfel încât afirma\iile cu privire la consecin\ele politice ale acesteia s` poat` fi testate în timp ]i spa\iu în privin\a validit`\ii lor. Nu se gr`bea s` trag` concluzii. securitate social`.2 Deutsch a propus un model de na\ionalism bazat pe ideea c` acesta era alimentat de necesitatea ca statul s` conduc` procesele mobiliz`rii care erau prin defini\ie cât se poate de traumatice pentru cet`\eni. dup` Acordul de la München a considerat c` era mai în\elept s` nu se mai întoarc` ]i s-a stabilit ca rezident în SUA. în 1912. obiceiuri ]i angajamente ]i mobiliz`rii [n noi structuri de grup ]i de comportament organiza\ional. Aversiunea fa\` de fascism ]i interesul pe termen lung pentru studierea intoleran\ei na\ionaliste i-au influen\at mult opera academic` ulterioar`. Edinger.287 K. împreun` cu Lewis J. De]i titular la Harvard. el a organizat la Yale Proiectul pentru Controlul Armamentelor pentru analiza dezarm`rii ]i a controlului înarm`rii. în special în Fran\a ]i Germania. La Center for Research on Word Political Institutions. Cehia. Politologul Samuel Beer ]i-l aminte]te astfel: „Era un reformator. Nationalism and Social Communication. a ob\inut doctoratul în drept la Universitatea Na\ional` Ceh` în 1938. În \`rile mai s`race ce parcurg o schimbare major`. a fost recompensat` de Universitatea Harvard cu prestigiosul „Sumner Prize“ ]i a fost publicat` doi ani mai târziu. [n acela]i timp. dar munca la lucrarea de diplom` a fost întrerupt` de activismul s`u împotriva grupurilor naziste din universitate. oamenii simt nevoia ca statul s` aib` în vedere asigurarea de locuin\e. În 1958 Deutsch a fost numit profesor de ]tiin\e politice la Universitatea Yale. lucrarea Germany Rejoins the Powers. Deutsch a fost foarte activ ]i în întocmirea „Programului de date politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i în testarea teoriilor ]i ipotezelor din ]tiin\ele politice“. absolvit` cu diplom` de onoare. Deutsch credea c` doar statele-na\iuni moderne. Aici. rupturii de vechile cadre. Opera sa avea în vedere nu numai scopurile ce trebuie urm`rite. De exemplu. din 1971. Deutsch a devenit profesor de istorie la Massachusetts Institute of Technology în 1952 ]i s-a devotat unei lungi cariere dedicate îndeosebi studiului integr`rii politice. În 1951. În perioada petrecut` la Yale. În plus. El a primit o burs` Guggenheim în 1955 ]i a predat la Universitatea din Chicago ca profesor invitat. dar nu utopic. DEUTSCH Karl Deutsch s-a n`scut la Praga. locuri de munc`. el a terminat.“1 Probabil c` Deutsch este foarte cunoscut gra\ie lucr`rilor sale privind cerin\ele prealabile ]i dinamica na\ionalismului ]i integr`rii regionale. Mobilizarea social` se refer` la un proces de schimbare care afecteaz` p`r\i substan\iale ale popula\iei din \`rile care trec printr-un proces de modernizare rapid`. fiind foarte apreciat`. el a predat ]i la alte universit`\i din SUA ]i Europa. el a cooperat cu mai mul\i colegi la un proiect interdisciplinar. De]i era un interna\ionalist ardent. Acolo a crescut ]i a urmat ]coala german` Staatsrealgymnasium. el nu ]i-a f`cut iluzii c` ar exista «un sistem politic» al umanit`\ii. diserta\ia de doctorat a lui Deutsch. mobilizarea social` tinde s` politizeze un num`r crescând de cet`\eni ]i spore]te gama nevoilor umane la care statul trebuie s` r`spund`. În 1967. Când se dezvolt` la scar` larg`. ca ]i aplic`rii riguroase a metodelor comportamentale în studierea proceselor mobiliz`rii sociale la nivel na\ional ]i interna\ional. DEUTSCH KARL W. bazele elitelor ]i date economice pentru a studia progresul postbelic al Republicii Federale Germania. guvernele bazate pe sursele tradi\ionale de autoritate ]i legitimare au fost incapabile s` c`l`uzeasc` cu succes procesul. În 1939 Deutsch a primit bursa de studii oferit` refugia\ilor din fa\a nazismului ]i ]i-a continuat studiile la Universitatea Harvard. În cele din urm`. În 1934 ]i-a luat licen\a la Universitatea German` din Praga. care a avut ca urmare publicarea lucr`rii Political Community and the North Atlantic Area în 1957. În acela]i an s-a c`s`torit ]i a plecat în concediu în SUA. a ocupat postul de profesor titular la „Catedra de studii privind pacea interna\ional`“ pân` la moartea sa din 1993. supu]i. Idealurile sale [naintate privind umanitatea erau disciplinate de con]tiin\a dificult`\ilor ingineriei sociale. De]i nu inten\iona s` r`mân` acolo prea mult timp. Dup` ce a jucat un rol major în perioada r`zboiului ca avocat al Mi]c`rii pentru Eliberarea Cehoslovaciei ]i ca membru al Secretariatului Interna\ional al Conferin\ei de la San Francisco din 1945 (care a înfiin\at ONU ca succesoare a Societ`\ii Na\iunilor). Deutsch s-a reîntors la Universitatea Harvard unde.

Exist` de asemenea câteva ipoteze sau criterii fundamentale relevante pentru dezvoltarea comunit`\ii de securitate. în final. din punct de vedere legal. contestând presupunerea fundamental` conform c`reia statele ar fi actori ra\ionali uniformi în problemele mondiale ]i punând la îndoial` ideea c` rela\iile interna\ionale sunt cel mai bine în\elese în termenii puternicei dihotomii dintre rela\iile interne ]i cele interna\ionale. o preocupare crucial` în c`utarea p`cii este „cursa dintre rata cresc`toare a tranzac\iilor dintre popula\ii în anumite zone ]i dezvoltarea institu\iilor integratoare ]i a practicilor dintre ele“. Deutsch a fost un pionier al studiului ciberneticii în rela\iile interna\ionale. maturitatea trebuie s` fie înso\it` de voin\a mutual` a statelor membre de a-]i rezolva dezacordurile la nivel organiza\ional. O comunitate amalgamat` are un centru suprem de luare a deciziilor.. ci mai degrab` ca un spectru. Într-adev`r.RELA|II INTERNA|IONALE 288 289 K. A doua cerin\` este capacitatea comunit`\ii de a constitui un front militar comun împotriva unui actor extern sau unui grup de actori. Deutsch a ar`tat c` „volumul tranzac\iilor politice. el a fost unul dintre pionierii studiului integr`rii regionale ]i a introdus o complexitate mai mare în obi]nuita dihotomie dintre rela\iile ierarhice de autoritate la nivel intern ]i luptele anarhice pentru putere ]i securitate la nivel interna\ional. W. dar nu complet . dar sunt ]i sursa tranzac\iilor politice sau de alt tip. ]i . Cu cât cre]te volumul tranzac\iilor mutuale. poate exista amalgamare f`r` integrare (de exemplu r`zboiul civil). ci ca produs posibil într-un sistem complex. statele din cadrul unei comunit`\i de securitate trebuie s` aib` o percep\ie comun` a amenin\`rilor cu privire la factorii externi. cu atât cre]te poten\ialul statului-na\iune de a le canaliza dorin\ele ]i resentimentele ]i de a le direc\iona dragostea ]i ura.. apartenen\` sau afilia\ie ]i chiar de identitate personal` decât orice alt` alternativ` de grup mare.5 Într-un context regional. Totu]i. cre]te ]i [nclina\ia comunit`\ilor spre conflicte violente. Guvern`rile suverane pot avea capacit`\i integratoare. iar controlul amalgamat poate fi în sine un pericol la adresa p`cii ]i o cauz` de conflict.. care pot fi dezintegratoare. care are nevoie el însu]i s` fie studiat cu aten\ie pentru a se determina condi\iile în care r`zboiul este foarte probabil s` apar`. care considera anarhia nu ca variabil` independent`.“4 Astfel. Cu cât este mai acut` nevoia oamenilor de o asemenea apartenen\` ]i identitate sub tensiunile ]i ]ocurile mobiliz`rii sociale ]i ale alien`rii de mediile originare obi]nuite. „Integrarea ]i amalgamarea se suprapun. Deutsch a scos în eviden\` c` este posibil s` existe. folosirea termenului de „comunitate de securitate“ (security community ) are dou` în\elesuri specifice. mai degrab` decât s` se încerce impunerea amalgam`rii la nivel interna\ional drept calea preferat` c`tre pace. De importan\` crucial` pentru acest proiect este ideea lui Deutsch despre „echilibrul tranzac\ie-integrare“. DEUTSCH „[Statul-na\iune] ofer` majorit`\ii membrilor s`i un sentiment mai puternic de securitate.6 Arendt Lijphart sus\ine c` lucr`rile lui Deutsch reprezint` o provocare major` pentru imaginea realist` tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale. dar din aceasta nu rezult` c` opusul s`u este pur ]i simplu anarhia. Astfel. El a sus\inut c` distinc\ia anarhie/ierarhie nu trebuie gândit` ca o dihotomie. 7 El consider` c` Deutsch particip` la o revigorare în cadrul disciplinei a teoriei lui Grotius. În primul rând. a]tept`rile mutuale pozitive ale statelor membre trebuie s` fie clar armonizate într-un model distinct de interac\iune sau reciprocitate. concentr@ndu-se asupra comunic`rii ]i controlului în sistemele politice. El a f`cut o distinc\ie clar` între amalgamare ]i integrare. Lucrarea sa The Nerves of Government din 1966 a fost o încer- . culturale sau economice [ns`rcineaz` institu\iile cu responsabilitatea adapt`rilor sau schimb`rilor pa]nice în rândul popula\iilor participante“. Întrucât aceast` imagine realist` sugereaz` c` solu\ia problemei r`zboiului în rela\iile interna\ionale este o form` de guvernare mondial`. ele sunt suficient de „integrate“ pentru a sem`na cu „o comunitate de securitate amalgamat`“. Consecvent cu lucrarea sa anterioar` despre mobilizarea social`. el a sugerat c` poate ar fi mai bine s` se urm`reasc` înfiin\area unor „comunit`\i de securitate pluraliste“. comunitatea de securitate trebuie s` posede o maturitate institu\ional` suficient` pentru a genera tehnici diplomatice care s` fie folosite pentru a combate problemele ]i crizele. De exemplu. Deutsch a subminat concep\ia conven\ional` prin studiile sale privind rela\iile dintre statele din zona nord-atlantic` [n anii ’50 ]i ’60. un num`r de state suverane care se raporteaz` la fiecare din celelalte sub forma unei „comunit`\i de securitate pluraliste“ ]i a considerat c` ]ansele folosirii for\ei pentru a rezolva conflictele dintre ele sunt extrem de sc`zute. Cu alte cuvinte. }i.. Cre]terea num`rului de tranzac\ii dintre oameni nu duce automat la o integrare mai mare. În acest context. de fapt amalgamarea poate s` stânjeneasc` integrarea. integrare f`r` amalgamare (de exemplu pacea interna\ional`).“3 Deutsch a studiat ]i condi\iile interna\ionale care ar putea avea un efect d`un`tor dac` un stat ar canaliza energiile cet`\enilor s`i c`tre lumea exterioar`. Mai mult decât atât. comunitatea statelor este capabil` s` intervin` prin tehnici sau mecanisme diplomatice pentru a preveni apari\ia conflictelor puternice în rândul propriilor membri. f`r` nevoia de a transfera suveranitatea la nivel suprana\ional.

Deutsch este amintit în primul rând ca pionier al studiului integr`rii interna\ionale cel pu\in la nivel regional ]i ca personalitate marcant` în încercarea de a introduce o mai mare rigoare metodologic` în studiul empiric al rela\iilor interna\ionale. 7. Deutsch nu a considerat c` cea mai bun` cale de a studia stabilitatea interna\ional` ar fi folosirea num`rului variabil de mari puteri. Samuel H. 6. p. ca sistem total. Totu]i. From National Development to Global Community. El a furnizat de asemenea o baz` teoretic` pentru a m`sura raportul dintre comunicarea intern` ]i cea extern` ca indicator al gradului în care statele erau înclinate c`tre autoizolare ]i egoism. nr. p. Falk ]i Saul H. p 271. Merritt ]i Bruce M. „Between Sovereignty and Integration“. W. Russett (ed. p. 2. pentru a studia rela\iile interna\ionale în mod ]tiin\ific. Note 1. din punct de vedere istoric. . 9. David Singer) despre echilibrul sistemelor de putere în politicile mondiale. Regional Politics and World Order. O lume format` din mari puteri care descurajeaz` ]i care negociaz` ar fi. Ca parte a contribu\iei sale substan\iale la dezvoltarea teoriei interna\ionale. Political Community at the International Level. Londra. 8. 7.). p. Pentru o elaborare interesant` a parametrilor conceptuali ai comunit`\ii de securitate. p. „Nation and World“. San Fransisco. H.). 1993. 1967. la Universitatea Yale. în Government and Opposition. New York. Un bun exemplu de utilizare a unei astfel de analize poate fi g`sit în articolul (la care este coautor J. în Government and Opposition. „Social Mobilisation and Political Development“. dar ]i în cel al politicilor comparative. 493-502. Princeton. ar trebui ca cercet`torii s` aib` aceste date reunite ]i s` fie capabili s` utilizeze analiza matematic` avansat` pentru a elabora afirma\ii valabile care s` trezeasc` reac\ia altor cercet`tori din domeniu. Deutsch a jucat un rol major în crearea. 39-40. 5. ]i nu de trei la doi. nici conduse de tehnici diplomatice conservatoare cu accent puternic pe descurajarea mi- litar`. p. el a utilizat tehnici matematice sofisticate pentru a sprijini determinarea stabilit`\ii sistemelor interna\ionale compuse dintr-un num`r variabil de mari puteri. consulta\i Lynn Miller. fiind îns` predispus la instabilitate structural`. „The Prospect of Order Through Regional Security“. Mendlovitz (ed. în special în Marea Britanie. New York. 1957. Aici. nr. 1961. Deutsch a crezut cu fermitate c`. în American Political Science Review. în Richard L. Concluzia a fost c` un sistem multipolar compus din cel pu\in cinci mari puteri era. Karl Deutsch. „Karl W. 1981.). Karl Deutsch.RELA|II INTERNA|IONALE 290 291 K. Doubleday. c`ci o asemenea analiz` static` împiedic` concentrarea aten\iei asupra unor procese mai semnificative ale interac\iunii dintre state care nu ar putea fi nici reduse la.“ 8 Pe scurt. s` apar` la un moment dat. 117. în Ithiel de Sola Pool (ed. este posibil ca o alian\` de patru la unu. Garden City. Beer. W. Analiza a modelat în mod explicit impactul cursei înarm`rilor asupra stabilit`\ii sistemului interna\ional ]i este o bun` ilustrare a avantajelor datelor cantitative atunci când sunt utilizate de savan\i care sunt în felul lor ]i istorici rafina\i. DEUTSCH care de a descrie condi\iile în care sistemele de luare a deciziilor sunt capabile s` dirijeze fluxul de informa\ii. Freeman. a „Programului de date politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i [n testarea ipotezelor ]i teoriilor din ]tiin\ele sociale“. lu@nd [n calcul numai probabilitatea. 115. Deutsch trebuie s` fie considerat un partizan ferm al revolu\iei comportamentale în disciplina care a provocat atât de multe dezbateri în anii ’50 ]i ’60. neguvernabil`. 4. nr. Alien & Unwin. 28. o bun` parte a contribu\iei sale la aceast` disciplin` const` în crearea de b`nci de date complexe pentru a promova teoria empiric` în politicile comparative ]i în rela\iile interna\ionale. Consulta\i Arend Lijphart. iar o asemenea concentrare de for\e [ntr-o coali\ie de mari puteri poate duce la distrugerea sistemului. Contribu\ia sa metodologic` la legitimarea model`rii formale în studiul rela\iilor interna\ionale continu` s` influen\eze ]i azi oamenii de ]tiin\` din toat` lumea. Consulta\i mai ales Karl Deutsch. 1974. 3. Political Community and the North Atlantic Area: International Organisation in the Light of Historical Experience. „Karl Deutsch: A memoir“.. Karl Deutsch et al. mai stabil decât cele care includeau mai pu\ine puteri. Deutsch and the New Paradigm in International Relations“. El a fost mereu interesat s` înlocuiasc` cu date cantitative ipotezele vagi bazate pe interpretarea istoric` sau ideologic`. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mitrany ]i Haas. 40. NJ: Princeton University Press. Opera sa teoretic` a inspirat mul\i cercet`tori care au urmat drumul deschis de el în anii ’50 ]i ’60. Karl Deutsch. 1954. în Richard A. 233-251. 1973. El a afirmat: „O coordonare demn` de încredere nu poate fi construit` exclusiv pe descurajare ]i negociere. Aceasta se datoreaz` faptului c`. Contemporary Political Science: Toward Empirical Theory. McGraw-Hill.

1954. Wiley. Deutsch and the New Paradigm in International Relations“. Haas este cunoscut ca unul dintre fondatorii „neofunc\ionalismului“ în studiul integr`rii regionale. ERNST HAAS Ernst B. PrenticeHall. în Richard L. Political Community and the North Atlantic Area. 1966. Technology Press & Wiley. New York. Merritt ]i Bruce M. France. Haas a emigrat în SUA de tân`r. Nation-Building. Doubleday.). Nationalism and Social Communication: An Inquiry into the Foundations of Nationality. cel pu\in în prim` instan\`. Science and the Creative Spirit: Essays on Humanistic Aspects of Science. ]i pentru a trata problemele transfrontaliere a c`ror solu\ionare era considerat`. p. 447-463. and the Western Alliance: A Study of Elite Attitudes on European Integration and World Politics. În 1951 a început s` predea la Berkeley. 1953. Russett (ed. Londra. în 1938. New Jersey. New York. a]tept`rile ]i activit`\ile politice c`tre un centru nou mai larg. în World Politics. From National Development to Global Community. în Ithiel de Sola Pool (ed. George Alien & Unwin. New York. Deutsch consulta\i Richard L. pentru a sc`pa de persecu\iile naziste. New Jersey. Merritt ]i Bruce M. McGraw-Hill. David Singer). Haas a definit integrarea ca „procesul prin care actorii politici din câteva zone na\ionale distincte sunt convin]i s`-]i transfere convingerile. dar a fost interesat ]i de mijloacele institu\ionale specifice prin care statele din regiune pot transcede na\ionalismul ]i pot participa la crearea unor noi forme de organizare interna\ional`.). Alien & Unwin. 1966. iar aceast` perioad` de început a vie\ii sale a avut un impact important asupra angaj`rii sale intelectuale în studiul modurilor în care chiar inamicii tradi\ionali ]i-ar putea dep`]i animozit`\ile ]i descoperi interese comune. Charles Scribners. Lecturi suplimentare Lijphart. 1967. From National Development to Global Community. Din 1973 a fost Robson Research Professor în studiul guvern`rii la Berkeley. Princeton. 1967. Political Community at the International Level. The Analysis of International Relations. „Nation and World“. 1969. 1957. Arend. 1964.). Alfred Knopf. 1967. Princeton University Press. ca apolitic`. 1981. Atherton Press. p. Haas a împ`rt`]it idealurile suprana\ionale ale lui Mitrany. University of Toronto Press. în California. The Nerves of Government: Models of Political Communication and Control. New York. p. The Free Press. Londra. 1958 „Multipolar Power Systems and International Stability“ (cu J. ale c`rui . fie asupra mijloacelor func\ionale de promovare a cooper`rii transna\ionale începând cu low politics (politicile „joase“). cum ar fi reducerea barierelor comerciale ]i cooperarea în domeniul tehnic. p. „Karl W. New York. unde a devenit profesor titular în 1962. în special în Europa. 16. Englewood Cliffs. Nationalism and its Alternatives. nr. {ntrucât Mitrany a fost oarecum neclar în a explica modul în care procesele de integrare aveau s` aib` loc. 1968. 390-406. Haas a dezvoltat un model care nu se baza pe ipotezele normative ale altruismului sau ale ideii conform c`reia dezvoltarea interdependen\ei economice ar fi fost suficient` pentru a genera cereri de cooperare interguvernamental` mai strâns`. Germany. el a profitat de avantajul unei legi ce favoriza combatan\ii de r`zboi pentru a-]i completa educa\ia academic` la Universitatea Columbia din New York. Ca ]i mul\i al\i gânditori importan\i prezenta\i în aceast` lucrare. Dup` ce a luptat în for\ele armate americane în cel de-al doilea r`zboi mondial. New York. Toronto. Contemporary Political Science: Toward Empirical Theory. „Neofunc\ionalismul“ a fost o încercare de a sintetiza aceste cadre concurente ]i de a acorda aten\ie proceselor existente în cazul particular al integr`rii regionale din Europa de Vest.RELA|II INTERNA|IONALE 292 Principalele lucr`ri ale lui Karl Deutsch Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Karl W. New York. Garden City. Ontario. 204-227. Russett (ed. Arms Control and the Atlantic Alliance: Europe Faces Coming Policy Decisions. 233-251. Din anii ’70 el a studiat rolul cunoa]terii consensuale (consensual knowledge) la nivelul elitelor în facilitarea cooper`rii interstatale ]i a analizat posibilitatea reform`rii opera\iilor ONU. Opera de început a lui Haas asupra integr`rii europene trebuie s` fie analizat` în contextul eforturilor anterioare care se concentrau fie asupra federalismului constitu\ional ca mijloc al integr`rii statelor într-un cadru politic mai larg.

În al doilea rând. iar procesul birocratic al lu`rii deciziilor va evolua c`tre un nivel suprana\ional cu specific regional. la sfâr]itul anilor ’60. el a recunoscut c` ar fi fost dificil fie s` se separe problemele tehnice de cele politice. în perioada electoral`. Astfel. Opera lui Haas trebuie privit` în contextul intersec\iei acestor fenomene. ]i folosit` pentru a ataca. cât ]i principiul lu`rii deciziilor prin votul majorit`\ii. anii ’60 au fost perioada în care studiul rela\iilor interna\ionale în SUA era dominat de dorin\a de a genera ipoteze testabile ]tiin\ific. suveranitatea statelor se va diminua. în absen\a unor „variabile dependente“ clar definite. 1 El a sus\inut c` un asemenea proces era mai u]or de îndeplinit într-un context regional cum ar fi Europa de Vest. Pe de alt` parte. În ciuda sensibilit`\ii fa\` de obstacolele politice cu care s-ar confrunta procesul integr`rii ]i a încerc`rii de a încorpora ra\ionalitatea ]i interesul propriu al elitelor în modelul s`u. de]i Haas însu]i pretindea c` ar fi fost angajat într-un proces obiectiv de investigare ]tiin\ific` a procesului. Exceptând cazul în care ar exista o încercare concertat` de a dezvolta procedurile democratice ale lu`rii deciziilor pentru a asigura legitimitate ]i responsabilitate organiza\iilor regionale în care lucreaz` exper\i tehnici ]i birocra\i. Haas a continuat s` sus\in` ideea func\ionalist` conform c`reia progresul în mai multe chestiuni tehnice ]i economice ar duce la o cooperare politic` mai strâns`. a devenit clar c` existau dificult`\i în aplicarea ideilor lui în zone din afara contextului vest-european. lipsa specificit`\ii însemna c` termenul suferea de o anumit` ambiguitate deoarece se referea la lucruri diferite pentru persoane diferite. altfel f`r` leg`tur` între ele. iar întregul proces nu putea avea loc decât dac` statele acceptau atât „domnia legii“ (de aici înainte erodarea suveranit`\ii statului ar fi fost dificil de oprit). Totu]i. Când în Fran\a infla\ia a crescut dramatic în compara\ie cu vecinii s`i. Acest exemplu ilustreaz` sl`biciunea poten\ial` a m`surilor par\iale. Aceast` pr`pastie ar putea fi atunci exploatat` de partidele politice. atenuând loialitatea lor fa\` de statul-na\iune în favoarea unei aprecieri mai largi fa\` de interesele regiunii ca întreg. În consecin\`. el a subliniat c` neofunc\ionalismul – cunoscut ]i ca „federalism în rate“ (federalism by installments) – depindea în mare m`sur` de capacitatea elitelor ]i întreprinz`torilor politici de a aplica cunoa]terea consensual` în solu\ionarea problemelor comune. în special în lumina istoriei sale ]i a valorilor democratice împ`rt`]ite din perioada postbelic`. . Pe m`sur` ce din ce în ce mai mul\i actori s-ar implica în acest proces. dac` nu era administrat corespunz`tor. bazate pe selec\ionarea foarte riguroas` ]i pe colectarea de date empirice. Problemele avans`rii c`tre o uniune politic` ]i monetar` mai larg` în Uniunea European` contemporan` ridic` anumite îndoieli asupra eficacit`\ii sau a legitimit`\ii unei „integr`ri disimulate“ (integration by stealth) automate. Ar fi trebuit ca asemenea institu\ii s` dispun` de o anumit` autonomie fa\` de guvern`rile na\ionale pentru a fi eficace. se poate dezvolta o pr`pastie periculoas` între cet`\enii fiec`rei na\iuni ]i organiza\iile regionale. În al treilea rând. nu era clar cum s` se evalueze progresul sau regresul [n timp al integr`rii. de fapt ar fi putut reduce dorin\a statelor pentru cre]terea integr`rii. ale c`ror consecin\e neinten\ionate pot induce o criz` politic` dac` dificult`\ile nu sunt anticipate ]i luate în considerare. Pe de o parte. guvernele respective.RELA|II INTERNA|IONALE 294 295 E. guvernul francez a fost incapabil s` m`reasc` taxele pentru a reduce cererea intern` ]i s-a v`zut obligat s` restrâng` comer\ul pentru a evita o criz` a balan\ei de pl`\i.2 El a fost inspirat de dou` tendin\e care nu au reu]it s`-]i men\in` influen\a pe toat` durata deceniului. Studiul integr`rii regionale a atins momentul de vârf la începutul anilor ’70. De exemplu. între elite ar avea loc o form` de „socializare“. (adic` cele pe care modelele neofunc\ionale încercau s` le explice). Cum politica de integrare euro- pean` era ezitant` în anii ’70. Conceptul de „r`spândire“ (spill over). fie s` se evite conflictele dintre state dac` avantajele cooper`rii erau distribuite inegal. nu exista nici o îndoial` c` integrarea european` p`rea a progresa pe termen mediu c`tre un gen de uniune politic` european`. Haas era încrez`tor c`. dup` care a intrat în declin pân` la punctul în care chiar Haas însu]i a recunoscut c` ar fi putut fi învechit. el a neglijat examinarea condi\iilor ]i factorilor care ar fi putut mai degrab` s` întârzie procesul decât s`-l accelereze. dup` ini\ierea acestui proces ]i constituirea de institu\ii pe aceste principii. HAAS institu\ii posed` sau cer jurisdic\ie asupra statelor na\ionale existente“. este neclar dac` integrarea european` putea avea loc în anii ’90 în absen\a încerc`rilor de a remedia a]a-numitul „deficit democratic“. nu exist` nici o îndoial` c` spera ca procesul s` conduc` la un grad mai înalt de suprana\ionalism în politicile vest-europene. reducerea ini\ial` a barierelor vamale în Comunitatea Economic` European` însemna c` profiturile firmelor erau mai puternic afectate de diferitele sisteme de taxe vamale ale statelor membre ]i astfel reducerea tarifelor s-a „r`spândit“ sub form` de presiuni pentru un regim comun de taxe. Spre deosebire de Mitrany. care sunt înc` fundamentate na\ional. De când integrarea era considerat` mai mult un proces decât un rezultat. a]a cum cooperarea într-o sfer` de activitate se va „r`spândi“ în altele. era crucial` stabilirea institu\iilor formale care pot impune ]i sus\ine tratatele dintre statele-na\iuni. În primul rând.

În al doilea caz. este posibil ca rezultatul s` fie un sistem mai puternic cu o for\` autonom` mai mare. a]tept`rile noastre în privin\a elabor`rii unor planuri radicale de reform` ar trebui s` fie mai modeste. dar cu frecvente reveniri ]i autointeroga\ie sporadic` despre traiectoria schimb`rii . Atent la apari\ia unor probleme globale. Haas sugereaz` c` ar trebui s` gândim organiza\iile interna\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 296 297 E. Cel`lalt implic` feed-back-ul.. progresul e ca un copil orbec`ind dup` Dumnezeu. Contribuind mult la progresul studierii integr`rii regionale în Europa.. ONU este în pericol s` decad`. de condi\ii fundamentale întâmpl`toare. dac` feed-back-urile duc la acumularea de noi cuno]tin\e adaptative printre elite. care întotdeauna are prioritate. Haas nu a pierdut din vedere importan\a organiza\iilor interna\ionale în sine ]i. în anii ’70 Haas a devenit mai pu\in entuziast în leg`tur` cu neofunc\ionalismul. Progresul este un zeu secular care tolereaz` lucrurile pe care oamenii. Ca rezultat. organiza\iile interna\ionale s-ar putea adapta la noile probleme ]i nu ar fi constant evaluate în termenii e]ecului înregistrat în îndeplinirea scopurilor care ar putea fi prea ambi\ioase. explorând înregistrarea datelor empirice ca o contribu\ie la men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ionale. nu un st`pân hot`rât al universului. este improbabil c` ele pot fi propuse cu succes oriunde. Haas a avansat c`tre examinarea organiza\iilor interna\ionale la nivel global. mai binele poate fi inamicul binelui. El argumenteaz` în aceast` lucrare c` primul din aceste modele înseamn` c` puterea unei organiza\ii poate avea dificult`\i s` \in` pasul cu „amestecul schimb`tor al solicit`rilor“ ]i astfel r`mâne în mare parte static`. devenind prizoniera unor scopuri exagerate. Dac` aceasta ar fi situa\ia (ca în cazul Constitu\iei americane îns`]i). Pentru toate aceste motive. În acest sens opera sa este caracterizat` de un realism tot mai accentuat ]i de dorin\a de a-i convinge ]i pe al\ii c`. ceea ce pare s` aib` loc în prezent între SUA ]i ONU. În acela]i timp. na\iunile ]i alte colectivit`\i umane mari ]i le fac lor în]ile ]i unul altuia. Haas este caracterizat` de adeziunea riguroas` la cele mai înalte standarde de metodologie empiric`. dac` eficacitatea acestor procese depinde. ea îns`]i. chiar dac` au reu]it în Europa de Vest. Acest lucru este compatibil cu argumentul prezentat în lucrarea de început. Tangle of Hopes (1969). desigur. În termeni de dimensiune. în care deplânge relativa inactivitate a multor organiza\ii interna\ionale poten\ial importante. ca scopuri în sine mai degrab` decât ca mijloace c`tre un scop specific. cum ar fi deteriorarea mediului ]i cre]terea inegalit`\ii economice dintre s`raci ]i boga\i. în care experien\ele avute cu performan\ele organiza\iei interna\ionale îi conduc pe cei care iau decizii la noi percep\ii asupra a ceea ce este posibil sau nu s` se realizeze efectiv ]i astfel la formularea de noi scopuri care s` fie urm`rite prin aceste organiza\ii. dac` organiza\iile interna\ionale vor înflori în anii care urmeaz`. Dar. Unul depinde de „schimbarea intern` autonom`“. f`r` un crez transcendental. În studiul organiza\iilor interna\ionale. c` un asemenea „feed-back“ ar putea duce în mod silit c`tre dezangajare ]i c`tre o interdependen\` sporit`. nici cu fondurile care ar fi necesare pentru a implementa reformele la care se refer`. context istoric ]i niveluri de dezvoltare economic` ]i cre]tere în statele membre. a fost convins apoi de necesitatea de a urm`ri realizarea ordinii mondiale în condi\iile sistemului de state existent. combinat` cu o angajare umanist` spre o mai mare cooperare între state pentru a se ajunge la ordinea mondial`. S-ar putea afirma. în care modific`rile din interiorul statelor duc la noi trebuin\e ]i politici. Europa de Vest poate fi potrivit` pentru dezvoltarea proceselor neofunc\ionale. cea mai mare îngrijorare a sa este c` sfâr]itul r`zboiului rece a dus la cre]terea dramatic` a speran\elor în leg`tur` cu ceea ce ONU poate s` realizeze. în care propune dou` modele de „transformare a sistemului“. opera lui E. iar lucr`rile sale de început pot fi privite ca preg`tind drumul pentru cre]terea popularit`\ii metodei „analizei de regim“. f`r` un scop final. adic` studiul guvern`rii interna\ionale în cel mai larg sens. HAAS În final. Dac` în lucr`rile sale de tinere\e a fost profund influen\at de func\ionalism ]i a c`utat mijloacele prin care statul-na\iune ar putea fi dep`]it ca institu\ie. el este în aceea]i m`sur` con]tient de limitele inerente ale ONU într-o lume împ`r\it` în peste 180 de state suverane. totu]i. Haas a publicat lucrarea When Knowledge is Power. cum ar fi ONU. a avut o contribu\ie major` la dezbaterile purtate în jurul posibilit`\ilor ]i oportunit`\ii diferitelor reforme ale ONU. În anul 1990. . r`mâne neclar dac` neofunc\ionalismul este aplicabil în alte zone dec@t Europa de Vest a anilor ’50-’60. ale c`ror discursuri nu se armonizeaz` nici cu ac\iunile lor. în ultimul deceniu. Studiile sale despre Organiza\ia Na\iunilor Unite. la cre]terea speran\elor hr`nite de retorica demagogic` a liderilor politici. În concluzie. În consecin\`. El sus\ine c` ele ar trebui reformate astfel încât s` poat` deveni „]colari permanen\i“. relev` modul în care el a înv`\at din e]ecurile neofunc\ionalismului din anii ’70. capabile s` se adapteze la noile provoc`ri ]i probleme din societatea interna\ional`. Haas ne încurajeaz` s` credem c` progresul este posibil în guvernarea interna\ional` „ca o c`utare continu` în direc\ia autoperfec\ion`rii.“3 Acesta este contextul în care Haas i-a incitat pe cei care cred c` ONU trebuie reformat` radical pentru a face fa\` provoc`rilor crescânde ale secolului al XXI-lea. pentru a constata c@t de limitat` este relevan\a sa ca teorie universal`.

1980. More than Intergovernmental: European Political Cooperation and the Dynamics of Intergovernmental Integration“. 32. and Economic Forces. 614-629. Prentice-Hall. 1970. „Persistent Themes in Atlantic and European Unity“. James Patrick. HAAS Note 1. 24. California. în International Organization. University of California Press. nr. Taylor. The Web of Interdependence: The United States and International Organizations. 3. 1994. The Obsolescence of Regional Integration Theory. Berkeley. Prentice-Hall. „Integration Theory and the Study of International Relations“. University of Denver Press. Englewood Cliffs. Columbia. 1991. Ernst Haas. and Economic Forces 1950-1957. „Less than Supranational. 20. 145-164. Stanford. Ernst Haas. p. p. Stanford University Press. California. 1969. 1970. Denver. 1-30. David. Tangle of Hopes: American Commitments and World Order. University of California Press. New Jersey. Organisation and Society. Functionalism and World Polities. p. „Why Collaborate? Issue-linkage and International Regimes“. Stanford. „The Study of Regional Integration: Reflections on the Joys and Anguish of Pretheorizing“. Concept or Propaganda“. nr. în International Organization. nr. 7. p. Englewood Cliffs. The Uniting of Europe: Political. nr. Neofunctionalism and the Problematics of European Integration“. 357-405. 1991. 17-33. Stanford. Social. The Obsolescence of Regional Integration Theory. p. nr. California. 1968. Colorado. p. 30. 189-220. 189-256. „Neofunctionalism: Obstinate or Obsolete? A Reappraisal in Light of the New Dynamism of the EC“. Ernst Haas. Jeppe. 1945-1981“. South Carolina. 1990. 15. 10. în World Politics. New Jersey. University of California Press. nr. Alien & Unwin. Or. New York. Berkeley. 1975. în Richard Rothstein (ed. 5. Ernst Haas. în Policy. Russctt (ed. p. University of South Carolina Press. Puchala. p. Lecturi suplimentare Jarvis. p. California. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolul dedicat lui Mitrany. 1997. 1956. în Richard I. 173-212. 212. „Reason and Change in International Life“. Beyond the Nation-State: Functionalism and International Organization. 1970. New Jersey. 37. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations.). [n International Organization. 1969. Englewood Cliffs. Darryl. 207-243. 1958. Tranholm-Mikkelsen. nr. în World Politics. 1968. p. 607-646. Ohrgaard. Stanford. p. Social. în Millennium: Journal of International Studies. Berkeley. nr. Tangle of Hopes: American Commitments and World Order. Whiting). p. .. The Evolution of Theory in International Relations. 1958. 1982. în World Politics.). New York. 1991. 1976. From National Development to Global Community. Sewell. Paul. Berkeley. 1990. nr. 4.RELA|II INTERNA|IONALE 298 299 E. 1966. în International Organisation. 442-477. Merritt ]i Bruce M. „Turbulent Fields and the Theory of Regional Integration“. University of California Press. The Uniting of Europe: Political. 1976. Who Said What to Whom About Regimes“. Prentice-Hall. Jakob C. Stanford University Press. „Regime Decay: Conflict Management and International Organizations. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations. nr. 1953. Principalele lucr`ri ale lui Ernst Haas „The Balance of Power: Prescription. p. The Limits of European Integration. 2. Dynamics of International Relations (cu Alien S. McGraw-Hill. „Words Can Hurt You. 36. 26. „International Integration: the European and the Universal Process“. Columbia University Press. „Integration Theory Revisited: Haas. în International Organization. 1964. p. nr. 1-22. Londra. 28-29. 366. Stanford University Press. [n Millennium: Journal of International Studies. Collective Security and the Future International System. 1983. Human Rights and International Action: The Case of Freedom of Association. p. Stanford University Press. 1983.

În 1965 a devenit profesor la Colegiul Swarthmore. În 1972. sporirea tensiunilor dintre Japonia ]i SUA datorit` dezechilibrului din raporturile lor comerciale ]i decizia unilateral` a lui Nixon de a renun\a la acordurile de la Bretton Woods privind stabilitatea monetar` au indicat c` aveau loc schimb`ri profunde în politicile mondiale. for\a este un instrument eficient ]i utilizabil al politicii. exist` o ierarhie a problemelor în politicile mondiale dominate de cerin\e ale securit`\ii militare. opera lui Keohane ]i Nye a evoluat de la descrierea multilateral` a unei lumi considerate interdependente la tratarea teoretic` a consecin\elor interdependen\elor complexe asupra conducerii politice. ]i anume realismul ]i interdependen\a complex` (complex interdependence). În 1985 s-a reîntors la Harvard. Acest volum a reunit oameni de ]tiin\` interesa\i de posibilitatea ca „rela\iile transna\ionale“ dintre actorii non-statali. Keohane ]i Nye continu` cu descrierea ]i analiza evenimentelor majore din afacerile maritime ]i monetare din perioada 1920-1975 ]i exploreaz` detaliat rezultatele numeroaselor conflicte dintre SUA ]i Canada. Ei demonstreaz` c` unele solu\ii ]i conflicte se conformeaz` mai mult . Keohane înc` mai studiaz` aceast` problem`. dup` ce s-a al`turat consiliului de editori ai ziarului International Organization. 1 Concep\ia lui Keohane atât asupra condi\iilor în care statele coopereaz` unul cu cel`lalt. este vorba de participarea unor actori nonstatali. dintre SUA ]i Australia. ele nu vor fi dependente de distribu\ia puterii militare. nu exist` o ierarhie clar` a solu\iilor. unde a r`mas urm`torul deceniu. care a devenit de atunci unul dintre jurnalele de vârf în acest domeniu. Universitatea din Chicago. Nye. În urm`torii câ\iva ani. rezultatele vor fi determinate de distribu\ia resurselor ]i „vulnerabilit`\ilor“ din anumite domenii-cheie.301 R. asupra men\inerii ]i schimb`rii regimului politic. Keohane ]i-a început remarcabila colaborare de cercetare cu Joseph S. s` fac` imperativ necesar` renun\area la concentrarea excesiv` a politologilor asupra rela\iilor dintre state. sau între anumite \`ri. În special apari\ia OPEC. Primul descrie rela\iile interna\ionale ca o lupt` pentru putere ]i este bazat pe trei afirma\ii esen\iale: statele sunt unit`\i coerente ]i sunt cei mai importan\i actori politici. Astfel. Subtitlul este important. aceasta este prima lucrare a literaturii acelei perioade care prezint` sistematic ipoteze asupra interdependen\ei. cum sunt corpora\iile multina\ionale. Lucrarea este o provocare direct` la adresa elementelor pe care autorii le percep a fi ipotezele esen\iale ale realismului. cum ar fi banii. cum ar fi SUA ]i Canada. incluzând coali\iile birocratice interna\ionale ]i institu\iile nonguvernamentale. Întrebarea la care a încercat s` r`spund` a fost dac` institu\iile conteaz` în explicarea comportamentului statelor sau dac` acesta poate fi dedus doar din distribu\ia puterii. Keohane ]i Nye încep prin construirea a dou` modele teoretice. În 1996. La vârsta de numai 16 ani s-a înscris la Colegiul Shimer. publicat` [n 1977. Cartea a fost editat` în contextul sfâr]itului r`zboiului din Vietnam ]i al importan\ei crescânde a problemelor economice în afa- cerile interna\ionale. când el ]i Joseph Nye au început s` pun` la îndoial` câteva dintre ipotezele esen\iale invocate de realism în leg`tur` cu rela\iile interna\ionale. 2 Disputa continu` a lui Keohane cu realismul a debutat la sfâr]itul anilor ’60 ]i [n primii ani ai deceniului opt. cât ]i asupra rolului institu\iilor în facilitarea cooper`rii a evoluat de la contestarea adecv`rii explicative a paradigmei realiste pân` la acomodarea mai nuan\at` cu realismul structural. În 1969. precum ]i testarea lor prin colectarea unui num`r mare de date empirice. Argumentul fundamental al lucr`rii este c`. pe care l-a absolvit în 1961 ]i a urmat studii doctorale la Universitatea Harvard. adic` a regulilor care guverneaz` procesul de luare a deciziilor ]i opera\iunile din rela\iile interna\ionale în cazul unor probleme speciale. iar rela\iile transna\ionale devin factori cruciali în procesul de luare a deciziilor. într-o lume a interdependen\ei. iar modurile în care a încercat s` r`spund` de-a lungul timpului i-au creat o reputa\ie de lider a ceea ce David Long nume]te „]coala de la Harvard a teoriei interna\ionale liberale“. El s-a mutat în California în 1973 pentru a preda la Universitatea Stanford. în condi\iile interdependen\ei complexe. „paradigma“ realist` este de o utilitate limitat` în în\elegerea dinamicii regimului interna\ional. Dup` construirea acestor modele contrastante. ei au editat lucrarea Transnational Relations and World Politics. Rezultatul acestei evolu\ii a fost lucrarea Power and Interdependence: World Politics in Transition. dar nu exist` nici o îndoial` asupra importan\ei majore a operei lui Keohane de a o fi pus în dezbatere. Dac` aceasta constituie un progres sau un regres în studierea organiz`rii interna\ionale r`mâne o chestiune care este înc` dezb`tut` aprins. for\a este ineficient`. a fost numit profesor la Catedra de rela\ii interna\ionale de la Universitatea Duke. În schimb. KEOHANE ROBERT KEOHANE În 1965 Robert Keohane ]i-a prezentat la Universitatea Harvard diserta\ia de doctorat privind politicile Adun`rii Generale a ONU. Keohane s-a n`scut în anul 1941 ]i a crescut în Illinois. Dup` mai mult de 30 de ani.

Keohane ]i Nye au participat la dezbaterea „interparadigmatic`“. Kenneth Waltz. care dup` p`rerea lor va deveni mai puternic` în viitor. Ele scad costul tranzac\iilor interna\ionale prin delimitarea tranzac\iilor ca admisibile ]i inadmisibile. Exist`. De exemplu. cred. Produsul hibrid este cunoscut ast`zi ca „realism structural modificat“ (modified structural realism) sau „institu\ionalism neoliberal“ (neoliberal institutionalism). Când Keohane ]i Nye citeaz` din reali]ti. a identific`rii actorilor-cheie ]i a modelelor teoretice. este dificil pentru statele democratice s` planifice ]i s` urm`reasc` politici externe ra\ionale. Au fost scrise manuale ]i au fost \inute cursuri care descriau domeniul ca fiind divizat între realism. Keohane a abandonat încercarea de a prezenta complex interdependence ca un model rival al realismului. se poate argumenta c` „interdependen\a asimetric`“ (asymetrical interdependence. În fine. nici un realist nu a sus\inut vreodat` c` for\a era un instrument utilizabil ]i eficient al politicii în orice condi\ii ]i f`r` rezerve. Acest lucru este adev`rat mai cu seam` când absen\a unei dimensiuni a securit`\ii face dificil` determinarea unei ierarhiz`ri clare a valorilor. a doua între tradi\ionali]ti ]i behaviori]ti în anii ’50 ]i ’60. de capacitatea ]i voin\a SUA de a asigura condi\iile în care alte state pot concura pentru câ]tiguri relative ]i pot colabora pentru a-]i maximiza câ]tigurile absolute din cooperarea în domeniul comer\ului ]i în alte domenii-cheie. În 1984 Keohane a publicat studiul After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy. reali]tii au r`spuns criticilor. Krasner demonstreaz` capacitatea Statelor Unite de a urm`ri un „interes na\ional“ consecvent împotriva presiunii grupurilor de interese interne. la sfâr]itul anilor ’70. a ar`tat c` puterea nu se perimeaz` din cauza interdependen\ei care depinde. Teoria cooper`rii este bazat` pe utilitatea func\ional` a „regimurilor“ – principii. Lucrarea este apogeul încerc`rii lui Keohane de a sintetiza realismul structural ]i interdependen\a complex`. El sus\ine c` asemenea regimuri sunt organizate în primul rând pentru a se ocupa ]i a g`si solu\ii la e]ecul politic. Keohane ]i Nye sugereaz` c` asemenea probleme sunt exacerbate în statele mai mari ale sistemului interna\ional. Proliferarea actorilor nonstatali ]i a coali\iilor în procesul de luare a deciziilor complic` ]i mai mult procesul.n. portretul realismului din volumul din 1977 era simplist. Prima dezbatere a fost între reali]ti ]i ideali]ti. cel de-al doilea r`zboi rece de la sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80 a subminat a]tept`rile lui Keohane ]i Nye conform c`rora „interdependen\a complex`“ va extinde ]i va accelera perimarea realismului. a]a cum au ar`tat mai mul\i autori. El a ar`tat de asemenea leg`tura dintre puterea hegemonic` ]i gradul interdependen\ei complexe din comer\ul interna\ional. Ei argumenteaz` de asemenea c`. interdependen\` complex` ]i marxism radical.) în zonele pie\elor comerciale. în condi\iile interdependen\ei specifice. în mare m`sur` irelevante din punct de vedere al dogmelor realismului sau au o valabilitate îndoielnic`. Keohane ]i Nye au prezentat realismul ca pe o sperietoare. KEOHANE ipotezelor modelului interdependen\ei complexe decât realismului ]i înt`resc necesitatea concentr`rii asupra anumitor „sensibilit`\i“ ]i „vulnerabilit`\i“ ale actorilor din domenii-cheie specifice. trei motive fundamentale pentru acest lucru. el a admis c` puterea ]i interdependen\a nu sunt independente una de cealalt`. Keohane a recunoscut c` modelul s`u al interdependen\ei complexe nu a fost o alternativ` clar` la realism. Keohane încearc` s` determine cum ar putea evolua sistemul interna\ional c`tre configura\ii stabile de cooperare în ciuda declinului puterii Americii în raport cu Japonia ]i Europa începând din 1945. Într-adev`r. în studiul s`u asupra politicii SUA privind materiile prime. În primul rând. El a acceptat multe din argumentele neorealiste care legau crearea „regimurilor“ (international regimes – n. Fiecare paradigm` p`rea a de\ine o agend` proprie a solu\iilor. e de notat c` ei consider` c` nu ar fi adev`rat c` distribu\ia puterii militare ]i politice nu este legat` de condi\iile interdependen\ei complexe. în ciuda schimb`rilor petrecute în echilibrul de putere de la baz`. reguli. de fapt. adic` dependen\a) este de fapt o form` a rela\iilor de putere. Între anul 1977 ]i publicarea lucr`rii After Hegemony în 1984. F`r` a repeta principalele argumente ale lui Kenneth Waltz ]i Stephen Krasner (descrise în capitolul despre realism al acestei lucr`ri). La începutul anilor ’80. De exemplu.RELA|II INTERNA|IONALE 302 303 R. în puternica sa argumenta\ie asupra importan\ei echilibrului de putere.“3 În al doilea rând. prin . citatele sunt frecvent scoase din context. Afirma\iile despre realism nu sunt nici m`car documentate prin trimiteri la note de subsol. De asemenea. În comentariul s`u extensiv asupra lucr`rii. Stanley Michalak ar`ta: „Keohane ]i Nye nu-]i fundamenteaz` prezentarea realismului pe un studiu atent al scrierilor realiste. Lucrarea a fost citat` în timpul a]a-numitei „a treia mare dezbatere“ a studiilor anglo-americane de rela\ii interna\ionale. financiare ]i de petrol de prezen\a hegemoniei americane. ca s` nu mai vorbim de citate directe. norme în jurul c`rora a]tept`rile ]i comportamentul statelor converg într-un domeniu-cheie dat – care afirm` interesul propriu ra\ional ]i pe termen lung al statelor în perpetuarea cooper`rii. în anii ’30.

modalitatea intelectual` a lui Keohane de a r`spunde întreb`rii care l-a preocupat de la începutul anilor ’60 s-a schimbat de la provocarea direct` adresat` realismului la încercarea de a pune accentul pe importan\a puterii ]i a interesului personal în explicarea comportamentului statelor. De fapt. Lumea nu s-a întors la politicile „vecinului s`r`cit“ ale anilor ’30. „legate de reguli ]i norme complexe. Ele fac posibil` func\ionarea mult mai eficient` a principiului reciprocit`\ii prin asigurarea informa\iilor despre preferin\ele. Reac\ia critic` la opera lui Keohane a fost variat`. cooperare sporit` rezultat` din dezvoltarea regimurilor de vecin`tate (environmental regimes). În rela\iile interna\ionale. institu\iile faciliteaz` schimb`ri în strategiile statelor. printre altele.RELA|II INTERNA|IONALE 304 305 R. atunci certitudinea c` partenerii vor adera la condi\iile aranjamentului îi va accentua doar preocuparea privind câ]tigurile sale relative. el studiaz` rolul factorilor politici interni în explicarea varia\iilor dorin\ei statelor (în special a anumitor state prin prisma timpului) de a încheia acorduri interna\ionale. conform formul`rii sale. conform gândirii lui Keohane. astfel încât statele ra\ionale interesate s` poat` continua s` coopereze în timp pe baza încrederii reciproce. puterea ]i interesul personal sunt importante. iar comer\ul interna\ional nu a fost sacrificat în favoarea blocurilor rigide din Europa. R`spunsul s`u este c`. el sugereaz` c` teoria sa sistemic` a cooper`rii interna\ionale trebuie s` fie completat` cu o teorie a înv`\`rii în cadrul statelor ]i ne putem a]tepta ca. Mai întâi. transformându-l într-un subdomeniu al politicii economice interna\ionale. Joseph Grieco crede c`. inten\iile ]i comportamentul celorlalte state. Institu\iile pot fi de mare ajutor în dep`]irea unor asemenea probleme. Pe de o parte. dac` un stat consider` c` un aranjament propus ar furniza tuturor p`r\ilor câ]tiguri absolute. o au institu\iile. el a fost. permi\ând astfel statelor s` formeze pachete de conven\ii ]i s` reduc` incertitudinea. Gilpin ]i al\i reali]ti structurali. r`mâne de v`zut dac` încercarea sa de a moderniza tradi\ia liberal` ]i de a o elibera de asocierea sa tradi\ional` cu „idealismul“ va avea succes. El a furnizat un cadru teoretic ]i un set de ipoteze pe care al\ii le-au utilizat pentru a extinde domeniul empiric al teoriei rela\iilor interna\ionale. De exemplu. dar sistemul interna\ional nu este anarhic [n gradul exagerat de autori ca Waltz. a c`ror realizare ar putea fi pus` în pericol de e]ecurile de pe pia\a politic`? Sau ele sunt în egal` m`sur` preocupate de distribuirea de câ]tiguri ob\inute din cooperarea cu al\i participan\i în cadrul unui regim? În critica sa caustic` împotriva institu\ionalismului neoliberal. El descoper` c` declinul puterii americane este doar o parte a explica\iei date pentru sl`birea regimurilor din aceste domenii. autor. care se dezvolt` acum ca o disciplin` de sine st`t`toare. În tentativa de a construi un program neoliberal de cercetare pozitivist`. petroliere ]i monetare. aplicându-l la analizarea lu`rii deciziilor în Comunitatea European` ]i a poten\ialului de * Vilfredo Pareto. da. Keohane ]i-a atras critici din ambele tabere. trad. o figur` central` care a inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori s` examineze regimurile ca o vast` re\ea format` din domeniile-cheie din cadrul rela\iilor interna\ionale.“6 Ce are mai mare importan\` pentru state în anumite domenii-cheie? C`utarea câ]tigurilor absolute. statele r`mân „elemente de maximizare a câ]tigurilor relative“. În ciuda absen\ei unei ierarhii formale. Astfel.5 În prezent.* Prin alterarea mediului sistemic. le permit statelor s` se deplaseze mai aproape de frontiera lui Pareto. Chiar ]i dup` 1970. dar ar genera ]i câ]tiguri ce ar favoriza partenerii. costurile tranzac\iei sunt ridicate ]i dreptul de proprietate este frecvent delimitat gre]it. chiar dac` este convins c` partenerii î]i vor respecta angajamentele în cadrul unui aranjament comun. Keohane î]i testeaz` apoi „teoria func\ional`“ revizuit` a cooper`rii institu\ionalizate prin examinarea domeniilor-cheie comerciale. Keohane s` umple acest gol din literatura de specialitate. John Mearsheimer sus\ine c` Keohane ]i adep\ii s`i mai au înc` de dep`]it teoriile realiste ale r`zboiului ]i p`cii ]i c` au e]uat în a . America ]i Asia. sociolog italian. a autorit`\ii la nivel interna\ional. men\inerea cooper`rii institu\ionalizate dintre state nu depinde de perpetuarea condi\iilor hegemonice necesare instal`rii regimurilor. Astfel. Pe scurt. chiar dac` urm`rirea unor câ]tiguri absolute din cooperare este facilitat` de existen\a „regimurilor“. Totu]i. \`rile industrializate avansate au continuat s` încerce s`-]i coordoneze politicile în economia politic` mondial`. KEOHANE combinarea tranzac\iilor ca urmare a leg`turii dintre domenii. În After Hegemony. mul\i reali]ti sunt sceptici în ceea ce prive]te marea importan\` pe care. al teoriei elitelor – n. De la publicarea lucr`rii After Hegemony. El sus\ine: „Un stat interesat de câ]tiguri relative poate refuza s` coopereze. identificabile în spa\iu ]i timp“. în etapa viitoare a cercet`rilor sale. f`r` îndoial`.4 Ele ajut` statele s` rezolve problemele ac\iunii colective ]i e]ecurile pie\ei. Keohane a continuat s`-]i elaboreze programul de cercetare neoliberal`. Statele pot s` nu coopereze deoarece se tem c` alte state ar renega în\elegerile sau pentru c` nu sunt capabile s` monitorizeze comportamentul altora. elemente informale ale guvern`rii exist` sub form` de regimuri ]i „institu\ii“. legale. când el crede c` SUA au încetat s` fie hegemonice.

„Realism. Colorado. „The Theory of Hegemonic Stability and Changes in International Economic Regimes. „Institutional Theory and the Realist Challenge after the Cold War“. 269-300. Siverson ]i Alexander L. 6. 3. Westview Press. 489-505. în International Security. în World Politics.). Joseph M. Harvard University Press. 131-162. David Long. KEOHANE demonstra importan\a crucial` a institu\iilor în reducerea probabilit`\ii unui r`zboi între state. 1986. Harvard University Press.). 165-195. în International Organisation. Neorealism and its Critics. Westview Press.. Massachusetts. „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for Closure“. nu de evolu\ie. în International Studies Quarterly. Brown. Cambridge. 19. Cambridge. 1988. Kegley (ed. analiza regimului ]i modelele de alegere ra\ional` a comportamentului statului au fost criticate. Dar poate c` aceasta este soarta inevitabil` a „creatorilor de pun\i“ într-o „disciplina dezbinat`“. Journey Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. n-a reu]it s`-i satisfac` pe primii ]i i-a ofensat pe ceilal\i. 1967-1977“. unde dezbaterile asupra compatibilit`\ii unor paradigme alternative sunt mai cur@nd normative decât empirice. „International Institutions: Two Approaches“. 1977. New York. Boulder. Princeton University Press. 1994-1995. în Joseph Kruzel ]i James N. „Power and Interdependence Revisited“. nr. Robert Keohane ]i Elinor Ostrom (ed. Underbill (ed. Macmillan. p. Ruggie. 24. Cambridge University Press.). 1987. în Ole R. Colorado. Boulder. Waltz ]i Wendt. Sage. 1984. Massachusetts.). Stanley Michalak Jr. „Anarchy and the Limits of Cooperation: a Realist Critique of the Newest Liberal Institutionalism“ în Charles W. 1993. Columbia University Press. Neorealism and the Study of World Polities“. în cuvântul s`u de final de an universitar la }coala de la Harvard. 32. 7. 5. Little. „Theoretical Perspectives for Understanding International Interdependence“. 1995. în Millennium: Journal of International Studies. în David A. „The False Promise of International Institutions“. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. 2. 161. 1972. Columbia University Press. p. sus\ine c` proiectul lui Keohane lipse]te liberalismul de t`i]ul s`u critic ca proiect emancipator pentru indivizi.). Political Economy and the Changing World Order. Principalele lucr`ri ale lui Keohane Transnational Relations and World Politics (cu Joseph Nye). nr. „International Political Economy and the Changing World Order: Evolution or Involution?“. 7 De la câ\iva „teoreticieni critici“ liberali preocupa\i de studiul rela\iilor interna\ionale. Cambridge. Richard Leaver. p. Londra. printre al\ii. Keohane (ed. Keohane (ed. 1989 „International Liberalism Reconsidered“. p. nr. p. în John Dunn (ed. . 5-49. 1990. p. Change in the International System. New Jersey. nr. nr. 403-415. 1980. care încearc` s` arunce o punte între reali]ti ]i liberali. 383. Boulder. Massachusetts. 1993. „A Personal Intellectual History“. John Mearsheimer. 1979. Colorado. proiectul lui Keohane. 1-26. Convergen\a economiei politice interna\ionale cu teoria stabilit`\ii hegemonice.). în R. de Richard Leaver. St Martin’s Press. 130-141. Neorealism and Neoliberalism . George (ed. Keohane ]i-a atras o altfel de critic`. 1995. 8 David Long. Colorado.). în Robert O. Strange. Lexington. Note 1. Princeton. The New European Community: Decisionmaking and Institutional Change. 145. New York. International Institutions and State Power: Essays in International Relations Theory.). Westview Press. Într-o anumit` m`sur`. Lexington Books. 1989. Power and Interdependence: World Politics in Transition (cu Joseph S. Local Commons and Global Interdependence: Heterogeneity and Cooperation in Two Domains. p. Rosenau (ed. 1986.). Consulta\i în special Robert Keohane ]i Stanley Hoffmann (ed. în Robert O. p. 41. Pentru mai multe detalii ale biografiei lui Keohane consulta\i Robert Keohane. After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy. „Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond“. Neorealism and its Critics. Randolph M. The Economic Limits of Modern Politics. Londra. Stubbs ]i G. The New European Community: Decisionmaking and Institutional Change (coeditor cu Stanley Hoffmann). 8. Grieco. Nye). Westview Press. ca o form` de involu\ie. 4. 1989-1991 (co-editor cu Stanley Hoffmann). p. p. Holsti. p. New York. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Haas. 725-753 (cu Joseph Nye). Columbia University Press.RELA|II INTERNA|IONALE 306 307 R. New York. 1995.). Boulder. p. 158-203. Baldwin (ed. Robert Keohane. Boston. 32. 1991. 1991 After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe.

1986. „International Organization: a State of the Art on an Art of the State“. a lucrat ca ofi\er de informa\ii pentru Ministerul de Externe britanic ]i a avut leg`turi cu mi]carea quaker-ilor din Marea Britanie ]i SUA. 753-775. Fred. în Iver B. Kratochwil. 489-505.“1 Problema c`reia îi dedic` opera sa de-o via\` a fost modalitatea de a apropia statele pentru a trata chestiuni care trec dincolo de grani\ele teri- . J..). „Neorealism and Neoliberalism“. De]i nu s-a angajat în nici un partid politic sau mi]care ideologic`. În ciuda marii aten\ii acordate inova\iilor tehnologice. În timpul primului r`zboi mondial. nr. Londra. Long. 1996. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Eu nu reprezint o teorie. 1995. David Mitrany s-a n`scut la sfâr]itul secolului al XIX-lea ]i ]i-a f`cut studiile în România. spre avantajul s`u. Little. [n Economy and Society. Dartmouth. Suhr. Cambridge University Press.). Aldershot.. p. (ed. p.). Richard. Colaborând cu mai multe universit`\i din Anglia ]i SUA înainte ]i în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Lecturi suplimentare Baldwin. 1997. p.. p. Joseph S. 18. Routledge. nr. a tr`it o vreme în Germania. DAVID MITRANY S-a pretins uneori c` politicile interna\ionale din anii ’90 au fost formulate în contextul unei „globaliz`ri“ crescânde a activit`\ilor umane. nr. 40. opera lui David Mitrany continu` s`-i inspire pe aceia care sper` s` modereze efectele suveranit`\ii de stat în interesul îmbun`t`\irii bun`st`rii globale. „Power and Interdependence: a Realist Critique“. „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for Closure“. Mitrany a continuat s` conlucreze strâns cu Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton. Michael. în R. p. 346-358. în Millennium: Journal of International Studies. Dup` serviciul militar. 24. Barry Jones ]i Peter Willetts (ed. dup` care s-a înscris la London School of Economics pentru a studia sociologia. nu este sofisticat` din punct de vedere teoretic. Columbia University Press. Pinter. nr. Crawford. Nye. Freidrich ]i Ruggie. când a fost angajat de Funda\ia Carnegie. 1988.. în International Organisation. unde a fost ajutat s` se stabileasc` în 1933. ]i a cre]terii con]tiin\ei c` securitatea mediului cere o coordonare între state mai mare decât oricând înainte. diplomat ]i observator avizat al rela\iilor interna\ionale în timpul unor asemenea perioade importante ale istoriei. Londra. David A. Halliday. „Robert Keohane – a Contemporary Classic“. cuvântul popular a fost „interdependen\`“ – ideea c` procesele transna\ionale în cre]tere schimbau fundamental sistemul interna\ional ]i modificau ideea realist` tradi\ional` despre rela\iile dintre state ca având loc într-un mediu „anarhic“. 40. Neoliberalism and Neorealism. David. În 1948 el a scris: „Pare s` fie soarta tuturor perioadelor de tranzi\ie ca reformatorii s` fie mai dispu]i s` lupte împotriva unei teorii decât s` se coalizeze pentru a rezolva o problem`. 1989. 235-251. New York. în World Politics. 1984. cum ar fi explozia informa\ional` via Internet. John Gerard. Mitrany a lucrat la Comitetul Consultativ în domeniul rela\iilor interna\ionale al Partidului Laburist din 1919 pân` în 1931 ]i la ziarul The Guardian ca jurnalist de afaceri externe pân` în 1922.RELA|II INTERNA|IONALE 308 Internationalization and Domestic Politics (cu Helen Milner). Robert M. Dat` fiind ampla sa experien\` ca jurnalist. England. Mitrany a lucrat pentru Ministerul britanic de Externe. New York. nu este surprinz`tor c` opera lui Mitrany. „Theorizing the International“. În anii ’70. Interdependence on Trial: Studies in the Theory and Reality of Contemporary Interdependence. 111-129. Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinking the Neoliberal Approach to International Relations. Eu reprezint o nelini]te. The Future of International Relations: Masters in the Making. Neumann ]i Ole Waever (ed. 1993. 1996.

dac` încep s` transfere responsabilit`\i func\ionale c`tre agen\ii interna\ionale cu mandate specifice de a se ocupa de chestiunile asupra c`rora a existat un consens larg în ceea ce prive]te nevoia de cooperare. Mitrany ]i-a dep`]it timpul. rezum` abordarea func\ionalist` dup` cum urmeaz`: „Loialitatea individului fa\` de statul-na\iune poate fi diminuat` prin experien\a cooper`rii interna\ionale pozitive. de]i nu a fost un partizan al vreunui partid politic. iar lucr`rile sale înc` mai pot fi citite cu mare folos. cât ]i de aplicarea cu succes a solu\iilor tehnice la problemele social-]tiin\ifice. lucr`rile sale principale au fost publicate în anii ’30 ]i ’40. Func\ionalismul nu este opus democra\iei. Mitrany era convins c` sistemul interstatal existent ar putea deveni. cel mai adecvat pentru cei direct afecta\i de ele. De asemenea. „noi trebuie s` credem nu într-o pace protejat` (cum ar fi securitatea colectiv`). influen\a ]i validitatea intui\iei lui Mitrany pot fi detectate în organiza\ii. Criticii s`i au pretins c` toate deciziile luate de guverne sunt politice ]i c` este gre]it s` se fac` o asemenea distinc\ie artificial` pentru a se sublinia originalitatea ]i unicitatea abord`rii func\ionaliste. A]a cum proclama. Acordând aten\ie mai mult procesului ca atare decât produsului final ]i refuzând s` sus\in` ideea c` se poate evolua c`tre un stat mondial. ideea c` deciziile politice ar trebui s` fie luate la cel mai sc`zut nivel al organiz`rii. Din contr`. un „sistem de pace opera\ional“ (working peace system). el fiind inspirat în special de succesul experimentelor de cooperare regional` derivate din politica New Deal a pre]edintelui Roosevelt. sunt probleme în ceea ce prive]te „ipoteza separabilit`\ii-priorit`\ii“ a lui Mitrany. opera lui Mitrany a fost subiectul unor puternice critici. ce presupun dificult`\i legale ]i constitu\ionale. Mitrany a inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori ai integr`rii. ci este esen\ial pentru realizarea acesteia când zelul lu`rii deciziei democratice a trecut dincolo de limita „artificial`“ a grani\elor teritoriale. El a crezut ferm c` extinderea sarcinilor asumate pe plan interna\ional va fi sprijinit` atât de cre]terea nevoilor. iar „abordarea“ pe care el a adoptat-o în tratarea acestei probleme este cunoscut` ca „func\ionalism“. Totu]i. opus` celei „politico-constitu\ionale“. În primul rând. în timp principiul suveranit`\ii teritoriale ]i legale va sl`bi. El a fost foarte sceptic în leg`tur` cu „integrarea prin proiect“.. Mitrany a adoptat o abordare liberal`. ci într-o pace care se elaboreaz`: nu va fi nimic mai mult sau mai pu\in decât ideea ]i aspira\ia c`tre o securitate social` luat` în în\elesul s`u cel mai larg.RELA|II INTERNA|IONALE 310 311 D. cum ar fi World Health Organization ]i Universal Postal Union. oamenii de ]tiin\` (cum ar fi Ernst Haas) care au construit pornind de la lucr`rile lui Mitrany au fost nevoi\i s` dea explica\ii pentru cele mai vizibile p`r\i slabe ale acestora. unde exist` o perspectiv` de aplicare a cuno]tin\elor tehnice specializate ]i unde succesul unor asemenea aranjamente „func\ionale“ ar conduce în continuare la eforturi pentru repetarea experien\ei într-un proces tot mai larg. utilitarist` a rela\iilor interna\ionale în general ]i în particular a problemelor implicând integrarea. atât practic cât ]i teoretic. El a observat c` un asemenea proces poate fi ini\iat când guvernele încep s`-]i recunoasc` responsabilit`\ile crescânde în asigurarea bun`st`rii cet`\enilor. MITRANY toriale. în special dac` s-ar men\ine principiul consim\`mântului în timpul procesului.. Mitrany însu]i este în mod clar liberal progresist ]i sus\in`tor al modernit`\ii industriale. În al doilea rând. Indivizii ]i grupurile pot începe s` înve\e beneficiile cooper`rii . În lumina e]ecului unor mari planuri.“2 Într-un fel. De fapt. pe care nu le pot îndeplini în izolare. în ciuda încerc`rii sale radicale de a introduce un mod complet nou de a gândi cooperarea interna\ional` în secolul al XX-lea. Paul Taylor. El nu g`sea nici un motiv intrinsec pentru care aceste experimente interne n-ar putea fi reluate la nivel interna\ional. ceea ce îl distinge de to\i ceilal\i cercet`tori care au adoptat o abordare politico-constitu\ional`. cum ar fi Societatea Na\iunilor în perioada interbelic`. a]a cum a ar`tat Inis Claude. Unul dintre studen\ii lui Mitrany. 4 Ideea c` sunt posibile atât separarea chestiunilor „tehnice“ de cele „politice“ cât ]i subordonarea ultimelor fa\` de primele este oarecum naiv`. cum ar fi Tennessee Valley Authority. Contribu\ia lui Mitrany la studiul integr`rii a fost dezvoltarea a ceea ce el a numit abordarea „func\ional-sociologic`“.“3 Pe scurt. Desigur. Acest lucru creeaz` probleme cu privire la încercarea sa . conform faimoasei sale afirma\ii. organizarea interna\ional` structurat` în conformitate cu necesit`\ile poate cre]te bun`starea individual` peste nivelul ob\inut în cadrul statului. Mitrany a sugerat c` cooperarea interna\ional` ar trebui s` înceap` prin tratarea unor chestiuni transna\ionale specifice (cum ar fi controlul bolilor). Mitrany a pledat pentru o form` radical diferit` a cooper`rii interna\ionale care nu ar începe cu proiectarea de aranjamente federale. Abordarea func\ional` a organiza\iilor interna\ionale a fost echivalentul economic ]i social al ideii de „subsidiaritate“ care este dezb`tut` în contextul integr`rii europene de ast`zi. ]i în domenii ca avia\ia civil` ]i dezvoltarea de standarde comune pentru alimenta\ie ]i agricultur`. el credea c`. mai ales dac` politicienii ar fi controlat acest proces. creând interdependen\e ]i subminând cele mai importante baze ale statului-na\iune.

dac` avem [n vedere colapsul Iugoslaviei din anii ’90. Ele au asigurat bunul colectiv central al securit`\ii (sub forma umbrelei nucleare ]i a trupelor americane sta\ionate în Germania de Vest). ca o zon` de succes a cooper`rii s` conduc` inexorabil la o alta. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch ]i Haas. xxii. când marile puteri europene nu se mai pot baza atât de mult pe SUA în men\inerea garan\iilor de securitate. 5. se poate nota c` Mitrany a nutrit credin\a c` loialitatea individual` fa\` de statul-na\iune era condi\ionat` de capacitatea statului de a face fa\` unor nevoi cresc@nde ale bun`st`rii. p. iar proiectele politice ]i institu\ionale ale integr`rii nu pot fi l`sate s` se adapteze în mod organic la cerin\ele tehnice ale unor anumite domenii-cheie. Este f`r` îndoial` clar c` loialitatea na\ional` este condi\ionat` în modul presupus de Mitrany. 2. Londra. Paul Taylor. Dup` sfâr]itul r`zboiului rece. Note 1. Inis Claude. p. 269-282. cit. În final. MITRANY de a prezenta func\ionalismul ca o abordare universal`. op. Înc` o dat`. David Mitrany. p. p. Desigur. el avea o viziune de sum`-zero a rela\iei dintre loialitatea na\ional` ]i guvernarea interna\ional`. Poate c` meritele func\ionalismului sunt limitate la acele p`r\i ale lumii care împ`rt`]esc valorile statului bun`st`rii pe care func\ionalismul pretinde c` le promoveaz`. o critic` poten\ial devastatoare a întregii abord`ri a lui Mitrany asupra integr`rii interna\ionale sus\ine c` acesta pune c`ru\a înaintea cailor. 1964. 5 Se poate afirma c` nu exist` o dovad` clar` care s` sugereze c` na\ionalismul este pe punctul de a sucomba în urma presiunilor interdependen\ei. Nu este clar dac` regimurile ]i culturile neinfuzate cu valori similare pot fi u]or atrase în „plasa“ func\ionalist` a cooper`rii interna\ionale numai pe bazele pretinselor sale beneficii. „The Functional Approach to World Organization“. Londra. eviden\iaz` clar c` „r`spândirea“ nu poate fi garantat` în politica extern` ca o consecin\` teleologic` a integr`rii func\ionale în probleme economice ]i sociale. unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` integrarea vest-european` a putut începe doar la sfâr]itul anilor ’40 ]i în anii ’50. The Land and the Peasant in Romania: The War and Agrarian Reform (1917-21). 348-350. Dup` cum a demonstrat experien\a Uniunii Europene. nu este clar dac` Europa poate continua s`-]i adânceasc` integrarea acum. a integr`rii interna\ionale. University of Chicago Press. Londra. New York. Oxford University Press. Mitrany a ilustrat pu\ine procese reale de înv`\are necesare pentru accelerarea sau chiar adaptarea la logica func\ional`. 24. 1933. El s-a a]teptat ca acesta s` se construiasc` de fapt pe propriul s`u avânt. . The Problem of International Sanctions. 1966. Chicago. Paul Taylor sugereaz` c` datele empirice ce exploreaz` aceast` conexiune „nu sunt imediat încurajatoare din punctul de vedere al func\ionalismului“. 1975. experien\a Uniunii Europene poate fi util` în acest sens. 350. St Martin’s Press. nr. x. Departe de a înl`tura nevoia unei abord`ri „politico-constitu\ionale“ în studiul p`cii ]i r`zboiului. Dificultatea cu care se confrunt` statele europene în coordonarea politicilor lor externe ]i de ap`rare. The Progress of International Government. 3. p. care astfel s` nu se team` de modul în care procesul func\ional le va diminua suveranitatea. Fran\a ]i Germania au putut începe un proces de integrare economic`. deoarece SUA jucau rolul de hegemon. a]a cum s-a procedat în tot mai multe chestiuni controversate. „Introduction to David Mitrany“. Paul Taylor. Knopf. În al treilea rând. 1975. Martin Robertson.. Mitrany a fost poate prea optimist în privin\a efectelor de „r`spândire“ (spill-over) ale procesului func\ionalist. dar arat` ]i c` nu au fost f`cute suficiente cercet`ri pentru a l`muri aceast` chestiune. 92. care ar fi cel mai bine satisf`cute prin coordonare interna\ional`. Într-o oarecare m`sur`.RELA|II INTERNA|IONALE 312 313 D. 1930. Principalele lucr`ri ale lui David Mitrany Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui David Mitrany consulta\i The Functional Theory of Politics. „nonpolitic`“. De aceea. 4. Oxford. 1948. „r`spândirea“ nu poate fi luat` ca sigur`. func\ionalismul poate de fapt s` presupun` o judecat` larg r`spândit` a procedurilor ]i intereselor comune sau împ`rt`]ite de state. [ns` doar în cadrul unei structuri care le scutea de griji în privin\a consecin\elor pentru interesele lor na\ionale esen\iale. [n The Functional Theory of Politics. Într-adev`r. A Working Peace System. p. în International Affairs. New York. Alien & Unwin. Swords Into Ploughshares. Milford. r`mâne o întrebare deschis` în continuare dac` acesta este un aspect instrumental sau este un aspect esen\ial constitutiv al identit`\ii umane la sfâr]itul secolului al XX-lea. 1925.

New York. 1988. Groom (ed. 24. în 1991. Taylor. Contact Publishers. New Haven. multilateral`. Imber. 1971. International Organisation. 1946. Paul.RELA|II INTERNA|IONALE 314 Effect of the War in South Eastern Europe..). [n The Functional Theory of Politics. Kegley Jr ]i Eugene Wittkopf (ed. în Paul Taylor and A. J. p. R. 1978. dup` absolvirea Universit`\ii McMaster. p. North Carolina. J. A Working Peace System: An Argument for the Functional Development of International Organization. Faber & Faber. Mark. Functionalism. Donald. Londra. Londra.1 Vizibilitatea sa este. American Interpretations. 1966. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. 350-363. p. „Functionalism: the Theory of David Mitrany“. p. A]a cum Ole Waever observ` examin@nd opera [n detaliu. Universitatea din California (San Diego).). Burgess. 1978. p. „The Integration Theorists and the Study of International Relations“. University of Chicago Press. înainte de a prelua prezenta func\ie la ONU. Numirea în aceast` func\ie înalt` a recompensat un om de ]tiin\` care a scris mult despre guvernarea interna\ional` în sens larg. Familia sa a emigrat în Canada în 1956. 532-543. Chapel Hill. 47. International Theory and European Integration. New York. New York. nr. nr. Este de asemenea cuvenit s` relev`m contribu\ia sa la studiul rela\iilor interna\ionale în cadrul categoriei dedicate celor care studiaz` organizarea interna\ional` mai degrab` decât s` încerc`m s`-l încadr`m într-o anumit` orientare ideologic` a politicilor mondiale. Puchala. o ampl` m`rturie a capacit`\ii sale de a se deplasa peste liniile de delimitare din interiorul disciplinei în c`utarea unor instrumente teoretice cu care s` clarifice provoc`rile ]i oportunit`\ile unei cooper`ri mai mari între state într-o er` de schimb`ri rapide. Connecticut. 1984. Pentland. Prentice-Hall. a renun\at la acest post în 1996. Lecturi suplimentare Abrahamson. The Global Agenda. în International Affairs. înainte de a reveni la Universitatea Columbia. Chicago. 1951. St Martin’s Press. „Ruggie este cazul paradigmatic al unui autor nonparadigmatic ]i de aceea poten\ial «invizibil»“ în teoria interna\ional`. av@nd responsabilitatea special` de a realiza planurile pentru reforma bugetului Na\iunilor Unite ]i a procedurilor sale organiza\ionale ]i de a media între guvernul SUA ]i organiza\ia mondial`. [n Review of International Studies. 103-123. „The Functional Approach in Historical Perspective“. nr. La timpul respectiv. University of North Carolina Press. Claude. Mark F. St Martin’s Press. 1948. 1975. Kofi Annan. 1964. New Jersey. Ruggie s-a n`scut în 1944 în Austria. Englewood Cliffs. când s-a mutat la New York pentru a preda la Universitatea Columbia. The Functional Theory of Politics. New York. În 1987. JOHN RUGGIE În mai 1997. Swords Into Ploughshares. John Gerard Ruggie a fost numit asistent al noului secretar general al ONU. pentru secolul al XXI-lea. Yale University Press. Londra. A fost ales decan la School of International and Public Affairs în acela]i an. 1973. s-a întors pe Coasta de Vest ca profesor de rela\ii interna\ionale ]i studii asupra p`cii.. Marx Against the Peasant: A Study in Social Dogmatism. p. Taylor. Random House. 10. 198-215. ale c`rui lucr`ri recente sus\in c` SUA trebuie s` se dedice sarcinii de a crea o ordine mondial` nou`. „Re-reading Mitrany: a Pragmatic Assessment of Sovereignty“. 1975. în Charles W. de aceea. Knopf. Inis. Ruggie ]i-a terminat masteratul la Universitatea din California (Berkeley) în 1968 ]i a ob\inut doctoratul la aceea]i institu\ie în 1974. în International Affairs. „Introduction to David Mitrany“. Paul. „The Functional Approach to World Organization“. dezbaterea avea loc între cei care credeau c` sistemul interna\ional nu trecea printr-o schimbare sistemic` – ]coala structural` sau neorealist` – ]i cei care sus\ineau c` realismul era un ghid neadecvat pen- . ix-xxv. 1936. Charles. iar el s-a mutat în SUA în 1967. ca profesor de ]tiin\e politice la Catedra John W. Ruggie a adus o contribu\ie major` la dezbaterea privind m`sura în care sistemul interna\ional se schimb` sub impactul interdependen\ei ]i implica\iile unei asemenea schimb`ri pentru teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 236-252. Ruggie a r`mas la Universitatea din California pân` în 1978. Pinter.

El folose]te termenul pentru a se referi la comportamentul sta- . peste capacitatea noastr` de a ne imagina: „Se manifest` acum o gândire deosebit de simplist`. o prezen\` notabil` fiind Robert Keohane.“4 Ruggie însu]i nu prezint` o teorie a schimb`rii epocale. transna\ional ]i structural. El sugereaz` c` o solu\ie pentru gestionarea schimb`rii const` în capacitatea noastr` de a ne „desprinde de teritorialitate“: „În politica modern` interna\ional` negarea institu\ional` a teritorialit`\ii exclusive este folosit` ca mijloc al situ`rii ]i raport`rii la acele dimensiuni ale existen\ei colective pe care conduc`torii teritoriali le recunosc a fi în mod ireductibil transteritoriale în caracter. ]i anume de „multilateralism“. Centrul acestei dezbateri a fost lucrarea Theory of International Politics a lui Kenneth Waltz (1979). într-un sistem bipolar. RUGGIE tru în\elegerea schimb`rilor majore din domeniul rela\iilor interna\ionale ca rezultat al for\elor economice transna\ionale. Înainte de publicarea lucr`rii lui Waltz. neorealismul este o abordare mult prea static`. Beneficiile colective ale comer\ului ar asigura o mai mare cooperare a statelor ]i ar contribui la declinul folosirii for\ei între ele.2 În critica sa privind neorealismul lui Waltz. El sugereaz` c` ne lipse]te chiar ]i vocabularul corespunz`tor pentru a face specula\ii asupra unei schimb`ri epocale precum aceea ap`rut` în trecerea de la era medieval` la cea modern`. Spa\iul func\ional nonteritorial este locul unde este ancorat` societatea interna\ional`. dar c` este dificil s` se pretind` o „continuitate“ între cele dou` ere. diferen\ierea ne spune pe ce baz` este determinat` segmentarea. Important` în în\elegerea operei sale este preocuparea teoretic` fundamental` pentru schimb`rile masive ]i modul în care sistemul interna\ional î]i poate p`stra echilibrul f`r` ca schimbarea s` produc` dezordine ]i haos. De cealalt` parte a dezbaterii se aflau liberalii. ei sus\ineau c` sporirea for\elor economice transna\ionale. Ruggie revine mai târziu la acest` tem` într-un articol unde face specula\ii asupra surselor schimb`rii poten\iale de la sistemul modern al statelor suverane separate la un viitor „postmodern“.RELA|II INTERNA|IONALE 316 317 J. în mod special dintre nivelurile intern. Robert Keohane. Ruggie sus\ine c` separa\ia rigid` a „nivelurilor de analiz`“. Opera lui Ruggie trebuie s` fie în\eleas` în contextul dezbaterii americane privind neorealismul ]i neoliberalismul ]i al apari\iei teoriei stabilit`\ii hegemonice drept compromis par\ial între cele dou` p`r\i. cu atât mai pu\in ap`rat`. iar lucr`rile lor sunt descrise în alte capitole ale acestei lucr`ri. El afirm` c` atât sistemul medieval. de]i ofer` o în\elegere fascinant` a dinamicii ]i dimensiunii sale din secolul al XIII-lea pân` în secolul al XVIII-lea.“5 În multe lucr`ri Ruggie este preocupat de una dintre formele „nega\iei institu\ionale“ din perioada de dup` 1945.“3 Cu alte cuvinte. Singurele schimb`ri c`rora le acord` aten\ie neoreali]tii sunt cele ale distribu\iei (sau echilibrului) puterii între state. Schimbarea foarte important` de la o er` la cealalt` poate fi în\eleas` doar prin examinarea modului în care se aplic` chiar principiile diferen\ierii unit`\ilor politice (deplasarea de la heterenomie la anarhie): „Sistemul modern se diferen\iaz` de cel medieval nu prin «asem`narea» sau «deosebirea» unit`\ilor. Dac` anarhia ne spune c` sistemul politic este un domeniu segmentat. Waltz concluziona c`. Semnifica\ia politic` a for\elor transna\ionale nu este o func\ie a dimensiunii lor. una care este capabil` s` vizualizeze provoc`ri pe termen lung la adresa sistemului statelor doar în termeni de entit`\i care sunt institu\ional substituibile statului. cât ]i ]i cel modern sunt caracterizate de anarhie. Robert Gilpin ]i Richard Rosecrance sunt personalit`\ile-cheie ale acestei dezbateri. nivelul interdependen\ei dintre marile puteri este relativ sc`zut ]i c` persisten\a anarhiei ca principiu organizator central al rela\iilor interna\ionale garanteaz` c` statele vor continua s` acorde prioritate securit`\ii ]i nu c`ut`rii prosperit`\ii. se presupune c` nu au poten\ial pentru o schimbare interna\ional` fundamental`. este o barier` în calea în\elegerii complexit`\ii schimb`rii din sistemul interna\ional. Kenneth Waltz. ci prin principiile pe baza c`rora unit`\ile constituente sunt separate unele de celelalte. Stephen Krasner. dar pentru aceasta trebuie s` ne îndep`rt`m de falsa dihotomie dintre lumea dominat` de state ]i cea în care statele sunt înlocuite de o alt` entitate. Din moment ce pie\ele globale ]i structurile corporatiste transna\ionale (f`r` a men\iona sateli\ii de comunica\ii) nu sunt în postura de a înlocui statele. irelevan\a crescând` a controlului teritorial în fa\a cre]terii economice ]i diviziunea interna\ional` a muncii f`ceau realismul perimat. Prin separarea structurii sistemului interna\ional de procesele dintre ]i din interiorul unit`\ilor (statelor) care formeaz` sistemul nu este posibil s` se încorporeze ]i astfel s` se explice (l`sând la o parte predic\ia) transformarea sistemului. Importante sunt vulnerabilitatea statelor fa\` de for\ele pe care nu le pot controla ]i costurile de reducere a expunerii lor la asemenea for\e. El a afirmat cu putere c` scopul ]i direc\ia interdependen\ei economice depind de distribu\ia puterii în sistemul interna\ional. Garan\ia teoretic` sau istoric` pentru aceast` premis` nu a fost niciodat` pus` la îndoial`.

cu alte cuvinte. În schimb. Japonia ]i din unele p`r\i din sud-estul Asiei gra\ie institu\iilor multilaterale. f`r` a pune în pericol stabilitatea monetar` interna\ional`: „Spre deosebire de na\ionalismul economic al anilor ’30. democra\iile vestice. A doua prioritate a fost crearea unei ordini economice mondiale liberale stabile. Toate aceste planuri interne erau angajamente simbolice pentru interven\ia guvernamental` în economie ]i fundarea statului bun`st`rii. este o superb` analiz` a istoriei compro- . La începutul anilor ’80. liberale ]i stabile. În 1944. Nediscriminarea înseamn` c` statele trebuie s`-]i îndeplineasc` obliga\iile stabilite în tratate f`r` riscuri sau derog`ri bazate pe alian\e ori pe idiosincrasii legate de circumstan\e [nt@mpl`toare sau pe gradul în care este perceput` implicarea intereselor na\ionale. Cazuri repetate de colaborare în cadrul unui aranjament multilateral pot promova reciprocitatea difuz` dintre state ]i pot ajuta la transformarea perceperii interesului lor propriu. acesta va avea caracter multilateral. izolate ale comportamentului coali\iei interstatale în cadrul unor rela\ii [ntre state altfel competitive individual sau ostile nu sunt calificate drept „multilaterale“. o încercare de a le permite guvernelor s` urm`reasc` politicile de tip keynesian de stimulare a cre]terii în interior. participarea comun` trebuie s` se desf`]oare pe o perioad` extins` de timp. Organiza\ia Mondial` a Comer\ului (WTO). mai degrab` într-un sens calitativ decât în sensul defini\iei nominale conform c`reia „multilateral“ se refer` la rela\ii între trei sau mai multe p`r\i. Ruggie sus\inea c` multilateralismul a fost crucial pentru stabilitatea rela\iilor dintre statele din Vest dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. create conform acordului de la Bretton Woods. neuitând trauma marii crize care a contribuit la izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. cu aprobare interna\ional`. Produs al cooper`rii anglo-americane. în cazul unui „dezechilibru fundamental“. A fost posibil` o perioad` extins` de cooperare ]i cre]tere economic` în rândul statelor din Europa. Ruggie sus\inea c` „sistemul Bretton Woods“ a fost o solu\ie de compromis la conflictul dintre autonomia intern` ]i normele interna\ionale. Aceasta s-a reflectat în Planul Beveridge al Marii Britanii. Acest sistem a încercat s` evite atât subordonarea activit`\ilor economice interne fa\` de stabilitatea ratei de schimb cuprinse în etalonul clasic aur. Situa\iile episodice. precum cele din anii ’30. sistemul îi permitea unui stat s`-]i modifice. cât ]i sacrificarea stabilit`\ii interna\ionale în favoarea autonomiei politice interne caracteristice anilor ’30. au fost de acord cu dou` seturi de priorit`\i economice postbelice. statele extind a]a-numita uneori „umbr` a viitorului“.“7 Ultima lucrare a lui Ruggie. RUGGIE tului în conformitate cu anumite principii.. au fost considerate o problem` a trecutului. statelor li se cere s`-]i îndeplineasc` angajamentele fa\` de toate celelalte state prin intermediul unui acord de securitate colectiv`. Exemplul cel mai des citat al unei asemenea nediscrimin`ri este obliga\ia statelor de a extinde clauza „na\iunii celei mai favorizate“ c`tre toate celelalte state din regimul comercial guvernat de Acordul General pentru Tarife ]i Comer\ (GATT) ]i de succesorul s`u. Fondul Monetar Interna\ional (FMI) a fost creat ca s` supervizeze opera\iile sistemului monetar ]i s` asigure împrumuturi pe termen mediu pentru \`rile care ar trece prin probleme temporare ale balan\ei de pl`\i. Fluxurile de capital masive ]i destabilizatoare. Winning the Peace: America and World Order in the New Era. Cu alte cuvinte.. America. din 1996. Alt principiu adoptat a fost convertibilitatea valutar` [n tranzac\iile de cont curent. El prevedea o lume în care guvernele vor avea libertatea considerabil` de a-]i urm`ri obiectivele economice na\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 318 319 J. iar ordinea monetar` urma s` fie bazat` totu]i pe rate de schimb fixe. rata de schimb. cu scopul de a preveni cursa deprecierilor monetare ]i politicile distructive ale anilor ’30. „sistemul Bretton Woods“ avea câteva elemente-cheie. El îl descrie drept un „compromis al liberalismului [ncorporat“ (embedded liberalism).6 Aceste principii cuprind trei caracteristici: nedescriminare. În contextul cooper`rii militare. astfel ajungând s` fie afirmat` ]i s` devin` baza pentru anticip`ri asupra func\ion`rii pe termen lung a colectivului. spre deosebire de liberalismul etalonului aur ]i al comer\ului liber. multilateralismul s`u va fi aplicat asupra interven\ionismului intern. Multilateralismul este „o form` institu\ional` generic` a vie\ii moderne interna\ionale“ care apare când statele se conduc în rela\iile unuia cu cel`lalt conform anumitor principii sau standarde. În sfâr]it. Urmeaz` principiul indivizibilit`\ii. care s` aib` la baz` o rat` de schimb standard dolar/aur. ’80 ]i ’90. esen\a liberalismului [ncorporat [era] s` creeze o form` de multilateralism compatibil` cu cerin\ele stabilit`\ii interne. Pentru regimurile de securitate multilateral` acesta se refer` la cerin\a ca pacea s` fie privit` ca indivizibil` pentru ]i de c`tre fiecare semnatar al tratatului. continuitatea în timp este a treia caracteristic` esen\ial`. Primul a fost realizarea cre]terii economice ]i eliminarea ]omajului. În final. care s` previn` revenirea la na\ionalismul economic distructiv ]i la devaloriz`rile monetare din anii ’30. în crearea în Fran\a a Comisiei de Planificare ]i în votarea în SUA a documentului Employment Act în 1946. indivizibilitate ]i reciprocitate difuz`. Conferin\a de la Bretton Woods din 1944 a avut ca obiectiv crearea unei astfel de ordini economice mondiale.

and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order“. conform c`ruia SUA trebuie s` ac\ioneze unilateral în politica extern` pentru a-]i proteja interesele. Harry Truman ]i Dwight Eisenhower. John Ruggie. în International Organization. indiferent dac` sunt economice (de exemplu. 4.. Ruggie crede c`. politice (în criticarea Chinei pentru abuzurile la adresa drepturilor omului) sau militare (asigurându-se c` Irakul este efectiv dezarmat de arsenalul s`u nuclear. în Iver B. 1993. 109. 170. Problema este cât de periculoas` trebuie s` devin` situa\ia pentru ca politicienii s` ac\ioneze mai degrab` pe baza interesului propriu f`r` prejudec`\i. Ruggie nu crede c` „fereastra oportunit`\ii“ s-a închis. care a început în anii ’60. procesul realinierii partidelor. nr. r`zboiul rece a contribuit la expansiunea ]i centralizarea guvern`rii federale. „International Regimes. exist` în electorat o baz` prea redus` pentru o agend` extern` multilateralist` consistent` ]i sus\inut`. Este adev`rat. Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of Institutional Form. în World Politics. p. Cel mai bun mod de a evita aceast` perspectiv` sumbr` ar fi egalarea sau dep`]irea politicilor lui Franklin Roosevelt. Nu este nevoie de spectrul unei noi amenin\`ri geopolitice: „O viziune a ordinii mondiale multilaterale este singura compatibil` cu propriul concept colectiv al Americii. John Ruggie (ed. 1982. Ruggie: Transformation and Institutionalization“. John Ruggie. În al treilea rând. agenda multilateralist` a Americii reflect` ideea . biologic ]i chimic). Acestea ar include stagnarea continu` a salariilor în rândul clasei mijlocii ]i diferen\e de venituri din ce în ce mai mari între boga\i ]i s`raci. Note 1. în International Organization. 2. 36. Sfâr]itul r`zboiului rece poart` cu el o dorin\` natural` de a readuce cheltuielile federale [n beneficiul statului bun`st`rii. 273. 1983. De asemenea. 47. Ibid. p.. 11. p. 8.RELA|II INTERNA|IONALE 320 321 J. p. Ruggie r`mâne încrez`tor c` SUA au înc` timp s`-]i reînnoiasc` agenda multilateral` în ceea ce prive]te condi\iile economice ]i de securitate înainte ca lumea s` intre într-o nou` perioad` de criz`. dar el a ar`tat Statelor Unite direc\ia dorit` în cazul în care liderii lor aleg s` ac\ioneze conform sfaturilor sale. 1993. nr. New York. 165. Columbia University Press. Ca ]i mul\i al\i comentatori. 3. ca ]i r`zboaiele „fierbin\i“ de dinaintea lui. Routledge. 143. când aleg`torii din sud au abandonat Partidul Democrat. Neumann ]i Ole Waever (ed. p. în ciuda men\inerii timp de ]ase decenii în vârful ierarhiei mondial. 393. Exist` trei motive principale de team` c` aceasta va fi într-adev`r situa\ia. efectele combinate ale condi\iilor interne americane ar putea da na]tere unui fond comun foarte volatil de aleg`tori ostili. aceast` viziune se potrive]te cu adev`rata idee a Americii despre sine . p. St Martin’s Press. „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations“. 7. În ciuda colapsului economic din Asia de Sud-Est ]i problemelor de securitate pe care acesta le ridic` în zon`. John Ruggie. legând aspira\iile SUA de autoperceperea ca na\iune. În al doilea rând.“8 Ruggie î]i reînnoie]te critica la adresa realismului. care s` cear` protec\ie social` împotriva for\elor globale ale competi\iei economice. În primul rând. el este îngrijorat de ritmul aparent necontrolat al „globaliz`rii“ în special în domeniul fluxurilor financiare globale. „Third Try at World Order? America and Multilateralism after the Cold War“. SUA sunt în pericol s` revin` la izola\ionism în perioada de dup` r`zboiul rece. „Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist Synthesis“. The Future of International Relations: Masters in Making.). Înc` de pe timpul pre]edintelui Roosevelt. John Ruggie.. form`rii inexorabile a unei comunit`\i interna\ionale deschise în principiu pentru toat` lumea. RUGGIE misului „liberalismului [ncorporat“ de dup` Bretton Woods: el examineaz` cauzele declinului din anii ’70 ]i ’80 ]i sus\ine c` este nevoie s` fie reînnoit pentru a face fa\` provoc`rilor secolului al XXI-lea. sudul a fost puternic democrat.) în Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. 1994. mul\umirea lor de sine ar putea s` duc` la accelerarea dezordinii globale. Ole Waever. 5. 6. a afectat direct politica extern`. În ciuda acestor pericole care l-au inspirat s` scrie ultima sa carte. Ruggie nu poate s` r`spund` la aceast` întrebare. New York. iar repre- zentan\ii s`i în Congres au fost un sprijin de n`dejde pentru agenda interna\ionalist` a Partidului Democrat. „John G. 399. care sus\ine c` tot ce conteaz` este echilibrul geopolitic de putere. 1997. decât pe baza unui expedient pe termen scurt. el sanc\ioneaz` ceea ce nume]te „unilateralismul“ american. Consulta\i ]i excelenta selec\ie de articole realizate de Charles Kegley (ed. nr.. în Political Science Quarterly.). . nr. Azi. 1995. Londra. în încercarea de a liberaliza economia japonez`). Transactions. Ruggie afirm` c`. 564-565. p.. 35. dac` SUA nu demonstreaz` un angajament reînnoit fa\` de ini\iativele multilaterale (cum ar fi extinderea num`rului de membri ai NATO c`tre Europa de Est).

New York. 1983. „Third Try at World Order? America and Multilateralism After the Cold War“. 1991. Michael. 343-356. nr. Harcourt Brace Jovanovich. and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order“. în American Political Science Review. în International Organization. p. p. 261-285. „International Regimes. 20. Routledge. Columbia University Press. 1980. 874-893. p.).). în International Organization. 170-204. ]i Czempiel. Winning The Peace: America and World Order in the New Era. Ruggie: Transformation and Institutionalization“. în International Organization. „The United States and the United Nations: Toward a New Realism“. „Continuity and transformation in the world polity: toward a neorealist synthesis“. în World Politics. 1990. p. Columbia University Press. Ole. 1992. p. „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations“. Toronto. Identity and American Foreign Policy“. 1972. Ernst-Otto (ed. „The False Promise of Realism“. nr. New York. 1982. nr. 139-174. 89-125. p. 1993. în International Security. New York. 154-172. 66. RUGGIE Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox. 517-550. nr. Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of Institutional Form (ed. 1994. în Emanuel Adier ]i Beverly Crawford (ed. „John G. „The Past as Prologue: Interests. „Multilateralism: the Anatomy of an Institution“.). Gilpin. 1997. Principalele lucr`ri ale lui John Ruggie „Collective Goods and Future International Collaboration“. Keohane. New York. p. 1998. Columbia University Press. Cambridge. Columbia University Press. 1993. Aceast` carte include o ampl` bibliografie a lucr`rilor lui Ruggie. 1997. 1983. Londra. 379-415. The Future of International Relations: Masters in the Making. Rosenau. p. Constructing the World Polity.RELA|II INTERNA|IONALE 322 323 J. World Politics: Power. 35. The Antinomies of Interdependence: National Welfare and the International Division of Labor (ed. „Embedded Liberalism Revisited: Institutions and Progress in International Economic Relations“. 47. p. nr. 62-70. 1995. „International Responses to Technology: Concepts and Trends“. Interdependence and Dependence. nr. Neumann ]i Ole Waever (ed. „Assessing the World Economy: the Rise and Fall of Bretton Woods“. 1992. 557-583. 1996. 201-234. Londra. 1975.). „On the Problem of the Global Problematique“. 1985. p. nr. Krasner ]i Waltz. nr. p. 36. nr. Governance Without Government: Order and Change in World Politics. 553-570. 46. . nr. în Iver B. în International Organization. în International Security. nr. 29. 561-598. p. în David Haglund ]i Michael Hawes (ed. în International Organization. în Alternatives. James N. Progress in Postwar Economic Relations. Transactions. p. Lecturi suplimentare Hawes. Routledge. 22. 109. p.). 5.). Waever. Cambridge University Press. [n Political Science Quarterly. 39.

apelând mai pu\in la în\elesuri „intersubiective“ din rândul participan\ilor la respectivele procese empirice ]i mai mult la rolul for\elor structurale largi. arat` ce au în comun. Wendt ]i-a dedicat cercetarea critic`rii acestui punct de vedere. Formulele „cum sunt lucrurile într-adev`r“ ]i „cum func\ioneaz` lucrurile într-adev`r“ sunt crezuri ontologice. Evalu`m [ns` cunoa]terea ]tiin\ific` când ceva merge r`u. Statele exist` într-un sistem interna\ional anarhic. dar nu suficient sau amplu. Pân` în prezent. ei au în comun angajamentul fa\` de atomismul ontologic ]i pozitivismul epistemologic . Cercet`torul . El afirm` urm`toarele: „Obiectivul acestui tip de teoretizare este ]i acela de a aprofunda în\elegerea noastr` asupra politicilor mondiale. respira\ia este f`r` îndoial` un proces complicat.325 A. Trebuie de asemenea s` ar`t`m c` Wendt este în primul rând un metateoretician sau teoretician al stratului profund ]i mai pu\in al celui de suprafa\`. ci drept un set de fenomene care nu pot fi explicate adecvat. Ea a ap`rut în procesul unei evalu`ri critice a dou` cadre teoretice dominante la sfâr]itul anilor ’80 în studiul american al rela\iilor interna\ionale. s` vorbeasc` ]i s`-i permit` lumii reale s`-i dea replica direct. Sistemul credin\elor fundamentale ale neoreali]tilor ]i neoliberalilor î]i are r`d`cinile într-o ontologie realist`. I s-a acordat licen\a de c`tre Colegiul Macalester în 1982 ]i a primit titlul de doctor de la Universitatea din Minnesota. Prefixul „neo“ implic` faptul c` sunt forme oarecum „noi“ ale vechilor tradi\ii de gândire. WENDT ALEXANDER WENDT Mul\i dintre noi suntem siguri c` ]tim cum s` respir`m. al unei explica\ii complexe. El s-a n`scut în 1958 în Germania. cu atât mai abstracte trebuie s` devin` teoriile noastre. De asemenea. ca parte a acelei explica\ii nu ne-am putea baza în totalitate pe starea de spirit a pre]edintelui în timpul crizei. ]i anume neorealismul ]i neoliberalismul. Dac` exist` o lume real` care func\ioneaz` conform legilor naturale. concentrându-se asupra stimulen\ilor selectivi care îi pot determina s` coopereze“. atunci cercet`torul trebuie s` pun` întreb`ri direct naturii. în primul rând nu are prea mare importan\` instruirea lor! Din 1989. iar o teorie ]tiin\ific` a procesului respira\iei va con\ine referin\e la fenomene pe care nu trebuie s` le cunoa]tem pentru a continua s` respir`m. lucr`rile sale s-au îndreptat împotriva acelor abord`ri teoretice care au dominat studiul american al rela\iilor interna\ionale. Nu avem nevoie ca doctorii sau oamenii de ]tiin\` s` ne înve\e. C`ci. deoarece este fundamental pentru cercetarea pe care Wendt este preocupat s` o reconstruiasc`. oamenii de ]tiin\` nu trebuie s` fac` apel la intui\ia noastr` pentru a ne explica procesele fizice. Opera lui Alexander Wendt este nepre\uit` pentru cei care cred c` ceva este întotdeauna gre]it în conduita rela\iilor interna\ionale ]i c` oamenii de stat au nevoie s` înve\e cum s` îndrepte r`ul de la oamenii de ]tiin\` din domeniul social. La fel. El ne reaminte]te nevoia de a lua în serios subiectele care ne preocup` nu ca pe un set de „lucruri de explicat“ prin referin\` la câteva „cauze“ independente la un nivel de analiz` diferit. neoreali]tii ]i neoliberalii practic` o epistemologie obiectivist`. independent de interpretarea pe care le-o dau agen\ii implica\i. În studiul rela\iilor interna\ionale. la Mainz. acest lucru este în mod evident adev`rat cu cât ne concentr`m mai mult aten\ia pe anumite evenimente. O facem din instinct. în\elegerea cunoa]terii tacite a celor pe care îi studiem este de o importan\` crucial`. concentrându-se pe chestiunile ontologice ]i epistemologice ale întreb`rilor ]i r`spunsurilor importante sau legitime pentru rela\iile interna\ionale ]i mai pu\in asupra structurii ]i dinamicilor sistemului interna\ional per se. Wendt a dezvoltat abordarea „constructivist`“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Bineîn\eles. care se refer` la rela\iile dintre cercet`tor ]i obiectul cercetat. Aceast` cunoa]tere este tacit`. Este un element necesar. Dar ce-ar fi dac` am c`uta mai multe explica\ii generale pentru modelele la scar` larg` ale comportamentului în timp ]i spa\iu? Mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale pretind c`. În ciuda neîn\elegerilor substan\iale dintre neoreali]ti ]i neoliberali. dar face acest lucru indirect. 2 Pe l@ng` acest angajament fa\` de subiectul în discu\ie din teoria rela\iilor interna\ionale. în cazul în care „agen\ii“ pot face prea pu\in pentru a schimba „structurile“ care pretind s` le determine comportamentul. considerându-l cel pu\in unilateral ]i în cel mai r`u caz contraproductiv. Alexander Wendt a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la Universitatea Yale. crede el. La nivel biologic. iar studiul ac\iunii lor colective „consider` actorii interesa\i de ei [n]i]i ca un dat constant ]i exogen. Este important de în\eles acest angajament împ`rt`]it. omul de ]tiin\` î]i poate folosi cuno]tin\ele pentru a descoperi problema. Evident. Dac` nu mai respir`m sau avem dificult`\i în respira\ie. Nimeni nu ar nega în mod serios c` interpretarea lui George Bush privind invadarea Kuweitului de c`tre Irak în august 1990 este de o importan\` suprem` dac` vrem s` explic`m reac\ia SUA la comportamentul Irakului din 1990.“1 Într-o serie de articole majore. cu cât sunt mai ample referin\ele noastre empirice.

f`r` o teorie social` detaliat` a intereselor statelor ei nu reu]esc s` ofere aceast` explica\ie. mai ales aceea care urm`re]te s` schimbe îns`]i structura. Concentrându-se asupra lucr`rilor lui Immanuel Wallerstein. dac` statele sunt motivate în primul rând de urm`rirea unor câ]tiguri relative fa\` de alte state sau de urm`rirea câ]tigurilor absolute în putere ]i bun`stare. Dar literatura nu poate explica sursele jocului luat [n considerare deoarece modelului implicit al sistemului interna\ional îi lipse]te o teorie a ac\iunii ]i preferin\elor statului. ar fi putut muta P`mântul) care îi permite cercet`torului s` descopere modul în care statele se comport` f`r` s`-l schimbe în vreun fel. În articolul s`u de pionierat [n domeniu. se bucur` de pu\in` aten\ie teoretic` sau de legitimare. Wendt arat` cum acesta trece de la structuri (sistemul capitalist mondial) la unit`\i (statele din sistemul mondial). Apoi. le trateaz` ca „elementare din punct de vedere ontologic“. În contrast cu ceea ce îi une]te la nivelul metateoriei. Obiectivitatea este „punctul lui Arhimede“ (se spune c` Arhimede s-ar fi l`udat c`. dar ne îndeamn` s` nu consider`m ca sigure statele ]i interesele lor. (3) identit`\ile ]i interesele de stat sunt în mare parte construite mai degrab` de aceste structuri sociale. dat` fiind posibilitatea ca fiecare cercet`tor s` aib` prejudec`\ile lui? R`spunsul pozitivist este s` recomande folosirea unei metodologii de interven\ie care s` previn` subiectivitatea ]i a unor metode empirice care specific` în avans tipul de dovezi necesare pentru a sus\ine sau a contrazice ipotezele empirice. posibilit`\ile cooper`rii interna\ionale. Efectele sale pot fi modificate prin cooperare. importan\a relativ` a inten\iilor ]i capacit`\ilor statului ]i impactul institu\iilor ]i regimurilor interna\ionale. WENDT trebuie s` stea în spatele unui zid gros de sticl`. {ntâi. ]i s` observe lumea real` în mod ra\ional. ]i anume teoria sistemelor mondiale. dar cât se poate de diferit`. De exemplu. În final. El define]te constructivismul astfel: „Constructivismul este o teorie structural` a sistemului interna\ional care face urm`toarele afirma\ii esen\iale: (1) statele sunt principalele unit`\i de analiz` pentru teoria politic` interna\ional`.“4 Wendt r`mâne un cercet`tor orientat c`tre stat al rela\iilor interna\ionale. folosind mai ales teoria sofisticat` a jocului. reific` identit`\ile. o ontologie atomist` a statelor în condi\ii de anarhie tinde s` dea de în\eles c` aceasta din urm` este inaccesibil` schimb`rii. Conduita pl`nuit`. Aceast` mi]care ridic` totu]i problema conex`. Aceasta nu reu]e]te s` identifice modul în care statele individuale pot nu numai s` reproduc` structura. inversând procedura conven\ional`. ci ]i s` o transforme. concep\iile teoretice ale structurii interna\ionale asupra alegerii ra\ionale (rational choice) implic` o „constrângere“ a agen\ilor statali existen\i anterior prin modificarea costurilor ]i beneficiilor lor în func\ie de diferite strategii. Wendt se identific` drept „constructivist“. Alexander Wendt nu este dezinteresat de aceste chestiuni. a materializ`rii structurilor ontologice primare. În contrast cu abord`rile conven\ionale. The Agent-Structure Problem in International Relations Theory (1987). De]i neoreali]tii ]i neoliberalii pretind c` pot explica sursele primare ale conflictului ]i cooper`rii din rela\iile interna\ionale prin structura implicit` a anarhiei. a]a cum arat` Wendt. reproduce ]i transform` institu\iile ]i . ierarhia scopurilor statului. dar nu ]i într-o lume a rela\iilor de sum` zero. neoreali]tii ]i neoliberalii nu sunt de acord asupra câtorva chestiuni importante: implica\iile anarhiei. capabili s` interac\ioneze semnificativ. Dar cum poate fi f`cut acest lucru. dac` i s-ar fi dat o pârghie suficient de lung` ]i un punct de sprijin. aceast` abordare nu în\elege c` numai ac\iunea uman` actualizeaz`. ]tim c` o „cooperare în condi\ii de anarhie“ este posibil` într-o lume a rela\iilor de sum` pozitiv`. O asemenea reificare nu ia în considerare ini\ial nici condi\iile structurale prealabile sau institu\ionale de ac\iune. (2) structurile cheie din sistemul statelor sunt mai curând intersubiective decât materiale. dar structura de baz` r`mâne aceea]i.3 Acestea sunt problemele paradigmei metateoretice comune [n jurul c`rora graviteaz` teoria contemporan`. Wendt respinge principala alternativ` la atomismul ontologic. Sistemul mondial capitalist este considerat de la început obiect de studiu analitic independent de ac\iunile prin care a fost creat. Ca urmare. transparent` pe o singur` parte.RELA|II INTERNA|IONALE 326 327 A. Exist` multe studii care exploreaz` logica intern` a strategiilor de stat în acest context. decât date în mod exogen sistemului de natura uman` sau de politicile interne. adic` \in seama ]i de interesele altora. Aceasta ridic` un num`r de probleme. Prima este mai posibil` decât a doua. [ntruc@t actorii statali î]i definesc interesele în a]a fel încât s` includ` ]i interesele altor state. în special în SUA. Se acord` mult mai pu\in` aten\ie felului în care structurile interna\ionale ]i institu\iile (în cel mai larg sens al cuvântului) ajut` la constituirea agen\ilor ca subiec\i împuternici\i. nu numai strict de interesele proprii. Neoreali]tii ]i neoliberalii tind s` fac` acest lucru deoarece ei se bazeaz` implicit în cercetarea lor pe ipotezele individualismului metodologic. nici caracterul produsului structural rezultat. dar sus\ine c` ele sunt discutate într-un cadru conceptual închis care ridic` probleme cruciale privind rela\ia dintre agen\i (state) ]i structurile interna\ionale. puterile ]i interesele statelor sau.

el a elaborat un program de cercetare empiric` (nu empirist`) în domeniu. Aceast` calitate discursiv` nu înseamn` c` structurile sociale sunt reductibile la ceea ce agen\ii consider` c` fac. ci semnifica\ia ]i interpretarea lor de c`tre actorii în]i]i. atât interne cât ]i în cadrul mai larg al economiei capitaliste mondiale. În acest mod se poate face o estimare a intereselor «reale» ]i a identit`\ilor «reale». Erik Ringmar d` un exemplu de inova\ii metodologice menite s` abordeze impactul structurilor asupra agen\ilor: „Trebuie s` construim o ipotez` referitoare la cum ar fi fost lucrurile dac` ar fi lipsit numai puterea structural` ]i apoi s` m`sur`m diferen\a dintre aceast` condi\ie ]i cea existent`. Poate cel mai radical ]i serios argument este c` trebuie s` acord`m prioritate la fel de mare reprezent`rilor dominante ale rela\iilor interna\ionale în în\elegerea comport`rii statelor ca ]i distribuirii for\elor materiale între state. De aici.RELA|II INTERNA|IONALE 328 329 A. fie ele militare. Potrivit lui Wendt. De exemplu. WENDT „constrângerile“ structurale ale vie\ii sociale. La sfâr]itul anilor ’80 ]i începutul anilor ’90. distribu\ia puterii economice între SUA ]i Uniunea Sovietic` era departe de a fi bipolar`. dar în acela]i timp acele structuri nu exist` independent de reproducerea lor (]i de posibila lor transformare) de c`tre agen\i. dat` fiind inegalitatea puterii ]i bog`\iei din sistemul interna\ional. Wendt sus\ine c` încerc`rile de a deduce modele de stabilitate ]i pace din acest tip de analiz` sunt inadecvate în absen\a oric`rei examin`ri teoretice a felului în care statele în\eleg natura ]i identitatea amenin\`rilor din partea altor state. conteaz` nu factorii primari ai distribuirii materiale de un fel sau altul. Avantajul teoriei „structur`rii“ este c` faciliteaz` o abordare metodologic` care încearc` s` explice influen\ele structurilor asupra comportamentului. de la Anthony Giddens în sociologie ]i de la Roy Bhaskar în filozofia ]tiin\ei. Wendt se dovede]te a fi realist din punct de vedere ]tiin\ific în acela]i mod în care pozitivi]tii pretind c` sunt reali]ti. Argumentele sale în numele programului de cercetare constructivist se încadreaz` în contextul unei critici continue a neoreali]tilor precum Kenneth Waltz ]i a neoliberalilor precum Robert Keohane. el sugereaz` c` ]i structurile care nu pot fi observate direct sunt reale.“6 La nivelul epistemologiei. ]i aceasta nu este o critic`. el a publicat articole ]i capitole de lucr`ri care îi eviden\iaz` constructivismul. dup` care actorii „ac\ioneaz` în baza semnifica\iilor pe care obiectele le au pentru ei.“5 fac` în condi\iile în care puterea structural` nu ar fi în joc. . S-ar putea conchide c` SUA au exagerat în mod deliberat amploarea puterii sovietice pentru a-]i atinge propriile scopuri economice. „Structurile sociale au o dimensiune inerent discursiv` în sensul c` sunt inseparabile de ra\iunile ]i în\elegerea pe care agen\ii le dau ac\iunilor lor. Pe aceast` baz`. a]a cum persoanele pot s` accepte decizii politice care sunt în mod incontestabil incorecte. importan\a de a acorda aten\ie acestei constituiri reciproce a agen\ilor ]i structurilor. Wendt consider` c` cercet`torii rela\iilor interna\ionale trebuie s` adopte principiile de baz` ale teoriei „structur`rii“. Cercet`torii rela\iilor interna\ionale au tendin\a s` studieze rezultatele comportamentale asociate cu distribuirea diferit` a puterii între state de-a lungul istoriei. Potrivit lui Wendt. poate fi în\eles ca diferen\a dintre consim\`mântul dat în condi\iile prezente ]i ceea ce ar alege o persoan` s` De notat c` pân` acum Wendt a scris de pe pozi\iile unui critic. despre întreb`rile care nu ar trebui puse. {ns` cu siguran\` înseamn` c` existen\a ]i modul de operare a structurilor sociale sunt dependente de în\elegerea men\ionat`. iar semnifica\iile sunt construite social“. unde dezbate abord`rile dominante ]i eronate ale neorealismului ]i neoliberalismului. Mai apoi. Inspirându-se. El are idei interesante despre întreb`rile care ar trebui puse în studierea rela\iilor interna\ionale ]i. ci doar o observa\ie. în timpul r`zboiului rece. De exemplu. avem nevoie de o ontologie care s` dep`]easc` tendin\a de a trata ac\iunea ]i structura ca fiind p`r\i opuse ale unei dualit`\i. Agen\ii (actorii statali) nu exist` independent de structurile din jurul lor. politice sau economice. cel pu\in în primii ani de dup` sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. nu era o amenin\are pentru SUA ]i alia\ii lor din Europa de Vest. o asemenea interpretare este incompatibil` cu ipotezele metateoretice ale constructivismului.. ceea ce înseamn` refuzul de a omite modul în care statele interpreteaz` ceea ce fac în favoarea unei anumite dinamici structurale de baz`. trebuie s` ne concentr`m asupra semnifica\iei relevan\ei lor pentru state înainte de a evalua comportamentul statului. în timp ce adoptarea unei metodologii empirice reduce „realul“ la ceea ce poate fi observat. Nici ontologiile atomiste ]i nici cele colectiviste nu pot capta rela\ia dintre agen\i ]i structuri f`r` materializarea unora sau altora. Gradul de consim\`mânt autentic pe care oamenii îl dau . c`ci agen\ii pot s` nu în\eleag` antecedentele structurale sau implica\iile ac\iunilor lor. printre al\ii. la fel de important.. unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` Uniunea Sovietic`. Diferen\a este c`. puterea structural` poate deveni activ` când statele nu ac\ioneaz` în modul a]teptat. Mai degrab` decât s` emitem interpret`ri ale sensurilor ]i reprezent`rilor rela\iilor interna\ionale pe baza distribuirii for\elor materiale.

The Future International Relations: Masters in the Making. Nicholas. „Alexander Wendt . 1993. p. New York. p. p. în International Security. „Beware of Gurus: Structure and Action in International Relations“. cit. The Return of Culture and Identity in IR Theory.. 17. 1989.). Alexander Wendt.a Scientist Struggling with History“. Martin ]i Smith. Alexander Wendt este un gânditor esen\ial în metateoria domeniului rela\iilor interna\ionale contemporane. 1992. „The Agent-Structure Problem in Foreign Policy Analysis“. Include o bibliografie a articolelor publicate de Wendt. Neuman ]i Ole Waever (ed. „Collective Identity Formation and the International State“.. WENDT În concluzie. p. Alexander Wendt. 383. 36. Hollis. op. 245-270. David. Neumann ]i Ole Waever (ed. 1990. 1991. Explaining and Understanding International Relations. p. [n Review of International Studies. nr. „Collective Identity Formation and the International State“. „The Agent-Structure Problem in International Relations Theory“. în International Organisation. St Martin’s Press. „Alexander Wendt – a Scientist Struggling With History“.RELA|II INTERNA|IONALE 330 331 A. nr. Heath &Co. Pentru o prezentare excelent` a dezbaterii consulta\i David A. 385. „What’s at Stake in the Agent-Structure Debate?“. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. Charles W. 393-410. Londra. p. Londra.). în James N. Baldwin (ed. Alexander Wendt. „Identity and Structural Change in International Polities“. Hollis. 3. p.. Columbia. Rosenau ]i Ernst-Olto Czempiel (ed. 6. 391-426. în Yoset Lapid ]i Friedrich Kralochwil (ed. Oxford. 5. p. Toronto. Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate. Cel pu\in în termenii dimensiunilor ontologice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\ionale Wendt a contribuit mult la dezv`luirea limitelor dezbaterii neorealiste/neoliberale din domeniu. consulta\i Erik Ringmar. „Bridging the Theory/Metatheory Gap in International Relations“. p. 71-81.). Principalele lucr`ri ale lui Alexander Wendt „The Agent-Structure Problem in International Relations Theory“. 1997. „Collective Identity Formation“. 274. 1995. 41. 269-289. Pentru o prezentare critic` excelent` a operei lui Wendt scris` de un fost student al s`u. 46. nr. Wallerstein ]i Walt z. în Iver B. 4. Martin ]i Smith.). 20. 1991. Keohane. p. Alexander Wendt. nr. W. Sage. 335-370. Este un avertisment util asupra pericolului de a materializa agen\i ]i structuri în teoria rela\iilor interna\ionale. în Review of International Studies. dar r`mâne de apreciat dac` opera sa va îndeplini promisiunea unui program de cercetare „postpozitivist“. New York. 1994. Astfel. nr. Ringmar. nr. nr. cit. Routledge. 51-73. Clarendon Press. R`mâne de v`zut modul în care el ]i al\ii inspira\i din opera lui folosesc puterea de în\elegere a constructivismului pentru a pune în lumin` studiul empiric al politicilor mondiale. 2. European Foreign Policy. p. p. „Anarchy Is What States Make of It: the Social Construction of Power Polities“. în International Organisation. 1991. nr. 1994. . Boulder. Steve. Carlsnaes. 17. 1989. 1987.). „Constructing International Polities“. 1996. Lynne Rienner. p. 88. 1995. Columbia University Press. The Future of International Relations: Masters in the Making.). 359. Alexander Wendt. nr. p. [n International Organization. 1994. 274-287.. World of Our Making: Rules Rule in Social Theory and International Relations. în Iver B. University of South Carolina Press. Dessler. în International Organisation. 1989. nr. Erik. 7. 43. „Bridging the Theory/Meta-theory Gap in International Relations“. „Alexander Wendt – a Scientist Struggling with History“. Carlsnaes and Steve Smith (ed. Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the IWO’s . Steve. 50.C. în Review of International Studies. Note 1. [n American Political Science Review. 383-392. în American Political Science Review. 1997. op. 1992. D. Routledge. „Institutions and International Order“ (cu Raymond Duvall). Keglev (ed. W. Londra. opera sa a fost mai degrab` sugestiv` decât concluziv`.). p. în W. 384-396. 41. p. 1987.. Erik Ringmar. în International Studies Quarterly. nr. 88. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens. „In Lieu of a Conclusion: Compatibility and the Agent-Structure Issue in Foreign Policy Analysis“. 441-474. Onut. Lecturi suplimentare Carlsnaes. 384. 17. p.

. dar care ne regleaz` ]i sentimentul timpului. Aceasta este o preten\ie modern` care exclude din prim plan aspecte epistemologice importante privind modul în care sunt legitimate convingerile noastre ontologice fundamentale legate de scopul ]i dinamica domeniului nostru de studiu. Pentru ei. Refuzând s` se angajeze într-o analiz` empiric` sau normativ`. El sugereaz` c` în studiul rela\iilor interna\ionale se manifest` „cu]ca de fier“ a modernit`\ii. Mai ales Ashley este angajat într-un proiect de „deconstruc\ie“ a disciplinei. care ne limiteaz` capacitatea de a imagina posibilit`\ile politice ale unei schimb`ri radicale. bazat` pe no\iunile moderne de ra\iune ]i adev`r. expunând strategiile prin care discursuri specifice despre putere/]tiin\` construiesc ierarhii conceptuale opuse ]i aparent în`bu]` p`rerile diferite. Ei se prezint` ca „exila\i“ de bun` voie la grani\ele disciplinei academice. a unei fundament`ri filozofice dincolo de jocul puterii prin care se asum` ]i se recomand` reforme ale modalit`\ilor de administrare a afacerilor de stat. altfel preten\ios afirmate. care estompeaz` dihotomia dintre realitate ]i reprezentarea ei textual`. distinc\ia modern` dintre teorie ]i practic` este înlocuit` cu termenul „discurs“. care este luat ca atare de mul\i cercet`tori din domeniu. pun@nd [n eviden\` poten\ialul ]i limitele cunoa]terii sale. cercet`torii rela\iilor interna\ionale sunt mereu în c`utarea unui ideal greu de sesizat. istoriei ]i progresului. ace]ti gânditori se limiteaz` la a lumina latura întunecat` a modernit`\ii.POSTMODERNISMUL Richard Ashley ]i Robert Walker au atras aten\ia asupra felului în care ]tiin\a ]i puterea sunt strâns legate în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale contemporane. La ei. Limbajul pe care îl folosim pentru a descrie lumea în care tr`im nu mediaz` între eul nostru ]i mediul înconjur`tor. Max Weber se profileaz` cu proeminen\` în lucr`rile lui Walker. Robert Walker î]i fixeaz` privirea critic` asupra discursului despre „suveranitate“.

mai degrab` decât s` le putem prevedea în cadrul unor anumi\i parametri specifici. dar o face indirect. Jarvis distinge dou` „faze“: faza eroic`. Ashley a dedicat mult` aten\ie premiselor metateoretice ale teoriei conven\ionale a rela\iilor interna\ionale. în care caut` s` submineze ]i s` pun` sub semnul întreb`rii criteriile la care apeleaz` cei mai mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale în c`utarea adev`rului. El afirm` c` aceasta este dominat` de logica instrumentalist` care este inseparabil` de efectul s`u politic.. În contrast cu aceast` concep\ie „pozitivist`“ despre teorie. Realitatea exist` independent de subiec\ii care o observ`. Logica instrumentalist` se bazeaz` pe un num`r de ipoteze privind natura realit`\ii. Apoi. Principalele sale articole publicate în prima parte a anilor ’80 sunt toate varia\ii ale unei critici filozofice a premiselor epistemologice ale ra\iunii tehnice. care consider` „realitatea“ o sfer` a experien\ei necontaminat` de percep\ie sau mediat` de limbaj ]i interpretare. modelarea ordinii mondiale ]i domina\ia metodelor economice (în special teoria alegerii ra\ionale) în studiul rela\iilor interna\ionale. ierarhice ]i opresive. definite în termenii anumitor scopuri sau necesit`\i date. Contribu\ia sa în domeniu este mai bine în\eleas` la nivelul metateoriei decât la nivelul pur teoretic.. Acolo ]i-a creat reputa\ia de lider al mi]c`rii postmoderniste/poststructurale în cadrul (sau mai degrab` împotriva) disciplinei rela\iilor interna\ionale. ea poate fi util` dac` vrem s` intervenim ]i s` modific`m modelele de comportament. rolul cercet`torului din domeniul ]tiin\elor sociale este mai important decât cel al unuia din domeniul tehnic. dar nu reu]e]te s` cerceteze condi\iile care au dat na]tere problemelor respective. Ipotezele realizeaz` leg`tura fundamental` dintre „datele“ ob\inute prin experien\` ]i cadrul teoretic în lumina c`ruia devin semnificative. teoria este nu numai un instrument al descoperirii. în loc s` le lase s` propun` ]i s` delimiteze „solu\iile“. SUA ]i Uniunea Sovietic` [n care a studiat ratele de cre]tere tehnologic`.. Reputa\ia lui Ashley se bazeaz` pe o serie de articole ]i capitole de lucr`ri editate în diverse colec\ii. Lucrarea s-a situat ferm în cadrul conven\ional al „echilibrului de putere“. Ca urmare. datorit` dominan\ei sale în cadrul disciplinei. aceste premise constituie o form` de „ra\ionalitate tehnic`“ care: „concepe via\a ca expresia unor situa\ii mai mult sau mai pu\in distincte . teoria are func\ia de a explica modelele fundamentale ]i durabile ale domeniului în discu\ie. economic` ]i demografic` ale acestor mari puteri de-a lungul timpului. care s` examineze practicile structurale/epistemologice ce produc problemele în sine.. a]a cum se manifest` aceasta în dezbaterile despre realism. subversiv`. }i-a luat masteratul la Universitatea California din Santa Barbara ]i doctoratul la Massachusetts Institute of Technology în 1977. În 1985 a ob\inut premiul Karl Deutsch al Asocia\iei de Studii Interna\ionale. Totu]i. vorbesc ]i ac\ioneaz`. Pentru Ashley. s` ne fac` s` în\elegem mai bine politicile mondiale. cei mai mul\i cercet`tori tind s` afirme c` epuizeaz` scopul ]i semnifica\ia ra\iunii ca poten\ial „instrument“ de emancipare.2 Prima carte a lui Ashley a fost o examinare clasic` a echilibrului de putere dintre China. de la publicarea acelei c`r\i. Mai întâi. În fine. iar.3 Într-un studiu important privind lucr`rile lui Ashley. prin concentrarea mai degrab` asupra problemelor ontologice ]i epistemologice legate de ceea ce constituie întreb`rile ]i r`spunsurile importante ]i legitime despre domeniul rela\iilor interna\ionale decât asupra structurii ]i dinamicilor sistemului interna\ional [însu]i]. ca ]i modul în care ei conceptualizeaz` domeniul subiectelor tratate. ai anumitor obstacole sau limite de realizare sau satisfacere a acestora ]i ai anumitor mijloace prin care obstacolele ]i limitele ar putea fi dep`]ite“. În timp ce analiza critic teoria conven\ional` a rela\iilor interna\ionale. ]i anume complicitatea cu structurile globale de putere. ]i a pledat pentru o încercare radical` de a compara între ele aceste structuri. ASHLEY RICHARD ASHLEY Richard Ashley a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la Universitatea de Stat din Arizona începând din anul 1981. Ashley a promovat ideea unei ]tiin\e sociale mai „reflexive“.335 R. Ashley era ]i în c`utarea unui ideal de libertate ]i autonomie pentru to\i cei care erau oprima\i de structurile de putere pe care cei mai mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale se bazau pentru a explica orice .“1 ea presupune o distinc\ie ontologic` între subiect ]i obiect. care ajut` la rezolvarea unor „probleme“ într-o zon` dat`. ]i o faz` ulterioar`. în care Ashley se p`streaz` în grani\ele epistemologice ale modernit`\ii ]i iluminismului. Ashley afirm` c` ra\iunea tehnic` dezbrac` teoria de orice rol critic evaluator. func\ia teoriei ]i rolul savantului ca teoretician. Aceasta se realizeaz` prin interpret`ri plauzibile ale unor ipoteze testabile care iau forma unor afirma\ii de tip „dac`/atunci“. de]i a adoptat o perspectiv` dinamic` în timp ]i nu a pus semnul egalit`\ii între semnifica\ia puterii ]i capacitatea de a proiecta for\a militar` în str`in`tate. Alexander Wendt a considerat c`: „Obiectivul acestui tip de teoretizare este .

ASHLEY „probleme“ ap`rute pe agenda rela\iilor interna\ionale. s` poat` fi deschise noi c`i de a gândi ]i a face politic` global`“. grani\ele s` poat` fi puse la îndoial` sau înc`lcate. Puterea este situat` în „microrela\iile“ care constituie re\ele de putere ]i poate fi exercitat` „de jos“ ca ]i „de sus“. În loc de a schimba o metapoveste a progresului cu o alta.4 Ar fi oarecum simplist ca Ashley s` fie caracterizat drept gânditor utopic. În acest context. Aceasta este ceea ce în\elege el când se angajeaz` într-o „dubl` lectur`“ a „problematicii anarhiei“ care construie]te o întreag` disciplin` pentru a include un non-place în rela\iile interna\ionale. Ashley consider` puterea o re\ea de practici disciplinare care ne ajut` s` ne constituim identitatea. atâta timp cât a reconsiderat par\ial un proiect de cercetare care încerca s` explice tocmai acele „constrângeri“ ]i „rela\ii de dominare“ în scopul eliber`rii de ele. unde îl invoc` pe Jürgen Habermas ]i no\iunea sa de „interese de cunoa]tere constitutive“ în ]tiin\ele umane. 1998) (n. ]i a dezv`luit multe probleme care apar când se aplic` metodologiile microeconomice în studiul politicilor mondiale.5 Totu]i. Prin contrast. El a eviden\iat determinismul teoriei neorealiste. f`r` s` caute s` înlocuiasc` discursurile hegemonice în rela\iile interna\ionale. Ashley se limiteaz` la o sarcin` mult mai modest`. în special de Michel Foucault. Acest mod de gândire este cât se poate de str`in de ideile realiste tradi\ionale despre „echilibrul de putere“ dintre „marile puteri“ care utilizez` „puterea“ pentru a proteja anumite interese ca pe un instrument pentru a-]i sus\ine sau îmbun`t`\i statutul într-un sistem ierarhic rigid. .). dar Ashley ne îndeamn` s` insist`m pe practicile intelectuale ]i politice care sus\in aceast` dihotomie. adj. care neag` oamenilor capacitatea de a-]i construi viitorul prin ac\iune con]tient` ]i voin\` deplin`“. Dimpotriv`. a II-a. nu s` accept`m aceast` tez` drept condi\ie prealabil` a teoriei interna\ionale. Ca ]i al\i membri ai stângii radicale care au fost influen\a\i de opera poststructurali]tilor francezi. Totu]i. Ashley a ales postura de „disident“. Aceasta este. Acest lucru este eviden\iat clar în disputa cu John Herz din articolul Political Realism and Human Interests. noi leg`turi între diverse elemente culturale s` poat` deveni posibile. Ashley a evoluat de la faza „eroic`“ radical` la o critic` subversiv` a teoriei rela\iilor interna\ionale. Asocierea anarhiei cu absen\a ordinii ]i autorit`\ii este posibil` numai pe baza unei conexiuni apriorice între suveranitatea teritorial` ]i ordine/comunitate. în lumina celor scrise de el despre natura construit` discursiv a adev`rului ]i ra\iunii. Ashley este o figur` major` a ceea ce s-a numit „a treia dezbatere“ a anilor ’80. El ne îndeamn` s` citim textele realiste nu ca pe încerc`ri de a oglindi o realitate dat` de state separate teritorial ce coexist` într-un mediu anarhic. avem un interes transcedental de „a ap`ra libertatea de contrângeri nerecunoscute. de aceea]i calitate ]i aceea]i cantitate. de rela\ii de dominare ]i de condi\ii de în\elegere ]i comunicare distorsionat`. trad. dar subminându-le astfel încât „practicile s` poat` fi respinse sau invalidate. Ashley nu mai g`se]te sus\inere în mo]tenirea intelectual` a modernit`\ii pentru a l`muri valorile noastre sau pentru a oferi îndrumare asupra modului în care ele pot fi realizate în orice pachet de aranjamente institu\ionale concrete. Concep\iile moderne trateaz` puterea ca pe o resurs` fungibil`* care poate fi de\inut` ]i transferat` de la un agent la altul. raport cu puterea. o tem` studiat` ]i de Robert Walker ]i Martin Wight. în cazul când formeaz` obiectul unei obliga\ii (cf. aceea de a explora complicitatea teoriei interna\ionale cu problemele pe care pretinde c` încearc` s` le rezolve. dac` adev`rul este o func\ie a puterii ]i invers. Aceasta este strategia „lecturii“ deconstructive a realismului în rela\iile interna\ionale. Aceast` evolu\ie este compatibil` cu adoptarea de c`tre Ashley a conceptului lui Foucault despre interdependen\a dintre putere ]i cunoa]tere în via\a social`. ed.RELA|II INTERNA|IONALE 336 337 R. începând din anii ’80 opera lui Ashley nu a urm`rit ocuparea unui loc privilegiat de unde s` evalueze teoria sau practica rela\iilor interna\ionale. (jur. pe ce baz` î]i formulez` Ashley critica? De fapt. mai ales al celei a lui Kenneth Waltz.. desigur. despre lucruri) – care poate fi înlocuit cu altul de acela]i fel. în special a neorealismului. Ashley a reu]it s` atrag` aten\ia asupra premiselor metafizice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\ionale. În plus fa\` de interesul tehnic de a ne controla mediul înconjur`tor ]i interesul practic de a men\ine în\elegerea ]i comunicarea mutual`. La urma urmei. ar trebui s` le citim ca pe încerc`ri de a sus\ine statul suveran din punct de vedere teritorial ca depozitar al comunit`\ii politice care ne delimiteaz` domeniul libert`\ii ]i ne structureaz` identitatea ca membri ai unor comunit`\i na\ionale distincte. ar fi gre]it s` credem c` lupta revolu\ionar` în numele „clasei“ sau „rasei“ ne-ar putea emancipa în * fungibil. Înc` de la mijlocul anilor ’80. DEX. care este mai pu\in preocupat` de compatibilitatea cadrului de analiz` aflat în competi\ie decât de natura problematic` a criteriilor pe baza c`rora se formeaz` standardele noastre de discern`mânt ]i evaluare. reprezent`rile s` poat` fi r`sturnate sau lipsite de prezum\ia de a avea valoare axiomatic` ]i politizate ]i istoricizate.6 Ashley dore]te s` nu mai consider`m puterea ca pe o proprietate care poate fi de\inut` sau pierdut`.

cineva lupt` f`r` încetare în mijlocul evenimentelor ]i al întâmpl`rii ca s` fac` posibil [ntr-un fel tr`irea real` a unui ideal virtuos în mod inerent. 17. Cambridge University Press. Colorado. International Relations and the Challenge of Postmodernism: Defending the Discipline. adic` potrivit unui etos general sau unei arte de a tr`i. 1996. „cea de-a treia dezbatere“ din rela\iile interna\ionale a îndemnat oamenii de ]tiin\` s` reflecteze mai mult la ceea ce el nume]te „dimensiunile politico-normative inerente ale paradigmelor ]i tradi\iile ]tiin\ifice derivate pe Note 1. conform c`ruia. c`ci el respinge criteriile conven\ionale folosite în mod obi]nuit pentru o astfel de evaluare. „The Achievements of Poststructuralism“. Totu]i. de]i ar fi tentant s`-l numim radical tipic. „The State of the Discipline: Realism Under Challenge“. 7. se consider` o figur` r`t`citoare de condotierre din Europa la [nceputurile modernit`\ii. unui mod de a se problematiza pe sine ]i de a-i problematiza pe al\ii. 1999. este prea devreme s` conchidem c` Ashley se va retrage din fa\a criticilor s`i. 1991. 67. p. aceast` critic` a avut loc exact în perioada în care grani\ele dintre teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale au început s` cad`. 251-253. Pe de alt` parte. ci mereu nomad`. 2.RELA|II INTERNA|IONALE 338 339 R. Ken Booth and Marysia Zalewski. aproape poetic uneori. nu este niciodat` fixat` la un teritoriu. The Australian University Press. radicalismul s`u nu este legat de vreun proiect special în numele unui anume grup de oameni. în Review of International Studies. este deseori dens ]i greu de în\eles pentru cei nefamiliariza\i cu filozofia Europei continentale ]i cu vocabularul analizei poststructurale. Alexander Wendt. Poate cea mai serioas` critic` a lucr`rilor lui Ashley ]i a celor inspira\i de ele este acuza\ia de relativism antifundamental. dar care pot s` nu fie compatibile unele cu altele. University of South Carolina Press. South Carolina. Higgott. 9 R`mâne de v`zut dac` Richard Ashley va r`spunde criticilor recente la adresa lucr`rilor sale. „Bridging the Theory/Meta-Theory Gap in International Relations“. A]a cum afirm` Neufeld. dar ]i opozi\ia celor care privesc subversiunea lui Ashley ca pe o amenin\are poten\ial` la integritatea disciplinei. în International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. nr. 25. p. mereu gata s` se deplaseze în c`utarea nu a unei destina\ii. „postmodernismul este mai potrivit în subminarea rolului ra\iunii in toto decât în extinderea no\iunii de ra\iune dincolo de grani\ele epistemei pozitiviste într-un mod compatibil cu reflexivitatea“. care ]tie c` nu va putea fi niciodat` acas` printre oamenii de acolo… [cu] o înclina\ie natural` de a se purta într-un mod «virtual». Lynne Reinner. 171-176. Steve Smith. Pentru c`. p. 6. ci a unor locuri care ar putea s` devin` obiectul unei strategii. 1991. nu a unei finalit`\i. de]i este o munc` de teritorializare. Columbia. „Untying the Sovereign Slate: a Double Reading of the Anarchy Problematique“. A]a cum observ` Mark Neufeld. chiar dac` el nu mai poate participa la acest proces. nr. ASHLEY Studiile lui Richard Ashley sunt deci ale unui teoretician critic. „un str`in de orice a]ezare ]i de orice credin\`. de]i nu în numele unei agende ideologice care s` ne permit` s`-l includem în oricare dintre orient`rile tradi\ionale paradigmatice ale rela\iilor interna\ionale. în Millennium: Journal of International Studies. Consulta\i Darry S. El se descrie ca un înstr`inat radical atât de disciplin` cât ]i de comunit`\ile teritorializate ale c`ror interac\iuni pretinde c` le reprezint`. p. 227. L. de fapt. De]i activitatea lui Ashley trebuie s` fie privit` în contextul unei critici continue a pozitivismului din teoria rela\iilor interna\ionale. Jarvis. Ast`zi. 1988. Cambridge. 3. nr. situa\ie în care este nevoie de criterii „ra\ionale“ pentru a alege între ele. studiul eticii interna\ionale nu mai este o activitate marginal` în cadrul disciplinei. p. Ashley este responsabil în parte pentru aceast` transformare din cadrul disciplinei. în International Studies Quarterly. în International Theory: Positivism and Beyond. . 1981. „Political Realism and Human Interests“. 1994. 4. Discourses of Global Politics: A Critical (Re) Introduction in International Relations. care îl acuz` c` înlocuie]te o form` de realism tehnic cu exaltarea relativist` ]i chiar nihilist` a unor idealuri care pot p`rea atractive ca teorie. critica sa atotcuprinz`toare a ra\iunii moderne îl exclude de la participarea la renovarea teoriei normative a rela\iilor interna\ionale. Boulder. Richard L. unei arte a vie\ii. 5. Consulta\i Jim George. 10 Este dificil în aceast` etap` s` se evalueze contribu\ia lui Richard Ashley la teoria interna\ional`. Lucr`rile sale ]i-au atras sprijinul unui mare num`r de oameni de ]tiin\` (mai ales tineri) din Marea Britanie ]i SUA. p.“7 care le sus\in“. Cineva poate spune c` munca lui. Trebuie spus c` stilul scrierilor lui Ashley. 383. dar nu se vor gr`bi „s` ard` la temperatura înalt` a hiperreflexivit`\ii“. 17. James Richardson. 254.8 Într-adev`r. care sunt gata s` considere studiul rela\iilor interna\ionale ca aren` de cercetare postpozitivist`. Canberra. S-ar putea ca Ashley s` fi contribuit la preg`tirea terenului pentru reînvierea principiilor eticii în teoria interna\ional`.

Smith.. 1999. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel. „The Richness of the Tradition of Political Realism“. p. p. Toronto. p. 38. Rosenau. 251. „Turtles all the Way Down: Anti-foundationalism. Higgott ]i James Richardson. James Der Derian ]i Michael Shapiro. 21. în Millennium: Journal of International Studies. 287-304. 1991. 1983. „Living on Border Lines: Man. 1988. Brown.C. nr. [n International Studies Quarterly. 1987. Booth ]i Marysia Zaiewski. 1981. 56-68. 1994.. „Untying the Sovereign State: a Double Reading of the Anarchy Problematique“. nr. „Three Modes of Economism“. 55.). p. 22. 1995. p. „Postmodernism. „The State of the Discipline: Realism Under Challenge“. nr. 19. „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“. ASHLEY 8. Jarvis. 1993. Robert. 147-182. nr. nr.J. Pinter. „The Third Debate: on the Prospects of International Theory in a Post-Positivist Era“. „Reflexivity and International Relations Theory“. nr. p.J. 259-321. p. p. în International Organisation. p. 1983. Cambridge University Press. The Australian University Press. 23. în International Relations: Global and Australian . Londra. Darryl. în International Studies Quarterly. Cambridge. 204-236. nr. 259-268. p. 27. 237-250. 1992. „Imposing International Purpose: Notes on a Problematic of Governance“. nr. 225-286. Spegele. [n International Studies Quarterly. Ethics and International Political Theory“. 367-416. p. Roger D. „Once Again into the Fray: International Relations Confronts the Humanities“. C. nr. „Political Realism and Human Interests“. Gilpin. 75. 403-434. în Millennium: Journal of International Studies.RELA|II INTERNA|IONALE 340 341 R.R. South Carolina. 227-262. 1984. 1990. 213-238. Yosef Lapid. p. în International Theory: Positivism and Beyond. 240-253. nr. 1980. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. nr. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Walker ]i Waltz. J. în International Studies Quarterly. Pinter. 37. 17. C. 83-110. Walker). „The eye of power: the politics of world modelling“. Lexington Books. Ibid. 463-496. p. în Millennium: Journal of InternationalStudies. „Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question of Sovereignty“. Ken. 38. Steve. în A. 1994. Lecturi suplimentare Brown. nr. 34. în Review of International Studies.. p. Perspectives on an Evolving Discipline. 1990. Principalele lucr`ri ale lui Richard Ashley The Political Economy of War and Peace: The Sino-Soviet-American Triangle and the Modern Security Problematique. p. Richard L. în Millennium: Journal of International Studies. în International/Intertextual Relations: Postmodern Readings in World Politics. Pentru o excelent` prezentare a acestei dezbateri consulta\i ]i Molly Cochran. International Relations and the Challenge of Postmodernism: Defending the Discipline. Critical Theory and International Relations“. 37-69. Massachusetts. 495-535 „The poverty of neorealism“. Mark Neufeld. „Richard Ashley’s Discourse for International Relations“. 9. 1984. University of South Carolina Press. „The Achievements of Poststructuralism“. Columbia.B. 251-290. Poststructuralism and War“. nr. p. Pauline. în Millennium: Journal of International Studies. Walker). 1996. 12. p. 1989. p. 25. nr. în Alternatives. 1989. 21. „The Geopolitics of Geopolitical Space: Toward a Critical Social Theory of International Polities“. p. James N. Groom and Margot Light (ed. 34. Canberra. p. nr. 1989. B. p. Londra.. 1990. (cu R. în International Organisation. D. „Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International Studies“ (cu R. 33. [n International Studies Quarterly. Lexington. [n International Organisation. Heath & Co. 10. în Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the 1990’s .

Sarcinile teoriei empirice sunt s` determine ]i s` clasifice aceste modele precum ]i s` precizeze condi\iile în care ar putea s` aib` loc. Având în vedere grija lui sau mai bine zis „obsesia“ lui fa\` de presupozi\ii ]i ipoteze. dar nu în sensul descrierii modalit`\ilor în care cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale []i pot îmbun`t`\i în\elegerea empiric`. ]i astfel este sensibil la manipulare ]i control. Mai degrab` decât despre lume. Walker nu este de acord. O tendin\` modern` presupune c` un principiu ontologic al „ordinii“. A fost profesor invitat la Australian National University ]i la Princeton University. exist` pentru a fi descoperit ]i explicat. A absolvit în 1968 masteratul la Universitatea din |ara Galilor ]i s-a mutat în Canada pentru a-]i continua studiile. J. F`r` îndoial` c` ar contesta ]i inten\ia mea de a-l „plasa“ în a]a fel încât activitatea sa s` poat` fi „temperat`“ de studiul rela\iilor interna\ionale. Anglia. WALKER Robert Walker scrie în cicluri. conform c`reia chestiunile epistemologice sunt privilegiate fa\` de cele ontologice. ci doar cerceteaz` ceea ce s-ar putea numi condi\iile în care ele pot fi posibile. care poate fi evaluat` dup` criterii cum ar fi consecven\a logic` intern` în utilizarea conceptelor. ordinea nu precede practicile ]i deci nu poate servi ca m`sur` exterioar` a valabilit`\ii lor. s` se schimbe sau s` înceteze cu totul. Cea mai bun` cale de a aborda lucr`rile sale pare s` fie descrierea lor ca metateorie.4 În contrast cu interpretarea conven\ional` a teoriei ca instrument mai mult sau mai pu\in util.2 Exist` diferen\e între Bauman ]i Walker în în\elegerea lumii sociale ]i a naturii ]i scopurilor muncii intelectuale. acesta ar putea fi rezumat ca „metoda practicilor discursive“. de]i ne spun destule despre condi\iile în care putem s` pretindem c` ]tim ce este lumea ]i care sunt posibilit`\ile ei viitoare. ci curiozit`\ii sale ]tiin\ifice fa\` de rela\iile interna\ionale: „Ce ne spun rela\iile interna\ionale nu este chiar ceea ce se pretinde deseori c` ne spun. ]i-a sus\inut doctoratul la Universitatea Queens din Ontario ]i din 1981 a predat la Universitatea Victoria din British Columbia. De]i l-am clasificat drept „postmodern“. teoria rela\iilor interna\ionale este deja constituit` prin expresii reale ale posibilit`\ii etice. acest citat este cel mai bun exemplu al strategiei lui. Astfel.343 R. Limbajul este considerat ca parte dintr-un sistem . eviden\a empiric` pentru ipoteze derivate din teorie ]i gradul de echilibrare. De altfel. WALKER ROBERT B. el ]i-a f`cut o meserie din a deconstrui dezbaterile rituale ale acestei discipline ca expresie a modernit`\ii. Teoriile sunt cadrul intelectual care face lumea inteligibil`. B. Walker este în mod cert postmodern în m`sura în care lucr`rile lui reflect` interpretarea termenilor „modern“ ]i „postmodern“ formulat` de Zygmunt Bauman. ele sunt cu siguran\` un ghid bun despre unde ]i cine credem c` suntem. De altfel. cititorul poate pleca de la o „întâlnire“ cu Walker sim\indu-se oarecum frustrat. este o practic` istoric` continu`. el a elaborat numeroase capitole de lucr`ri ]i articole (unele în colaborare cu Richard Ashley). Dar. El respinge dihotomia conven\ional` a lui Popper dintre „teorie“ ]i „practic`“. Astfel. Chiar privite ca un fenomen care cere explica\ii. practica este deja „înc`rcat` de teorie“. Teoria este util` în func\ie de puterea de explicare. aceasta reliefeaz` construc\ia discursiv` a realit`\ii. Interesul s`u pentru disciplina sau domeniul academic al rela\iilor interna\ionale nu se datoreaz` capacit`\ii sale de a genera o în\elegere mai bun` a acestui subiect. Nu ne spun foarte mult despre cum este lumea. Pentru Walker. Lumea rela\iilor interna\ionale este în primul rând una conceptual` – o lume a sensurilor – în care ac\iunea este filtrat` ]i posibil` datorit` proceselor institu\ionalizate de interpretare pe baza c`rora sunt ini\iate alte ac\iuni în lumea real`. verificarea empiric` a afirma\iilor. El nu sugereaz` c` aceste ipoteze sunt corecte sau gre]ite. Walker s-a n`scut în 1947 la Reading. În 1977. cum ar fi modelele asociate conduitei sociale. Nu avem acces direct la „lumea real`“ decât prin construirea ei discursiv` în egal` m`sur` de c`tre participan\i ]i observatori. el nu ezit` s` m`rturiseasc` c` este cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. Walker scrie despre modul în care al\ii scriu despre ce cred c` este sau ar trebui s` fie lumea. de exemplu: „etica nu este un depozit de principii [teoretice] care a]teapt` s` fie aplicate. Canada. Fiecare model de ordine se face în\eles numai în termenii practicilor care îl valideaz`. el n-ar fi de acord cu o astfel de caracterizare. în interpretarea tipic postmodern` a lumii. {ntruc@t aceste modele exist` ]i pot fi descoperite sub elementele contingente ale practicii istorice este posibil` o teorie (opusul istoriei narative) ca instrument care faciliteaz` în\elegerea „realit`\ii“. {n peste 20 de ani.“3 Dac` s-ar c`uta un termen mai specific decât „postmodern“ pentru a caracteriza studiile lui Walker. în care evalueaz` multe din ipotezele pe care oamenii de ]tiin\` le formuleaz` în studiul rela\iilor interna\ionale.“1 Ca o mic` mostr` a stilului de a scrie al lui Walker. Cele mai multe texte teoretice din domeniu admit c` „teoria“ se compune dintr-un set de generaliz`ri explicative sau normative despre modele de comportare sau tipuri de conduit` din lumea „real`“. J. Departe de a fi lipsit` de principii etice.

lucr`rile lui Walker ne ajut` s` apreciem limitele numeroaselor dezbateri despre compatibilitatea „realismului“ cu studiul rela\iilor interna\ionale. Aceast` recunoa]tere a rolului constitutiv al limbajului ]i discursului d` na]tere la o nou` ]i radical` concep\ie despre putere. cum ar fi con]tiin\a individual` sau un colectiv social. pe scurt. el afirm` c` multe din discu\iile despre „noile“ mi]c`ri sociale sunt exagerate. raportul dintre unitate ]i diversitate. acest principiu articuleaz` o interpretare specific modern` a spa\iului politic ]i o face prin rezolvarea a trei contradic\ii fundamentale. identitate-diferen\`. Walker pretinde c` principiul suveranit`\ii statului este „crucial“ (unul dintre cuvintele sale favorite). Iat` de ce este important` no\iunea de intertextualitate. Studiile lui Walker sunt importante pentru subminarea ideii c` suveranitatea statului. dar ]i la subminarea concep\iei conform c`reia nu exist` decât o asem`nare rudimentar` între oricare doi „reali]ti“ în teoria rela\iilor interna\ionale. care la rândul lor se refer` la altele. Walker se ocup` de conceptul de suveranitate statal`. Realizeaz` acest lucru Astfel ne bucur`m de beneficiile comunit`\ii.“5 apelând la practicile filozofice. ca principiu constitutiv al rela\iilor interna\ionale. p`rând s` rezolve o serie de antinomii moderne cum sunt eu-cel`lalt. Pe scurt. La nivelul practicii. În interiorul unui stat. Indivizii ]i grupurile nu „exist`“ în nici un fel semnificativ independent de construc\ia lor lingvistic`. În cadrul statului. condi\ia care d` na]tere disciplinei este o barier` pentru rezolvarea dihotomiilor din interiorul ei. apelul la suveranitate este departe de a fi caduc. Atât timp cât asemenea mi]c`ri (constituite pe baza diferen\ierii dintre sexe sau a preocup`rii pentru mediul înconjur`tor) nu reu]esc s` dea noi r`spunsuri la întreb`rile la care suveranitatea statal` r`spunde atât de eficient. Walker exploreaz` în profunzime modurile în care teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. Walker exploreaz` semnifica\ia politic` a suveranit`\ii statale suficient de detaliat. Dup` Walker. politici contra rela\ii interna\ionale. El pune [n eviden\` sl`biciunea crescând` a puterii discursive a suveranit`\ii într-o epoc` a unei pretinse „globaliz`ri“. Textele se refer` mereu la alte texte. În concluzie. teologice ]i culturale ale unei anumite civiliza\ii istorice. dar afirm` c` nu poate fi vorba de un substitut atâta timp cât este nevoie ca mai [nt@i s` se descopere mijloace postmoderne pentru a dep`]i contradic\iile lumii moderne. proprie practicilor lingvistice prin care agen\ii sunt construi\i ]i reifica\i în diferite tipuri de discursuri. 1993. drepturile cet`\ene]ti universale de cet`\enie sunt. A]a cum explic` Doty: „Practica discursiv` nu este detectabil` dup` un centru fix ]i stabil. de vreme ce aceast` disciplin` este posibil` datorit` unei serii de dihotomii conceptuale ]i lingvistice – realism contra idealism. teorie contra practic`.RELA|II INTERNA|IONALE 344 345 R. aplicabile „tuturor“. r`spândite în diverse locuri. În lucrarea sa Inside/Outside: International Relations as Political Theory. în absen\a oric`rei rezolv`ri „postmoderne“ a acestor contradic\ii.“6 Walker este fascinat de textele teoriei rela\iilor interna\ionale. obiecte ]i lumi. Pentru ceilal\i. WALKER care creeaz` subiecte. emanând dintr-un subiect dat cu anticipa\ie. B. în timp ce arbitrara diviziune spa\ial` a politicilor interna\ionale garanteaz` continuarea ei mai curând ca sfer` a necesit`\ii decât a libert`\ii. obliga\iile noastre sunt ca pentru „umanitate“. conduse de nevoia de a în\elege ]i de a controla acele momente de autonomie care s-au dezvoltat în tranzi\iile complexe ale Europei premoderne . iat` argumentele sale: „Principiul suveranit`\ii statului este mai pu\in o cerin\` legal` abstract` ]i mai mult o practic` politic` excep\ional de dens`. Puterea proprie limbajului nu este deci ceva care este centralizat. dintre intern ]i extern ]i dintre spa\iu ]i timp. cet`\eni cu drepturi în cadrul statului. ele nu pot fi diferite de „vechile“ mi]c`ri sociale ]i probabil vor avea aceea]i soart`. departe de a fi domenii academice separate. Practicile discursive care constituie subiecte ]i tipuri de subiectivitate sunt dispersate. pe care îl consider` mult mai greu de „dep`]it“ decât cred mul\i cercet`tori. Ca r`spuns la problema prolifer`rii autonomiilor într-o lume în care ierarhiile dispar. va fi în curând dep`]it`. universal-particular ]i unitate-diversitate. pe care le consider` deosebit de bune pentru deconstruc\ie. afirmând c`. ierarhie contra anarhie. „progresul istoric“ este conceput de-a lungul unei dimensiuni temporale. Walker a contribuit mult la refacerea importan\ei istorice a lui Max Weber în tradi\ia realist`. J. Activitatea sa este important` ]i pentru cei care cred c` este posibil s` se rezolve marile ]i îndelungatele dezbateri din domeniu cât timp se p`streaz` o anumit` identitate autonom` pentru „disciplina academic`“ a rela\iilor interna\ionale. El rezolv`. adic` o reflectare palid` a legii naturale. cea mai semnificativ`. cu observa\ia c` aceea]i universalitate depinde de capacitatea statului de a-i exclude „pe cei din afara sa“. se constituie reciproc ca o condi\ie a posibilit`\ii. În ciuda tuturor îndemnurilor (]i uneori a apologiei) din literatura de specialitate la realizarea unui fel de integrare între teoria politic` (un discurs al progresului) ]i rela\iile interna\ionale (un discurs al supravie\uirii). etic` contra rela\ii interna\ionale ]i. în principiu. din afara statului. .

1992. 1993. R. Cambridge. Ashley). Walker. Walker ]i Saul H. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. Joseph ]i Falk. Cambridge. 1992. Modernity and the Theory of International Relations“. Lynne Reinner. Boulder. 2. Canberra. 1994. 306-327. 1990. Gonick ]i Edward Weisband (ed. Hansen. Colorado. în Lev S. „Violence.). 1990. Westview Press. Spike Peterson (ed. p. B. în David Campbell ]i Michael Dillon (ed. Manchester University Press. Westview Press. p. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. 23. „Interrogating State Sovereignty“ (cu Saul Mendlovitz). Identity. Boulder. 20. 669-700. 1992. 1991. „Ethics. 34.). 1993. 1991. în Millennium: Journal of International Studies. nr. The Australian University Press.). Postmodernity and Intellectuals. p. 1997. 367-416. „Pedagogies on the Edge: World Politics Without International Relations“. Higgott ]i James L. în R. p. Modernity and the Theory of International Relations“. Routledge. Lecturi suplimentare Brown. p. p. R. nr. B. Boulder. 159-185. în Richard L. J. Jones. „Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International Studies“ (cu Richard K. [n International Studies Quarterly. The Australian University Press. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolul referitor la Ashley. 3. 1994. Modernity. „Social Movements World Polities“. Londra. Ithaca. 1992. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. 1995. Londra.). p. în A. Colorado.. 1990. Walker and International Relations“. 299-311 (consulta\i ]i r`spunsul lui R. The End of Sovereignty: The Politics of a Shrinking and Fragmenting World. B. „Ethics. 129. Community: Reflections on the Horizons of Contemporary Political Practice“. Lene. în Iver B. J. Walker. Mendlovitz (ed. în Richard L. Groom ]i Margot Light (ed. Boulder.. Many Worlds: Struggles for a Just World Peace. Legislators and Interpreters: On Modernity. 56-68. 302. Cambridge University Press. 259-268. în Lev S. Lynne Reinner. „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“. p. Richardson (ed. R. J. Boulder. Canberra. . p. Manchester. Cornell University Press. Boulder. Walker. Inside/Outside: International Relations as Political Theory. J. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. 1988. p. R. 6. Colorado. Walker One World. Principalele lucr`ri ale lui Robert B.). The Future of International Relations: Masters in the Making. 4. [n Review of International Studies. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. Zygmunt Bauman. C. „Deconstructing a Discipline: R. New York. Edward Elgar.). p. 1992. 1-12. B. Teaching World Politics: Contending Pedagogies for a New World Order. 173. Ashley). Colorado. Lynne Reinner. Gonick ]i Edward Weisband (ed. 179-202. Londra. Cambridge. 171-186. „Gender and Critique in the Theory of International Relations“. „Foreign Policy as Social Construction“. 37. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. 154. 1987. p. Roy E. J. 34. „International Relations and the Concept of the Political“. WALKER Note 1. în International Studies Quarterly..RELA|II INTERNA|IONALE 346 347 R. nr. Colorado. Ibid. Jim. Higgott and James L. B. Lynne Reinner. p. „Pedagogies on the Edge: World Politics Without International Relations“. Termenul este bine explicat de Roxanne Lynn Doty. „Sovereignty. Teaching World Politics: Contending Pedagogies for a New World Order. „Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question of Sovereignty“ (cu Richard K. Pinter. 1990. 5. Richardson (ed. J.). p. J.). p. 1994. în International Studies Quarterly. Polity Press.). Walker. 137-160. Neumann and Ole Waever (ed. Camilleri. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. 128-162. Mendlovitz (ed. J. în Robert Walker ]i Saul H. International Relations Theory Today. nr. Silence: From Max Weber to International Relations“. 297-320. B.). p. „The Responsibility to Educate“. Inside/Outside: International Relations as Political Theory. B. The Political Subject of Violence. în V. 313-322).). 1993. Cambridge University Press. nr. J. p. p. Colorado.

La nivel empiric. în ciuda p`trunderii feminismului în alte ]tiin\e sociale. oportunitatea de a examina rolul genului în rela\iile interna\ionale a fost luat` în considerare de o serie de cercet`tori femini]ti. Jean Elshtain este o g@nditoare ale c`rei contribu\ii în domeniul rela\iilor interna\ionale î]i au originea în în\elegerea profund` a rolului diferen\ierii sexuale în încadrarea concep\iilor dominante asupra statului în g@ndirea occidental`. Ann Tickner se concentreaz` pe rolul diferen\ierii sexuale în modelarea c`ilor în care se studiaz` rela\iile interna\ionale. s` se manifeste într-o anumit` m`sur` ]i în studiul rela\iilor interna\ionale. cu revenirea la „politicile de identitate“. îndreptat` împotriva statului ]i a naturii teoriei politice. tributare diferen\ierii sexuale. Ea afirm` c` inegalitatea dintre b`rba\i ]i femei se reflect` în felul în care se g@nde]te despre „securitate“ ]i „stabilitate“ în afacerile interna\ionale. O dat` cu sf@r]itul r`zboiului rece. rolul diferen\elor dintre sexe (gender) în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale a fost. ignorat. Ea clarific` în special modul în care concep\iile despre rolul specific al b`rba\ilor ]i al femeilor sunt exprimate în teoria ]i practica r`zboiului.FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR INTERNA|IONALE P@n` în anii ’80. chiar dac` acest rol se joac` în fundal ]i în marginea teoriei rela\iilor interna\ionale. în care cercetarea a fost indiferent` fa\` de chestiunea diferen\elor dintre sexe. Opera lui J. . Situa\ia s-a schimbat ast`zi. Dac` experien\ele feminine nu sunt luate în considerare în stabilirea a ceea ce se încadreaz` ]i a ceea ce nu se [ncadreaz` [n studiul rela\iilor interna\ionale. Era totu]i inevitabil ca o critic` feminist`. c@nd o serie de g@nditori femini]ti ]i-au îndreptat abord`rile critice spre acest domeniu. în\elegerea de c`tre noi a domeniului r`m@ne în mod radical incomplet`. opera Cythiei Enloe dezv`luie rolul femeilor în sus\inerea rela\iilor interna\ionale. în general. la care se al`tur` critica sus\inut` a pozitivismului specific domeniului din anii ’80.

care. Lucrarea a marcat importan\a diferen\ierii sexuale pentru a ar`ta modul în care sfera politic` este identificat` ]i asociat` cu caracteristici pretins masculine. a r`zboiului ]i a violen\ei colective. dar diferen\ierea sexual` r`m@ne esen\ial` în demarcarea acestora. Elshtain a fost vicepre]edinta na\ional` a mi]c`rii „Future Homemakers of America“. ea fiind cea mai mare dintre cei cinci copii. perpetueaz` lipsa de în\elegere dintre b`rba\i ]i femei. J. A devenit profesor asociat în 1976 ]i profesor titular în 1981. Desigur. În Public Man. apoi. a statului-na\iune ]i a r`zboiului. În primul r@nd. Lucrarea este neobi]nuit` ]i prin faptul c` Elshtain se implic` direct în text ]i î]i nareaz` istoria propriei vie\i.351 J. Ea descrie cele dou` mituri dominante: „b`rbatul r`zboinic“ ]i „femeia. a avut trei copii ]i a divor\at. Mare parte din opera ei relev` rolul genului (gender) nu numai în profilarea modului în care concepem ]i vorbim despre rela\iile interna\ionale. demonstr@nd un talent oratoric deosebit. al`tur@ndu-se ulterior Departamentului de }tiin\e Politice al Universit`\ii Massachusetts (la Amherst) pe post de conferen\iar. dar ea subliniaz` ]i nevoia unei „societ`\i civile“ interna\ionale mai puternice. afirm` ea. Private Woman. În timpul liceului. Prin prisma ultimei sale lucr`ri privind soarta democra\ei în SUA. În esen\`. mam` ]i teoretician politic“. B. ca adolescent`. A crescut într-un sat mic – Timnath – cu 185 de locuitori. Activitatea lui Elshtain în domeniul rela\iilor interna\ionale porne]te de la examinarea rolului diferen\ierii sexuale pentru a institui diviziunea dintre sfera public` ]i cea privat` în teoria politic`. În 1988. pentru care a c@]tigat numeroase premii. acela de a trece dincolo de practicile intelectuale ]i politice care perpetueaz` tiparul potrivit c`ruia b`rba\ii ]i femeile g@ndesc despre ei în]i]i ]i despre posibilit`\ile deschise lor. adult`. 2 . Scopul ei este „s` conturez mai înt@i înt@lnirea mea. este foarte critic` la adresa unor ]coli de g@ndire feministe. Ea afirm` c` se petrece o schimbare spectaculoas` în felul în care cele dou` sfere sunt concepute. mai t@rziu. cu lumea mai larg`. Ea este preocupat` în special de modul în care asemenea percep\ii sunt legate de construc\ia rolurilor genurilor în societate ]i de motivele lipsei de interes fa\` de o astfel de construc\ie [n tradi\ia teoretic` anglo-american`. student`. a]a cum mi-a fost transmis` prin filme ]i prin experien\a mea familial`. apel@nd des la jurnalul \inut în perioada 1956-1972. pozi\ia de martor înn`scut. aceasta \ine de un scop mai larg. Women and War (1987) este cea mai cunoscut` carte a ei. Elshtain s-a n`scut în 1940. Dup` încheierea studiilor liceale. B. Elshtain este interesat` de procesele psihice care fac posibil r`zboiul. Ea a urm`rit modul în care teoria politic` este impregnat` de în\elegerea separa\iei dintre sfera public` ]i cea privat`. ea exploreaz` modul în care aceast` distinc\ie este tratat` de-a lungul istoriei g@ndirii politice. Elshtain este un teoretician politic deosebit de interesat de rolul diferen\ierii sexuale în modelarea felului în care în\elegem „politica“. este greu de integrat în paradigmele cunoscute ale rela\iilor interna\ionale. Este în acela]i timp o carte neobi]nuit`. astfel înc@t cititorul devine solidar cu încercarea lui Elshtain de „a g`si o voce care s` acopere distan\a dintre vie\ile individuale ]i loialit`\ile ]i obliga\iile publice“. ca mul\i al\i g@nditori inclu]i în aceast` carte. copil ]i viitor cet`\ean. în scopul de a schi\a evolu\ia semnifica\iei termenului de „politic`“. nici m`car nu este despre r`zboi în sine. suflet minunat“. fie ea intern` sau interna\ional`. ELSHTAIN JEAN BETHKE ELSHTAIN Jean Bethke Elshtain. În aceea]i perioad` s-a c`s`torit. a plecat la Colorado State University pentru a studia istoria. Construc\ia bazat` pe diferen\ierea sexual` a deosebirilor dintre sfera „domestic`“ ]i sfera politic` r`m@ne în centrul operei sale ]i în cadrul preocup`rilor ei în domeniul rela\iilor interna\ionale. fiind neconven\ional`. Tat`l ei era administrator la ]coala din Timnath. Nu g`sim aici nici o încercare de a intra în dezbaterea asupra „cauzelor r`zboiului“ în interiorul sistemului interna\ional sau asupra politicilor potrivite pentru reducerea inciden\ei r`zboiului. În 1973 a ob\inut titlul de doctor la Universitatea Brandeis. 1 Nara\iunea personal` se între\ese cu argumenta\ia istoric` mai larg`. ar fi mai potrivit s` consider`m c` apar\ine mi]c`rii „comunitariene“ („communitarian“ movement). unde ]i-a ob\inut licen\a în 1963. Autoarea refuz` s` se [ncadreze [n acestea ]i prefer` s` verifice posibilit`\ile domeniului [n mod autonom. s-a transferat la University of Colorado. De]i am putea s-o numim feminist`. În 1995 ea a devenit primul profesor de etici sociale ]i politice la Divinity School a Universit`\ii din Chicago. [n nordul statului Colorado. a fost numit` profesor de ]tiin\e politice la Universitatea Vanderbilt (fiind ]i prima femeie c`reia i s-a rezervat o catedr` la Vanderbilt). ci ]i a celui în care ac\ion`m în rela\iile interna\ionale. o dat` cu declinul Greciei antice ]i afirmarea cre]tinismului. lucrarea este o contabilizare plin` de imagina\ie a „miturilor“ tradi\ionale privind rela\iile dintre b`rba\i ]i femei ]i a rolului lor în r`zboi. poate ]i pentru c` este prima dintr-un val de literatur` feminin` publicat` în ultimul deceniu. În locul uzualei întreb`ri „Care este cauza r`zboiului ?“. Într-un anumit fel.

militar. Elshtain î]i ad@nce]te studiul. În a doua parte a lucr`rii. potrivit c`rora femeile sunt v`zute ca d`t`toare de via\`. deriv@nd modele de comportament statal din caracteristicile structurale ale sistemului interna\ional. „minoritatea pacifist`“ (the „Pacific Few“) ]i „r`zboinicul milos“ (the „Compassionate Warrior“).“3 C@t este de necesar ni se arat` prin puterea miturilor de a favoriza r`zboiul. concluzie consonant` cu analizele separa\iei public/privat din lucr`r`rile sale anterioare. Elshtain î]i mut` apoi aten\ia asupra construirii identit`\ilor masculine în cadrul perpetu`rii discursurilor mitice despre r`zboi. cum se poate b`nui. ea examineaz` cealalt` tradi\ie cre]tin`. „Cu scopul de a restr@nge violen\a colectiv`. Subordonarea eticii în fa\a „]tiin\ei“ ]i ignorarea general` a complicit`\ii teoriei politice în construirea dihotomiei dintre „interior“ ]i „exterior“ sunt dou` caracteristici ale studiului rela\iilor interna\ionale. |inta ei principal` este. iar doctrina cre]tin` a „r`zboiului just“ poate fi considerat` o încercare de a media între cele dou` aspecte ale culturii occidentale. B. „majoritatea militant`“ (the „Militant Many“). experimente interactive care s` elibereze identit`\i. iar b`rba\ii drept cei care iau via\a. Ea analizeaz` trei asemenea personaje masculine prototipice. 5 Unul dintre cele mai reconfortante aspecte ale operei lui Elshtain este c` ia în serios diferen\ierea sexual` ca rezultat al construc\iei sociale a b`rba\ilor ]i femeilor. Elshtain sugereaz` c` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei nu pot fi reconstruite dac` nu ne reconsider`m g@ndirea despre r`zboi. Înc` o dat`. A]a cum noteaz` Adam Jones în critica sa la contribu\iile feministe în rela\iile interna\ionale. chiar dac` nu lipsesc nici relat`ri despre femei lupt`toare. de a tempera orient`rile de tip realpolitik ]i de a construi identit`\i umane. a încerc`rilor de „dezarmare a virtu\ilor civice“. Pentru c` aceste roluri sunt centrale în alc`tuirea identit`\ii noastre. În acest context. Printr-o astfel de abordare nu numai c` se evit` punerea unor probleme importante privind construc\ia social` a statului în sine. Elshtain categorise]te femeile în „excep\iile feroce“ (the „Ferocious Few“). ELSHTAIN Prima parte a studiului lui Elshtain schi\eaz` în linii mari dezvoltarea valorilor civice în vechea Grecie ca av@nd aspect militar inevitabil. Aceasta se adaug` la o viziune a valorilor civice nu în sensul clasic.4 De]i Elshtain nu dezvolt` acest punct în mod deosebit. în special în SUA.RELA|II INTERNA|IONALE 352 353 J. Elshtain accentueaz` nevoia de a crea „imagini alternative ale cet`\eniei“ fa\` de cele asociate în mod tradi\ional cu valorile civice militare (armed civic virtue). În cadrul ]i al`turi de miturile dominante men\ionate. Elshtain arat` c` unele femei aflate în pozi\ie de lider na\ional. 6 Ea nu-]i pierde prea mult timp cu ideea naiv` c` femeile ar fi inerent mai pa]nice dec@t b`rba\ii ]i c`. Aceasta \ine de pacifismul cre]tinismului timpuriu. exist` ]i tipare de g@ndire privind „b`rba\ii r`zboinici“. Trebuie „s` cre`m spa\ii sociale. lumea ar fi mai pa]nic`. B`rba\ii compun fronturile b`t`liilor. În concluzie. valoarea lucr`rii Women and War const` în schi\area problemelor epistemologice ale abord`rii studiului r`zboiului din perspectiva b`rba\ilor ]i a femeilor în cultura vestic`. Aceast` ultim` clasificare ne ofer` ]i imaginea dominant` a rela\iei dintre femei ]i r`zboi. ci [ntr-un fel care se produce indiferent de necesit`\i. iar femeile-mame \in frontul de acas`. aduc@nd în discu\ie mituri ]i pove]ti tradi\ionale contrastante. urma]ii actuali ai g@ndirii «r`zboiului just» presupun (1) existen\a unor dispozi\ii – dac` nu convingeri – morale universale. ea crede c` ar trebui destabilizate miturile care ajut` la perpetuarea r`zboiului. Al`turi de dezvoltarea acestei virtu\i civice „înarmate“. Ceea ce a . ca regina Elisabeta I ]i Margaret Thatcher. pe care Elshtain le condamn`. acceptabil/inacceptabil etc. exemplific@nd maternitatea spartan` (mama spartan` a c`rei prim` preocupare este rezultatul b`t`liei ]i abia apoi soarta fiului participant la b`t`lie) ]i „majoritatea noncombatant`“ (the „Noncombatant Many“). (3) eficacitatea poten\ial` a apelurilor ]i a argumentelor morale de a opri «bra\ul» for\ei. ca un element major în cultura vestic`. metaforele vorbesc. just/nejust. Similar miturilor tradi\ionale care ne domin` imaginile asupra femeilor ]i r`zboiului. realismul. ci se ]i ascunde rolul genului de cadru al modului în care studiem rela\iile interna\ionale. dac` ar exista mai multe femei în pozi\ii de decizie politic`. de aici posibilitatea unei etici nerelativiste. „foarte rar po\i g`si o lucrare – m` g@ndesc la Women and War a lui Elshtain – care exploreaz` într-o manier` echilibrat` ambiguit`\ile construc\iei diferen\ierii sexuale ]i diversitatea experien\elor de via\` ale b`rba\ilor ]i femeilor“. Elshtain a scris mult despre modul în care studiul rela\iilor interna\ionale marginalizeaz` diferen\ierea sexual`. ea descrie limitele pe care rolurile de gen le impun b`rba\ilor ]i femeilor. nu prea s-au dovedit a fi pacifiste. oferind b`rba\ilor ]i femeilor ocazia de a împ`r\i riscurile în calitate de cet`\eni“. (2) nevoia unei judec`\i morale asupra a cine/ce este agresor/victim`. Cercet`torii tind s` vad` statul ca pe un „dat“ ]i atunci se concentreaz` asupra rela\iilor dintre state într-un mediu presupus a fi anarhic.. Ea arat` ]i c` presupunerea c` femeile sunt în mod natural opuse r`zboiului a fost utilizat` ca argument antifeminist pentru a „scuti“ femeile de nepl`cerile votului ]i de participarea politic`.

nr. ELSHTAIN impresionat-o cel mai mult pe Elsthain în timp ce a scris Women and War a fost a fost tema sacrificiului în povestirile de r`zboi studiate: „Textele … care au pus r`zboiul … pe seama agresivit`\ii masculine au devenit din ce în ce mai pu\in credibile … este o u]urare s`-mi dau seama c` propriul meu fiu probabil nu a fost un animal st@nd la p@nd` ]i a]tept@nd ocazia s`-]i arate col\ii ]i s` verse s@ngele altcuiva. pentru a se coagula în identit`\i sociale u]or de recunoscut. 1981. 1987. Colorado. 1985. p. ce pare s` arate în direc\ia înt`ririi societ`\ii civile globale. indiferent de sex. Iat` de ce ar fi simplist s` o etichet`m pe Elshtain ca „feminist`“. ci pentru c` ne spune Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Enloe. 6. „Jean Bethke Elshtain: Traversing the Terrain Between“.). în Iver B. 5. Public Man. în Review of International Studies. dar consider` c` încercarea feministelor radicale de a politiza domeniul privat este ea îns`]i o strategie patriarhal`. p. Women and War.“8 Note 1. Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat. Londra. femei-r`zboinic («Sunt gata s` lupt!») ]i femei pacifiste («Pacea este calea femeii!»). 10. Princeton. . în Political Theory. Spike Peterson (ed. New York. lupt`toare pe frontul de acas` («Du-te. ci ]i compromite necesitatea de a g`si c`i de angajare în „virtutea civic`“. Women and War. Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat sugereaz` c` proiectul ei are dou` p`r\i: o angajare [n metoda constructivismului social ]i nevoia politic` de „a reconstrui socialul pun@nd accent pe dificultatea manipul`rii forma\iunilor discursive“. The Family in Political Thought. 310. p. ce ar însemna aceast` „reconstruire a socialului“ este vag descris în lucr`rile ei. p. Ibid. Private Woman: Women in Social and Political Thought. nr. Princeton. opera lui Elshtain deschide studierea rela\iilor interna\ionale astfel înc@t cercet`torii. 233. 142. care uneori se manifest` ca mi]c`ri feministe. Brighton.). p. s` poat` evalua implica\iile politice ale ceea ce nu este. Lynne Reinner. fie admirativ. care transcende genul: „Un cor polifonic de voci feminine. 13.RELA|II INTERNA|IONALE 354 355 J. 4. Elshtain este critic` ]i fa\` de feministele care proclam` c` „tot ceea ce este personal este politic“. 39-57. 257. New Jersey. „Does «Gender» Make the World go Round? Feminist Critiques of International Relations“. Basic Books. femei tradi\ionale («Vreau s` fiu protejat` ]i b`rba\ii sunt f`cu\i s` protejeze!»). 4. ]i mori pentru patrie!»)... „Sovereignty. fie depreciativ. Identity. 1996. ale c`ror melodii diferite sunt sesizabile.“7 ce înseamn` acest „aici“. New York. 8. [n International Relations Theory Today. 104. Principalele lucr`ri ale lui Jean Bethke Elshtain Public Man. ea face apel la ceea ce nume]te „politic` f`r` suveranitate“. 263-78. 1997. Uneori. „Reflections on War and Political Discourse: Realism.). The Future of International Relations: Masters in the Making. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. p. 151. Neumann ]i Ole Waever (ed. dar una care inverseaz` pur ]i simplu ierarhia tradi\ional` dintre b`rba\i ]i femei. Dincolo de aceasta. nu-l voi l`sa s` plece!»). 1981. Praeger. „International Politics and Political Theory“. p. Meditations on Modern Political Thought: Masculine/Feminine Themes from Luther to Arendt. ea a f`cut mult pentru a submina ideea c` exist` o mi]care feminist` unit` ]i ]i-a ar`tat îngrijorarea c` aceast` etichet` nu numai c` produce iluzia unit`\ii dintre femei. Ibid. Consulta\i în special Jean Bethke Elshtain. New Jersey.. and Feminism in a Nuclear Age“ . p. Cambridge. dec@t o înt@mplare a na]terii. Routledge. Ibid. Just War. Elshtain este un g@nditor-cheie în rela\iile interna\ionale contemporane nu din cauz` c` ne arat` cum s` ajungem de „aici“ „acolo“. Jean Bethke Elshtain. Private Woman: Women in Social and Political Thought. 42. 421. Într-adev`r. Adam Jones. Demonstr@nd modul în care r`zboiul \ine în continuare de un discurs legat de gen în cultura occidental`. se aude acum în \ar`. Princeton University Press. Sacrifice“. pe fiecare latur`. 1992. Printre ele se afl` Antigone contemporane («La naiba. Dar viziunea r`m@ne vag` ]i slab articulat`. p. 1986. Jean Bethke Elshtain. Boulder. 1982. 10 Din p`cate. 9. Ea condamn` construc\ia pe baz` de diferen\iere sexual` a opozi\iei privat/public. B. Jean Bethke Elshtain. Polity Press. în V. p. Harvester. la urma urmei. 2. Princeton University Press. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. Walker ]i Walzer. 1995. Elshtain. 3. Fiecare dintre aceste voci poate fi interpretat` ca v@rful unei piramide cobor@nd. femei f`r` capacitate civic` («Nu ]tiu prea bine!»). 22. omule.9 În excelenta lor analiz` a operei lui Elshtain. 7. p.

1992. Lynne Reinner. Basic Books. Cambridge University Press.). Ironic. Madison. Spike Peterson (ed. Aceste reguli sunt deseori implicite ]i înv`\area lor este o parte a socializ`rii noastre într-un domeniu de cercetare predominant masculin. Con\ine o bibliografie complex` a lucr`rilor lui Jean Bethke Elshtain. p. Exact capacitatea de a ne concentra asupra a ceea ce de obicei ignor`m ne poate ajuta s` în\elegem fundamentele tacite ]i totu]i rudimentare ale ordinii interna\ionale. p.J.). în Jean Bethke Elshtain ]i Sheila Tobias (ed. Cynthia Enloe afirm` c` nici una dintre ele nu este adecvat` dac` suntem preocupa\i de explicarea rolului genului în construirea identit`\ii noastre politice ]i de explorarea efectelor acestuia în rela\iile interna\ionale.). „Sovereignty. Women. în V. ci ]i ca fiin\e sociale. Politics and Social Theory. Identity. ar spune Enloe. }i-a început cariera academic` ca cercet`tor al dezvolt`rii etnice ]i politice din Asia de Sud-Est. Cititorul va remarca de pild` c`.). p. Lecturi suplimentare Berkman. dup` ea. 1990. p. Edkins. and Peace Polities “ . care caut` s` eviden\ieze multitudinea rolurilor jucate de femei în determinarea for\elor economice globale ]i a interac\iunilor statale. în Millennium: Journal of International Studies. ea a fost o figur` central` în încercarea de a revela importan\a diferen\ierii sexuale în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. C@nd excludem din con]tiin\a noastr` anumite p`r\i din realitate. 1990. Margot ]i Halliday. „Feminism. facem aceasta nu numai ca g@nditori individuali sau ca o consecin\` inevitabil` a unor legi universale ale percep\iei umane. Groom ]i Margot Light (ed. Ele ne limiteaz` nu numai domeniul de percep\ie (ceea ce „vedem“ ca fiind cei mai importan\i actori ]i rela\ii). Orizontul intelectual ne ajut` s` definim ceea ce consider`m important de studiat ]i de aceea este indispensabil. CYNTHIA ENLOE Cynthia Enloe este profesor de rela\ii interna\ionale la Universitatea Clarke. 1997. Veronique. Just War Theory. 1988. New York. 1987. Metoda ei de scris este una cu totul nou`. War. Boulder. Rowman ]i Liltlefield. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. Power Trips and Other Journeys: Essays in Feminism as Civic Discourse. Routledge.). 45-55. 97-116. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. ci ]i domeniul nostru conceptual. Again“. Pinter. „Gender in International Relations“. „Jean Bethke Elshtain: Traversing the Terrain Between “.141-154.R. 1995. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 356 Women and War. International Relations Theory Today. în afar` de teoreticienii prezenta\i în aceast` sec\iune a c`r\ii. Cambridge. The Future of International Relations: Masters in the Making. în A. „The Problem with Peace“ . Opera ei este uneori catalogat` ca o versiune de empirism feminist în teoria rela\iilor interna\ionale. 1992. Londra. Pentru c`. „International Politics and Political Theory“. Sacrifice“ . Cambridge. „The Risks and Responsibilities of Affirming Ordinary Life“. de gen) ale excluderii. p. care depind. Colorado.). Examinarea contextului social ]i a dinamicii excluderii mentale ajut` la revelarea formei subtile dar extrem de puternice a . New York. Oxford. de]i a devenit o practic` obi]nuit` divizarea c@mpului rela\iilor interna\ionale în diferite paradigme. p. El este ]i restrictiv. Basic Books. Opera sa trebuie s` fie citit` deci cu con]tiin\a faptului c` modul în care g@ndim rela\iile interna\ionale este îngr`dit de paradigmele existente. Democracy on Trial. University of Wisconsin Press. Global Voices: Dialogues in International Relations. nr. preocupat` în primul r@nd de studiul femeilor ]i al rolului diferen\ierii sexuale ]i de dezv`luirea limitelor cadrelor dominante de analiz` din domeniul rela\iilor interna\ionale. în Iver B. Boulder. în Ken Booth and Steve Smith (ed. De la începutul anilor ’80. Ceea ce poate fi considerat „relevant“ este de fapt definit astfel de regulile sociale (]i. în James N.). unde pred` din 1972. de rela\iile personale dintre femei ]i b`rba\i. 1995. Militarism and War: Essays in History. este foarte dificil s` explor`m ceea ce este în mod „normal“ exclus din raza aten\iei noastre. Joyce. Westview Press. Polity Press. în James Tully (ed. „Bringing It All Back Home. 1993. 441-449. Fred. 263-278. Neumann ]i Ole Waever (eds. Philosophy in an Age of Pluralism: The Philosophy of Charles Taylor in Question. 290-315. Basil Blackwell. Light. Jenny ]i Pin-Fat. Wisconsin. 1994. 1994. între ceilal\i patruzeci ]i ]apte se g`se]te doar o femeie (Susan Strange). Colorado. Oxford. 17. Rosenau (ed.

m@na de lucru feminin` din agricultur`. Astfel. Înainte de a primi asemenea drepturi. bazele militare. În special lupta armat` poate avea o influen\` negativ` asupra ]anselor de eliberare a femeilor în sens feminist. detaliind responsabilit`\ile. ci membri ai unor categorii sociale specifice. dup` opinia ei. Enloe subliniaz` contribu\ia femeilor la crearea în str`in`tate a unor comunit`\i militare echilibrate ]i la stabilizarea vie\ii personalului militar sta\ionat dincolo de grani\ele \`rii. posibilitatea lor de a c`l`tori în siguran\` ]i de a-]i folosi imaginea în dezvoltarea turismului sunt esen\iale pentru bunul mers al sistemului economic interna\ional. ea încearc` s` dezv`luie at@t formele de . ci ]i modul de g@ndire. prietene. crearea de comunit`\i politice ]i militare stabile a fost responsabilitatea femeilor ca so\ii. Ce se înt@mpl` cu modul nostru de a în\elege politica interna\ional` dac` lu`m experien\ele de via\` feminine ca elemente centrale ale analizei noastre? În încercarea de a r`spunde la aceast` întrebare ea se concentreaz` asupra a ]apte scene majore ale unei politici interna\ionale privite prin prisma diferen\elor de gen: turismul. Dar Enloe subliniaz` c` na\ionalismul se poate dezvolta f`r` a afecta structurile patriarhale din colonie ]i poate determina apari\ia unor noi forme de sexism indigen. Anumite munci erau definite în mod explicit ca fiind „masculine“. În cazul în care cineva ar considera c` aceste studii de caz sunt marginale fa\` de „afacerile adev`rate“ ale economiei interna\ionale. le-au permis militarilor s`-]i ia so\iile cu ei în misiuni externe de durat`. În lucrarea urm`toare. Recrut`rile militare le-au creat femeilor oportunitatea de a se al`tura for\elor armate din unele state ]i. lupta na\ionalist` pentru independen\` politic` este dus` în numele libert`\ii fa\` de controlul colonial. diploma\ia. Dup` p`rerea Cynthiei Enloe. Opera Cynthiei Enloe trebuie în\eleas` ca parte a acestei lupte în studiul rela\iilor interna\ionale. ceea ce face crucial` con]tientizarea capcanei epistemologice ce provine din absolutizarea orizontului nostru socio-mental. na\ionalismul. de asemenea. militarizarea na\ionalist` poate privilegia b`rba\ii. Enloe dezv`luie gradul în care economia interna\ional` depinde de munca femeilor. În discu\ia privind politica sexual` a bazelor militare. în lucrarea ei cea mai cunoscut`. Înc` o dat`. acela care ne influen\eaz` nu numai conduita. duc@nd la o identitate corespunz`toare masculin` asociat` cu ele. dar ]i de lucr`toare în domeniul textil. dar se pot num`ra ]i printre victimele acestuia. colonialismul ]i exploatarea statelor s`race de cele puternice economic.RELA|II INTERNA|IONALE 358 359 C. 1 Men\inerea economiei politice interna\ionale depinde totu]i de stabilitatea rela\iilor politice ]i militare dintre state. Femeile erau considerate drept „consumatori“ în Europa ]i SUA. Acesta nu este static. Enloe exploreaz` ]i ambiguitatea moral` a luptei pentru autodeterminare prin prisma preocup`rii sale pentru experien\a feminin`. cu numai 200 de ani în urm`. The Morning After: Sexual Politics at the End of the Cold War (1993). concentr@ndu-se asupra so\iilor de diploma\i. industria textil` ]i serviciile. Enloe pune o întrebare simpl` care conduce la direc\ii nea]teptate ]i la concluzii complexe. ca înv`\`toare ]i asistente medicale. cei exclu]i deseori din sfera aten\iei noastre nu sunt indivizi sau grupuri oarecare. pe diferen\ierea rolurilor dup` gen. bazat`. ci se poate schimba în timp. dar esen\ial` în prelucrare ]i ambalare. a fost nevoie ca ele s` lupte pentru a fi „v`zute“ ]i recunoscute ca cet`\eni egali cu b`rba\ii. Enloe examineaz` rolul femeilor europene ca for\e „civilizatoare“. „faptul c` turismul nu este tratat la fel de serios ca petrolul sau armamentul de c`tre comentatorii politici conven\ionali ne poate spune mai mult despre construc\ia ideologic` a «seriozit`\ii» dec@t despre politica turismului“. Mai mult. Rolul femeilor în industria turismului sexual interna\ional. Munca feminin` în economia bananelor este invizibil`. astfel. De exemplu. de exemplu. În mod similar examineaz` diploma\ia interna- \ional`. o prioritate care poate bara criticile femeilor privind practicile ]i atitudinile patriarhale. Pe de o parte. p`rea ridicol` acordarea de drepturi politice femeilor din Anglia. incitant denumit` Bananas. Enloe se angajeaz` în analize similare ale industriilor textile ]i de confec\ii ca ]i ale industriei interna\ionale a muncilor casnice. femeile filipineze care muncesc în str`in`tate ca servitoare au o contribu\ie la economia na\ional` mai mare dec@t industriile locale ale zah`rului ]i mineritului. De exemplu. Enloe continu` c`utarea r`spunsului la întrebarea: „Unde sunt femeile?“ De data aceasta ea studiaz` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei ]i rolul acestora în men\inerea militariz`rii în timpul ]i dup` r`zboiul rece. ar trebui s` \in` seama de faptul c`. acele grupuri sociale care sunt excluse la un moment dat de la ordinea politic` ]i moral` pot fi incluse într-o perioad` ulterioar`. Studiul ei de caz se refer` la crearea ]i dezvoltarea pie\ei interna\ionale de banane. Ea arat` cum implicarea femeilor faciliteaz` turismul. prostituate ]i amfitrioane. În schimb. „Militarizarea pune accent pe unitatea comunit`\ii în numele supravie\uirii na\ionale. ENLOE controlului social. problemele ]i avantajele femeilor c`s`torite cu diploma\i ]i demonstr@nd c` activitatea lor nepl`tit` ajut` la men\inerea unei atmosfere care favorizeaz` diploma\ia. Studiind femeile în calitate de consumatoare.“2 Femeile pot juca un rol esen\ial în perpetuarea colonialismului. casnic ]i agricol. Beaches and Bases (1990).

na\ionalism ]i r`zboiul rece. Departe de a se opri asupra ac\iunilor ]i dispozi\iilor mentale ale lui George Bush..RELA|II INTERNA|IONALE 360 361 C. noua literatur` subliniaz` importan\a (1) realiz`rii unei mai mari conexiuni cu subiec\ii analizei. opera Cynthiei Enloe ]i a altor feministe din domeniu ne oblig` s` lu`m în considerare modul în care distorsiunile legate de diferen\ierea sexual` în studiul rela\iilor interna\ionale limiteaz` valoarea a ceea ce consider`m surse credibile de cunoa]tere. oamenilor care tr`iesc discret la margine sau jos este una dintre cele mai exacte metode de a le estima. militarismul r`zboiului rece. Enloe afirm` c` rela\iile de familie ale femeilor ca mame. prefer@nd s` se concentreze asupra femeilor din armata american`. Astfel. Ea afirm` c` dou` abord`ri importante pentru a în\elege militarismul.“4 R`m@ne de v`zut modul [n care cercet`toarele feministe.“3 Pe l@ng` dezv`luirea rolului practic al rela\iilor dintre sexe. ca ]i de construc\ia social` a rela\iilor dintre sexe în perpetuarea militarismului în lumea modern`. ca ]i „agenda“. care sunt obiectul principal de studiu pentru mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale. definit ca un proces prin care o societate devine controlat` de sau dependent` de aspectele sau mijloacele militare. au e]uat prin excluderea modului în care sunt legate împ`r\irea oamenilor dup` sexe ]i identitate. nu este clar dac` vechea agend` de probleme ]i instrumente conceptuale se poate adapta la noua problematic` sau trebuie s` se schimbe radical. în cazul Kuweitului. „Criticii ajung la concluzia c` în domeniul rela\iilor interna\ionale exist` tendin\a de a se supraaprecia (1) o atitudine distan\at` ]i dezinteresat` fa\` de subiec\ii lor. (2) a angaj`rii în discu\ie a perspectivelor celor dezavantaja\i ]i a (3) evit`rii situa\iilor de tran]are definitiv` a dezbaterii. Este o caracteristic` a majorit`\ii studiilor în rela\ii interna\ionale aceea de a pre\ui distan\a teoretic` dintre subiect ]i obiect. C. Enloe studiaz` r`zboiul din perspectiva unei menajere filipineze lucr@nd în Kuweit. . Lucrarea studiaz` din mai multe puncte de vedere scopul politicilor r`zboiului rece. autoarea utiliz@nd biografii specifice ale unor b`rba\i ]i femei din diferite zone ale lumii pentru a sprijini o viziune mai larg` despre militarismul puternic legat de rolurile de gen ]i cum acesta d` un anumit profil no\iunilor de pericol. valoarea teoriei ca instrument de analiz` const` în faptul c` ne permite s` simplific`m obiectul de studiu ]i s` ne concentr`m selectiv pe actorii-cheie ]i rela\iile dintre ei. asupra diverselor efecte ale femeilor în uniform` [n grupurile care militeaz` pentru drepturile homosexualilor ]i lesbienelor. Pe de o parte. A]a înc@t c`utarea de c`tre Cynthia Enloe a unui r`spuns la întrebarea privind locul ]i rolul femeilor în rela\iile interna\ionale o duce departe de agenda uzual` de întreb`ri a cercet`torilor din domeniu. For\ele economice globale ]i înaltele politici ale r`zboiului ]i ale diploma\iei dintre marile puteri influen\eaz` via\a de zi cu zi a femeilor. François Mitterrand sau Saddam Hussein. pe m`sur` ce Cynthia Enloe utilizeaz` locuri ]i experien\e feminine pentru a face conexiuni între militarism. Ea extinde domeniul geografic al r`zboiului rece pentru a-l duce pe cititor dincolo de manevrele celor dou` superputeri. opera Cynthiei Enloe a contribuit mult la deconstruirea paradigmelor dominante ]i a expus limitele oric`rui cadru de analiz` care nu ia în considerare modurile complexe în care puterea este corelat` cu genul. Pe de alt` parte. Pe de alt` parte. a chestiunilor legate de gen ]i rela\ii interna\ionale pot contribui la recl`direa domeniului privit ca un tot. ca ]i o anumit` parcimonie teoretic`. ale trupelor irakiene de ocupa\ie. A lua [n serios experien\ele ]i reac\iile . Metoda este similar` celei din lucrarea precedent`. Al`tur@ndu-se celor aproape 30 000 de menajere din Orientul Mijlociu. dar ea consider` cele dou` agende ca fiind direct conectate. Femei filipineze au emigrat din propria \ar` s`r`cit` pentru a lucra ca menajere în statele cu economii puternice din zona Golfului. prin încorporarea dimensiunii de gen a militariz`rii. femeile afro-americane din armat` ]i feministele din Congresul american. Potrivit acestei abord`ri conven\ionale.. so\ii. ea afirm` c` „anali]tii rela\iilor interna\ionale subestimeaz` cantitatea ]i varietatea tipurilor de putere care ac\ioneaz` în orice rela\ie interstatal` ]i fac gre]eala de a presupune c` «intriga» situa\iei este mult mai simpl` ]i unidirec\ional` dec@t ar putea fi în realitate. ele nu s-au putut opune abuzurilor ]i violurilor din partea patronilor sau. securitate ]i munc`. Un bun exemplu este analiza f`cut` de ea r`zboiului din Golf din 1991. într-adev`r l`rgit`. conducerea afacerilor externe depinde în mare parte de rela\iile „particulare“ ale femeilor cu b`rba\ii. pentru femeile albe de carier`. În contrast. avertiz@nd împotriva speran\elor optimiste asupra rezultatelor unei p`ci care ignor` diferen\ierea sexual`. (2) perspectivele celor puternici ]i (3) mijloacele specifice utilizate pentru încheierea dezbaterii academice. A]a cum subliniaz` Craig Murphy. opera Cynthiei Enloe se constituie ca o provocare la adresa modului obi]nuit în care studiem rela\iile interna\ionale. printre altele. Abord`rile centrate pe stat sau pe capitalism ar trebui s` fie mai complete. prietene ]i prostituate formeaz` baza necesar` pentru „politicile înalte“ (high politics). Ea mai examineaz` din perspectiva genului implica\iile demilitariz`rii din perioada de dup` r`zboiul rece. ENLOE masculinitate ]i feminitate c@t ]i rela\iile dintre b`rba\i ]i femei pe care s-a bazat. ca ]i criteriile pentru evaluarea acesteia.

Does Khaki Become You?: The Militarisation of Women's Lives. International Relations Theory Today. „Feminism“. în Ken Booth ]i Steve Smith (eds. Boston. indiferent de rela\iile de putere din interiorul lor dintre b`rba\i ]i femei. sex ]i factorii na\ionali în construirea identit`\ii ]i efectele lor asupra rela\iilor interna\ionale sunt în continuare puternic contestate în domeniu. ca ]i alte personalit`\i feministe. în International Theory: Positivism and Beyond. în Scott Burchill ]i Andrew Linklater (eds. Cambridge University Press. 1993. 3. Spike ]i Runyan. 4.). Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. Macmillan. Cambridge University Press. Boulder. 1996. . „Questions About Identity in International Relations“ (cu Marysia Zaiewski). p. ]i ocuparea de c`tre ele a unor pozi\ii de putere la nivelul managementului mijlociu în organiza\iile interna\ionale. de pild`.). Bananas. Anne Sisson. Cynthia Enloe recunoa]te c` nu toate femeile sunt victime ale domina\iei ]i puterii masculine. 1996. V. 1983. Brown. Jacqui. Aceasta sugereaz` c`. Theories of International Relations. 1972. Bananas. University of California Press. Global Gender Issues: Dilemmas in World Politics. Cynthia Enloe. Colorado. 1996. a colonialismului. Pluto. Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the Underestimation of Power in the Study of International Relations“. Recognizing Gender. True. Berkeley. 1993. Craig Murphy. Westview. Ibid. de]i Cynthia Enloe. University of California Press. Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. p. atac` deseori realismul pentru perspectivele sale „masculiniste“ (male stream bias). p. p. 1995. 50. De]i Cynthia Enloe a f`cut mult pentru a atrage aten\ia asupra rolului diferen\ierii sexuale. Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the Underestimation of Power in the Study of International Relations“. ENLOE P@n` la urm`. Berkeley. p. p. Little. 1990. nr. Berkeley. în Steve Smith. 210-251. 279-305. [n International Organisation. 190. Note 1.). University of California Press. Berkeley. Londra. 58-59. University of California Press. ea a realizat analize privind rolul femeilor în perpetuarea structurilor de putere în practica. p. în Steve Smith. 40 2. New York. 1996. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Elshtain ]i Tickner..RELA|II INTERNA|IONALE 362 363 C. Cynthia Enloe. Ea observ` c` femei ca Margaret Thatcher ]i Jeanne Kirkpatrick reconsolideaz` patriarhatul. Londra. 186-202. Polity Press. Principalele lucr`ri ale Cynthiei Enloe Multi-Ethnic Politics: The Case of Malaysia. Cambridge. International Theory: Positivism and Beyond. În plus. „Margins. The Morning After: Sexual Politics at the End of the Cold War. „Seeing Women. Ethnic Conflict and Political Development. The Politics of Pollution in a Comparative Perspective: Ecology and Power in Four Nations. Lecturi suplimentare Peterson. 1990. 1975. se poate totu]i s` fie adev`rate argumentele realiste asupra ubicuit`\ii conflictului dintre comunit`\ile rivale ca o consecin\` a mediului în care coexist`. 53. înc` nu s-a determinat modul în care problema va fi integrat` într-un studiu mai larg al rela\iilor interna\ionale. Rela\iile dintre ras`. Cambridge. clas`. Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (eds. Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (ed. Cambridge. McKay.). transform@nd îns` conflictul interna\ional dintr-un „produs al b`rba\ilor“ într-unul „al oamenilor“. „Margins. 1970. Recasting International Relations“.

J.365 J. Trebuie spus c` opera lui Tickner se remarc` prin în\elegerea profund` a literaturii pe care o critic`. mai degrab` sporind dec@t reduc@nd insecuritatea indivizilor ]i a mediului lor natural. apropiindu-se de un sistem amenin\at de dezordine intern` ]i ambiental`. Ann Tickner este cunoscut` pentru lucrarea Gender in International Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global Security (1992). Conceptul de securitate militar` a modelat îndelung defini\iile securit`\ii na\ionale. Dar aceasta nu se bazeaz` pe o superi- . TICKNER J. ca furnizori de subzisten\` în lumea a treia. cre]tere economic` ]i progres în maniere care oblig` femeile la invizibilitate. Ca ]i Elshtain.. din moment ce indivizii oprima\i au o în\elegere mai bun` asupra sursei opresiunii dec@t opresorii“. 1 Totu]i. propun@nd schimb`ri în ierarhii acolo unde se traseaz` politicile ce trebuie urmate. Ann Tickner este profesor asociat de ]tiin\e politice la }coala de Rela\ii Interna\ionale de la University of Southern California. asociat` cu tradi\iile men\ionate anterior. definite cultural. exista de asemenea un sentiment tot mai puternic c` ob\inerea de drepturi politice ]i civile formale pentru femei era nepotrivit`. A. ci ]i în sfera privat` a reproducerii. liberale ]i marxiste î]i au r`d`cinile în aspecte. ea pare s` accepte argumentul c` femeile au dezvoltat caracteristici culturale care le fac mai înclinate c`tre mediere. opera lui Ann Tickner poate fi situat` în contextul dezvolt`rii „politicilor de identitate“ (identity politics) ]i a noilor mi]c`ri sociale de la sf@r]itul anilor ’60. Ea ar dori mai multe femei în pozi\ii de decizie ]i mai mult` importan\` acordat` mai degrab` celor care asigur` mediere ]i protec\ie dec@t solda\ilor ]i diploma\ilor de paradigm` realpolitik. În procesul de construc\ie a unei noi concep\ii asupra securit`\ii na\ionale. ap`r@nd punctul de vedere conform c`ruia femeile de\in cunoa]tere. nu este proiectat` s` privilegieze femeile în defavoarea b`rba\ilor. care plasau femeile în dezavantaj în raport cu b`rba\ii. geopolitic`. Tickner face c@teva sugestii practice. în timp ce focalizarea marxist` pe clas` ascunde felul în care diferen\ierea sexual` divide munca ]i puterea nu numai în sfera public` a produc\iei. Dezvoltarea politicilor de identitate în Occident s-a caracterizat prin punerea accentului mai degrab` pe diferen\ele dintre grupuri dec@t pe elementele comune. individualismul atomist. Worcester. domina\ia unui gen fa\` de cel`lalt.. perspective ]i experien\e de care ar trebui s` se \in` seama în studiul rela\iilor interna\ionale ]i atac@nd modul în care experien\ele b`rba\ilor sunt proiectate ca ]i cum ar reprezenta un punct de vedere universal. Defini\iile mai vechi ale securit`\ii na\ionale ar putea deveni tot mai vetuste ]i disfunc\ionale. Tickner a urm`rit ambele \eluri. Abordarea ei asupra chestiunii genului în rela\iile interna\ionale poate fi considerat` feminism clasic (standpoint feminism). Mai mult. Astfel. Ea arat` c` domeniul rela\iilor interna\ionale este modelat de diferen\ierea dintre sexe în a]a fel înc@t s` privilegieze asocierile cu masculinitatea ]i s` marginalizeze vocile feminine. Feministele cereau recunoa]terea existen\ei patriarhatului în familie ]i eliberarea femeilor în toate sferele vie\ii sociale ]i politice. ce \in de masculinitate. De exemplu. care ne atrage aten\ia asupra nenum`ratelor moduri în care studiul conven\ional al rela\iilor interna\ionale poate marginaliza diferen\ierea sexual` ]i este el însu]i determinat de aceasta. În ceea ce prive]te dezvoltarea feminismului „din a doua genera\ie“. În lucr`rile sale. Feministele au început s` examineze structurile ideologice bine instituite. Aceast` variant` de feminism academic se pronun\` „pentru o construc\ie a cunoa]terii bazat` pe condi\iile materiale ale experien\elor femeilor. perspectiva propus` de Tickner. De]i încearc` s` evite esen\ializarea „masculinului“ sau a „femininului“. Fraza „ceea ce este personal este politic“ reflect` concep\ia dup` care distinc\ia tradi\ional` dintre „politic“ ]i „privat“ ar fi greu de sus\inut. care au dat na]tere ]i la mi]carea cunoscut` azi ca „feminismul din a doua genera\ie“. independen\ei ]i puterii. ap` ]i combustibil se vor deteriora. Ca parte a acestui proiect. [care] ne ofer` un tablou mai complet al lumii . Massachusetts. ra\ionalitatea instrumental` ]i centrarea pe economia de pia\` ale liberalismului sunt bazate pe experien\a masculin`. a fost v`zut` ca legat` de dominarea ]i exploatarea naturii. femeile vor trebui s` munceasc` înc` mai mult pe m`sur` ce resursele de hran`. Analiz@nd versiunea masculinizat`. Ea sugereaz` c` omenirea s-ar putea dep`rta de un sistem caracterizat de conflicte politice între statele-na\iune. subliniind valoarea autonomiei. ceea ce face accesibile argumentele cercet`torilor mai tradi\ionali]ti din domeniu. De exemplu. care a durat mai mult dec@t alte mi]c`ri sociale din aceea]i perioad`. Tickner afirm` c` realismul mo]tene]te o tradi\ie lung` de g@ndire care asociaz` apartenen\a la o na\iune ]i cet`\enia cu serviciul militar ]i caracterele masculine. Tickner este o feminist` a c`rei oper` preg`te]te terenul pentru transcenderea inegalit`\ii dintre sexe în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. Ea a mai predat la College of the Holy Cross. Tickner analizeaz` ]i felul cum tradi\iile occidentale majore ale g@ndirii realiste. a securit`\ii na\ionale. a justi\iei economice ]i a echilibrului ecologic este inseparabil` de proiectul egalit`\ii dintre sexe. ob\inerea p`cii. Acele tradi\ii au dat na]tere la concep\ii despre comportament. solu\ii ce au în vedere cooperarea ]i grija pentru ceilal\i. Tickner ]i-a articulat propriile scopuri. ANN TICKNER J.

]i ceea ce este cel mai important. O a treia surs` de neîn\elegeri rezid` în suspiciunea cu care feministele privesc modul în care majoritatea cercet`torilor din domeniu se angajeaz` în teorie. Tickner ne atrage aten\ia asupra a trei tipuri de neîn\elegeri. marginalizate în domeniu (at@t ca oameni de ]tiin\` c@t ]i ca \inte ale studiului). fapt/valoare. Trebuie men\ionat c` ea nu rezolv` ne[n\elegerile pe care le explic` at@t de limpede. cu paradigmele predominante în domeniu. Scopul ei nu este de a înlocui defini\ia masculin` a securit`\ii cu una feminin`. Feministele afirm` c` dihotomii precum ra\ional/ira\ional. Studiul rela\iilor interna\ionale în Marea Britanie.“2 în domeniu este aceea a unor state asociale care lupt` pentru putere ]i influen\`. Exist`. pun@nd în contrast abord`rile feministe.RELA|II INTERNA|IONALE 366 367 J. dar care ar trebui luate în considerare. înt@lnite în mod curent [n domeniu: „În primul r@nd. Concep\ia ei merit` s` fie studiat`. deoarece este ]i el influen\at de diferen\ierea sexual`. Tickner a încercat s` promoveze o în\elegere mai mare între b`rba\i ]i femei în studiul rela\iilor interna\ionale. R`m@ne de v`zut dac` eforturile lui Tickner de a promova un dialog mai profund între b`rba\i ]i femei pe tema rolurilor de gen vor avea sau nu succes. TICKNER oritate inerent` femeilor. neîn\elegeri referitoare la semnifica\ia diferen\ierii sexuale. femeile erau rareori obiect de studiu. În acest scop. (c) gradul în care o parte din conceptele centrale . ea caut` s` dep`]easc` realitatea dat` de sex. autonome [n în\elegerea ]i evaluarea lumii sociale: „În timp ce majoritatea feministelor sunt angajate spre scopul emancipator al realiz`rii unei societ`\i mai drepte … proiectul kantian al realiz`rii acestui \el prin ]tiin\a iluminismului este problematic. multe feministe dezaprob` modul în care cosmopolitanismul occidental de tradi\ie kantian` are tendin\a s` universalizeze experien\a masculin`. public/privat.“4 Prima neîn\elegere se bazeaz` pe percep\ia fals` c` feministele sunt interesate numai de aspectele „antimasculine“. feministele fac risip` de timp ]i efort în criticarea ]colilor dominante de g@ndire din domeniul rela\iilor interna\ionale. În ultim` instan\`. Ea afirm` c` o via\` social` determinat` de diferen\ele de sex se bazeaz` pe trei procese principale: „atribuirea de metafore dualiste. (a) înainte de apari\ia feminismului. bazate pe ideea de gen. A. probleme legate de diferitele realit`\i sau ontologii pe care femini]tii ]i nonfemini]tii le iau în considerare atunci c@nd scriu despre politicile interna\ionale. apelarea la aceste dualisme sexuale pentru organizarea activit`\ii sociale ]i împ`r\irea activit`\ilor sociale necesare între diferite grupuri umane“. universal/particular. ci pe simplul fapt al experien\elor lor privind inegalitatea. datorat atributelor masculine care apreciaz` utilizarea ra\iunii neutre. imaginea conven\ional` a lumii Tickner continu` ilustr@nd modul în care cele trei tipuri de neîn\elegeri se manifest` în dezbaterile despre securitate. 3 Astfel c` diferen\ierea sexual` preocup` în egal` m`sur` b`rba\ii ]i femeile. dou` dificult`\i majore pe care ea nu le discut`. în al treilea r@nd. În schimb. iar domeniul în întregul s`u era lipsit de considera\ii privind diferen\ierea sexual` (gender blind). Dat fiind angajamentul feminist c`tre un tip de etic` emancipatoare. este indubitabil c`. Acesta se refer` la institu\ionalizarea social` a diferen\ei sexuale ]i este un concept utilizat de cei care în\eleg c` nu numai inegalitatea dintre sexe. se tinde ca acesta s` fie asociat cu tradi\ia „idealist`“ din domeniu. Oricum. precum cea proprie. articolele ei contribuie la definirea sursei fundamentale a separa\iilor dintre feministe ]i al\i cercet`tori ]i arat` cum o abordare feminist` poate extinde în mod productiv discursul asupra securit`\ii. pe care s-a construit cunoa]terea iluminismului occidental… separ` mintea (ra\iunea) de corp (natur`) ]i de aceea diminueaz` rolul femeilor ca «subiec\i cunosc`tori». A doua neîn\elegere deriv` din faptul c` numeroase feministe nu pot dec@t s` atace modurile de conceptualizare a cadrului de g@ndire centrat pe experien\a masculin` în rela\iile interna\ionale. disputele epistemologice care presupun întreb`ri precum aceea dac` femini]tii au sau nu o teorie. diferitelor dihotomii percepute. Tickner consider` c` aceast` tradi\ie este ea îns`]i un produs legat de gen. cred. În primul r@nd. În timp ce multe dintre feministe sunt interesate de construc\ia social` a diferen\ierii dintre sexe la toate nivelurile politicii mondiale. SUA ]i [n alte state occidentale este puternic influen\at de tradi\ia intelectual` a iluminismului. ci de a elimina construc\iile bazate pe diferen\ele dintre sexe ]i de a crea un concept de securitate independent de acestea din urm`. în al doilea r@nd. Tickner afirm` c` feministele din domeniu utilizeaz` termenul de „gen“ într-un sens social constructivist. în loc s` [ncerce s` î]i g`seasc` un loc în cadrul categoriilor acestuia. c`ci este esen\ial ca diferen\ierea sexual` s` fie cercetat` mai sistematic sub aspectul leg`turilor sale cu domeniul rela\iilor interna\ionale ]i nu numai de c`tre femei pentru femei. ci ]i diferen\ierea sexual` este construit` social. Astfel. s` fie promotoarele încerc`rii de introducere a perspectivei diferen\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale. avantaj@nd b`rba\ii. (b) exist` în domeniu un dezechilibru major între num`rul oamenilor de ]tiin\` b`rba\i ]i femei. este de în\eles ca femeile. Din moment ce rela\iile dintre sexe sunt deseori inechitabile.

1996. A]a cum observa Lara Stancich. Lecturi suplimentare Sylvester. Boulder. Lynne Reinner. 1997. f`r` ca acesta s`-]i abandoneze bagajul existent de cuno]tin\e teoretice ]i empirice. iar «b`rba\ii» dispar. J.. „Discovering Elephants and a Feminist Theory of International Relations“. Columbia University Press. care r`m@ne o problem` pentru cercet`rile ]i dezbaterile viitoare. în Global Society. 4. 41. 1998. 611-632. New York. Colorado. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Elshtain ]i Enloe. The Return of Culture and Identity in International Relations Theory. Christine. Lynne Reinner. mai pu\in dornice dec@t cea anterioar` s` d`r@me u]ile rela\iilor interna\ionale pentru a pune piciorul în prag. În cele mai multe cazuri în care este discutat` ideea de gen. p. p. 1996. Colorado. J. 613. 1991.“5 Aceasta ar putea fi o problem` temporar`. Ann Tickner asupra importan\ei genului în rela\iile interna\ionale. femeile sunt în centrul discu\iei ]i al interesului.). 1992. „Identity in International Relations Theory: Feminist Perspectives“.. 3. Bloomington. 27-40. fie ei femini]ti sau nefemini]ti.RELA|II INTERNA|IONALE 368 369 J. În al doilea r@nd. Principalele lucr`ri ale lui J.). p. p. „Identity in International Relations Theory: Feminist Perspectives“. cu toat` încrederea în nevoia de a transcende diferen\ierea sexual`. 12. Gender and International Relations. The Return of Culture and Identity in International Relations Theory. p. „o alt` problem` referitoare la includerea mai pronun\at` a diferen\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale este dispari\ia brusc` a «b`rba\ilor» acolo unde ei fuseser` omniprezen\i . TICKNER ale disciplinei sunt ele însele influen\ate de diferen\ierea sexual` este insuficient examinat. 150. nr. Ann Tickner. Gender in International Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global Security. 147-162.. . Ann Tickner. în International Studies Quarterly. tot efortul ]tiin\ific feminist întreprins [n deceniul trecut se refer` clar la emanciparea femeilor. p. 41. Feminist Theory and International Relations in a Postmodern Era. nr. Între timp. în Yosef Lapid ]i Friedrich Kratochwil (ed. Note 1. p. „You Just don’t Understand: Troubled Engagements Between Feminists and IR theorists “ . p. 614. Laura Stancich. Ibid. 1994. Tickner nu se angajeaz` în rezolvarea acestei chestiuni. Ibid. Indiana University Press. 621. „You Just Don't Understand: Troubled Engagements Between Feminists and IR Theorists“. Chiar dincolo de aceste trei puncte. 131.). cercet`torii nu ar avea dec@t de c@]tigat din studierea lucr`rilor lui J. 5. 2. r`m@ne înc` neclar dac` domeniul trebuie s` fie reconstruit în întregime sau dac` ideea de gen î]i poate g`si locul ei în domeniu. dorin\a sa admirabil` de „a men\ine dialogul“ nu este împ`rt`]it` de to\i cercet`torii. în Rebecca Grant ]i Kathleen J.. A. Boulder. în Yosef Lapid and Friedrich Kratochwil (ed. Dincolo de nevoia de a studia „genul“. Ann Tickner „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: a Feminist Reformulation“. Cambridge University Press. Cambridge. 1997. nr. în International Studies Quarterly. c`ci tot mai mul\i b`rba\i încep s` în\eleag` importan\a diferen\ierii sexuale în lumea pe care o studiaz` ]i apare o nou` genera\ie de feministe. Newland (ed.

trad. * În mitologia roman`. De aceea. . sunt interesa\i de condi\iile istorice care au condus la apari\ia unei asemenea diferen\ieri în cadrul activit`\ii politice. cu toate c` exist` unele asem`n`ri între perspectiva lor asupra statului ]i cea a reali]tilor. în timp ce reali]tii tind s` opun` politica intern` celei interna\ionale ]i s` le trateze în termeni antonimici (ordine contra anarhie. Interesul lor cu privire la domeniul rela\iilor interna\ionale apare din preocuparea pentru dinamica istoric` a apari\iei statului ]i leg`turile acestuia în timp ]i spa\iu cu r`zboiul ]i capitalismul. Ianus era zeul începutului ]i sfâr]itului. În plus. Într-un grad mai mic sau mai mare. Statul este asem`nat cu Ianus. ace]ti gânditori se plaseaz` la stânga spectrului politic. refuzând s` analizeze domeniul rela\iilor interna\ionale ca pe o sfer` de activitate separat` de politica intern`. care tind s` fie conservatori din punct de vedere politic. autorii din capitolul de fa\` sunt [n mod evident [nclina\i s` considere politica de putere ca fiind dominant` la ambele niveluri de analiz`. Ei se abat de la realism.* Capacitatea statului de a genera loialitate ]i resurse pentru a purta r`zboi cu alte state se afl` în strâns` leg`tur` cu domina\ia sa asupra altor actori sociali din societatea civil`. importan\a relativ` acordat` la ceea ce Michael Mann nume]te „sursele puterii sociale“ ]i viitorul statului [ntr-o er` de cert` „globalizare“ a activit`\ii economice. Michael Mann ]i Charles Tilly au preg`tire ]tiin\ific` în sociologie. cei analiza\i [n acest capitol sunt angaja\i [ntr-un num`r de dezbateri disciplinare privind rolul capitalismului [n explica\ia istoric`. pace contra r`zboi). Ca ]i al\i g@nditori inclu]i [n aceast` carte. Gânditorii prezenta\i sunt istorici cu deschidere ampl` care analizeaz` traiectoria statului în spa\iu ]i timp. Anthony Giddens. fiind reprezentat cu dou` fe\e – n.SOCIOLOGIE ISTORIC~ TEORII PRIVIND STATUL G@nditorii prezenta\i [n continuare nu au preg`tire academic` specific` domeniului rela\iilor interna\ionale.

în acela]i timp. decât ca rezultat direct al unei analize empirice în cadrul sociologiei istorice ]i comparative. acordând o aten\ie special` atât modalit`\ilor în care „structurile“ limiteaz` ac\iunea. Acestea sunt: teoria „structur`rii“ ca abordare metodologic` cuprinz`toare în cadrul analizei sociale. În ianuarie 1997. implicându-ne în sociologie. Dup` o scurt` perioad` de studii postuniversitare la London School of Economics. de]i propria sa teorie asupra statului s-a constituit mai degrab` printr-o critic` extins` a marxismului ca teorie social`. iar reputa\ia sa este atât de mare încât exist` o bogat` literatur` critic` cu privire la lucr`rile lui. Daniel Ross remarc`: „produs al proiectului de sintez`. Cambridge. contribu\iile mai recente cu privire la dezbaterea asupra naturii ]i evolu\iei „modernit`\ii“ ]i „globaliz`rii“. În lumina orizontului larg al operei lui. În vastul manual introductiv de sociologie al lui Giddens. Giddens sus\ine c`. Giddens a fost numit pre]edinte ]i director al Centrului de Cercet`ri Sociale.. cititorul poate fi intimidat de volumul lucr`rilor scrise de Giddens. elementele-cheie ale teoriei despre statul modern. Ac\iunile noastre. el a scris foarte mult despre importan\a „interna\ionalului“ în în\elegerea naturii statului în special ]i a „modernit`\ii“ în general. cât ]i una indirect`. Ca ]i la Mann ]i Tilly. a predat aceast` materie la Universitatea din Leicester pân` în anul 1970 ]i apoi s-a întors la Cambridge pentru a preda ]i a-]i continua doctoratul.. trebuie observat c` „hermeneutica dubl`“ are implica\ii importante pentru func\ia social` a sociologului.“1 Giddens sus\ine c` analiza sociologic` adecvat` a oric`rui „sistem social“ trebuie s` includ` „o dubl` hermeneutic`“ (sau metod` de interpretare). ale tuturor. Din fericire pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. . la vârsta de 59 de ani. De aceea. GIDDENS ANTHONY GIDDENS Anthony Giddens a avut atât o contribu\ie direct` la studiul rela\iilor interna\ionale. El a fost totodat` implicat într-o critic` continu` a influen\ei epistemologiilor pozitiviste din ]tiin\ele sociale. Giddens consider` c` o analiz` adecvat` a statului modern trebuie s` cuprind` domeniile „intern“ ]i „interna\ional“. determinismul.373 A. activitatea lui privind „teoria structur`rii“ din anii ’70 a influen\at mul\i speciali]ti în rela\iile interna\ionale. cât ]i celor care fac posibil` o ac\iune cu sens. ar trebui s` în\elegem societ`\ile umane drept cl`diri care se reconstruiesc în fiecare moment chiar la nivelul c`r`mizilor care le compun. în concordan\` cu care se presupune c` actorii sunt produse ale for\elor sociale impersonale ]i determinate. pe lâng` renumele s`u din sociologie. Îndeosebi Alexander Wendt s-a inspirat copios pentru propria cercetare din lucr`rile de început ale lui Giddens despre problema „agentstructur`“. unde a absolvit un program de master în sociologie în 1961. o editur` academic` de succes din Marea Britanie. numai câteva din lucr`rile lui sunt importante în acest domeniu. care sunt relevante pentru domeniul rela\iilor interna\ionale.“2 De asemenea. sunt influen\ate de caracteristicile structurale ale societ`\ilor în care ne-am n`scut ]i am tr`it. termenul „structurare“ (structuration) nu apare la index. îns` autorul explic` ideea de baz` a acestui termen în pasajul urm`tor: „Sistemele sociale sunt formate din ac\iuni ]i rela\ii umane: repetarea lor în decursul unor perioade de timp ]i spa\iu le ofer` un tipar (pattern) . Desigur. În 1976 a dobândit titlul de doctor la King’s College. care se opunea determinismului structural marxist ]i teoriilor func\ionaliste cu privire la clasele sociale din societ`\ile industriale. Ca ]i Michael Mann sau Charles Tilly. Giddens a predat foarte mult în SUA ]i în Europa. Structurile se aseam`n` cu regulile ]i resursele care sunt „exemplificate“ în sistemele sociale pe m`sur` ce actorii se inspir` din ele în existen\a social` cotidian`. Ideea „structur`rii“ încearc` s` medieze între voluntarismul excesiv ]i opusul acestuia din sociologie. Numirea s-a datorat în parte relevan\ei ]i activit`\ii sale multidisciplinare. To\i pot înv`\a unii de la al\ii ]i astfel cuno]tin\ele sociologice chiar ne pot transforma via\a. pot exista schimburi pozitive între perspectivele sociologului ]i cele ale actorilor pe care îi studiaz`. În 1986 a fost numit profesor de sociologie la Cambridge ]i a r`mas acolo pân` a devenit director la London School of Economics. Ideea lui de structur` este mai degrab` analoag` celei din lingvistic` decât celei din sociologia tradi\ional`. S-a n`scut în ianuarie 1938 ]i a absolvit meritoriu sociologia ]i psihologia la Universitatea Hull în 1959. Giddens a preluat postul de director al London School of Economics. stabilim sensul ac\iunilor oamenilor care se g`sesc ei în]i]i în procesul de stabilire a sensului acelora]i ac\iuni. punem [n eviden\` aici trei aspecte. Mare parte din activitatea lui Giddens din anii ’70 s-a concentrat pe elaborarea teoriei structur`rii. [structurarea] trebuie s` fie v`zut` ca un aparat metodologic separat de preocup`rile privind substan\a. În 1985 a contribuit la înfiin\area Polity Press. În 1989. Pe l@ng` interesul s`u fa\` de importan\a rela\iilor interna\ionale pentru sociologie. noi recre`m (]i într-o anumit` m`sur` modific`m) acele caracteristici structurale prin ac\iunile noastre. Giddens încearc` în mod explicit s` evite materializarea structurilor atunci când prezint` schimbarea social` ]i politic`.

Evolu\ia capitalismului a depins de apari\ia unui stat centralizat capabil s` pacifice popula\ia ]i s` aplice o lege demn` de încredere. Astfel Giddens diferen\iaz` „societ`\ile împ`r\ite pe clase . mai mult. combinat` cu supravegherea crescând` a popula\iei de c`tre stat. „distan\area timp-spa\iu“ (time-space distanciation) se extinde semnificativ. Giddens afirm` c` aceast` sarcin` a fost realizat` prin extinderea puterii administrative a statelor absolutiste în secolele al XVI-lea ]i al XVII-lea. stimularea dezvolt`rii ei ]i impunerea serviciului militar obligatoriu. cea mai important` lucrare a lui Giddens este f`r` îndoial` al doilea volum al criticii sale asupra materialismului istoric marxist. Elementul central al ra\ionamentului lui este c` doar în societatea capitalist` clasa constituie principiul structural care st` la baza întregii societ`\i. care s` nu fie subordonat` capriciului monarhilor ]i s` îi includ` pe nobili. publicat` în 1981.“ 4 Giddens afirm` c` dezvoltarea puterii administrative ]i mai ales a puterii statului reprezint` for\a principal` care duce la distan\are. Studiul The Nation-State and Violence reia un argument introdus în prima lucrare ]i cerceteaz` condi\iile care fac posibil` sus\inerea suprema\iei societ`\ii de clas`. Reducerea violen\ei deschise în cadrul statului. în timp ce resursele de autoritate (authoritative) men\in distribuirea inegal` a resurselor alocate în societate. Dup` începutul capitalismului. Giddens afirm` c` dezvoltarea capitalismului. de]i fiin\ele umane „pun [n eviden\`“ lumea social` prin intermediul activit`\ii lor. Power. trebuie respins`. Pentru Giddens. Aceasta este lucrarea în care Giddens conecteaz` dimensiunea „intern`“ ]i „interna\ional`“ a modelelor de structurare din epoca modern`. În lucrarea The Nation-State and Violence (1985). cadrul de analiz` func\ionalist ]i cel evolu\ionist nu surprind maniera revolu\ionar` în care sunt distribuite resursele sociale în societ`\ile capitaliste. statul poate controla din ce în ce mai mult timpul ]i spa\iul activit`\ii umane. îns` analiza de clas` nu serve]te ca baz` pentru identificarea principiului structural esen\ial al acelei societ`\ii“ ]i a „societ`\ii cu clase“ per se. Nu doar transformarea [n bun economic a puterii de munc` face posibil` dezvoltarea for\elor de produc\ie.. reprezint` un atac sus\inut împotriva abord`rilor marxiste ]i func\ionaliste din sociologie. 3 Numai în capitalism exist` rela\ii de dominare a resurselor alocate. care se apropie foarte mult de opinia lui Michel Foucault. datorit` în parte schimb`rii modalit`\ii de purtare a r`zboiului. El sus\ine c` tipul de domina\ie capitalist` asupra caracteristicilor vie\ii de zi cu zi este radical diferit de toate formele anterioare de organizare social` ]i este intrinsec legat de transformarea [n bunuri economice a timpului ]i spa\iului. Dup` Giddens.. în timp ce în societ`\ile necapitaliste rela\iile de domina\ie asupra resurselor de autoritate (social-politice) constituie baza puterii. Schema clasic` marxist`. de separarea formei ]i a con\inutului. Ca ]i Charles Tilly în lucr`rile sale. Supravegherea la locul de munc` este la fel de important`. În plus. de tip „baz`-suprastructur`“. Property and the State. în cadrul c`rora exist` clase.RELA|II INTERNA|IONALE 374 375 A. GIDDENS Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. numai în capitalism clasa p`trunde în toate aspectele vie\ii sociale ]i le structureaz`. În timp ce diferitele tipuri de societate noncapitalist` au clase. Dezv`luind natura ]i m`sura „distan\`rii timp-spa\iu“. Giddens pune la îndoial` valabilitatea unui punct de vedere experimental materialist istoric asupra schimb`rii sociale. Aceasta este blocat` de un punct de vedere teleologic exprimat de Hegel. care traseaz` evolu\ia de la societ`\ile sclavagiste la comunism. gradul de control asupra timpului ]i spa\iului al unui tip dat de resurs` social` – de alocare sau de autoritate – este sc`zut. astfel încât productivitatea nu se dezvolt` doar din interiorul capitalismului. Ca rezultat. industrialismului ]i a statului-na\iune nu poate fi în\eleas` corect într-un mod simplu. Necesitatea exploat`rii resurselor a condus statul c`tre monetizarea economiei. trecând prin feudalism ]i capitalism. Resursele de alocare (allocative) sunt în principal de ordin economic ]i material. Aceasta. Lucrarea introduce de asemenea ideea c`. concentrarea resurselor alocate depinde de resursele de autoritate. rela\ii centrale care sus\in rela\iile de putere în general. Fiecare element are logica sa independent` ]i nu poate fi redus la altul. a fost o condi\ie prealabil` necesar` expansiunii industrialismului ]i capitalis- . El distinge dou` tipuri de resurse. El afirm` c`. el abordeaz` câteva teme introduse în primul s`u volum. modelele de structurare care sus\in „distan\area timp-spa\iu“ nu pot fi explicate doar în termenii cererii capitaliste. fac totu]i acest lucru folosindu-se de resursele ]i condi\iile create ]i reproduse prin „modurile de structurare“ care distribuie resursele [n mod inegal ]i men\in rela\ii de putere asimetrice. Cre]terea puterii administrative a statului deriv` din capacit`\ile acestuia de a codifica informa\ia ]i de a supraveghea activitatea. „Capitalismul [trebuie] s` fie eliberat de cadrul general al materialismului istoric ]i integrat într-o abordare diferit` a istoriei ]i a analizei institu\iilor moderne. Dup` p`rerea lui Giddens. care presupune existen\a unei mi]c`ri necesare de la particular la universal în forma unei clase muncitoare revolu\ionare ce lupt` pentru emancipare. Înc` o dat` tema „distan\are timp-spa\iu“ este central`. anterior capitalismului. transformarea [n bunuri economice a timpului ]i spa\iului este la fel de important` ca ]i transformarea [n bun economic a muncii pentru a face posibil capitalismul ]i.

Sus\inând c` termeni cum ar fi „stânga“ ]i „dreapta“ sunt demoda\i. Dintr-un anumit punct de vedere. unul în care lupta de clas` este obi]nuit`. În excelenta sa analiz` cu privire la importan\a lui Anthony Giddens pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. aceast` carte începe acolo unde s-a terminat The Nation-State and Violence. locale ]i transna\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 376 377 A. Imaginea exprim` sentimentul multor oameni din ziua de azi c` au creat „un mecanism nebunesc cu o putere imens` pe care îl putem conduce colectiv ca fiin\e umane într-o anumit` m`sur`. „modernitatea“ este caracterizat` de rela\ia complex` dintre patru „elemente interna\ionale“: supraveghere crescut`. le-a abandonat ]i s-a reorganizat peste mari distan\e de timp-spa\iu. capitalism ]i putere militar`. În acest context el se îndreapt` spre o teorie critic`. Suveranitatea politic` fa\` de exterior.“7 Analiza lui Giddens cu privire la acest proces difer` totu]i esen\ial de cea a lui Tilly ]i Mann. ci ]i din interac\iunea extern` l`rgit` a unor state în jurul acestui „discurs“. pentru mi]c`rile pentru pace ]i contracarare a interna\ionaliz`rii comer\ului cu arme.. principiul formal conform c`ruia statele sunt egale din punct de vedere al dreptului interna\ional. Giddens se refer` la modul în care via\a social` s-a „decorporeizat“ [n anumite zone geografice. este expresia unei unit`\i (interne) administrative ]i coercitive întemeiate în dauna altor forme. este derivat` nu doar din procesele interne. trad. În aceast` lucrare Giddens se preocup` de ritmul ]i scopul vie\ii moderne pe care o descrie ca un juggernaut*. 9 Suprapuse ]i având poten\ialul de a contracara globalizarea celor patru grupuri institu\ionalizate ale modernit`\ii. Fran\a absolutist` a fost primul stat care a jucat un rol central în Europa f`r` a deveni un imperiu ]i primul stat care ]i-a dezvoltat un corp diplomatic. îns` numai pentru c` puterea militar` „[este îndreptat`] spre alte state în sistemul de statena\iune“. În 1990.“5 Capitalismul industrial este „pa]nic“ în interior. de putere politic`. Aceast` interac\iune constituie statul. nemarxist`.6 Pentru Giddens. Mai ales importan\a social` a încrederii a fost investit` în sisteme abstracte. El afirm` c` un corpus al cunoa]terii discursive – mai întâi echilibrul de putere ]i apoi suveranitatea – pe care statele îl utilizeaz` pentru a reglementa rela\iile dintre ele modeleaz` ]i structura organiza\ional` a statului modern. nu separate. controlul centralizat al mijloacelor de violen\`. Modernitatea este caracterizat` înc` o dat` în termenii rela\iilor dintre „dimensiunile institu\ionale“ – control. conform opiniei lui Anthony Giddens. Giddens consider` c` juggernaut-ul poate fi controlat cel pu\in par\ial. care devine principiul central de organizare a sistemului de state. pentru libertatea de exprimare ]i pentru mi]c`rile democratice de contracarare a controlului statal al informa\iei ]i al supravegherii sociale. nu are sau nu solicit` acces direct la mijloacele violente pentru a-]i impune autoritatea. Giddens a publicat The Consequences of Modernity. industrialism. Astfel. GIDDENS mului. Diploma\ia. Suveranitatea statului-na\iune. capitalismul reprezint` „un nou tip de sistem de clas`. pe care Giddens o nume]te „monitorizarea reflexiv`“ ( eflexive monitoring) a r condi\iilor de reproducere a statului. Astfel. cum a fost numit` de al\i autori. a contribuit la constituirea structurilor legale ]i politice ale sistemului interna\ional. ci ]i pentru mi]c`rile ecologice de contracarare a devast`rii continue a mediului înconjur`tor. industrializare. deoarece el este interesat de modul în care actorii ]i mai ales elitele din stat dau form` constrângerilor structurale cu care se confrunt`.. Toate acestea sunt parte a unui proiect politic care caut` s` identifice agen\ii posibili ]i traiectoriile opuse pentru a contracara „riscurile cu consecin\e importante“ * „Juggernaut“: în mitologia indian` este simbolul cruzimii totale – n. afirmând c` modernitatea mai degrab` s-a „radicalizat“ decât a fost dep`]it`. el pledeaz` nu numai pentru interna\ionalizarea migra\iei for\ei de munc`. îns` care amenin\` s` scape de sub control ]i s` o ia razna“. deoarece Giddens analizeaz` viitoarea traiec- torie posibil` a „modernit`\ii“ ]i evalueaz` riscurile ]i oportunit`\ile ei. distan\ate. dar în care clasa dominant` . capitalism. Justin Rosenberg desprinde urm`toarele implica\ii: „Apari\ia unui sistem de state-na\iune este în\eleas` de la început ca parte a aceluia]i proces de consolidare intern`. Giddens are în vedere la nivel global dou` dimensiuni: politica de emancipare (emancipatory politics) – „angajamente radicale care privesc eliminarea inegalit`\ii sau a servitu\ii“ – ]i politica vie\ii (life politics) – „angajamente radicale care caut` posibilitatea de realizare a vie\ii [mplinite pentru to\i ]i în raport de care nu exist` «al\ii»“. Giddens identific` patru ideal-tipuri de opozi\ie. care garanteaz` ceea ce nume]te „realism utopic“. . 8 El afirm` c` o parte a acestei probleme este dat` de ritmul distan\`rii la sfâr]itul secolului al XX-lea. El sugereaz` c` postmodernismul este doar o categorie estetic` ce reflect` radicalizarea modernit`\ii ]i c` „modernitatea târzie“ nu [mpiedic` cunoa]terea ei sistematic`. nu doar îl descrie pur ]i simplu. „Internul“ ]i „interna\ionalul“ sunt domenii politice interconectate. Autorul pune aceast` idee sub semnul întreb`rii. Giddens este interesat în special dac` „globalizarea“ modernit`\ii înseamn` situarea noastr` într-o er` „postmodernist`“. În ciuda culorii gri în care a descris modernitatea.

Ibid. 1973. p. Sydney. Property and the State. and Contradiction in Social Analysis. Global Society and International Relations. The Nation-State and Violence. Central Problems in Social Theory: Action. Vol. Cohen. 8. 1991. 1990. 1990. p. vol.. New York. Positivism and Sociology. 1977. A]a cum observa Justin Rosenberg.1. Berkeley.). 1991. Lecturi suplimentare Bryant. 6. 1984. Held.). A. „A Non-Realist Theory of Sovereignty?: Giddens The NationState and Violence“.. p. Londra. Polity Press.). 1987. A Contemporary Critique of Historical Materialism. 2. Justin Rosenberg. 1994. p. Principalele lucr`ri ale lui Anthony Giddens O list` complet` a lucr`rilor principale ale lui Giddens poate fi g`sit` în Christopher Bryant ]i David Jary (eds. 7. p. 139. A Contemporary Critique of Historical Materialism. cit. 1997 (patru volume). Beyond Left and Right: The Future of Radical Politics. Tilly ]i Wendt. Polity Press. GIDDENS cu care se confrunt` lumea contemporan`. 1985. Social Theory and Modern Sociology. Anthony Giddens. 1990. Londra. Daniel Ross. 1979. Christopher ]i Jary. în Peter Belharz (ed. Anthony Giddens. Cambridge University Press. David (ed. 249-259. 1971. 4. Stanford University Press. Justin Rosenberg. Allen&Unwin. Londra. The Consequences of Modernity. Routledge. Note 1. Penguin Books. 1990. Clark. 1994. Cambridge. Polity Press. A Contemporary Critique of Historical Materialism. Social Theory of Modern Societies: Anthony Giddens and His Critics. p. Ibid. The Class Structure of the Advanced Societies. Ibid. 1989.). Londra. Londra. Berkeley. Cambridge. Jon. Politics and Sociology in the Thought of Max Weber. 222-229. Polity Press. A Contemporary Critique of Historical Materialism. University Press. Sohan (ed. 124. Cambridge. Polity Press.). Justin. Emile Durkheim. Routledge. 3. p. The Nation-State and Violence. David ]i Thompson. 1978. Structuration Theory: Anthony Giddens and the Constitution of Social Life. Celia ]i Modgil. p. 253.). University of California Press. în Millennium: Journal of International Studies. 1993. lucr`rile lui sunt de mare importan\` pentru studiul rela\iilor interna\ionale. Studies in Social and Political Theory. 1981. op. Power. Anthony Giddens. ]i Jary. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mann. Giddens’ Theory of Structuration: A Critical Appreciation. Londra. „A Non-Realist Theory of Soverignty: Giddens’ The NationState and Violence“. împreun` cu Basil Blackwell. Property and the State. 1972. 1. 9. Sociology. 1989. Shaw. Hutchinson. Stanford. 1990. „A Non-Realist Theory of Sovereignty?“. Macmillan. Cambridge. John (eds. J. 5. Anthony Giddens. 10. 19. Durkheim and Max Weber. Anthony Giddens: Consensus and Controversy. Cambridge.. „Anthony Giddens“. Giddens’ Theory of Structuration: A Critical Appreciation. New York. edi\ia a II-a. 2. 18. 1985. 2. Cambridge. p. Christopher G. 1993. The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration. Orice ar crede cineva despre o asemenea „practic`“ ]i despre trecerea lui Giddens de la analiza sociologic` la prescrip\ia normativ` din ultimii ani. îns` numai prin efortul sus\inut de punere în practic` a realismului utopic vom reu]i crearea acestuia. 19. Martin. Rosenberg. 1974. Polity Press. 1993. Londra. Structure. Sociology. Anthony Giddens: Critical Assessments. Cambridge. David (eds. nr. Falmer Press. Macmillan. Bryant. Polity Press. The Consequences of Modernity. 1991. Vol. Social Theory: A Guide to Central Thinkers. Cambridge. Cele patru institu\ii ale modernit`\ii fac posibil` o existen\` mai plin` de satisfac\ii decât orice sistem social premodern. Hutchinson. Cambridge. Heinemann.. nr. în Millennium: Journal of International Studies. Cambridge. Polity Press. 1. Modernity and Self-Identity: Self and Society in the Late Modern Age. Macmillan. edi\ia a II-a. p. 159. 192. Modgil. Cambridge.RELA|II INTERNA|IONALE 378 379 A. Polity Press.. împreun` cu Basil Blackwell. Londra. 108. 1981. p. p. University of California Press. Routledge. vol. Polity Press. . Power. Giddens ofer` „un vocabular conceptual pentru a analiza generic sistemul stat-na\iune ]i modalit`\ile specifice în care mijloacele violente sunt mobilizate ]i implicate în reproducerea institu\iilor sale centrale“. Capitalism and Modern Social Theory: An Analysis of the Writings of Marx. 258. 156. Cambridge. Londra. Ira.

Mann respinge ideea c` societ`\ile au o form` unitar`. autonome. în mod normal. este profesor de sociologie la Universitatea California din Los Angeles ]i î]i identific` domeniul de cercetare ca fiind macrosociologia sau sociologia istoric`. urmeaz` s` apar`. dublu stratificate. MANN MICHAEL MANN Aportul lui Michael Mann la studiul rela\iilor interna\ionale nu se îndreapt` în special spre vreuna dintre perspectivele teoretice existente în cadrul teoriei rela\iilor interna\ionale. încheindu-se cu prezentarea apari\iei statului ca form` dominant` de conducere politic`. drept „re\ele confederate. contribu\ia lui contrazice afirma\ia c` rela\iile interna\ionale pot fi în\elese în cadrul unei discipline academice separate. alian\e ]i comer\. autonom`. ea distinge structuri de produc\ie. În al doilea rând. El sus\ine c` fiecare dintre aceste surse de putere are propria re\ea de rela\ii ]i interac\iuni. suprapuse. În momente critice din istoria omenirii. în sens formal. Mann urm`re]te dezvoltarea lor pân` la preluarea puterii în civiliza\ia sumerian` . economic`. ceea ce urmeaz` reprezint` un rezumat al activit`\ii sale prezente. o grupare de ora]estate format` la nivelul de sus pe baza mai multor re\ele difuze de ideologie. dup` o perioad` îndelungat` în care via\a ]i-a urmat cursul f`r` existen\a statelor. primele civiliza\ii ]i state din istoria omenirii au fost sisteme federale. Risc@nd o simplificare exagerat`. Al doilea volum a fost editat în 1993. militar` ]i politic` (IEMP). Categoria „politic`“ a lui Mann se refer` la capacitatea „administrativ`“ a elitelor conduc`toare. Formele de „putere social`“ (social power) ale lui Mann ar putea fi comparate cu formele de „putere structural`“ (structural power) ale lui Susan Strange. n`scut în 1942. Aceasta deoarece orice exercitare a puterii politice depinde de posesia puterii ideologice sau economice ]i. acest lucru este corect. propria organizare spa\io-temporal`. de o combina\ie de for\` ]i credin\`. Ar fi corect s` afirm`m c` orizontul lucr`rilor lui Mann este mai larg decât cel al altor cercet`tori din aceast` carte ]i c` volumul brut al lucr`rilor lui face ca acestea s` fie foarte dificil de rezumat. iar autorul promite s` se concentreze asupra implica\iilor teoretice ale relat`rii sale istorice în ultimul volum. Primul volum urm`re]te deci interac\iunea surselor de putere în istoria omenirii.2 În orice alt sens autocaracterizarea lui Mann este mult prea modest`. Primul volum al lucr`rii The Sources of Social Power. ci „neoepisodic`“. Activitatea sa cu privire la sursele puterii sociale în istorie. Prin evolu\ie el în\elege înfiin\area ]i dezvoltarea treptat`. Mann sus\ine c` ceea ce p`rea ulterior a fi fost o cre]tere continu` a capacit`\ii noastre de a ordona puterea social` ]i de a controla mediul natural fusese de fapt o consecin\` accidental` a schimb`rilor episodice din istoria omenirii. El se consider` un „consumator“ al cercet`rii din domeniul rela\iilor interna\ionale. El ofer` în schimb o defini\ie bazat` pe patru surse de putere social`: ideologic`. un profan. in toto. activitatea lui Mann cu privire la istoria puterii era incomplet`. în care Mann analizeaz` secolul al XX-lea. În momentul elabor`rii lucr`rii.1 Desigur. astfel încât societ`\ile apar. de securitate ]i de informa\ie. nu un raport final. categoria „militar“ corespunde categoriei numite de Strange a „securit`\ii“ ]i exist` unele asem`n`ri între ceea ce Strange nume]te „informa\ie“ iar Mann „ideologie“. la dezvoltarea statului ]i la destinul acestuia în epoca de dup` r`zboiul rece justific` includerea lui în aceast` carte ca teoretician de seam` în domeniul „rela\iilor interna\ionale“. intersectate“. „unul dintre acei cititori de care depinde vânzarea lucr`rilor din domeniul rela\iilor interna\ionale“. fiecare caracterizat de configura\ii particulare de conducere politic`. o surs` de putere care nu are aceea]i autonomie categorial` ca celelalte. schimbarea istoric` nu este evolutiv`. a „rela\iilor interna\ionale“. În plus. El afirm` c` trebuie s` renun\`m la dou` afirma\ii comune dac` vrem s` în\elegem în mod adecvat schimbarea istoric` ]i social`. combinând zone diferite ale puterii autoritare cu zone de putere difuz`.381 M. cuprinde teoria lui Mann cu privire la cele patru tipuri diferite de putere ]i la interac\iunea lor în timp ]i spa\iu. prezentându-se drept cercet`tor al „istoriei ]i teoriei rela\iilor de putere în societ`\ile umane“. care acoper` perioada din neolitic pân` în secolul al XVIII-lea. inexorabil` a societ`\ilor structurate ierarhic. a „civiliza\iei“ ]i „statului“. Mann combin` produc\ia cu finan\ele în categoria „economic“. Cel de-al treilea volum. m` voi concentra asupra elementelor principale ale istoriei ]i teoriei puterii sociale ]i asupra contribu\iei sale la în\elegerea naturii statului. Mann. Mann sus\ine c`. De aceea. Astfel. În 1986 a publicat primul dintre cele patru volume despre sursele puterii sociale în istorie. Apari\ia imperiilor coercitive sau a „imperiilor de domina\ie“ este asociat` cu re\ele de putere mult mai coercitive. conducând la schimb`ri ulterioare în tipurile de conducere. distribu\ia formelor de putere între grupurile sociale s-a modificat. men\ion`m existen\a a patru episoade distincte în textul istoric. de finan\e. A]a cum s-a explicat altundeva în aceast` lucrare. În cele din urm` voi descrie modalitatea în care Michael Mann aplic` activitatea sa teoretic` ]i istoric` la dou` domenii importante ale dezbaterii contemporane: rela\ia dintre stabilitatea interna\ional` ]i caracteristicile interne ale statului ]i impactul „globaliz`rii“ asupra statului-na\iune. În primul rând.

Pentru Mann. Predica ei despre „respect. el prezint` modul în care societ`\ile au devenit închise. El furnizeaz` o analiz` complex` a expansiunii func\ionale. schimb`rile din tehnica de r`zboi au facilitat pr`bu]irea. ca ]i în primul volum. În acela]i timp. prinse în capcana rela\iilor sociale ]i teritoriale particulare care faciliteaz` apari\ia utiliz`rii constrângerii militare. a mutat puterea în zonele geografice care aveau resurse de fier ]i.Hr. Cu timpul. atunci când biserica îns`]i nu a mai putut s` î]i men\in` unitatea proprie ]i s-a împ`r\it în catolicism ]i protestantism. sursele puterii sociale sunt „împletite“ (entwined). bazându-se aici pe argumentul lui Emile Durkheim c` religia furnizeaz` liantul coeziunii sociale. decen\` ]i mil` pentru to\i cre]tinii“ a transmis „o umanitate comun`“ ]i o „identitate social`“ c`tre to\i europenii ]i a func\ionat ca „substituent al pacific`rii prin coerci\ie necesare în mod obi]nuit în societ`\ile anterioare“. f`r` o verificare istoric`. Pe de alt` parte. Ceea ce a diferen\iat civiliza\ia greac` a fost pozi\ia ei strategic` de punte între Orientul Mijlociu ]i acele teritorii cu soluri mai îmbel]ugate.Hr. nu nevoile de administra\ie politic` intern`. îns` cucerirea popoarelor este mai u]oar` decât guvernarea lor într-un cadru geografic foarte vast. Evolu\iile structurale caracteristice perioadei ]i-au avut originea în aceast` împletire. în secolul al XVIII-lea. Biserica Catolic` „a pacificat“ violen\a dintre state ]i în interiorul acestora ]i „a regularizat“ comer\ul. Cu privire la epoca feudalismului european. Par\ial. Conexiunea dintre r`zboiul dintre state ]i evolu\ia lor intern` este analizat` ulterior în cel de-al doilea volum al lucr`rii lui Mann. Mann sus\ine c` biserica a fost o surs` decisiv` de pacificare din punct de vedere normativ a societ`\ii europene. El sus\ine c`. India ]i China erau legate de câmpiile inundate ]i de coridoarele de agricultur` aluvial` înconjurate de de]ert. biserica a oferit o re\ea de leg`turi pentru comer\. îns` Mann insist` destul de mult asupra fenomenului de „limitare a libert`\ii“ (caging). aceste re\ele de comer\ paneuropene au stimulat un etos capitalist distinct începând chiar cu secolul al IX-lea. Îns` formele de putere nu sunt în întregime autonome. utilizarea carelor de lupt` ]i introducerea fierului pentru fabricarea armelor ]i plugurilor în primul mileniu î. Germania. Mann analizeaz` apoi pr`bu]irea imperiilor coercitive ]i dezvoltarea feudalismului. În analiza sa istoric` cu privire la apari\ia statului teritorial. Într-un anumit moment o surs` poate cre]te cu rapiditate (cum ar fi puterea militar` la sfâr]itul secolului al XVIII-lea). Au existat tensiuni între re\elele intense de putere din centrul imperial ]i re\elele difuze de putere de la periferie. în Europa barbar`. Combinate cu dinamismul rela\iilor de putere locale competitive. nu pe aceea ciclic`.3 În plus. limitate. Apari\ia Imperiului Roman s-a datorat for\ei sale superioare de infanterie ]i culturii clasei superioare. Mann se refer` la toate revolu\iile politice majore ]i la revolu\ia industrial` cu care a început aceast` perioad`. Mann sugereaz` c` rela\ia dintre formele de putere s-a schimbat din nou.RELA|II INTERNA|IONALE 382 383 M. fiind activate mai mult de nevoile de comer\ ]i de capitalism decât de biseric`. Fran\a ]i Statele Unite. în timp ce în secolul al XIXlea rela\ia a fost invers`. Pentru c` alte lucruri sunt mai pu\in importante. care a stimulat schimbarea evolutiv`. MANN de c`tre Sargon din Akad în anul 2310 î. civiliza\ia roman` a extins civiliza\ia occidental`. cu unele referiri la Rusia ]i Austro-Ungaria. de]i nici ea nu a putut s` apere periferia de invaziile barbarilor. Localizarea ]i intensitatea acestor rela\ii de putere au oferit Europei medievale un dinamism special. Înc` o dat` rela\iile dinamice dintre sursele puterii sociale sunt considerate ideea organizatoare pentru analiza meticuloas` a lui Mann cu privire la perioada dintre secolul al XVIII-lea ]i primul r`zboi mondial. cu un efect puternic asupra statelor ]i claselor. Au proliferat re\elele de putere local` ]i descentralizat`. Atunci puterea a devenit difuz`. . De remarcat accentul pe care Mann îl pune pe motivele pentru care imperiile coercitive s-au pr`bu]it din cauza incapacit`\ii elitelor de a controla periferia. birocratice ]i fiscale a statului ]i. care dovedea o ]tiin\` de carte f`r` precedent ]i era capabil` s` asimileze orice elit` pe care o cucerea. Explica\ia pentru prima transformare a formelor de conducere statal`/politic` este foarte complex`. Spre exemplu. biserica cre]tin` a furnizat o re\ea mai extins` de putere ideologic` care a înglobat multe sfere locale de putere seniorial`. Mann accentueaz` importan\a competi\iei militare externe în cadrul elitelor ca principal stimulent. aceste leg`turi au fost secularizate din ce în ce mai mult. culminând cu pacea de la Westphalia din 1648 (punctul comun de început pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale). Egipt. Apari\ia statului teritorial a avut loc mult mai târziu. justificând repulsia lui Mann fa\` de toate formele de determinism social sau de reduc\ionism. Evitând orice presupunere cu privire la evolu\ia istoric` inevitabil`. în cele din urm`. îns` fiecare având un anume grad de autonomie. Observând cum vechile civiliza\ii din Mesopotamia. Coerci\ia prin puterea militar` poate fi necesar` pentru a controla popula\iile în cre]tere demografic` ]i pentru a le permite elitelor s` extrag` surplusul economic. Accentul anchetei este limitat din punct de vedere geografic la Marea Britanie. mai umede. oamenilor nu le place conducerea coercitiv` ]i încearc` s` se sustrag` atunci când pot. refuz` s` favorizeze a priori orice surs` de putere fa\` de celelalte. f`r` ca vreun grup social s` aib` monopol. sursele de putere militar` ]i economic` au dominat sursele de putere ideologic` ]i politic`.

În primul rând. f`r` a se specifica puterea lor relativ` la cele dou` dimensiuni. Nici un alt „grup de putere“ care rezult` din combina\ii diferite ale surselor de putere social` nu are aceast` caracteristic`. constitu\ionalismului sau a democra\iei cu pacifismul este o contrafacere total`“. care a permis ca mesajele s` fie transmise pe întreg teritoriul statului. pe care îl nume]te „elementul analitic pentru începerea rezolv`rii unei probleme“. un grup diferen\iat de institu\ii ]i oficiali care reprezint` 2. el sus\ine c` „asocierea liberalismului. negocierea cu grupurile societ`\ii civile“. în ce circumstan\e sunt ele însu]ite de stat? Care sunt originile puterii autonome a statului?“7 R`spunsul lui Mann la aceste întreb`ri identific` trei caracteristici ale statului care prezint` permanen\a statului ca form` de conducere politic` din Evul Mediu târziu. 4 De asemenea. Statele autoritare (cum ar fi Germania nazist` ]i fosta Uniune Sovietic`) au niveluri înalte de putere despotic` ]i infrastructural`. dimpotriv`. 10 Aceasta . [n afara unei ordini prestabilite institu\ionalizate. de]i se poate afirma c` Uniunea Sovietic` apar\ine mai degrab` categoriei statelor imperiale decât celei a statelor autoritare. Inspirându-se din lucr`rile lui Max Weber. statul este necesar pentru c` toate societ`\ile au nevoie de reguli. a c`ror dezvoltare istoric` a facilitat expansiunea puterii infrastructurale a statului. despotic` ]i infrastructural`. sus\inut de un monopol al mijloacelor de violen\` fizic`. Aceste dou` caracteristici sunt eviden\iate de obicei ca fiind cele mai importante în justificarea unei imagini a statului cu dou` fe\e (Ianus).. centralitatea în sensul c` rela\iile politice eman` de la centru spre exterior pentru a acoperi 3. ]i rapiditatea tot mai mare a infrastructurii de comunica\ii. asupra c`ruia exercit` 4. Numai statul este [n mod inerent centralizat într-un teritoriu delimitat asupra c`ruia î]i manifest` puterea autoritar`. Voi prezenta pe scurt doar dou` exemple referitoare la contribu\iile lui Mann la sporirea cuno]tin\elor noastre în domeniul rela\iilor interna\ionale contemporane.. comer\ul ]i vama). el arat` c` asemenea tehnici logistice. Statele imperiale au niveluri înalte de putere despotic`. societ`\ii civile . un teritoriu demarcat. Aceasta conduce la ideea c` puterea statului autonom este produsul capacit`\ii de a utiliza [n via\a social`. dezvoltarea ]tiin\ei de carte. Statele feudale sunt slabe din punctul de vedere al ambelor dimensiuni de putere. În primul rând. sub garantarea fundamental` a valorii de c`tre stat. Prima se refer` la „domeniul de ac\iuni pe care elitele sunt împuternicite s` desf`]oare. Statele birocratice (termen care include ]i democra\iile capitaliste) sunt puternice din punct de vedere infrastructural. specific` statului. dezvoltarea sistemului monetar care face posibil ca m`rfurile s` poat` fi schimbate.RELA|II INTERNA|IONALE 384 385 M. Mann adaug` o a treia caracteristic`. îns` un nivel sc`zut de coordonare infrastructural`. statul îndepline]te o varietate de func\ii care îi permit s` dep`]easc` anumite interese de grup din interiorul lui.5 El face distinc\ie între puterea despotic` ]i puterea infrastructural`. Orice s-ar crede despre modul în care Mann clasific` statele în cadrul tipologiei sale. tipologia ca atare este extrem de util` atât sociologiei comparate cât ]i domeniului rela\iilor interna\ionale. întrebarea evident` este: dac` puterile infrastructurale sunt în general o caracteristic` a societ`\ii. un monopol de legiferare autoritar` ]i de unificare. care sunt coordonate de la centru. A doua reprezint` „capacitatea statului de a penetra într-adev`r societatea civil` ]i de a implementa din punct de vedere logistic decizii politice în \ar`“. Mann combin` elementele institu\ionale ]i func\ionale în definirea statului: 1. Mann afirm` c` s-a produs o cre]tere istoric` pe termen lung a puterii infrastructurale a statului modern pe m`sur` ce s-au multiplicat „tehnicile logistice“ pentru penetrarea efectiv` a vie\ii sociale de c`tre stat. îns` slabe din punct de vedere despotic. este util pentru adâncirea cuno]tin\elor pe care le avem despre stat. centralizarea teritorial` sporit`. deoarece lucr`rile lui au implica\ii majore pentru multe dezbateri din domeniu. men\inerea infrastructurii de comunica\ii. [n general. redistribu\ia economic` ]i legisla\ia. Primordiale sunt asigurarea ap`r`rii militare împotriva altor state. spa\ial` ]i organiza\ional`.9 Este clar de aici c` Michael Mann nu este un simplu „consumator“ al teoriilor din domeniul rela\iilor interna\ionale. 8 În al doilea rând. Acestea includ o diviziune a muncii între principalele activit`\i ale statului. pe lâng` men\inerea ordinii interne. sunt disponibile ]i altor grupuri din societatea civil`. Totu]i. În timp ce exist` alternative pentru statul care emite ]i impune reguli pentru a men\ine ordinea social` (cum ar fi for\a. un prim pas necesar în evaluarea propor\iilor pân` la care „puterea de stat“ se schimb` sub impactul presupuselor „for\e globalizatoare“ de diverse tipuri la sfâr]itul secolului al XX-lea. MANN În a]teptarea complet`rii teoriei lui Mann cu privire la putere. Theda Skocpol ]i Charles Tilly. Mann însu]i distinge patru tipuri ideale de stat. trebuie s` ne mul\umim cu utilitatea euristic` a „modelului IEMP“. „societ`\ile care au beneficiat de stat au avut o rat` de supravie\uire superioar` celor nestatale“. 6 Nu are sens s` se fac` distinc\ie între state puternice ]i slabe. „În întreaga istorie a dezvolt`rii infrastructurii puterii nu exist` efectiv nici o tehnic` ce ar apar\ine cu necesitate statului sau.

interna\ionale. ]i „globalizare“. «misiunea civilizatoare» liberal` a fost descentrat` ]i difuz`. Articolul s`u este o ilustrare superb` a utilit`\ii modelului IEMP pentru a clarifica impactul diferit cu privire la tipuri variate de stat. 11 Mann afirm` c`. pe de alt` parte. Nu este o surpriz` c` Mann demitizeaz` cea mai mare parte din experien\a tradi\ional` cu privire la eliminarea iminent`/revenirea continu` a statului ca form` de conducere politic`. Se a]teapt` cu sufletul la gur` ce va fi. un asemenea militarism (al societ`\ii civile – n. p.RELA|II INTERNA|IONALE 386 387 M. El declar` c` „nu este un admirator a ceea ce înseamn` teoria la nivel academic. [Dup`] ob\inerea autonomiei politice.“15 Între timp. individul ]i societatea civil` au fost considera\i sus\in`torii proiectelor morale de dezvoltare. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. Cel mai recent articol al lui Mann distinge cinci tipuri de „re\ele socio-spa\iale ale interac\iunii sociale“ – locale. iar opera sa în domeniul istoriei puterii sociale este recunoscut` drept unul dintre proiectele intelectuale deschiz`toare de drumuri în teoria social` a acestui secol. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. International Theory: Positivism and Beyond. cu atât mai dur a fost militarismul. Mann recunoa]te totu]i o tendin\` c`tre „relativism“ în propria sa activitate ]i un refuz de a l`sa deoparte propriile valori etice ]i de a le ap`ra. Nu este nici o surpriz` c` o astfel de personalitate acord` pu\in` aten\ie limitelor fiec`rei discipline din ]tiin\ele sociale. transna\ionale ]i Note 1.. în Steve Smith. nu ar trebui s` fim ispiti\i de sugestia simplist` a unei rela\ii cu sum` zero între „toate statele“. MANN este o afirma\ie îndr`znea\`. El sus\ine c`. care submineaz` argumentele multor liberali ce sus\in absen\a relativ` a conflictului armat dintre democra\ii pe baza naturii lor inerent „pa]nice“. Dac` acest exemplu din lucrarea lui Mann ne face suspicio]i cu privire la o viziune benign` asupra orient`rii liberale. cu cât regimul colonial a fost mai liberal la nivel local. în domeniul rela\iilor interna\ionale. Cambridge. teoreticienii tradi\ionali din sfera politicii î]i p`streaz` rolul în domeniul ]tiin\ific. El are contribu\ii importante. Michael Mann este mult mai mult decât un simplu „consumator“ al teoriei rela\iilor interna\ionale. politicile identitare ]i geopolitica postnuclear`). Perry Anderson observ` c` „nu a fost întreprins vreodat` un proiect sociologic de o asemenea m`rime.). coloniile britanice nu se mai considerau britanice. .14 În ciuda dispre\ului s`u evident fa\` de diviziunea academic` a muncii. Într-adev`r. în timp ce fostele colonii democratice din America. într-adev`r. ]i totu]i era problematic s` se fi considerat «americane» sau «australiene» deoarece ]i indigenii puteau împ`rt`]i aceea]i identitate iar ace]tia erau foarte diferi\i ]i «inferiori». Cu toate acestea. na\ionale. cu toate conceptele abstracte de tipul «–ism» sau «–logie»“. Din perspectiva lucr`rilor ample ale lui Mann cu privire la stat ]i a distinc\iei lui atente între diferitele tipuri de state.“12 globale. Michael Mann.13 În concluzie. . 1996. Rasismul european a fost cel care a încurajat cele mai groaznice atrocit`\i. Canada. nu ne ajut` s` contur`m imaginea unei ordini mondiale juste care ne-ar putea inspira s` redirec\ion`m sursele puterii sociale într-o manier` mai uman` decât fuseser` orientate în trecut. de]i relativismul etic ar putea reprezenta o virtute pentru un macrosociolog. trad. Australia ]i Noua Zeeland` au comis mai multe atrocit`\i decât fostele guvern`ri coloniale. .. în coloniile spaniole ]i portugheze s-au petrecut mai pu\ine atrocit`\i decât în cele britanice.. pe de o parte. cea mai recent` lucrare despre „globalizare“ (o preocupare major` a teoreticienilor rela\iilor interna\ionale) ajut` la risipirea ideii c` o nou` form` de societate uman` este în curs de constituire. pericolele legate de mediul înconjur`tor. Mann consider` c` asemenea argumente izvor`sc din neputin\a de a aprecia capacitatea unor actori care nu sunt state de a-]i apropria puterea militar` ca s` le serveasc` interesele. Cambridge University Press. Apoi el analizeaz` patru presupuse „amenin\`ri“ îndreptate împotriva supravie\uirii continue a statului-na\iune (capitalismul „global“. care s` nu fie animat – tacit sau explicit – de pasiune politic`. în fiecare dintre cele patru sfere ale „amenin\`rii“.. liberalii se concentreaz` pe primul tip ]i îl neglijeaz` pe al doilea. ]i distribuirea curentelor dintre cele cinci re\ele de interac\iune. Este mai pu\in probabil ca un regim care nu î]i trateaz` cet`\enii ca egali s` adopte rasismul pentru a justifica exproprierile ]i violen\a. ne\inând seama astfel de istoricul militarismului european din colonii în decursul ultimilor 200 de ani. nu na\iunea sau statul. Astfel. 221.) s-a dezvoltat peste m`ri pe m`sur` ce democra\iile liberale au devenit tot mai puternice în Europa: „În liberalism. El define]te militarismul drept utilizarea persistent` a violen\ei militare organizate pentru atingerea obiectivelor sociale ]i distinge militarismul ca instrument politic al statelor de „militarismul societ`\ii civile“. Astfel.

p. 285-320. Cambridge University Press. The Sources of Social Power. „The Historical Sociology of the State and the State of Historical Sociology in International Relations“. Michael Mann. Michael Mann. Historical Sociology. 12. 381. 1998.. Michael Mann. cit. 10. p. 29.. Ibid. A Zone of Engagement. Michael Mann.. „Has Globalization Ended the Rise and Rise of the NationState?“. Theda. War and Capitalism: Studies in Political Sociology. I: A History of Power from the Beginning to 1760 A. States and Geopolitics: Challenges from Historical Sociology“. Michael Mann. 1979. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. 472-497. Blackwell. p. accentul pus în varianta original`. vol. 1986. Philip. 13. 17601914. Open Books. Hobson. p. John. p.. D. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. 4. Halliday. 1982. cit. Ibid. 15. Dennis. 235. 10. Polity Press. 191-209. Ibid. Londra. p. „Has Globalixation Ended the Rise and Rise of the Nation-State?“. 4. The Rise of Historical Sociology. p. 221-239. 1988. 224. 1993. Smith. Cambridge. 472-497. Oxford. p. nr. Somerset. 1986. 12. 1991. 1997. 11. nr. MANN 2. nr.. John. Bradford University. Principalele lucr`ri ale lui Michael Mann The Sources of Social Power. 1988. Cambridge. în Steve Smith. 1. p. 1989. 3. Cambridge. The Sources of Social Power. Cambridge University Press. Cambridge University Press. 1993. 221. 281-293. 1984. War and Capitalism: Studies in Political Sociology. p. Strange ]i Tilly. States. Lecturi suplimentare Abrams. Skocpol. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. „Societies. International Theory: Positivism and Beyond. p. Vol. 9. nr. 8. Perry Anderson. 4. Cambridge University Press. 6. în Review of International Political Economy. Jarvis. 86. în Review of International Studies.. 1992.. The Sources of Social Power. nr. Ibid. op. Cambridge University Press. Anthony. Blackwell. Cambridge.RELA|II INTERNA|IONALE 388 389 M. p. p. Vol. 16. p. 1760-1914. p.. Ibid. 11. p. Fred. op. Cambridge. 7. vol. Cambridge University Press. în Review of International Political Economy. „State and Society in International Relations: a Second Agenda“. 14. European Social Evolution: Archeological Prospectives. Verso. 1: A History of Power from the Beginning to 1760 AD. 235. Ibid. Ibid. p.). 15. în Millennium: Journal of International Studies. p. Bintliff. Cambridge. States and Social Revolutions. 5. 5. subliniere a lui Mann. 2: The Rise of Classes and Nation-States. 2: The Rise of Classes and Nation-States. 4. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. în Review of International Political Economy. Cambridge.. 5. 1988. States. 1996. p. Michael Mann. 1997. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens. Bradford. .. Oxford.

fie în domeniul rela\iilor interna\ionale. se aseam`n` cu faptele mult mai mult decât principalele alternative ale ei. Dup` trei ani. În primul rând. Mai întâi am împrumutat tocmai forma tradi\ional` a realismului de care se dep`rtaser` mul\i speciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale. Fitzpatrick relev` c` Tilly ]i al\i autori „pornesc tocmai de la faptul c` agenda întreb`rilor cu privire la politica de putere «intern`» . Charles Tilly s-a n`scut în 1929 în Lombard. care î]i urm`resc propriile interese.. un Henry Ford care dirijeaz` produc\ia de mas` a studiilor cantitative cu privire la greve. Tilly a consumat timp. Analiza prezent` se concentreaz` doar asupra domeniilor importante pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale.“3 „Nemul\umirea fa\` de paradigmele recunoscute“. În 1996 s-a mutat la Universitatea Columbia ca profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Joseph L. în func\ie de care caracteristicile distinctive ale celor din urm` (r`zboi. TILLY CHARLES TILLY În decursul ultimelor dou` decenii. punând un accent special pe Fran\a. echilibru de putere) sunt înlocuite cu caracteristicile politicii mai pacifiste ]i „bazate pe reguli“ a statului suveran. ]tiin\e politice ]i sociologie. anume ideea contractului social [sau] ideea unei societ`\i ale c`rei norme ]i a]tept`ri comune impun un anume tip de guvernare. anarhie. ar fi gre]it s` afirm`m c` apari\ia sociologiei istorice în studiul rela\iilor interna\ionale las` neatins „realismul“ drept cadru domi- nant de analiz`.4 El a fost numit profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Theodore M. este efectiv suprimat` în discursul realist ]i cercetarea continu` spre dimensiunea «interna\ional`» (sau . Newcomb din Michigan în 1981. începând cu analizele ini\iale ale violen\elor colective din Fran\a secolului al XVIII-lea pân` la cele mai recente studii ale sale cu privire la apari\ia statului ]i la rolul revolu\iei în istoria european`.. Toronto ]i Harvard. Primul lucru de observat la Tilly este volumul brut al lucr`rilor publicate.. . El a studiat la Harvard University. Aici a înfiin\at Centrul de Cercetare a Organiz`rii Sociale. De]i a pus cu fermitate accent pe rolul r`zboiului ]i l-a inclus în agenda sociologiei istorice pentru a prezenta apari\ia statului-na\iune. În timp ce anumite elemente sunt re\inute. este într-adev`r o tem` persistent` în lucr`rile lui Tilly. mai ales rolul r`zboiului ]i ubicuitatea puterii în cadrul politicii globale. El noteaz`: „Cel pu\in în experien\a european` a ultimelor secole. Buttenweiser. ra\ional în cadrul rela\iilor interna\ionale. El a scris peste 20 de c`r\i ]i a fost membru al colegiilor editoriale de la mai multe reviste de istorie. Michael Mann observ`: „Sociologii au devenit con]tien\i c` specializarea excesiv` a neglijat impactul geopoliticii asupra rela\iilor sociale. modul în care Charles Tilly ]i-a însu]it „realismul“ în încercarea de a în\elege schimbarea social` pe termen lung la nivel global este mult diferit de ceea ce mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\ionale în\eleg prin termenul respectiv. el este interesat mai degrab` de procesele de formare a statului pe termen lung per se decât de tiparele istorice ale echilibrului de putere dintre state. a ajuns la New School for Social Research de la New York în calitate de profesor emerit de sociologie ]i istorie ]i a fost numit profesor universitar emerit în 1990. ob\inând licen\a în 1950. rebeliuni împotriva taxelor“. geopolitic`) a unui asemenea conflict ca rezultat al nemul\umirii fa\` de puterea explicativ` a paradigmelor «interne» deja recunoscute. în ]tiin\ele politice.391 C. În 1969 a fost numit profesor de istorie ]i sociologie la Universitatea Michigan. Lynn Hunt arat` c` Tilly a fost comparat cu „un manager al ]tiin\ei. în cadrul c`reia autori ca Michael Mann. bani ]i eforturi considerabile (împreun` cu so\ia ]i fiul lui) pentru a crea b`nci imense de date cu dovezi empirice utile pentru testarea ipotezelor ]i dezvoltarea teoriilor asupra surselor ]i dinamicii „ac\iunii colective“ în istoria european`.“2 De aceea. r`scoale pentru hran`. La centru. În al doilea rând. fie în sociologie. el se dispenseaz` de ipoteza c` exist` o diferen\` categorial` de substan\` între rela\iile „interne“ ]i cele „interna\ionale“. Tilly se distan\eaz` de mul\i „reali]ti“ din domeniul rela\iilor interna\ionale prin dou` aspecte-cheie. O tendin\` evident contrar` poate fi observat` în sociologia istoric`.. }i-a [ndeplinit serviciul militar în marina SUA în timpul r`zboiului din Coreea ]i apoi s-a întors la Harvard pentru a-]i lua doctoratul în sociologie în 1958. devine extrem de problematic`. mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\ionale au devenit tot mai sceptici cu privire la afirma\ia reali]tilor conform c`reia comportamentul statului poate fi cel mai bine în\eles pe baza presupunerii c` statul este un actor unitar. diviziunea tradi\ional` în politic` intern` ]i politic` interna\ional`. Charles Tilly ]i Anthony Giddens au apelat la rela\iile interna\ionale pentru a repudia perspectiva marxist` conform c`reia toate nivelurile politicii sunt cel mai bine explicate ca rezultat al luptei de clas` interne în contextul capitalismului. Illinois. imaginea celor ce poart` r`zboi ]i a creatorilor de state în calitate de [ntreprinz`tori fermi. În anii ’60 a predat la universit`\ile Delaware.“1 Totu]i. ca instrument necesar de analiz`. ignorându-se conflictele dintre state.

. Ea era manifestare a „conflictelor de fundal. El le solicit` sociologilor s` se implice într-o „activitate istoric` autentic`“ ]i s` întreprind` cercet`ri pe baza ideii „c` timpul ]i locul în care o structur` sau un proces apar îi influen\eaz` caracterul.RELA|II INTERNA|IONALE 392 393 C. Argumentul s`u este c` violen\a contrarevolu\ionar` a acelui an ar fi putut fi declan]at` de încorporarea obligatorie [n serviciul militar. (5) diferen\ierea conduce atât la progres. în ultima parte a lucr`rii. Pe m`sur` ce activitatea cu privire la violen\a colectiv` din Fran\a s-a dezvoltat în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70. Tilly se dedic` unei sarcini mai constructive. Conform acestui mod de gândire. violen\a a fost mai ales reactiv`.. El face o distinc\ie categoric` între diferitele tipuri de „violen\` colectiv`“ din istoria Fran\ei. În 1984 el ]i-a publicat crezul cu privire la sociologia istoric`. 1978). Tilly a contestat atât afirma\ia c` sistemele sociale sunt inerent benigne. îns` fusese de fapt produsul schimb`rii structurale. de interese ]i de putere. defensive între . Pe de o parte. aceast` lucrare este un abecedar util înainte de a citi cartea care i-a adus reputa\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. Tilly a clarificat fundamentul afirma\iilor sale metodologice ]i modul în care ele contest` abord`rile tradi\ionale din cercetarea sociologic`. nu a rezultat cine ]tie ce valoare pe termen lung pentru ]tiin\ele sociale“. autonome. durabile. Ea se manifesta între grupuri diferite din cadrul comunit`\ilor locale ]i era produsul unor conflicte permanente. ordine ]i statu quo. În urm`toarele c`r\i ( Strikes in France 1830-1968. (8) conflictul accelerat de autorit`\ile instituite este legitim. violen\a era îndeosebi competitiv`. Prima sa carte. În aceast` carte Tilly ne propune s` ne debaras`m de cele opt „postulate fatale“ ale gândirii sociologice a secolului al XIX-lea. Conform lui William Sewell. Concentrându-se mai ales asupra Fran\ei. cât ]i la (6) dezordine. în asocia\ii durabile orientate spre un scop.. dar referindu-se ]i la alte state europene. demonstra\ii violente ]i înc`ier`ri între grupuri rivale în încercarea de a schi\a ]i a explica schimbarea social`. De la jum`tatea secolului al XVII-lea pân` la cea de-a doua revolu\ie din 1849.5 Aceasta a fost perioada celei mai mari expansiuni a statului francez. în timp ce conflictul provocat de indivizi este nelegitim. „din sutele de studii realizate în ultimele câteva decenii. Big Structures. Lucrarea ilustreaz` modul în care aceste postulate ale „în\elepciunii populare din secolul al XIX-lea“ influen\eaz` înc` domeniul sociologiei. (4) schimb`rile sociale pe scar` larg` au loc într-o serie de etape. a fost fascinat de impactul imenselor schimb`ri structurale asupra vie\ii oamenilor. examinând întreaga palet` de r`scoale. schimb`ri care au modificat misterios regulile ac\iunii colective. economice ]i sociale.6 La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. Large Processes. publicat` în 1990. Grupurile însele au fost transformate din organiza\ii comune informale. Tilly a continuat subiectele din The Vendee. iar Tilly afirm` calm c`. Înainte de eforturile conduc`torilor de a centraliza Fran\a în secolul al XVII-lea. care sunt împreun` nu datorit` unui consens privind valorile ori datorit` mi]c`rilor de reechilibrare ale unui sistem social bine adaptat. AD 990-1990.. Pe de alt` parte. care a contestat afirma\iile centrale din sociologia durkheimian` din SUA. care s-au bazat pe analize statistice cu privire la majoritatea statelor na\ionale din lume. ci datorit` exercit`rii puterii economice ]i politice“. ]i agen\ii na\iunii“. efemere. Huge Comparisons. TILLY În anii ’60. Tilly a elaborat o agend` de cercetare cu dubl` inten\ie. pe m`sur` ce grupurile nu au mai rezistat expansiunii statului ]i au încercat s` îl controleze sau s` îl influen\eze. Tilly ]i-a concentrat eforturile asupra fenomenului „violen\ei colective“ din istoria Fran\ei. . el a fost interesat de „oamenii obi]nui\i“ ]i de modurile în care grupuri particulare din societate ac\ioneaz` pentru a-]i ap`ra interesele sau a le extinde – oricum ar fi concepute acestea – în dauna altor grupuri. cât ]i preferin\a politic` a sociologilor pentru lege. ]i anume Coercion. care impunea mai multe impozite ]i resurse mai mari pentru o pia\` agricol` na\ional` în constituire. în consecin\`. (2) comportamentul social rezult` din st`ri mentale individuale. al anomiei ]i al pr`bu]irii controlului social. al tensiunilor.7 Principalele \inte ale lui Tilly au fost mai degrab` Durkheim ]i Tonnies decât Marx sau Weber ]i. Tilly „consider` societatea ca fiind compus` din grupuri cu interese aflate în conflict. violen\a proactiv` a reprezentat forma predominant` începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Tilly a început s` întemeieze o orientare teoretic` particular` în cadrul studiului schimb`rii sociale. 1975. Capital and European States. violen\a colectiv` este rezultatul disloc`rii sociale. 8 Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. The Vendee (1964). c` etapa în care evenimente similare apar are un impact substan\ial asupra rezultatelor ]i c` baza de date cu privire la structurile ]i procesele trecute este problematic`“. reprezentan\ii locali . |`ranii ]i me]te]ugarii s-au al`turat „aristocra\ilor“ ]i au luptat împotriva „patrio\ilor“ deoarece cei din urm` erau agen\i ai statului în expansiune ]i reprezentan\i ai pie\elor urbane uzurpatoare ]i amenin\`toare. (3) schimbarea social` este un fenomen social coerent. Aceste principii false sunt: (1) exist` societ`\i distincte. În cele din urm`. From Mobilisation to Revolution. (7) dezordinea ]i „comportamentul deviant“ rezult` din schimb`ri sociale rapide. urm`re]te procesul de „urbanizare“ ]i „centralizare“ rapid` ]i dispropor\ionat` din vestul Fran\ei înainte de marea revolt` din 1793.

Astfel. resursele sunt monetizate sau implicate în produc\ie cu valoare ad`ugat`. având în vedere c` state diferite apar în situa\ii diferite ]i c` dou` tipuri de situa\ii impun tipare diferite de organizare ]i conven\ii statale pentru adunarea resurselor. sl`biciune. controlate de seniori care se bazeaz` pe coerci\ie pentru a le strânge. la rândul ei. au evoluat mai încet spre statul na\ional. statele difer` din punct de vedere al organiz`rii ]i dezvolt`rii lor. aristocra\ie sigur` de sine. resursele se g`sesc mai ales în natur` (în special materii prime). cum ar fi Europa de Est. În orânduiri intensiv-coercitive. Teoriile dominante „se pozi\ioneaz` deseori pe o singur` direc\ie de formare a statului european ]i pe un num`r de abateri de la aceast` direc\ie.9 El arat` în detaliu c` formarea statului în Europa nu a fost deloc un proces uniform. profesionalizarea militar` a facilitat un mai mare control civil asupra guvernului. Aceasta a dus din nou la apari\ia unor direc\ii diferite de evolu\ie a statului în regiuni diferite. sugerând c`. Îns` un factor crucial în explicarea apari\iei statului na\ional este rolul din ce în ce mai mare al r`zboiului ]i integrarea crescând` a sistemului de state european. economii înfloritoare orientate spre pia\` ]i o clas` comercial` puternic`. Regiuni intensiv capitaliste preponderente. Între aceste extreme se plasau statele care s-au dezvoltat în regiuni cu propor\ii variate de resurse coercitive ]i de capital. Îns`. imperii. Tilly sus\ine c` purtarea r`zboiului a devenit o activitate profesional` mult mai specializat`. în timp ce armatele imperiale ar fi putut [nvinge \`rani f`r` prea mare dificultate.RELA|II INTERNA|IONALE 394 395 C. ele au dezvoltat un amestec de caracteristici ale statelor la fiecare extremitate a spectrului. În statele bogate în capital ]i dominante din punct de vedere economic. În unele privin\e. Imperiul Otoman a c`utat s` disciplineze ]i s` controleze seniorii locali care controlau resurse disparate ]i. bazate pe ora]. Unele puteri. îmbinând m`rimea. îi impulsioneaz` pe conduc`torii lor s` g`seasc` resurse. în statele dependente. În consecin\`. Tilly continu` aici ra\ionamentul lui Michael Mann. Acestea luptau mai eficient ]i erau mai ieftine pe scar` larg` decât armatele de mercenari care s-au luptat în Europa între 1400 ]i 1700. marile imperii tind s` se extind`. În orânduiri „intensiv capitaliste“. În orânduiri intensiv capitaliste avansate – regiunea Rinului. ]i regiuni intensiv coercitive. Tilly sus\ine în esen\` c` statele sunt formate din nevoia de a purta r`zboi ]i c` aceast` nevoie. TILLY Coercion. Fran\a. acest studiu reprezint` piatra de temelie a preocup`rii sale de-o via\` privind formarea statului ]i dezvolt` argumente formulate în 1975. Dar acest lucru este foarte dificil ]i adesea ineficient. Statul na\ional complet dezvoltat este o form` de conducere politic` foarte recent` ]i foarte rar`. pozi\ie geopolitic` sau sincronizare a cre]terii economice“. În func\ie de aceste propor\ii. cum ar fi Anglia. Avantajul militar al statelor na\ionale fa\` de concurentele lor este cheia r`spunsului la întrebarea pe care Tilly ]i-o pune la începutul lucr`rii. Ideea de baz` a lui Tilly este c`. cunoscute drept resurse capitaliste. Asemenea armate nu puteau face fa\` for\elor armate ale unei na\iuni. ele nu ar fi putut pune st`p@nire pe resursele concentrate din centrele capitaliste. cum ar fi Italia. ora]ele-state mai pu\in eficiente ale Europei ]i imperiile au fost eliminate printr-un proces competitiv. nu au putut s` î]i controleze propriii seniori locali. iar statele na\ionale au ap`rut ca for\` dominant` de conducere politic`. În orânduiri „intensiv coercitive“. de asemenea. de la 1700 la 1918. func\ionarii statului au oferit o mul\ime de drepturi popula\iei ]i au acceptat o gam` tot mai larg` de responsabilit`\i interne. republicane ]i comerciale. mobilizarea na\ional` ]i accesul la ob\inerea resurselor comerciale ]i coercitive. Olanda. Ele aveau aparate de stat relativ puternice. Italia – statele tind s` fie mici. În secolul al XX-lea. Tilly este preocupat de dou` mari probleme: ce poate explica varia\iile în timp ]i spa\iu ale formelor statului din Europa ]i cum converg ele în cele din urm` spre statul na\ional. Ele sunt controlate de cele implicate în schimbul ]i în produc\ia pentru diverse pie\e. Sub presiunea intens` care izvora din nevoia de a aduna resurse pentru r`zboi. Spania ]i Prusia. acestea au f`cut tranzi\ia la conducerea direct` în cadrul unui stat na\ional relativ devreme. Convergen\a c`tre statul na\ional a avut loc atunci când resursele nu au putut fi transformate în poten\ial de r`zboi. cum ar fi Ungaria ]i Polonia. a încercat s` concentreze acele resurse în folosul statului. Capital and European States este o sintez` a argumentelor metodologice relevante pe care Tilly le-a dezvoltat în deceniul precedent. ca Rusia ]i ca Imperiul Otoman. State precum Marea Britanie ]i Fran\a au fost capabile s` combine avantajele compozi\iei lor mixte. În aceste orânduiri. Dup` Revolu\ia Francez` nu a mai fost posibil s` se poarte r`zboi prin angajarea ]i între\inerea unei armate de mercenari. când a editat The Formation of Nation States in Western Europe. aflate „în dezvoltare“ ]i în competi\ie regional` . Dezvoltarea statului-na\iune însu]i a avut loc de-a lungul unei variet`\i de traiectorii care au însemnat diferite grade de combinare a celor dou` „ingrediente“ necesare contruirii statului: coerci\ia ]i capitalul. resursele tind s` fie dispersate pe spa\ii întinse din teritoriu. enclave teocratice ]i alte diferite principate. explicate prin ineficien\`. Asemenea state pot fi înfloritoare cât timp rutele de comer\ aflate sub controlul lor produc niveluri înalte de resurse care sunt suficiente pentru ap`rarea militar`. Pentru mult timp el a trebuit s` împart` scena politic` european` cu ora]e-stat. ghinion.

RELA|II INTERNA|IONALE

396

397

C. TILLY

(spre exemplu în lumea a treia), profesionalizarea militar` mai mare a dus la militarizarea guvernelor, pe m`sur` ce resursele coercitive ale for\elor armate s-au dovedit superioare resurselor mai slabe bazate pe capital ale regimurilor civile. În 1992, Tilly ]i-a publicat reflec\iile cu privire la implica\iile sfâr]itului r`zboiului rece din perspectiva teoriei sale asupra consolid`rii statului na\ional în Europa. El sugereaz` c`, pe termen scurt, Europa va asista la dou` traiectorii contradictorii. Pe de o parte, num`rul statelor va cre]te, mai ales în Europa de Est ]i în unele p`r\i ale Uniunii Sovietice. Apelul universal la ideea na\ional` va continua s`-i inspire pe na\ionali]tii „etati]ti“ (cum îi nume]te Tilly), dar el crede c` exist` limite ale unui asemenea proces de proliferare a statului. Tilly afirm` c`, în Europa Occidental`, presiunile „[n favoarea r`zboiului“ au fost atenuate cel pu\in temporar. În absen\a unui inamic nuclear bine înarmat, \`rile bogate nu vor mai fi obligate s` se angajeze în procesul de consolidare a statului. În schimb, Tilly identific` un num`r de factori care amenin\` cu sfâr]itul statele consolidate. Ace]tia sunt:
„Mobilitatea global` a capitalului, cre]terea importan\ei capitalului japonez în Asia, SUA ]i Europa, circula\ia mondial` a for\ei de munc`, transmiterea rapid` a informa\iei ]i tehnologiei, capacitatea diminuat` a statelor bogate ... de eliminare a lucr`torilor s`raci, care provin din exterior, de pe pia\a proprie a muncii ... toate acestea prevestesc subminarea capacit`\ii statului de a-]i controla propriile grani\e, de a-]i proteja propriii cet`\eni împotriva influen\elor externe ]i de a impune politici publice independente ]i centralizate.“10

interna\ionale. Dac` ar putea fi identificat un punct slab în opera sa, acesta ar fi similar celui al lui Michael Mann. În cele din urm`, Tilly este materialist. În ciuda preocup`rii sale autentice pentru interesele grupurilor care contest` ]i uneori încearc` s` influen\eze statul, el accentueaz` întotdeauna rolul for\elor structurale care par a fi dincolo de controlul agen\ilor individuali. În mod similar, în istoria omenirii rolul ideilor se subordoneaz` interac\iunii economiei ]i r`zboiului. Jack Goldstone deplânge faptul c` „aspectele ideologice nu au nici un rol în crearea statului dup` opinia lui Tilly; reforma ]i apari\ia ideologiilor na\ionaliste sunt cel mult pretexte pentru r`zboi ]i nu modelatori ai statului ca atare ... ideea c` statele au calit`\i pozitive, astfel încât oamenii s` doreasc` mai degrab` state mai puternice sau mai na\ionaliste decât s` suporte consecin\ele lor, lipse]te din lucr`rile lui Tilly“. 12 Afirmând aceasta, Charles Tilly trebuie creditat pentru c` a adus r`zboiul într-o pozi\ie central` în domeniul sociologiei ]i rela\iilor interna\ionale, iar activitatea lui furnizeaz` un poten\ial enorm pentru to\i cei care sunt nemul\umi\i de „paradigmele“ rela\iilor interna\ionale. Provocarea pentru cei care s-au inspirat din lucr`rile lui Tilly are dou` fe\e: cum s` includ` rolul ideilor în studiul comparativ al schimb`rii sociale ]i cum s` îmbine tendin\ele pe termen lung cu procesele pe termen scurt. Având în vedere ritmul schimb`rii din tehnologia r`zboiului, rasa uman` nu î]i mai poate permite s` lase r`zboiului un rol central pe viitor, a]a cum a avut în trecut.

El concluzioneaz` c` viitorul ar putea fi benign sau malign. Pe de o parte, exist` posibilitatea unei lumi mai diverse, care se aseam`n` în anumite privin\e cu peisajul politic al Evului Mediu, „îns` f`r` imperii ]i state mici care se lupt` între ele“. Pe de alt` parte, sfâr]itul „protec\iei active“ conduse oficial de stat, existent` între conduc`tori ]i condu]i, ar putea duce informal la o „lume a criminalit`\ii, a urii, a marginaliz`rii ]i a unei mari inechit`\i.“11 Statele ar putea s` nu mai respecte drepturile grupurilor, cum ar fi munca organizat`, iar rezultatul multor ani de ac\iune colectiv` proactiv` va disp`rea încet. Tilly sper` c` „pluralismul benign“ va triumfa asupra „segment`rii maligne“, îns` nu este foarte sigur de rezultat. În concluzie, perspectiva îndr`znea\` a cercet`rii lui Tilly trebuie admirat`. El se pozi\ioneaz` în avangarda sociologiei istorice la sfâr]itul secolului al XX-lea, iar activitatea sa a fost privit`, cum era de a]teptat, cu mult` aten\ie în domeniul ]tiin\elor sociale, nu doar în studiul rela\iilor

Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 221. 2. Charles Tilly, „War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In, Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169. 3. John Fitzpatrick, „Marxism, Geopolitics, and the Uneven Development Perspective: Global Trends and Australian Debates“, în R. Higgott ]i J. L. Richardson (ed.), International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, Australian National University, 1991, p. 101.

RELA|II INTERNA|IONALE

398

4. Lynn Hunt, „Charles Tilly’s Collective Action“, în Theda Skocpol (ed.), Vision and Method in Historical Sociology, Cambridge, Cambridge University Press, 1984, p. 255. 5. Charles Tilly, Louise Tilly ]i Richard Tilly, The Rebellious Century, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1975, p. 50. 6. William J. Sewell, „Collective Violence and Collective Loyalties in France: Why the French Revolution Made a Difference“, în Politics and Society, nr. 18, 1990, p. 528. 7. Charles Tilly, Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York, Russell Sage Foundation, 1984, p. 77. 8. Ibid., p. 79. 9. Charles Tilly, Coercion, Capital, and European Stales, AD 990-1990, Cambridge, Massachusetts, Basil Blackwell, 1990, p. 6. 10. Tilly, „Futures of European States“, în Social Research, nr. 59, 1992, p. 715. 11. Ibid., p. 717. 12. Jack A. Goldstone, „States Making Wars Making States Making Wars ... “, în Contemporary Sociology, nr. 20, 1991, p. 177.

IMMANUEL WALLERSTEIN
Immanuel Wallerstein s-a n`scut în 1930. A absolvit Universitatea Columbia în 1951 ]i ]i-a continuat studiile, finalizându-]i doctoratul în 1959. A predat sociologia la Universitatea Columbia pân` în 1971, când a fost numit profesor de sociologie la Universitatea McGill din Montreal, Canada. În 1976 a devenit director la Centrul Fernand Braudel ]i a preluat Catedra de sociologie de la Universitatea Binghamton (SUNY), unde a continuat s` predea ]i s` cerceteze. Wallerstein ]i-a început cariera studiind politica african`, specializându-se în problematica Ghanei ]i a Coastei de Filde]. Îns` reputa\ia sa de teoretician interna\ional provine din încerc`rile de a reconceptualiza radical rela\iile interna\ionale în contextul argumentelor sale cu privire la natura ]i istoria „sistemului mondial“ capitalist modern. Wallerstein este pionierul teoriei sistemelor mondiale, care se bazeaz` at@t pe teoriile dependen\ei radicale ale subdezvolt`rii din anii ’50, c@t ]i pe ]coala francez` de istoriografie Annales. În trei volume de pionierat de o ambi\ie teoretic` extraordinar` ]i foarte detaliate din punct de vedere istoric, Wallerstein a încercat s` priveasc` dincolo de epifenomenele rela\iilor diplomatice ]i militare ale statelor pentru a în\elege logica unui singur sistem mondial. Este important s` se clarifice de la început c` termenul „sistem mondial“ nu se refer` îndeosebi la [ntinderea geografic` a capitalismului sau pur ]i simplu la faptul c` logica sistemului opereaz` la un nivel diferit fa\` de orice alt` unitate politic` existent`, cum ar fi statul na\ional. Cea mai renumit` lucrare a sa, The Modern World System,* publicat` în 1974, plaseaz` originile lumii moderne în ceea ce el a numit „îndelungatul secol al XVI-lea“, de la 1450 la 1670. Înaintea acestei perioade, Europa Occidental` era feudal`, iar produc\ia economic` era bazat` aproape în întregime pe agricultur`. Totu]i, începând cu anul 1300, produc\ia agricol` a sc`zut rapid pe m`sur` ce modific`rile din clima Europei au contribuit la cre]terea rapid` a frecven\ei epidemiilor la popula\ia rural`. Abia pe la 1500 Europa a început s` pun` bazele unei economii mondiale capitaliste, în care produc\ia era orientat` mai degrab` spre schimb în cadrul pie\ii decât spre consum sezonier, cei care produceau bunuri câ]tigau mai pu\in decât valoarea lor, iar for\a motrice a capitalismului a devenit o acumulare continu` de bunuri materiale.
* Lucrarea este disponibil` ]i [n limba rom@n`, gra\ie eforturilor lui Dorel Abraham, Ilie B`descu ]i Mircea Ghibernea: I. Wallerstein, Sistemul mondial modern, Editura Meridiane, Bucure]ti, 1992-1993, 3 vol.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens, Herz, Mann ]i Wendt. Principalele lucr`ri ale lui Charles Tilly The Vendee, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1964. Strikes in France, 1830-1968, Cambridge, Cambridge University Press, 1974. The Formation of National States in Western Europe (ed.), Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1975. The Rebellious Century, 1830-1930 (cu Louise Tilly ]i Richard Tilly), Harvard, Massachusetts, Harvard University Press, 1975. From Mobilization to Revolution, Reading, Massachusetts, Addison-Wesley, 1978. As Sociology Meets History, New York, Academic Press, 1981. Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York. Russell Sage Foundation, 1984. The Contentious French, Cambridge, Massachusetts, Belknap Press, 1986. „War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In, Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169-198. Coercion, Capital, and European States, AD 990-1990, Oxford, Basil Blackwell, 1990. European Revolutions, 1492-1992, Oxford, Basil Blackwell, 1993. Lecturi suplimentare Skocpol, Theda (ed.), „Vision and Method“, [n Historical Sociology, Cambridge, Cambridge University Press, 1984. Smith, Denis, The Rise of Historical Sociology, Cambridge, Polity Press, 1991.

RELA|II INTERNA|IONALE

400

401

I. WALLERSTEIN

Cre]terea economic` din noua epoc` a determinat expansiunea pie\ii dup` criteriul geografic, dezvoltarea diferitelor forme de control al muncii ]i afirmarea unor state puternice în Europa. Economia mondial` nou ap`rut` era diferit` de cea a fostelor imperii, în sensul c` ea coexista cu un mare num`r de puteri politice ]i era caracterizat` de o nou` diviziune interna\ional` a muncii între „centru“ ]i „periferie“. Centrul se refer` la acele regiuni care au beneficiat cel mai mult de pe urma schimb`rii. În perioada ini\ial` a expansiunii, acesta includea în mare parte Europa de Nord-Vest (Fran\a, Anglia ]i Olanda). Regiunea era caracterizat` de existen\a unor guverne centrale puternice ]i a unor armate numeroase de mercenari. Armatele i-au permis burgheziei s` controleze comer\ul interna\ional ]i s` ob\in` surplus economic din afaceri ]i comer\. Cre]terea produc\iei urbane a fost alimentat` de migra\ia \`ranilor f`r` p`mânt de la sat la ora], în timp ce inova\iile din tehnologia agrar` au asigurat cre]teri continue ale productivit`\ii agricole. Centrul este locul unde este concentrat capitalul în forme dintre cele mai sofisticate. B`ncile, profesiile, activitatea de comer\ ]i produc\ia me]te]ug`reasc` sunt toate destul de r`spândite pentru a sus\ine o economie bazat` pe munc` salariat`. Prin contrast, periferia se refer` la regiuni care nu au guverne centrale puternice, care se bazeaz` mai mult pe munca for\at` decât pe cea salariat` ]i ale c`ror economii depind de exportul materiilor prime c`tre centru. America Latin` ]i Europa de Est reprezentau zone periferice cheie în secolul al XVI-lea. În America Latin`, cuceritorii spanioli ]i portughezi i-au [nl`turat pe liderii politici indigeni ]i i-au înlocuit cu birocra\ii slabe, aflate sub control european. Popula\iile b`]tina]e au fost ucise sau înrobite, sclavii din Africa au fost importa\i pentru a lucra p`mântul ]i în mine, iar aristocra\ia local` era complicea unui sistem care o men\inea la putere, în timp ce dirija produc\ia de bunuri mai ales pentru consumul din Europa. La periferie, cultivarea extensiv` ]i controlul coercitiv al muncii duceau la ob\inerea unei produc\ii agricole cu cost redus. Wallerstein se refer` atât la semiperiferii, cât ]i la zone externe. Semiperiferiile erau fie regiuni localizate în centru, dar care treceau printr-o perioad` de declin relativ (Spania ]i Portugalia), fie economii în cre]tere de la periferie. Acestea erau exploatate de centru, dar, la rândul lor, ob\ineau avantaje de pe urma periferiei. Unele zone externe î]i men\ineau propriile sisteme economice ]i erau independente din punct de vedere alimentar, de exemplu Rusia. Spre deosebire de teoreticienii dependen\ei, care postulau o rela\ie polar` între dou` categorii de baz`, Wallerstein sus\ine c` semiperiferia reprezint` un tampon esen\ial între centru ]i periferie. Un consens ideologic cu privire la oportunitatea capitalismului ]i la concen-

trarea puterii militare de hegemoni puternici de la centru ar fi insuficient pentru a preveni un conflict serios în cadrul sistemului ca întreg:
„[Nici una, nici alta] nu ar fi îndeajuns, dac` majoritatea nu s-ar divide într-un strat de jos mai extins ]i un strat de mijloc mai restr@ns ... semiperiferiei îi este repartizat un rol economic specific, îns` motivul este mai pu\in economic decât politic ... se poate sus\ine cu succes c` economia mondial` ... ar func\iona la fel de bine ]i f`r` semiperiferie. Îns` ea ar fi din punct de vedere politic mult mai pu\in stabil`, deoarece ar fi vorba de un sistem mondial polarizat. Existen\a unei a treia categorii înseamn` clar c` stratul de sus nu se confrunt` cu opozi\ia unit` a tuturor celorlalte straturi, deoarece stratul de mijloc este ]i exploatat, ]i exploatator.“1

O mare parte din lucr`rile lui Wallerstein traseaz` expansiunea geografic` a sistemului mondial în decursul timpului. În special dou` etape marcheaz` dezvoltarea sa începând din secolul al XVI-lea pân` la sfâr]itul secolului al XX-lea. Înainte de secolul al XVIII-lea, sistemul era caracterizat de înt`rirea statelor europene ca urmare a e]ecului Imperiului Habsburgic de a converti economia mondial` care ap`rea într-un imperiu mondial. Comer\ul crescând cu continentul american ]i cu cel asiatic a îmbog`\it elitele micilor negustori din Europa în detrimentul muncitorilor salaria\i, în timp ce monarhii ]i-au extins puterea pentru a colecta taxele, a împrumuta banii ]i a-]i extinde mili\iile pentru a sprijini monarhiile absolute. Popula\iile locale din Europa au devenit tot mai omogene pe m`sur` ce minoritarii au fost expulza\i, în special evreii. În secolul al XVIII-lea industrializarea a înlocuit importan\a atribuit` produc\iei agricole, iar statele europene s-au angajat agresiv pentru exploatarea de noi pie\e. În decursul ultimelor 200 de ani, noi regiuni au fost absorbite în sistem, cum ar fi Asia ]i Africa, m`rind surplusul disponibil. Totu]i, abia în primii ani ai secolul al XX-lea sistemul mondial a devenit cu adev`rat global. Wallerstein urm`re]te de asemenea cre]terea ]i descre]terea hegemonilor sau a puterilor dominante de la centru în cadrul sistemului mondial în decursul timpului. În 1984, el a descris „trei modele“ de hegemonie: „Provinciile Unite (Olanda – n. trad.) la mijlocul secolului al XVII-lea, Regatul Unit al Marii Britanii la mijlocul secolului al XIX-lea ]i SUA la mijlocul secolului al XX-lea.“2 În lucr`rile sale mai recente a f`cut specula\ii cu privire la viitorul sistemului modial din perspectiva dezbaterilor privind presupusul declin al SUA în cadrul economiei mondiale ]i sfâr]itul r`zboiului rece. El se teme c` mul\i trag concluzii pripite referitoare la pr`bu]irea marxism-leninismului din 1989, sugerând c` pr`bu]irea

RELA|II INTERNA|IONALE

402

403

I. WALLERSTEIN

Uniunii Sovietice ]i a statutului ei de periferie nu este favorabil` for\elor dominante ale sistemului mondial capitalist deoarece a eliminat ultima mare for\` politic` stabilizatoare care ajuta la legitimarea hegemoniei SUA. În Geopolitics and Geoculture (1991) el sugereaz` c` perioada de hegemonie a SUA este posibil s` se fi sfâr]it o dat` ce companiile japoneze ]i vest-europene au devenit efectiv competitive cu cele americane. Îns` în absen\a „amenin\`rii sovietice“ este neclar dac` conflictele dintre statele din centru pot fi atenuate prin apelul la interese ideologice comune pentru sus\inerea cooper`rii. El consider` c` sistemul mondial va continua s` func\ioneze ca în ultimii 500 de ani în c`utarea unei continue acumul`ri de capital ]i bunuri, îns` periferia va fi din ce în ce mai marginalizat` pe m`sur` ce sofisticarea tehnologic` a centrului se va accelera. Pentru Wallerstein, sistemul capitalist mondial – care va mai fi valabil o bun` perioad` de timp – este caracterizat de unele contradic\ii fundamentale care îi vor aduce în cele din urm` pr`bu]irea chiar pe m`sur` ce pare c` î]i consolideaz` controlul global. În primul rând, exist` un dezechilibru permanent între cerere ]i ofert`. Cât timp deciziile privind ce ]i cum se produce se iau la nivelul companiei, dezechilibrul va fi mereu o consecin\` neinten\ionat` a unei mecaniz`ri ]i prefaceri [n bunuri economice. În al doilea rând, în timp ce pe termen scurt este logic pentru capitali]ti s` ob\in` profit prin retragerea capitalului de la un consum imediat, pe termen lung producerea ulterioar` a surplusului necesit` o cerere de mas` care poate fi satisf`cut` numai prin redistribuirea surplusului. În al treilea rând, exist` limite pân` la nivelul la care statul poate coopta lucr`tori pentru a men\ine legitimitatea sistemului capitalist. El afirm`:
„Oricând cei care de\in privilegiile încearc` s` coopteze mi]carea de opozi\ie prin acordarea unei mici p`r\i din aceste privilegii, ei î]i pot elimina, f`r` îndoial`, pe termen scurt oponen\ii; îns` de asemenea ei pot m`ri bre]a pentru urm`toarea mi]care de opozi\ie care va fi creat` în urm`toarea criz` a economiei mondiale. Astfel costul coopt`rii cre]te tot mai mult.“3

Ultima ]i cea mai semnificativ` este contradic\ia dintre unul singur ]i mai mul\i, coexisten\a unui sistem pluralist de state în cadrul unui singur sistem mondial. De]i favorizeaz` expansiunea sistemului, aceasta împiedic` ]i orice încercare de dezvoltare a unei cooper`ri mai mari pentru a contracara crizele sistemice din sistemul ca întreg. Abordarea lui Wallerstein este caracterizat` de dou` angajamente epistemologice de baz`. El se opune fundamental ideii c` procesele de „dezvoltare“ economic` din interiorul statelor pot fi studiate f`r` a le situa

într-un context istoric ]i spa\ial mult mai larg. A studia statul de parc` ar fi întregul în care problemele sunt ]i generate, ]i poten\ial rezolvate înseamn` a accepta necritic ideologia liberal` dominant` a progresului. Conform acestei ideologii, calea de ie]ire din situa\ia de subdezvoltare economic` pentru statele s`race este adoptarea caracteristicilor politice, economice ]i culturale ale statelor „dezvoltate“. Dac` guvernele adopt` politici de „pia\` liber`“ ]i promoveaz` spiritul antreprenorial privat ]i cultura antreprenorial`, nu exist` o barier` intrinsec` pentru modernizare. În mod similar, Wallerstein abordeaz` problema ]i pentru cei de stânga, care consider` c` subdezvoltarea este promovat` de statele din centru a c`ror prosperitate provine din capacitatea lor de a aduna surplusul economic de la statele din periferie. Deoarece aceasta presupune c` statele lumii a treia ar trebui cumva s` se retrag` din economia capitalist` mondial`, Wallerstein sus\ine c`, într-un sistem mondial unic, statele periferice nu se pot dezvolta de-a lungul unor direc\ii diferite de cele impuse de centru. Par\ial inspirat de opera lui Karl Polanyi, Wallerstein este foarte critic cu privire la ]tiin\ele sociale din Occident, care trateaz` politica, economia, istoria ]i sociologia ca „discipline“ separate ale ]tiin\elor sociale. Cu siguran\` c` el nu ar admite studiul rela\iilor interna\ionale ca o disciplin` autonom` ]i de aceea abordarea sa se contrazice în mod fundamental cu viziunea realist` conform c`reia autonomia rezult` din caracterul special al rela\iilor dintre state într-un mediu anarhic. Acesta este numai un aspect al structurii sistemului mondial, unul subordonat acestuia. Într-adev`r, el consider` c` dezvoltarea ]tiin\elor sociale din Occident nu poate fi disociat` de puterea crescând` a statului ]i de nevoia lui de „exper\i“ care s` îl asiste în conducerea „claselor periculoase“. De la sfâr]itul secolului al XVIII-lea, epoca modern` a fost dominat` de ideea de progres ]i de mitul politic c` suveranitatea este legitim` deoarece se spune c` puterea statelor provine de la „popor“. Wallerstein în\elege cel mai bine ideologiile moderne ale conservatorismului, liberalismului ]i socialismului ca programe politice pentru gestionarea fr`mânt`rilor sociale care produc constant schimb`ri economice. Desigur, la sfâr]itul secolului al XX-lea multe persoane consider` c` liberalismul este acum dominant. Programul politic axat pe trei idei, ]i anume votul universal, statul bun`st`rii ]i crearea unei identit`\i na\ionale, a asigurat efectiv legitimarea sistemului mondial în Europa ]i a furnizat un model de aspira\ie universal` în afara ei. Majoritatea oamenilor de ]tiin\` din domeniul social sprijin` ideologia liberal`, deoarece întreaga ini\iativ` a ]tiin\elor sociale se bazeaz` pe premisa progresului social întemeiat pe capacitatea de a mani-

217. 1984. Wallerstein preia pozi\ia lui Tro\ki de a renun\a la „socialismul dintr-o \ar`“. atunci întregul model al lui Wallerstein este pus la îndoial`. p. ci afirma\iile empirice privind inegalitatea inerent` sistemului capitalist. p. pe baza PIB pe cap de locuitor ]i a standardului de via\`. p. cum s-ar putea explica comportamentul competitiv al unit`\ilor politice înainte de secolul al XVI-lea? Ei sus\in c` exist` o logic` politic` distinct` care implic` lupta pentru putere dintre suverani. A]a cum a relevat Kal Holsti. 1985. Oameni de ]tiin\` mai ortodoc]i au atacat func\ionalismul structural extrem al abord`rii teoretice a lui Wallerstein. „The Rise and Future Demise of the World Capitalist System: Concepts for Comparative Analysis“. în P. 2. Ernesto Laclau. 387-388. 76. Este posibil s` se fac` afirma\ii deterministe privind primatul for\elor economice globale ]i. 23.. and the Civilizations: Essays. nr. deoarece alte forme de munc` au fost dominante în alte p`r\i ale lumii. 3. se poate observa o contradic\ie între afirma\iile empirice ale lui Wallerstein (care ar trebui s` poat` fi supuse test`rii ipotezelor) ]i dispre\ul s`u fa\` de metodologiile conven\ionale ale construirii teoriei în ]tiin\ele sociale. p. 1977. au ele sens pentru oamenii ]i organiza\iile care caut` s` ac\ioneze în contexte istorice mondiale ]i care au nevoie s` în\eleag` dinamica schimb`rii . Immanuel Wallerstein. Marxi]tii tradi\ionali s-au plâns c` nu a în\eles natura capitalismului ]i a pus accent mai degrab` pe logica schimbului la nivelul pie\ei decât pe modurile de produc\ie. 6. 1991. Boston. ar contesta faptul c`. 39. Immanuel Wallerstein. este uneori dificil s` plasezi unele state în cadrul unei categorii. pozi\ia geopolitic` ]i apari\ia politicii de la semiperiferii“. Reali]tii. Lucr`rile lui Wallerstein au constituit subiectul unei intense dezbateri. definind statele comuniste drept simple companii colective capitaliste a c`ror participare la sistemul mondial împiedic` tranzi\ia la socialism la niv