UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA SPECIALIZAREA DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ FORMA DE ÎNVĂłĂMÂNT

: ZI, F.R., I.D.

DREPT PENAL GENERAL
(SINTEZĂ PENTRU ANUL I, SEM I)
TITULAR DISCIPLINĂ:
PROFESOR UNIVERSITAR DR.GHEORGHE ALECU

E-MAIL:
ghalecu@yahoo.com

TEL./FAX: 0241.545.015

MIERCURI: 1400 – 1600 SALA 301

PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII:

1

CURSUL NR. 1 DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ŞI ŞTIINłĂ A DREPTULUI PENAL
Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept penal, ştiinŃa dreptului penal , principiile şi trăsăturile sale esenŃiale . Cuvinte cheie: drept penal, ştiinŃa dreptului penal ConŃinut: pp. 2-11 Întrebări: 1-11 Test: T 1 - Î 1 Dreptul penal are legături cu: a. dreptul internaŃional penal, drept procesual penal ? b. dreptul procesual penal, dreptul familiei, dreptul civil, dreptul muncii, dreptul constituŃional ? c. criminalistica, criminologie, penology, psihologia ?

1. Dreptul penal ca ramură de drept
1. NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal Pentru înŃelegerea dreptului penal, este necesar să cunoaştem premisele existenŃei acestuia – criminalitatea – adică faptele comise de infractori prin care se vatămă sau se pun în pericol valori sociale fundamentale, pentru care sunt necesare măsuri energice de prevenire şi combatere. Lupta împotriva infracŃiunilor – prin aplicarea de sancŃiuni împotriva celor ce săvârşesc asemenea fapte – constituie activitatea de constrângere penală sau de represiune penală, care devine o activitate socială necesară, fără de care apărarea valorilor fundamentale proteguite prin ConstituŃie şi legi nu s-ar putea realiza. Termenul „penal” derivă de la cuvântul de origine latină „poena” (pedeapsă), deci de la sancŃiunea aplicabilă pentru săvârşirea unei fapte prohibite. În literatura juridică denumirea „Drept penal” a fost privită în mai multe accepŃiuni: Drept penal pozitiv – care cuprinde totalitatea normelor juridice se reglementează reacŃia socială faŃă de criminalitate la un moment dat, într-un grup social oarecare. Altfel spus prin Drept penal se înŃeleg acele rânduieli juridice care se găsesc în vigoare la un moment dat în legislaŃia unui stat.Dreptul penal
2

Drept penal obiectiv – constă în acea substanŃă juridică a regulilor de drept privitoare la reacŃia socială faŃă de criminalitate, adică ceea ce decurge ca îndatoriri, interdicŃii şi consecinŃe din normele care reglementează reacŃia socială. Aşadar, în această accepŃiune se înŃelege însăşi continuitatea normelor de drept penal. Dreptul penal subiectiv – rezidă în aceea că statul (societatea) are drept de a emite norme juridice sancŃionate cu pedepse. De asemenea în doctrină expresia „drept penal” este folosită atât pentru a denumi dreptul penal ca ramură a sistemului nostru de drept, cât şi ca ştiinŃă a dreptului penal, ca ramură a ştiinŃelor juridice care studiază această ramură de drept. În ceea ce ne priveşte considerăm că dreptul penal este alcătuit din partea generală şi partea specială a unei singure ramuri a sistemului dreptului public intern, care, deşi sunt strâns legate între ele prezintă totuşi unele particularităŃi la care vom face referire în cele ce urmează. Partea generală a dreptului penal cuprinde normele penale generale, adică normele care reglementează în general lupta împotriva infracŃionalităŃii prin intermediul mijloacelor de drept penal. Aceste norme stabilesc scopul legii penale, arată modul cum se aplică aceasta în raport cu timpul şi spaŃiul, reglementează în general infracŃiunea şi formele acesteia, condiŃiile în care o persoană îşi angajează răspunderea penală şi modul cum se stabileşte această răspundere, fixează cadrul general al sancŃiunilor penale – atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, în lumina modificării legislative penale În ceea ce priveşte partea specială a dreptului penal, aceasta cuprinde normele penale speciale, adică acele norme care, spre deosebire de cele generale, nu prevăd reguli aplicabile tuturor faptelor de pericol social, ci reglementează lupta împotriva infracŃionalităŃii, chiar prin stabilirea acelor fapte, precum şi a sancŃiunilor care se aplică celor care le săvârşesc. Aceste norme se regăsesc atât în partea specială a Codului penal, cât şi în legi speciale cu dispoziŃii penale. Din cele ce preced putem defini dreptul penal (fără pretenŃia de a considera această definiŃie exhaustivă), ca fiind „ramura sistemului public intern care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează relaŃiile de apărare a valorilor sociale fundamentale” (suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia,proprietatea) precum şi stabilirea faptelor care constituie infracŃiuni (crime şi delicte cf. art. 3 n. C.pen.) şi a sancŃiunilor corespunzătoare, în scopul apărării ordinii de drept în România” . Examinând definiŃia dreptului penal ca ramură de drept, identificăm trăsăturile acestuia şi anume: a) Dreptul penal este o ramură distinctă autonomă. El are în acelaşi timp un dublu caracter – normativ şi sancŃionator. Normele dreptului penal se compun din două părŃi: un precept (praeceptus legis) care stabileşte conŃinutul legii şi o sancŃiune (sanctio legis) ce formează consecinŃa juridică în cazul în care violarea unui drept ar corespunde preceptului legii.
3

inviolabilitatea domiciliului. b) Caracterul de drept public Dreptul penal instituie raporturi de putere sau de autoritate între stat ca subiect dominant. au un dublu scop: preventiv (faŃă de persoanele predispuse la săvârşirea unor fapte similare incriminate de legea penală) şi represiv ( faŃă de autorii faptelor deduse judecăŃii). corespondenŃei. c) Caracterul unitar al dreptului penal 1 Revizuită prin legea 429/2003.X. Confirmat prin hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. Caracterele dreptului penal a) Caracterul autonom al dreptului penal rezidă în existenŃa propriilor reglementări. aşa cum am menŃionat mai sus când am examinat trăsătura autonomiei dreptului penal ca ramură. pe calea constrângerii prin aplicarea sancŃiunilor prevăzute de lege pentru comiterea faptelor incriminate. precum şi pedepsele şi alte sancŃiuni de drept penal care urmează să fie aplicate persoanelor care comit asemenea fapte. 767/31. stabileşte conduita necesară evitării oricăror atingeri a valorilor sociale esenŃiale ale societăŃii protejate. aprobată prin Referendumul NaŃional din 18-19 oct. I.X. nr. pedepsele aplicate. Dreptul penal constituie instrumentul politicii penale a statului care prin normele sale. a relaŃiilor de apărare socială care nu fac obiectul altei reglementări. cât şi reacŃia necesară împotriva infracŃiunilor în vederea restabilirii ordinii de drept şi securităŃii sociale. P. 3/22. vieŃii intime etc.2003.pen. c) Scopul dreptului penal este apărarea ordinii de drept împotriva criminalităŃii.b) DefiniŃia ramurii dreptului penal stabileşte faptele (acŃiunile şi inacŃiunile) susceptibile să aducă atingere ori să pună în pericol valorile fundamentale.2003. 3. sănătatea. integritatea corporală. 2003.) în cadrul cărora regulile de conduită sunt imperative pentru destinatarii legii penale. libertatea fizică şi psihică. De altfel. al puterii publice şi persoana fizică (sau juridică în lumina noului C. 4 . 2. reprezentant al societăŃii. condiŃiile tragerii la răspundere penală. aşa cum vom vedea în capitolul destinat răspunderii penale. Realizarea acestuia se face în principal pe calea prevenirii săvârşirii de infracŃiuni prin care să se pericliteze valorile fundamentale şi numai în subsidiar. Necesitatea ocrotirii penale a valorilor esenŃiale ale societăŃii Sistemul de valori consacrat de ConstituŃia României din 19911 se bucură de o poziŃie privilegiată în privinŃa ocrotirii juridice penale sub toate atribuŃiile sale – viaŃa. publicată în M. Of.

cuprinzând pe lângă relaŃiile de represiune penală şi pe cele de apărare socială. care prevede că aceasta poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenŃie internaŃională ori pe bază de reciprocitate. p. M. obligaŃia membrilor societăŃii de a se Legea 302/2004 a fost publicată în M. prin care statul are dreptul şi obligaŃia să tragă la răspundere penală pe infractor. Partea generală Universitatea A.28//C. Reproşurile aduse acestei opinii constau în aceea că se îngustează aria obiectului dreptului penal numai la relaŃiile sociale de conflict. Altfel spus. P. 594 din 1 iulie 2004. I nr. care se nasc nu doar din momentul săvârşirii faptei interzise. ignorându-se în fapt funcŃia normativă. educativă şi preventivă a acesteia. InstituŃia extrădării a făcut obiectul art. care prevăd în mod similar că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale. 3 2 5 .Acest caracter derivă din caracterul unitar al dispoziŃiilor de drept penal privind infracŃiunea. Cuza Iaşi vol. Conform celei de a doua concepŃii. dispoziŃii cuprinse în Codul penal. iar infractorul are obligaŃia să suporte pedeapsa.I. Cooperarea în domeniul justiŃiei administraŃiei şi afacerilor interne (JAI). 4 I. Dongoroz Drept penal 1939 p.262 al Codului penal în vigoare. All.2. Bulai – Manual de drept penal. având drept conŃinut dreptul statului de a pretinde o anumită conduită membrilor societăŃii – constând în abŃinerea de la săvârşirea anumitor activităŃi ilicite sau obligaŃia de a îndeplini anumite activităŃi şi corelativ. I 1993 p. Oancea op. Legea 269/2001 a fost abrogată prin Legea 304/2004.16 din noul C.pen. Caracterul unitar al dreptului penal român rezultă şi din dispoziŃiile art. pedepsele şi răspunderea penală. relaŃiile sociale represive şi de conformare iau naştere din momentul adoptării legii penale între stat şi membrii societăŃii. afară de cazul când legea dispune altfel Legea Nr. 4. Bucureşti 1997 p..pen. Această reglementare reprezintă o perfecŃionare şi amplificare a procedurilor prevăzute în legea 296/20013. cit. ca ramură a dreptului şi anume relaŃiile de represiune penală4 respectiv relaŃiile de apărare socială – represive şi de conformare5. 5 V.11.6. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională2 în materie penală reprezintă o componentă importantă a Capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Partea generală Ed. respectiv 511 din noul C. Obiectul dreptului penal În doctrina penală s-au conturat două concepŃii diferite cu privire la întinderea relaŃiilor care alcătuiesc obiectul dreptului penal. Zolyneak – Drept penal. obiectul dreptului penal are o construcŃie mai largă. obiectul dreptului penal îl constituie relaŃiile de represiune penală care se stabilesc după săvârşirea infracŃiunii între stat şi infractor. În viziunea primei concepŃii. Of. ci din momentul intrării în vigoare a legii penale.

a) Legătura cu dreptul constituŃional. b) Legătura cu dreptul procesual penal. Muraru – Drept ConstituŃional şi instituŃii politice Ed. Bucureşti 1998 p. Aşadar rolul activ al dreptului penal este de a apăra. contribuie la realizarea eficientă a sarcinilor proprii. persoana.În ce ne priveşte. suveranitatea. dreptul penal oferă sprijinul său ocrotirii legale a unor relaŃii ce fac obiectul de reglementare al dreptului familiei8. proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”6. 6. Între acestea vom examina doar câteva. 8 I. distrugere etc. înşelăciune. Actami. dreptul procesual penal reglementează căile. drepturile şi libertăŃile acesteia. P I nr.06.ca drept penal substanŃial sau material . relele tratamente aplicate minorilor. Dacă dreptul penal stabileşte faptele considerate infracŃiuni. independenŃa. cit. cele mai semnificative. ca ramură de sine stătătoare.2004 I. consolida şi dezvolta societatea românească. membrii săi în particular împotriva oricăror fapte antisociale ce cad sub incidenŃa legii penale. iar relaŃiile sociale de conflict reprezintă excepŃia de la regulă. dreptul penal ajută la apărarea dreptului de proprietate. delapidare. Această legătură este determinată de faptul că dreptul penal . unitatea şi indivizibilitatea statului. 5. şi aplicând sancŃiuni penale celor care comit astfel de fapte.este transpus în viaŃă prin dreptul procesual penal. Oancea op. sancŃiunile şi condiŃiile de tragere la răspundere penală.supune dispoziŃiilor legii penale.575/29. are strânse legături cu alte ramuri de drept care. supranumit drept penal formal sau instrumental. d) Legăturile dreptului penal cu dreptul familiei sunt relevate prin incriminarea unor infracŃiuni unor fapte ca: abandonul de familie. „Legea penală apără împotriva infracŃiunilor România. menŃinerii şi exercitării statale a puterii7. adulterul.. c) Dreptul penal are legături cu dreptul civil. p. În acestea. fără a-i afecta autonomia. procedura de stabilire a răspunderii penale.26. Of. Dreptul penal îşi interferează ocrotirea relaŃiilor sociale care apar în procesul instaurării. dar şi în altele care nu au făcut obiectul enumerării. Scopul dreptului penal Scopul dreptului penal în calitatea de principal instrument de realizare a politicii penale este de a apăra societatea în ansamblu. Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept Dreptul penal. 6 7 A se vedea art. 6 . în relaŃiile privind patrimoniul – incriminând infracŃiunile de furt.16. atunci când sancŃiunile de drept civil sunt insuficiente. subscriem acestei opinii deoarece raporturile juridice de conformare (de cooperare) sunt predominante în societate. bigamia.1 din Legea 301/2004 publicată în M.

cercetarea atentă şi sistematică a practici judiciare penale pentru a constata modul cum au fost interpretate dispoziŃiile penale. sociale şi juridice. ŞtiinŃa dreptului penal 1. aceasta din urmă având o sferă mai largă întrucât cuprinde teoriile. dintre finalitatea urmărită şi rezultatele opŃinute în practică. Acest studiu nu exclude. Examinând definiŃiile date ştiinŃei dreptului penal. Studiul asupra normelor şi instituŃiilor juridice penale priveşte cunoaşterea riguroasă a reglementării şi a voinŃei legiuitorului apelându-se la analiza morfologică. ŞtiinŃa penală şi ştiinŃa criminală ŞtiinŃa criminală este acel sistem de discipline care au drept obiect studiul crimei şi al criminalităŃii ca fenomene naturale. precum şi eliminarea din dreptul pozitiv a normelor şi instituŃiilor anacronice. 2. ci presupune. Obiectul ştiinŃei dreptului penal ŞtiinŃa dreptului penal are ca obiect de studiu. adică neconcordanŃa dintre forma şi conŃinutul lui. sistematizându-se normele şi instituŃiile în conŃinutul principiilor fundamentale. Din cele ce preced conchidem că ştiinŃa dreptului penal are misiunea de a descoperi evoluŃia fenomenului juridico-penal şi de a identifica împrejurările care determină crearea. iar când se constată că rezolvările date nu concordă cu legea se indică sensul exact al legii. NoŃiune. 7 . uzurparea de calităŃi oficiale etc. Acest termen este considerat mult mai adecvat şi mai exact decât termenul de ştiinŃă penală care are defectul de a nu exprima decât latura represivă şi reprezintă o parte mult prea îngustă din totalul problemelor criminalităŃii. dreptul penal în ansamblul său de norme şi instituŃii juridice.e) În privinŃa legăturii dreptului penal cu dreptul administrativ relevante sunt prevederile din dreptul penal ce reglementează infracŃiunule contra autorităŃilor statului – ultrajul. În urma studiului efectuat se extrag elementele de omogenitate şi de uniformitate. anatomică a normei de drept penal realizată cu ajutorul interpretării. 2. modificarea şi aplicarea în practică. ideile şi concepŃiile privitoare la scopul şi principiile dreptului penal. Studiul presupune un aspect critic care are ca obiect descoperirea imperfecŃiunilor dreptului. putem conchide că dreptul penal ca ramură a dreptului nu poate fi confundat cu ştiinŃa dreptului penal.

Cercetarea sociologică concretă – asigură strângerea de informaŃii utile în legătură cu eficienŃa instituŃiilor dreptului penal (exemplu cu privire la aplicarea şi executarea pedepselor etc. cum ar fi cele referitoare la aplicarea legii penale în spaŃiu şi în timp (teritorialitatea. Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal În privinŃa metodei raŃionale (logice) studiul se efectuează în toate ipostazele sale – exegetic.. universalitatea. neretroactivitatea legii penale etc. Studiul comparativ al trăsăturilor ramurilor.). evoluŃia şi dispoziŃia normelor şi instituŃiilor de drept penal – Această metodă relevă substratul istoric şi social al categoriilor juridice supuse analizei. fie că sunt expres formulate în lege. 3. întreaga activitate de luptă împotriva infracŃiunilor prin mijloace de drept penal. răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. Principiile fundamentale au totuşi o bază legală.pen.2-8). singurul temei al răspunderii penale) art.) care îşi au originea în primele. fie că se desprind din examinarea conŃinutului normelor penale care configurează instituŃiile de bază ale dreptului penal.72 respectiv 87 din noul C. aşa cum am menŃionat la obiectul ştiinŃei dreptului penal. I art. cum ar fi principiile cuprinse în art. Aceste reguli de bază acoperă toate institiŃiile fundamentale ale dreptului penal şi anume: infracŃiunea. personalitatea. Principiile fundamentale ale dreptului penal 1. (privind regulile generale de individualizare a pedepselor) etc. legea penală mai favorabilă. 8 . (legalitatea incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal) art.17 al. instituŃiilor şi normelor penale aparŃinând diferitelor sisteme de drept asigură reliefarea obiectelor particulare şi a celor comune ale normelor penale. docmatic şi critic.2 C. dar au o aplicabilitate mai redusă Codul penal în vigoare şi noul Cod penal nu consacră un cadru legal distinct principiilor de drept penal aşa cum sunt prevăzute în Codul de procedură penală regulile de bază ale procesului penal (Cap.pen. Metoda experimentului – priveşte utilizarea experimentală a unor măsuri de combatere a criminalităŃii şi a unor modalităŃi de executare a sancŃiunilor de drept penal. NoŃiunea şi sistemul principiilor fundamentale de drept penal Principile fundamentale sunt ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat întregul drept penal. Metoda istorică se foloseşte pentru cercetarea condiŃiilor privind apariŃia.2 (infracŃiunea.3. Principiile fundamentale se deosebesc de principiile speciale.

Principiile fundamentale ale dreptului penal Principiul reacŃiei sociale împotriva infracŃiunilor Acest principiu capătă o relevanŃă tot mai mare întrucât dreptului penal. unităŃii şi indivizibilităŃii statului. drepturile acestuia la asistenŃă juridică. fiind consacrat în DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789. şi art. medicală etc.pen. În dreptul penal principiul umanitar are două valenŃe: – pe de o parte. Acesta a fost reiterat în DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi cetăŃeanului adoptată de Adunarea Generală a ONU din 10 decembrie 1948 şi apoi în Pactul InternaŃional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de acelaşi organism la 16 decembrie 1966.pen. dreptul penal trebuie să asigure protecŃia persoanei fizice prin incriminarea faptelor îndreptate împotriva ei şi a intereselor sale. Principiul incriminării faptelor care prezintă un anumit grad de pericol social Acest principiu este reglementat de art. 9 . ca ramură distinctă alături de celelalte ramuri de drept îi revine sarcina afirmării şi consolidării structurilor statale. – pe de altă parte. El a fost pentru prima dată afirmat în timpul RevoluŃiei burgheze din FranŃa. constrângerea penală având un caracter uman.18 din noul C.1 C.17 din actualul C. a apărării suveranităŃii. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”. şi prevede că „Fapta care prezintă pericol social în înŃelesul legii penale este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. respectându-se demnitatea infractorului. Principiul umanismului Acest principiu presupune că întreaga reglementare penală să pornească de la interesele fundamentale ale omului. Principiul legalităŃii Constituie cel mai important instrument de protecŃie juridică împotriva arbitrariului şi abuzului.2. Conceptualizarea acestui principiu ce exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta s-a făcut potrivit adagiilor latine: nullum crimen sine lege – nu există infracŃiune fără lege şi nula poena sine lege – nu există pedeapsă fără lege.pen. acest principiu vizează pe cei care au încălcat legea penală. independenŃei.

dar şi alte persoane care au determinat. Principiul egalităŃii în faŃa legii penale trebuie examinat în strânsă legătură cu principiul umanismului legii penale. atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridicopenale. Principiul egalităŃii în faŃa legii penale Legea penală nu are o consacrare expresă a acestui principiu. iar în măsura în care sunt pronunŃate pedepsele în cauzele penale concrete. Pedeapsa penală nu poate fi transferată niciodată altei persoane. asigură prevenŃia generală.pen. Din analiza textelor prezentate mai sus se degajă regula potrivit căreia trebuie interzise sub sancŃiune penală numai acele acŃiuni şi inacŃiuni ce prezintă un grad de pericol social suficient de mare care să impună o reacŃie prin mijloace de drept penal împotriva făptuitorului.16 al. 10 .1 că „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice fără privilegii şi discriminări”. ConstituŃia României din 1991 (completată şi modificată în urma referendului din 18-19 oct. 2003) prevede în art. care conturează şi descrie noŃiunea faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni. Potrivit acestui principiu. Principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală Legea penală.În mod implicit substanŃa acestui principiu rezultată şi din prevederile art. se realizează prevenŃia specială pentru cel condamnat. restrângând ilicitul penal doar la acele fapte care au un anumit grad de pericol social. imunităŃilor şi inegalităŃilor de tratament în aplicarea legii penale. însă egalitatea în faŃa legii are o semnificaŃie aparte în condiŃiile statului de drept în care noua concepŃie de înfăptuire a justiŃiei are la bază excluderea privilegiilor. cât şi în cea de destinatari ai exigenŃelor acestei legi.181 din actualul C. Răspunderea penală personală este determinată de scopul pedepsei care impune ca măsurile de reeducare prin aplicarea unor sancŃiuni de drept penal să fie luate numai faŃă de persoana care a săvârşit o infracŃiune. toŃi membrii societăŃii se află într-o poziŃie egală faŃă de prevederile legii penale. ajutat în orice mod la săvârşirea acelei infracŃiuni). prin conŃinutul şi sancŃiunile prevăzute. Principiul răspunderii penale personale Potrivit acestui principiu pot fi trase la răspundere penală numai persoanele care au săvârşit o infracŃiune şi care sunt vinovate de aceasta (numai persoana care a suprimat viaŃa unei alte persoane va fi pedepsită.

Luarea măsurilor de siguranŃă ca sancŃiuni de drept penal ce înlătură anumite stări de pericol remarcate cu prilejul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală constituie măsuri de prevenire a săvârşirii unor fapte similare. INTREBǍRI: 1. nu doar în plan intern. Prevenirea infracŃiunilor este şi o preocupare a statelor pe plan internaŃional.Scopul dreptului penal 6.Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept 7.NoŃiunea de ŞtiinŃă penală şi ştiinŃă criminală 8.Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal 10.NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal 2.Obiectul ştiinŃei dreptului penal 9.Obiectul dreptului penal 5.Principiile fundamentale ale dreptului penal 11 .Obiectul dreptului penal 3.Caracterele dreptului penal 4.

Izvorul constitutiv (sursa publică) al dreptului îl reprezintă voinŃa puterii publice. 12 . izvor constitutiv. ConŃinut: pp. NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal Pentru determinarea noŃiunii de izvor de drept al ramurii dreptului penal vom examina conceptul de izvor de drept sub mai multe accepŃiuni. întrucât în acest act se exprimă conŃinutul regulilor de drept. Legile penale ? d. izvor formal. formată din reguli de conduită. care după unii autori ar fi regulile juridice anterioare. Izvoarele istorice ale dreptului. 2 IZVOARELE DREPTULUI PENAL Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal Cuvinte cheie: izvor natural. NoŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal 1. cerinŃele şi aspiraŃiile vieŃii sociale. Izvorul formal (sursa juridică) a dreptului este actul în care se regăseşte exprimată voinŃa puterii publice. 12-15 Întrebări: 11-20 Test: T 2 . specifice teoriei generale a dreptului care distinge: NoŃiunea de izvor natural (sursa socială) a dreptului rezidă din nevoile. ci doar cu materiale informative. a+b+c ? 1.Î 1 Izvoare ale dreptului penal pot fi: a. fără ca acestea să poată deveni reguli de drept.1. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale ? b.CURSUL NR. În cazul acestora nu avem de-a face efectiv cu izvoare. izvor istoric. după care s-a inspirat dreptul actual (precedentele juridice). Pentru dreptul penal izvorul natural este reprezentat de necesitatea apărării valorilor sociale. ConstituŃia? a.

o importanŃă deosebită o au capitolele II şi III din Titlul II care consacră drepturile. legi organice şi ordinare. minoritatea.2003. ConstituŃia României Legea fundamentală a Ńării reprezintă principalul izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Partea generală cuprinde opt titluri: legea penală şi limitele ei de aplicare. alin. abŃinerea de la săvârşirea de infracŃiuni. Parlamentul adoptă legi constituŃionale. iar. este criticabilă. Specific izvoarelor dreptului penal este gradul mare de stabilitate. 2. înlocuirea răspunderii penale. 3. Specificul izvoarelor dreptului penal Prin prisma formei pe care pot să o îmbrace izvoarele dreptului penal pot fi numai legile. plasând în Titlul I Crimele şi delictele contra persoanei. Codul Penal în vigoare (cât şi structura nouă cuprinsă în Legea 301/2004) are o construcŃie bipartită: parte generală şi parte specială. 9 13 .2. republicată în Monitorul Oficial al României. libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor. Partea I. Din ansamblul normelor constituŃionale fundamentale. 141 din Codul Penal actual. Considerăm că prevederea art. infracŃiunea. pe de altă parte. pentru a reglementa relaŃiile ce iau naştere după ce au fost săvârşite infracŃiuni.10. deoarece normele penale speciale sunt cuprinse în Codul Penal. măsurile de ConstituŃia României (revizuită) – adoptată la 21 noiembrie 1991. 1 din ConstituŃia României9. Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal Legile penale au fost adoptate pentru a reglementa relaŃiile sociale ce se statornicesc între oameni pentru impunerea unei conduite care să determine. iar la alin. h) se stipulează că “prin lege organică Parlamentul reglementează infracŃiunile. potrivit căreia prin “lege penală se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi şi decrete”.1. pedepsele. nr.2. inclusiv pentru dreptul penal şi datorită poziŃiei sale supraevaluate în ierarhia actelor normative. 767/31. Potrivit prevederilor art.1. pedepsele şi regimul executării acestora”. 2. pe de o parte. Izvoarele dreptului penal 2. 73. lit. În acest sens trebuie subliniată preocuparea legiuitorului de a realiza în viitorul Cod penal o unificare a majorităŃii normelor de incriminare cuprinse în legi speciale precum şi o resistematizare a părŃii speciale.

a) Legile penale complementare Numărul normelor complementare este în scădere deoarece este firesc ca normele penale generale să fie introduse în Codul Penal b) Legile penale speciale Sunt izvoare ale dreptului penal şi cuprind norme care fie consacră o anumită categorie de infracŃiuni sau reglementează răspunderea penală a unei anumite categorii de persoane.10.1999). infracŃiuni contra capacităŃii de apărare a României. 2 din ConstituŃia României (revizuită în 2003) potrivit cărora “Tratatele ratificate de Parlament. înŃelesul unor termeni sau expresii în legea penală.U.1990. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale În legătură cu caracterul de izvor de drept al tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale în doctrină s-au conturat două concepŃii: a) Prima le consideră drept izvoare directe ale dreptului penal deoarece. infracŃiuni contra patrimoniului. infracŃiuni contra autorităŃii. după ratificare. infracŃiuni care aduc atingere unor relaŃii privind convieŃuirea socială. dar conŃinând şi dispoziŃii de drept penal. fac parte din dreptul intern” (exemplificăm OrdonanŃa nr. cazuri care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele condamnării. 19/19. infracŃiuni contra persoanei. b) Sunt izvoare indirecte ale dreptului penal tratatele şi convenŃiile internaŃionale prin care statul român se angajează să incrimineze şi să sancŃioneze pe plan intern anumite fapte periculoase pentru întreaga umanitate. fiind în general legi nepenale. pe genuri de infracŃiuni: infracŃiuni contra siguranŃei statului. Partea specială a Codului Penal actual este structurată pe 10 titluri.U. infracŃiuni de fals. iar prin Legea nr.12.siguranŃă. 3. infracŃiuni contra păcii şi omenirii. 20/1990 pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi Codului de Procedură Penală s-au adus modificări 14 . fie modifică pedepsele pentru unele fapte deja incriminate . ele devin aplicabile fără a mai fi necesar un alt act normativ special de introducere în ordinea internă a dreptului lor. infracŃiuni la regimul stabilit pentru anumite activităŃi economice. 93/1999 de ratificare a Tratatului dintre România şi S. infracŃiuni care aduc atingere unor activităŃi de interes public sau altor activităŃi reglementate de lege. În acest sens operează prevederile art. 11. c) Legile speciale nepenale cu dispoziŃii penale Aceste legi sunt izvoare ale dreptului penal.A. acestea purtând denumirea de infracŃiuni de drept internaŃional (exemple: ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi degradante adoptată la New York la 10. privind asistenŃa judiciară în materie penală semnat la Washington la 26. şi ratificată de România prin Legea nr. potrivit legii. alin.05. deşi au un caracter mixt.1984 de Adunarea Generală a O.N.

135.ConcepŃiile doctrinare despre Tratate şi ConvenŃii internaŃionale 19.art. 175. 117 Cod penal.situaŃie în care se face aplicaŃiunea dispoziŃiilor legislaŃiei noastre penale. infracŃiunea fiind cuprinsă în Titlul I. 2671 Cod penal)10. 2 din ConstituŃia României (revizuită). cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii favorabile . INTREBǍRI: 11. 20. Potrivit prevederilor art.DefiniŃia şi prezentarea izvorului formal 17. g).DefiniŃia şi prezentarea izvorului natural 15.NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal 12.DefiniŃia ConvenŃiilor internaŃionale 10 Noul Cod penal incriminează “expulzarea” în art. atunci când există neconcordanŃe între pactele şi tratatele internaŃionale privitoare la drepturile internaŃionale ale omului la care România este parte şi legile interne au prioritate reglementările internaŃionale.DefiniŃia Tratatelor internaŃionale 20. lit. iar “tortura” prin art.Clasificarea izvoarelor dreptului penal 14. capitolul I “Crime şi delicte contra umanităŃii”. alin.DefiniŃia şi prezentarea izvorului constitutiv 16. care reglementează expulzarea şi a fost incriminată “tortura” prin dispoziŃiile art. 15 .DefiniŃia şi prezentarea izvorului istoric 18.Specificul izvoarelor dreptului penal 13. considerând-o “crimă contra umanităŃii”.

PRINCIPALUL IZVOR AL DREPTULUI PENAL Obiective: informarea studenŃilor despre “Legea penală” . ConŃinut: pp. izvor formal. 72.de drept penal execuŃional ? b.de drept penal. 3 LEGEA PENALǍ . pedepsele şi regimul juridic al acestora”. h din ConstituŃia României11. alin.de drept penal material ? c. Denumirea de “Lege penală” este atribuită unei simple norme juridice sub o dublă condiŃie: să aibă caracter penal şi să fie cuprinsă într-un act legislativ cu 11 “Parlamentul adoptă legi constituŃionale. iar în măsura în care se referă la executarea pedepsei.CURSUL NR. pot fi revendicate de dreptul execuŃional penal 1. normele juridice penale şi interpretarea legii penale Cuvinte cheie: izvor natural. În Codul Penal expresia de “Lege penală” este folosită nu numai în sensul la care am făcut referire în ultimul alineat. legi organice şi legi ordinare. NoŃiunea de lege penală În Titlul VIII al Codului Penal. izvor istoric. art. 16-21 Întrebări: 21-27 Test: T 3 . 141 intitulat marginal “Legea penală” se precizează că: prin “Lege penală” se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete. 16 . ci şi în sens restrâns. Prin lege organică se reglementează … infracŃiunile. de act normativ emis Parlamentul României în baza art.Î 5 Normele juridice cuprinse în noul cod penal aprobat prin Legea 304/2004 sunt norme juridice: a. izvor constitutiv. 1 şi 3 lit. categoriile de legi penale.

inundaŃii. alte 17 . Acestea sunt reprezentate de codurile penale. Aceste legi vor fi înlocuite doar în momentul modificării structurale ale condiŃiilor ce le-au determinat.caracter de lege. având ponderea cea mai mare în cadrul legislaŃiei penale. indiferent dacă acesta este o lege penală sau o lege extrapenală ce conŃine dispoziŃii cu caracter penal. Din cauza contextului în care apar normele penale excepŃionale derogă de la dreptul comun. provocate de unele situaŃii excepŃionale de origine naturală sau socială (calamităŃi. Legile penale temporare au o durată limitată de aplicare. fie din împrejurările deosebite ce au impus adoptarea lor (cutremur. Categorii de legi penale Clasificarea legilor penale s-a făcut în mai multe categorii. Aceste legi penale excepŃionale sunt de regulă legi temporare. nu au fixată durata de aplicare. Legile penale excepŃionale apar în condiŃii deosebite de evoluŃie a fenomenului infracŃionalităŃii. Legile penale permanente sunt acelea care în cuprinsul lor. în raport cu anumite criterii unanim acceptate în doctrina juridică din Ńara noastră la care achiesăm şi pe care le vom prezenta în cele ce urmează. Singura lege penală în Ńara noastră este Codul Penal care se caracterizează printr-un sistem unitar de norme. având o structură internă bine determinată cuprinzând două părŃi: una generală şi alta specială. cât şi majoritatea normelor incriminatoare. a) După întinderea domeniului de reglementare distingem legi penale generale şi legi penale speciale. Din această categorie fac parte Codul Penal şi majoritatea legilor speciale. Legile penale ordinare sunt adoptate în condiŃii normale de luptă împotriva fenomenului infracŃional. fie înăsprirea condiŃiilor de aplicare şi executare a pedepsei. fixată prin textul de lege ce stabileşte data la care aceasta iese din vigoare (legi formal temporare). b) După criteriul duratei de aplicare a legilor penale. stare de război etc. Legea penală generală. acestea se împart în legi penale permanente (cu durată nedeterminată) şi legi penale temporare (cu durată determinată). Ele se caracterizează prin stabilitate şi durată îndelungată de acŃiune şi îmbracă forma legilor penale generale. constituie ceea ce se denumeşte în mod curent dreptul comun în materia dreptului penal.). cât şi a legilor penale speciale. 2. rămânând în vigoare atâta timp cât se menŃin situaŃiile excepŃionale ce au impus adoptarea lor. stabilind un regim sancŃionator mai aspru pentru anumite infracŃiuni. Prin legile penale generale înŃelegem acele legi care cuprind un ansamblu complet şi sistematizat de norme penale generale şi speciale ce conŃin majoritatea instituŃiilor de drept penal atât norme cu valoare de principiu. fie incriminând în premieră fapte ce dobândesc un pericol social deosebit în situaŃia dată.

aşa cum am subliniat mai sus. NoŃiunea şi structura normei juridice penale Normele juridice penale reprezintă o categorie de norme juridice care se caracterizează prin conŃinutul şi structura lor specifică. normele juridice se compun din trei elemente: o ipoteză. precum şi sancŃiunile aplicabile în cazul încălcării lor. ImportanŃa acestei clasificări rezidă în aceea că în caz de concurs între cele două categorii de norme. ele înglobează particularităŃi ce le impun caractere specifice. o abordare unanimă chiar dacă.a. se modifică şi se sting raporturile juridice penale. în doctrină. Categorii de norme penale Criteriile de clasificare a normelor penale cunosc. iar normele onerative conŃin de regulă îndatorirea de a săvârşi o anumită faptă sau de a acŃiona într-un anumit mod. devine incidentă regula conform căreia normele speciale derogă de la cele generale potrivit adagiului latin “specialia generalibus derogant”. Toate aceste norme sunt cuprinse în partea generală a Codului Penal şi foarte rar în unele legi speciale. Astfel: a) După conŃinutul şi sfera de aplicare deosebim norme penale generale şi norme penale speciale. Normele prohibitive conŃin ca regulă de conduită interzicerea de a săvârşi fapta descrisă în dispoziŃie. Aceste norme se încalcă prin omisiune (exemple: infracŃiunile de nedenunŃare a săvârşirii unor fapte sau omisiunea sesizării unor fapte organelor judiciare). Această clasificare a normelor penale stă la baza împărŃirii infracŃiunilor în comisive (corespunzătoare normelor prohibitive) şi omisive (corespunzătoare normelor onerative) ceea ce clarifică aspectele legate de vinovăŃie ca element al infracŃiunii. 18 . atrag autoabrogarea lor (legi temporare prin conŃinut). În general. b) După caracterul regulii de conduită se face distincŃia între norme prohibitive şi onerative. tentativă ş. Norme penale generale prevăd condiŃiile în care se nasc. 2. fiind incidente în raport cu normele speciale.catastrofe naturale) care. prescriind reguli de drept penal. Ele sunt de cea mai largă aplicaŃie. Normele juridice penale 1. DiferenŃa dintre aceste două categorii se realizează în funcŃie de conŃinutul şi sfera lor de incidenŃă. odată încheiate. o dispoziŃie şi o sancŃiune. Regulile pe care aceste norme le conŃin acŃionează odată cu acŃiunea normelor speciale.

19 . Normele cadru sau normele în alb – se caracterizează prin aceea că au în conŃinutul lor o dispoziŃie de incriminare cadru şi sancŃiunea corespunzătoare acestei incriminări. NoŃiunea şi necesitatea interpretării legii penale Interpretarea legii penale este o operaŃie logică. de lămurire a conŃinutului unei legi penale pentru aflarea şi explicarea înŃelesului real al legii potrivit voinŃei legiuitorului care a adoptat-o. dispoziŃie şi sancŃiune). există: Norme penale unitare sau complete – sunt acelea care cuprind toate elementele necesare incriminării şi sancŃionării unei fapte ca infracŃiune (ipoteză. face trimitere la acea normă . 2. Această completare poate avea loc în două moduri: Pe cale de referire – adică una din norme se referă la cealaltă normă aşa încât prima (norma de referire) se completează prin a doua (norma complinitoare). în acest caz având ceea ce se numeşte norma de trimitere. În funcŃie de cel care face interpretarea vom avea: a) Interpretarea legală sau autentică Este opera legiuitorului în momentul când adoptă o anumită lege penală şi constă în explicarea în conŃinutul acesteia a unor termeni.c) În funcŃie de gradul de coeziune al normei juridice penale. pentru a nu o mai repeta în conŃinutul său. în raport cu elementele sale componente. fie din altă lege. Interpretarea legii penale 1. urmând ca prevederea faptelor prohibite să se facă ulterior în alte acte normative. în procesul aplicării dreptului. Pe cale de trimitere – adică una din norme (norma de trimitere) adoptă în total o altă normă (norma împrumutată) şi. expresii sau situaŃii juridice care conferă o interpretare unitară (Titlul VIII al PărŃii generale a actualului Cod penal). Normele de referire şi normele de trimitere Alcătuirea unei norme poate fi de manieră încât să se completeze cu o altă normă fie din aceeaşi lege. de organul judiciar sau de teoreticienii dreptului penal. În acest caz avem ceea ce se numeşte normă de referire. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că. organul de aplicare are întotdeauna un sistem de norme cu caracter general şi impersonal din care trebuie să selecteze norma care se aplică la cazul concret. raŃională. Felurile interpretării Pentru interpretarea legii penale se folosesc în general aceleaşi procedee ca şi la interpretarea oricărei alte legi. Interpretarea legii penale poate fi făcută de către legiuitor.

b) Interpretarea logică sau raŃională Se face cu ajutorul demonstraŃiei logico-raŃionale. aceasta se face de către teoreticienii dreptului penal care prin tratatele. ce nu trebuie confundată cu interpretarea extensivă are scopul de a scoate în evidenŃă înŃelesul unei dispoziŃiuni de lege prin analogie cu o altă dispoziŃie cu caracter comun în care legiuitorul s-a pronunŃat în mod clar şi explicit. 4. punându-se astfel în lumină înŃelesul unei dispoziŃiuni legale din raŃiunea legii. manualele. din intenŃia legiuitorului şi din spiritul vremii (perioada în care a fost adoptată). c) Interpretarea doctrinară sau ştiinŃifică Aşa cum am arătat cu prilejul analizei necesităŃii interpretării. cursurile. c) Interpretarea sistematică sau de corelaŃie Urmăreşte stabilirea înŃelesului unei norme penale cu ajutorul legăturilor explicite sau implicite pe care le are cu alte norme penale cuprinse în aceeaşi lege sau în alte legi din sistemul dreptului pozitiv.b) Interpretarea judiciară sau cauzală Se realizează de organele judiciare în activitatea de aplicare a dispoziŃiilor legale la cazurile concrete cu care au fost investite spre soluŃionare. Metode de interpretare Teoria generală a interpretării legilor recunoaşte următoarele metode principale de interpretare: a) Interpretarea literară. sintactic (cercetează funcŃiile cuvintelor în propoziŃie şi al propoziŃiilor în frază) şi stilistic (care vizează aflarea înŃelesului legii din întreaga construcŃie a textului lui). Ea se foloseşte atunci când apar unele imperfecŃiuni ce pot determina înŃelesuri diferite ale aceluiaşi text şi se face pe baza unui studiu etimologic (care exprimă înŃelesul cuvintelor). Această interpretare este obligatorie numai în cazul concret judecat definitiv. monografiile şi articolele sau lucrările publicate fac un examen teoretic al normelor penale şi al implicaŃiilor practice ce apar în procesul de aplicare. d) Interpretarea analogică. textuală sau gramaticală Această metodă constă în analiza conŃinutului şi sensului legii penale cu ajutorul textului în care este exprimată acea normă penală. 3. Se relevă în acest fel principiile care guvernează şi se delimitează mai clar conceptul şi câmpul de aplicare al respectivei norme. Rezultatele şi limitele interpretării În urma interpretării legii penale prin metodele arătate mai sus rezultă existenŃa următoarelor tipuri de interpretare: a) Interpretarea declarativă 20 .

INTREBARI: 21.Interpretarea legii penale 25.Rezultatele şi limitele interpretării 21 .Categorii de legi penale 23. Felurile interpretării 26. ci se face în vederea cunoaşterii şi înŃelegerii sensului real al normei. Interpretarea legii penale nu constituie un scop în sine. c) Interpretarea extensivă Intervine atunci când norma penală incriminată exprimă mai puŃin în raport cu intenŃia legiuitorului. Metode de interpretare 27.Normele juridice penale 24.Întălnim o astfel de interpretare atunci când textul interpretat exprimă exact ceea ce legiuitorul a vrut să reŃină prin acea lege. b) Interpretarea restrictivă Apare atunci când în urma procesului de interpretare se constată că legea spune mai mult decât a vrut legiuitorul. NoŃiunea de lege penală 22.

ConŃinut: pp. 4 APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: timp. persoane. în cazul săvârşirii unor fapte interzise. prin respectarea obligaŃiilor impuse prin aceste dispoziŃii şi în subsidiar prin aplicarea sancŃiunilor penale faŃă de cei care nu respectă obligaŃiile imperative ale legii. Prin aplicarea legii penale întelegem executarea sau îndeplinirea îndatoririlor pe care ea le prevede ce pot avea loc. principiul realităŃii legii penale? d. NoŃiunea aplicării legii penale Aplicarea legii penale se face în principal prin executarea de bună voie de către cei cărora li se adresează. 22 . principiul universalităŃii legii penale? 1. principiul activităŃii legii penale? b.CURSUL NR. ConsideraŃii generale 1. destinatarii sau beneficiarii prevederilor Legii şi faptele acestora. principiul personalităŃii legii penale? c. fie silit. teritoriu. 2. Elementele în raport cu care se aplică legea penală Atunci când examinăm aplicarea legii penale trebuie să avem în vedere elementele care fixează limitele acesteia – timpul şi spaŃiul – dar şi celelalte elemente fără de care nu ar fi posibilă aplicarea legii penale – subiecŃii – persoanele. 22-29 Întrebări: 28-35 Test: T 4 .Î 1 Care sunt principiile aplicării legii penale în timp ? a. fie de bună voie.

2005.2004 şi Legea 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor judiciare dispuse în cursul procesului penal care urmau să intre în vigoare la 29 iunie 2005. în M. EficienŃa în timp a Legii penale. pentru armonizarea completă a legislaŃiei în conformitate cu acquis-ul comunitar.pen.06.în special. P I nr. Faptele – Aşa cum am subliniat anterior în cazul raportului juridic de conformare.NoŃiunea aplicării legii penale în timp Aplicarea legii penale în raport cu timpul ridică probleme privind determinarea legii incidente. moment când dobândeşte caracter obligatoriu şi durează până în clipa când este scoasă din vigoare (care poate avea loc prin mai multe modalităŃi: abrogare. Principiul activităŃii legii penale în timp Potrivit art. SpaŃiul – Având în vedere că Legea penală română are forŃă obligatorie pe teritoriul pe care îşi exercită suveranitatea. Noile legi reglementau în chip diferit de actuala legislaŃie penală în vigoare multe dintre instituŃiile dreptului penal la care vom face referiri în cele ce urmează.552/28.2005 publ.) „Legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. 2. Aplicarea legii penale în timp 1. iar ipoteza raportului juridic de conflict are în vedere fapta concretă care a generat acest raport. 58 din 23.în general .şi a legislaŃiei penale . la succesiunea unor legi penale care reglementează în chip diferit aceleaşi relaŃii de apărare socială12. întotdeauna raportarea se face la faptele prevăzute şi interzise sub sancŃiune penală. statul nostru – prin lege – stabileşte corelaŃia între valorile şi relaŃiile sociale pe care acesta le reglementează şi limitele teritoriului. Măsura intrării în vigoare a fost amânată până la 1 septembrie 2006 prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. adică acelea care se află fie în calitate de destinatari. P I 575/29. asistăm la o permanentă mişcare a legislaŃiei .06. Of.Of. fie ca beneficiari ai prevederilor sale. În contextul pregătirii României în vederea integrării în Uniunea Europeană. 12 23 . şi (art. deci aplicabile în reglementarea relaŃiilor de apărare socială la un moment dat.06. începe cum este şi firesc după momentul intrării sale în vigoare. Acesta este determinat de legiuitor şi durează din momentul intrării în vigoare a legii edictate de Parlament până la ieşirea din vigoare care poate fi diferită în raport de prevederile ConstituŃiei şi a legii. ajungerea la termen sau încetarea condiŃiilor care Legea 301/2004 publ. Persoanele – Prin legea penală se stabileşte sfera persoanelor care pot fi subiecte de drept penal.4 din noul C. în M.10 din actualul C.pen.Timpul aplicării legii penale este unul dintre elementele esenŃiale în raport cu care se stabileşte întinderea Legii penale. 2. la adoptarea şi punerea în vigoare a unor legi şi la abrogarea altora. modificare.

Durata şi limitele aplicării legii penale în timp Durata de aplicare. Din interpretarea ultimei teze a textului de mai sus „afară de cazul când legea dispune altfel” constatăm că se referă la cazurile speciale pe care le creează 24 . în funcŃie de întinderea ei şi de necesitatea de a fi studiată şi cunoscută de către autorităŃile executive. Abrogarea este cauza principală de scoatere din vigoare a unei legi şi constă în încetarea activităŃii legii penale prin diferite tehnici legislative. DispoziŃiile legii speciale sunt derogatorii de la prevederile legii generale ale cărei prevederi rămân în continuare în vigoare.pen în art. Cât priveşte abrogarea tacită sau implicită. actual în art. dar în mod diferit.511 prevăd că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale dacă legea nu mai prevede altfel”. 4.362 cât şi Noul C. deşi a apărut o nouă lege care reglementează aceleaşi relaŃii sociale. adică a încetării efectelor juridice ale acesteia sunt multiple. de cele judecătoreşti si de populaŃie. 3.au determinat edictarea unei legi excepŃionale ori schimbarea condiŃiilor socialpolitice care au fundamentat la un moment dat apariŃia unei legi). aceasta operează atunci când. b) la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conf. Concursul de legi penale în timp Concursul de legi penale constă în coexistenŃa a două sau mai multe legi penale care reglementează concomitent.12 prevede că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiŃiile şi în temeiul legii”. aceleaşi instituŃii de drept penal. Intrarea în vigoare se concretizează în două modalităŃi: a) la data expresă prevăzută în lege (se practică de obicei în dispoziŃiile finale ale legilor organice). Atât C. Acest principiu îşi găseşte sorgintea în ConstituŃia României care în art. Ieşirea din vigoare a legii penale. aşa cum am mai menŃionat. Intervalul de 3 zile poate fi mai mare dacă legea prevede expres. impunând anumite reguli ce urmează să se aplice cu privire la unele situaŃii şi pentru un anumit timp. reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare a legii penale. Aceasta poate fi: abrogarea expresă – atunci când legiuitorul foloseşte o clauză generală cum ar fi: „se abrogă orice dispoziŃii contrare acestei legi” „se abrogă la data intrării în vigoare a altei legi care se stipulează în mod expres”.23 al.78 din ConstituŃia României). ModalităŃile ieşirii din vigoare a Legii penale. nu se precizează expres că legea veche va fi scoasă din uz. Legea specială apare după legea generală şi creează un regim special. art.pen.

5. ceea ce implică intrarea în vigoare odată cu legea interpretată şi nu de la publicarea legii interpretative. Rezultă că în cazul concursului de legi penale se aplică legea specială în defavoarea celei generale sau cea excepŃională în raport cu cea specială şi cea generală13. ca şi în condiŃiile prelungirii termenului de punere în aplicare a acestuia din urmă la 1 septembrie 2006.pen. dar şi după ieşirea din vigoare a legii penale (ultraactivitatea legii). în unele împrejurări. 6. Pentru clarificarea aplicării principiilor retroactivităŃii legii penale dezincriminatoare vom face câteva explicaŃii comparative între prevederile actualului C. În doctrina penală. Dacă principiul activităŃii legii ar fi avut un caracter absolut s-ar fi ajuns la imposibilitatea rezolvării unor cazuri în practică pe de o parte. 13 Al. Extraactivitatea legii penale Extraactivitatea legii penale rezidă în extinderea eficienŃei legii penale în timp prin instituirea unor derogări de la activitatea legii acordându-i eficienŃă atât înainte de momentul intrării în vigoare a legii (retroactivitatea legii). O asemenea lege cu caracter retroactiv nu mai poate exista în prezent deoarece ConstituŃia interzice aplicarea retroactiv a legii penale care nu este mai favorabilă. dincolo de momentul intrării lor în vigoare. anumite legi penale îşi extind eficacitatea în trecut. Aplicarea acestui principiu a născut numeroase controverse în privinŃa aplicării retroactive a normei de dezincriminare. b) Legea interpretativă – Aceasta formează corp comun cu legea interpretată.pen.cit. şi ale noului C..40. p. Boroi. intervenŃia acestei excepŃii în următoarele situaŃii: a) Legea penală în conŃinutul căreia se prevede expres că urmează să se aplice unor fapte săvârşite anterior intrării ei în vigoare indiferent dacă legea penală nouă este mai gravă. Gh. Retroactivitatea legii penale Retroactivitatea este o excepŃie de la principiul activităŃii legii penale care constă în faptul că. În contextul schimbărilor condiŃiilor social-economice şi politice este posibil ca o anumită faptă ce a fost incriminată şi sancŃionată de legiuitor să fie scoasă în afara sferei ilicitului penal prin dezincriminare (abolitio criminis). 25 .concursul de legi penale. iar pe de altă parte la nerealizarea scopului şi eficienŃei unor anumite legi penale. sunt scoase în afara ilicitului penal. Nistoreanu op. a fost recunoscută de marea majoritate a autorilor de drept penal. c) Legea penală de dezincriminare în conŃinutul căreia se prevede că o anumită faptă sau anumite fapte nu mai constituie infracŃiun.

În Codul penal actual legiuitorul a alocat principiilor retroactivităŃii şi neretroactivităŃii două articole (11 şi 12) iar noul C.pen. a cuprins ambele reguli într-un singur articol (art.4 al 1şi 2). Noul Cod penal nu a mai păstrat prevederea anterioară a art.12 al. 2 potrivit căreia legea nouă care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative se aplică infracŃiunilor ce nu au fost definitiv judecate până la data intrării sale în vigoare. NemenŃinerea acestei prevederi s-a bazat pe faptul că aceasta contravenea principiului neretroactivităŃii legii, consacrat în ConstituŃia României prin modificarea art.15 al.2 (în urma revizuirii ConstituŃiei), text care stipulează că: „Legea dispune pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”. La intrarea în vigoare a noului C.pen. vor fi dezincriminate multe fapte penale între care exemplificăm: insulta, adulterul, vagabondajul etc, ceea ce denotă că legea penală prin această tehnică scoate din sfera ilicitului penal anumite fapte devenind o lege penală mai favorabilă, aceasta înscriindu-se în parametrii legali ai prevederilor art.15 al.2 din ConstituŃie. Din cele de mai sus rezultă că Legea dezincriminatoare retroactivă este (sau trebuie să fie) o lege penală mai favorabilă. Deci lato sensu legea penală care dezincriminează este o specie de lege penală mai favorabilă14. O altă situaŃie ce se va crea prin punerea în vigoare a noului Cod penal este aceea a incriminării unor noi fapte (ex novo) cum ar fi fapta de remuneraŃie injustă, incriminarea unor fapte ce pot fi comise de persoanele juridice etc. În asemenea cazuri se va aplica neretroactivitatea legii penale care incriminează. d) Legile care prevăd măsurile de siguranŃă şi educative. Conform noului C.pen. nu mai pot exista datorită eliminării art.12 al.2 din Codul penal actual. e) O altă lege cu caracter retroactiv este legea mai favorabilă la care am făcut referiri exprese la general, mai sus. Fiind o excepŃie de la principiul aplicării legii penale active şi de la principiul neretroactivităŃii legii, aplicarea legii penale mai favorabile (practic extraactivitatea legii) este admisă numai în cazurile expres prevăzute de lege. Considerăm că noŃiunea de extraactivitate şi noŃiunea de aplicare a legii penale mai favorabile au aceeaşi sferă de incidenŃă, adică au aceeaşi extensiune din perspectiva legislaŃiei penale în vigoare. Ambele privesc numai situaŃii tranzitorii: retroactivitatea legii penale dezincriminatoare, retroactivitatea legii penale mai favorabile când aceeaşi faptă are un regim juridic diferit în cuprinsul diferitelor legi penale succesive, retroactivitatea legii penale interpretative mai favorabile. SituaŃiile tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale în timp, denumite de unii autori15 „conflicte ale legilor penale în timp”, se referă la ipotezele în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea ei, intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracŃiune. Aplicarea legii mai favorabile infracŃiunilor nedefinitiv judecate.
14 15

M. A. Hotca op.cit. p.22. V. Dobrinoiu, William Brânză op. cit. p.101.

26

În asemenea cazuri s-a pus problema legii aplicabile – legea veche sub care s-a născut raportul juridic penal sau legea nouă sub imperiul căreia trebuie să se judece. În dreptul nostru penal s-a admis soluŃia că dintre cele două legi – în conflict – să se aplice legea mai blândă (mitior lex) adică legea mai favorabilă infractorului indiferent dacă aceasta este cea veche sau cea nouă. Dacă legea penală veche este mai favorabilă aceasta se aplică ultraactiv (adică după ieşirea ei din vigoare), iar dacă este mai blândă legea nouă atunci se va aplica aceasta – retroactiv. Această soluŃie este prevăzută, fără diferenŃieri atât în Codul penal în vigoare (art.13 al.1) cât şi în noul C.pen. (care va intra în vigoare la 1 septembrie 2006) în art.6 al. 1 în modul următor: „în cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă”. Dacă însă fapta este incriminată de ambele legi penale (atât cea veche cât şi cea nouă) legea mai favorabilă se poate determina după mai multe criterii unanim acceptate de autorii de drept penal16 şi anume: 1) după condiŃiile de tragere la răspundere penală, legea ce prevede condiŃiile mai uşoare va fi mai blândă. (de exemplu legea care prevede necesitatea plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale sau anumite cazuri de stingere a răspunderii etc. va fi mai favorabilă decât aceea care nu cere astfel de condiŃii); 2) după condiŃiile de incriminare, legea care condiŃionează incriminarea unei fapte de săvârşirea ei în anumite împrejurări de timp, de loc etc. este mai favorabilă decât aceea care nu cere asemenea condiŃii pentru incriminare, încât prima limitează posibilitatea de tragere la răspundere a persoanei ce săvârşeşte astfel de fapte; 3) după condiŃiile de pedepsire, acea lege care prevede o pedeapsă mai uşoară ca natură sau ca durată este mai favorabilă decât legea care prevede o pedeapsă ca natură sau ca durată mai grea; 4) după termenul de prescripŃie, este mai favorabilă legea care prevede un termen mai scurt decât cea care prevede un termen mai lung. Aplicarea legi penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Potrivit prevederilor Codului penal actual (art.14 al 1-5) şi ale noului C.pen. (art.7 al.1-5) legea penală mai favorabilă se poate aplica şi asupra pedepselor definitive. Singura deosebire dintre cele două regementării constă în schimbarea denumiri marginale prin excluderea cuvântului „obligatorie” din textul art.14 al actualului Cod. Celelalte diferenŃe vor fi dictate de schimbările sistemului sancŃionator (prin apariŃia unor sancŃiuni de drept penal neprevăzute în legislaŃia veche).

I.Oancea op. cit. p.129//C. Bulai op. cit. p.241//M. Zolyneak op.cit. p.232//C. Mitrache op.cit. p.67//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.4.

16

27

FaŃă de situaŃia expusă în ultimul alineat considerăm inutilă reproducerea integrală a textului art.14 al.1-5 respectiv art.7 al.1-5 din Codul penal actual, respectiv din noul C.pen..

7. Ultraactivitatea legii penale În doctrina penală s-a statuat că: „ideii de retroactivitate se opune ultraactivitatea legii penale”. Legea penală în vigoare ca şi noul C.pen. nu foloseşte noŃiunea de ultraactivitate ci doar noŃiunile de retroactivitate şi neretroactivitate. După cum am văzut retroactivitatea legii penale înseamnă aplicarea acesteia unor fapte care s-au săvârşit înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aplicare justificată de argumentul că legea nouă este mai favorabilă infractorului. În opoziŃie cu retroactivitatea, ultraactivitatea ar însemna aplicarea legii penale unor fapte comise după ieşirea ei din vigoare. Doctrina juridică şi practica judiciară au reŃinut că o ultraactivitate propriuzisă ar fi imposibil de conceput17 deoarece o lege penală care a ieşit din vigoare nu poate produce efecte după ieşirea din vigoare. O atare lege (care a ieşit din vigoare) ar putea cel mult să producă efecte asupra faptelor comisiei în timpul cât era în vigoare. Asemenea efecte se produc întotdeauna în cazul legii vechi dar mai favorabile infractorului (pentru acelaşi motiv pentru care şi legea nouă mai favorabilă retroactivează18 sau în cazul legilor temporare sau excepŃionale (pentru motive legate de eficienŃa acestor legi). În legătură cu ultraactivitatea legilor penale temporare sau excepŃionale pentru faptele comise în timpul cât aceste fapte erau în vigoare, considerăm că aceasta nu se justifică întrucât prin acestea este instituit un regim derogator care corespunde situaŃiei care a impus adoptarea unor asemenea legi. Dacă nu ar exista posibilitatea ultraactivităŃii ar însemna că cei care au săvârşit faptele sub imperiul legilor menŃionate să fie urmăriŃi şi judecaŃi după ieşirea lor din vigoare, conform dreptului comun, ceea ce ar fi în totală neconcordanŃă cu principiile şi scopul dreptului penal deoarece faptele prevăzute în legile temporare sau excepŃionale pot nici să nu fie prevăzute în legile penale sau să fie prevăzute cu nişte sancŃiuni nesemnificative. Dacă aceste legi nu ar fi ultraactive s-ar încuraja faptele infractorilor de sustragere de la urmărirea penală şi de la judecare până când legile vor ieşi din vigoare. Noul C.pen. defineşte, spre deosebire de actualul C.pen., noŃiunea de lege penală temporară, dorind să înlăture interpretările multiple ce ar putea apărea în practică în continuare. Conform definiŃiei normative „Legea penală temporară este legea care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaŃiei temporare care a impus-o” (art.9 al.2 din noul C.pen.).
17 18

George Antoniu op.cit. şi în Revista de drept penal nr. 4/2001 p.13//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.44. A se vedea S.II infra 2.4. Concursul de legi penale.

28

Ele. Nu sunt considerate legi temporare Legile electorale. Concursul de legi penale în timp 32. Dacă legea cercetată conŃine o normă de autoderogare sau edictarea ei a fost determinată de o situaŃie specială.pen. dar şi legile obişnuite (ordinare) care prevăd data ieşirii lor din vigoare.28. Legile excepŃionale sunt cele adoptate în situaŃii de război. în raport de criteriul duratei lor. chiar dacă acestea conŃin incriminări legate de desfăşurarea alegerilor. Calificarea unei legi ca fiind temporare se face prin verificarea conŃinutului acesteia sau a situaŃiei care a făcut necesară adoptarea sa.pen. nu ies din vigoare odată cu terminarea alegerilor. p. 5/1989 privind urmărirea. ÎNTREBǍRI : 28. ea este o lege temporară. deşi nu se regăseşte în actualul C. din clasificările legilor penale. rezultă din doctrina anterioară adoptării noului C. Principiul activităŃii legii penale în timp 29. Durata şi limitele aplicării legii penale în timp 31. iar legile penale obişnuite sunt legile penale care reglementează situaŃiile tranzitorii sau relaŃiile sociale determinate de situaŃii temporare19 (exemplu Decretul .. 19 29 .Lege nr..DefiniŃia legii penale temporare. Ultraactivitatea legii penale M. Cum şi în ce situaŃii se aplică legea penală mai favorabilă 30. judecarea şi pedepsirea unor infracŃiuni). Hotca op. Sunt legi penale temporare legile excepŃionale. A. în legi permanente şi legi temporare. Din cele ce preced putem conchide că alături de legea penală mai favorabilă mai sunt ultraactive şi legile temporare sau excepŃionale. Retroactivitatea legii penale 34. deşi se aplică pentru faptele săvârşite doar pe durata alegerilor. cutremur şi alte calamităŃi naturale.cit. Extraactivitatea legii penale 33.

p.21. persoane ConŃinut: pp. 30-35 Întrebări: 35-39 Test: T 5 . cu unele diferenŃieri (la care vom face referiri pe parcursul tratării acestui subiect). 7 şi 8 din actualul C.Of. Prin Legea 302 din 28 iunie 2004 publ. În vederea realizării scopului Legii penale actualul C.13).cit. în opinia multor autori20.53. c.. numai în anumite condiŃii . William Brânză op. al României P I nr. 14 şi 15 din noul C. constă în activitatea de traducere în viaŃă a prescripŃiilor sancŃionatoare ale legii penale în raport cu locul comiterii diferitelor infracŃiuni – pe teritoriul României sau în străinătate – de către cetăŃeni români sau străini. teritoriu. principiile: teritorialităŃii legii penale române (art. în art. universalităŃii legii penale (art. (art.10-16 reglementează în mod similar.pen. 3 şi respectiv 10). b.pen.48// V.4 respectiv 11). cit.Î 4 Persoanei declarate “non grata” i se poate cere să părăsească teritoriul ? a. în M. dar şi noul C.9 şi respectiv 16 din noul C. numai dacă este apatrid . Aplicarea legii penale în spaŃiu.) referitoare la modul cum se aplică legea penală română în raport cu convenŃiile internaŃionale şi cazurile imunităŃilor de jurisdicŃie. personalităŃii legii penale. Boroi.pen.pen. d.). (în art. 594 din 1 iulie 2004 care a intrat în vigoare la 60 zile de la publicare. numai dacă este străin . realităŃii legii penale (art. Gh. şi respectiv art. Reglementarea aplicării în spaŃiu a legii penale române este completată cu instituŃia extrădării art. Lege care priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materi penală s-a statuat că începând 30 . p.3-9 C. numai dacă este cetăŃean român . Nistoreanu op.6 şi respectiv art.pen.5 respectiv 12). 20 21 Al.CURSUL NR. Deasemenea legea penală reglementează excepŃiile de la principiile enumerate mai sus (în art. Dobrinoiu. Pen. 5 APLICAREA LEGII PENALE ÎN ÎN SPAłIU Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: spaŃiu.

indiferent de calitatea făptuitorului – cetăŃean român sau străin.. cât şi pe plan internaŃional. pe plan intern. în aşa fel încât oriunde s-ar fi săvârşit o faptă penală să existe posibilitatea de a trage la răspundere penală pe făptuitor. persoană fără cetăŃenie domiciliat în Ńara noastră sau în străinătate. Deşi Legiuitorul a definit în mod principiul teritorialităŃii legii penale atât în actualul C.2 al noului C. 22 R. Întrucât normele penale au drept scop apărarea în primul rând a suveranităŃii.E. cât şi în noul cod. p. şi respectiv art.cit.3 din actualul C.1 din noul C.E. iar în plan legislativ consacrarea principiilor menite să asigure inevitabilitatea aplicării legii penale în raport cu spaŃiul şi promovarea instituŃiei extrădării22. 31 . în care se prevede că: „Legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”.. op. independenŃei şi unităŃii statului este normal ca autoritatea lor în spaŃiu să se extindă atât cât se întinde suveranitatea de la care emană şi o ocrotesc. Aceasta îşi găseşte consacrarea juridică în art.pen. Potrivit acestei dispoziŃii se înŃelege că Legea penală se aplică în exclusivitate tuturor infracŃiunilor comise pe teritoriul Ńării.Stănoiu.53.pen. Pentru determinarea incidenŃei Legii penale.pen.Indiferent de modul de abordare al materiei supuse analizei considerăm că legiuitorul penal român (atât în 1968 pentru actualul C. Realizarea acestui obiectiv este condiŃionată de înŃelegerea şi colaborarea internaŃională între toate statele. şi „infracŃiune săvărşită pe teritoriul łării”.10 al. 10 al.) a promovat concepŃia potrivit căreia finalitatea normelor ce reglementează aplicarea legii penale în raport cu spaŃiul permite organizarea activităŃii de represiune penală.pen..pen. NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale are o arie mai mare decât aceea de teritoriu în sens geografic. cât şi în 2004 pentru noul C. potrivit principiului teritorialităŃii vom trece în cele ce urmează la explicarea noŃiunilor de „teritoriul łării – teritoriu României conform art. ceea ce diferenŃiază cele două coduri este aşezarea definiŃiilor şi conŃinutul expresiilor „teritoriul României” şi „infracŃiunea cu data integrării în U.pen. preconizată la 1 ianuarie 2007 dispoziŃiile în materie de extrădare prevazute de Legea 296/2001 privind extrădarea vor fi înlocuite cu dispoziŃiile privind cooperarea cu statele membre ale U. Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României Principiul teritorialităŃii legii penale Este principiul de bază potrivit căruia se face aplicarea legii penale în raport cu locul săvârşirii infracŃiunii.M.

vulcanice. SuprafaŃa terestră sau întinderea de pământ vizează suprafaŃa cuprinsă între frontierele politico-geografice ale statului nostru. Din definiŃia legală a teritoriului rezultă că acesta cuprinde întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele de stat. iar în noul C. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării Actualul C. Noul C. al mării teritoriale şi al zonei contigue a României. prevede în art. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc”.142 şi 143 C. 32 ..142 că se consideră infracŃiuni săvârşite pe teritoriul Ńării actele comise pe oricare din elementele definite de Legea penală în articolul menŃionat inclusiv dacă au fost săvârşite pe o navă sau aeronavă română aflate în afara apelor teritoriale sau a spaŃiului aerian al României. precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii.săvârşită pe teritoriul României” care în actualul Cod îşi găsesc reglementarea în art.pen. 105/2001 privind regimul juridic al apelor maritime interioare. în al.2 şi 3 din art. de acumulare. subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia. 3 al. prevede că „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României (şi nu al Ńării) şi atunci când a fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română.2 că „Frontierele Ńării sunt consfiinŃite prin legea organică cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaŃional”. râuri.pen.10 ce defineşte principiul teritorialităŃii legii penale. bălŃi. folosind o altă terminologie. ConstituŃia României din 1991 (revizuită în 2003) prevede în art. Aceasta se referă la reglementările cuprinse în Legea 17/1990 modificată prin Legea 36/2002 şi cele ale OUG. Subsolul este alcătuit din zona subterană având ca întindere înlăuntrul frontierelor de stat (cu o adâncime practic limitată la posibilitatea reală a omului de exploatare în condiŃiile tehnicii actuale). inclusiv apele maritime interioare subsolul şi spaŃiul aerian.pen. heleştee) precum şi apele maritime interne. Noul C. zona economică etc. în loc de „infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării” cum este în actualul Cod.pen. glaciare. fluvii) cât şi din apele stătătoare (lacuri naturale. Apele interioare situate între frontierele de stat sunt alcătuite atât din apele curgătoare (pârâuri. SpaŃiul aerian este spaŃiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele statului şi deasupra apelor interioare şi mării teritoriale până la limita spaŃiului cosmic. foloseşte expresia „teritoriul României în loc de teritoriul Ńării şi respectiv „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României. precum şi marea teritorială cu solul. aşa cum am mai menŃionat.pen. Terminologia diferită folosită de noua reglementare are la bază evoluŃia legislaŃiei incidente în privinŃa regimului juridic al teritoriului.

2 din noul C. Aceasta din urmă situaŃie este cunoscută sub denumirea de regula sau teoria „ubicuităŃii” sau a „desfăşurării integrale” potrivit căreia infracŃiunea se consideră săvârşită pretutindeni unde s-a comis fie numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracŃiunii.142 din C. nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român”.) prevede: „Legea penală nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de reprezentanŃi diplomatici ai statelor străine sau alte persoane.pen. Art. ConvenŃia de la Viena din 1961 prevede că persoana agentului diplomatic este inviolabilă. Părerile sunt împărŃite în trei şi anume – unii autori au considerat că fapta va rămâne nepedepsită în Ńară. Deşi statul acreditar nu poate urmări sau judeca pe un agent diplomatic ce a săvârşit o infracŃiune. Această imunitate de jurisdicŃie priveşte inviolabilitatea localului ambasadelor sau legatelor statelor străine aflate în Ńara noastră.Din definiŃia legală de mai sus.pen.2 şi 109 al.15 din noul C.). 10 al.pen.84 al.sau pe o navă sau aeronavă română aflată în străinătate s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României în următoarele situaŃii: a) atunci când infracŃiunea este săvârşită în întregime pe teritoriul Ńării (în sensul art.8 din din Codul penal actual art.72 al.) şi în ConvenŃiile internaŃionale. şi art. art.15 din noul C.pen.2. Aceasta înseamnă că autorităŃile române nu pot pătrunde în incinta acestora fără aprobare.2. c) Când pe teritoriul definit de art. – dacă fapta a început în Ńară şi s-a terminat în străinătate. Agentul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală a statului acreditat.2 din noul C.142 C. alŃii că va fi pedepsită numai ca o tentativă şi alŃii că va fi pedepsită ca şi cum ar fi fost săvârşită integral în Ńară (opinie care este legală şi corespunde principiului ubicuităŃii la care raliem. care. În aplicarea teoriei ubicuităŃii în doctrină au apărut două controverse: – dacă fapta a fost începută în străinătate şi rezultatul s-a produs în Ńară.18 din Codul penal (respectiv art. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale Restrângerile aplicării principiului teritorialităŃii legii penale sunt prevăzute în mod expres în ConstituŃia României art. şi respectiv art.pen.pen. în conformitate cu ConvenŃiile internaŃionale. a) O primă restricŃie se referă la faptele prevăzute de legea penală săvârşite de persoana care se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală. ToŃii autorii au fost de acord că infractorul va fi pedepsit în Ńară ca şi cum întreaga acŃiune s-ar fi desfăşurat în Ńară. Imunitatea penală nu este fără limite. b) Când infracŃiunea este comisă în întregime pe o navă sau aeronavă română aflată în primul caz în afara apelor maritime interioare şi a mării teritoriale şi în al doilea caz aflată în afara spaŃiului aerian al României. din Codul penal (art.10 al. îl poate declara 33 .

Imunitatea membrilor Guvernului României.2). fără încuviinŃarea camerei din care fac parte. 34 . Numai Camera DeputaŃilor.1 ) ei pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată pentru faptele care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. În cazul în care personalul acestor trupe săvârşeşte infracŃiuni pe teritoriul Ńării noastre care este convenită prin convenŃiile bilaterale între statele interesate. reŃinuŃi sau arestaŃi. potrivit normelor de drept internaŃional. Imunitatea prezidenŃială consacrată de art.84 al. dar nu pot fi percheziŃionaŃi. deputaŃii şi senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi percheziŃiei în cazul în care camera sesizată constată că nu există temei pentru reŃinere. Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate prin Legea răspunderii ministeriale (Lege organică) care stabileşte pedepsele ce se aplică acestora pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată se pot face numai decătre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaŃie şi JustiŃie. În caz de infracŃiune flagrantă.72 al.72 al. Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. DeputaŃii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică penală pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului (art. Această regulă este unanim admisă în dreptul internaŃional. b) O altă restricŃie care constituie excepŃie de la principiul teritorialităŃii legii penale constă în imunitatea prezidenŃială.2 din ConstituŃie (care prevede imunitatea parlamentară).„pesona non grata” şi îi poate cere să părăsească teritoriul sau poate solicita statului acreditant să-l judece după propriile legi. va dispune imediat revocatrea acestei măsuri (art. c) InfracŃiunile săvârşite de personalul armatelor străine în timpul staŃionării sau trecerii pe teritoriul României. CompetenŃa de judecată revine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. după ascultarea lor. să predea pe acei infractori care s-ar refugia în localurile reprezentanŃilor. d) InfracŃiunile săvârşite la bordul aeronavelor militare sau guvernamentale.72 al.2 din ConstituŃia României (revizuită) Preşedintele României se bucură de imunitate în condiŃiile art. Eventualele infracŃiuni săvârşite la bordul lor nu cad sub jurisdicŃia statului român şi nici faptele săvârşite pe teritoriul român de persoanele care fac parte din echipajul sau personalul specializat al acestei nave şi aeronave pe timpul cât s-au aflat în porturi sau aeroporturi ori în apele maritime interioare sau în marea teritorială. Imunitatea Parlamentară. parlamentară şi guvernamentală. Ele reprezintă statele cărora le aparŃin şi se află pe teritoriul Ńării noastre cu aprobarea Guvernului român. Deasemenea reprezentanŃii diplomatici au obligaŃia.

Aceste excepŃii sunt de strictă interpretare legea devenind incidentă numai în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de aceasta. în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României. Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României 36. NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale 38.25 din aceeaşi lege pentru navele militare străine.17 al. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale 35 . ÎNTREBǍRI : 35.e) InfracŃiunile săvârşite la bordul unor nave străine aflate în trecere prin marea teritorială ori pe timpul cât se află în porturi.2 şi art. Acestă excepŃie în Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al zonei contigue a României în condiŃiile stipulate în art. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării 39. Principiul teritorialităŃii legii penale 37.

Legea penală română conŃine dispoziŃii care se pot aplica în spaŃiu şi dincolo de limitele teritoriului românesc potrivit următoarelor principii subsidiare: principiul personalităŃii. politic ? d. Pentru asigurarea unei eficienŃe sporite în lupta contra infracŃionalităŃii. dacă făptuitorul este cetăŃean român sau fără cetăŃenie care are domiciliul în Ńară. Principiul personalităŃii legii penale Acest principiu este consacrat legal în art. al realităŃii şi al universalităŃii. pe lângă cele două condiŃii care rezultă din definiŃia principiului.11 a precizării conform căreia „dacă fapta este prevăzută ca infracŃiune şi de legea Ńării unde a fost săvârşită”. un act unilateral ? b. şi incidenŃa conduitei dublei incriminării prin formularea în ultima teză a art. 6 APLICAREA LEGII PENALE ROMÂNE INFRACłIUNI SĂVÂRŞITE IN STRĂINĂTATE UNOR Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: .4 din Codul penal în vigoare şi în art.CURSUL NR.19 din noul C.pen. principiul teritorialităŃii priveşte doar aria infracŃiunilor care se comit pe teritoriul României. 36 . un act bilateral. persoane străine. 36-44 Întrebări: 40-46 Test: T 6 . În esenŃă. prevede. reglemenarea acestuia constă în prevederea că legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării. Noul C. juridic ? Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate NoŃiuni preliminare După cum am văzut. apatrizi ConŃinut: pp.pen. bivalent? c.Î 1 Extrădarea este : a. Extrădare.

Dacă infractorul a fost judecat şi condamnat în străinătate pedeapsa sau partea din pedeapsă executată în străinătate şi arestul preventiv vor fi deduse din pedeapsa aplicată de Legea română.Noua reglementare reintroduce această conduită care era prezentă în Codul penal din 1937. contra unui cetăŃean român sau împotriva unei persoane juridice române. Codul penal consacră acest principiu în art. nu prevede prezenŃa în Ńară a infractorului.pen. Principiul realităŃii legii penale Acest principiu mai este denumit în unele lucrări principiul protecŃiei reale sau al cetăŃeniei pasive23.cit. noul C. (exemplu: nu va constitui infracŃiune de deŃinere ilegală de arme fapta unui cetăŃean român comisă pe teritoriul unui stat care permite portul de arme în condiŃii mult mai permisive de cât legea română). el putând fi judecat şi în lipsă. Noul C.5 al.60. guvernată de suveranitatea statului pe teritoriul căreia se află valorile ocrotite de legea penală şi în al doilea rând exclude posibilitatea creării unor situaŃii discriminatorii între cetăŃenii români aflaŃi pe teritoriul altor state şi celelalte persoane care se găsesc pe aceste teritorii. în art. – infracŃiunea săvârşită să fie sancŃionată cu pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau detenŃiunii severe. iar noul C.pen. 37 .12 al. Boroi.1şi 2. Nistoreanu op. Pe de altă parte. a extins sfera de aplicare a regulii realităŃii penale.pen. p. – fapta să constituie infracŃiune în baza legii române (fără condiŃia dublei incriminări). Pentru realizarea acestui principiu se cer întrunite următoarele condiŃii: – infracŃiunea să fi fost săvârşită în întregime în străinătate.1şi 2. 23 Al. incluzând pe lângă infracŃiunile prevăzute în vechea reglementare şi alte infracŃiuni „orice infracŃiuni contra unui cetăŃean român şi infracŃiunile săvârşite contra persoanelor juridice de naŃionalitate română”. Aceasta prezintă o dublă importanŃă – fapta săvărşită pe teritoriul statului străin să aibă teritorialitatea sa naturală. restrânge domeniul de aplicare prevăzut de Codul penal în vigoare limitând incidenŃa principiului realităŃii exclusiv la faptele pedepsite cu „detenŃiunea pe viaŃă şi detenŃiunea severă” (înlăturând vătămarea gravă a integrităŃii sau sănătăŃii unui cetăŃean român). – infracŃiunea să fie îndreptată împotriva securităŃii naŃionale a statului român.pen. Noul C. – făptuitorul să fie cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în România. Gh.

prin sancŃionarea oricărui infractor aflat pe teritoriul Ńarii noastre. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată parŃial. e) infractorul să se afle pe teritoriul României venit de bună voie pe teritoriul Ńării noastre. iar pe de altă parte prin necesitatea de a coopera cu alte state în lupta împotriva criminalităŃii. d) să fie săvârşită de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în România.) săvârşite în afara teritoriului Ńării de către un cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază în România (respectivul „nu are domiciliul în Ńară”) dacă: – fapta este prevăzută ca infracŃiune în legea penală a Ńării unde a fost săvârşită. Prevederile acestui principiu stabilesc incidenŃa legii penale române asupra oricărei infracŃiuni comise în străinătate dacă făptuitorul este cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie şi se află pe teritoriul Ńării noastre.pen.13 din noul C. ele vor dispune să execute pedeapsa sau restul de pedeapsă pronunŃată în străinătate. c) să existe dubla incriminare – fapta să fie prevăzută ca infracŃiune – atât de legea noastră penală cât şi de a Ńării unde a fost săvârşită.1 noul C.6 din Codul penal în vigoare (respectiv art. 38 . împiedicând astfel ca acesta să-şi găsească un loc de refugiu descurajând fenomenul infracŃional internaŃional. Pentru infracŃiunile îndreptate contra intereselor statului român. potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracŃiunea. Pentru aplicarea principiului universalităŃii Legii penale se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: a) săvârşirea unei infracŃiuni. Această reglementare se justifică pe de o parte prin necesitatea de a sancŃiona infracŃiunile săvârşite în străinătate de către cetăŃenii străini îndreptate împotriva intereselor statului nostru sau ale cetăŃenilor români (altele decât cele sancŃionate în temeiul principiului realităŃii).5 al. contra unui cetăŃean român sau contra unei persoane juridice române făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obŃinut extrădarea lui. iar instanŃele noastre vor recunoaşte hotărârea străină.Principiul universalităŃii legii penale Principiul universalităŃii Legii penale este consacrat în art.pen. există o clauză ce împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal şi executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.) în care se arată că „legea penală se aplică oricăror altor infracŃiuni (cu excepŃia celor prevăzute de art. – făptuitorul se află în Ńară. Acest principiu nu se aplică în cazul când. alta decât cele pentru care s-ar aplica legea penală română potrivit principiului realităŃii legii penale.1 respectiv 12 al. b) infracŃiunea să fie săvârşită în străinătate în totalitatea ei (fără implicarea principiului teritorialităŃii potrivit criteriului ubicuităŃii – începerea sau executarea faptei).

Extrădarea este un act bilateral. lupta împotriva infracŃionalităŃii a determinat statele să-şi acorde asistenŃă juridică reciprocă cooperând la descoperirea.pen.pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat – îl remite la cererea altui stat pentru a fi judecat sau pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat de către instanŃele judecătoreşti ale acelui stat. InstituŃia extrădării este reglementată prin norme de drept cuprinse în convenŃii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează această materie. Pentru a îngrădi tendinŃa unor infractori de a scăpa de răspundere penală. acŃionând cu prioritate în raport cu prevederile legi generale. prin refugierea dintr-o Ńară în alta după săvârşirea unor infracŃiuni pe teritoriul unui stat sau altul. 2 din ConstituŃia României (revizuită) prevede că: „cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza convenŃiilor internaŃionale la care România este parte în condiŃiile legii şi pe bază de reciprocitate”. fiind rodul voinŃei liber exprimate a statelor. Aplicarea Legii penale române potrivit principiului realităŃii şi universalităŃii examinate anterior se realizează potrivit art.) care prevede că „dispoziŃiile cuprinse în art. În raport cu finalitatea sa. Aşa cum am menŃionat în definiŃie.14 din noul C.Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise în străinătate. 24 Art. extrădarea este un act de asistenŃă juridică internaŃională reciprocă care se acordă numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate24. extrădarea este o instituŃie juridică ce are un pronunŃat conŃinut politic. reŃinerea şi condamnarea celor care au încălcat legea penală. s-a recurs la realizarea unei instituŃii care să stopeze acest fenomen – extrădarea.7 din Codul penal (art. Aceasta implică cererea de extrădare din partea statului solicitant şi predarea infractorului de către statul pe teritoriul cărui acesta se refugiază (stat solicitat).19 al. respectându-se suveranitatea şi independenŃa lor. 39 .pen. Din textul Codului penal se observă că statul nostru îşi asumă obligaŃiile de a acŃiona pentu reprimarea unor infracŃiuni ce periclitează comunitatea internaŃională pe baza convenŃiilor internaŃionale care dobândesc calitatea de legi speciale.) se aplică „dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională la care România este parte”. 5 şi 6 (respectiv 11-13 din noul C. Extrădarea NoŃiunea şi natura juridică a extrădării În condiŃiile în care criminalitatea transnaŃională organizată a dobândit o amploare din ce în ce mai mare. Extrădarea este un act juridic bilateral intervenit între două state pe baza căreia un stat .

CondiŃiile extrădării Din examinarea reglementărilor stabilite prin Legea 302/2004 rezultă că. a) CondiŃiile referitoare la infracŃiune: – să se fi săvârşit o infracŃiune pe teritoriul statului solicitant de către un cetăŃean al acestui stat ori prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat.49 al. transferul de proceduri în materi penală. instigator sau complice. – fapta săvârşită să fie considerată infracŃiune atât de legislaŃia statului solicitant cât şi de cea a statului solicitat.1. . 1957 şi protocoalelor sale adiŃionale încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978. predarea în baza unui mandat european de arestare. Actuala Lege nr. competenŃa şi condiŃiile de ordin procedural. Grecia. Legea 704/2001 privind asistenŃa judiciară internaŃională în materie penală şi Legea 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate. În Legea 302/2004 este utilizat conceptul de extrădare voluntară (art. infractorul. Italia. notificarea actelor de procedură. Potrivit acestuia. 304/2004 adoptată de Parlamentul României în regim de urgenŃă priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materie penală reglementează prevederile de cooperare privind extrădarea. b) În privinŃa pedepsei se cere ca infracŃiunea pentru care se cere extrădarea să prezinte o anumită gravitate (o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani). pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanŃă.XII.să fi comis o infracŃiune în sensul art. LegislaŃia României în materie de extrădare a evoluat de la Legea 4/1971.Bulgaria.pr. – în calitate de autor. Legea 296/1991 privind extrădarea. Legea 302/2004 prevede că extrădarea poate fi acordată şi fără îndeplinirea condiŃiei dublei incriminări dacă aceasta este prevăzută într-o convenŃie internaŃională la care România este parte. persoana extrădată are dreptul să declare în faŃa instanŃei că renunŃă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimŃământul să fie extrădată şi predată autorităŃilor competente ale statului solicitant. transferarea persoanelor condamnate.158 C.pen. pentru realizarea extrădării. Germania. trebuie îndeplinite anumite condiŃii privind infracŃiunea. intrate în vigoare la 14 mai 1997.România a încheiat numeroase convenŃii de asistenŃă juridică internaŃională cuprinzând reglementării în domeniul extrădării (care pot fi găsite pe internet şi consultate) cu FranŃa. Legea 30/18 mai 1994 de rectificare a ConvenŃiei europene de extrădare încheiată la Paris 13. înfăŃişarea martorilor. c) CondiŃiile care privesc infractorul: – Persoana a cui extrădare se cere trebuie să fie cetăŃean străin. 40 . experŃilor şi a persoanelor urmărite. recunoaşterea şi executarea hotărârilor. cazierul judiciar. comisiile rogatorii.

– Infractorul să se afle pe teritoriul statului solicitat.pen. locul săvârşirii calificarea juridică. – semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte informaŃii de natură să determine identitatea şi naŃionalitatea acesteia. la fapte.Potrivit prevederilor ConstituŃiei.). – expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea. – AutorităŃile judiciare române trebuie să realizeze examenul de regularitate internaŃională (conform art. respectiv copiile autentice de pe acest mandat (autentificarea se face gratuit de instanŃă sau parchet). – Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l pedepsească pe infractor sau să-l pună să execute pedeapsa pe cel condamnat . – date privind durata pedepsei când persoana extrădată a executat doar o parte a acesteia. În termen de 15 zile făptuitorul trebuie preluat. mandatul de executare a pedepsei închisorii. data.1 din Legea 302/2004). Dacă nu este preluat se prelungeşte cu încă 15 zile. deciziile pronunŃate în căile de atac.23. – Statul solicitant este obligat să comunice părŃii solicitate informaŃii cu privire la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat. Dacă acestea vor săvârşi infracŃiuni în străinătate. Cererea va cuprinde: – în funcŃie de faza procesuală: originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive. SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea Identic condiŃiilor extrădării vom constata situaŃii de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea referitoare la persoane. la pedeapsă.39 al. persoanele de cetăŃenie română nu pot fi extrădate. – copie asupra dispoziŃiilor legale aplicabile (textele din C. A) ExcepŃie referitoare la persoană Nu pot fi extrădate din România (conform art. – cererea şi actele să fie însoŃite de traduceri. În cazul respingerii cererii de extrădare această obligaŃie dispare. d) CondiŃii referitoare la competenŃă şi procedură. vor fi pedepsite de legea română conform principiului personalităŃii.24 din lege: 41 . – Să existe norme convenŃionale ori o înŃelegere privind declaraŃia reciprocă de extrădare: – Să nu existe un refuz de acordare a asistenŃei judiciare (neidentificare sau decesul făptuitorului). competenŃă şi procedură. – Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat.al 1) următoarele categorii de persoane: a) CetăŃenii români cu excepŃia situaŃiilor prevăzute de art. – Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-l aresteze pe făptuitor pentru a evita posibilitatea dispariŃiei lui.

– persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare.Potrivit art. martorii sau experŃii în faŃa autorităŃilor judiciare române solicitante în limita imunităŃilor conferite prin convenŃie internaŃională. prescripŃia răspunderii penale sau a executării pedepsei se suspendă. B. – persoana extrădabilă are şi cetăŃenia statului solicitant.25 al. prevederile art. În caz de refuz al extrădării. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale. informaŃiile şi obiecŃiile privind infracŃiunea. Extrădarea oricărei alte persoane străine poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinŃe de o gravitate deosebită pentru ea.1 se aplică în mod corespunzător. ExcepŃii referitoare la fapte Extrădarea nu se acordă dacă: 42 . b) Sunt exceptate persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România.2 şi 19 al. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului JustiŃiei din România dosarele. 24 cetăŃenii români pot fi extrădaŃi din România în baza convenŃiilor internaŃionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate numai dacă este îndeplinită una din următoarele condiŃii: – în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăŃii dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă.19 al. d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părŃi. Calitatea de cetăŃean român sau de refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Potrivit acestor prevederi cetăŃenii români şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai în baza unei convenŃii internaŃionale şi pe bază de reciprocitate.19 al. – persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul său împotriva unui cetăŃean al unui stat membru al UE dacă statul solicitant este membru al UE Extrădarea cetăŃenilor români este prevăzută şi de ConstituŃie în art. c) persoanele străine care se bucură de imunitate de jurisdicŃie în condiŃiile şi în limitele stabilite prin convenŃii sau prin alte înŃelegeri internaŃionale.1.3 ca excepŃie de la prevederile art. în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.25 al. iar în caz de amânare a extrădării. persoana extrădată va fi transferată pentru executarea pedepsei în România. Potrivit art. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare se va pronunŃa o nouă hotărâre în cauză.1 refuzul extrădării propriului cetăŃean sau a refugiatului politic obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităŃilor sale judiciare competente astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul.

1999. c) orice schimbări similare ale legilor războiului. – InfracŃiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitant ca o infracŃiune politică sau ca o faptă conexă unei asemenea infracŃiuni. religie. b) infracŃiunile prevăzute în art. potrivit legislaŃiei române. iar această persoană se opune extrădării. 31 din L. – când infracŃiunea.1 ale ConstituŃiei europene pentru reprimarea terorismului – Strasbourg 27.– Statul solicitat are motive temeinice de a crede că cererea de extrădare motivată printr-o infracŃiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăriri sau pedepsirii unei persoane pe considerente de rasă. nu constituie o infracŃiune de drept comun. – în cazurile în care persoana extrădabilă ar urma să fie judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanŃiile fundamentale de procedură şi de protecŃie a dreptului la apărare sau de un tribunal constituit anume pentru cazul 43 . a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant adică într-un stat terŃ. e) infracŃiunile prevăzute de art. inumane şi degradante adoptate la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite. C) ExcepŃii privitoare la pedeapsă – dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant.de naŃionalitate sau de opinii politice şi că situaŃia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul din aceste motive.50 ale ConvenŃiei de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăŃirea soartei răniŃilor şi bolnavilor din forŃele armate în campanie. potrivit legislaŃiei ambelor state. Extrădarea va putea fi refuzată numai dacă legislaŃia statului român nu autorizează urmărirea unei infracŃiuni săvârşită în afara teritoriului său ori nu autorizează extrădarea care face obiectul cererii (art. ExcepŃii referitoare la procedură – extrădarea poate fi refuzată când. 302/2004). E. Nu sunt considerate infracŃiuni de natură politică a) atentatul la viaŃa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale. f) acŃiunile prevăzute în ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente crude. motivând cererea de extrădare.01. g) orice altă infracŃiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele ConvenŃiilor şi acordurile internaŃionale la care România este parte. – InfracŃiunea pentru care se cere extrădarea care. – persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei D) ExcepŃii referitoare la competenŃă – România poate să refuze extrădarea persoanei reclamate pentru o infracŃiune care. d) crimele împotriva umanităŃii prevăzute de ConvenŃia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid adoptată la 9 martie 1948 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite. a fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul său. acŃiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

– graŃierea făcută de statul solicitant face inoperabilă cererea de extrădare. CondiŃiile extrădării 45.respectiv şi dacă extrădarea este cerută pentru executarea unei pedepse pronunŃate de acel tribunal. fie a statului solicitant sau a statului solicitat. principii 42. de existenŃa reciprocităŃii de extrădare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare de către alt stat solicitant. Organele implicate în efectuarea extrădării 44 . NoŃiunea şi natura juridică a extrădării 44. de naŃionalitatea persoanei reclamate. ÎNTREBǍRI : 40. – când persoana reclamată a fost judecată definitiv de autorităŃile competente ale statului român pentru fapta ori faptele pentru care este cerută extrădarea. – extrădarea nu se acordă pentru o faptă acoperită de amnistie în statul solicitat dacă acesta ar avea competenŃa să urmărească această infracŃiune potrivit propriei sale legi penale. de datele depunerii cererii de extrădare. Actele procedurale despre care au vorbit autorii sunt efectuate de Ministerul Public şi cele ale Ministerului de JustiŃie. SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea 46. iar predarea se face prin Biroul NaŃional Interpol. Ordinea de preferinŃă în acordarea extrădării În cazul concursului de cereri de extrădare pentru aceeaşi faptă. – extrădarea nu se acordă în cazul prescripŃiei acŃiunii penale sau prescripŃiei executării pedepsei. Se va Ńine seama de toate împrejurările în mod deosebit de gravitatea faptei. locul săvârşirii. Activitatea de arestare şi predare către statul solicitant se fac de către instanŃele judecătoreşti. Ministerul JustiŃiei va înştiinŃa de urgenŃă autorităŃile competente ale statelor solicitante. Organele implicate în efectuarea extrădării Cererea se adresează Ministerului JustiŃiei din România. Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise în străinătate 43. Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate: noŃiune.

CURSUL NR. 7 RAPORTUL JURIDIC PENAL
Obiective: informarea studenŃilor despre raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal Cuvinte cheie: Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal, ordinea de drept penal ConŃinut: pp. 45-53 Întrebări: 47-5 Test: T 7- Î 7 Raportul juridic penal apare prin : a. acord de voinŃă ? b. exprimarea imperativă a voinŃei statale ? c. constrângere ? d. conflict ? Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal NoŃiunea raportului juridic penal Raportul juridic este definit în teoria generală a dreptului ca fiind acea relaŃie socială care se află sub incidenŃa unei reglementări juridice25. Referitor la raportul juridic penal, majoritatea specialiştilor în domeniu îl definesc ca fiind acele relaŃii sociale care se realizează în conformitate cu prevederile legii penale, între stat şi toŃi ceilalŃi membrii ai societăŃii, raport în care statul prin organele sale specializate are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege şi de a trage la răspundere penală pe cei care au săvârşit infracŃiuni, iar membrii societăŃii au obligaŃia de a se conforma legii şi de a suporta sancŃiunile penale în măsura în care au încălcat prescripŃiunile normei penale26. Din definiŃia dată raportului juridic penal, rezultă că el sintetizează relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii şi combatere a acesteia prin normele
25 26

D. Clocotici – “Teoria generală a dreptului”, Ed. Europolis, ConstanŃa, 2002, p. 324. Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – op. cit., p. 72 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 54 // V. Dobrinoiu, I.Pascu, V. Lazăr, Gh. Nistoreanu, I. Molnar, Al. Boroi – “Drept Penal. Partea generală”, Ed. Atlas Lex, Bucureşti, 1996, p. 76.

45

dreptului penal sau altfel spus relaŃiile de apărare socială reglementate prin normele dreptului penal. Această legătură dintre normele penale care guvernează prin mijloace proprii relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii, conferă raporturilor juridice penale, pe de o parte, caracterul de norme ale dreptului penal în acŃiune, cât priveşte relaŃiile de recomandare pe care le propune membrilor societăŃii, în plan preventiv, iar pe de altă parte, ca o reacŃie de tip represiv, cât priveşte relaŃiile de tip conflictual care se nasc între societate şi făptuitor din momentul săvârşirii unei infracŃiuni. Trăsăturile raportului juridic penal Examinând din perspectiva naturii şi finalitatea relaŃiilor sociale vizate de raporturile juridice penale constatăm că acestea prezintă unele trăsături distincte faŃă de alte ramuri ale dreptului. Trăsătura caracteristică a raporturilor juridice penale rezidă în aceea că ele apar nu prin acordul de voinŃă, ci prin exprimarea imperativă a voinŃei statale. Aşadar, naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege, apărarea valorilor sociale la care se referă nefiind lăsate la aprecierea destinatarilor legii penale. Ordinea de drept penal Ordinea de drept penal se înfăptuieşte în opinia majorităŃii autorilor27 în cea mai mare parte prin respectarea dispoziŃiilor legii penale, constrângerea penală intervenind numai în cazul săvârşirii unor infracŃiuni. Aşadar, ordinea de drept are un caracter complex şi dinamic, ce se constituie într-o succesiune de planuri, preventivul precedând represivul, iar acesta din urmă vizând corectivul – în sensul de tratament penal de îndreptare. Realizarea imperativelor legii penale, indiferent că are loc prin respectarea de bună voie a dispoziŃiilor legii sau prin impunerea lor prin forŃa coercitivă a statului implică întotdeauna naşterea unor raporturi juridice penale. Raporturile juridice care iau naştere prin conformarea oamenilor la conduita prescrisă prin normele dreptului penal se numesc raporturi de conformare sau cooperare şi iau naştere din momentul intrării în vigoare a legii penale. Acestea au o existenŃă abstractă, imaterială şi îndeplinesc o funcŃie educativă şi de intimidare, scopul declarat fiind prevenirea săvârşirii infracŃiunilor. Atunci când o persoană încalcă prevederile legii penale – ignorând prohibiŃiile impuse de aceasta raportul juridic penal ia o formă concretă, conturându-se în toate elementele sale şi oferind cadrul legal în baza căruia autoritatea judecătorească, făcând uz de prerogativele sale, acŃionează pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. Raportul care ia naştere în acest caz este unul de conflict sau de contradicŃie şi apare pe scheletul raportului
27

C. Bulai – op. cit., p. 77 // N. Giurgiu – op. cit., p. 57 // Gh. Nistoreanu, Al. Boroi – op. cit., p. 64 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 55.

46

juridic de conformare prin transformarea acestuia o dată cu săvârşirea faptei infracŃionale. În acest caz prevenŃia va ceda locul constrângerii. În ştiinŃa dreptului penal s-a conturat opinia potrivit căreia respectarea de bună voie a legii penale nu presupune şi naşterea vreunui raport între norma penală şi virtualii ei destinatari. Împotriva acestui punct de vedere au fost aduse şi contra argumente astfel: − norma penală devine activă chiar din momentul intrării în vigoare (aplicarea principiului activităŃii penale). În planul funcŃiei educative, preventive, acest lucru nu se poate realiza decât în cadrul unor raporturi juridice de conformare, neconflictuale ale membrilor societăŃii faŃă de normele de conduită impuse28; − raporturile juridice penale născându-se numai în momentul săvârşirii faptei prohibite, ar însemna să se admită teza că poate lua naştere un raport juridic din nerespectarea unei obligaŃii extrajuridice29. − negarea raporturilor juridice de cooperare în cadrul dreptului penal readuce în prim-plan teza caracterului pur sancŃionator al dreptului penal, punându-i în discuŃie caracterul autonom. Raportul juridic penal formează obiect de studiu pentru ştiinŃa dreptului penal deoarece normele şi instituŃiile care compun partea generală a dreptului penal prevăd condiŃiile generale comune pentru naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice penale. Structura raportului juridic de drept penal Examinarea construcŃiei juridice a raportului juridic penal este detereminată de specificul relaŃiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva infracŃiunilor. În raport cu distincŃia învederată între raporturile juridice penale de confirmare şi cele conflictuale, vom prezenta principalele aspecte pe care le ridică studierea elementelor de structură – subiectul, conŃinutul şi obiectul cât şi particularităŃile acestora. ParticularităŃi referitoare la subiectul raportului juridic penal Persoanele – ca participanŃi la raportul juridic penal pot apărea în două ipostaze şi anume: ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale şi ca destinatari ai prevederilor penale.

I. Tanoviceanu – op. cit., p. 261: “Nici o infracŃiune nu se va pedepsi dacă pedepsele nu vor fi hotărâte înaintea săvârşirii sale”. Această dispoziŃiune nu este decât aplicarea în materie penală a regulei puse în art. (1) Cod Civil, care zice că: “Legea nu dispune decât pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”. Acelaşi autor susŃine că: “dacă regula e raŃională în civile prin „a fortiori raŃională şi în penal, căci nimic nu ar fi mai nedrept decât a pedepsi pe cineva, fără ca prin lege să fie înştiinŃat de mai înainte că va fi pedepsit dacă va comite un anumit fapt.” Legea trebuie să sfătuiască înainte de a lovi”. 29 C. Bulai – op. cit., p. 57.

28

47

-uri. după cum urmează: 48 . membrii societăŃii au îndatorirea de a se conforma conduitei prevăzute de lege faŃă de valorile sociale ocrotite prin legea penală. De exemplu. Spre deosebire de raportul juridic de conformare. după cum acest raport este unul de conformare sau de conflict.. străini. este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate – pentru a pune în mişcare acŃiunea penală – statul rămâne subiect al raportului de conflict. cetăŃeni români. Chiar şi în cazul în care pentru existenŃa infracŃiunii. cât şi destinatarul normei incriminatoare– în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea şi care urmează să răspundă penal.L. În cea de-a doua calitate – de destinatari ai prevederilor legii penale. În virtutea acestei calităŃi i-a fost acordat persoanei vătămate dreptul de a decide în anumite cazuri.În primă ipostază – membrii societăŃii în calitate de titulari direcŃi sau indirecŃi ai valorilor apărate penal se bucură de apărare împotriva conduitei periculoase a altor membrii ai societăŃii. apatrizi etc. întrucât în această situaŃie numai statul are dreptul de a aplica pedeapsa infractorului prin autorităŃile legale. subiecŃi ai raportului juridic de conformare vor fi numai cei care au sau care vor avea această calitate impusă de lege. Remarcăm şi din acest punct de vedere unele deosebiri între raportul juridic penal de conformare şi raportul juridic penal de conflict. cât şi destinatarii legii penale care au obligaŃia să se supună prevederilor legii penale. În cazul raportului juridic penal de conformare subiecŃii sunt: statul care din momentul intrării în vigoare a legii penale are dreptul să pretindă respectarea acesteia. funcŃionari. ParticularităŃi referitoare la conŃinutul raportului juridic penal ConŃinutul raportului juridic penal este alcătuit din drepturile şi obligaŃiile participanŃilor la acest raport – a subiecŃilor raportului. precum şi dreptul de a participa în procesul penal ca parte vătămată. Din analiza subiecŃilor ca elemente ale raportului juridic penal se observă apariŃia unor diferenŃieri. Substituirea statului în dreptul titularilor de valori nu înseamnă înlăturarea acestora de la raportul juridic penal. gestionari. unde destinatarul nu este unul determinat. Alături de stat. ca subiect dominant. ci este unul virtual. în cazul raportului juridic de conflict acest subiect este precis determinat în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea (cu excepŃia infracŃiunilor cu autori necunoscuŃi). respectiv societăŃi comerciale. În cazul raportului juridic penal de conflict subiecŃii raportului penal sunt: statul (în principal) şi persoana fizică sau juridică vătămată (în secundar). dacă legea penală se adresează unei anumite categorii de persoane fizice (sau chiar şi persoane juridice în baza prevederilor noului Cod penal). asupra punerii în mişcare a acŃiunii penale sau a exercitării. asociaŃii familiale etc. S..R. titular al acŃiunii penale există şi persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale. militari.

În cazul raportului juridic de conformare obiectul îl constituie însăşi atitudinea de – aliniere – de conformare. de cooperare.).sub ameninŃarea constrângerii penale. Obiectul raportului juridic penal de conflict constă în sancŃiunile ce urmează a fi aplicate în mod legal (pedepse. Nerespectarea de către organele judiciare a obligaŃiilor ce le revin atrage fie nulitatea actelor întocmite. de corijare a 49 . Obiectul raportului juridic penal de conflict are relevanŃă în raport cu persoana infractorului cu privire la posibilitatea reinserŃiei sociale a acestuia întrucât odată cu realizarea lui se consideră încheiat procesul de reeducare a infractorului. ca destinatare ale normei de incriminare. care decurge din dispoziŃiile normei penale. dar ele au şi dreptul de a se supune numai obligaŃiilor stabilite de lege. suportând sancŃiunile dispuse de instanŃa judecătorească şi dreptul de pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale. represiunea nedreaptă etc. arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă. dar şi dreptul de a nu fi ŃinuŃi să se conformeze. aplicând numai sancŃiunile legale pentru infracŃiunea săvârşită şi dovedită. adoptând conduita de respect şi ascultare cerută. ea este subordonată ideii de prevenire a săvârşirii de noi infracŃiuni şi de resocializare. SancŃiunea penală nu este privită ca un scop în sine. Ca o consecinŃă a principiului legalităŃii incriminării pedepsei. individualizate potrivit criteriilor legale. statului îi revine şi obligaŃia de a acŃiona în spiritul principiilor dreptului penal. Persoanele fizice. decât în limitele stabilite de lege. iar destinatarilor legii penale. pedepsele complementare şi măsurile de siguranŃă). Aceasta înseamnă realizarea ordinii de drept penale pe calea constrângerii sau conformării de bunăvoie. este exclusă ideea egalităŃii în drepturi între stat şi destinatarii normei penale. cu respectarea tuturor garanŃiilor procesuale. obligaŃia de a se conforma. Persoana fizică ce a încălcat legea penală are obligaŃia să răspundă penal. Şi obiectul raportului juridic diferă în cele două ipostaze sub care am făcut examinarea şi a celorlalte componente ale raportului juridic penal. Fiind vorba de un raport juridic imperativ. au obligaŃia de a se conforma prevederilor legii penale – adică de a se abŃine sau de a întreprinde ceea ce norma penală ordonă . ParticularităŃi referitoare la obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal constă în conduita pe care trebuie să o adopte subiecŃii raportului în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce constituie conŃinutul raportului juridic. de putere.În cazul raportului juridic penal de conformare statului îi revine – ca titular al apărării sociale – dreptul de a pretinde o conduită în conformitate cu conŃinutul – prohibitor sau onerativ al dispoziŃiei descrise în norma penală. fie chiar tragerea la răspundere penală în cazul unor infracŃiuni (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.

Dacă dobândirea calităŃii de subiect al raportului juridic penal de conformare nu depinde de exprimarea voinŃei destinatarului său. De principiu. ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conflict sau de contradicŃie Spre deosebire de raportul juridic penal de conformare. până la data ieşirii din vigoare a normei juridice penale. raportul juridic penal de conformare poate avea o durată de existenŃă mai restrânsă decât cea care se înscrie între limitele de la intrarea sau ieşirea din vigoare a normei care îl guvernează. modificării sau stingerii raportului juridic penal prezintă particularităŃi diferite. Este. raporturile juridice penale de conformare nu contenesc să subziste pe toată durata de activitate a normei penale.). Constituind cadrul juridic firesc de realizare a însăşi ordinii de drept penal. care se naşte prin însăşi actul legislativ al incriminării. constatarea. în sensul extinderii sau restrângerii obligaŃiei de conformare. Desigur că în timpul activităŃii normei juridice penale de conformare pot surveni modificări în însuşi conŃinutul normei de incriminare. care se răsfrâng implicit şi asupra conŃinutului raportului juridic penal de conformare (în caz de succesiune a unor legi penale diferite în timp). funcŃionarii etc. situaŃie în care durata de existenŃă a raportului nu poate fi decât concomitentă cu durata de existenŃă a calităŃii (ipoteza unor destinatari calificaŃi. a asigura ordinea de drept pe calea coerciŃiei penale. Odată născut. de la sine înŃeles că raportul juridic penal de conformare nu încetează prin săvârşirea unei infracŃiuni. ca atare. În cazuri excepŃionale. atunci când norma îşi condiŃionează incidenŃa de cerinŃa dobândirii de către destinatarii ei a unei calităŃi. fiind necesară pentru a restabili autoritatea legii penale. după cum vizează raportul juridic de conformare sau raportul juridic penal de conflict. 50 . durata desfăşurării raporturilor penale de conformare nu este dinainte stabilită. Naşterea raportului juridic penal ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conformare Raportul juridic penal de conformare se naşte din chiar momentul intrării în vigoare a normei cu caracter penal. la cunoştinŃa destinatarilor săi. sau în cazul legilor penale temporare ea este preliminată şi adusă.infractorului. pe de altă parte. raportul de conformare se desfăşoară prin impunerea cerinŃei de respectare a regulii de conduită specifice. precum ar fi militarii în termen. chiar dacă în acel moment se naşte un raport juridic penal de conflict. raportul penal de tip conflictual se naşte numai prin săvârşirea infracŃiunii. în situaŃii speciale însă. Naşterea. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Problema naşterii.

de pildă. când se leagă curgerea acestor efecte de momentul săvârşirii infracŃiunii. 30 M.raportul de tip conflictual decurge.. adică simultan cu momentul săvârşirii infracŃiunii. Din momentul săvârşirii infracŃiunii sunt legate. Mitrache – op. în cazul intervenirii unei cauze care împiedică constituirea infracŃiunii. săvârşirea unei infracŃiuni fiind unicul temei al răspunderii penale. cit. dar şi cele vizând ramura dreptului procesual penal. adică fiind acelaşi cu momentul constatării. dintr-o manifestare expresă de voinŃă a acestuia. dispoziŃiile de principiu trebuie să rezolve anumite efecte cu privire la răspunderea penală (deci la conŃinutul raportului juridic penal de conflict) în funcŃie de momentul naşterii acesteia. 39. care fac posibilă urmărirea. Or. cel al descoperirii infracŃiunii şi indentificării făptuitorului sau al pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive. în cazul prescripŃiei. cum este legitima apărare. de pildă. instanŃelor de judecată. raportul juridic penal de tip conflictual nu se poate naşte decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care să constituie infracŃiune. ci ex tunc. de altfel. ne raliem opiniei predominante în această materie30 precum că în nici un caz naşterea raportului juridic penal nu poate fi situată în alt moment. p. cum ar fi. 51 . infracŃiunea concretă fiind singurul fapt juridic care poate da naştere raportului juridic penal de conflict. dată pe ideea inexistenŃei raportului juridic penal de conflict. În consecinŃă. 118 şi 83 // C. amnisitiei sau aplicării legii penale în timp. actul procesual prin care se consemnează fiind numai hotărârea penală definitivă. Zolyneak – op. nu numai reglementările cu caracter instituŃional material. din fapte comise cu voinŃă. În consecinŃă. În acest context.. caracterizarea conŃinutului său revine. cum ar fi de pildă. momentul naşterii lui nu va fi considerat ex nunc. Stabilirea momentului naşterii raportului de drept penal de conflict prezintă o deosebită importanŃă sub aspectul rezolvării tuturor problemelor vizând răspunderea penală ce se poate naşte din momentul încălcării normei penale şi până la constatarea judecătorească a conŃinutului concret al raportului juridic respectiv. Constatarea existenŃei raportului juridic penal şi. ca atare. constatarea momentului acelei inexistenŃe va fi realizată tot ex tunc. Ca atare. adică luându-se în considerare momentul săvârşirii pretinsei infracŃiuni. chiar în ipoteza unei hotărâri penale definitive de achitare. Ca o consecinŃă logică a principiului legalităŃii incriminării. prin specificul reglementării lor. cit. în cele mai multe cazuri. p. toate aceste efecte juridice privind în mod direct regimul răspunderii penale şi modul ei de constatare nu se pot desfăşura decât în cadrul unor raporturi juridice de tip conflictual o dată cu săvârşirea infracŃiunii. Constatarea juridică a existenŃei raportului juridic penal de conflict Este necesar a se face o deosebire între momentul naşterii şi cel al constatării juridice a existenŃei raportului juridic penal de conflict. în mod direct sau indirect. judecarea şi tragerea la răspundere penală a infractorilor. după cum este şi firesc.

Principala modalitate de stingere a raportului juridic penal o reprezintă însă executarea pedepsei. legitimitatea executării pedepsei (prescripŃia executării pedepsei). p. All Beck. judecătorul constată stingerea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre de încetare a procesului penal31. amnistia. ori intervenirea unei cauze de nepedepsire. dezincriminarea (abolitio criminis). Drept penal. partea generală. numai pe baza pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Modificarea raportului juridic penal Modificarea raportului juridic penal poate avea loc când intervin anumite fapte juridice modificatoare cum ar fi adoptarea unor norme juridice penale mai blânde. graŃierea. toate în condiŃiile strict prevăzute de lege. În toate aceste situaŃii. prescripŃia răspunderii penale. anihilând o componentă esenŃială a normei juridice penale de conflict şi vidând de conŃinut raportul juridic penal de conflict. altele temeiul răspunderii penale (dezincriminarea) sau efectele condamnării (graŃierea) sau.Nistoreanu. urmând etapa executării sancŃiunii. procesul penal încetează. constatarea lipsei sau retragerii plângerii prealabile. care se realizează în cadrul unor raporturi specifice de drept execuŃional penal. În această ipoteză. împăcarea părŃilor. instituŃii asupra cărora vom reveni la timpul potrivit. însă efectele sale asupra raportului juridic penal se consideră a fi intrate în funcŃiune de la data adoptării actului normativ de clemenŃă. prescripŃia executării pedepsei. 52 . Cu privire la faptele juridice extinctive de răspundere penală menŃionate mai sus. Analiza unor acte normative de graŃiere a oferit posibilitatea aprecierii graŃierii ca incidentă şi pentru infracŃiunile a căror descoperire.Boroi. aceasta îşi produce efecte totale sau parŃiale. În situaŃia graŃierii condiŃionate. Bucureşti 2002. cum ar fi.În ipoteza constatării raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre penală definitivă. dezincriminarea – unele înlăturând direct însăşi răspunderea penală (amnistia). efectul extinctiv al faptului juridic survenit (fapt juridic extinctiv) va atrage înlăturarea dispoziŃiei de executare a pedepsei. urmărire penală sau judecată nu au fost realizate până la data adoptării sale. prin cauze intervenite anterior pronunŃării unei hotărâri definitive: decesul făptuitorului. 31 Gh. succesiunea unor norme juridice penale în timp sau graŃierea parŃială. precizăm că unele pot interveni şi după pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive. Al.69. în fine. cum ar fi: decesul făptuitorului. Ed. Stingerea raportului juridic penal Stingerea raportului juridic penal se poate produce în diferite situaŃii.

) chiar în timpul desfăşurării procesului penal (indiferent dacă fapta se află în faza urmăririi penale sau a judecăŃii). ea depăşind faza procesuală şi subzistând până la stingerea pedepselor aplicate. op.Durata raportului juridic penal Evident. deci pune în evidenŃă o durată. modificarea şi stingerea raportului juridic penal 32 M. de relaŃie de conformare sau de conflict. Unii autori32 disting două etape în desfăşurarea raportului juridic penal de conflict: prima. nu este dinainte determinată.cit.. întinderea acŃiunii în timp a raportului juridic penal. Naşterea. Durata are semnificaŃia sa. Din acest punct de vedere. realizarea normei juridice penale presupune o desfăşurare în timp şi. 53 . cuprinzând durata de la intervenirea hotărârii şi până la terminarea sancŃiunilor aplicate. comanda legii rămâne valabilă chiar în cazul săvârşirii unor infracŃiuni raportul juridic penal de conflict are o durată relativ determinată.Boroi. derularea sa în timp depinzând de promptitudinea descoperirii infracŃiunii şi cunoaşterii făptuitorului. o durată indefinită. ca atare. ÎNTREBǍRI : 47. constatarea prescripŃiei etc.. Trăsăturile raportului juridic penal 49. p. Dacă raportul penal de conformare are. raportul juridic penal este susceptibil de o derulare în timp. de principiu. Al. întinzându-se din momentul săvârşirii infracŃiunii şi până la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (în caz de condamnare) şi a doua. Uneori raportul juridic penal de conflict se poate stinge (amnistie. retragerea plângerii. de timpul necesar pentru desfăşurarea procesului penal şi de cel rezervat executării pedepsei. adică “până la realizarea tuturor consecinŃelor ce decurg din legea penală”. se remarcă şi o delimitare a întinderii în timp a raportului juridic penal de conflict în funcŃie de raporturile juridice care se nasc în limitele incidenŃei normelor procesuale penale şi a celor vizând etapa executării pedepselor. Astfel. p.71. indiferent de modalitatea în care se exprimă. ParticularităŃi referitoare la subiecŃii şi conŃinutul raportului juridic penal 50.Nistoreanu. în sensul că durata raportului de conflict este mai mare. 131//Gh. cit. constatarea. Zolyneak – op. NoŃiunea raportului juridic penal 48. cu excepŃia legii extrapenale sau temporare.

Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii 1. să fie săvârşită cu vinovăŃie şi să fie prevăzută de legea penală. c.CURSUL NR. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii sunt : acŃiunea. TRĂSĂTURILE ESENłIALE ŞI CONłINUTUL INFRACłIUNII Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept. e.1. 54 . trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul infracŃiunii Cuvinte cheie: drept penal. infracŃiune.pen. 18 că: „fapta care prezintă pericol social este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale enumerate în art. pen. principiile sale. De exemplu. C.Î 1 b. d. furt. Felurile pericolului social /. Pericolul social 1. 17 alin.2.1. Preliminarii Aşa cum rezultă din prevederile art. pericolul social şi pedeapsa ? pericolul social. pericol social ConŃinut: pp. fals intelectual etc.1. pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune trebuie să întrunească trei trăsături esenŃiale: fapta să prezinte pericol social.1. (1). 8 NOłIUNEA. ştiinŃa dreptului. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse". Pericolul social generic sau abstract este acel pericol general aşa cum este fixat în legea penală. 1. 1 C. 54-60 Întrebări: 51Test: T 8 . Codul penal român a definit în dispoziŃiile art. pericolul infracŃiunii tip omor. vinovăŃia şi prevederea în legea penală ? pericolul social şi vinovăŃia ? pericolul social. vinovăŃia şi incriminarea faptei ? 1..

starea şi dinamica manifestărilor infracŃionale vizate. VinovăŃia VinovăŃia a fost definită în doctrina penală ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. când 55 . pen. neurmărirea lor. 1. socotind fără temei însă că ele nu se vor produce. IntenŃia şi modalităŃile sale IntenŃia are două modalităŃi: intenŃia directă şi intenŃia indirectă. care ia în consideraŃie o multitudine de factori privind importanŃa valorii ocrotite. deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităŃii sale trebuia şi putea să le prevadă. în momentul executării. b)IntenŃia indirectă (dol eventual). pericolul social concret urmează să fie identificat de instanŃa de judecată cu prilejul judecării faptei şi se reflectă în sancŃiunea penală aplicată. pe care nu le acceptă. Alte modalităŃi ale culpei. Se caracterizează prin prevederea urmărilor periculoase ale faptei comise de infractor. In doctrină şi în practica judiciară s-au identificat şi alte modalităŃi ale intenŃiei. B. a) C. însă acceptarea posibilităŃii survenirii acestora. A. 1 lit. Dintre acestea amintim intenŃia determinată şi nedeterminată. Culpa simplă sau neglijenŃa. Se caracterizează prin aceea că infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte [art. constă în poziŃia psihică a persoanei care n-a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale. Dacă pericolul social generic este stabilit de legiuitor. a avut posibilitatea reală. gravitatea lezării posibile. împrejurările în care se pot săvârşi astfel de fapte etc. deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. de trăsăturile ce caracterizează elementul material. c) Alte modalităŃi ale intenŃiei. //. subiectivă a acestei reprezentări. precum şi de alte împrejurări ale conŃinutului concret al infracŃiunii. Pericolul social concret al infracŃiunii se referă la pericolul social al faptei săvârşite. săvârşind cu voinŃă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social. a) IntenŃia directă (dol direct). de împrejurările concrete ale comiterii faptei. Rezultatul evaluării se exprimă în pedeapsa înscrisă de legiuitor în legea penală pentru acea infracŃiune. Constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor periculoase ale acŃiunii sau inacŃiunii sale. Astfel se disting culpa in agendo. Culpa şi modalităŃile sale Culpa cu prevedere sau uşurinŃă. 19 pct.]. a avut.2. al unei infracŃiuni individuale. În literatura de specialitate şi în practica judiciară sunt cunoscute şi alte modalităŃi ale culpei. reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau.Pericolul social generic este evaluat în mod abstract de legiuitor. Determinarea pericolului social concret se face în funcŃie de vătămarea cauzată obiectului infracŃiunii.

). mai întâi. Prin structura conŃinutului infracŃiunii se înŃelege modul în care se organizează şi configurează ca părŃi ale aceluiaşi ansamblu diferitele elemente componente ale conŃinutului infracŃiunii. care. dar a socotit fără temei că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut.2. în Partea specială a Codului penal şi în legile speciale se prevede şi se descrie fiecare faptă considerată infracŃiune şi sancŃiunea corespunzătoare. însă cele produse în realitate sunt mult mai grave. când se referă la fapte din culpă constând dintr-o inacŃiune. ŞtiinŃa dreptului penal a elaborat şi noŃiunea de conŃinut generic al infracŃiunii. în aceste cazuri vor răspunde penal toŃi cei care au cauzat rezultatul periculos. spre deosebire de diferitele conŃinuturi incriminatorii individuale interesând partea specială a dreptului penal. ConŃinutul infracŃiunii 2. 2.1. după care. care o deosebesc de faptele nepenale. prin aceea că în Partea generală a Codului penal se defineşte şi reglementează noŃiunea generală de infracŃiune. C. Prevederea faptei în legea penală Prevederea în legea penală a faptelor periculoase pentru societate se realizează. este studiată în cadrul părŃii generale a ştiinŃei dreptului penal. şi culpa in omittendo. În multe situaŃii la producerea rezultatului periculos contribuie activitatea culpabilă a mai multor persoane. 2. NoŃiunea de infracŃiune şi noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii In timp ce noŃiunea de infracŃiune exprimă trăsăturile esenŃiale ale oricărei infracŃiuni.3.2.1. ConcurenŃa culpelor. dar putea şi trebuia sa le prevadă. 1. Structura conŃinutului infracŃiunii I. pe care le-a prevăzut. 2. PraeterintenŃia Ea se caracterizează prin aceea că subiectul infracŃiunii prevede şi doreşte ori acceptă producerea unor urmări periculoase. noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii cuprinde trăsăturile specifice ale fiecărei infracŃiuni în parte şi care o deosebesc în sfera ilicitului penal de celelalte infracŃiuni (de pildă conŃinutul infracŃiunii de viol va fi diferit de conŃinutul infracŃiunii de omor etc.uşurinŃa sau neglijenŃa se referă la fapte constând dintr-o acŃiune. NoŃiunea de conŃinut al infracŃiunii ConŃinutul infracŃiunii poate fi definit ca totalitatea condiŃiilor sau elementelor prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracŃiune. 56 .

Clasificarea condiŃiilor de incriminare sau a elementelor care servesc la alcătuirea şi configurarea diferitelor conŃinuturi de infracŃiuni poate fi realizată în funcŃie de mai multe criterii: -după criteriul factorilor la care se referă.subiecŃii actului de conduită. Coordonatele sau jaloanele ce polarizează condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii sunt: . se pot distinge condiŃiile privitoare la latura obiectivă. la locul. . de asemenea.valoarea socială şi relaŃiile corespunzătoare acestei valori împotriva cărora se îndreaptă. subiecŃii acesteia. Ia latura subiectivă.II. . care cuprinde toate condiŃiile cerute de legea penală pentru existenŃa unei infracŃiuni. concomitente. timpul. care se referă numai la condiŃiile care determină conduita ilicită. Clasificarea conŃinuturilor de infracŃiune . şi subsecvente.locul.după criteriul variantelor în care poate fi incriminată o infracŃiune. timpul şi mijloacele folosite la săvârşirea faptei. cât şi cea subiectivă a infracŃiunii. . şi conŃinuturi complexe. timpul sau mijloacele ei de săvârşire. III. condiŃiile de incriminare (sau de structură) pot fi preexistente.4. şi accidentale sau circumstanŃiale. fără de care nu se poate concepe existenŃa infracŃiunii. şi conŃinutul constitutiv. cum este cazul tentativei. când iau parte la alcătuirea conŃinutului infracŃiunii în vreuna din variantele ei agravante sau atenuate. . modul. când infracŃiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau aceeaşi infracŃiune apare conturată sub mai multe modalităŃi.actul de conduită al unei persoane. la obiectul infracŃiunii. atât sub raportul elementelor ce configurează componenta obiectivă. -după criteriul formelor infracŃiunii.după criteriul structurii distingem conŃinutul juridic. când norma incriminatoare determină condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii într-o formă atipică. cum sunt cele care se referă la producerea unui anumit rezultat. de bază a infracŃiunii. după felul în care se raportează la momentul săvârşirii infracŃiunii. mijloacele ori consecinŃele săvârşirii infracŃiunii care pot apărea. În general. . 2. instigării sau complicităŃii (ca 57 . când iau parte la alcătuirea configuraŃiei tipice. când infracŃiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. În sfârşit. distingem conŃinuturi simple. se întâlnesc conŃinuturi trunchiate sau atipice. după cum sunt cele care se referă la obiect sau subiecŃi. elementele sau condiŃiile de structură pot fi împărŃite în esenŃiale sau constitutive. printre condiŃiile ce particularizează şi condiŃionează existenŃa unei fapte penale ori caracterul ei agravat. fie în a celui vătămat prin infracŃiune. deci obiectul infracŃiunii. cum sunt cele care se referă la locul.după rolul si importanŃa pe care o au pentru însăşi existenŃa infracŃiunii. fie în persoana infractorului. elementele de structură sau altfel spus condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii se referă la anumite coordonate.

3. 3. c) O altă condiŃie necesară existenŃei subiectului infracŃiunii este responsabilitatea.1. d) Libertatea de voinŃă şi acŃiune. cât şi o persoană juridică.1. Latura obiectivă a) NoŃiune şi structură. B. Această calitate juridică o poate avea atât o persoană fizică. Subiectul pasiv al infracŃiunii Subiectul pasiv al infracŃiunii este persoana vătămată penal. a răului cauzat prin săvârşirea acesteia. 4. Prin latura obiectivă a infracŃiunii se înŃelege activitatea persoanei fizice care prin urmările ei periculoase vătăma sau pune în pericol anumite relaŃii sociale apărate de normele dreptului penal.Obiectul juridic special este valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin infracŃiune. a) Subiectul activ al infracŃiunii trebuie să fie o persoană fizică. Această categorie de obiect serveşte la de terminarea individualităŃii unei infracŃiuni în cadrul unui grup. adică cea care suferă sau asupra căreia se răsfrânge nemijlocit urmarea materială ori starea de pericol creată prin săvârşirea infracŃiunii. trebuie să aibă o anumită vârstă. fie prin comiterea actului de executare. fie prin suportarea consecinŃelor. Subiectul activ al infracŃiunii SubiecŃii infracŃiunii sunt persoanele implicate în săvârşirea unei infracŃiuni. SubiecŃii infracŃiunii A. titulara unor drepturi subiective j ori a unor interese legitime.forme ale executării infracŃiunii sau modalităŃii acesteia rezultând din participaŃie). b) Pentru ca persoana fizică să fie subiect activ al infracŃiunii. 58 . adică o persoană umană.Obiectul juridic generic sau de grup este format din grupul. 2. ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii 4. mănunchiul de valori sociale de aceeaşi natură apărate prin normele penale. CondiŃii preexistente infracŃiunii Forme ale obiectului infracŃiunii 1.

Spre deosebire de elementul material şi urmarea periculoasă care sunt componente obligatorii ale laturii obiective a infracŃiunii. Efectul este al doilea element al raportului de cauzalitate în dreptul penal. El poate să apară fie sub forma acŃiunii. impulsul interior care determină hotărârea infracŃională şi deci implicit comiterea infracŃiunii. actul de conduită uman interzis de legea penală. Elementele raportului de cauzalitate. Doctrina noastră de drept penal defineşte mobilul infracŃiunii ca fiind motivul. Latura subiectivă a infracŃiunii constă într-o anumită atitudine psihică. vătămarea sau ameninŃarea valorilor sociale apărate de legea penală.2 Latura subiectivă a infracŃiunii a) NoŃiune. c) Mobilul. Efectul este produs de acŃiunea-inacŃiunea cauză. d) Legătura de cauzalitate. Latura subiectivă a conŃinutului oricărei infracŃiuni constă în totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului . Legătura de cauzalitate dintre acŃiunea sau inacŃiunea infracŃională şi urmarea periculoasă constituie cea de-a treia componentă a laturii obiective a infracŃiuni. c) Urmarea imediată. 4. raport de cauzalitate) pentru ca acea faptă constituie infracŃiune. volitive şi afective care determină îi însoŃesc actul fizic de executare. timp. mod şi împrejurări în care se săvârşesc unele infracŃiuni (cerinŃe esenŃiale cum mai sunt denumite). aceste cerinŃe esenŃiale sunt facultative. 59 . a infractorului şi rezultatul socialmente periculos produs. rezultat. alcătuită din elemente intelective. Putem defini raportul de cauzalitate ca fiind legătura de la cauză la efect între acŃiunea sau inacŃiunea voluntară.faŃă de materialitatea faptei săvârşite (acŃiune sau inacŃiune. Dacă n-ar exista acŃiunea – inacŃiunea cauză.sub raportul conştiinŃei şi voinŃei sale . Urmarea periculoasă este acea modificare negativă a realităŃii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă si care-si găseşte expresia în periclita rea. în doctrina penală se face deosebirea între vinovăŃia ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii şi vinovăŃia ca clement al conŃinutului unei anumite infracŃiuni. fie sub cea a inacŃiunii. sunt: cauza – formată din acŃiuneainacŃiunea conştientă a persoanei şi efectul – concretizat în urmăririle ce s-au produs prin activitatea infracŃională desfăşurată. în sensul că nu le găsim la orice infracŃiune şi nu apar obligatoriu odată cu executarea acŃiunii sau inacŃiunii periculoase. ExistenŃa laturii obiective a oricărei infracŃiuni este condiŃionată de faptul ca prin comiterea acŃiunii sau inacŃiunii încriminate să se producă o urmare periculoasă. n-ar putea să existe nici efectul. b)VinovăŃia ca element al laturii subiective. conştientă.b)Elementul material este componentul principal al laturii obiective a infracŃiunii şi constă în actul material săvârşit. e) CondiŃii de loc.

rezultat urmărit de către infractor.Care este conŃinutul constitutiv al infracŃiunii? 60 .PraeterintenŃia 58. 53. DefiniŃie şi noŃiuni.Ce este infracŃiunea şi care sunt trăsăturile esenŃiale? 52.VinovăŃia.NoŃiunea şi felurile pericolului social.Culpa ca formă a vinovăŃiei 57. INTREBARI: 51. 55. Exemple 54.Scopul este reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei penale.Ce este fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni.IntenŃia formă a vinovăŃiei 56.

felurile acesteia. Formele infracŃiunii intenŃionate Formele infracŃiunii. o constituie procurarea licit sau ilicit de instrumente ce urmează să fie folosite la comiterea faptei. Actele pregătitoare (preparatorii) Pornind de la modul de manifestare a actelor de pregătire şi de la valoarea lor în procesul săvârşirii infracŃiunii.actele pregătitoare (preparatorii). intenŃia indirectă ? c. în literatura juridică acestea au fost definite ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracŃiunii ori în crearea condiŃiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. . vinovăŃia dovedită ? 1. infracŃiunea fapt epuizat Cuvinte cheie: tentativă. infracŃiunea fapt epuizat ConŃinut: pp.fapta epuizată. 2. acte premergătoare. ModalităŃile actelor pregătitoare O primă modalitate de înfăptuire a actelor de pregătire în vederea săvârşirii unei infracŃiuni. după fazele de desfăşurare sunt: .CURSUL NR. 61 .1. infracŃiunea consumată. 9 FORMELE INFRACłIUNII Obiective: informarea studenŃilor despre tentativă. 61-67 Întrebări: 59-68 Test: T9 . intenŃia depăşită ? d. . .tentativa.fapta consumată. culpa acceptată ? b.Î 3 PraeterintenŃia este : a. acte premergătoare.

AcŃiunea de săvârşire a faptei să fie întreruptă sau să nu-şi producă efectul din motive independente de voinŃa făptuitorului. consideră cei ce promovează această teză. Felurile actelor pregătitoare şi caracteristicile acestora O primă caracteristică a actelor de pregătire este aceea că ele pot fi delimitate în timp şi spaŃiu. (1) C. cel mai adesea. Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenŃie. în legea penală sunt prevăzute dispoziŃii prin care. neincriminarea lor ar putea constitui o încurajare pentru făptuitor de a renunŃa la săvârşirea infracŃiunii. echivoce şi nu au aptitudinea de a crea o stare de pericol serios pentru valoarea socială către care se îndreaptă fapta pregătită. Ele rămân acte de pregătire. Punerea în executare a hotărârii infracŃionale.O a doua modalitate de pregătire proprie săvârşirii unei infracŃiuni o Constituie confecŃionarea. Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare O primă teză este aceea a neincriminării actelor pregătitoare pe considerentul că acestea sunt. 20 alin. actele pregătitoare au fost incriminate. Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare. date privind locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii ori despre victimă. O altă caracteristică a actelor pregătitoare constă în aceea că ele nu în pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penală. Activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al infracŃiunii proiectate sau să nu constituie un început de executare a acesteia. CondiŃiile actelor pregătitoare Să aibă o existenŃă obiectivă. Încriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faŃă de actele de executare. să se materializeze într-o manifestare capabilă să creeze condiŃii favorabile executării acŃiunii ilicite. mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la comiterea faptei.2 Tentativa Tentativa este acea formă a infracŃiunii care constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. 62 . pen]. în cazul unor infracŃiuni grave. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul [ art. De asemenea. modificarea ori adaptarea instrumentelor. Să existe hotărârea făptuitorului de a săvârşi o infracŃiune determinată. În mod excepŃional. fiind asimilate cu tentativa şi sancŃionate ca atare. este necesară pentru a preveni săvârşirea faptei proiectate şi pentru a apăra valoarea socială ameninŃată. O a treia modalitate de pregătire o poate forma culegerea de informaŃii. 2.

Obiectul tentativei Deosebirea dintre tentativă şi infracŃiunea consumată.2. numai parŃial datorită neproducerii rezultatului. latura subiectivă la infracŃiunile praeterintenŃionale are o structură complexă. -InfracŃiunile de imediată consumare. în neîndeplinirea unei obligaŃii impuse de lege. responsabilitatea si libertatea de hotărâre şi acŃiune. ConŃinutul tentativei A. C. de regulă. nu sunt susceptibile de tentativă. întrucât forma de vinovăŃie este mixtă şi se formează prin unirea intenŃiei cu culpa. Efectuarea unui singur act nu are relevanŃă penală.2. Latura subiectivă Deşi latura subiectivă a tentativei este aceeaşi cu a infracŃiunii consumate. constă în aceea că prin infracŃiunea consumată. în ceea ce priveşte obiectul juridic. B. La aceste infracŃiuni nu există o rezoluŃie infracŃională şi. integral. se vătăma valoarea socială. pe când la forma consumată poate consta şi într-o inacŃiune. Tentativa nu este posibilă la aceste infracŃiuni. 63 . InfracŃiuni la care tentativa nu este posibila InfracŃiunile omisive.2. 2. aceasta este realizată în întregime. care a luat hotărârea de a comite infracŃiunea si care a început executarea ei. .InfracŃiunile praeterintenŃionale.InfracŃiunile de culpă. prin urmare. Elementul material al acestei categorii de infracŃiuni constă într-o inacŃiune. În cazul formei consumate. -InfracŃiunile de obicei.2. există totuşi deosebiri. datorită specificului elementului material ce se formează prin repetarea aceleiaşi activităŃi până devine un obicei. D. nu se poate vorbi de punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. . în timp ce prin tentativă se creează întotdeauna un pericol direct pentru aceasta. După cum se ştie. Subiectul tentativei Este persoana (persoanele) fizică. întrucât aceste infracŃiuni sunt lipsite de o desfăşurare în timp. Latura obiectivă Actul de executare a tentativei la orice infracŃiune se realizează numai prin acŃiuni. Persoana trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de existentă a subiectului infracŃiunii: limita de vârstă. o practică.1. Momentul efectuării primului act de executare coincide cu momentul consumării infracŃiunii. pe când în situaŃia tentativei.

în această situaŃie făptuitorul. O a treia situaŃie ce face imposibilă consumarea infracŃiunii o constituie lipsa obiectului în timpul executării de la locul unde făptuitorul credea că se află. dar oricum o periculozitate suficientă pentru a justifica intervenŃia legii penale. Tentativa absolut improprie „Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea”.2.4. Se argumentează în acest sens că tentativa prezintă un pericol social redus. fără excepŃie. modul absurd în care este concepută executare.2. şi. dar urmarea nu se produce din motive exterioare lui. NuanŃând formularea legală. prin intervenŃia unor forŃe constrângătoare ale voinŃei subiectului sau a unor forŃe independente de voinŃa' autorului. D. a realizat în întregime activitatea.3. Tentativa proprie Există tentativă şi în cazul în are consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă datorită insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare. Incriminarea si sancŃionarea tentativei A. Tentativa întreruptă (neterminată) În această formă a tentativei. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. De observat că tocmai acesta este elementul ce face să se deosebească tentativa perfectă de cea întreruptă. indiferent de gravitatea lor în sistemul faptelor penale prevăzute şi sancŃionate de lege. 2.2. B. O primă situaŃie de neproducerea urmărilor socialmente periculoase în cazul tentativei improprii o constituie insuficienŃa mijloacelor folosite. inexistenŃa absolută a obiectului infracŃiunii. în sfârşit. cauzele producerii urmărilor pot fi de natură diferită. Şi în cazul acestei modalităŃi a tentativei. Formele tentativei A. executarea începe imediat după terminarea actelor pregătitoare şi durează până când. C. literatura juridică atribuie imposibilitatea consumării următoarelor trei cauze: inaptitudinea totală a mijloacelor folosite de a produce urmarea. executarea este întreruptă. 64 . O a doua situaŃie de neproducere a urmărilor socialmente periculoase priveşte defectuozitatea mijloacelor folosite. Tentativa perfectă sau fără efect Aşadar.În prima concepŃie a incriminării nelimitate se susŃine că tentativa trebuie incriminată la toate infracŃiunile. din punct de vedere al intenŃiei sale. Incriminarea tentativei .

condiŃionate de lege.3. păstrează pericolul social caracteristic infracŃiunii numai în cazul acestora. Stabilirea momentului consumării infracŃiunii cere o relevantă juridică deosebită din mai multe considerente. dincolo de care nici o evoluŃie a rezultatului nu mai este posibilă. 65 .2. InfracŃiunile de rezultat.. se susŃine incriminarea tentativei numai în cazul infracŃiunilor grave.3. 2. tentativa nu ar trebui incriminată. 2. deoarece.3. 2.În cea de-a doua concepŃie a incriminării limitate. inserat la sfârşitul unui titlu sau capitol al pârtii speciale a Codului Penal. InfracŃiunea – fapt consumat InfracŃiunile se consumă în general. InfracŃiunea – fapt epuizat Aceste urmări posterioare momentului consumării continuă să se producă la un alt moment numit momentul epuizării infracŃiunii. prin enumerarea infracŃiunilor.3.3.1. de producere a unei urmări determinate. NoŃiune InfracŃiunea se consideră săvârşită în forma consumată atunci când activitatea infracŃională a dus la producerea rezultatului infracŃional urmărit şi prezintă toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa infracŃiunii în configuraŃia tipică a acesteia. InfracŃiunile continue se caracterizează prin prelungirea în timp a acŃiunii sau inacŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii. astfel că urmările dăinuiesc cât timp durează fapta. având un pericol social mai redus decât al infracŃiunii consumate. după cum acestea sunt de pericol (formale) ori de rezultat. B. comun. SancŃionarea tentativei Se observă că în evaluarea pedepsei pentru tentativă se porneşte întotdeauna de la pedeapsa stabilită de lege pentru infracŃiunea consumată în forma de bază ori în forma calificată. InfracŃiunea consumată 2. în două moduri. că tentativa la acea grupă de infracŃiuni sau numai la cele enumerate limitativ se pedepseşte. sub raportul existenŃei lor. se consideră consumate când executarea s-a terminat şi s-a produs rezultatul prevăzut de norma incriminatoare. în ceea ce priveşte infracŃiunile cu un grad mai redus de pericol social. A doua modalitate de incriminare constă în prevederea într-un articol. care indică în mod general.

InfracŃiunile zise progresive se caracterizează. regretul. prin producerea de noi urmări după ce s-a realizat conŃinutul unei anumite infracŃiuni. renunŃarea să se facă în timp util. c) RenunŃarea să fie definitivă. dar se epuizează odată cu comiterea ultimului act ori cu încetarea activităŃii infracŃionale de către făptuitor.3. B. Amplificarea progresivă a rezultatului iniŃial poate fi atât de însemnată încât să corespundă conŃinutului unei infracŃiuni mai grave în care să absoarbă faptul iniŃial. 66 . după terminarea executării infracŃiunii.4. face să se înlăture producerea rezultatului periculos. în caz contrar el va fi sancŃionat pentru activitatea infracŃională. deşi există posibilitatea reală de a continua. A. Desistarea Constă în renunŃarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută. Împiedicarea producerii rezultatului Constă într-o acŃiune a făptuitorului care. Cauzele de nepedepsire a tentativei – desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Legea penală română nu condiŃionează existenŃa tentativei de întrerupere sau neproducerea rezultatului din cauze independente de voinŃa făptuitorului. a)RenunŃarea la continuarea executării activităŃii infracŃionale să se întemeieze pe voinŃă liberă a făptuitorului. 2. iar făptuitorul este conştient de aceasta.O infracŃiune este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. b) RenunŃarea trebuia să aibă loc înainte ca executarea să fie terminată sau. cu alte cuvinte. dar în realizarea aceleiaşi rezoluŃii. Acest tip de infracŃiune se consumă după săvârşirea celui de-al doilea act din componenŃa activităŃii infracŃionale. Pentru a nu fi pedepsit. făptuitorul trebuie să renunŃe pentru totdeauna la săvârşirea infracŃiunii. de asemenea. temerea de a fi descoperit etc. Se consumă după ce acestea s-au repetat şi au dat caracterul de obişnuinŃă sau îndeletnicire şi se epuizează când activitatea infracŃională a încetat. acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Daca executarea a fost dusă până la capăt nu mai poate avea loc desistarea deoarece nu mai este posibilă prin concepŃie. RenunŃarea poate fi determinată de orice mobil care justifică noua activitate a făptuitorului. InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că elementul material se realizează prin săvârşirea mai multor acte de acelaşi fel. Astfel de motive pot fi: mila. Aceasta presupune ca făptuitorul nesilit a abandonat executarea începută. ci tentativa subzistă chiar în situaŃia în care acesta renunŃă de bunăvoie la activitatea începută sau împiedică producerea rezultatului.

dar fără relevanŃă pentru existent acestei cauze de nepedepsire. De exemplu. să fie expresia voinŃei libere a făptuitorului.Cauzele de nepedepsire ale tentativei 65.Actele pregătitoare 62. INTREBARI: 59. se va reŃine împiedicarea rezultatului (moartea unei persoane) numai dacă s-a reuşit să se înlăture consecinŃele vătămătoare ale administrării unei substanŃe otrăvitoare.Tentativa. definiŃie şi forme . întrucât după descoperirea faptei este greu de acceptat că făptuitorul a acŃionat de bunăvoie.Desistarea 67.fapt consumat 64. c) AcŃiunea de împiedicare a rezultatului să se fi realizat mai înainte de descoperirea faptei. de bunăvoie. Va răspunde penal făptuitorul dacă în aceeaşi împrejurare nu a reuşit să înlăture moartea) persoanei respective deşi a încercat.Mobilul împiedicării poate fi diferit.InfracŃiunea consumată . b) Împiedicarea să aibă loc înainte de producerea urmărilor periculoase.ConŃinutul constitutiv al tentativei 61. NoŃiune. dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii: a) Împiedicarea producerii rezultatului să fie voluntară.Ce înŃelegeŃi prin tentativă? 60.InfracŃiunea consumată .Fazele de desfăşurare a infracŃiunii intentionate 67 . prin darea unui antidot.SancŃionarea tentativei 68.fapt epuizat 66. Această cerinŃă este firească. (EnumeraŃi formele) 63.

formând elementul material al infracŃiunii. iar pluralitatea de infracŃiuni. pluralitatea de infracŃiuni ConŃinut: pp.1. Unitatea naturală de infracŃiune rezultă din unicitatea acŃiunii sau inacŃiunii. 1. 1. c)infracŃiunea simplă. b)infracŃiunea simplă.Î 4 În care din răspunsurile de mai jos ne aflăm în prezenŃa formelor unităŃii naturale de infracŃiune: a)infracŃiunea simplă.2. 68 . 10 UNITATEA DE INFRACłIUNE Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia unităŃii de infracŃiune şi formele sale Cuvinte cheie: unitate naturală şi legală de infracŃiuni.CURSUL NR. infracŃiunea continuată şi infracŃiunea continuă. Unitatea naturală de infracŃiune Unitatea naturală de infracŃiune desemnează unitatea acŃiunii sau inacŃiunii care formează datorită stării de fapt sau în mod natural o activitate unică prin care se realizează conŃinutul unei singure infracŃiuni. d) toate. NoŃiune Există unitate de infracŃiune în cazul în care fapta sau activitatea desfăşurată corespunde conŃinutului unei singure infracŃiuni.1. atunci când în fapta ori activitatea săvârşită se stabileşte conŃinuturile a două sau mai multe infracŃiuni. Felurile unităŃii de infracŃiune 1. infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată. 68-72 Întrebări: 69-77 Test: T 8 .infracŃiunea continuată şi infracŃiunea deviată.2.

de pauză. Repetarea actelor nu schimbă felul unităŃii naturale de infracŃiune pentru că aceste acte se integrează în mod natural în activitatea infracŃională unică ce constituie elementul material al infracŃiunii şi nici nu poate pune în discuŃie unicitatea obiectului infracŃiunii. deci care nu necesită intervenŃia făptuitorului pentru prelungirea activităŃii infracŃionale. b) InfracŃiunea continuă.1. 69 . ştiinŃa dreptului penal face distincŃie între infracŃiunile continue permanente şi infracŃiunile continue succesive. dictate de specificul activităŃilor desfăşurate. omorul. Astfel. ce constituie elementul material al laturii obiective. Formele unităŃii naturale de infracŃiune a) InfracŃiunea simplă. Ambele modalităŃi se întemeiază pe eroarea făptuitorului: una implicând eroarea asupra acŃiunii. a rezoluŃiei psihice. datorită greşelii făptuitorului. insulta. determinate de natura acesteia. ultrajul. până la intervenŃia unei forŃe contrare. furtul. infracŃiunea simplă se caracterizează sub aspect obiectiv printr-o singură acŃiune sau inacŃiune. falsul. Din noŃiune rezultă că infracŃiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: fie prin devierea activităŃii infracŃionale datorită defectuozităŃii sau greşitei manipulări a instrumentelor (de exemplu făptuitorul vrea să ucidă o persoană.1. ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Ca formă a unităŃii naturale de infracŃiune. dar fără să transforme unitatea de infracŃiune într-o pluralitate de infracŃiuni. Cum însă pe parcursul realizării elementului material de durată al acestei infracŃiuni pot apărea şi momente fireşti de întrerupere. se consideră a fi infracŃiuni în formă simplă lovirea. InfracŃiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităŃii infracŃionale fără întrerupere. a subiectului pasiv.1. după consumare. c) InfracŃiunea deviată. fie datorită erorii făptuitorului cu privire ia obiectul sau persoana asupra cărora urma să acŃioneze (error in personam).2. care nu trebuie să dureze în timp pentru realizarea tipului respectiv de infracŃiune.din eroare a făptuitorului asupra altei persoane ori altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vătămate pe de altă parte. Ca formă a unităŃii naturale. la alt obiect sau persoană pe de o parte sau prin îndreptarea acŃiunii . cealaltă eroarea asupra obiectului. infracŃiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acŃiunii sau inacŃiunii. dar prin greşita folosire a armei ucide o altă persoană) asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (abberratio ictus). Este o formă a unităŃii naturale de infracŃiune şi desemnează infracŃiunea săvârşită prin devierea acŃiunii de ia obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. Cele succesive permit în desfăşurarea activităŃii infracŃionale unele întreruperi.

b) Data săvârşirii infracŃiunii continuate. -AcŃiunile sau inacŃiunile să fie comise în baza aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale. se cere ca să fie aceeaşi persoană. InfracŃiunea continuată InfracŃiunea continuată poate fi definită ca fiind acea formă a unităŃii legale de infracŃiune ce se realizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. InfracŃiunea continuată este posibilă la orice infracŃiune dacă este susceptibilă de repetabilitate. d) SancŃionarea infracŃiunii continuate. InfracŃiunea continuată fiind alcătuită din mai multe acŃiuni ce se succed la diferite intervale de timp ridică problema determinării datei săvârşirii sale. a unor acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. legea a prevăzut posibilitatea aplicării unei pedepse mai severe în cazul infracŃiunii continuate.1. existenŃa aceloraşi persoane. Formele unităŃii legale A. 1.2. deoarece rezoluŃia unică presupune existenŃa aceleiaşi persoane sau.AcŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. c) InfracŃiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat.ExistenŃa unei pluralităŃi de acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite la intervale diferite de timp. deoarece infracŃiunea continuată nu este altceva decât o infracŃiune simplă. dacă este vorba de o participaŃie. .2. Unitatea legală de infracŃiune Unitatea legală de infracŃiune este o creaŃie a legiuitorului şi se caracterizează prin reunirea în conŃinutul unei singure infracŃiuni a două sau mai multe acŃiuni (inacŃiuni) care ar putea constitui fiecare în parte o infracŃiune de sine stătătoare.1. Cu privire la această condiŃie.2. Totuşi. 70 . Pentru existenŃa infracŃiunii continuate se cer îndeplinite următoarele condiŃii: . aceasta rezultând din însăşi natura infracŃiunii continuate. care se poate relua. Deci acŃiunile sau inacŃiunile ce au ioc la intervale de timp diferite să realizeze fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. a) CondiŃiile infracŃiunii continuate. dar care se poate repeta. -AcŃiunile sau inacŃiunile să prezinte fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Având în vedere gradul de pericol social mai accentuat al acestei forme de infracŃiune în comparaŃie cu forma simplă.2. însă în realizarea aceleiaşi rezoluŃiuni infracŃionale. chiar în lipsa unor circumstanŃe agravante. excepŃie fac acele infracŃiuni care prin specificul lor nu pot funcŃiona în timp.

forma tip se caracterizează prin aceea că în structura conŃinutului său intră ca element constitutiv o acŃiune incriminată de lege ca faptă de sine stătătoare. În această ipoteză conŃinutul de bază reprezintă o infracŃiune în forma simplă şi numai conŃinutul agravat (calificat) constituie o infracŃiune complexă. infracŃiunea complexă nu necesită o prelungire în timp nici a acŃiunilor sau inacŃiunilor reunite şi nici a consecinŃelor acestora. infracŃiunile reunite nu pot cădea separat sub incidenŃa unor eventuale acte de clemenŃă. a. apreciate separat. şi anume: infracŃiunea complexă tip sau simplă si infracŃiunea complexă agravată. InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că sub aspectul laturii obiective se compune întotdeauna din mai multe acŃiuni care. • Efecte juridice De regulă. dar care devin pedepsibile de îndată ce sunt reluate şi 71 . o îndeletnicire a acestuia în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de acŃiuni pericolul social specific infracŃiunii. InfracŃiunea complexă este susceptibilă de a fi săvârşită de către orice persoană sau în participaŃie în oricare din formele sale (coautorat. InfracŃiunea complexă se consumă la realizarea acŃiunilor sau inacŃiunilor ce reprezintă elementul material ai laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute de conŃinutul infracŃiunii. ca amnistia sau graŃierea. vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbite. în consecinŃă. InfracŃiunea complexă. Obiectul juridic al infracŃiunii complexe este. iar infracŃiunile reunite nu produc efecte separate. b. instigare. vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbante. InfracŃiunea complexă InfracŃiunea este complexă când în conŃinutul său intră ca element sau ca circumstanŃă agravantă o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Aceasta se caracterizează prin aceea ca în conŃinutul său este inclusă ca circumstanŃă agravantă o acŃiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. ca fiind o formă a unităŃii naturale de infracŃiune care constă în repetarea faptei incriminate de un număr de ori atât de mare încât să releve o obişnuinŃă a făptuitorului. • Formele infracŃiunii complexe. altul. de regulă dublu: unul principal. InfracŃiune de obicei Se poate defini infracŃiunea de obicei. Din definiŃia legală a infracŃiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta sub două forme. C. Prin urmare. complicitate). SubiecŃii infracŃiunii complexe. legiuitorul a alcătuit o infracŃiune unică. secundar sau adiacent. din două acŃiuni cu semnificaŃie juridică proprie. • Structura infracŃiunii complexe. InfracŃiunea complexă calificată.B. InfracŃiunea complexă cuprinde în conŃinutul său elementele infracŃiunilor reunite sau absorbite. nu cad sub incidenŃa legii penale.

Unitatea legală de infracŃiune 72. INTREBARI: 69. nu coincide cu cel al epuizării activităŃii infracŃionale. ci numai în forma consumată. produse ca urmare a amplificării rezultatului. momentul consumării (al producerii urmărilor socialmente periculoase). o îndeletnicire din partea celui ce le-a săvârşit. Repetarea prezintă deci o trăsătură constitutivă a conŃinutului unei asemenea infracŃiuni. Fiind o infracŃiune care se prelungeşte în timp până la apariŃia rezultatului mai grav. InfracŃiunea progresivă 72 . comună. şi în cazul acestei infracŃiuni se pune problema determinării datei sale de săvârşire. şi nu data epuizării infracŃiunii. în cazul infracŃiunilor progresive. InfracŃiunea de obicei nu este susceptibilă de a fi comisă în forma tentativei. D.evidenŃiază o deprindere. pentru aceste acte de executare. InfracŃiune de obicei 76. InfracŃiunea progresivă InfracŃiunile mai grave. unde fiecare act de executare realizează conŃinutul infracŃiunii şi care acte sunt reunite de legiuitor având în vedere rezoluŃia infracŃională unică. Felurile unităŃii de infracŃiune 70. InfracŃiunea continuată 73. InfracŃiunea complexă 74. Ca atare. La această infracŃiune. infracŃiunea de obicei nu trebuie confundată cu infracŃiunea continuată. de principiu. InfracŃiunea complexă 75. Unitatea naturală de infracŃiune 71. absorb în conŃinutul lor infracŃiunile mai uşoare. În consecinŃă. data săvârşirii acŃiunii este aceea care trebuie luată în considerare în raport cu anumite efecte juridice.

1. ca urmare a nerespectării regulilor de circulaŃie. 73-76 Întrebări: 77-82 Test: T 11 .3. 1.Î 4 Fapta unui conducător auto care. Concursul de infracŃiuni Potrivit legislaŃiei penale şi doctrinei.Săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni. recidiva şi pluralitatea intermediară. mai înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele şi dacă toate sunt susceptibile de a fi supuse judecării. constând în existenŃa a două sau mai multor infracŃiuni. Formele pluralităŃii de infracŃiuni In Codul penal român formele pluralităŃii de infracŃiuni sunt: concursul de infracŃiuni.3. 1.2. 73 . concursul de infracŃiuni este o formă a pluralităŃii de infracŃiuni. provoacă un accident în urma căruia s-a produs vătămarea gravă a integrităŃii corporale a mai multor persoane: a)constituie o pluralitate de infracŃiuni. b)reprezintă o unitate infracŃională deoarece toate persoanele au fost vătămate grav. săvârşite de aceeaşi persoană. 11 FORMELE PLURALITĂłII DE INFRACłIUNI Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia pluralităŃii de infracŃiuni şi formele sale Cuvinte cheie: concursul ideal sau formal de infracŃiuni ConŃinut: pp. CondiŃiile de existenŃă ale concursului de infracŃiuni Din definiŃie rezultă următoarele condiŃii: .CURSUL NR. c)constituie o complexitate naturală de infracŃiuni. d) toate.

consecvenŃională. datorită împrejurărilor în care a avut 74 . şi anume: concursul real si concursul ideal. când o infracŃiune este întâmplător legată de o altă infracŃiune. iar când infracŃiunile sunt de natură diferită. dacă infracŃiunile sunt săvârşite cu aceeaşi ocazie sau succesiv. .3. -InfracŃiunile să fie săvârşite înainte de a se fi pronunŃat o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele. săvârşită de aceeaşi persoană. InfracŃiunile săvârşite de o persoană pot fi de aceeaşi natură şi concursul devine omogen (înşelăciune . CondiŃia are în vedere inexistenŃa unei condamnări definitive pentru vreuna din infracŃiunile comise de aceeaşi persoană. Concursul real de infracŃiuni Caracteristic pentru concursul real de infracŃiuni este săvârşirea multor infracŃiuni ca urmare a săvârşirii mai multor acŃiuni sau inacŃiunii InfracŃiunile pe care le reuneşte apar în mod succesiv. Formele concursului de infracŃiuni In teoria şi legislaŃia penală se cunosc două feluri de concurs de infracŃiuni. Nu are importanŃă dacă făptuitorul a luat parte la comiterea infracŃiunilor în calitate de autor ori de participant. Concursul ideal sau formal de infracŃiuni Există concursul ideal de infracŃiuni atunci când: „o acŃiune sau inacŃiune. când o infracŃiune a fost comisă pentru a ascunde o altă infracŃiune. etiologică. Nu are importanŃă natura şi gravitatea infracŃiunilor săvârşite. dacă o infracŃiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracŃiuniscop.InfracŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.Pentru îndeplinirea acestei condiŃii se cere săvârşirea a cel puŃin două fapte prevăzute de legea penală.fals intelectual). conturând astfel principalul criteriu distinctiv al concursului faŃă de recidivă. concursul este eterogen (violare de domiciliu . dacă o infracŃiune constituie cauza săvârşirii altei infracŃiuni. topografică. Concursul real de infracŃiuni este de două feluri: concurs real simplu şi concurs real cu conexitate.înşelăciune). Unitatea de subiect la săvârşirea infracŃiunilor concurente reprezintă una din cerinŃele specifice şi indispensabile ale oricărui concurs de infracŃiuni.InfracŃiunile săvârşite sau cel puŃin două dintre ele să poată fi supuse judecăŃii 1. între ele intercalându-se se perioade de timp diferite. Conexitatea poate fi cronologică. dacă infracŃiunile sunt săvârşite în acelaşi loc. teleologică. care să constituie infracŃiuni. accidentală.3. .

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multei pedepse cu amendă. consacrat în majoritatea legislaŃiilor moderne. Sistemul cumulului juridic sau al contopirii reprezintă o îmbinare a primelor două sisteme. constând în aplicarea pedepsei pentru fiecare infracŃiunile concurente şi apoi se aplică cea mai gravă dintre ele.loc şi urmărilor pe care le-a produs. în totul sau parte. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. elastic şi echitabil. Sistemul sancŃionator în vigoare Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanŃă pentru fiecare infracŃiune concurentă. c) când s-au stabilit numai amenzi. fa care se poate adăuga amenda. care se consideră că le absoarbe pe celelalte. asigurând atât sancŃionarea corectă a faptei celei mai grave. c). c. b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. la care se poate adăuga un spor. Sistemul. Această formă a concursului de infracŃiuni se caracterizează prin aceea E deşi făptuitorul săvârşeşte o singură acŃiune sau inacŃiune din cele incriminate de legea penală. Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiŃionării pedepselor constă în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune în concurs. după care totalizează. b. se aplică pedeapsa cea mai mare. SancŃionarea concursului de infracŃiuni Sisteme de sancŃionare a. a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenŃiune pe viaŃă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă. întruneşte elementele mai multor infracŃiuni". se aplică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. 75 . ale conŃinuturilor concrete a două sau mai multe infracŃiuni. încât fapta comisă realizează cumulativ elementele constitutive. cât şi a celorlalte fapte comise în concurs de infracŃiuni. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma cumulului juridic. Sistemul absorbŃiei constă în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune şi se aplică cea mai severă. mai ales în materia pedepselor principale. se aplică pedeapsa cea mai grea. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. potrivit dispoziŃiei de lai lit. se aplică pedeapsa închisorii. care poate fi sporită până la maximul ei special. iar când acest maxim nu este îndestulător. care poate fi sporită până la maximul ei special. se aplică pedeapsa închisorii. b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziŃiei de la lit. comportamentul ilicit este exprimat în astfel de împrejurări. este considerat ca fiind cel mai convenabil.

b. -dacă pentru infracŃiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură..DefiniŃi infracŃiunea continuată 78. acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. NoŃiuni şi condiŃii de existenŃă 82. luate pentru infracŃiuni concurente.SancŃiunea concursului de infracŃiuni 76 . Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente a.InfracŃiunea complexă 81. se vor contopi. ÎNTREBǍRI : 77 . măsurile de siguranŃă de acelaşi fel.DefiniŃi unitatea de infracŃiune în ambele forme 79. 34 C. 35 C. se stabileşte că infractorul suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracŃiune concurentă. aceasta se va aplica integral alături de pedeapsa închisorii.dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut.Stabilirea pedepselor complementare în cazul concursului de infracŃiuni In cazul pedepselor complementare care pot fi de aceeaşi natură sau naturi diferite. care poate fi sporită aşa cum prevede art.dacă pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementară. pen. A doua ipoteză constă în aceea că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă. c. Pe cale de consecinŃă. care presupun că se vor compara pedepsele stabilite şi se va aplica cea mai grea. 34 şi 35 C.DefiniŃi pluralitatea de infracŃiuni 80. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a executat.pen. dar cu conŃinut diferit. stabileşte mai multe reguli: . Contopirea pedepselor pentru concursul de infracŃiuni se va face şi în situaŃia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea. .Concursul de infracŃiuni. În alineatul ultim se prevede că dispoziŃiile privitoare la contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu detenŃiunea pe viaŃă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. d. Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracŃiune concurentă. se aplică cea mai grea dintre acestea. art. se vor aplica dispoziŃiile art. pen. Aplicarea măsurilor de siguranŃă în cazul concursului de infracŃiuni Măsurile de siguranŃă aplicate în caz de concurs de infracŃiuni se cumulează întotdeauna numai dacă sunt de naturi deosebită.

după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. 12 RECIDIVA Obiective: informarea studenŃilor despre „ Recidivǎ” ca instituŃi e a pluralităŃii de infracŃiuni şi formele sale Cuvinte cheie: recidiva. recidiva postcondamnatorie ConŃinut: pp. înainte de începerea executării. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.Î 4 Recidiva postcondamnatorie există: a) atunci când. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii sau închisorii mai mare de şase luni.a două sau mai multe infracŃiuni are loc mai înainte ca acea persoană să fi suferit. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. recidiva postexecutorie. în timpul executării acesteia sau în stare e evadare. ca formă principală a pluralităŃii de infracŃiuni. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an. c) atunci când. b) atunci când. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de şase luni. înainte de începerea executării pedepsei. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. presupune ca şi în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către o anume persoană a cel puŃin două infracŃiuni. Deosebirea constă în aceea că în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către aceeaşi persoană. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Recidiva Recidiva. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este mai mare de un an. înainte de începerea executării pedepsei. pe când în cazul recidivei. vreo condamnare definitivă. săvârşirea de către aceeaşi persoană a uneia sau mai multor 77 .CURSUL NR. 77-83 Întrebări: 83-87 Test: T 12 .

în general. recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive.condamnarea definitivă pentru infracŃiunea anterioară şi noua infracŃiune comisă .au fost denumite termen ai recidivei. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracŃiuni. Recidiva este denumită absolută atunci când existenŃa ei nu este condiŃionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci când pedeapsa anterioară trebuie să fie de o anumită gravitate pentru a dovedi perseverenŃa infracŃională a infractorului. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. situaŃie. Prin recidiva mare se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni grave. termenii recidivei şi raportul dintre aceştia. recidiva teritorială şi recidiva internaŃională. a unei infracŃiuni de o anumită natură (ex. împrejurare în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracŃiune după ce anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracŃiune. infracŃiunile săvârşite care intră în calculul recidivei. mai înainte. Termenii recidivei Prin termeni ai recidivei se înŃeleg. într-o formă sau alta. Recidiva după executare sau post-executorie există atunci când săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară. recidiva mare şi recidiva mică. deoarece toate problemele şi toate condiŃiile privesc. recidiva absolută şi recidiva relativă. Recidiva după condamnare sau recidiva post-condamnatorie există în cazul săvârşirii din nou a unei infracŃiuni mai înainte ca infractorul să fi efectuat în întregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat. recidiva poate fi definită ca o stare. speculă) şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei a unei alte infracŃiuni de altă natură. atât infracŃiunea care formează primul termen cât şi cea care constituie al doilea 78 . ModalităŃile recidivei Cele mai cunoscute modalităŃi sunt: recidiva după condamnare şi recidiva după executare. Prin recidiva specială se înŃelege situaŃia când cele două sau mai multe infracŃiuni ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură. recidiva temporară şi recidiva perpetuă. recidiva generală şi recidiva specială. łinând cont de aspectele de diferenŃiere faŃă de celelalte forme ale pluralităŃii. În doctrina penală. aceste elemente . Termenii recidivei joacă un rol important în reglementarea juridică a recidivei.infracŃiuni are loc după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracŃiune. Recidiva generală înseamnă săvârşirea.

spre deosebire de recidiva zisă internaŃională. Reglementarea recidivei în legea penală română ModalităŃile principale ale recidivei fiind recidiva post-condamnatorie (după condamnare). (1) este detenŃiunea pe viaŃă". cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. O astfel de condiŃie rezultă din dispoziŃiile art. Prin prisma acestei condiŃii.38 lit. InfracŃiunea poate avea forma 79 . (2) C. Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenta ei este condiŃionată de cerinŃa ca primul său termen să fie o hotărâre de condamnare pronunŃată de o instanŃă naŃională. 37 lit.termen al recidivei. Recidiva postcondamnatorie (după condamnare) Potrivit art. 37 alin. pen. înainte de începerea executării pedepsei. care poate fi postcondamnatorie sau post-executorie. CondiŃii cu privire la al doilea termen a) Prima condiŃie este ca infractorul să săvârşească din nou o infracŃiuni cu intenŃie. nu se Ńine seama la stabilirea stării de recidivă. Este îndeplinită condiŃia şi atunci când condamnarea priveşte o infracŃiune săvârşită cu praeterintenŃie.. există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni. potrivit legii. pen. mai înainte (primul termen) şi de infracŃiuni mai grave după condamnare sau după executarea pedepsei {al doilea termen).. . nu se cere ca infracŃiunea să fie da aceeaşi natură cu cea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. a) C. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an. Prin dispoziŃiile art. care na trebuie să fie dintre acelea la care. la care primul termen poate fi o condamnare pronunŃată în străinătate. CondiŃii cu privire la primul termen a) O primă condiŃie constă în existenŃa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori a detenŃiunii pe viaŃă. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinŃe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă. recidiva postexecutorie (după executare) şi mica recidivă. condamnarea la pedeapsa închisorii dacă aceasta este de 6 luni sau mai mică. C. s-a prevăzut că „există recidiva şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute în alin.potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama condamnările săvârşite din culpă. Prin recidiva mică se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni uşoare. Nu poate constitui primul termen al recidivei o condamnare definitivă la pedeapsa amenzii indiferent de mărimea acesteia şi nici. pen. c) Cea de-a treia condiŃie se referă la hotărârea de condamnare. în sensul că hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de câte ori s-ar repeta starea de recidivă. b) O altă condiŃie a primului termen priveşte forma de vinovăŃie.

(2) C. după cum poate consta şi din pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă pentru săvârşirea unei infracŃiunii intenŃionate. 37 lit. CondiŃii cu privire la primul termen a) Prima condiŃie constă în aceea că pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni la care a fost condamnat infractorul să fie executată sau considerata executată ca urmare a graŃierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripŃiei executării acelei pedepse. chiar dacă acesta este produs din culpă. Este îndeplinită cu prisosinŃă condiŃia gravităŃii infracŃiunii săvârşite din nou când pedeapsa pentru aceasta este detenŃiunea pe viaŃă. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. deoarece „primum delictum" compunerea infracŃiunii praeterintenŃionate este săvârşit cu intenŃie şi el stă la baza rezultatului mai grav. b) C. există atunci când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea pedepse. indiferent de modul de executare a acesteia: în regim de detenŃie.. deoarece infracŃiunea este intenŃionată şi este pedepsită cu închisoare mai mare de 1 an. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. ori pentru aceasta să fi intervenit reabilitarea sau să se fi împlinit termenul de reabilitare art. 38 alin. Având în vedere efectele reabilitării. c) Ultima condiŃie presupune ca hotărârea de condamnare să nu fie dintre cele prevăzute de art. cât şi practica judiciară. Noua infracŃiune se consideră ca fiind săvârşită în timpul executării pedepsei. ca şi incapacităŃile ce decurg dintr-o condamnare. În acest sens s-au pronunŃat atât literatura juridică. instigator sal complice. b) A doua condiŃie priveşte ca pedeapsa prevăzută de lege pentru InfracŃiunea săvârşită din nou să fie închisoarea mai mare de 1 an sau detenŃiunea pe viaŃă. pen. InfracŃiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.tentativei sau a faptului consumat sau poate consta în participarea la săvârşirea acesteia ca autor.pen. dacă se comite în intervalul de timp în care cel condamnat se află efectiv în executarea pedepsei. cu executarea pedepsei închisorii la locul de muncă etc. pen. Această cerinŃă are ca scop restrângerea sferei recidivei la infracŃiunile mai grave. (1) C. c) A treia condiŃie constă în aceea că infracŃiunea respectivă trebuie să săvârşită înainte de începerea executării pedepsei anterioare. Săvârşirea unei noi infracŃiuni în stare de evadare va da naştere unei recidive postcondamnatorii. este 80 . 38 alin. b) O altă condiŃie este ca infracŃiunea pentru care s-a executat pedeapsa să fie intenŃionată. Recidiva postexecutorie Potrivit art. care fac să înceteze pentru viitor interdicŃiile şi decăderile. Al doilea termen al recidivei poate fi şi o infracŃiune praeterintenŃionată.

iar pedeapsa prevăzută de lege trebuie să fie închisoarea mai mare de un an. infracŃiunea săvârşită din nou poate fi de orice natură însă trebuie să fie săvârşită cu intenŃie ora preaterintenŃie. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse. 38 C. b) O altă condiŃie pentru a exista primul termen al micii recidive este ca toate cele trei infracŃiuni pentru care au fost pronunŃate pedepsele respective să fie săvârşite cu intenŃie. CondiŃiile primului termen a) O condiŃie a primului termen o constituie existenŃa a cel puŃin 3 condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni definitive. b) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite din culpă. Mica recidivă poate fi atât posteondamnatorie. respectiv după data la care s-a împlinit termenul de prescripŃie a executării pedepsei anterioare. lipsită de efecte. să nu mai poată constitui primul termen al recidivei. CondiŃiile celui de-al doilea termen a) Pentru existenŃa celui de-al doilea termen.pen. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. c) Condamnările pentru infracŃiunile amnistiate. data terminării executării pedepsei. care este multiplu. deoarece trecerea unui anumit interval de timpi cerut 81 . condiŃiile cerute pentru existenŃa sa sunt aceleaşi ca şi în cazul precedentelor modalităŃi ale recidive: respectiv să fie constituite din săvârşirea unei infracŃiuni cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. b) A doua condiŃie este aceea ca săvârşirea infracŃiunii să aibă loc după. Mica recidivă Există recidivă şi atunci când după condamnarea la cel puŃin trei pedepse ou închisoare până la 6 luni sau după executare. c) Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute în art. cât şi postexecutorie. succesive şi susceptibile de a fi executate separat. d) Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracŃiuni de legea penală. şi în varianta în care s-a împlinit termenul de reabilitare se înlătură starea de recidivă. Condamnările care nu atrag starea de recidivă a) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii. după data publicării decretului de graŃiere totală sau a restului de pedeapsă. e) Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinŃa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.firesc ca o astfel de condamnare. CondiŃiile celui de –al doilea termen În ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. De asemenea. în raport cu structura primului ei termen.

39 alin. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracŃiune. pen. b). 39 alin. Pluralitatea intermediară Prin pluralitate intermediară de infracŃiuni este desemnată situaŃia în care o persoană. Sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei închisorii în cazul recidivei postcondamnatorii este de până la 7 ani. 37 lit. regulile de sancŃionare ale acestora îi sunt aplicabile. Dacă săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc în stare de evadare. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie (ari. (1) .de lege pentru acordarea reabilitării face să dispară prezumŃia infracŃională care sta la baza recidivei. la care se adaugă pedeapsa aplicată pentru evadare. c) se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile din alineatele precedente". (3) C. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. SoluŃia este justificată pe ideea că. în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc după regulile privitoare la concursul de infracŃiuni prevăzut de art. 34 şi 35 din Codul penal. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracŃiunile comise de aceeaşi 82 . SancŃionarea micii recidive În cazul recidivei prevăzute de art. pedeapsa ce se execută. pen. SancŃionarea recidivei postcondamnatorii Potrivit art. se află în stare de recidivă. se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă. instanŃa aplică dispoziŃiile din alin. Pluralitatea este denumită intermediară In literatura de specialitate pentru că presupune o pluralitate de infracŃiuni ce nu poate fi considerată concurs. 37 lit.).în cazul recidivei prevăzute în art. (4) în cazul recidivei prevăzute în art. prin pedeapsa anterioară se înŃelege potrivit art. săvârşeşte o nouă infracŃiune. înainte de începerea executării pedepsei. (1) C. b). Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată. ce a atras condamnarea. 40 C. SancŃionarea recidivei Din examinarea dispoziŃiilor din codul penal care reglementează aplicarea pedepsei în cazul recidivei rezultă caracterul acesteia de cauză generală de agravare facultativă a pedepsei.pen.. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Există posibilitatea ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se descopere că infractorul la data comiterii infracŃiunii noi. Dacă maximul special este neîndestulător. SancŃionarea recidivei postexecutorii În cazul recidivei prevăzute de art. putând realiza fie modalitatea recidivei postcondamnatorii. 37 lit. 37 lit. fie pe aceea a recidivei postexecutorii. a) şi dispoziŃiile din alin. în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

persoană şi nu sunt îndeplinite nici condiŃiile recidivei post-condamnatorii. deci priveşte o situaŃie de mijloc între cele două forme principale ale pluralităŃii de infracŃiuni. caracterizare.InfracŃiunea progresivă 87. INTREBARI: 83.Pluralitatea intermediară 83 . NoŃiune.InfracŃiunea de obicei 86. NoŃiune şi modalităŃi 84.Recidiva. sancŃionare 85.Mica recidivă.

împrejurări. exclude răspunderea penală.trebuie să pună în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. c. beŃie. atacul: a. acesta poate să înlăture în anumite cazuri acest caracter şi să prevadă că o faptă sau anumite categorii de fapte prevăzute de legea penală. ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii să devină imposibilă. stări. 84 .CURSUL NR. situaŃii. Aspecte generale 1. potrivit legii. eroare de fapt ConŃinut: pp. înlătură existenŃa infracŃiunii şi. Putem defini cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ca fiind acele împrejurări. caz fortuit. condiŃii a căror existenŃă în timpul săvârşirii faptei face. pentru o altă formă de răspundere juridică. minoritate. Caracterul penal al faptei şi cauzele care fac posibilă înlăturarea acestuia Lipsa oricăreia din trăsăturile esenŃiale exclude existenŃa caracterului penal al faptei.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. dacă sunt săvârşite în anumite condiŃii.Î 3 În cazul legitimei apărări. pe cale de consecinŃă. nu constituie infracŃiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea penală. stare de necesitate. 1. iresponsabilitate. 84-90 Întrebări: 88-92 Test: T 12 . ci. constrângere fizică şi morală.1. Stabilirea caracterului infracŃional al faptei fiind în esenŃă expresia voinŃei legiuitorului. eventual. cazuri. 13 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei conform Codului penal Cuvinte cheie: legitimă apărare.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. b. situaŃii.

În raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. Cauzele generale sunt prevăzute în dispoziŃiile din partea generală a Codului penal şi se referă la dezincriminare şi la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. care prevăd fapte care nu sura calificate drept social periculoase. cazu1 fortuit. cauzele care înlăture caracterul penal al faptei sunt de trei feluri: I .. 1. Sunt cuprinse aici cauzele care privesc vinovăŃia. I.cauze care înlătură vinovăŃia III. 44-51 C. după sfera lor de aplicare şi în funcŃie de efectele pe care le produc. pen. constrângerea la darea de mită. II.2. III. În funcŃie de efectele pe care le produc. Din a doua categorie. constrângerea fizică şi cea morală. b. starea de necesitate. cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi generale si speciale. Cauzele personale operează numai faŃă de acei făptuitori care au săvârşit fapta fără vinovăŃie. privitoare la vinovăŃie. fac parte. pentru ca efectele să opereze practic. Există si cazuri când prin recunoaşterea legală a unor activităŃi se îngăduie implicit efectuarea unor acte care sunt inerente exercitării acelor activităŃi. arătăm că există situaŃii admise de lege. minoritatea şi eroarea de fapt. a cauzelor care privesc trăsătura esenŃială potrivit căreia fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală.). După sfera de aplicare. şi anume: în raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. a cazurilor de excludere a pericolului social. iresponsabilitatea. Referitor la prima categorie. în principiu. dar.cauze care înlătură pericolul social II. a. Din a treia categorie. fac parte anumite situaŃii în care prevederea legală lipseşte. cauzele prevăzute în art. Cauzele reale sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei. dar care prin natura lor prezintă pericol social şi sunt prevăzute legea penală. adulterul îngăduit etc. în principal. şi anume legitima apărare. c. aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. beŃia. 85 . Intră aici cauzele care privesc existenŃa pericolului social şi al faptei prevăzute de legea penală. I. II.cauze care înlătură prevederea faptei de către legea penală I. Clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei Clasificarea acestor cauze se face în funcŃie de mai multe criterii. Cauzele speciale pot fi reglementate prin norme generale (lipsa dublei incriminări) ori prin norme speciale (proba verităŃii. este necesar ca existenta în fapt a situaŃiilor care constituie astfel de cauze să fie oficial constatată de organele judiciare. II.Aceste cauze nu produc efecte decât dacă sunt anume prevăzute şi în condiŃiile stabilite de lege. pot fi reale şi personale.

2. sănătatea. într-o locuinŃă. 2.1. adică o acŃiune sau inacŃiune. cât şi în cazul unei atitudini pasiv agresive (ex. b) atacul să fie material. Manifestarea materială a agresorului trebuie să fie îndreptată către o anumită valoare pe care să o pună în pericol în mod nemijlocit. precum si împotriva unui interes obştesc.1. direct imediat şi injust. cu intenŃia de a provoca moartea). colului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. îndreptat împotriva sa. d) atacul să fie imediat. Se prezumă că este în legitimă apărare. Există atac atât în cazul unei comportări activ agresive (ex. Legitima apărare Este în stare de legitimă apărare aceia care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pe. trebuie să fie îndeplinite pentru ca să existe legitima apărare sunt: condiŃii privitoare la atac şi. efracŃie sau prin alte asemenea mijloace. CondiŃii privitoare la atac a) să existe un act de atac. c) atacul să fie direct. Atacul este material când se exercită prin mijloace fizice şi este îndreptat contra existenŃei fizice a unor valori sociale. vizează însă ca acŃiune agresivă anume această valoare. din cauza tulbură sau temerii. Caracterul imediat al atacului rezultă deci din intervalul de timp foarte mic care separă momentul în care atacul a început de momentul ivirii pericolului care ameninŃă valoarea socială atacată. socialmente periculoasă. potrivit art.1. dezlănŃuită de agresor. încăpere. interesul obştesc. dependinŃă sau loc împrejmuit Ńinând de acestea. privitoare la apărare. pe de altă parte. o persoană care având în îngrijire un bolnav nu administrează medicamentele potrivit prescripŃiei medicale. şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin viclenii viclenie. Atacul este privit ca fiind imediat ori de câte ori pericolul pe care-l poate produce s-a şi ivit (pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi (pericol iminent). a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau. deşi sub aspectul fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol. Atacul este direct şi în cazul când. integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia. de asemenea. o persoană îndreaptă cuŃitul spre o altă persoană cu intenŃia de a o răni sau ucide).2. 86 . ca: viaŃa. 44. în legitimă apărare şi acela care. CondiŃiile legitimei apărări CondiŃiile care. Este.

civil etc. CondiŃii privitoare la apărare a) AcŃiunea de apărare să se materializeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. se va considera că se pune în pericol grav viaŃa unei persoane. legitima apărare nu poate fi invocată în cazul altor fapte. c) Apărarea să se desfăşoare în limitele proporŃionalităŃii atacului. datorit stării de constrângere creată prin declanşare. Orice acŃiune împotriva agresorului într-o asemenea împrejurare va fi considerată legitimă apărare. Nu este admis a se utiliza mijloace de constrângere mai grave. 2.3. Deci legea cere ca reacŃia să fie proporŃională cu pericolul creat. limita necesităŃii este dată de limita pericolului rezultat din agresiune. De pildă. Pentru motivarea acŃiunii de apărare. De exemplu. drepturilor sale ori interesului obştesc.legal sau de fapt . Efectele legitimei apărări Fapta comisă în stare de legitimă apărare nu constituie infracŃiune. cum ar fi faptele cu caracter administrativ. dacă agresorul acŃionează asupra acesteia cu un cuŃit în scopul de a-i suprima viaŃa. faptei îi lipseşte si pericolul social în înŃelesul legii penale. 2. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare. 87 . b) AcŃiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului. Un act de apărare este necesar dacă el se desfăşoară între anumite limite. disciplinar. mai puŃin violente. este justă deoarece este legală măsura reŃineri unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală. deoarece îi lipseşte o trăsătură esenŃială a acesteia. subzistă şi necesitatea înlăturării lui.2. în sensul că atâta timp cât subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfăşurare. Fiind înlăturată vinovăŃia. care nu sunt prevăzute de legea penală. adică să existe o oarecare echivalenŃă între fapta săvârşită în apărare şi atacul care a condus la necesitatea unei apărări. sub forma actelor pregătitoare ori tentativei (când aceste forme ale infracŃiunii sunt pedepsite) sau a infracŃiunii consumate.e) atacul să fie injust Este injust atacul care nu are nici un temei juridic . Atacul este just când legea admite recurgerea la comportarea care este socotită drept atac. în consecinŃă.care să permită sau să justifice această comportare. şi anume vinovăŃia. f) atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. atunci când împotrivirea sau rezistenŃa individului ar fi putut să fie înlăturată prin mijloace mai uşoare.2. dar care îşi exercită în mod vădit abuziv atribuŃiile de serviciu. legea impune condiŃia ca atacul să poată cauza un rău iremediabil sau greu de remediat unor valori sociale importante: persoanei umane. Atacul este injust chiar dacă acŃiunea agresivă vine din partea unui organ oficial.

dar şi ale oricărei alte persoane. Dacă pentru îndepărtarea pericolului nu este necesar să se săvârşească o asemenea faptă. integritatea corporală sau sănătatea sa. legea prevede că pericolul trebuie să vizeze viaŃa. CondiŃii privind pericolul a) Întâmplarea care face să se ivească pericolul poate fi datorată unei cauze fortuite (cutremure. CondiŃii privind acŃiunea de salvare a) AcŃiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor menŃionate. Legea cere ca acŃiunea 88 . Pentru existenŃa stării de necesitate este obligatoriu ca acest pericol să fi ajuns pe punctul de a trece de la ameninŃarea cu răul la producerea efectivă a acestuia. Dintre atributele persoanei. Dacă acŃiunea de salvare are loc după momentul încetării pericolului. CondiŃia este îndeplinită şi în cazul în care pericolul s-a declanşat deja. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. 3.3. un bun important al acesteia ori un interes obştesc. Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent.2. trăsnet care a provocat un incendiu etc. apreciind că numai ameninŃarea acestor valori creează o stare de necesitate. animale). c) Pericolul trebuie să ameninŃe viaŃa. adică a devenit actual. în sensul că trebuie să fie singura cale de salvare în situaŃia de fapt dată. CondiŃiile stării de necesitate 3. b) Să existe un pericol iminent. problema înlăturării caracterului penal al faptei nici nu se mai pune. adică să nu poată fi înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. d) Pericolul trebuie să fie inevitabil. Necesitatea acŃiunii de salvare trebuie să fie apreciată în raport cu iminenŃa şi actualitatea pericolului. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. AmeninŃarea poate avea ca obiect atributele persoanei făptuitorului. fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită in stare de necesitate. şi care nu putea fi înlăturat altfel. adică pe punctul de a produce răul cu care ameninŃă vreuna dintre valorile ocrotite. b) Prin săvârşirea acŃiunii de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.1.1.). viaŃa.1. integritatea corporală sau sănătatea acesteia. inundaŃii. Sentimentul de solidaritate umană obligă pe acela care vede o persoană în primejdie să acŃioneze pentru a înlătura pericolul.1. 3. dar poate proveni şi din fapte săvârşite de oameni sau poate consta din apariŃia neaşteptată a unor fiinŃe periculoase (nebuni.

răspunderea lor nu va fi înlăturată. deoarece nul mai în astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei. 4.3. instanŃa va putea să atenueze pedeapsa. 3.1. in extremis. în aşa fel încât sub stăpânirea unei temeri grave persoana constrânsă nu-şi mai poate dirija în mod liber voinŃa şi săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. să nu fie o acŃiune exagerată în raport cu gravitatea pericolului c) Fapta să nu fie săvârşită de către sau pentru â salva o persoană care avea obligaŃia de a înfrunta pericolul. b) Fapta respectivă a fost comisă datorită unei acŃiuni exterioare de constrângere fizică exercitată asupra făptuitorului. denumită şi forŃă majoră. există atunci când o persoană este silită. 4. obligată. cunoscută şi sub denumirea de ameninŃare.1. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică. nu realizează trăsătura esenŃială a vinovăŃiei. care In felul acesta este în imposibilitate de a se manifesta liber. căreia nu-i poată opune rezistenŃă. Constrângerea fizică Constrângerea fizică este situaŃia când o persoană săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu i-a putut rezista. deşi prevăzută de legea penală. Dacă cei care aveau obligaŃia legală să înfrunte pericolul s-au salvat. în sensul că ea paralizează libertatea de voinŃă şi acŃiune a persoanei respective care nu poate întreprinde alte măsuri decât săvârşirea faptei. de o energie fizică externă. potrivit propriei sale voinŃe. c) Constrângerea fizică exercitată să fie puternică. In absenŃa vinovăŃiei se înlătură implicit şi pericolul social al faptei în accepŃiunea legii penale. datorită condiŃiilor în care acŃionează. fapta.1. făptuitorul este lipsit de libertatea de voinŃă. Efectele stării de necesitate În cazul stării de necesitate. Lipsindu-i libertatea de voinŃă. însă de la caz la caz.de înlăturare a pericolului să se menŃină în limitele necesităŃii.1. CondiŃii a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Constrângerea morală. 4. aceasta formându-se sub imperiul constrângerii de a înlătura pericolul. săvârşind o faptă ilicită. adică este urmarea constrângerii energiei fizice sau a corpului persoanei. 89 . totuşi. constă în exercitarea unei presiuni pe care o persoană o realizează prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane. Ńinând seama de circumstanŃele în care au acŃionat.

să suporte răul cu care este ameninŃat. Constrângerea morală 4. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 90.Legitima apărare. decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.2. ca şi cea fizică. libertatea. nu atrage răspunderea penală. ceea cei presupune să acŃioneze fără vinovăŃie. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninŃate ori a altei persoane.2.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Cu alte cuvinte. NoŃiune şi clasificare. produce efecte in personam.Starea de necesitate 91. pe cale de consecinŃă. 46 C. de către o altă persoană. ceea ce nu reprezintă o alternativă de salvare. este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acŃiune de constrângere. Constrângerea fizică produce efecte in personam. Efecte Constrângerea morală. numai faŃă de acele persoane care au fost efectiv constrânse şi care nu s-au putut opune energiei exterioare. cel mult. (2) al art. făptuitorul neavând posibilitatea de a-şi determina si dirija singur voinŃa.1. fiind săvârşită fără vinovăŃie. b) O a doua condiŃie a constrângerii morale este ca ameninŃarea să fie gravă. cel constrâns nu are altă alternativă decât. faptă care a fost impusă de cel ce ameninŃă. printr-o ameninŃare.Constrângerea morală 90 .Constrângerea fizică 92. pen. persoana celui ameninŃat sau oricare altă persoană.2. CondiŃii a) În primul rând. deoarece îi lipseşte trăsătura esenŃială a vinovăŃiei şi.1. vizând un pericol pentru viaŃa. AmeninŃarea trebuie să producă celui ameninŃat o temere puternică. 4.2. Pericolul ce este avut în vedere prin ameninŃare poate să privească oricare din valorile sociale enumerate de alin. INTREBARI: 88. Fapta fiind comisă sub imperiul unei constrângeri morale. Efecte Fapta comisă sub imperiul constrângerii fizice nu este infracŃiune.4. 89. 4. care îl constrânge să acŃioneze în sensul dorit de ce! care ameninŃă.2. c) Ultima condiŃie este ca pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod.. nu este infracŃiune.

CondiŃiile cazului fortuit a) In primul rând. acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului a avut ca rezultat. b) Fapta săvârşită este rezultatul unei acŃiuni sau inacŃiuni peste care s-a suprapus însă o anumită împrejurare care a provocat rezultatul periculos. 14 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei conform Codului penal Cuvinte cheie: legitimă apărare. Rezultatul faptei.doar o circumstanŃă atenuantă legală. trebuie să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. caz fortuit.o împrejurare care conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite în apărare. beŃie. stare de necesitate. b. constrângere fizică şi morală. 91-95 Întrebări: 93-103 Test: T 14 . reprezintă: a.CURSUL NR. deoarece numai în astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei. minoritate. NoŃiune şi caracterizare Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. 91 . trebuie să fie consecinŃa unei împrejurări a cărei intervenŃie nu i putut să fie prevăzută. 2.o împrejurare care duce la înlăturarea răspunderii Cazul fortuit 1. o faptă prevăzută de legea penală. eroare de fapt ConŃinut: pp.Î 3 Cazul fortuit . Prin urmare. c. adică urmarea fizică produsă de acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului. iresponsabilitate.

fie din alte cauze. nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale. Iresponsabilitatea nu înlătură răspunderea civilă. 3. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea dea efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. ori nu putea fi stăpân pe ele. imprevizibil este momentul apariŃiei lor. d) Starea de incapacitate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei. dacă făptuitorul. fapta săvârşită nu întruneşte trăsătura vinovăŃiei. 1. CondiŃia nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpătat la un moment dat capacitatea psihică şi a continuat totuşi săvârşirea sau participarea la săvârşi rea faptei. ceea ce duce la înlăturarea caracterului penal al faptei. Iresponsabilitatea produce efecte numai in personam.CondiŃiile stării de iresponsabilitate a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. care determină stări anormale. 2. în momentul săvârşirii faptei. făptuitorul fiind în imposibilitate de a prevedea survenirea împrejurării care.Efectele iresponsabilităŃii Lipsind responsabilitatea. fie din cauza alienaŃiei mintale. Efectele cazului fortuit Fapta comisă în condiŃiile cazului fortuit nu constituie infracŃiune deoarece îi lipseşte vinovăŃia. adică o acŃiune sau inacŃiune incriminată de Codul penal ori un alt act normativ. Deşi astfel de împrejurări sunt cunoscute. suprapusă peste acŃiunea sa. 92 . Iresponsabilitatea Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală. b) Datorită stării de incapacitate psihică.c) Făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenŃia împrejurării care a determinat producerea rezultatului. c) Starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaŃiei mintale sau altor cauze. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. a condus la apariŃia urmării periculoase sub aspect material.

adică provocată fortuit. în stare de beŃie completă produsă de alcool sau de alte substanŃe. Accidentabilitatea stării de beŃie implică excluderea amestecului voinŃei făptuitorului în provocarea acestei stări.2. Numai în acest mod beŃia va constitui o cauză care face ca fapta să nu fie infracŃiune. care presupune o absenŃă totală psihică a făptuitorului. d. Starea de beŃie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanŃe nu înlătură caracterul penal al faptei. Starea de beŃie să fie completă. c.BeŃia Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală.când este stabilită de organele judiciare -face ca fapta să nu constituie infracŃiune şi. 1. instigator sau complice. BeŃia – cauză care înlătură caracterul penal al faptei Dintre formele beŃiei. datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa. CondiŃiile stării de beŃie a) Făptuitorul să se fi găsit în momentul sau. atunci când este produsă fără ca persoana să aibă intenŃia de a se îmbăta. Nu are importanŃă dacă fapta s-a consumat sau a rămas în fază de tentativă pedepsibilă ori dacă făptuitorul este autor. singura care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite sub influenŃa ei este beŃia accidentală completă. 1. respectiv persoana să nu-şi mai dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele. 1. eventual.1. 93 . dacă făptuitorul. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă. poate constitui o circumstanŃă atenuantă [art. după caz. BeŃia voluntara simplă. BeŃia completă nu trebuie confundată cu beŃia comatoasă (letargică). în tot timpul săvârşirii faptei în stare de beŃie produsă de alcool ori de alte substanŃe. Fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beŃie să fie prevăzută de legea penală. se găsea. în momentul săvârşirii faptei. în stare de beŃie completă produsă de alcool sau alte substanŃe. Ea poate constitui. făptuitorul se găsea. (2)] daca este completă. o circumstanŃă atenuantă sau agravantă. Efectele beŃiei BeŃia accidentală completă . să nu se pună problema răspunderii penale a făptuitorului. datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa. 49 alin. în momentul săvârşirii acesteia. Starea de beŃie să fi fost accidentală. independent de voinŃa făptuitorului. pe cale de consecinŃă.

1. de rudă apropiată. b) Făptuitorul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit existenŃa vreunei stări. implicit. autorizaŃie etc. nu este prevăzută de legea penală. spre exemplu: starea civilă a unei persoane sau starea tehnică a unui bun etc. în momentul săvârşirii faptei. fie faŃă de persoanele care o aveau în pază şi supraveghere. un obiect şi care. ca de exemplu: în timpul nopŃii. a unui bun sau a unei instituŃii. CondiŃii a) Făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. într-un anumit moment. deoarece dacă fapta nu are acest caracter. cu alte cuvinte făptuitorul. Eroarea de fapt Constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită de către făptuitor a existenŃei unei stări. în cadrul relaŃiilor sociale sau a realităŃilor obiective. c) O ultimă condiŃie a erorii de fapt este ca aceasta să existe în momentul săvârşirii faptei. să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit. în loc public. situaŃii împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei sau o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta. existenŃa erorii de fapt este irelevantă sub aspectul dreptului penal. de funcŃionar sau alt salariat. situaŃii sau împrejurări. un bun în raport cu realităŃile date. „Împrejurarea" este reprezentată de elemente externe faptei. 94 . „SituaŃia" este poziŃia unei persoane. Din această condiŃie rezultă că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită trebuie să privească anumite stări. având asupra sa arme. de persoană căsătorită. o particularizează în concret. anumite circumstanŃe în care se găseşte o persoană. ori situaŃia de bun din avutul public de lucru provenit din infracŃiune. Dacă făptuitorul se află numai în îndoială cu privire la existenŃa acefal stări. înseamnă că era conştient de faptul că nu poate să-şi reprezinte realitatea aşa cum este ea şi ca atare era obligat să se abŃină de la orice acŃiune sau inacŃiune până în momentul conturării uns imagini corecte asupra acesteia. în exerciŃiul funcŃiunii.Răspunderea civilă operează în toate cazurile de beŃie reglementate de lege fie pentru persoana ce se găsea în această stare. Această condiŃie generală tuturor cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei este absolut necesară şi în această situaŃie. situaŃii sau împrejurări indispensabile ca fapta să constituie infracŃiune sau pentru existenŃa unei anumite circumstanŃe agravante. de produs ce nu poate face obiecŃii comerŃului particular etc. existenŃa unei stări. nu se poate pune problema vinovăŃiei penale si. puse in corelaŃie cu fapta comisă. situaŃii sau împrejurat de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta. Prin „stare" se înŃelege felul în care se prezintă o persoană. cum ar fi: situaŃia de cetăŃean sau de străin. situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanŃă agravantă.

94. Ed. Drept penal..dacă priveşte o circumstanŃă agravantă. Efectele erorii de fapt După cum eroarea poartă asupra unei împrejurări constitutive a infracŃiunii sau a unei circumstanŃe agravante.Constrângerea fizică 97.Legitima apărare. fapta nu constituie infracŃiune şi deci se înlătură total răspunderea penală . Europolis. Paraschiv G..Eroarea de fapt BIBLIOGRAFIE: • • • Bicǎ Gh... ConstanŃa. Griga I. FundaŃiei România de Mâine. Ed. 2007.Cazul fortuit 99.ExistenŃa erorii înainte de săvârşirea faptei nu este suficientă pentru înlăturarea caracterului penal al faptei sau a circumstanŃei agravante. 2. Alecu Gh.Starea de necesitate 96. 95 . ConstanŃa.Minoritatea 103. situaŃie ori stare de care depinde caracterul penal al faptei. EdiŃia a II-a revizuită şi adăugită. 2005. Partea generală. INTREBǍRI: 93. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 95.Iresponsabilitatea 100. înlăturându-se răspunderea pentru forma agravantă a infracŃiunii cu reŃinerea răspunderii pentru forma simplă a faptei penale.. Drept penal. Drept penal. 2008. Alecu Gh. fapta rămâne infracŃiune. Partea generală. Alecu Gh.Europolis..BeŃia 102.dacă priveşte o împrejurare.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Partea generală.Constrângerea morală 98. Bucureşti. produce următoarele efecte: . NoŃiune şi clasificare. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful