Capitolul II

DUALISMUL

1
Problema minte-corp
Problema minte-corp este problema felului în care
mințile noastre se relaționează cu corpurile noastre.
SETUL I DE INTUIȚII: Mintea și corpul sunt două genuri
diferite de entități:
Creierele noastre au trăsături fizicale, precum masa,
localizarea în spațiu, temperatura.
Suntem ființe înzestrate cu minte: avem stări mentale
cum sunt conștiința, opiniile, amintirile, speranțele și
emoțiile.
Pare absurd să considerăm că o opinie sau o speranță
cântăresc atâtea și atâtea grame sau au atâtea și
atâtea grade Celsius.
2
Problema minte-corp
SETUL II DE INTUIȚII: Mintea și corpul sunt
strâns interconectate:
Buna funcționare a minților noastre
depinde în mod clar de buna funcționare a
creierelor noastre.
Mințile și corpurile interacționează cauzal.
Cum pot fi acomodate cele două seturi de
intuiții?

3
Problema minte-corp
Din anii ʼ70-ʼ80 și până în ziua de azi, problema minte-corp
– problema noastră minte-corp – a fost aceea de a găsi un
loc pentru minte într-o lume care este în mod fundamental
fizicală. Proiectul împărtășit de majoritatea celor care au
lucrat în problema minte-corp în ultimele decenii a fost
aceea de a găsi o modalitate de a acomoda mentalul în
cadrul unei scheme principial fizicaliste, păstrând-ul în
același timp ca pe ceva distinctiv – adică fără a pierde
ceea ce noi prețuim sau găsim special în natura noastră
de creaturi înzestrate cu minți.
Jaegwon Kim

4
Dualismul cartezian al substanțelor
O concepție filosofică despre lume este
dualistă, dacă susține că există două tipuri
fundamental distincte de entități.
O concepție filosofică despre lume este
monistă, dacă susține că toate entitățile care
există sunt de un singur tip.
Dualismul cartezian accentuează SETUL I DE
INTUIȚII: mintea și corpul par a fi genuri
diferite de entități, deoarece sunt realmente
astfel.
5
Dualismul cartezian al substanțelor
Ființele umane sunt alcătuite din două
tipuri de substanțe distincte:
MINTEA = o substanță gânditoare,
neextinsă spațial
CORPUL = o substanță extinsă spațial și
non-gânditoare
Mintea este o substanță imaterială
cu totul distinctă de corp.
6
Dualismul cartezian al substanțelor
(1) Există cel puțin o proprietate pe care corpul
o are și mintea nu o are.
(2) Dacă x are cel puțin o proprietate pe care
y nu o are, atunci x și y nu sunt numeric
identice (sunt entități distincte).
(3) Prin urmare, întrucât corpul are cel puțin o
proprietate pe care mintea nu o are, mintea și
corpul sunt entități distincte.

7
Dualismul cartezian al substanțelor
Argumentul divizibilității:
(1) Corpul este divizibil în părți.
(2) Mintea nu este divizibilă în părți.
(3) Dacă x are cel puțin o proprietate pe care y nu o
are, atunci x și y nu sunt numeric identice (sunt
entități distincte).
(4) Prin urmare, mintea și corpul sunt entități
distincte.

8
Dualismul cartezian al substanțelor
Argument circular: argument în care cel puțin
o premisă nu poate fi acceptată ca adevărată
independent de concluzie.
Premisa (2) a argumentului divizibilității nu
poate fi acceptată ca adevărată decât în
lumina concluziei (4).
Dacă mintea ar fi numeric identică cu creierul,
atunci, întrucât creierele sunt divizibile în
părți, mintea ar fi divizibilă în părți.
9
Dualismul proprietăților
Dualismul proprietăților respinge aserțiunea carteziană
conform căreia o persoană este o substanță imaterială distinctă
de corpul său.
Există o singură substanță – cea fizicală – și această substanță
are două tipuri distincte și ireductibile de proprietăți: proprietăți
mentale și proprietăți fizicale.
Culorile și formele sunt tipuri distincte și ireductibile de
proprietăți. Totuși, o minge roșie poate să aibă proprietăți de
ambele tipuri, și asta nu pentru că are o parte care este roșie,
dar fără formă și o altă parte care este sferică, dar incoloră.
Proprietățile mentale și cele fizicale sunt proprietăți
distincte și ireductibile ale unei singure entități: corpul
sau creierul.

10
Dualismul interacționist
Dualismul cartezian și dualismul proprietăților reprezintă
forme de dualism interacționist: stările mentale ale
unei persoane pot interacționa cauzal cu stările fizicale ale
corpurilor.
Potrivit dualismului cartezian, singurul atribut comun al
minților și corpurilor este doar existența.
Potrivit dualismului proprietăților, stările mentale și cele
fizicale au ca singur atribut comun faptul că aparțin
unei singure entități: corpul sau creierul.
Pentru dualist apare problema de a explica felul în care
mințile și corpurile pot interacționa cauzal.

11
Argumentul închiderii cauzale
Argumentul închiderii cauzale este cel
mai puternic argument avansat împotriva
dualismului interacționist.
Dacă admitem că stările mentale și stările
fizicale ale corpului pot interacționa cauzal,
trebuie să admitem (considerând și alte
supoziții plauzibile) că stările mentale sunt
numeric identice cu anumite stări fizicale ale
creierului și în general ale SNC.

12
Argumentul închiderii cauzale
Principiul cauzării psihofizice (CP):
Unele stări mentale cauzează stări
fizicale.
CP reprezintă convingerea noastră
fermă, „non-negociabilă”, conform
căreia unele dintre stările noastre
mentale pot avea efecte fizicale.

13
Argumentul închiderii cauzale
Principiul închiderii cauzale a fizicalului (ICF): Orice stare
fizicală are o cauză fizicală suficientă (o cauză care singură
poate produce efectul).
Dacă vom considera orice stare fizicală, îi vom depista cauza,
apoi vom depista cauza acesteia și așa mai departe, vom găsi
întotdeauna o stare fizicală care este o cauză fizicală suficientă
pentru efectul său.
ICF nu ne spune că stările fizicale nu pot avea cauze non-
fizicale, ci doar că există o cauză fizicală suficientă a oricărei
stări fizicale.
ICF face referire la stări fizicale care au o cauză, ceea ce
înseamnă că nu exclude posibilitatea existenței evenimentelor și
stărilor fizicale necauzate (ex. Big Bang).

14
Argumentul închiderii cauzale
Principiul respingerii supradeterminării
cauzale sistematice: Stările fizicale nu au
în mod sistematic mai mult de o cauză
suficientă.
Efectele fizicale nu sunt în mod sistematic
supradeterminate cauzal.
Se spune că un efect E este supradeterminat
cauzal, dacă există cel puțin două cauze
distincte care produc efectul E.
15
Argumentul închiderii cauzale
Doi asasini împușcă în același timp un om. Ambele gloanțe
provoacă răni mortale victimei. Într-o astfel de situație vom spune
că moartea victimei este supradeterminată cauzal de cele două
împușcături, deoarece:
1) moartea victimei este cauzată de două evenimente, nu de
unul singur sau, altfel spus, fiecare împușcătură este
cauză a morții victimei și
2) dacă una dintre împușcături nu ar fi avut loc, cealaltă ar
fi cauzat moartea.
Cazurile autentice de supradeterminare cauzală sunt excepții
rarisime.
O stare fizicală F1 este rareori, dacă este, supradeterminată cauzal
de o stare mentală M și de o altă stare fizicală F2.

16
Argumentul închiderii cauzale
(1) Unele stări mentale cauzează stări fizicale.
(2) Orice stare fizicală are o cauză fizicală
suficientă.
(3) Stările fizicale nu au în mod sistematic mai
mult de o cauză suficientă.
(4) Prin urmare, stările mentale care au efecte
fizicale sunt numeric identice cu anumite stări
fizicale ale creierului și în general ale sistemului
nervos central.
17
Argumentul închiderii cauzale
Fie M o stare mentală care există la momentul
t și care, conform premisei (1), este cauza
unei stări fizicale F1:
M F1
t
De exemplu, dorința mea de a bea cafea este
cauza faptului că duc cana cu cafea la gură.

18
Argumentul închiderii cauzale
Conform premisei (2), există o stare fizicală F2 care
este o cauză suficientă a stării F1 la momentul t:
F2
M F1
t
De exemplu, creierul meu a trimis anumite semnale
electrice mușchilor mâinii mele, care s-au contractat
într-un mod specific.

19
Argumentul închiderii cauzale
Dacă F2 este o cauză suficientă pentru F1, atunci, odată ce are
loc F2, se pare că M nu poate contribui la producerea stării F1,
decât dacă:
1. F1 este supradeterminată cauzal de M și F2 sau
2. M este numeric identică cu F2.
Conform premisei (3), supradeterminarea cauzală nu este o
opțiune plauzibilă. Prin urmare, M este numeric identică cu F2:
M = F2
F2
M F1
t
20
Rezumat și concluzii
Filosofii dualiști de astăzi consideră că, deși buna funcționare a
minților noastre depinde în mod de buna funcționare a
creierelor noastre, ideea că o stare mentală este identică cu o
stare fizicală a creierului este extrem de problematică.
Cum ar putea fi descrisă în termeni neurofiziologici acea stare
fizicală a creierului meu cu care ar fi identică opinia mea că Led
Zeppelin a fost, este și va fi cea mai bună trupă rock a tuturor
timpurilor?
Filosofii care susțin o formă sau alta de fizicalism reductiv
consideră că este cel puțin la fel de problematică pretenția că
stările mentale sunt distincte de și ireductibile la stări fizicale ale
sistemului nervos central, în special din perspectiva dificultății
de a explica interacțiunile cauzale dintre minte și corp.

21