You are on page 1of 127

Manual

de
studiu biblic

Vol. I

Iosif Anca
PREFAŢĂ

Acest „Manual de studiu biblic” cuprinde schiţele lecţiilor de învăţătură biblică
prezentate în adunarea „Betel” Arad şi apoi difuzate prin mijloace audio, iar o parte din
ele şi prin tipărire integrală a mesajului. Utilitatea lor poate fi valorificată prin studierea
personală sau colectivă. Ele se pot constitui şi într-o introducere pentru o studiere mai
aprofundată a diverselor teme ale Scripturii, printr-o exegeză şi hermeneutică adecvată.
Structura lor nu se încadrează în mod rigid în teologia sistematică, ci se împleteşte
cu elemente de teologie practică, pentru a putea fi accesibile unui număr cât mai mare de
credincioşi, care vor să fie edificaţi spiritual şi să slujească Domnului.
Primul volum cuprinde următoarele tematici biblice:
-„Faptele firii pământeşti” - 30 de lecţii ce prezintă natura umană decăzută în
diversele ei ipostaze păcătoase şi respectiv harul divin cu proceedele corespunzătoare,
necesare eliberării şi trăirii vieţii în sfinţenie şi comunicare cu Dumnezeu. La fiecare
lecţie sunt arătate exemple negative şi pozitive, cu scurte explicaţii.
-„Familii din Biblie” - 30 de lecţii în care familia, entitatea fundamentală a
umanităţii, îşi dezvăluie tainele, slăbiciunile şi biruinţele, aşa cum le-au surprins scriitorii
inspiraţi ai Sfintelor Scripturi. Familiile sunt prezentate în funcţie de activitatea specifică:
credinţă, încercare, naştere şi educaţie a copiilor, primire de oaspeţi, misiune şi altele, prin
caracterizarea fiecărei persoane şi a relaţiilor dintre ele.
-„Din Egipt spre Canaan” - 10 lecţii, într-o expunere narativă şi explicitivă a
istoriei evreilor din robie până la moştenirea ţării promise. Aceste evenimente se
împletesc în mod profetic şi pedagogic cu minunea plină de metamorfoze şi convulsii, dar
desăvârşită, a prelucrării omului, de către puterea mântuitoare a lui Dumnezeu şi
moştenirea Împărăţiei Lui.
-„Înţelepciune pentru înţelepţi” - 10 lecţii în care cartea „Proverbele lui
Solomon” este expusă pe tematici: educaţie, cuvinte, decizii, alegeri, judecăţi, relaţii
familie, avere, suferinţă, caracter şi mântuire, căci totul (în planul înţeleptului) pleacă de
la educaţie şi trebuie să sfârşească prin mântuire.
- „Împăraţii lui Israel şi Iuda” - 20 de lecţii ale istoriei de peste 400 de ani a
regatelor poporului ales cu peste 40 de împăraţi. Ei sunt imagini reale ale punctelor slabe
sau tari, nu doar ale împăraţilor lor ci şi ale omului ca individ, ipostaze în care se găsesc
creştinii în funcţie de atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Studierea lor
devine introspectivă (în plan individual) şi evaluativă (în plan comunitar) şi poate oferi
temeli spirituale şi avertizări benefice celor ce vor să asculte de Domnul.
Recomand tuturor care vor folosi aceste schiţe de studiu bibllic să-şi amintească
faptul că autorul are o cunoaştere „în parte” şi că întodeauna când dorim mai multă
lumină trebuie să umblăm în lumină. Amin!
Faptele firii pământeşti
Lecţia 1

DESPRE FAPTELE FIRII PĂMÂNTEŞTI

INTRODUCERE
1. Faptele cărnii (firea pământească): sarx (lb. greacă) - elementul păcătos al naturii umane,
cu dorinţele ei corupte
2. Omul şi faptele (Matei 7:17-18; 12:33). Imposibilitatea imparţialităţii – ori fapte
(roade) bune ori fapte (roade) rele (Romani 6:21-22)

I. DECĂDEREA FIRII UMANE
A. Cauze
1. L-au schimbat pe Dumnezeu – idolatria (Romani 1:23-25):
a) au slujit făpturilor în loc să slujească Făcătorului: (Romani 1:25; Matei 6:24)
b) nu L-au păstrat pe Dumnezeu în cunoştinţa lor (Romani 1:28)
2. Dumnezeu i-a lăsat - libertatea responsabilă (Romani 1:26; Isaia 53:6)
B. Etapele căderii (schimbării)
1. Păcatul inimii (Marcu 7:21; Iacov 1:15)
2. Comiterea în fapte, apoi prin asociere şi cumulare; tot felul de fapte rele (Romani 1:29;
Efeseni 4:19; Iacov 3:16)
3. Păcatul ca virtute (Romani 1:32)
C. Efecte
1. Întinează pe om (Marcu 7:23; 2 Corinteni 7:1)
2. Atrag mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18; Efeseni 5:6; Coloseni 3:6)
3. Anulează dreptul la moştenirea vieţii veşnice (1 Corinteni 6:9; Galateni 5:21; Efeseni
5:5)
4. Condamnă la pedeapsa veşnică (Apocalipsa 21:8)

II. PREZENTARE
A. Identificare (sunt cunoscute - Galateni 5:19)
1. Prin Lege (Romani 7:7-13)
2. Prin conştiinţă (Romani 2:14-15; 1 Corinteni 11:14)
B. Clasificare (Marcu 7:21-22; Romani 1:29-31; 1 Corinteni 5:11; 6:9-10; Galateni 5:19-21;
Efeseni 4:25-31; 5:3-5; 2 Timotei 3:2-5; 1 Petru 4:3-4; Iuda 16, 18-19; Apocalipsa 21:8; 22:15)
1. Păcatele trupului: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, sodomia, malahia, beţia,
îmbuibarea, chefuirea
2. Idolatria: închinarea şi slujirea la idoli, vrăjitoria,
4. Păcatele materiei: lăcomia de avere şi de bani, furtul, înşelăciunea
5. Păcatele vorbirii: cearta, dezbinarea, certuri de partide, vrajba, pizma, zavistia,
neînduplecarea, amărăciunea, cârtirea, călcarea de cuvânt, minciuna
6. Păcatele spiritului – gândirii: iubirea de sine, mândria, lăudăroşia, glumele proaste,
vorbele trufaşe, bârfa, obraznicia, gânduri rele, necredinţa, evlavia de formă, frica,
nebunia, neiubirea de bine, neascultarea „... şi altele asemănătoare cu acestea”
III. ELIMINARE
A. Prin Duhul (Galateni 5:16 Isaia 64:6)
1. Izbăvire de trecut (1 Corinteni 6:11; Romani 8:1-2)
2. Călăuzire pentru viitor (Romani 8:5-11; 6:17-22)
3. Luptă (Romani 8:4-14; Galateni 5:17)
B. Prin disciplinare la nivel de Biserică
1. Ruperea legăturilor (1 Corinteni 5:9; Eseni 5:7; 2 Timotei 3:5; Matei 18:15-18)
2. Eliminare, judecată (1 Corinteni 5:12-13)
C. Prin judecata veşnică (Apocalipsa 22:15)

ÎNCHEIERE
1. Este necesară schimbarea minţii (Romani 12:1-2; 1 Petru 4:1; Coloseni 3:10,12)
2. Faptele bune sunt pregătite, numai să le cunoaştem şi să le practicăm (Efeseni 4:17-24)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 2

IUBIREA DE SINE

INTRODUCERE
1. Un fenomen de masă în zilele din urmă (1 Timotei 3:2)
2. Prima lege a firii pământeşti; tendinţa de divinizare; eul care trebuie răstignit şi lepădat
(Luca 9:23)

I. OMUL CU IUBIRE DE SINE
A. Principii
1. Folosul propriu este prioritar (Filipeni 2:21)
2. Scopul scuză mijloacele (Ieremia 2:33; Romani 2:1)
3. Iubirea de sine conţine: iubirea de bani (Eclesiastul 5:10), slava deşartă (Apocalipsa
18:7; Daniel 11:37, Ioan 5:41; Romani 1:21), iubirea plăcerilor (2 Timotei 3:4; Proverbe
21:17)
B. Exemple
1. Haman - cultul personalităţii (Estera 3:2, 5-6; 5:9-14; 6:6)
2. Absalom – ambiţii personale (2 Samuel 14:25-33; 15:1-6)
3. Dima - iubirea de sine manifestată prin iubirea plăcerilor din lume (2 Timotei 4:10)
C. Rezultate
1. Slavă, bogăţie, plăceri de moment (1 Timotei 4:8)
2. Pofta care trece; a-ţi scăpa (iubi) viaţa; a-ţi pierde viaţa (Ioan 12:25; 1 Ioan 2:15-17)

II. OMUL CU LEPADARE DE SINE
A. Principii
1. Lepădare de sine în favoarea lui Dumnezeu şi a semenilor (Marcu 12:29-31; Galateni
5:14)
2. Folosul altora = folosul propriu (1 Corinteni 10:24; Filipeni 2:4; 1 Corinteni 13; Efeseni
5:28 - în familie)
3. Iubirea agape - fără corespondent şi răsplată (Matei 5:44; Luca 6:27, 35)
B. Exemple
1. Ionatan – prinţul care cedează tronul în favoarea altuia (1 Samuel 18:1,3; 20:17; 23:17;
1 Ioan 3:17)
2. Neemia – omul iubitor de neam, ca Iosif, Moise, ... (Neemia 1:4-11; 5:14-19)
3. Pavel – apostolul dator tuturor (1 Corinteni 10:33: 2 Corinteni 12:15; 11:7-11)
C. Rezultate
1. Evlavia are ca final slava, bunăstarea veşnică - viaţa de acum şi viaţa viitoare (1
Timotei 3:16; 4:8)
2. Efecte în lume (Ioan 13:34-35), efecte veşnice (Apocalipsa 12:10-11)

ÎNCHEIERE
1. Modelul suprem: Isus Hristos (Filipeni 2:4-11)
2. „Nimeni n-a ajuns vreodată singur în cer, dar de acolo a căzut cineva, pentru că a vrut
să urce mai sus – Diavolul şi apoi a cauzat căderea multora”
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 3-4

PĂCATELE TRUPULUI

INTRODUCERE
1. Preacurvia - moicheia (lb. greacă) - relaţii sexuale ale unei persoane căsătorite cu
altcineva decât partenerul legal; relaţii nelegitime
2. Curvia - porneia (lb. greacă) - comportament şi relaţii imorale, plăcere pentru imagini
şi scrieri pornografice, adulter, corupţie sexuală, prostituţie
3. Necurăţia - akatharsia (lb. greacă) - păcate sexuale, fapte rele, vicii, incluzând
gânduri şi pofte ale inimii, pervertirea personalităţii, murdărie fizică şi materială
4. Desfrânarea - aselgeia (lb. greacă) - senzualitate, urmărirea unor pasiuni până la limita
la care nu mai există ruşine şi decenţă publică, pofta rea, fapte de ruşine; Starea de a fi
gata de a te deda la orice plăcere, încetarea consideraţiei pentru sentimentele altora,
pierderea respectului de sine.
5. Alţi termeni: fără dragoste firească (Romani 1); malahi, sodomiţi (1 Corinteni 6); stricaţi
(Efeseni 5); neînfrânaţi (2 Timotei 3); pofte, desfrânări (1 Petru 4); trăiesc după pofte (Iuda)

I. PREZENTARE
A. Etapele decăderii (la nivel de individ)
1. Păcatul la nivelul gândirii / inimii (Matei 15:19):
a) acţiunea privirii asupra femeilor, imaginilor, scrierilor (Iov 31:1; Matei 5:27-28)
b) prezenţa şi staţionarea în zone de ispită (Proverbe 7:7-8, 24-25; 6:25; Geneza 34:1-2;
Judecătoriii 14:1)
2. La nivel fizic preliminar - aprinderea poftei (1 Tesaloniceni 4:3-5; Proverbe 6:27-28):
a) vorbirea (Proverbe 5:3-4; 6:24; 7:5, 11, 21)
b) îmbrăcămintea (Proverbe 7:10; 1 Petru 3:3-5)
c) plimbările (Proverbe 5:5-8-11; 6:29; 7:8-9 - seara, 11-12, 22-27)
d) îmbrăţişări, sărutări, atingeri ale trupului (Proverbe 5:20; 7:13; Matei 5:29-30)
e) prezenţa în locaţii imorale – întâlniri la „temple” păgâne (Exodulul 34:16); în case
„străine” (Proverbe 7:18-20; Ieremia 5:7)
3. La nivelul săvârşirii faptei imorale de curvie: o groapă adâncă, strâmtă (Proverbe
23:27):
a) relaţii sexuale nelegitime cu persoane de sex opus (Deuteronomulul 22:13-21;
Evrei 13:4; Osea 4:12-14; Romani 6:19)
b) relaţii sexuale nelegitime cu persoane de acelaşi sex şi alte perversiuni (Romani
1:24-27; 1 Petru 4:3-4; Proverbe 28:7; Efeseni 4:19)
c) relaţii sexuale cu animale – „o mare mişelie” (Leviticulul 18:23; 20:16)
B. Stări şi fapte (Marcu 8:38 - la nivel de societate, de grup)
1. Interzicere sau liberalizare - legislaţie, concept, principii (Leviticul 19:29 - pentru părinţi);
1 Corinteni 5:11 - pentru Biserică); (Deuteronomul 23:17 - pentru autorităţi)
2. Pricini de curvie: o cursă (Proverbe 6:26; Apocalipsa 2:14-20); asocierea cu prorocia şi
templele păgâne (Amos 7:17); pedeapsă (Proverbe 22:14); slujitori necuraţi (Iuda 4, 2
Petru 2:18); neîmpliniri în familie (Matei 5:32); absenţa căsătoriei - pentru despărţiţi şi
tineri văduvi (ICorinteni 7:2-5, 8-11)
3. Necurăţie (Ezechiel 18:6; Iacov 1:21; Leviticulul 15:31; 18:19; 22:3)
4. Desfrâu în masă (Osea 4:14; Ezechiel 22:9; Luca 15:30; 2 Petru 2:10; Tit 1:15; Efeseni
4:19, Romani 13:13)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative (căderi în ispită)
1. Lot şi fetele lui - incest (Geneza 19:30-36)
2. Esau - preacurvie, desfrânare (Evrei 12:16; Geneza 26:24-35; 28: 8,9)
3. Sihem şi Dina - curvie (Geneza 34:1-2, 31)
4. Iuda şi Tamar - preacurvie şi necurăţie (Geneza 38:14-21; STOP – Geneza 38:26)
5. Ruben - imoralitate şi pedeapsă (Geneza 35:22; 1 Cronici 5:1; 1 Corinteni 5:1: 2 Corinteni
12:21)
6. Samson - „slăbiciunea” celui tare (Judecătorii 16:1; 16:4; Isaia 1:21)
7. Fiii lui Eli – imoralitate în slujba Domnului (1 Samuel 2:22; Proverbe 29:3; 6:26)
8. Cele două curve - toleraranţa lui Solomon (1 Regi 3:16; Eclesiastul 2: 8,10; 1 Regi 11:1-4)
9. Fiii lui Israel în pustie – atenţie la invitaţii (Numeri 25)
10. Sodoma – păcatul în ultima fază (Iuda 1:7; Geneza 19:5)
11. Rahav - de la curvie la credinţă (Iosua 2:1; 6:17,22,25; Evrei 11:31; Iacov 2:25)
12. David - un păcat ce „doare”(2 Samuel 11:2-4)
B. Exemple pozitive (ispite învinse)
1. Abimelec- inima curată (Geneza 20:2-17)
2. Iosif – puritatea (Geneza 39:7-12; 2 Timotei 2:22; 1 Corinteni 6:12-20)
3. Rebeca - fecioria (Geneza 24:16)
4. Maria – sfinţenia (Matei 1:18)
5. Timotei - evlavia (Fapte 16:1-3; 1 Corinteni 4:17)

ÎNCHEIERE
1. Feriţi-vă (fugiţi) de curvie - orice alt păcat este afară din trup (I Corintei 6:18; 1
Tesaloniceni 4:3-5,7; 1 Corinteni 6:13). Trupul este pentru Domnul, pentru neprihănire
(Romani 6:19; 15:20)
2. Porunca a 7-a - moartea, totuşi în Ioan 8:11 Domnul Isus mai dă o şansă: „să nu mai
faci”. Astfel, curvarii pot ajunge în rai (Matei 21:31-32), altfel rămîn sub pedeapsă
(Apocalipsa 22:15; Proverbe 5:23)
3. La astfel de făgăduinţe, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului (2
Corinteni 7:1) şi să fim sfinţi (Matei 5:8)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 5

ÎNCHINAREA LA IDOLI

INTRODUCERE
1. Apare în listele faptelor firii imediat după păcatele trupului, fiind legată direct de aceasta
(Psalmul 95:5)
2. Închinarea la idoli – eidolatreia (lb. greacă) – idolatrie, închinare la zeităţi, include şi
lăcomia de avere (Efeseni 5:5; Coloseni 3:5), precum şi alte forme de manifestare

I. PREZENTARE
A. Evoluţia istorică
1. În lumea veche: idoli (reprezentare a zeilor) ciopliţi, turnaţi, de la aur la lemn, uneori
hidoşi (Osea 9:10) şi capricioşi, pretinzând jertfe, chiar de copii (Ieremia 32:35)
2. Etape de formare a idolilor (exemple): zeiţa Romei – recunoştinţă faţă de spiritul de
dreptate al Romei, atribuită apoi împăratului (iniţial au existat opoziţii), transferându-i-se
apoi total statuii;
3. Funcţiile idolului:
a) localizarea zeului (templu, copac, munte etc.)
b) vizualizarea lui (asemănător cu atributele lui: zeul peşte, zeiţa dragostei)
4. În lumea modernă: idoli vechi în haine noi (aceleaşi duhuri demonice): icoane,
televiziune, teatru, sport, cărţi, tradiţii, sărbători, plăceri (ajungând iarăşi la ucideri de
copii), filosofie, magie, lăcomie după avere, lux, dezvoltarea economică forţată, muncă
fără odihnă.
B. Pacatul idolatriei
1. Obiectul închinării a fost schimbat, Dumnezeu a fost înlocuit cu universul material şi uman-
spiritual – ideea Diavolului (Romani 1:19-23; Matei 4:8-9; Apocalipsa 13:4)
2. Uzurpă locul lui Dumnezeu din inimă, minte (devotare, închinare, ascultare) luptând
să-l ocupe cu altceva (Matei 6:21-24; 2 Regi 17:16); închinarea este urmată de slujire
(Exodulul 20:4-5)
3. Închinarea adevărată - în duh şi adevăr (Ioan 4:23) este înlocuită cu o închinare în stare
de păcat, în special păcate trupeşti (Osea 4:12-14,17)
4. Închinarea la idoli este o lipsa de cunoaştere. Sursa binecuvântărilor se crede a nu fi
Dumnezeu, ci fortele supranaturale, alti oameni, noi înşine (Osea 2:5,8-10). Este o
răzvratire şi o ignoranţă (Ioan 4:22; Fapte 17:23)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Turnul Babel, Nimrod, Semiramis, Tamuz - lucrări fără Dumnezeu şi împotriva Lui
(Geneza 11:1-9)
2. Rahela – idolii furaţi din lăcomie sau plăcere (Geneza 31:19,32-35); efectul (Geneza
35:2-4)
3. Israel şi Aaron – viţelul de aur; idoli cu sărbători speciale (Exodulul 32:1-6)
4. Ghedeon şi efodul din Ofra – distrugerea unei idolatrii şi înfiinţarea alteia (Judecătoriii
6:25-32; 8:24-27)
5. Mica – diferite păcate tolerate de cler favorizează idolatria (Judecătorii 17:1-10)
6. Solomon – slăbiciune şi pedeapsă (1 Regi 11:1-10)
7. Ieroboam - un împărat „creator” de idoli (1 Regi 12:26-33)
8. Ahab şi Izabela – o familie iubitoare de idoli (1 Regi 16:32-33)
9. Iehu – o eliminare parţială cu perpetuarea idolatriei tradiţionale (2 Regi 10:26-31)
B. Exemple pozitive
1. Iacov – Israel - un popor monoteist (Geneza 35:2-7)
2. Moise – omul care l-a „văzut” pe Dumnezeu nu a acceptat idoli (Exodulul 32:20-35)
3. Cei trei tineri din Babilon – cei ce rezistă presiunii idolatre (Daniel 3:16-30)
Mardoheu – omul ce se închină numai lui Dumnezeu (Estera 3:2-5)
4. Biserica – o istorie a alegerilor spirituale (2 Corinteni 10:14-22; Apocalipsa 13:8-15;
17:13; 16:1; 22:15)

ÎNCHEIERE
1. Examenul final „închinarea la idoli”: scris, oral, probă practică (Ieremia 10:1-16)
2. Eliminarea prin lichidare (1 Petru 4:3; Isaia 2:20)
3. Ferirea (păzirea) de idoli (1 Ioan 5:21; Exodulul 20:23)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 6-7

VRĂJITORIA

INTRODUCERE
1. Vrăjitoria şi alte fapte, păcate asemănătoare (Galateni 5:21); ghicitoria, cititul în stele,
vestirea viitorului, chemarea duhurilor celor morţi (Deuteronomulul 18:10-11); astrologia,
spiritismul, francmasoneria, ocultismul, acupunctura, hipnotismul, yoga, radiestezia şi
altele
2. Vrăjitoria – pharmakeia (lb. greacă) – farmece, spiritism, magie, venerarea demonilor
pentru a realiza experienţe spirituale
3. Vrăjitoria este strâns legată de închinarea la idoli ( Isaia 2:6; 2 Regi 17:16-17) şi
păcatele trupului (Naum 3:4; Numeri 25:1-2; Apocalipsa 2:14)

I. PREZENTARE
A. Ghicitoria (descoperiri pe cale demonică - Deuteronom 29:29)
1. Ghicirea cu ajutorul paharelor (Geneza 44:5), în carti, cu bilete de papagal, cu ajutorul
pendulului (pentru aflarea sexului), cheia de mostenire (Levitic 20:6)
2. Cărţi de interpretare a viselor (Daniel 2:28; Geneza 40:8), descoperirea cu toiagul
(Osea 4:12), cercetarea măruntaielor (Ezechiel 21:21-23)
B. Ştiinţe oculte (originea lor este în Babilon - înţelepciunea ascunsă a cunoaşterii
umane)
1. Astrologia (infirmată de ştiinţă): horoscop, calendare astrale (Isaia 47:12-15). În forma ei
primară, astrologia prezenta existenţa a doar cinci planete şi douăsprezece constelaţii (Iov
38:33).
2. Spiritismul: a întreba morţii (prin atingere de obiecte etc). A înflorit în secolul XIX, prin
surorile Fox, ajungându-se la zeci de mii de medii spiritiste (Leviticul 20:6)
3. Magia:
a) albă: tămăduiri, premoniţie (consultare, văzători în somn), obiecte purtate
b) neagră: îndreptată să facă rău prin blesteme, descântece, ritualuri
Există asociaţii internaţionale secrete, oculte – francmasonice (oameni de mare
succes), gen vrăjitorii naţionali din Egipt (Exodulul 7:11), Filistia (1 Samuel 6:2),
Babilon (Daniel 2:2; Apocalipsa 18:23)
4. Altele: muzica rock (onorarea Diavolului ca în Valea Dura), lanţuri de rugăciune
satanice, superstiţii (1 Timotei 4:7), psihografia (transmiterea mesajelor la distanţă)
Există posibilitatea împlinirii prezicerilor în procent de 10-30% prin:
autoîmplinire; puterea Satanei; întâmplare, coincidenţă (Isaia 44:25; Daniel 2:27; 5:8).
Vrăjitorii Egiptului au fost în stare să reproducă două dintre cele zece minuni
C. Ştiinţe medicale paralele (infirmate de Biblie şi de ştiinţă)
1. Yoga (karma, bah, juana şi roja): gimnastica trupului şi relaxarea spiritului. Fixarea minţii
într-un punct fix, în sfere necunoscute, depersonalizând fiinţa, prin meditaţie transcendentală.
2. Dinamica de grup: schimbarea lui eu cu noi, prin intimităţi totale - ginte (Ieremia
17:10)
3. Hipnotismul: somnul ocult – deschidere spre spirite; psihanaliza – golirea minţii
4. Iridiologia: diagnosticarea prin ochi (iris – centrul de informare pentru toate organele),
dar nu toate bolile se pot observa prin ochi (diabet, hepatită)
5. Radiestezia: descoperirea de izvoare, obiecte, alimente, prin pendul şi bagheta magică
6. Homeopatia: vindecarea prin diluarea concentraţiei medicamentelor, prin forţa de
dinamizare (combinaţie de medicină şi religie hindusă)
7. Acupunctura (acus - ac; punctura - înţepătură – limba latină). Originea ei este în China,
cu 3000 î.Hr., ca practică a religiei astrologice şi apoi taoiste chineze (tao - principiul
deasupra divinităţii cu două laturi – yin şi yang - acesta controlând energiile din univers,
astfel când în trup există echilibru între „-” şi „+”, omul este sănătos. Acest concept se
sprijină afirmaţia că există energii vitale „chi” şi meridiane (linii invizibile) care
comunică, aliniind organismul la stele, degajând energii într-un ritm de 24 de ore, prin 14
meridiane, dintre care 12 sunt simetrice, iar prin înţepături se refac meridianele întrerupte.
Un procedeu similar este auriculoterapia
8. Sofrologia: imitarea naşterii din nou - cucerirea de noi cunoştinţe şi dobândirea
personalităţii – specifică religiilor păgâne, echivalente minciunilor din Eden: nu veţi muri
- reîncarnarea; veţi fi ca Dumnezeu - totul e în tine, tu eşti dumnezeu. Există tot felul de
bioenergii asemănătoare, toate având în spate o forţă spirituală supranaturală (1 Corinteni
10:19-20; Fapte 3:6 – „Ce am îţi dau” – bioenergia lui Petru sau puterea Duhului Sfânt?

II. LEGATURILE VRAJITORIEI
A. Implicarea în vrajitorie (ca subiect sau ca obiect)
1. Din voinţă proprie - din mândrie sau din dorinţă de putere (Leviticul 20:6; Deuteronomul
18:9). Acestea nu au putere peste sfinţi (1 Ioan 5:4-5)
2. Din ignoranţă, amăgire (Ieremia 29:8-9; Zaharia 10:2), pe fond religios (Isaia 3:1-3)
B. Urmarile vrajitoriei
1. Efecte imediate: senzualitate de nestăpânit, înclinaţii spre deprimare, sinucidere,
minciună, raporturi sexuale anormale, duh de somn la slujbe sfinte, boli mintale,
somnambulism, însuşiri de prezicere, citirea gândurilor, vedenii şi informaţii dincolo de
cele cinci simţuri
2. Efecte de durată: posesiuni demonice (dialog vrăjitor – duh: „Am ajuns departe, vă
avem la dispoziţie”. „Dimpotrivă, noi facem ce vrem cu voi”); pedeapsa veşnică:
(Apocalipsa 22:15)
C. Etape de eliberare
1. Mărturisire (Fapte 19:18; Isaia 59:2)
2. Ruperea legăturilor, distrugerea obiectelor, a cărţilor (Fapte 19:19-20; Iacov 4:7)
3. Chemarea Numelui şi a Sângelui Domnului Isus (1 Ioan 1:7-9; Evrei 9:14; Marcu
16:17-18; Matei 10:1)
4. Umplere proaspătă cu Duhul Sfânt şi îndeletniciri sfinte (Luca 11:20-26; Efeseni 5:18,
6:11; Coloseni 2:15)

III. EXEMPLE BIBLICE (Deuteronomul 18:9-14, 15-18; Evrei 1:1-3; Exodul
15:26)
A. Vechiul Testament
1. Vrăjitorii - cât şi ce poate Diavolul!: Egipt (Exodul 7:11-22, Isaia 19:3); Babilon
(Daniel 1:20; 2:18-22)
2. Balaam – proroci sau ghicitori? (Numeri 22:7; Apocalipsa 2:14)
3. Vrăjitoarea din En-Dor – demoni înşelători (1 Samuel 28:7-25)
4. Izabela – vrăjitoria, o pîrghie a puterii politice (2 Regi 9:22)
5. Manase – oameni robiţi de vrăjitorie (2 Cronici 33:6; 2 Regi 23:5)
B. Noul Testament
1. Simon – influenţe locale (Fapte 8:9-11)
2. Elima – împotrivitori ai adevărului (Fapte 13:6-8)
3. Roaba din Filipi – victime ale vrăjitoriei (Fapte 16:16)
4. Prorocul mincinos – ultima înşelăciune (Apocalipsa 9:21; 18:23; 13:13-15)

ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu interzice cu desăvârşire vrăjitoria. „Feriţi-vă de orice se pare rău”
(Deuteronomul 18:14; 1 Tesaloniceni 5:22)
2. Nevoia şi posibilitatea de eliberare şi sfinţire (Fapte 19:13-20; Marcu 16:9; Luca
10:19)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 8-9

CEARTA

INTRODUCERE
1. Cearta, vrajba, neînţelegea, vrăjmăşia (Galateni 5:20; Romani 1:29; Coloseni 3:8) Alte
sensuri: conflict, contradicţie, polemică, gâlceavă, altercaţie, ostilitate, antipatie;
2. Vrajba (echthra - lb. greacă ) este o atitudine a minţii, iar cearta (eris - lb. greacă) este
rezultatul produs de această stare a minţii. Neînţelegerile (eritheia - lb. greacă) - rivalitate
din egoism, ambiţie este strâns legată de acestea.

I. PREZENTARE
A. Tipuri de certuri, duşmănie, vrăjmăşie, răutate
1. Cearta (duşmănia) de clasă (1 Timotei 1:4; Exodulul 23:2; Luca 15:1-2)
2. Cearta de naţionalitate, religie (Ioan 4:9; Efeseni 2:14-16; 3:16; 5:29; Geneza 11:1-9)
3. Cearta de natură păcătoasă (ura) – antagonismul (Matei 10:36; Tit 3:3; Apocalipsa 6:4)
B. Cauzele certurilor (sunt demonice şi „urâte înaintea Domnului” - Proverbe 6:19; Tit
3:8; Iacov 3:15)
1. Nebunia vorbelor - lipsa întelepciunii (Proverbe 18:6; 26:21; 29:9; 2 Timotei 2:23;
Proverbe 29:9)
2. Poftele firii pământeşti (Iacov 4:1; Proverbe 28:25 – lăcomia; 13:10; 30:32 - mândria)
3. Ura, dusmania (Proverbe 6:14; 10:12; 24:17; 1 Ioan 2:9-11; I Împarati 3:11)
4. Mânia (Proverbe 15:18; 30:33), iuţimea (Proverbe 16:28; 29:22)
Dacă elimini cauza, Dumnezeu îţi schimbă duşmanii în prieteni (Proverbe 16:7) şi invers
(1 Regi 11; Iov 22:21)
C. Efectele certurilor (zăvoarele - Proverbe 18:19)
1. Cearta este păcat: (Proverbe17:19), iar supărarea un rău (Psalmul 37:8), Cearta este
mama păcatelor (1 Timotei 6:4-5; Iacov 3:16)
2. Slujba fără răsplată (Isaia 58:3-5; Filipeni 1:15; 1 Corinteni 13:3)
3. Pierderea mântuirii (Galateni 5:20-21; 2 Timotei 2:14)
D. Principii biblice pentru evitarea certurilor
1. Fereşte-te de rău (Psalmul 34:13; 12-15; 1 Timotei 6:5; Proverbe 20:3):
a) nu fi gata de ceartă! (Tit 3:2; Proverbe 17:14; 25:8), ci de slujbă (Psalmul
108:1)
b) nu te amesteca în ceartă! (Proverbe 26:17), nici de la distanţă (Leviticul 19:14)
c) nu întreţine cearta! (Proverbe 22:10; 26:20)
2. Cearta nu apartine vieţii Bisericii. În lb. greaca nereligioasă „eris” nu era considerată
ceva rău, căci la pagâni era socotită necesară lupta dintre bine şi rău (Tit 3:3). Este admisă
numai mustrarea şi certarea cu autoritate (Leviticul 19:17; Marcu 1:25; 2 Timotei 4:2),
nu disputa (Iuda 1:9) ci evitarea certurilor (Proverbe 17:1; Romani 12:17-21) Dragostea
este mediul sacru al credincioşilor (Matei 5:43-48). În Biserică nu există vrajmaşie (1
Corinteni 11:16; 2 Timotei 2:24; Tit 1:13)
3. Instituirea de înţelegeri, legi; respectarea lor evită cearta (Fapte 18:14-15; Luca 12:13-
14; 1 Corinteni 6:1-6; Proverbe 18:18; Deuteronomul 21:5; 1 Regi 3)
4. Duşmanii creştinului: Diavolul (1 Petru 5:8; Geneza 3:15); lumea (Iacov 4:4; Romani
8:7)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Turnul Babel – o ceartă generată de planuri rele (Geneza 11:7)
2. Doi evrei – atitudini specifice certurilor (Exodulul 2:13-14)
3. Masa şi Meriba – „locul certei cu Dumnezeu” (Exodulul 17:7)
4. Fiul unei femei israelite – o ceartă aspru pedepsită (Leviticul 24:10-14)
5. Amnon şi Tamar – o cauză imorală (2 Samuel 13:15)
6. Ucenicii – o lipsă de maturitate (Luca 22:24)
7. Saducheii şi fariseii – diferenţe doctrinare (Fapte 23:9)
8. Corintenii – oameni fireşti (1 Corinteni 1:11, 3:3; 2 Corinteni 12:20)
B. Exemple pozitive
1. Avraam şi Lot – cum poţi evita o ceartă? (Geneza 13:7 )
2. Isaac şi filistenii – probleme cu vecinii (Geneza 26:16-22)
3. Ghedeon şi efraimiţii – atenţie la certurile dintre neamuri (Judecătorii 8:1-3)
4. David şi Saul - victoria împotriva răului (1 Samuel 24:10:15; 2 Samuel 22:1)
5. Ioan Botezătorul – secretul smereniei (Ioan 3:25-31)
6. Isus Hristos - folosul înţelepciunii (Matei 12:19; Marcu 8:11-13)
7. Ştefan – autoritatea Duhului (Fapte 6:9)
8. Ucenicii - călăuzirea Duhului (Fapte 15:2)

ÎNCHEIERE
1. Cearta trebuie stopată din start, oricare ar fi motivul ei (Romani 13:11-13; Filipeni 2:3).
Să nu vă certaţi pe drum! (Geneza 45:24)
2. Dumnezeu le face dreptate creştinilor, fără ca ei să se certe (Luca 18:7; Deuteronomul
12:10; 2 Samuel 22:1), de aceea ei trebuie să-L laude pe Domnul (Psalmul 108:1;
Proverbe 28:25)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 10

INVIDIA

INTRODUCERE
1. Zavistia - zelos (lb. greacă) este un resentiment, o invidie pentru succesul altora
(Galateni 5:20; 1 Corinteni 3:3); în alte traduceri apar expresiile: concurenţă, râvnă,
rivalitate, gelozie, zel
2. Pizmă - phthonos (lb. greacă) este o aversiune, ranchiună faţă de o persoană care are ceva,
la care râvneşte cel ce pizmuieşte (Galateni 5:21; 1 Corinteni 3:3; Iacov 3:14,16; Romani
1:29)

I. PREZENTARE
A. Zelos (are două laturi: una pozitivă şi una negativă, ceva bun ce a degenerat în păcat.
Pavel foloseşte expresia apare de 6 ori în sens pozitiv şi de 3 ori în sens negativ, toate cu
îndemnul de a te lepăda de ele (Romani 13:13))
1. În sens pozitiv, râvna este părerea de rău că cineva are şi eu nu am, dorinţa de a avea
ceva mai bun:
a) râvna Domnului - entuziasmul permanent a lui Dumnezeu pentru realizarea
planului Său, gelozia pentru poporul Său (Isaia 9:7; Exodulul 20:5; Iosua 24:19-20; Iacov
4:5; 1 Corinteni 10:22)
b) râvna (înflăcărarea pentru Dumnezeu) pentru bine ( Psalmul 69:9; 119:139; 1
Corinteni 14:39,12; 1 Timotei 3:1; Tit 2:14; 1 Petru 3:13); râvna în dragoste (1 Corinteni
12; 13:4; Galateni 5:26; Luca 6.40; Ioan 15:12); gelozia (râvna) spre pocăinţă ( 2
Corinteni 7:7-11).
2. În sens negativ, gelozia ca efect distructiv asupra relaţiilor şi fericirii individului:
a) în biserică ( Romani 10:2; 1 Corinteni 3:3; Filipeni 3:6; Filipeni 1:15-17)
b) în familie (Proverbe 6:34-35)
c) în societate (Romani 13:13; Tit 3:3; Psalmul 37:1)
B. Phthonos ( durerea la vederea norocului altuia, nesuportarea celor mai buni, mai
drepţi, mai bogaţi; zelos este o faptă intermediară, iar phthonos este punctul culminant)
1. Manifestări -goana (lumii) după vânt (Eclesiastul 4:4; Proverbe 24:1; 21:10; Romani
13:13-14; Iacov 3:14-16; 1 Timotei 6:4; 2 Corinteni 12:20)
2. Phthonos există numai cu conotaţie negativă (Iacov 3:15) în firea pământească (1
Corinteni 3:1)
3. Phthonos aduce putrezirea - moartea (Proverbe 14:30; Galateni 6:8), de aceea trebuie
lepădată (1 Petru 2:1)
II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Cain – o ispită nebiruită (Geneza 4:7)
2. Esau – pizma şi manifestările ei (Geneza 27:41)
3. Fiii lui Iacov – invidia celor răi (Geneza 37:11)
4. Rahela – rivalităţi (Geneza 30:1)
5. Core, Dan, Abiram – neacceptarea locului secund (Numeri 16; Psalmul 106:16); la
polul opus Iosua (Numeri 11:27, 29)
6. Saul – de la pizmă la ucidere (1 Samuel 18)
7. Cele două imorale - nebunia şi răutatea pizmei (1 Regi 3:16-28)
8. Filistenii – invidia pe criterii de progres economic (Geneza 26:14)
9. Iudeii – pizma pe motive religioase (Fapte 17:5; Galateni 4:17-18)
10. Corintenii – retardări spirituale (1 Corinteni 1:3)
11. Saul (Pavel) – din neştiinţă în necredinţă (Filipeni 3:6; 4:7; 1 Timotei 1:13)
B. Exemple pozitive
1. Isus – râvna Duhului (Ioan 2: 12-17)
2. Lazăr – lipsa invidiei L(uca 16:15,21)
3. Corintenii şi macedonenii în dărnicie – o întrecere cu dragoste în fapte bune (2
Corinteni 8,9)
4. Tit şi echipa de slujitori – o luptă pentru o lucrare cât mai bună (2 Corinteni 8:16- 22)
5. Pavel – o dorinţă de o viaţă (1 Corinteni 15:9-10; 2 Corinteni 10:12-16;11:2)

ÎNCHEIERE
1. Râvna bună trebuie dezvoltată (2 Corinteni 8:7, 16-22; Romani 12:8)
2. Dragostea şi înţelepciunea de sus este plină de râvnă, dar fără invidie (Efeseni 6:15;
Luca 6:40; Marcu 10:43-45; 1 Timotei 3) spre deosebire de ura şi înţelepciunea demonică -
phthonos (Fapte 7:54, 57-59; 22:3)
3. Modelul divin - să devii ca Isus (Romani 8:29), are râvnă pentru adevăr şi dreptate
(Psalmul 45:7, 17); modelul satanic – să devii mai mare ca fiii lui Dumnezeu (Isaia
14:13-14), are gelozie şi invidie păcătoasă (Isaia 14:15)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 11-12

MÂNIA

INTRODUCERE
1. Mânia - thumos (lb. greacă) este o furie explozivă (o explozie), umană, divină,
demonică sau animală. Alte expresii: supărare, criză de furie, irascibilitate, nervozitate,
atitudine ostilă – în special ca mânie umană păcătoasă (Galateni 5:20; Coloseni 3:8; 2
Corinteni 12:20)
2. Există mânie:
a) pozitivă - o explozie ce îndepărtează, forţând un obstacol sau o indignare
nobilă; nu te poţi împotrivi răului fără thumos
b) negativă - o explozie nimicitoare ce distruge, un impuls violent lipsit de
raţiune, o nebunie de scurtă durată, manifestată prin cuvinte şi fapte violente; fierberea
fiinţei; furia turbată a unui animal).

I. PREZENTARE (o forţă suplimentară ce cuplează energiile latente)
A. Mânia păcătoasă (a cărnii; copii ai mâniei; răspuns la atacul asupra Eului- Efeseni
2:3)
1. Cauze care provoacă, aţâţă, mânia umană (există o mânie satanică mare – Apocalipsa
12:12):
a) vorbirea aspră, negândită, necalculată (Proverbe 15:1; Eclesiastul 5:5-6; 1 Samuel
1:6)
b) existenţa răului în lume (Psalmul 37:1, 7)
c) prietenia cu cei mânioşi (Proverbe 22:24-25)
d) întărâtarea copiilor (Efeseni 6:4)
e) neînţelegerea hotărârilor divine (Ezechel 3:14; Isaia 8:21; Luca 15:28;
Deuteronomul 29:29)
Există oameni iuţi la mânie (Proverbe 14:17; 15:18; 27:4), sau înceţi la mânie
(Proverbe 12:16; 16:32; Eclesiastul 7:9)
2. Cauze care potolesc, sting mânia:
a) vorbirea cu înţelepciune (Proverbe 15:1; 16:14; 29:8; Judecătorii 8:3)
b) oferirea de daruri (Proverbe 21:14; Iona 4:6)
c) absenţa pentru un timp (Geneza 27:44)
d) existenţa dragostei (1 Corinteni 13:5)
e) aplicarea pedepsei (Proverbe 19:19)
Mânia păcătoasă trebuie eliminată (Efeseni 4:31; Coloseni 3:8)
B. Mania sfântă (atac asupra Lui; mânia Domnului - Psalmul 7:11)
1. Cauze declanşatoare: pentru Dumnezeu (Romani 1:18; Ieremia 30:24; Apocalipsa
19;15; 15:1 16:19); pentru oameni sfinţi (Psalmul 119:53; 2 Corinteni 7:11):
a) vederea păcatului (Exodulul 32:9, 19; Isaia 57:17; 64:5); neascultarea (Numeri
31:14; 2 Regi 3:27)
b) absenţa mijlocitorilor (Exodulul 32:10-11; Evrei 7:25)
c) vremea mâniei (Daniel 8:19; Proverbe 11:4; Iov 35:15)
Dumnezeu vrea ca şi noi să fim înceţi la mânie (Numeri 14:18; Exodulul 34:6;
Iacov 1:19; Proverbe 14:23)
2. Cauze ale încetării, potolirii mâniei:
a) aplicarea pedepsei divine prin folosirea „armelor mâniei” (Isaia 13:5; Ieremia
50:25)
b) trecerea vremii (Zaharia 1:12:13)
c) rezolvarea problemelor (Isaia 27:4-5)
Dumnezeu, în mânie, poate pedepsi apocaliptic; noi, Biserica, cel mult prin
excomunicare.
Dumnezeu are mânie trecătoare - thumos (Psalmul 30:5; 85:5; 102:10) şi veşnică -
orge (Romani 2:8; Ioan 3:36)
C. Efectele mâniei (Iacov 1:20)
1. Mânia păcătoasă: pedeapsa gheenei (Matei 5:28)
2. Mânia sfântă: împotrivirea faţă de păcat (Efeseni 4:26)

II. EXEMPLE BIBLICE
A.Cazuri negative
1. Cain – primul mânios (Geneza 4:5-8, 9)
2. Iacov – o supărare în necunoştinţă de cauză (Geneza 31:36-42; 34:7; 49:6)
3. Potifar – o mânie nedreaptă (Geneza 39:19-20)
4. Naaman – o mânie pripită (2 Regi 5:11)
5. Eliab - mânia în depresie (1 Samuel: 17:28)
6. Saul – mânia celui demonizat (1 Samuel 18:8; 20:34)
7. Nabal –omul veşnic mânios (2 Samuel 25:13, 22)
8. Abner – mânia celui vinovat (2 Samuel 3:8)
9. David – o mânie fără pricepere (1 Cronici 13:11)
10. Iona – o mânie ce doreşte moartea (Iona 4:1,4)
11. Ozia – o mânie cu urmări grele (2 Cronici 26:19)
12. Nebucadneţar – mânia împăratului, un vestitor al morţii (Daniel 2:12)
13. Ahaşveroş –mânia provocată de cei mai apropiaţi colaboratori (Estera 1:12; 2:1; 7:10)
14. Irod – mânia răzbunătoare (Matei 2:16)
15. Fariseii – o mânie pe motive religioase (Ioan 7:23)
16. Fruntaşul sinagogii – mânia omului fără pricepere duhovnicească (Luca 13:14)
17. Cei 10 ucenici – mânia mândriei (Marcu 10:41)
B.Cazuri pozitive
1. Iacov – un răspuns înţelept (Geneza 30:2)
2. Moise –„ mânia celui blând” (Exodulul 16:20; Leviticul 10:16)
3. Saul – „mânia Duhului” (1 Samuel 11:6)
4. David - mânia unui tată (2 Samuel 13:21)
5. Elisei – impulsul duhului înfocat (2 Regi 13:19)
6. Isus Hristos – mânia întemeiată (Marcu 3:5; 10:14; Apocalipsa 6:16)
7. Dumnezeu – dreapta mânie a judecăţii divine (Exodulul 4:14; Apocalipsa 11:18; 14:10)

ÎNCHEIERE
1. Mânia păcătoasă este nepotrivită pentru cei credincioşi (1 Tesaloniceni 5:8-9). Ei
trebuie să facă slujba fără mânie (1 Timotei 2:8), în dragoste, componenta de bază a
Duhului Sfânt (1 Corinteni 13:5)
2. Mânia sfântă (cu răzbunare) este a lui Dumnezeu (Romani 12:19), pentru noi (mânia
sfântă) este necesară doar pentru a ne împotrivi păcatului (Efeseni 4:26, 31)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 13

CLEVETIREA

INTRODUCERE
1. Termeni: clevetirea (2 Timotei 3:3); bârfa (Romani 1:30); vorbirea de rău (2 Corinteni
12:20); defăimarea (1 Corinteni 5:11; 6:10)
2. Clevetirea - calomnie, bârfeală, defăimare, ponegrire; o vorbire de rău, sub influenţa
unui duh demonic, de regulă în absenţa acelei persoane.

I. PREZENTARE
A. Ispitele clevetirii (simptomele bolii, cauze declanşatoare)
1. Vorbirea uşuratică (Proverbe 12:18); dulce (Proverbe 26:22), în special la femei (1 Timotei
5:13; Tit 2:3)
2. O extindere a neîntelegerilor familiale (Psalmul 50:20)
3. O formă a luptelor de partide (1 Corinteni 10:30; Proverbe 26:20; 1 Timotei 6:4;
Proverbe 30:10)
4. Împotrivirea faţă de adevăr, faţă de bine (1 Petru 3:16)
Există vorbire de rău pe drept (1 Timotei 6:1), dar nu e de competenţa noastră, ci a
judecăţii oficiale (Iacov 4:11)
B. Efectele clevetirii (nebunia - Proverbe 10:18; 11:12)
1. Distruge credincioşia, încrederea şi confidenţa (Proverbe 11:13; 25:23)
2. Afectează negativ Cuvântul, lucrarea, Biserica (Tit 2:5; 1 Timotei 6:1)
3. Pierderea mântuirii - moartea veşnică (Romani 1:30, 32)
Dumnezeu ne ocroteşte de clevetitori (Psalmul 31:20)
C. Eliminarea clevetirii (Exodulul 23:1; Leviticul 19:14,16; Galateni 3:8)
1. Interzicerea prin lege, la nivel de conducere: David (Psalmul 101:5); Nebucadneţar
(Daniel 3:27); Dumnezeu prin porunca a III-a (Exodulul 20:7)
2. Ruperea legăturilor cu clevetitorii (Proverbe 20:19; Eclesiastul 7:20-21)
3. Renunţarea totală şi hotărâtă (Leviticul 19:16; Coloseni 3:8)
Clevetirea trebuie să dispară din Biserică (Efeseni 4:31)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Aaron şi Maria – vorbe nechibzuite (Numeri 12:1-12)
2. Gaal fiul lui Ebed – învinuiri vinovate (Judecătorii 9:26-41)
3. Duşmanii lui David – oameni răi (Psalmul 31:13-16; 41:5-8)
4. Tiba – clevetirea celui lacom (2 Samuel 16:1-4, 19-30)
5. Duşmanii lui Ieremia – împotrivitori ai adevărului (Ieremia 18:18,23)
6. Iudei - atitudini ale lipsei de cunoaştere reală (Ioan 7:12; Matei 16)
7. Iudaizatorii – împotrivitori ai Evangheliei (Fapte 19:9)
8. Corintenii „fireşti” – influenţe şi interese personale (2 Corinteni 12:20)
9. Imeneu şi Filet – cazul unor apostaţi (2 Timotei 2:16-17)
10. Diotref – răutatea clevetitorului (3 Ioan 1:10)
B. Exemple pozitive
1. Balaam - o imagine prin Duhul Domnului (Numeri 23:7-10, 20-21)
2. Moise – a ierta cu iubire (Numeri 12:13)
3. Isus Hristos: învăţătura (Matei 18:10); acceptarea (Marcu 9:12); trăirea (Ioan 8:26)
4. Pavel- o slujire în orice condiţii (2 Corinteni 12:10; 6:3; 8:20)
5. Ioan – o atitudine părintească (3 Ioan 1:6-12)

ÎNCHEIERE
1. Pe muntele Împărăţiei nu există clevetitori; clevetirea trebuie total eliminată (Psalmul 15:3;
Tit 3:2; 1 Petru 2:1)
2. Păziţi-vă de clevetitori! (1 Corinteni 4:13; Luca 6:28; Matei 5:11-12)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 14-15

MINCIUNA

INTRODUCERE
1. Minciuna este un neadevăr, o declaraţie falsă cu scopul de a înşela pe cineva (Isaia
28:15; Proverbe 14:25), condamnată de porunca a IX-a (Exodulul 20:16)
2. Minciuna din Eden (Geneza 3:4), de la Diavolul (Ioan 8:44), se formează în inimă
(Matei 15:19)
3. Dumnezeu nu poate să mintă (Tit 1:2), El este adevărul (Numeri 23:19)

I. PREZENTARE
A. Forme ale minciunii (fenomen de masă - Osea 4:2; în creştere - Osea 12:1)
1. Mărturie mincinoasă (Exodulul 23:1; Proverbe 12:17; 14:5, 25); jurăminte mincinoase
(Psalmul 139:20)
2. prorocie mincinoasă (Isaia 9:15; Ezechiel 13:6; Ieremia 14:14; Matei 24:11; 2 Petru
2:1); profeţii mincinoşi sunt vorbiţi de bine şi creează o imagine falsă (Luca 6:26; Ieremia
28:15; Mica 2:11;
3. Hristoşi mincinoşi (Matei 24:24); apostoli mincinoşi (2 Corinteni 11:13); învăţători
mincinoşi (2 Petru 2:1); evanghelişti „mincinoşi” (Galateni 1:7-9; Proverbe 30:6)
4. Afaceri mincinoase - cântar fals (Proverbe 11:18; 20:23; 21:6; Osea 12:7; Mica 6:10-
13)
5. Fariseismul - falsa neprihănire (1 Ioan 1:10; 2:4; Iacov 3:14); slujirea fariseică
(Ezechel 13:19)
6. Prietenii false - spionaj, încredere trădată (Proverbe 10:18; 27:6; 31:30; Exodulul
22:16)
7. Literatură mitologică, basme (Ieremia 8:8)
8. Divertisment (Proverbe 20:17; Osea 7:3); idoli mincinoşi (Habacuc 2:18; Ieremia 10:14;
Romani 1:25)
B. Efectele minciunii (avantaje şi dezavantaje - Osea 10:13)
1. Se transmite ereditar (Ieremia 16:19; Psalmul 58:3) şi se cultivă (Psalmul 24:4;
Proverbe 29:12)
2. Aduce avantaje imediate, dar efemere (Proverbe 20:17; Isaia 32:6,7,10; Proverbe
12:19)
3. Atrage pedepsa divină - moartea (Proverbe 12:19; 19:5,9; Ezechiel 13:9; Psalmul 5:6;
Apocalipsa 21:8)
4. Înşeală – lovesc ca un buzdugan, ca o sabie sau ca o săgeată (Proverbe 25:18; Ieremia
9:3,8; 2 Corinteni 11:26). Cauzează autoînşelare (2 Timotei 3:13). Uneori adevărul e
considerat minciună (2 Regi 9:12; 2 Cronici 6:8)

II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală (inimă - Ieremia 17:9)
1. Urăşte minciuna! (Proverbe 13:5; Psalmul 119:104, 163)
2. Lasă-te de ea! (Efeseni 4:25; Coloseni 3:9), cu desăvârşire (1 Ioan 2:21; Psalmul 34:13;
Proverbe 24:28)
B. Din comunitate, societate („păziti-vă” - Matei 7:15)
1. Promovarea adevărului (Proverbe 12:17; Romani 1:28-,29), dezaprobarea minciunii
(Proverbe 19:22)
2. Disciplinare (Deuteronomul 19:14-21; Proverbe 29:12)
3. Judecata divină (Apocalipsa 21:8, 27 ; 22:15)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative (de minciună)
1. Satan – tatăl minciunii (Ioan 8:44; Geneza 3:4)
2. Cain – minciuna criminalului (1 Ioan 3:12; Geneza 4:9)
3. Avraam – o minciună pe jumătate (Geneza 20:2, 10-12)
4. Isaac - o minciună moştenită (Geneza 26:7)
5. Rebeca şi Iacov – minciuni în familie (Geneza 27:12,13,24,36)
6. Laban – o înşelare pentru un mincinos (Geneza 29:23)
7. Faraon – promisiuni nerespectate (Exodulul 7-9; 8:29)
8. Acan – minciuna lăcomiei (Iosua 7:11, 20-21)
9. Gabaoniţii – a minţi de frică (Iosua 9: 6-24)
10. Samson – minciuna în ziua ispitei (Judecătorii 16:10,13)
11. Prorocul din Betel – minciuni „binevoitoare” (1 Regi 13:18)
12. Duhuri de minciună/prorocii lui Ahab – proroci plătiţi (1 Regi 22:22,23; 2 Cronici
18:21,22)
13. Hanania – un proroc „bun” (Ieremia 28:2-4,15-17)
14. Petru – slăbiciunea omenească (Matei 26:69-75)
15. Anania şi Safira – minciuna premeditată (Fapte 5:1-11)
16. Prorocul mincinos – o minciună pentru toată lumea (2 Tesaloniceni 2:11; Apocalipsa
13:14)
B. Exemple pozitive (eliminare, protecţie - Proverbe 6:19; 12:22)
1. Dumnezeu nu minte (1 Samuel 15:29), ştie când se minte (2 Corinteni 11:31) şi
pedepseşte (Psalmul 5:6)
2. Iov – omul care s-a angajat să nu mintă (Iov 24:25; 42:7)
3. Isus Hristos - Adevărul (Matei 22:16; Ioan 7:6,10; 18:37-38; 19:9)
4. Pavel – o conştiinţă curată (Romani 9:1; 1 Timotei 2:7)
5. Cei 144000 – oamenii adevărului (Apocalipsa 14:5)

ÎNCHEIERE
1. Trăim în lumea minciunii, dar trebuie să ieşim din ea, desfăcându-ne legăturile (Isaia
5:18); Diavolul este tata, iar oamenii mama minciunii (Ioan 8:44; Apocalipsa 22:15)
2. Trebuie să renunţăm total la minciună (Efeseni 4:25; I1 Ioan 1:4; Proverbe 17:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 16

NEMULŢUMIREA

INTRODUCERE
1. Nemulţumirea (cârtirea) este starea de spirit ce caracterizează o persoană ale cărei
dorinţe, pofte, planuri nu s-au realizat (II Timotei 3:2; Iuda 16). O atitudine sub influenţa
diavolului.
2. Nemulţumirea este opusul mulţumirii (absenţa mulţumirii)

I . PREZENTARE
A. Cauze (acuzele oamenilor împotriva semenilor - Fapte 6:1; împotriva Domnului -
Exodulul 16:7)
1. Neîmplinirea dorinţelor dintre conducători şi conduşi (1Petru 2:18; Iosua 9:18; Luca
3:14)
2. Slujirea (1 Petru 4:9; Luca 10:39-42; Fapte 10:29)
3. Fariseismul (Luca 5:30; 15:2; 19:7); exemplu: fariseul şi vameşul (Luca 18:10-13)
4. Neînţelegerea voii divine (Ioan 6:41; Matei 20:11)
5. Nebunia (Proverbe 19:3)
6. Poftele nesăbuite (1 Timotei 6:7-10; Iuda 8-16).
B. Forme de manifestare
1. Comentarii, vorbiri de rău (Luca 5:30; Ioan 6:60)
2. Acte de mânie, răzbunare (Iona 4:1-3)
3. Dezbinări (Iuda 19; Ioan 6:66)
C. Efecte (în general negative, cu unele mici excepţii - Fapte 6:2-4)
1. Rătăcirea spirituală (Romani 1:21; Iuda 11)
2. Pedeapsa divină (1 Corinteni 10:10; Numeri 16:45)

II. ELIMINARE
A. Metode de tratare a nemulţumirii (Iona 2:9; 4:2)
1. Împlinire, învăţătură (Exodulul 17:4-7; Numeri 17:5,10; Isaia 29:24; Luca 6:35)
2. Neîmplinire, pedeapsă (Psalmul 112:10; Romani 2:8-9)
B. Cultivarea mulţumirii (jertfa de mulţumire, se toarnă peste arderea de tot - Leviticul
6:12; 19:5)
1. Motive pentru a fi mulţumitori (Filipeni 2:14; Romani 8:28; Evrei 13:5; 2 Corinteni
2:14; Romani 7:25; 1 Corinteni 15:57)
2. Formele prin care ne manifestăm mulţumirea:
a) rugăciunea (Filipeni 4:6; 1 Tesaloniceni 1:2)
b) cântarea (Coloseni 3:16)
c) starea de mulţumire (Efeseni 5:4; 1 Tesaloniceni 2:13)
3. Efectele mulţumirii (Proverbe 15:15; Psalmul 21:2)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Nemulţumire
1. Israel – un popor mereu nemulţumit (Exodulul 15:24 - Mara; 16:2,9,12 - Sin; Numeri
14:2,3; 27-35 - Cades; 16:11,41,44-50)
2. Biserica - (re)verifică-ţi motivele de nemulţumire! (Fapte 6:1-4; Iuda 19)
B. Mulţumire (Eclesiastul 6:9; Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18; Habacuc 3:17-18)
1. Un samaritean – cel ce ştie să mulţumească (Luca 17:16)
2. Pavel – omul care este mulţumit în orice stare materială (Filipeni 4:11-13)

ÎNCHEIERE
1. Să ne arătăm mulţumitori, căci avem motive reale (Evrei 12:28-29)
2. Să nu cârtim, pentru că este un păcat cu efecte catastrofale (1 Corinteni 10:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 17

DEZBINĂRILE, CERTURILE DE PARTIDE

INTRODUCERE
1. Dezbinarea - dichostasia (lb. greacă): răzvrătire, disensiune, facţiune, prin întroducerea
de învăţături amăgitoare ce nu se sprijină pe Cuvânt
2. Certurile de partide - hairesis (lb. greacă): erezii, spirit de partidă; divizarea în
interiorul adunării în grupuri egoiste care distrug unitatea (Galateni 5:20)

I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare:
1. Răspândirea de învăţături false cu scopul de câştig (Fapte 20:30; Filipeni 1:15; 1 Petru
2:1; Romani 16:18)
2. Nemulţumiri, proteste, boicotări (Iuda 19; Iacov 4:1; Numeri 16:129
3. Exploatarea greşelilor, lipsa îngăduinţei/dragostei (Proverbe 16:28; 17:9)
4. Lupta pentru putere (Proverbe 28:2; 1 Samuel 18:8-9). Există situaţii când Dumnezeu
pune un duh de dezbinare între cei răi (Zaharia 8:10)
B. Efecte (urmări, rezultate)
1. Nimicirea părţilor: împărăţie, cetate, casă (Matei 12:25-26; Psalmul 37:38)
2. Stări partizane - grupuri ce acceptă un singur curent (greşit) de gândire, lipsite de
comunicare (2 Tesaloniceni 3:6; Iuda 19; 3 Corinteni 12:20; 1 Corinteni 11:17-19)
3. Pedeapsa veşnică (Galateni 5:20; Proverbe 6:14-19)
II. EXEMPLE BIBLICE
A. Dezbinări
1. Core, Datan, Abiram – o dezbinare în adunarea lui Israel (Numeri 16:3,8-14,24-27)
2. Abimelec – Sihem – o dezbinare între cei răi (Judecătorii 9:23)
3. Roboam – Ieroboam – o dezbinare îngăduită de Domnul drept pedeapsă (1 Regi 12:24)
4. Tibni – Omri – o luptă pentru tron (1 Regi 16:21)
5. Partidele religioase iudaice: dezbinări interdoctrinare (Fapte 5:17; 23:9; 26:5);
dezbinări prin împotrivirea la învăţătura sfântă (Ioan 7:43; Fapte 9:16; 10:19; 14:4)
6. Apostolii – dispute pentru întâietate (Luca 22:24)
7. Corintenii – dezbinări între cei fireşti (1 Corinteni 1:11; 3:3-9)
B. Separarea binelui de rău (o atitudine corectă, ce nu crează numai partide, ci o cale
bună - Fapte 24:14)
1. Forme de manifestare (Romani 16:17-18; Tit 3:10; Fapte 28:22; 2 Tesaloniceni 3:6-15;
Matei 18:15-17)
2. Are ca efect nimicirea lucrărilor rele (Luca 12:51-53; I Ioan 3:8; I1 Ioan 1:10-11)
3. Exemple biblice: Israel (Numeri 16:21); Biserica (Fapte 19:9)

ÎNCHEIERE
1. În trup nu trebuie să fie dezbinări (1 Corinteni 12:25), dar în popor există (1 Corinteni
11:18.19; Galateni 4:29-30; Romani 12:18 şi 1 Corinteni 11:16 şi Filipeni 3:15-18).
„Depărtaţi-vă de cei ce aduc dezbinări” (Romani 16:17)
2. Părtăşia credincioşilor este cu Dumnezeu şi cu Biserica (1 Ioan 1:3-7; 1 Corinteni
1:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 18

FURTUL, LĂCOMIA

INTRODUCERE
1. Cuprinde categoria: furtişaguri, înşelăciune, hoţii, lăcomii de avere/de bani (Ieremia
6:13)
2. Sunt interzise de porunca a VIII-a: „Să nu furi!” (Exodulul 20:15) şi de porunca a X-a:
„Să nu pofteşti!” (Exodulul 20:17)

I. PREZENTARE
A. Motivele furtului şi ale lăcomiei
1. O atitudine a inimii (Matei 15:19), o poftă satanică, firească (Apocalipsa 9:21, Iacov
4:1-2)
2. Sărăcia, foamea (Proverbe 30:9)
3. Obţinerea de bunuri pentru a fi jertfite Domnului (Maleahi 1:13)
Furturile sunt asociate cu păcate grele (Osea 4:2)
B. Formele de manifestare
1. Haina lăcomiei (1 Tesaloniceni 2:5):
a) în familie (Proverbe 28:24)
b) în societate (Ezechiel 22:27)
2. Lăcomia de avere (Luca 12:13-2)
3. Lăcomia de bani (1 Corinteni 5:10):
a) afaceri (Mica 7:3)
b) slujbe religioase (Tit 1:7; 2 Petru 2:3)
4. Lăcomia de mâncare (Proverbe 23:1-3)
5. Furtul de persoane/răpiri (Exodulul 21:16)
C. Efecte, urmări (o închinare la idoli - Coloseni 3:5)
1. Certuri, tulburări (Proverbe 28:25; 15:27)
2. Atrag mânia şi pedeapsa divină (Isaia 57:17; 1 Corinteni 6:10; Proverbe 1:10-19; 1
Timotei 6:10)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Eva – prima poftă (Geneza 3:6)
2. Iacov – un furt intelectual (Geneza 27)
3. Rahela – un furt idolatru (Geneza 31:19)
4. Balaam – lăcomia de bani pe fond religios (2 Petru 2:14; Iuda 11; Numeri 22:7-8,17;
24:11)
5. Acan – furtul ce aduce moartea (Iosua 7:20-21)
6. Mica şi levitul – sponsori şi păstori idolatri şi lacomi (Judecătorii 17-18)
7. Fiii lui Eli – o afacere religioasă (1 Samuel 2:12-17)
8. David – lăcomia curviei (2 Samuel 12:4,9)
9. Ahab – poftirea averii aproapelui (1 Regi 21:2-6,19)
10. Ghehazi – lăcomia ce aduce lepra (2 Regi 5:20, 27)
B. Exemple pozitive
1. Avraam – bogatul fără lăcomie (Geneza 14:22-24)
2. Samuel – judecătorul ce nu a putut fi mituit (1 Samuel 12:3-5)
3. Oastea lui David – oameni săraci, dar care nu fură (1 Samuel 25:15)

ÎNCHEIERE
1. Furtul este arta diavolului (Ioan 10:10), de aceea este necesar să lepădăm iubirea de
sine şi să ne iubim aproapele cu fapta (Efeseni 4:28; Matei 6:19-20)
2. Integritatea lui Isus şi a Bisericii cuprinde şi acest domeniu (Ioan 14:30; Tit 2:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 19

ÎMBUIBAREA

INTRODUCERE
1. Îmbuibările - kömos (lb. greacă): benchetuire, chefuri, mese la care au loc un consum
excesiv şi risipă de alimente, combinate cu beţii şi alte destrăbălări
2. Îmbuibarea reprezintă hrănirea pervertită de Satan, părtăşia de la masă, schimbată în
ospăţ şi în trezirea poftelor trupeşti (Galateni 5:21; 1Petru 4:3)

I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare (domnia trupului - Eclesiastul 2:10)
1. Ospeţele (Eclesiastul 10:16,17; 1 Petru 4:3-4; Proverbe 23:20)
2. Alimentaţia abundentă, în special cu carne (Psalmul 78:29-31; Numeri 11:4-5,13)
3. Trăirea numai pentru pântece - o deşertăciune (Eclesiastul 6:7; 5:17-18; Luca 17:28;
Hagai 1:5-6)
B. Efecte
1. Declanşează diferite pofte (2 Petru 2:14)
2. Afectează normalitatea vieţii (iProverbe 23:21; Eclesiastul 5:12)
3. Omul devine carnal - spiritul este suprimat (Psalmul 5:12; Iuda 12,13; Proverbe 30:9)
II. ELIMINARE
A. Procedee (principii biblice - Coloseni 2:16; Galateni 5:13; Romani 13:13)
1. Să-ţi iei partea ta! (Eclesiastul 5:19), pâinea noastră (Matei 6:11), dar trebuie să fim
atenţi şi la cugetul altora (1 Corinteni 10:25-27)
2. Meniul recomandat este cel vegetarian (Geneza 1:29; Rut 2:14; Geneza 9:3; Exodulul
16:8,12; Deuteronom 12:15; Romani 14:21)
3. Abstinenţa – educaţia trupului (Deuteronomul 9:9; Daniel 10:3). Alimente interzise
(Israel/Biserica): animale necurate (Leviticul 11:1-42), sânge (Leviticul 17; Fapte 15),
grăsime (Leviticul 7:22-27), animale sfâşiate (Exodulul 22:31), animale moarte (Leviticul
22:8)
B. Efecte
1. Potolirea foamei (Exodulul 16:4) şi protejarea celor mai slabi, în dragoste, fără
prejudecăţi: (Romani 14)
2. Susţine sănătatea şi produce bucurie (Daniel 1:15)
3. Conferă trupului statutul de templu sfânt (Daniel 9:3; Romani 14:17; Eclesiastul
2:24,26)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Negative
1. Împăraţi:
a) Faraon – o zi onomastică (Geneza 40:20-22)
b) Saul – o masă cu ceartă (1 Samuel 20:24)
c) Ahaşveroş – un ospăţ cu divorţ (Estera 1:5)
d) Belşaţar – o petrecere profană (Daniel 5:1-69)
e) Irod – o zi cu pofte şi amintiri vinovate (Marcu 6:22-24)
2. Samson – un ospăţ lipsit de dragoste şi bucurie (Judecătorii 14:12,17)
3. Nabal – ospăţul celui rău (1 Samuel 25:36-37)
B. Pozitive (atenţie la slobozenie! - 1 Corinteni 8:9-13)
1. Iacov – o hrană suficientă vieţii (Geneza 28:20)
2. Daniel- un meniu vegetarian (Daniel 1:13-15)
3. Sărbătoarea Purim - serbările evreilor (Estera 9:17-19,22)
4. Ioan Botezătorul - o masă simplă în permanenţă (Matei 3:4)
5. Isus şi ospeţele vameşilor - o masă de dragoste (Luca 5:29-32; Ioan 2:2-11)
6. Pavel – un meniu după posibilităţi (Filipeni 4:11-13; Proverbe 15:15; 1 Corinteni 9:27)

ÎNCHEIERE
1. Îmbuibarea este o stare dăunătoare sufletului (Luca 21:34; Psalmul 141:4)
2. Înfrânarea poftelor dovedeşte o viaţă schimbată (Galateni 5:23; 1 Petru 4:1-3) şi
pregăteşte sufletul pentru un ospăţ oferit de Dumnezeu (Isaia 25:6)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 20

BEŢIA

INTRODUCERE
1. Beţia - methe (lb. greacă): slăbirea controlului mental prin consumarea alcoolului
(Galateni 5:21), pierderea luminii, gândirii şi aprinderea poftei (I Tesaloniceni 5:6-7)
2. Există o legătură între methe, kömos (îmbuibare), muzică şi lăcomie (Amos 6:5; Isaia
56:10-12.
3. Băutura recomandate: apă (Proverbe 25:21; Romani 12:20); băuturi dulci (Neemia
8:10); must la Cina Domnului (Exodulul 30:37,38)

I. PREZENTARE
A. Beţia (interzisă - Deuteronom 29:19)
1.Comportament (Proverbe 23:19-35; Eclesiastul 10:17; Proverbe 21:17; Eclesiastul 2:3)
2. Reglementări (Deuteronomul 21:20; Amos 2:12)
B. Vinul şi mustul (yayin (lb. ebraică); oinos (lb. greacă) - must nefermentat, vin;
tirosh (lb. ebraică) – struguri, must nefermentat)
1. În Vechiul Testament:
a) situaţii admise (Deuteronom 14:26; 29:19; Psalmul 78:65)
b) situaţii interzise: la Casa Lui Dumnezeu (Leviticul 10:9-11); în pustie
(Deuteronom 29:6); nazireat (Numeri 6:1-5); împăraţi, pentru o judecată clară (Proverbe
31:4,5)
2. În Noul Testament (în antichitate exista vin amestecat: 1/vin, 3/apă - Proverbe 9:5;
Apocalipsa 14:10)
a) limite admise: recomandare specială din motive medicale (1 Timotei 5:23)
b) situaţii interzise: pentru favorizarea spiritului şi protejarea cugetului altuia
(Efeseni 5:18; 1 Petru 4:3; Romani 14:21: 1 Corinteni 8:9-11)
c) Cina Domnului - rodul viţei (Matei 26:29; Exodulul 13; Matei 16:12; 1
Corinteni 5:7-8 – totul fără fermentare)
C. Efecte (nu e înţelept să bei (Proverbe 20:1), nici să dai altora (Habacuc 2:15)
1. Băutura cauzează degradare spirituală şi morală (Isaia 5:11,22; 28:7; Osea 4:11; Luca
21:34)
2. Abstinenţa favorizează un comportament înţelept, duhovnicesc şi sănătatea trupului
(Proverbe 23:20-21; Efeseni 5:18)

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Noe – o beţie şi mai multe rele (Geneza 9:20-27)
2. Lot – o beţie şi fapte imorale (Geneza 19:32-35)
3. Fiii lui Iov – activităţi cu greşeli (Iov 1:13,18)
4. Nabal – o beţie înainte de moarte (1 Samuel 25:36,37)
5. Israel – un neam de beţivi (Amos 4:1)
6. Corintenii - agape pervertite ( 1 Corinteni 11:21; 2 Corinteni 12:20,21)
B. Exemple pozitive
1. Mama lui Samson – atenţie mamelor! (Judecătorii 13:13-14)
2. Recabiţii – un neam fără băutură (Ieremia 35:2,5)
3. Daniel – un tânăr înfrânat (Daniel 1:5,8)
4. Elisaveta - viaţa începe înainte de naştere (Luca 1)
5. Isus şi rolul Lui la mesele evreilor (Matei 11:19; 24:48,49; Ioan 2)
6. Ioan Botezătorul – condiţii pentru o lucrare specială (Luca 1:15)

ÎNCHEIERE
1. Băutura este voia neamurilor (1 Petru 4:3, Romani 14:17; I Corinteni 6:10)
2. Abstinenţa este voia Domnului (Efeseni 5:17,18; Romani 14:21)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 21

FRICA, TEAMA

INTRODUCERE
1. Frica este un atribut datorat naturii umane decăzute (Geneza 3:10), o stare datorată
păcatului şi care naşte păcate (Apocalipsa 21:8)
2. Frica de Domnul reprezintă atenţia şi grija omului de a nu păcătui. Ea a fost pervertită
de Satan în a te ascunde de Dumnezeu, în a acţiona sub presiunea evenimentelor şi a
sentimentelor umane (Iov 28:28; Ieremia 2:19)

I. PREZENTARE
A. Frica – o faptă a firii pământeşti
1. Caracteristici:
a) diminuarea capacităţii de luptă, slujire (Deuteronom 20:1; Judecătorii 7:3;
Deuteronom 29:65-67; Leviticul 26:36; 2 Regi 10:4)
b) legătura cu alte păcate (Proverbe 29:25; Ieremia 49:23-24; Matei 28:1-5)
c) tipuri de frică: de moarte (Psalmul 55:4-5), de necunoscut, de semnele naturii (1
Samuel 16:2,4; Daniel 4:15; Ieremia 10:12; Luca 21:11)
2. Efecte:
a) schimbarea vieţii, slujirii (2 Regi 17:35-40; Geneza 3:10; Iosua 22:10,24)
b) pedeapsa divină (1 Ioan 4:18; Apocalipsa 21:8)
Dumnezeu ne vrea fără frică (Psalmul 78:53; Geneza 9:2). Nu te teme! (Proverbe
10:24; Luca 9:1)
B. Frica de Domnul (trebuie învãţatã - Ieremia 32:40; Psalmul 34:11; 2 Corinteni 5:11;
Proverbe 2:5)
1. Caracteristici:
a) împlinirea poruncilor (Proverbe 1:7; 9:10; 23:17; 16:6; Leviticul 25:18,19;
Filipeni 2:12; 2 Corinteni 7:1)
b) frica de Domnul în lucrare (1 Samuel 12:18; Fapte 5:5,11,13; Exodulul 20:20;
Psalmul 5:7; 2 Cronici 19:7,9; Evrei 12:28)
2. Efecte:
a) eliberarea de frica păcătoasă (Psalmul 91; Psalmul 27:1; 56:3-4; Proverbe 3:25;
Filipeni 1:28-30; Apocalipsa 2:10)
b) binecuvântări (Eclesiastul 8:12; Proverbe 14:21; 19:23; 22:4)
În final, tuturor celor răi le va fi frică de Dumnezeu (Isaia 2:10,19,20; Apocalipsa
15:4)
Eliminarea fricii/temei vinovate se realizează prin Duhul Sfânt (Romani 8:15; 2
Timotei 1:7; Ioan 14:27; 1 Ioan 4:18; Fapte 9:31)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Frica păcătoasă
1. Avraam – o frică neîntemeiată (Geneza 20:2,11)
2. Isaac – o frică moştenită (Geneza 26:7)
3. Iacov – o frică pentru fapte vinovate (Geneza 31:31; 32:7,11,17)
4. Israel – frica de război (Exodulul 14:10-14; 1 Samuel 17:24; Ieremia 42:11-16
5. Iscoadele – frica de cei puternici (Numeri 14:9)
6. Barac – frica pierde cununa (Judecătorii 4)
7. Saul – frica pierde tronul (1 Samuel 15:24; 18:12,29; 28:5)
8. David – frica şi manifestările ei (1 Samuel 21:12-13)
9. Ioab şi Adonia – frica celor puternici (1 Regi 1:49-51
10. Pilat – frica în evenimente imprevizibile (Ioan 19:8)
11. Iudeii – frica de autorităţi/oameni (Ioan 7:13; 12:42-43)
B. Frica de Domnul:
1. Iacov – frica în faţa unui Dumnezeu atotputernic şi sfânt (Geneza 28:17)
2. Marinarii în drum spre Tars – frica ocazionată de experienţe cu Dumnezeu (Iona 1:16)
3. Neemia – frica evlaviei (Neemia 5:15; Ieremia 1:17-19)
4. Isus Hristos – frica sfântă (Isaia 11:2-3)

ÎNCHEIERE
1. O frică sfântă oferă rezistenţă în faţa fricii de oameni (Luca 12:4-9; 1 Regi 18:19; 2
Regi 1:15; Isaia 54:1).
2. Popor: sfânt Israel / Biserica este sub ocrotirea Domnului (Deuteronom 33:28; Psalmul
78:53; Ioan 16:33; Evrei 13:5-6; Ţefania 3:16-20)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 22

NEASCULTAREA

INTRODUCERE
1. Neascultarea deste o neîndeplinire a ordinelor, poruncilor, obligaţiilor, o poziţie de
nerecunoaştere a autorităţii, o atitudine de independenţă (1 Samuel 15:22-23)
2. Ascultarea dovedeşte întoarcerea la Dumnezeu, pocăinţa (Romani 16:26; Filipeni 2:12;
1 Ioan 4:6)
I. PREZENTARE
A. Neascultarea de părinţi (Romani 1:30; 2 Timotei 3:2; Tit 1:6)
1. Porunci (Exodulul 20:12 - porunca a V-a; Efeseni 6:1; Coloseni 3:20; Proverbe 23:22)
2. Efecte (Deuteronom 21:18,20; Efeseni 6:2,3)
B. Neascultarea superiorilor
1. Domenii:
a) familie (1 Petru 3:5,6; Efeseni 5:22)
b) biserică (2 Corinteni 2:9; 1 Tesaloniceni 3:4; Evrei 13:17)
c) societate (Efeseni 6:5; Romani 13:1-7)
2. Efecte (1 Petru 3:1; 2 Corinteni 10:6; 1 Petru 2:20)
C. Neascultarea de Dumnezeu (Romani 5:19; Efeseni 2:2; 2 Tesaloniceni 1:8)
1. Principii (Fapte 5:29; Romani1:5; 16:26; Romani 10:16)
2. Efecte:
a) pentru neascultare (Isaia 63:10; Plângerile lui Ieremia 1:20; Evrei 2:2; 4:6;
Ieremia 12:17)
b) pentru ascultare (Psalmul 81:13; Luca 11:28; Apocalipsa 1:3)
O ascultare tot există ! (Romani 6:16), care duce la moarte sau la neprihănire

II. EXEMPLE BIBLICE
A. Neascultare
1. Neascultarea de părinţi:
a) Esau – neascultarea la căsătorie (Geneza 28:8-9)
b) Samson – o neascultare plătită scump, mai târziu (Judecătorii 14:23; 15:3)
c) Fiii lui Eli – neascultarea mustrării (1 Samuel 2:23-25)
d) Adonia – un copil răsfăţat (1 Regi 1:6)
e) Manase – neascultarea de principiile bune ale părinţilor (2 Regi 21:3)
2. Neascultarea de superiori:
a) Aaron şi Maria – lipsa respectului (Numeri 12:1-7)
b) Core, Datan, Abiram – răzvrătirea împotriva autorităţii puse de Dumnezeu
(Numeri 16:1-3,12-14)
c) Absalom – o impotrivire înverşunată (2 Samuel 15:2-11)
d) Diotref – un slujitor mândru şi încăpăţânat (II1 Ioan)
3. Neascultarea de Dumnezeu:
a) Faraon – neascultarea lumii şi a conducătorilor ei faţă de Dumnezeu (Exodulul
5:2)
b) Israel – diverse neascultări ale poporului lui Dumnezeu (Numeri 14:22; 25:1-2;
Evrei 12:25)
B. Ascultare
1. Ascultarea de părinţi:
a) Isaac – ascultarea până la jertfă (Geneza 22; 24:63-67)
b) Iacov – ascultarea la căsătorie (Geneza 28:1-10)
c) Fiii lui Iacov – ascultarea în pocăinţă (Geneza 32:2-5)
d) Saul – ascultarea în probleme gospodăreşti (1 Samuel 9:3)
e) David – ascultarea călăuzită de Domnul (1 Samuel 17:17-20)
f) Fiii prorocului din Betel - ascultarea de părinţii bătrâni (1 Regi 13:13,27)
g) Estera – ascultarea constantă în orice condiţii (Estera 2:7,15,20)
2. Ascultarea de superiori:
a) Leviţii – ascultarea de conducătorii adunării (Exodulul 32:26-29)
b) Israel – ascultarea adunării (Iosua 1:16-18)
c) sutaşul roman – ascultarea de autoritate (Matei 8:9)
3. Ascultarea de Dumnezeu:
a) Isus Hristos – ascultarea desăvârşită (Romani 5:19; Filipeni 2:8; Evrei 5:8)
b) Avraam – ascultarea credinţei (Evrei 11:8)
c) Fineas – ascultarea de Legea Domnului (Numeri 25:7-12)
d) Israel – ascultarea de o hotărâre bună (Ezra 10:2,14)

ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare (Tit 3:3), dar rămânerea în neascultare atrage
mânia divină (Efeseni 5:6)
2. Ascultarea trebuie să devină desăvârşită (Deuteronom 5:1-2; Romani 11:32; 2
Corinteni 10:5; Apocalipsa 2:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 23

UCIDEREA

INTRODUCERE
1. Uciderea - omorârea unei persoane - phonos (lb. greacă), este condamnată de porunca a
VI-a (Exodulul 20:13)
2. Aria întreagă a uciderii este vastă (Matei 5:21, 22; 1 Ioan 3:15). De la ură nedeclarată
la crimă (Galateni 5:21; Romani 1:29)

I. PREZENTARE
Numai Dumnezeu are drept de a ucide, prin judecată (Ieremia 25:31,32) sau prin
poruncă specială, în Vechiul Testament (Numeri 25; 35:16; Leviticul 24:14; Iosua 7:25)
A. Forme exterioare (de la crimă organizată la „slujbă sfântă”- Ioan 16:2)
1. Uciderea fizică:
a) prigoniri: Israel (Luca 11:47; Matei 23:37; Isus: Luca 20:14); Biserica (Fapte
8:1; Apocalipsa 2:10)
b) alte crime - războaie, acte teroriste, tâlhării, răzbunări (Apocalipsa 6:4)
2. Alte feluri de a ucide:
a) acordul pentru ucidere (Fapte 8:1)
b) uciderea cu vorba - condamnarea sau distrugerea personalităţii (Proverbe
26:18,19; Ieremia 9:8; 18:18)
c) autoflagelarea (Iov 5:2; Proverbe 21:25)
d) intenţii de ucidere a copiilor (Ezechiel 16:38), în legătură cu curvia (Isaia 1:21)
e) lipsa educaţiei sau o educaţie falsă (Osea 9:13)
B. Forme interioare (originea: Satan - Ioan 8:44; dezvoltarea: în inimă - Matei 15:19)
1. Ura (1 Ioan 3:15; Fapte 13:28; Matei 27:18). Ura este forma desăvârşită în rău a
pervertirii demonice; are ca efect moartea
2. Alte forme de manifestare:
a) acţiuni ucigaşe împotriva conducerii (Exodulul 17:4; 1 Samuel 30:6)
b) acţiuni ale conducerii împotriva poporului (Ezechiel 13:19-23)
Dumnezeu are drept să ucidă pentru că El e dragoste şi dreptate şi doar El poate
învia (Luca 12:5)

II. ELIMINARE
A. Eliminarea uciderii interioare
1. Pocăinţa (Apocalipsa 9:21)
2. Mărturisirea (Geneza 4:6; Leviticul 19:17)
3. Eliberarea de demonul urii şi umplerea de Duhul Sfânt (Romani 5:5)
B. Eliminarea uciderii exterioare
1. Din viaţa credincioşilor (Ieremia 7:9)
2. Stoparea manifestărilor (Ioan 10:31; Apocalipsa 13:10)
C. Poziţia faţă de ucigaşi
1. Acceptarea morţii la finalul lucrării (Apocalipsa 2:13; Evrei 11:37; Psalmul 144:10)
2. Nu vă temeţi! (Matei 10:28; 1 Samuel 25:29; Psalmul 37:32)
3. Folosirea cetăţilor de scăpare (Iosua 20:3)
III. EXEMPLE BIBLICE
A. Vechiul Testament
1. Cain – primul ucigaş (Geneza 4:5-8; 9:11)
2. Esau – omul doritor de răzbunare (Geneza 27:41)
3. Fraţii lui Iosif – ura ce este în stare de orice rău (Geneza 37:26)
4. Abimelec – criminali fără limite (Judecătorii 9:5)
5. Saul – ura demonică (1 Samuel 19:5; stil Satan: Iov 2:3)
6. Ioab – crime vinovate (1 Regi 2:29-32)
7. Absalom – de la ură la crimă (2 Samuel 13:22,28; 14:30; 15:3)
8. Izabela – femeia imorală, idolatră şi criminală (1 Regi 18:4)
B. Noul Testament
1. Irozii – un neam criminal (Matei 2:13; 14:5; Fapte 12:2)
2. Fiara apocaliptică – o conducere criminală (Apocalipsa 13:5)

ÎNCHEIERE
1. Să nu ucizi, uciderea are vremea ei (Eclesiastul 3:3). Răzbunarea Îi aparţine Domnului
(Romani 12:19)
2. Să nu te temi! (Luca 12:4-7)
3. Dragostea elimină uciderea (2 Samuel 18:5)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 24-25

MÂNDRIA

INTRODUCERE
1. Sămânţa păcatului luciferic (Isaia 14:12-14), pătrunsă în umanitate şi ridicată la grad de
virtute (2 Timotei 3:4; Romani 1:30)
2. Sinonime ale mândriei: trufie, înălţare, îngâmfare, înfumurare

I. PREZENTARE
A. Originea mândriei
1. Satan (Ezechiel 28:1-19)
2. El a provocat şi omul, creând sisteme umane de tip satanic (Geneza 3:5)
3. În inimă, extinzându-se în toate domeniile vieţii (Marcu 7:22,23)
B. Tipuri de mândrie (Isaia 10:15)
1. Mândria conducerii (Psalmul 76:12; Galateni 5:26; Habacuc 2:5)
2. Mândria bogăţiei (Psalmul 90:10; 1 Timotei 6:17)
3. Mândria înţelepciunii şi a cunoaşterii (1 Corinteni 8:1; Proverbe 26:12; Eclesiastul
7:16)
4. Mândria frumuseţii şi a plăcerii (Ezechiel 31:10-11)
C. Forme de manifestare
1. Vorbiri trufaşe (Iuda 16; 2 Petru 2:18; învăţătură: 1 Timotei 6:3-4; 1 Samuel 2:3)
2. Priviri trufaşe (Proverbe 6:16-17; 30:13)
3. Inima îngâmfată (Proverbe 21:4)
4. Ateismul (Psalmul 10:14)
5. Organizaţii religioase (Coloseni 2:18; 1 Timotei 6:3-5)
6. Aspect exterior (Isaia 3:16-17) sau interior (Luca 1:51)
D. Efecte
1. Anulează neprihănirea (Habacuc 2:4; Romani 11:20)
2. Dă naştere la:
a) dispreţ şi batjocură (Psalmul 123:3-49
b) mânie (Isaia 37:29)
c) răutate (Iov 38:11; Psalmul 10:2; Proverbe 21:24)
d) certuri (Proverbe 13:10)
e) neascultare (Deuteronom 17:12; Numeri 9:16)
3. Împietreşte inima şi duce în rătăcire (Numeri 9:16; Daniel 5:20; Proverbe 14:16;
Obadia 3)
4. Provoacă căderea şi moartea (1 Timotei 3:6-7; 2 Timotei 2:26; Proverbe 16:18;
Proverbe 14:3; 29:23)
5. Duce la pierderea mântuirii (Filipeni 3:18-21)

II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală (de la inimă, cuvinte, la aspect exterior)
1. Prin smerenie, ascultare (1 Petru 5:5; Filipeni 2:8)
2. Prin rugăciune (Psalmul 19:13), frică de Domnul (Proverbe 8:13), tăcere (Proverbe
30:32)
3. Prin dragoste (1 Corinteni 13:4)
B. Din Biserică (Evanghelia mântuirii exclude mândria, lauda - Romani 3:27)
1. Prin păstrarea evlaviei, smereniei (Romani 12:16), slujirii (Marcu 10:43)
2. Prin păstrarea părtăşiei cu cei smeriţi (Proverbe 16:19)
3. Prin disciplinarea celor mândri (Psalmul 31:23)
C. Din Univers (Proverbe 16:5)
1. Prin smerenie (Proverbe 16:5; Matei 23:12)
2. Prin pedeapsa divină (Psalmul 31:23; Isaia 2:9-17; 13:9-11)
3. Prin eliminarea lui Satan - focarul mândriei (Apocalipsa 20:10)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Oameni mândri pedepsiţi de Dumnezeu (nu există mândrie care să nu fie pedepsită)
1. Faraon şi zeii Egiptului – o lecţie pentru două naţiuni (Exodulul 18:10-11)
2. Amaţia – mândria pedepsită cu pagube (2 Cronici 25:19)
3. Ozia – mândria pedepsită cu lepră (2 Cronici 26:16-19)
4. Moab – mândria „plenipotenţială” (Isaia 16:5-6)
5. Israel – mândria, cauza apostaziei (Osea 5:5)
6. Iuda - mândria la culmea pedepsei (Ieremia 13:9)
7. Haman – mândria ce aduce moartea (Estera 3:1; 5:9-14; 6:6-12; 7:10)
8. Corintenii – mândria creştinilor lumeşti (2 Corinteni 12:20)
9. Laodicea - mândria spirituală (Apocalipsa 3:17-19)
10. Fiara apocaliptică – ultima mândrie (Daniel 8:25,23; 7:8,11,20)
B. Oameni mândri, cărora smerenia le-a provocat pocăinţă
1. Ninivenii – smerenia pocăinţei (Iona 3)
2. Ezechia – mândria, o ispită nebiruită (2 Cronici 32:25,26)
3. Manase – smerenia, singurul leac (2 Cronici 33:12,13)
4. Nebucadneţar – smerenia prin pedeapsă (Daniel 4:30-37; 5:20)
C. Oameni smeriţi
1. Isus Hristos – biruitorul mândriei din Univers (Matei 11:29; Filipeni 2:8)
2. Pavel – omul ajutat de Dumnezeu să nu se mândrească (2 Corinteni 12:7)

ÎNCHEIERE
1. Acum lumea este a diavolului, a mândriei (Maleahi 3:15; 4:1)
2. Dumnezeu este singurul care trebuie slăvit (Isaia 42:8; Psalmul 115:1)
3. Locul creştinului: aici, smerit ca Isus Hristos, acolo (în Împărăţie), în cinste, dar tot
Domnul va fi Cel slăvit şi înălţat (1 Petru 1:7; Apocalipsa 5:13; 7:12)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 26

GÂNDURILE RELE

INTRODUCERE
1. Gândurile rele - gândirea umană aflată sub influenţa demonilor (Isaia 55:8,9; Efeseni
2:3)
2. Dumnezeu cunoaşte gândurile (Psalmul 94:11; 139:2; 1 Cronici 28:9), la fel Isus
(Matei 9:4; 12:25)
3. Gândurile rele sunt pedepsite (Isaia 66:18; Evrei 4:12)

I. PREZENTARE:
A. Deşertăciunea gândurilor (o lume nevăzută de păcate, în fază de concepere)
1. Gândurile oamenilor fireşti:
a) după cădere (Romani 1:21; Geneza 6:5)
b) în lume (Efeseni 4:17-18)
2. Apar în inimă (Matei 15:19; Luca 24:38); se degradează (II Corinteni 11:3)
B. Forme de manifestare (întâi gând, apoi faptă - Proverbe 16:9; 15:28; Psalmul 36:4)
1. Tipuri de gânduri:
a) aproape - a avea de gând (Geneza 37:22; 1 Cronici 22:7; 2 Cronici 29:10)
b) departe – a nu fi un gând insistent (Iosua 22:29; 2 Samuel 20:20)
2. Gândurile rele sunt rădăcina tuturor păcatelor (Filipeni 3:19; Matei 6:25; Ieremia 17:2;
Proverbe 24:2,8; 21:27; Maleahi 2; Eclesiastul 10:20; Deuteronom 19:19)
3. Există gânduri involuntare, dar ele trebuie să rămână departe (1 Corinteni 1:9; Psalmul
94:19)
4. Există gânduri copilăreşti (1 Corinteni 13:11)
C. Efecte (nebunia - Isaia 32:6; rătăcirea - Proverbe 14:22)
1. Comiterea păcatelor cu voia (Iosua 20:3); judecăţi neîntemeiate (Iacov 2:4)
2. Atrag pedeapsa divină şi pierderea mântuirii: Anania şi Safira (Fapte 5:4,10)

II. ELIMINARE
A. Eliminarea gândurilor rele (Isaia 55:7):
1. Nu gândi la rău (Proverbe 3:29; Zaharia 8:17)
2. Schimbarea în Duhul minţii (2 Corinteni 10:4-5)
B. Gândirea creştină (gândul lui Hristos - Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16)
1. Înarmarea - înlocuirea gândurilor rele cu cele bune (1 Petru 4:1; Coloseni 3:2; Filipeni
3:13-15)
2. Dumnezeu pune gânduri bune în noi (Neemia 7:5) şi are gânduri bune cu privire la noi
(Ieremia 29:11; Filipeni 2:12)
3. Gânduri sfinte, despre Dumnezeu şi lucrarea Lui (Psalmul 77:3,6; 92:5; 119:97,99;
137:17; Ieremia 30:24; Eclesiastul 3:11)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Gânduri rele
1. Fraţii lui Iosif – prima fază a păcatului (Geneza 50:20)
2. Saul – căutări de înfăptuire a răului (1 Samuel 18:25)
3. Hazael- planuri rele în gânduri (2 Regi 12:17)
4. Amaţia – gândurile afectate de păcate (2 Cronici 25:19)
5. Haman – gândirea robită de mândrie (Estera 7:5; 8:5)
6. Iuda – gândirea sub influenţă demonică (Ioan 13:3)
7. Ucigaşii lui Ştefan – „reunuinea” gândurilor rele (Fapte 7:57)
8. Irod – gânduri şi planuri rele (Fapte 12:4)
B. Gânduri bune
1. Maria – meditaţiile sfinte, resursele gândirii curate (Luca 2:19)
2. Filipeni – a te gândi la fapte bune (Filipeni 4:6)

ÎNCHEIERE
1. Nu gândi rău, căci vei păcătui! (Proverbe 16:30)
2. Gândeşte cu dragoste (1 Corinteni 13:5; Filipeni 4:7); gândeşte-te la revenirea
Domnului (Matei 24:44)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 27

NECREDINŢA

INTRODUCERE
1. Necredinţa este păcatul apărut şi manifestat în absenţa lui Dumnezeu şi prezenţa
diavolului (Evrei 3:12); păcatul trăirii prin vedere (2 Corinteni 4:18; 5:7)
2. Credinţa nu înseamnă a crede orice (Proverbe 14:15) sau o religie oarbă (Matei 24:23;
Marcu 7:5; Ieremia 17:5-7)
3. Dumnezeu, Domnul Isus, ştie anticipat ce va crede orice om (Ioan 6:64; 1 Petru
2:7,10)

I. PREZENTARE
A. Ce este necredinţa?
1. O stare a inimii, neacceptarea Cuvântului lui Dumnezeu (Ezechiel 6:9; 1 Ioan 5:10)
2. O stare a minţii (2 Corinteni 4:4). Dumnezeu e prezent prin Cuvânt, aşa trebuie crezut:
Isaia 53:1)
3. Un refuz făţiş, respingerea (Marcu 11:31)
4. Trăirea fără Cuvânt - fărădelege (Galateni 2:20; Habacuc 2:4)
B. Forme de manifestare
1. În relaţia cu Dumnezeu (Psalmul 119:158; Ioan 12:37; 4:44)
2. În relaţia de familie (Maleahi 2:10-17; Numeri 5:12,27; Ieremia 3:20)
3. În slujbă (Ieremia 2:18; Luca 12:46)
C. Efecte
1. Provoacă stări de păcate (Osea 4:12; 5:2; Isaia 59:13; Fapte 14:2;17:5)
2. Acceptarea minciunii (2 Tesaloniceni 2:9-11)
3. Rătăcirea (1 Timotei 6:10,21)
4. Lepădarea de credinţă (1 Timotei 4:1; Apocalipsa 2:13)
5. Nimicirea, chiar de n-o crezi (Plângerile lui Ieremia 4:12-13)

II. ELIMINAREA
A. Din viaţa personală
1. Nu stărui în necredinţă (Romani 11:20,23)
2. Roagă-te (Marcu 9:24; Psalmul 119:29)
3. Ascultarea credinţei (Romani 1:5; 16:26)
Eroii credinţei (Evrei 11)
B. Din colectivitate
1. Prin prezentarea Cuvântului (Romani 10:17)
2. Prin semne (Ioan 4:48; Ioan 10:38; Exodulul 4:1,8,9), dar nu la infinit (Luca 16:31)
C. Din Univers
1. Nimicirea (Iuda 5)
2. Moartea în păcate (Ioan 8:24; Proverbe 2:22)
3. Pierderea moştenirii veşnice (Evrei 3:19; Romani 3:3)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Necredinţă
1. Sodoma şi Gomora: ginerii lui Lot – superficialitatea necredinţei (Geneza 19:14)
2. Cele zece iscoade – frica necredinţei (Numeri 14:11)
3. Israel – necredinţa ce aduce peeapsa (2 Regi 17:14-16)
4. Ghedalia – necredinţa şi nevegherea (Ieremia 40:14)
5. Fariseii –necredinţa provocată de necredinţă (Ioan 7:48; Fapte 6:7)
6. Oamenii din Nazaret – necredinţa ce pierde (Matei 13:58)
B. De la necredinţă la credinţă
1. Iacov – credinţa în lucruri aparent fără speranţă (Geneza 45:26; 48:11)
2. Moise – o clipă de neatenţie a credinţei (Numeri 20:12)
3. Împărăteasa din Seba – credinţa ce creşte prin experienţă (1 Regi 10:7)
4. Fraţii Domnului Isus – vremea necredinţei şi vremea credinţei (Ioan 7:5)
5. Vameşii şi curvele – credinţa pentru mântuire (Matei 21:32)
6. Toma – necredinţa ce poate fi înfrântă (Ioan 20:27)
7. Ucenicii, la înviere – o necredinţă de grup (Fapte 26:8; Marcu 16:11)
8. Pavel – de la necredinţă la o credinţă mare (1 Timotei 1:13)

ÎNCHEIERE
1. Lumea e împărţită între credincioşi şi necredincioşi (1 Corinteni 10:27; 14:23-24) şi
aşa va rămânea în final (Apocalipsa 21:8)
2. Pedeapsa veşnică nu e pentru păcat, ci pentru necredinţă (Ioan 3:16,18,36), dar ferice
de cei care cred (Ioan 20:29)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 28-29

HULA, BATJOCURA

INTRODUCERE
1. Hula reprezintă ocară, injurie, ponegrire, calomnie, blasfemie, batjocură, insultă, luare
în râs, bătaie de joc (2 Petru 3:3)
2.Termeni biblici: hulă, batjocură, obrăznicie, defăimare, glume proaste, cuvinte stricate,
vorbe ruşinoase, blesteme (Marcu 7:22; Romani 1:29-31; Efeseni 5:3-5; 2 Timotei 3:2-5).

I. PREZENTARE (Iuda 1:15)
A. Forme de manifestare (în şoaptă - Ioan 7:12; Iov 4:16 ; blesteme - Luca 22:63-65):
1. În relaţia cu oamenii:
a) superiori (Exodulul 22:28) şi pentru părinţi (Marcu 7:6)
b) semeni (Psalmul 15;35; 55:12-14; Matei 5:22)
c) inferiori (Proverbe 14:31)
2. În relaţia cu Dumnezeu, lucrurile sfinte (Exodulul 20:7; Iacov 2:7; Galateni 6:7)
3. În relaţia cu Satan, spiritele rele (2 Petru 2:10; Iuda 9)
B. Cauze (ispita de a huli)
1. Stări de păcate:
a) mândria (Proverbe 21:24)
b) beţia (Proverbe 20:1)
c) nebunia (Proverbe 1:22; Apocalipsa 16:9)
2. Stări de ispită, încercare (Isaia 8:21; Proverbe 30:8; Iov 36:18)
3. Păcatul cu voia, cea mai mare hulă (Numeri 15:30; Matei 12:31; Evrei 10:26-29; 1
Ioan 5:16)
C. Efecte
1. Provoacă alte păcate, cearta (Proverbe 22:10)
2. Nu permit pocăinţa (Proverbe 9:7; 13:1; 15:12)
3. Este hulit Numele Domnului (Romani 2:24; 2 Samuel 12:14; 1 Petru 2:12)
4. Atrag pedeapsa divină (Exodulul 20:7)

II. ELIMINARE („Binecuvântaţi şi nu blestemaţi!” - Romani 12:14)
A. Din viata personală (nu fi un vas de ocară! - Romani 9:21; 2 Timotei 2:20)
1. Eliberarea inimii, gândirii (Psalmul 62:4; Eclesiastul 10:20; Marcu 7:22)
2. Eliminarea totală (Exodulul 20:7; Isaia 58:7; Efeseni 4:29; 5:3-4; Coloseni 3:8)
B. Din colectivitate (din familie, biserică, societate)
1. Nu întoarce ocară pentru ocară (1 Petru 2:19,23; 3:9)
2. Nu accepta compania lor (Proverbe 22:10)
3. Prin disciplinare (Proverbe 19:29; 21:11)
C. Din Univers
1. Pedepsire, răsplătire la fel (Psalmul 2:4; Proverbe 3:34; Ieremia 24:9)
2. Nimicire veşnică - moartea a doua (Romani 1:32)
D. Pozitia creştinului in faţa batjocurii
1. Acceptare (1 Petru 4:14)
2.Suferinţă (Evrei 13:13; Fapte 5:41)
3. Rugăciune (Luca 6:28)
Eşti cel ce faci ocara, sau cel ce o suferi? (2 Corinteni 7:12)
III. EXEMPLE BIBLICE
A. Vechiul Testament
1. Agar – um model rău pentru copii (Geneza 16:4-5)
2. Fiul din tabără – o vinovăţie gravă (Leviticul 24:11,14,23)
3. Core, Datan, Abiram – păcatul ce aduce moartea prematură (Numeri 16:30,11)
4. Gaal fiul lui Ebed – o batjocură ce şi-a primit osânda (Judecătorii 9:27-28)
5. Amoniţii – o batjocură şi o mare osândă (1 Samuel 11:2)
6. Goliat – omul mândru şi bajocoritor (1 Samuel 17:10,25,36,45; 2 Samuel 21:21)
7. Mical – femeia dispreţuitoare (2 Samuel 6:20-23)
8. Şimei – omul ce n-a putut să tacă (2 Samuel 16:7-8)
9. Copiii din Betel – copii pedepsiţi pe loc pentru batjocură (2 Regi 2:23)
10. Sanherib – pedeapsa de a huli pe Domnul şi poporul Lui (2 Regi 19:22)
11. Tobia – batjocura celor răi (Neemia 4:3-4)
12. Soţia lui Iov – batjocura în moment de ispită (Iov 2:5,9)
13. Prietenii lui Iov – botjocura celor ce nu înţeleg (Iov 19:3)
B. Noul Testament
1. Iudeii – batjocura celor răi împotriva credincioşilor (Fapte 13:45; Apocalipsa 2:9)
2. Fiara – batjocura Diavolului şi a slujitorilor lui (Daniel 7:25; Apocalipsa 13:6)

ÎNCHEIERE
1. Dacă eşti sau ai fost batjocoritor (Fapte 26:11; 1 Timotei 1:13), dacă ai stat pe scaunul
descris în Psalmul 1:1, ieşi afară şi suferă ocara (Evrei 13:13)
2. Dacă rabzi ocara, pe nedrept (Moise - Evrei 11:26), te aşteaptă cinstea (Isaia 61:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 30

NEDREPTATEA

INTRODUCERE
1. Nedreptatea este abaterea, eroarea, schimbarea, falsificarea sau orice altă neregulă
intervenită în viaţa şi activitatea desfăşurată
2. Dreptatea este păzirea legilor drepte ale Domnului (Ezechiel 18:9; Deuteronom 4:8);
altfel nu înţelegi dreptatea Domnului (Romani 9:14)

I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare (Plângerile lui Ieremia 3:36; Eclesiastul 3:16-17)
1. Judecăţi (Psalmul 82:2-3; Exodulul 23:7)
2. Lipsă de înţelepciune (Proverbe 8:15)
3. Mită (Deuteronom 16:19)
4. Relaţii economice (Proverbe 10:2; Leviticul 19:35-36; Deuteronom 24:14; 25:16;
Ieremia 22:13; Mica 6:11; Ezechiel 28:18)
5. Relaţiile spirituale (Luca 11:42; Proverbe 18:5; Isaia 10:1)
6. Relaţii frăţeşti (1 Tesaloniceni 4:6; Proverbe 18:19)
B. Efecte
1. Nedreptatea:
a) favoruri sau posesiuni temporare (Proverbe 10:2; 16:8)
b) separarea prin moarte, înviere, judecată (Proverbe 13:23; Fapte 24:15; 17:31;
1Corinteni 6:9)
2. Dreptatea:
a) binecuvântare în viaţă (Proverbe 24:25)
b) linişte, pace, moştenire veşnică (Isaia 57:2; Daniel 12:13)

II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală
1. Iubeşte dreptatea (Psalmul 112:5; Tit 2:12)
2. Roagă-te cu credinţă (Psalmul 143:10; Psalmul 23:2)
3. Urăşte nedreptatea (Mica 3:9)
B. Din colectivitate
1. Judecă drept (Leviticul 19:15; Proverbe 29:4)
2. Suferă (1 Corinteni 6:7; 1 Petru 2:19). Dumnezeu a lăsat o de vreme libertate
(Habacuc 1:3; Matei 5:45) pentru întoarcere, apoi judecă (Luca 18:7; 1 Corinteni 6:9)

III. EXEMPLE BIBLICE
A. Nedreptate
1. Fiii lu1 Samuel – incapacitatea de a fi fudecători (1 Samuel 8:3)
2. Absalom – inducerea în eroare (1 Samuel 15:3-6)
3. Prietenii lui Iov – lipsa cunoaşterii problemei (Iov 13:7; 21:27; 42:7)
4. Judecătorul nedrept – refuzul de a fi drept (Luca 18:6)
5. Corintenii – nevoia oamenilor competenţi (1 Corinteni 6)
B. Dreptate
1. Dumnezeu – marele şi dreptul judecător (Deuteronom 32:4; Psalmul 11:7; Evrei 6:10)
2. Domnul Hristos – judecătorul de caz (Apocalipsa 19:11; Evrei 1:8)
3. Moise - o judecată neoficială (Fapte 7:26)
4. David – dreptatea, o calitate necesară celui ce conduce (2 Samuel 8:15)
5. Iosafat – un sistem judecătoresc în frică de Domnul (2 Cronici19:5-11)
6. Iov – un angajament al dreptăţii (Iov 27:4)
7. Pavel – o slujire corectă (2 Corinteni 7:2)

ÎNCHEIERE
1. Regula dreptăţii (Luca 16:10)
2. Trebuie să fim plini de cunoştinţa Domnului (Mica 3:8)
3. Premierea divină (Mica 6:8)
Familii din Biblie
Lecţia 1

INTRODUCERE

INTRODUCERE
1. Familia este comunitatea umană cea mai intimă în care trăiesc oamenii. Există familii
în sens larg şi în sens restrâns (Geneza 42:33; 46:27)
2. Vom analiza personajele biblice grupate pe familii (1 Timotei 5:8), observându-le şi în
viaţa extra familială (2 Timotei 2:24-26; Tit 2:3-8)

I. BIBLIA – STATUTUL FAMILIEI
A. Reglementări între om şi Dumnezeu (Exodulul 20:1-11)
1. În „inimă”: credinţă, iubire (Deuteronom 30:16), închinare (Matei 4:10)
2. În exterior: mărturisire (Romani 10:9), slujire (Deuteronom 10:12)
B. Reglementări între oameni (Exodulul 20:12-17)
1. În cadrul familiei: soţ – iubire (Efeseni 5:25), soţie – supunere (Efeseni 5:22), copii –
ascultare (Efeseni 6:1), părinţi – educaţie (Efeseni 6:4)
2. În cadrul Bisericii: dragoste (1 Tesaloniceni 4:9), colaborare în lucrare (1 Petru 5:2)
3. În cadrul societăţii: iubire de oameni (2 Petru 1:7), mărturisirea Cuvântului (Marcu
16:15)

II. FAMILII DIN BIBLIE (Efeseni 3:15; Ieremia 2:4; 3:14)
A. Familii credincioase (Proverbe 3:33b)
1. Păstrarea rânduielii (1 Petru 3:7), convieţuire în dragoste (1 Petru 4:8), îngăduinţă
(Coloseni 3:13)
2. Fiecare are un statut aparte (Romani 14:12; 2 Timotei 3:16-17)
B. Familii mixte
1. Pe tine păstrează-te curat (1 Timotei 5:22)
2. Lasă pe Dumnezeu să lucreze în casa ta prin tine (Proverbe 14:1), fii un semn pentru
ei! (Ezechiel 12:2,11)
C. Familii fără Dumnezeu (Proverbe 3:33a)
1. Nici unul nu are o relaţie cu Dumnezeu (1 Corinteni 15:33-34)
2. Comportamentul e pe măsura caracterului (Romani 6:20-21; Matei 7:17-18)
D. Celibatarii (fiecare cu darul lui - 1 Corinteni 7:7; Matei 19:12)
1. Biblia nu învaţă trăirea unei vieţi izolate, ci libere (1 Timotei 4:3; 1 Corinteni 7:36-37)
2. Famenul – copac verde în Casa Domnului (Isaia 56:3-5). El trăieşte pentru Domnul (1
Corinteni 7:32-35,38,40)

ÎNCHEIERE
1. Situaţia ideală: „Eu şi casa (familia) mea, vom sluji Domnului” (Iosua 24:15) – Atunci
toţi vor fi salvaţi, ca şi familia lui Noe (Geneza 7:1)
2. Cazuri anacronice: familii blestemate, demonice, fără Dumnezeu (Proverbe 14:11;
15:25) – Acestea rămân până îşi ating culmea nelegiuirii (Romani 9:22)
3. Stări combinate - greu, dar cu Dumnezeu se poate, căci te ajută să rămâi curat (Iosif –
Geneza 39:2-12; Estera 2:20) sau te scoate de acolo (Avraam – Geneza 12:2; fiul lui
Ieroboam – 1 Regi 14:13)
Familii din Biblie
Lecţiile 2-3

CEA DINTÂI FAMILIE

INTRODUCERE
1. Membrii primei familii: bărbat – Adam, primul om; femeie – Eva, prima soţie şi mamă;
copii - Cain, Abel, Set, alţi fii şi fiice
2. Istorie biblică (Geneza 1:26-5:8). Localizarea geografică - Eden (Mesopotamia)

I. ADAM
A. Adam şi Dumnezeu (Adam a fost creat după chipul şi asemănarea divină - Geneza
1:26; 2:7; Efeseni 4:22-24; şi înzestrat cu autoritate - 2 Timotei 2:13; Luca 10:9; al doilea
Adam este Isus Hristos - Evrei 1:3; Romani 8:29)
1. Relaţiile lui aveau la bază poruncile divine vorbite sau scrise (Geneza 2:16-17),
completate şi modificate după căderea omului (Geneza 3:24); pedepse (Geneza 3:17-19);
făgăduinţe (Geneza 3:15,21)
2. Viaţa lui Adam:
a) înainte de cădere: ascultare, colaborare şi împlinire (Geneza 2:19-23,25)
b) după cădere: neascultare, colaborare cu Satana - „Cine ţi-a spus?”/De cine
asculţi? (Geneza 3:10-13); învinuirea lui Dumnezeu - gândul satanic (Geneza 3:12);
neprihănirea proprie (Geneza 3:17); pedeapsa (Geneza 3:17-19,23); suferinţa şi moartea
(Geneza 5:5)
B. Adam şi Eva (căsătoriţi de Dumnezeu cu acceptul lor - Geneza 2:21-24)
1. Acţiuni comune:
a) la bine – au primit porunci comune (Geneza 1:28-29; 2:23-24). Lucrare
împreună cu Dumnezeu (Geneza 2:18-23)
b) la rău – doar ei doi, fără Dumnezeu (Geneza 2:25). Consecinţele păcatului:
frica, izgonirea din rai şi moartea comună (Geneza 3:7-10; 3:22-23)
2. Acţiuni contrare - numai după păcat: învinuire (Geneza 3:12); stăpânire şi pedepse
diferite (Geneza 3:16-19)
Împreună şi după cădere (Geneza 3:20)
C. Adam şi lumea din jur (Adam a fost aşezat în Eden - Geneza 2:15; ceilalţi oameni
sunt peste tot - Fapte 17:26)
1. Relaţia cu copiii continuarea făgăduinţei (Geneza 4:26). Jertfele (Geneza 4:3- 4)
2. Alte relaţii:
a) cu Satana - aparent indirecte (Geneza 3:6,12,13)
b) cu lumea animală (Geneza 1:28; 2:20)
c) muncă, activitate: înainte de cădere (Geneza 2:15-16), după cădere (Geneza
3:17-19,23)

II. EVA
A. Eva şi Dumnezeu (Eva a fost creată pe măsura omului - Geneza 2:18,21)
1. Ea a fost părtaşă aceloraşi porunci (Geneza 3:2-3), dar prin amăgire demonică le-a
calcat (2 Timotei 2:14), a manifestat voinţa liberă, poftă, mândrie - „negreşit!” (Geneza
2:17), „oare?” (Geneza 3:1), „hotărât!” (Geneza 3:4)
2. Relaţia cu Dumnezeu, după cădere (Geneza 3:13); pedeapsa şi făgăduinţa (Geneza
3:15,16,22). Eva încearcă să refacă situaţia prin credinţă (Geneza 4:1,25)
B. Eva şi Adam
1. Femeia „a condus” familia afară din rai (Geneza 3:6,17,24; Proverbe 14:1; 1 Timotei
2:13)
2. Alte amănunte: activităţi şi pedepse distincte (Geneza 2:16-19; 1 Timotei 2:11-12,15);
îmbrăcăminte diferită (Geneza 3:21; Deuteronom 22:5; Geneza 3:7)
C. Eva şi lumea din jur
1. Eva şi copiii:
a) „mama tuturor celor vii” (Geneza 2:21; 4:1-2,25; 5:4);
b) o femeie a suferinţei (Geneza 3:16). A vrut totul în grădină şi a rămas fără
nimic
2. Vrăjmăşie veşnică cu şarpele, după colaborarea vinovată (Geneza 3:1,3-4,15)

III. COPIII PRIMEI FAMILII
A. Cain (câştig, avere, primit – primul copil; profesia: plugar)
1. Relaţia cu familia:
a) cu părinţii: aproape inexistentă
b) cu fraţii: stil demonic (1 Ioan 3:12; Geneza 4:8)
2. Relaţia cu Dumnezeu: o religie falsă (Geneza 4:3,5-7,9,13-14); a ieşit din faţa
Domnului, din har (Geneza 4:13-16)
3. Relaţia cu cei din jur - răzbunare (Geneza 4:23-24; Tit 3:3)
B. Abel (trecere, suflare, plângere, tânguire – al doilea copil; profesia: păstor)
1. Relaţia cu familia:
a) cu părinţii Geneza 4:25)
b) cu fraţii (Geneza 4:8)
2. Relaţia cu Dumnezeu - o jertfă prin credinţă (Evrei 11:4); o relaţie ce continuă şi după
moarte (Geneza 4:10).Abel - primul om cu raiul asigurat! (Geneza 4:4)
C. Set (răsădire, locţiitor, răsplătire)
1. Relaţia cu familia:
a) cu părinţii: A rămas lângă ei (Geneza 5:6-8). Prin el a urmat sămânţa femeii
(Geneza 4:25)
b) cu fraţii: iniţiator în relaţia cu Dumnezeu (Geneza 4:25)
2. Relaţia cu Dumnezeu: „a chemat numele Domnului” (Geneza 4:26)

ÎNCHEIERE
1. Familia instituită de Dumnezeu (Efeseni 3:15 şi) atacată de Satana (Geneza 3:15), dar
unită (Marcu 10:9)
2. Prezenţa în rai depinde de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 3:11). Omul
aude glasul Domnului şi după căderea în păcat (Geneza 3:8).
3. Fiecare persoană va răspunde personal în faţa lui Dumnezeu (Geneza 3:11). Există
totuşi un drum spre pomul vieţii - Isus Hristos (Geneza 3:22; Apocalipsa 22:2;
Deuteronom 30:15)
4. Bunătatea sau răutatea copiilor depinde de părinţi (moştenire şi educaţie) şi de
atitudinea personală (1 Corinteni 7:14; Ezechiel 18:20)
Familii din Biblie
Lecţia 4

FAMILIA SALVATĂ DE LA POTOP

INTRODUCERE
1. Familia lui Noe a fost în întregime credincioasă într-o lume în întreagime păgână
2. Noe este personajul principal, unul din cei trei neprihăniţi de excepţie (Ezechiel 14).
Există puţine amănunte despre restul familiei (şapte suflete)

I. NOE (mângâiere, odihnă, cel care aduce pace)
A. Noe şi Dumnezeu
1. Cunoaşterea de Dumnezeu a antediluvienilor:
a) mărturia naturii (Romani 1:19-20)
b) mărturia cugetului (Romani 2:14-15)
c) făgăduinţa unui salvator – mântuire (Geneza 3:15; 5:29)
d) cunoştinţe despre jertfe (Geneza 4:3-4) şi despre animalele curate şi necurate
(Geneza 7:2)
e) propovăduirea neprihănirii (2 Petru 2:5)
f) profeţi - Enoh (Iuda 14-15)
g) lucrarea Duhului Sfânt – o lucrare interioară (Geneza 6:3)
2. Poziţia lui Noe înaintea Domnului - a căpătat milă (Geneza 6:8-9):
a) neprihănit: „a făcut tot ce-i poruncise” (Geneza 6:22; Evrei 11:7)
b) „umbla cu Dumnezeu” – expresia trăirii cu Dumnezeu; la fel în cazul lui Enoh
(Geneza 5:24; Evrei 11:7)
3. Relaţia lui Noe cu Dumnezeu:
a) lucrarea lui Noe: „fă-ţi...”, „s-o faci…”, „să faci…” o corabie. Noe a făcut tot
ce-i poruncise Domnul (Geneza 6:14-16; 7:5)
b) lucrarea lui Dumnezeu pentru pământ (Geneza 6:17) şi pentru familia lui Noe
(Geneza 6:18). Domnul a închis uşa corăbiei (Geneza 7:16)
c) corabia avea următoarele dimensiuni: 132m L – 22m l – 13,2m î. Noe a făcut o
lucrare sfântă pe când toţi ceilalţi făceau altceva (Matei 24:37-39; Luca 17:26-30; Geneza
7:1)
d) Domnul a zis: „intră în corabie” (Geneza 7:1). Dumnezeu a vorbit: „ieşi din
corabie” (Geneza 8:15,18), dar până atunci Noe a făcut verificări prin mijloace proprii
(Geneza 8:6-14) şi glasul Domnului a coincis cu mersul evenimentelor
e) a continuat slujirea prin jertfe plăcute (Geneza 8:20-21; Efeseni 5:2,10; Filipeni
4:18; Exodulul 30:38; Ezechiel 6:13). Excepţie Geneza 9:20-23)
f) Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu fiii lui (Geneza 9:8,9-17)
B. Noe şi familia
1. Activitate spirituală - familia credea ceea ce le comunica Noe din partea Domnului
(Geneza 6:18; 7:1).
2. Activitate naturală: hrana (Geneza 6:21), munca (Geneza 8:6; 9:20)
C. Noe şi lumea din jur (Noe trăia cu Dumnezeu, iar lumea cu diavolul - 1 Ioan 5:19)
1. Lumea umană: Noe trăia în lume, dar nu era din lume (Ioan 17). El propovăduia
neprihănirea (2 Petru 2:5)
2. Lumea spirituală (Ioan 14:30)
3. Lumea animală: raporturi speciale – experienţa potopului (Geneza 7:8-9), plăgile din
Egipt, vacile filistenilor (1 Samuel 6), leii (1 Regi 13; 20:36), Daniel în groapă (Daniel 6).
II. CEI ŞAPTE (FAMILIA LUI NOE (Sem - om de vază, urmaş, renume; Ham -
cel negru, senzual, cel fierbinte; Iafet - răspândire, întindere. Soţiile lor au fost femei cu
numele scris doar în cartea vieţii)
A. Soţia lui Noe (şi-a sprijinit soţul în lucrare şi a păstrat familia departe de lume)
1. Relaţia cu Dumnezeu: credinţă şi ascultare, prin Noe
2. Relaţia cu familia: supunere (soţ); unitate (copii); înţelegere (nurori)
3. Relaţia cu lumea - după modelul soţului
B. Sem, Iafet şi Ham (au fost supuşi tatălui lor cu excepţia ispitei din Geneza 9:22)
1. Relaţii cu Dumnezeu: prin legământ (Geneza 9:8-9) şi binecuvântare (Geneza 9:1)
2. Relaţia cu familia: păstrarea unităţii de credinţă cu părinţii, fraţii şi cumnatele.
3. Relaţia cu lumea veche – separare (Geneza 7:7), iar cu lumea nouă – înmulţire şi
răspândire
C. Nurorile
1. Deşi au fost venite din familii fără Dumnezeul adevărat au acceptat o credinţă mai bună
2. Au avut relaţii de unitate cu familia credinţei. Au fost separare de familiile lor şi de
lume

ÎNCHEIERE
1. Neprihănirea oamenilor lui Dumnezeu - umblarea cu Domnul durează secole, apoi
urmează veşnicia (Geneza 7:5)
2. Astăzi este aidoma - noi ce facem în această lume? Care este scopul vieţii, ţinta
cercetării (1 Petru 1:10,11), singurul lucru important (Filipeni 3:15), prioritatea vieţii
(Matei 6:33)?
3. Familia lui Noe a supravieţuit potopului de ape, dar familiile noastre vor supravieţui
potopului de foc? (2 Petru 3:10-14)
Familii din Biblie
Lecţiile 5-7

FAMILIA CREDINŢEI

INTRODUCERE
1. Avraam - omul credinţei, tatăl tuturor celor credincioşi (Romani 4:11-12), a trăit 175
de ani: 75 de ani în Ur şi Haran, iar 100 ani în Canaan şi Egipt
2. Sara, sora şi soţia lui (Rebeca, Lea şi Rahela- mai târziu) devin soţiile - rudenii din care
s-a născut poporul Israel

I. AVRAM – AVRAAM
A. Călătoriile lui Avraam (călătorii sfinte - Exodulul 6:4; Evrei 11:13)
1. Ur în Haldea - aici moare Haran (Geneza 11:27-28)
2. Haran (Padan-Aram) - aici rămâne familia lui Nahor şi moare Terah (Geneza 11:31-32)
3. Sihem, la 600 km de Haran. Împreună cu Lot ajunge la stejarul lui More (Geneza 12:6)
4. Între Betel şi Ai (Geneza 12:8), iar apoi spre sud
5. Egipt - împreună cu Lot (Geneza 12:10)
6. Între Betel şi Ai (Geneza 13:3); aici a locuit mai mult timp (Geneza 13:12) şi s-a
despărţit de Lot
7. Hebron (lângă stejarii lui Mamre – Geneza 13:18): aici Dumnezeu face legământ cu
Avram, îi dă porunca circumciziei, îi schimbă numele în „Avraam”, iar patriarhul
mijloceşte pentru Sodoma
8. Gherar - între Cades şi Şur (Geneza 20:1)
9. Beer-Seba - aici se naşte Isaac (Geneza 21:2,33-34) şi se derulează episodul jertfirii lui
(Geneza 22:19)
10. Hebron (Geneza 23:2,19) - aici moare Avraam şi Sara (Geneza 25:10)
Posibil au existat şi alte poposiri nemenţionate în Scriptură (Geneza 13:17)

B. Relaţia lui Avraam cu Dumnezeu (prietenie - Isaia 41:8; iubire - 2 Cronici 20:7)
1. Dumnezeu:
a) I S-a arătat în Ur (Geneza 12:1-3; Fapte 7:23). Chemarea prin cunoaştere şi
alegere (Geneza 18:18-19; Romani 9:29-30)
b) a doua arătare, la 75 de ani - la Sihem (Geneza 12:7 – după împlinirea profeţiei
urmează alt mesaj)
c) a treia arătare - între Betel şi Ai, după întoarcerea din Egipt şi despărţirea de Lot
(Geneza 13:14-17)
d) a patra arătare - vedenie (Geneza 15:1-5). Descoperire progresivă: legământul
(Geneza 15:17), profeţii despre viaţa lui (Geneza 15:15) şi despre urmaşi (Geneza 15:13-
14; 15:18-19)
e) a cincea arătare (Geneza 17:1-22): făgăduirea naşterii lui Isaac (Geneza 17:16-
21); schimbarea numelor din Avram (tată înalt) în Avraam (tatăl mulţimii) şi din Sarai
(prinţesa mea) în Sara (prinţesa mulţimii); legământul; circumcizia
f) a şasea arătare (Geneza 18:1-33)
g) a şaptea arătare, la Beer Seba – încercarea credinţei şi jurământul Domnului
(Geneza 22:1-19; Evrei 6:17-18)
Avraam a primit din partea Domnului binecuvântarea deplină (Geneza 24:1)
2. Avraam:
a) a plecat, a ascultat (Geneza 12:4; Evrei 11:8-9)
b) a zidit un altar Domnului (Geneza 12:7-8)
c) a străbătut ţara, făcând altare (Geneza 13:18)
d) credinţa (neprihănirea) lui Avraam (Geneza 15:6). Avraam cere documentaţie
de la Domnul (Geneza 15:8). Diferite stări sentimente, lupte spirituale (Geneza 15:11-12).
De ce este nevoie de ani de încercare?
e) închinarea (Geneza 17:3,17). Circumcizia la 99 de ani – Avraam îndeplineşte tot
ritualul fără comentarii (Geneza 17:17-18,26-27)
f) primirea oaspeţilor - intimitatea cu Domnul (Geneza 18:8,16). Motivaţiile
mijlocirii pentru cetăţile păcătoase (Geneza 18:23-25,32-33). Urmărirea lucrărilor divine
(Geneza 19:27-29)
g) în anul 100, în Gherar, Dumnezeu intervine pentru a-l feri de păcat pe Abimelec
(Geneza 20:3,17). Rugăciunea, parte a vieţii individuale şi colective. Ultimul raport cu
Dumnezeu în Canaanul pământesc. Avraam a avut o bătrâneţe fericită: şi-a dat duhul în
mâna Domnului (Geneza 25:8)
C. Relaţia lui Avraam cu soţia lui
1. Între ei a existat o bună comunicare şi înţelegere (Geneza 18:6-8). Cazul „soţie-soră”
(Geneza 20:13; 12:12-13). Cazul „Ismael” (Geneza 16:2,6)
2. Ei s-au apreciat şi s-au cinstit reciproc (Geneza 12:11). Avraam n-o mustră pentru că e
stearpă (Geneza 15:2; 17:17) şi n-o jigneşte în public (Geneza 18:13-15). La moartea ei,
plânge (Geneza 23:2)
3. Sprijin şi grijă materială în lucrurile casei (Geneza 18:6-8). Grija înmormântării
(Geneza 23:19)
4. Purtare înţeleaptă - acceptă părerea ei fără orgoliu (Geneza 21:10-14). I-a spus sau nu
Sarei despre Geneza 22?
D. Relaţia lui Avraam cu copiii săi (diferite ipostaze în rolul de părinte: situaţie fără
copii/nepoţi de fraţi – Geneza 12:5; 13:8; copii de la mai multe mame - Geneza 21:11-14)
1. Planul lui Dumnezeu pentru copii este revelat părinţilor care împlinesc Cuvântul Său
(Geneza 18:18-19) şi se roagă (Geneza 17:20): Ismael (Geneza 17:20; 21:13), Isaac
(Geneza 17:21; 22:17)
2. Avraam îşi iubea copiii: Ismael (Geneza 17:18; 21:11), Isaac (Geneza 22:2)
3. Avraam a dat copiilor săi o educaţie spirituală teoretică şi practică (Geneza 18:19;
22:5). O comunicare pe măsura dezvoltării fizice şi spirituale (Geneza 22:7-8)
4. Şi-a implicat copiii în activităţi şi în muncă (Geneza 22:9-10). Împărţirea moştenirii
(Geneza 25:5-6)
5. Grija pentru căsătorie (Geneza 24:3-4)
E. Relaţia lui Avraam cu oamenii din jur (o binecuvântare - Geneza 22:18)
1. Relaţia cu familia mare (rudeniile):
a) a dorit şi s-a luptat pentru binele lor veşnic şi vremelnic (Geneza 12:5; 13:6-9;
19:29)
b) a avut relaţii speciale, oficial-religioase, cu robii (Geneza 17:27): Eliezer
(Geneza 24:2-9,26-27). Melhisedec (Geneza 14:19-20)
2. Relaţia cu oameni „de afară”; cu demonii – inexistentă:
a) a trăit în pace cu toţi oamenii (Romani 12:18), chiar în diferite ţări (Geneza
21:24-34; 23:8-11)
b) având un spirit de dreptate, a purtat un război de eliberare (Geneza 14:21-24;
23:13,16,20)
c) a fost primitor de oaspeţi (Geneza 18). El a mijlocit pentru cei răi, dar nu s-a
unit cu ei
d) Avraam – un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Geneza 23:6).
Avraam a primit binecuvântarea din partea lui Melhisedec. Când Avraam a fost afectat în
relaţia cu Faraon şi Abimelec, aceştia au suportat blestemul (Geneza 12:3).

II. SARAI – SARA (o femeie căreia Domnul i-a schimbat numele şi viaţa,
binecuvântând-o - Geneza 17:16; un bun exemplu de soţie şi mamă cu excepţia cazului
„Agar-Ismael” - Geneza 16:2,5; 21:12)
A. Sara în relaţia ei spirituală şi de familie (a ascultat de Dumnezeu prin intermediul
soţului ei, chiar cu riscuri şi în condiţii deosebite, speciale - 1 Petru 3:6; Geneza 12:5,13;
18:6; 20:13)
1. Credinţă, nădejde, puţină nerăbdare în promisiunile lui Dumnezeu date soţului (Geneza
12:7; Evrei 11:13), în făgăduinţa naşterii lui Isaac (Evrei 11:11)
2. Sara a fost supusă lui Avraam, materializând ascultarea (1 Petru 3:5). Ea demonstrează
supunere în activităţile vieţii de familie (Geneza 18:6,10)
3. Prezintă reverenţă (Dumnezeu) şi respect (soţ) păstrându-şi poziţia înaintea „Domnilor
ei” (Geneza 18:12). Nu şi-a depăşit atribuţiile, chiar când ar fi dorit (Geneza 16:5; 21:10).
Sara păsta tăcerea – nu se amesteca în conducerea, coordonarea şi călăuzirea dată de
Dumnezeu lui Avraam - lipseşte în momentele sacre, oficiale (Geneza 18:10-12)
B. Sara – mama unui fiu şi a unor neamuri întregi
1. A născut la vremea hotărâtă, chiar dacă lucrul respectiv era de râs (Geneza 21:6-7)
2. Şi-a protejat fiul, despărţindu-l de influenţe rele (Geneza 21:9-10)
C Sara şi lumea din jur
1. A avut de suferit în Egipt şi Gherar (Geneza 12:20). A avut cotă parte din vină în cazul
Agar (Geneza 16 şi 21)
2. A rămas aproape de familia ei şi departe de lume.

ÎNCHEIERE
1. Avraam a trăit 100 de ani în ţara sfântă, a avut 10 popasuri şi 7 revelaţii cu mesaje
speciale din partea lui Dumnezeu. Culmile vieţii sale au fost: credinţa şi iubirea de
Dumnezeu şi de semeni. A primit din partea lui Dumnezeu binecuvântări veşnice (Geneza
22:16-18)
2. Sara (prinţesa mulţimii) a trăit o viaţă între încercare şi linişte (1 Petru 3:3-6). A primit
şi a rămas sub binecuvântarea veşnică a Domnului (Geneza 17:16)
Familii din Biblie
Lecţia 8

FAMILIA MISIONARĂ

INTRODUCERE
1. Acuila (soţul) şi Priscila (soţia) au fost Iudei (Fapte 18:2-3)
2. Itinerarul călătoriilor pământeşti: Pont (Acuila), Roma (Fapte 18:2), Corint, Efes,
(Fapte 18:18-19), Roma (Romani 16:3), posibil iar la Efes (2 Timotei 4:19)

I. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU
A. Trecutul mozaic şi convertirea la creştinism
1. Iudeii printre neamuri (Zaharia 7:14; 8:2-3) şi-au păstrat credinţa prin Lege şi sinagogi
(Fapte 15:21)
2. La Corint (Fapte 18:2-18):
a) are loc întâlnirea şi asocierea cu apostolul Pavel (Fapte 18:3-4)
b) apostolul Pavel a fost călăuzit să se apropie şi să se ocupe de Acuila şi Priscila
(Fapte 18:4-5; 1 Corinteni 9:20-23)
c) cei doi se deschid pentru Dumnezeu (Fapte 18:11)
B. Trăirea cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu (Acuila şi Priscila l-au avut ca „model”
pe apostolul Pavel - Fapte 20:24; Luca 6:40)
1. Trăirea în neprihănire (2 Timotei 2:24-25)
2. Lucrarea în adevărul biblic (Fapte 18:3-5,25)

II. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU OAMENII
A. Familia şi Biserica
1. Biserica locală - biserica din casa lor (Fapte 18:26)
2. Viziunea misiunii (Romani 16:3-4). Aveau viziunea universală a lucrătorilor şi a
Bisericii în Efes, Roma, Corint (Romani 16:4,24)
3. Colaboratori: Pavel – în Corint (1 an şi 6 luni) şi Efes (Fapte 18:11,18), Apolo (Fapte
18:26; Romani. 16:3)
B. Familia misionară într-o lume apostată sau păgână
1. Între iudei şi fraţi mincinoşi (Fapte 18:12-17; 2 Corinteni 11:26). Nu fi pricină de
păcătuire în primul rând pentru iudei! (1 Corinteni 10:32; Romani 1:16)
2. Între greci şi alţi păgâni (Fapte 18:2,4)

ÎNCHEIERE
1. Familia celor doi era unită - aveau aceeaşi meserie (Fapte 18:3), au fost convertiţi
deodată şi erau mpreună în lucrare
2. Familia care şi-a pus casa, serviciul, abilităţile spirituale şi chiar capul în joc pentru
lucrarea şi lucrătorii lui Dumnezeu (Romani 16:4)
3. Urare! (2 Timotei 4:19)
Familii din Biblie
Lecţia 9

FAMILIA ÎNCERCATĂ

INTRODUCERE
1. Familia lui Iov a locuit în ţara Uţ, în perioada patriarhilor (Iov 1:1; 42:11,16; Geneza
22:21; 33:19)
2. Familia lui Iov a trăit în starea cea mai de vază şi prosperă („…eram ca un împărat…”
– Iov 29:25), în sărăcie şi lovituri („şi acum…” – Iov 30:1,19), apoi iarăşi în prosperitate
(Iov 42)

I. RELAŢIA LUI IOV CU DUMNEZEU
A. Iov înainte de încercare (întotdeauna au existat oameni ai lui Dumnezeu în afara
graniţelor oficiale ale Israelului - Melhisedec, Iov, Balaam, Recab şi alţii)
1. Starea spirituală a lui Iov: „fără prihană şi curat la suflet, se temea de Dumnezeu şi se
ferea de rău” (Iov 1:1; 29:13-16; 31:1,9,25,29-30).
2. Efectele neprihănirii în lumea spirituală: Dumnezeu ştia de Iov, se bucura şi declara
adevărul (Iov 1:1,8). Dumnezeu lucrează la desăvârşirea lui Iov într-un cadru cosmic. În
context cu Satana, prin suferinţe şi încercări (Iov 6:21; Apocalipsa 8:1).); Satana ştie şi el
(Fapte 19:15); el e pârâşul (Apocalipsa 12:10), ce acuză şi atacă pe cei credincioşi (1
Petru 5:8). Satana lucrează la nimicire (Matei 24:24; Ioan 10:10), cere cernerea (Luca
22:31), vrea să piardă fără pricină (Iov 2:3-5), dar loveşte limitat, după îngăduinţa divină
(Iov 2:7)
B. Iov în încercare (Iov nu ştia de planul lui Dumnezeu, la fel ca în cazurile „Iacov –
Iosif” şi „Elisei – Sunamita” - tăcerile lui Dumnezeu)
1. Reacţia imediată după patru ştiri catastrofale (Iov 1), după boală şi groază sufletească
(Iov 2):
a) tăcere şi rugăciune (Iov 1:20-21). Iov binecuvântează (Iov 1:21), cere izbăvire
şi explicaţii (Iov 13:20-21). Viaţa de rugăciune a unui om bogat, respectiv a unui om
încercat (Iov 1:5; 7:7,17-20; 10:3; 16:20). „De ce ne încerci?” Dorea să stea de vorbă cu
Dumnezeu (Iov 23:27)
b) declaraţii intime şi publice (Iov 1:21-22; 2:10) făcute uneori fără pricepere (Iov
38:2; 23:10; 10:1,13-14). Crezul, doctrina, cunoştinţele, credinţa şi nădejdea mântuirii
(Iov 17:15-16; 9:33-34). Ştiinţa împletită cu înţelepciunea vieţii (Iov 28:28). Iov era un
profet al Domnului (Iov 19:25)
c) starea de neprihănire (Iov 2:3; Ezechiel 14). Iov avea principii practice
indiferent de circumstanţe (Iov 6:9-10). Dorea prezenţa lui Dumnezeu (Iov 19:26-27).
Nu-l mustra inima pentru viaţa trăită (Iov 27:6)
2. Reacţia finală: Intervenţia Domnului, dovedită în creaţie şi în lucrările din Univers (Iov
38:31,41). Dumnezeu controlează încercarea şi are planurile Sale cu privire la om (Iov
2:6; 40:3). El le anulează pe ale omului (Iov 17:11; 23:14). Intervenţia diavolului în
încercare, prin suferinţe, pagubă, groază, moarte (Iov 6:4)
3. Concluziile lui Iov: Dumnezeu ştie şi poate totul. Iov – omul – nu ştia nimic (Iov 42:2-
6). Pocăinţa (Iov 42:6-9)
4. Binecuvântarea dublă din partea Domnului (Iov 42:10-17), după răbdarea lui Iov
(Iacov 5:11)
II. RELAŢIA LUI IOV CU OAMENII
A. Relaţia cu familia
1. Cu soţia: când ea cade, Iov nu acceptă păcatul, ca Adam (Iov 2:9-10; Geneza 3; Iov
19:16-18,42)
2. Cu copiii:
a) „i s-au născut…” (Iov 1:2; Geneza 4:1; 33:5; 48:9; Isaia 8:18)
b) educaţie, daruri, ordine, dreptate, politeţe, părtăşie (Iov 1:4)
c) educaţie religioasă; chemare la altar; tratare separată, specială, cu rugăciune şi
program consacrat pentru sufletele lor (Iov 1:5)
d) „restituire” dublă (Iov 42)
B. Relaţia cu oamenii din jur (prietenii, în general - Iov 13:19)
1. Prieteni:
a) Elifaz – „Eşti vinovat, smereşte-te şi roagă-te!” (Iov 22:5,29). „De ce te
plângi?” (Iov 4:3-5)
b) Bildad – „Aceasta se întâmplă doar celui rău (Iov 18:21), nu celor neprihăniţi!”
(Iov 8:20)
c) Ţofar – „Aceasta e soarta celui rău!” (Iov 20:29). „Depărtează-te de
fărădelege!” (Iov 11:14)
d) Elihu (Iov 34:1; 36:21-26)
2. Ceilalţi oameni (Iov 29)
3. Iov se vede părăsit (Iov 19:13-16) şi batjocorit (Iov 19:2-3,19). El întreabă: „Ce duh
vorbeşte prin voi?” (Iov 26:4). Iov avea nevoie de milă (Iov 6:14-15)
4. Când Iov devine biruitor, se roagă pentru ei şi relaţia lor de prietenie se restabileşte
(Iov 42:8-11)

ÎNCHEIERE
1. La încercare apar multe întrebări şi exclamaţii: „Oh! dacă aş şti…” (Iov 23:3), „Pentru
ce… şi de ce…” (Iov 24:1), dar noi încă nu ştim, nu înţelegem totul (Iov 26:14). În final,
când Îl vom vedea pe Domnul, sau când încercarea se va termina, vom şti (Iov 42:2-5)
2. Încercarea este o nouă cunoaştere divină, o necesitate în disputa dintre Dumnezeu şi
Satana. În final (Iov 42), se observă absenţa diavolului, căci a rămas Domnul cu „robul”
Său, Iov
Familii din Biblie
Lecţiile 10-11

FAMILIA ÎN BOGĂŢIA ŞI SLAVĂ

INTRODUCERE
1. Solomon – înţelepciunea are în stânga bogăţie şi slavă, iar în dreapta viaţă lungă
(Proverbe 3:13-16). El a fost un om de excepţie (1 Regi 10:23), o excepţie şi în familie (1
Regi 11:3)
2. Sulamita – una singură + 999 (Cântarea Cântărilor 6:13,8-9)

I. SOLOMON (Iedidia – iubitul Domnului; Părinţi: David şi Bat-Şeba - 2 Samuel
12:24)
A. Relaţia lui Solomon cu Dumnezeu (s-a realizat sub îndrumarea lui David - 1 Regi
2:1-4 şi a prorocului Natan - 2 Samuel 12:25). Între Domnul şi Solomon exista o iubire
reciprocă cu excepţia înălţimilor (1 Regi 3:3; 1 Corinteni 5:6; Numeri 33:52; 2 Regi 18:4;
23:13-15)
1. Solomon a avut din partea Domnului o primă revelaţie personală (un vis) la începutul
domniei (1 Regi 3:5-15; Psalmul 72):
a) revelaţia a fost un rezultat al rugăciunii şi al jertfelor (1 Regi 3:6-9). Din
descoperirea divină se poate înţelege cine e Dumnezeu, care e rolul poporului ales şi care
e locul lui Solomon
b) rugăciunea lui Solomon a plăcut Domnului (1 Regi 3:10). El i-a dat o inimă
pricepută şi înţelepciune (1 Regi 3:11; Iacov 1:5). Împăratul a primit şi ce n-a cerut:
bogăţie şi slavă (în timpul vieţii) şi, condiţionat, viaţă lungă. Solomon a mulţumit
Domnului (1 Regi 3:15). Au urmat unsprezece ani de trăire cu Dumnezeu şi progres în
activitate (1 Regi 3:28; 1 Cronici 28:7)
c) dedicarea lui Solomon pentru Templul Domnului (2 Samuel 7:12-13; 1 Cronici
28:6,11-21), prin: înţelepciune, compoziţii, proverbe şi psalmii, nu prin slujbe interzise ca
Ozia (2 Cronici 8:14-15; 26:16); bogăţie (2 Cronici 5:1; 9:11) - întâi a zidit Casa
Domnului, apoi casa împărătească (1 Regi 6:38; 1 Regi 5); viaţa cu Dumnezeu: colectivă
(1 Regi 8; 2 Cronici 7:3), personală (1 Regi 3:4-5; 9:4-5; 6:7)
d) Dedicarea lui Solomon pentru împărăţie (1 Cronici 28:5). Domnul l-a înălţat şi
susţinut (1 Cronici 29:23-25; 2 Cronici 1:1; 1 Regi 3:16-28)
2. A doua revelaţie divină (1 Regi 6:11-13; 9:1-9). Dumnezeu vorbeşte la început, la
răscruce, în criză, la păşirea într-o nouă etapă a vieţii şi în final. Solomon începe o viaţă
duplicitară:
a) cu Dumnezeu (1 Regi 9:25), dar El cere „tot” (1 Regi 9:4)
b) fără Dumnezeu (cu alţi dumnezei – 1 Regi 9:6). Împăratul a încercat păcatul,
bogăţia, plăcerile şi poftele (Eclesiastul 2:1; 1 Regi 2:4-10; 5:10,15). El face o greşeală în
familie, prin încălcarea poruncilor (Exodulul 34:15-16; Deuteronom 7:3-4)
3. Finalul vieţii sale se caracterizează prin concluziile înţelepciunii (Eclesiastul 12).
Solomon a compus Cântarea Cântărilor la tinereţe, Proverbele la maturitate, iar
Eclesiastul la bătrâneţe
4. Solomon a comis două greşeli combinate: femeile (imposibil de rezistat) şi înălţimile,
locuri de închinare înaintea idolilor (1 Regi 11:1-13)
5. Ultimul avertisment şi pedeapsa Domnului: prezenţa duşmanilor (1 Regi 11:14-27).
Solomon a fost pedepsit aici, dar mântuit (Eclesiastul 12; 2 Samuel 7:12-15)
B. Relaţia lui Solomon cu oamenii
1. Relaţia cu familia:
a) Sulamita – soţia: Solomon avea o vie pe dealul lui Efraim, arendată unei familii
(mama, doi fii şi Sulamita, sora lor mai mică). Solomon a vizitat-o deghizat în păstor, s-au
plăcut şi apoi a luat-o de împărăteasă. El descrie relaţiile intime ale căsătoriei (Cântarea
Cântărilor 6:13,8,9)
b) alte soţii ale împăratului: Abişag (1 Regi 1:3-4; 2:23-25), fiica lui Faraon (1
Regi 3:1; 2 Cronici 8:11); în total o mie (1 Regi 11:13). N-a fost împlinit nici de multele
soţii (Eclesiastul 7:27-28);
c) copiii: Roboam (unicul fiu) şi fetele -bogăţia, slava şi plăcerile nu împlinesc
familia
2. Relaţiile împăratului cu Israel (1 Regi 4:20,25):
a) Solomon a fost recunoscut, ascultat, admirat şi temut (1 Regi 1:12-13,30,39;
2:4). Cu înţelepciune, a făcut curăţenie în jurul său, astfel, pe unii (Abiatar) i-a trimis
acasă, pe alţii (Adonia, Şimei) i-a „expediat” la cimitir
b) rezultate: înţelepciunea aduce daruri şi supremaţie (2 Cronici 1:15; 1 Regi 3:15;
2 Cronici 9:23-24; 1 Regi 4:28,34), dar a căzut în extrema luxului, a ospeţelor şi a
birurilor (1 Regi 4:20; 12:9)
3. Relaţiile ca împărat cu alţ1 Regi:
a) cu Hiram a avut relaţii normale, fără amestec de religii (1 Regi 12:18)
b) împărăteasa din Seba îi reprezintă pe cei din lume care pun întrebări grele
credincioşilor pentru a-i încerca (1 Regi 10)
c) Cu Faraon s-a încuscrit, exemplu negativ, urmat şi de Iosafat (1 Regi 3:1; 2
Cronici 18:1)

II. SULAMITA (Cântarea Cântărilor 1-8)
1. Iniţial, ea a fost foarte săracă (Cântarea Cântărilor 1:7)
2. Dragostea are vremea ei (Cântarea Cântărilor 2:7). Iubirea Sulamitei pentru Solomon
este demonstrată prin declaraţii de dragoste şi acţiuni comune (Cântarea Cântărilor 2:3;
5:16). Etapele iubirii (Cântarea Cântărilor 2:16; 6:3; 7:10)
3. În Vechiul Testament era îngăduită poligamia, dar (aproape) la fel de grav este un
harem de femei în inimă (Maleahi 2:15)
.

ÎNCHEIERE
1. Solomon a fost ales de Dumnezeu şi înzestrat special. El a fost simbolul superlativului
(„cel mai”), dar în plan familial şi apoi în plan spiritual, a fost afectat prin pofte şi prin
influenţele lumii (Deuteronom 17:14-20; Eclesiastul 1:14)
2. Înţelepciunea lui Solomon şi greşelile iniţiale au rămas proverbiale (Eclesiastul 10:1;
Psalmul 119:1-6)
3. Începutul şi maturitatea înţelepciunii este frica de Domnul, recunoscută la final de
Solomon (Proverbe 1:7; Eclesiastul 12:13-14; Psalmul 128)
Familii din Biblie
Lecţiile 12-13

FAMILIA CELOR NEPRIHĂNIŢI

INTRODUCERE
1. Zaharia (amintirea lui Iehova), tatăl lu1 Ioan Botezătorul, a fost un preot dintre fiii lui
Eleazar, din ceata lui Abia (1 Cronici 24:10-19)
2. Elisaveta (Dumnezeu îşi ţine legământul) era din fetele lui Aaron (Luca 1:5)
3. Ioan Botezătorul, fiul lor (solul Domnului), a fost cel mai mare om după Omul Isus
Hristos (Luca 7:27-28)

I. ZAHARIA
A. Viaţa lui în neprihănire
1. El a trăit în vremuri critice (Luca 1:5; 3:1-2), dar a rămas neprihănit în timp ce alţii
slujeau doar înaintea oamenilor (Matei 6:1; 23:5;Luca 1:6-7)
2. Neprihănirea însemnează păzirea fără pată a poruncilor şi a rânduielilor divine (1 Ioan
2:4-5,29; 3:7; Luca 1:6)
3. Zaharia slujea cu responsabilitate şi sfinţenie în ceasul tămâierii, între popor şi îngeri
(Luca 1:8-11)
B. Viaţa lui ca tată (experienţa naşterii lui „Ioan”)
1. Primirea mesajului:
a) în mesajul divin există exactitate şi autoritate (Luca 1:19,12)
b) Dumnezeu a pedepsit necredinţa lui Zaharia (Luca 1:18-20)
c) mesajul şi semnale s-au împlinit întocmai (Luca 1:57,64)
2. Naşterea lu1 Ioan Botezătorul (Luca 1:13):
a) împlinirea părinţilor în copii (Luca 1:14; Proverbe 10:1; 17:21,25)
b) urmarea ascultării este umplerea cu Duhul Sfânt (Luca 1:63-64,67)
c) viziunea finală a lui Zaharia: o viaţă neprihănită urmată de mântuire (Luca
1:68-79)

II. ELISAVETA
A. Elisaveta – soţia preotului
1. Principii în întemeierea căsniciei (Leviticul 20:7). Locaţia preoţească: Hebron (Luca
1:39)
2. Familia lor era unită la neprihănire – caz: alegerea numelui „Ioan” (Luca 1:6,60,63)
3. Elisabeta era o binecuvântare între rude şi vecini (Luca 1:57-58,63)

B. Elisaveta – mama celui mai mare născut din femeie (Luca 1:36-37)
1. Mama însărcinată a primit porunci cu privire la Ioan, care avea să fie un nazireu
(Numeri 6; Judecătorii 13:13-14). Elisaveta în perioada sarcinii (Luca 1:24-25) - o
femeie plină de Duhul Sfânt (Luca 1:43-45)
2. Credinţa Elisavetei (Luca 1:45,60)
3. Elisaveta a fost mama „numărul doi” (Luca 1:56; 1:42-43). Chemarea divină a fost
îmbinată cu viaţa de neprihănire şi de rugăciune a părinţilor (Luca 1:76,6,13). Zaharia şi
Elisaveta au pregătit „glasul celui ce strigă în pustie”
III. IOAN BOTEZĂTORUL (a fost cel mai mare pentru că a făcut singur
lucrarea, a trezit întreaga naţiune şi L-a prezentat pe Isus Hristos)
A. Copilăria lu1 Ioan Botezătorul
Dumnezeu cheamă oamenii de timpuriu (copii, tineri): Iosif, Samuel, David, Daniel au
fost aleşi înainte de naştere (Ieremia 1:4-8). Ioan a fost un copil aparte (Luca 1:66)
1. A crescut fizic şi spiritual (Luca 1:80; 2:40,52)
2. A fost crescut şi educat de Dumnezeu la nivel de duh (Luca 1:80). Alte exemple
similare: Iosif în temniţă, David la oi
3. Duhul Sfânt a fost peste el din pântecele mamei. Ioan a fost neprihănit din copilărie
(Luca 1:15,66)
B. Lucrarea lu1 Ioan Botezătorul în Israel (începe în ziua arătării lui înaintea
poporului - Luca 1:80)
1. Ioan a adus cunoştinţa mântuirii (Luca 1:76-77). El a fost „glasul celui ce strigă…”
(Marcu 1:3). „Ioan era lumina…” (Luca 1:79; Ioan 5:35). El aducea înaintea lui Israel un
mesaj special, o propovăduire cu tema „pocăinţă” (Matei 3:2)
2. Ioan a adus împăcarea părinţilor cu copiii (Maleahi 4:6; Luca 1:17), iar apoi cu
Dumnezeu Tatăl, anticipând relaţia Tată-Fiu şi îndreptând picioarele omenirii pe „calea
păcii” (Luca 1:16-17,79). Fără reconciliere, va veni blestemul peste generaţiile
următoare!
3. Ioan propovăduia botezul pocăinţei şi-i îndemna pe oameni la credinţa în Dumnezeu
(Fapte 19:4). Rezultatul propovăduirii: mărturisirea păcatelor (Matei 3:6), trăirea în
neprihănire, fapte vrednice de pocăinţă (Matei 3:8). El a deschis seria botezurilor (Matei
3:11)
C. Caracteristicile lu1 Ioan Botezătorul (Ioan a fost un mare proroc deşi a avut o
activitate scurtă - Matei 11:9)
1. El a fost omul care lucra cu Dumnezeu:
a) Ioan boteza cu apă, Domnul cu Duhul Sfânt (Matei 3:9-12)
b) Ioan îşi ştia chemarea (Ioan 1:19-23). El era cunoscut (Matei 3:4-5)
c) Ioan ştia ce are de făcut: să propovăduiască pocăinţa, să boteze cu apă (Ioan
1:25-27) şi să-L prezinte pe Isus Hristos (Ioan 1:29-34)
2. Lucrarea mântuirii este pentru toţi oamenii îndiferent de statutul social (Luca 3:10-18)
3. Momentul critic al lucrării (Matei 11:2-7) a fost provocat direct de cazul „Irod” (Matei
14:4)

ÎNCHEIERE
1. Zaharia şi Elisaveta au fost părinţii pregătiţi o viaţă pentru a naşte un copil ce a fost
format apoi de Dumnezeu (Luca 1:13-14)
2. Ioan Botezătorul a fost omul după Biblie, cu o lucrare după Biblie (Matei 3:3a)
Familii din Biblie
Lecţiile 14-15

FAMILIA LA CORTUL ÎNTÂLNIRII

INTRODUCERE
1. Elcana (Dumnezeu este creatorul), fiul lui Ieroham, era un levit din neamul lui Chehat
(1 Cronici 6:22-23)
2. Ana (binecuvântare, îndurare, har), mama lu1 Samuel, a rămas cunoscută pentru
rugăciunea şi cântarea ei
3. Samuel (Dumnezeu a ascultat) a locuit de copil în Templul Domnului. El a fost rodul
unei familii menţionate în Biblie doar în legătură cu Cortul Întâlnirii

I. ELCANA (din Ramataim-Ţofim, în muntele lui Efraim)
A. Elcana la Cortul Întâlnirii
1. Elcana avea o prezenţă regulată la casa Domnului (1 Samuel 1:3,7,21; 2:19; Exodulul
23:14-19; Deuteronom 16:16)
2. El şi-a condus întreaga familie la Cortul Întâlnirii (1 Samuel 1:4,21; Geneza 35:2-3;
Exodulul 10:9-11)
3. Închinarea era motivul principal al prezenţei lor la Cortul din Silo (1 Samuel 1:3,19,28;
Luca 18:10-14)
4. Jertfele erau obligatorii pentru prezenţa în faţa Domnului (1 Samuel 1:4,25; 2:19;
Deuteronom 16:10,16-17)
Fericire de cei ce locuiesc în Casa Domnului (Psalmul 84:4; 27:4; 65:4; Efeseni
2:19)
B. Elcana şi familia sa
1. Relaţia cu Penina şi copiii ei: îi conducea la Cortul Întâlnirii (1 Samuel 1:2-4); rezolva
conflictele şi necazurile care apăreau când Penina o înţepa pe Ana (1 Samuel 1:8). El avea
părtăşie lărgită cu poporul Domnului (Deuteronom 12:5-7,18; 16:11; Leviticul 23:40-43)
2. Relaţia cu Ana: iubire (1 Samuel 1:5; Geneza 43:34), mângâiere (1 Samuel 1:8,18)
3. Relaţia cu copiii: acord comun în a-i închina Domnului, cu rugăciunea ca El să-i
primească (1 Samuel 1:22-23)

II. ANA (între Rama - 1 Samuel 2:11 şi Silo - Iosua 18:1)
A. Relaţia Anei cu Dumnezeu
1. Ana se ruga în orice vreme (Psalmul 32:6), cu toată familia (1 Samuel 1:19) sau
individual (1 Samuel 1:10). Ea „îşi vărsa sufletul înaintea Domnului” cu lacrimi (1
Samuel 1:15-16) într-o rugăminte prelungită (1 Samuel 1:12). Ana se ruga în şoaptă (1
Samuel 1:13) sau cu strigăte (1 Samuel 2:1). După rugăciune s-a înviorat (1 Samuel 1:18;
Filipeni 4:6-7)
2. Juruinţa (1 Samuel 1:11,22,26-28). Legea juruinţelor (Deuteronom 23:21-23;
Eclesiastul 5:4-6; Matei 5:37)
3. Ana îi respecta pe slujitorii Domnului (1 Samuel 1:15,26,28)
4. Cântarea – rugăciunea – profeţia Anei (1 Samuel 2:1-10)
B. Relaţia Anei cu familia
1. Ispite din partea Peninei (1 Samuel 1:6-7).
2. Iubire din partea soţului.
3. Viziunea asupra copiilor (1 Samuel 1:11,27-28; Proverbe 31:2)
4. Grija faţă de creşterea copiilor (1 Samuel 2:19; Estera 2:11; 1 Samuel 2:21,26)

III. SAMUEL (ultimul judecător în Israel - 1 Samuel 7:15; 25:21)
A. Chemarea în slujbă
1. Până la chemare, Samuel a slujit la Templul Domnului, fiind plăcut Domnului şi
oamenilor (1 Samuel 2:26; 3:1)
2. Chemarea din partea Domnului (1 Samuel 3:4,6,8,10-15)
3. După chemare, tot Israelul a cunoscut că Domnul îl pusese pe Samuel proroc al Său,
căci Domnul nu înceta să lucreze prin el (1 Samuel 3:20-21; 4:1)
B. Samuel – proroc
1. Mesaje pentru viaţa şi lucrarea lui în Israel:
a) primul mesaj (1 Samuel 3:11-14)
b) permanent la îndemâna Domnului (1 Samuel 9:15-17; 15:10,16; 16:1)
2. Mesaje pentru diferite situaţii sau pentru oameni (1 Samuel 9:6,19-20)
3. Caracteristici ale profeţiilor sale:
a) împlinirea totală şi exactă (1 Samuel 9:6; 3:19)
b) informarea corectă a subiecţilor (1 Samuel 3:18; 8:10; 9:27)
c) descoperiri însoţite de semne (1 Samuel 10:2,6-7)
C. Samuel – judecător (preoţii - (Numeri 18:7 şi leviţii - 1 Cronici 23:2-5, aveau
însărcinări diferite în Israel)
1. Samuel – lider natural (1 Samuel 4:1; 7:3-6). Alte tipuri de lideri: liderii numiţi de
Dumnezeu – Iehu; lideri numiţi de oameni – Iş-Boşet; lideri aleşi în mod democratic – cei
şapte diaconi
2. El a rămas la Cortul Întâlnirii cu sau fără chivot, circa 35-40 de ani (1 Samuel 3:3;
7:21)
3. Samuel acceptă slujirea cu condiţia ca poporul să se întoarcă la Domnul (1 Samuel 7:3-
6,13-14)
4. Calităţile sale de judecător (1 Samuel 7:16-17): dreptate, corectitudine (1 Samuel 10:8;
12:3-59). Cuvântul său era cuvânt în prorocie şi în judecată (1 Samuel 13:11-15; 15:33-
34); dragoste, bunătate (1 Samuel 15:11; 16:1)
5. Predarea slujbei (1 Samuel 8:7; Matei 10:40):
a) fiilor lui (1 Samuel 8:2)
b) lui Saul (1 Samuel 10:17,19-21; 11:14; 12:17-18,20-25)
c) lui David (1 Samuel 16:6-12; 19:18)
D. Samuel, un mare mijlocitor, om al rugăciunii (Ieremia 15:1)
1. Născut şi crescut cu rugăciune (Ana + anii de tăcere). Altarul de la Rama (1 Samuel
7:17)
2. El s-a oferit să se roage pentru popor (1 Samuel 7:5) şi i s-a cerut să o facă (1 Samuel
7:8-9; 12:19.
3. Orice problemă era tratată cu rugăciune (1 Samuel 8:6-7). A respinge omul lui
Dumnezeu înseamnă a-L respinge pe Dumnezeu. Samuel considera un păcat „a nu te
ruga” (1 Samuel 12:23)

ÎNCHEIERE
1. Elcana era un levit conştiincios în aducerea jertfelor şi prezent la Cortul Întâlnirii cu
toată casa lui (1 Samuel 1:21)
2. Ana a fost femeia care, prin rugăciunea de la Cort, a ajuns să se bucure şi, împreună cu
soţul, să dea Israelului, unul din cei mai mari oameni
3. Samuel a fost un mare proroc, judecător şi mijlocitor (1 Samuel 12:2-4)
Familii din Biblie
Lecţia 16

FAMILIA PRIMITOARE DE OASPEŢI

INTRODUCERE
1. O familie din Sunem (Israel) fără nume, dar cu renume
2. Condiţii pentru primirea de oaspeţi: stare materială (2 Regi 4:8), cazier curat (2 Regi
4:13)
3. Cerinţă obligatorie pentru lucrători (1 Timotei 3:2; Tit 1:8). Recomandare generală
(Evrei 13:2)

I. BĂRBATUL
A. Aportul său la primirea de oaspeţi
1. Acceptarea voluntară (2 Regi 4:9-11)
2. Munca şi dărnicia (2 Regi 4:10,18)
3. Slujirea la timp şi în timp (2 Regi 4:10-11; 4:18). Omul care acceptă să muncească
pentru lucrarea lui Dumnezeu fără pretenţii (1 Petru 4:9)
B. Colaborarea cu soţia
1. Bărbatul - capul familiei (2 Regi 4:9); „Te rog” cu libertate de mişcare (2 Regi 4:23)
2. Sarcini complementare în familie: „Să facem” (2 Regi 4:10). „Du-l la mama sa” (2
Regi 4:19)

II. FEMEIA
A. Lucrarea proprie
1. A avut iniţiativa din dorinţa profundă de slujire, dar ambii trebuie să fie de acord (2
Regi 4:8-9). Ea a stăruit de Elisei, căci lucrătorii lui Dumnezeu nu sunt nici cerşetori, nici
profitori
2. A făcut partea ei (hrană, curăţenie, etc.) în mod regulat şi progresiv (2 Regi 4:8-11)
3. Era conştientă de lucrare şi lucrători - „ştiu” (2 Regi 4:9):
a) primirea sfinţilor lui Dumnezeu (Geneza 18:3-4)
b) primirea fără să ştii, din călăuzire şi dorinţa de slujire (Evrei 13:2; Geneza 19:2)
c) respingerea celor „fără Dumnezeu” (2 Ioan 1:10-11)
B. Viaţa femeii primitoare de oaspeţi
1. Răsplata ei (Luca 7:4-5)
a) copilul a înviat în „camera de sus” (4:13-17,28)
b) toate veniturile în timp de foamete (2 Regi 8:1-6)
c) răsplata veşnică (Matei 25; Luca 16; Iacov 2:13)
2. Ascultrea şi încrederea în Elisei (2 Regi 4:9,26,30); închinarea (2 Regi 4:27,37; 8:1-2)
3. Încercările şi izbăvirile ei (2 Regi 4:20; 8:1)

ÎNCHEIERE
1. Necesitatea şi valoarea familiilor primitoare de oaspeţi pentru lucrarea de misiune
(Matei 10:40-42)
2. Schimbul spiritual şi material (2 Regi 4:13-16; Galateni 6:6; 1 Corinteni 9:11; Romani
15:27)
3. „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi”. Lasă-te vizitat şi vizitează (Evrei 13:2-3)
Familii din Biblie
Lecţia 17

FAMILIA CARE CREŞTE ÎMPĂRAŢI

INTRODUCERE
1. Iehoiada - mare preot în Iuda, contemporan cu Asa, Iosafat, Ioram, Ahazia, Ioas. Un
părinte spiritual pentru împăraţi (2 Cronici 24:15-16, 22:11)
2. Ioşabeat - Ioşeba, soţia preotului, fiica lui Ioram

I. IEHOIADA
A. Iehoiada – Mare preot în Casa Domnului
1. Tinereţea şi formarea lui Iehoiada:
a) reformele lui Asa (2 Cronici 15:3, 4:10-18); Iosafat (2 Cronici 17:6-9; 19:5-11;
2 Cronici 20:32-33; 27:3)
b) a cunoscut şi apostazia şi idolatria sub influenţa dinastiei lui Omri (2 Cronici
24:6-7)
2. Maturitatea şi bătrâneţea (sub Iosafat, mare preot – Amaria (2 Cronici 19:1). Ajuns
mare preot, lucrează în Casa Domnului (2 Cronici 23:12), apoi în toată ţara (2 Cronici
23:3-16)
3. Organizarea slujbelor la Casa Domnului şi în ţară:
a) cine să facă slujba: spirituală (2 Cronici 23:4-6,18,19); materială (2 Regi
12:11-12)
b) cum să facă slujba? Sub legământ, împreună cu Domnul (2 Cronici 21:1-3);
după Lege (2 Cronici 23:3,6,18)
c) când să facă slujba şi unde (2 Regi 11:5-9; 12:6-7)? Excepţie: amânarea (2
Cronici 24:5-6; 2 Regi 12:5-7)
d) eliminarea idolatriei (2 Regi 11:18,15)
B. Iehoiada – părinte spiritual al lui Ioas
1. Cei şapte ani de acasă (2 Cronici 22:12; Fapte 7:20; Psalmul 127:1)
2. Împărat la şapte ani (2 Regi 11:4; 2 Cronici 23:1). Paza împăratului (2 Regi 11:8,11).
Cununa şi mărturia împăratului (2 Regi 11:12; Deuteronom 17:18-20)
3. Rolul părintelui: influenţa asupra copilului matur (2 Regi 11:17), stabilirea principiilor
(2 Regi 12:2), îndrumarea şi supravegherea activităţii spirituale (2 Cronici 24:14)
4. Rolul combinat al părinţilor

II. IOŞABEAT ŞI IOAS (mama şi copilul)
A. Ioşabeat
1. Mama care oferă viată cu preţul vieţii (2 Regi 11:1-2)
2. Mama care îngrijeşte copilul, material, fizic şi spiritual în Casa Domnului (2 Regi 11:2)
3. Mama care ridică copilul; o muncă în tăcere; o educaţie pentru tron
4. Mama care leagă inima copilului de Casa Domnului (2 Regi 11:3; 2 Cronici 24:4-7)
B. Ioas
1. Copilul ascuns - multe profeţii pentru el (2 Cronici 24:27). A făcut bine în ascultare (2
Cronici 24:2)
2. Bărbatul uşor influenţabil de cei răi (2 Cronici 24:17). Problema înălţimilor (2 Regi
12:3)
ÎNCHEIERE
1. Iehoiada – omul care anticipează şi plănuieşte după planul lui Dumnezeu; omul care
pregăteşte copilul de mic, pentru a fi mare (2 Regi 11:17; 2 Cronici 23:3; 24:16)
2. Ioşabeat – femeia care ascultă de Dumnezeu şi de soţ, când în ţară şi familie domneau
Baal şi femeile (2 Cronici 22:10-12)
3. Ioas – împăratul care s-a prăbuşit peste propriii închinători, după ce a fost ridicat de
Dumnezeu şi familie (2 Cronici 24:17)
Familii din Biblie
Lecţiile 18-19

FAMILIA CARE SLUJEŞTE DOMNULUI

INTRODUCERE
1. Iosua — Mare general şi conducător al poporului Israel, dar şi un conducător al
familiei (Iosua 24:1-15)
2. Familia sa, ascunsă, dar la locul ei (unii ies în evidenţă la bine, alţii la rău). Uneori,
ajutorul e dat din umbră, iar rezultatele (produsul familiei) sunt rodul muncii colective
(Proverbe 31:10,12,23; 1 Regi 21:25)

I. IOSUA ŞI ISRAEL
A. Formarea lui Iosua ca slujitor (omul care se scoală dis de dimineaţă — Iosua 3:1;
7:16; 8:10)
1. Prima menţiune — prima experienţă întreită în armată (Exodul 17:9,13). Rugăciune
(Exodul 17:9-12). Profeţie (Exodul 17:14)
2. Iosua — slujitorul lui Moise (Exodul 24:13). Prezent pe munte (Exodul 32:17). La cort
(Exodul 33:11)
3. Iosua şi Caleb, urmând calea Domnului (Numeri 13:30; 14:6-10; 32:12,24)
4. Creşterea şi maturizarea lui (Exodul 32:17; Numeri 13:16; 27:18; Deuteronom 1:37-
38)
B. Instalarea lui Iosua în slujba de conducător în Israel
1. Iosua — părtaş la slujbă cu Moise (Numeri 27:15,17):
a) Moise şi Iosua în particular (Deuteronom 3:21,22,28,29)
b) Moise, Iosua şi poporul în public (Numeri 27:19-20; Deuteronom 31:7-8)
2. Actul desemnării oficiale în slujbă (Numeri 27:18)
a) alegerea multiplă (Numeri 27:21)
b) actul punerii mâinilor (Numeri 27:18,23); efectul (Deuteronom 34:9)
3. Preluarea prerogativelor (retragerea lui Moise). De aici, Domnul vorbeşte direct cu
Iosua. El respectă ordinea autorităţii (Deuteronom 1:8; 31:23; Iosua 1:1)
4. Iosua primeşte parametrii lucrării sale (Iosua 1:2-4); procedura (Iosua 1:5); sarcini
personale (Iosua 1:8); concluzii (Iosua 1:9)
C. Iosua — conducător în Israel, alături de Eleazar (Iosua 19:51)
1. Iosua, conducător militar; iscoadele la Ierihon (Iosua 2:1,23-24; Numeri 13:14).
Cucerirea Canaanului (Iosua 11:18-20,23)
2. Iosua, conducător politic; motivarea poporului în acţiuni (Iosua 1:11-15). Poporul
ascultă fără echivoc (Iosua 1:16-18). Legea cu judecata pentru neascultare – cazul „Acan”
(Iosua 7:15,24,25)
3. Legătura conducătorului cu Domnul; mesaje pentru: mană (Iosua 5:9-12), circumcizie
(Iosua 5:2), război (Iosua 5:13-15)
4. Viaţa de rugăciune a conducătorului (Iosua 7:6-9). Caz: Acan (Iosua 10:12-14); soarele
şi luna în ascultare de Cuvânt (Iosua 1:8); Ebal şi Garizim (Iosua 8:30-35)
5. Colaborarea şi armonia în Israel (Iosua 3:1,6); împărţirea administrativă (Iosua 18:3-
10). Seminţiile de peste Iordan (Iosua 22:2-8). A acţionat cu dreptate pentru toţi: Caleb
(Iosua 14:6-15). Efraim (Iosua 17:14-18; 19:49-51; 14:1-5)
II. IOSUA ŞI FAMILIA SA
A. Iosua — model de conducător al familiei (1 Timotei 5:8,13,14)
1. Familia — celula de bază a societăţii pe pământ (Geneza 2:24; 7:1; 18:19)
2. De ce n-a lăsat Iosua urmaş? (Nu există condamnare biblică); Poziţia lui Eleazar
(Numeri 27:21; Iosua 19:51). Fineas (Judecătorii 20:27-28; 1:1-2)
3. Iosua raportează totul asupra familiei. „Voi şi părinţii voştri” după modelul „Eu şi casa
mea” (Iosua 24:2;6,14,15)
4. Israelul — pe familii în prim plan, fără să renunţe la centralizarea prin leviţi şi preoţi –
cort (1 Samuel 8:9). El predă slujba căpeteniilor familiilor (Iosua 23:2-16; 24:15-25).
Libertatea responsabilă pe familii, colectiv sau individual (Iosua 24:31; Judecătorii 2:6-
7,10)
S-a slujit lui Iehova atât timp cât au fost părinţii credincioşi, care cunoşteau pe
Domnul
B. Familia lui Iosua (soţia şi copiii)
1. La bătrâneţe, după o viaţă de slujbă, şi-a păstrat familia în slujba Domnului (Iosua
24:15)
2. Iosua, primul model în casa lui - dedicare pentru casă. Vom sluji Domnului! - dedicare
pentru Domnul (Deuteronom 6:9)
3. L-au ajutat şi susţinut în slujbă (în tăcere, un sprijin uriaş după modelul îngerilor,
invizibili)

ÎNCHEIERE
1. Iosua a trăit 110 ani (Iosua 23:14). Domnul l-a crescut spre plinătate (Iosua 3:7; 6:27;
11:15 - secretul). Apoi a primit odihna (Iosua 23:1). Aşa a murit „robul Domnului”
(Judecătorii 2:8)
2. Modelul slujirii lui Iosua:
a) „acum…slujiţi cu scumpătate” (Iosua 24:14)
b) indiferent de ce fac alţii, „Eu şi casa mea ...” (Iosua 24:15)
Familii din Biblie
Lecţia 20

FAMILIA MÂNTUITORULUI

INTRODUCERE
1. Iosif şi Maria - familia în care a trăit Mântuitorul Isus şi totodată familia care a crescut
copii mântuiţi - fraţii şi surorile Lui
2. Iosif şi Maria din seminţia lui Iuda (Matei 1:11-16), din Betleem (Luca 2:4-5)

II. IOSIF
A. Relaţia lui cu Dumnezeu
1. Om neprihănit (Matei 1:19)
2. Călăuzit de Dumnezeu în diferite momente ale vieţii: căsătorie (Matei 1:20), naşterea
copiilor (Matei 1:20-21), călătoriile pământeşti (Matei 2:13,19,20,22,). Omul care a
ascultat în toate (Matei 1:24)
3. Respectarea Legii şi rânduielilor de la Templu (Luca 2:21-24,41,42)
B. Căsătoria şi viaţa lui de familie
1. Logodna - curăţia sufletului şi trupului (Matei 1:18)
2. Căsătoria se face în deplină încredinţare! „Nu te teme” (Matei 1:18-20)
3. Comportamentul soţului neprihănit: gândeşte adânc, păstrează secretul, produce şi
protejează o imagine publică bună (Matei 1:19), trăieşte în înfrânare (Matei 1:25),
întreţine material şi financiar familia (Matei 13:55), are grijă de soţie şi de copii (Matei
2:13)
4. Iosif — bărbatul Mariei (Matei 1:16). Dovezi: aşa se ştia (Luca 3:23), era o familie
normală (Matei 13:55-57), ceilalţi copii apar mai târziu (Ioan 7; Matei 12:13), la praznic
când copilul Isus avea 12 ani, ceilalţi copii nu sunt menţionaţi, deci erau mai mici (Luca
2:42-44)

II. MARIA
A. Fecioara Maria
1. Calităţile ei sfinte: era o fecioară smerită (Luca 1:27,48,51,52; 1 Corinteni 7:34),
cunoştea Scripturile şi aştepta împlinirea lor (Luca 1:54-55), trăia o viaţă de închinare şi
laudă (Luca 1:46-55)
2. Legătura ei cu cei sfinţi (neprihăniţi): Iosif, Elisaveta (Luca 1:39-40,56)
3. Frământările, necazurile şi fericirea Mariei (Luca 1:29; 2:5-6)
B. Maria — soţie şi mamă a cel puţin şapte copii
1. Naşterea copiilor: „Vei rămânea însărcinată” (Luca 1:28-31; Geneza 4:1; 29:31,35;
Judecătorii 13:3; Matei 1:20-21; Ioan 16:21)
2. Greutăţile unei mame de la Betleem în Egipt şi până la Golgota (Ioan 19:25)
3. Copiii — o binecuvântare (Luca 1:28). Simeon i-a binecuvântat (Luca 2:34). Daruri
pentru copii (Matei 2:11).
Finalul dovedeşte o lucrare: Isus — Mântuitor, Iacov – apostol; Iuda, Iosif, Simeon ,
buni credincioşi
III. COPII
A. Băiatul Isus
1. Modelul ideal: ascultare (Luca 2:51), creştere (Luca 2:52), plăcut lui Dumnezeu şi
oamenilor - cu atât mai mult părinţilor (Luca 2:52) şi potrivit cu chemarea Lui, era plin de
har şi înţelepciune (Luca 2:40)
2. Rolul părinţilor, potrivit chemării copilului (Luca 2:19,33,35,49,50)
B. Ceilalţi copii
1. Fiecare copil are chemarea lui (vezi binecuvântarea dată de Iacov în Geneza 49)
2. In adolescenţă nu au crezut în Isus, erau lumeşti (Ioan 7:2-8), ulterior toţi au fost
convertiţi (Fapte 1:14)

ÎNCHEIERE
1. Iosif şi Maria (Matei 1:24), „a făcut cum îi poruncise” (Luca 1:38) „Facă-mi-se după
cuvintele Tale”. „Iată roaba (robul) Domnului”
2. „Cântarea Mariei” (Luca 1:46-55). Dacă vrei! Dumnezeu te sprijineşte în lucrarea de
familie şi te răsplăteşte (Luca 1:48-49)
Familii din Biblie
Lecţia 21

FAMILIA IUBITĂ DE DOMNUL

INTRODUCERE
1. Marta, Maria, Lazăr — Trei fraţi care locuiau în Betania. Nu sunt referinţe despre
părinţii sau despre căsătoria lor.
2. Toţi erau colaboratori apropiaţi ai Domnului (Ioan 11:5). Ei făceau parte din „familia
Tatălui” (Matei 12:48-50; Marcu 10:29-30)

I. MARTA
A. Marta cea harnică şi gospodină
1. Activitate intensă (Luca 10:10)
2. Pretenţii (Luca 10:40). Domnul i-a vorbit cu iubire (Marcu 10:21; Luca 10:41-42)
B. Marta cea slujitoare şi credincioasă
1. Primirea şi slujirea oaspeţilor (Luca 10:38; Ioan 11:20; 12:2; Matei 21:17; Marcu
11:12)
2. Credinţa declarată şi dovedită (Ioan 11:24-27, 40)

II. MARIA
A. Maria cea ascultătoare („a venit iute” - Ioan 11:28-29)
1. În ascultarea Cuvântului la picioarele Domnului (Luca 10:39; Geneza 25:27)
2. În închinare (rugăciune) la picioarele Lui (Ioan 11:32; 12:3)
B. Maria cea dăruitoare
1. Vasul de nard curat (Ioan 12:3; Marcu 14:3)
2. Respectul şi lacrimile (Ioan 11:21,27, 32-34, 39)

III. LAZĂR („un oarecare” - Ioan 11:1)
A. Lazăr cel bolnav (Ioan 11:1, 5:6-8); „dacă ai fi fost aici” (Ioan 11:21,32). Alt Lazăr
bolnav (Luca 16)
1. Lazăr este bolnav (Ioan 11:1; 5:6-8). Rugăciunea surorilor lui (Ioan 11:3)
2. Lazăr a murit (Ioan 11:11,14). „Scoală-te” (Luca 7:14; 8:54; Psalmul 116:15)
B. Lazăr cel care stă la masă (prietenul Domnului - Ioan 11:11)
1. La masă cu Domnul (Ioan 12:2)
2. Pe el îl aşteaptă altă masă (Matei 26:29)

ÎNCHEIERE
1. Marta, Maria şi Lazăr au făcut ce au putut (Marcu 14:8), dar au luat partea cea bună
(Luca 10:42)
2. Domnul - „Iată cât îl iubea” - S-a înfiorat de două ori şi a plâns (Ioan 11:33-38)
Familii din Biblie
Lecţia 22

O FAMILIE DE LUPTĂTORI

INTRODUCERE
1. Viaţa este cel mai mare adus pe altar: în război - Vechiul Testament; în prigoană - Noul
Testament (Apocalipsa 12:7-11)
2. Istoria cuceririi Canaanului îi are în frunte pe biruitorii uriaşilor: Caleb (viteaz), Acsa,
Otniel (puterea lui Dumnezeu), ... (Iosua 14:12, 15)

I. CALEB: FIUL LUI IEFUNE
A. Iscoada Caleb (reprezentantul seminţiei lui Iuda - Numeri 13:6)
1. Iniţiativa plină de credinţă (Numeri 13:30; 14:6-9)
2. Prietenia, colaborarea cu Iosua (Numeri 14:6,10)
3. Călăuzirea (însufleţirea) de către Duhul lui Dumnezeu (Numeri 14:24)
4. Împlinirea voinţei lui Dumnezeu — Calea Domnului (Iosua 14:8; Numeri 14:24)
B. Războinicul Caleb (40 - 85 de ani - Iosua 14:10)
1. Era om de iniţiativă (Iosua 14:8), în frunte sau în formaţie (Iosua 14:11)
2. A crezut Cuvântul profetic (Iosua 14:6)
3. Lupta bazat pe Dumnezeu (Numeri 14:8-9; Iosua 14:12)
4. Trăia cu Dumnezeu căci avea inima curată (Iosua 14:7-8; Luca 8:15)
C. Moştenirea lui Caleb (binecuvântarea - Iosua 14:13)
1. Un Hebron dar cu Anachimi (Iosua 15:13-14; 14:12)
2. Binecuvântarea urmaşilor - Otniel şi Acsa (Deuteronom 1:36; Iosua 14:9)

II. ACSA
A. Acsa, fiica lui Caleb
1. Fericiri moştenite prin părinţi (Iosua 14:9)
2. Fericiri păstrate prin ascultare (Judecătorii 1:12-13)
B. Acsa, soţia lui Otniel
1. Daruri de nuntă şi de căsătorie: soţia primarului, apoi a primului ministru (Judecătorii
1:14)
2. Relaţia cu soţul şi părinţii (Judecătorii 1:14-15)

III. OTNIEL (fiul lui Chenaz - Judecătorii 1:13)
A. Căsătoria (familia - probă eliminatorie în lucrare)
1. Lupta pentru o soţie deosebită (Judecătorii 1:13; nu 3:6)
2. Comunicarea şi înţelegerea în familie (Judecătorii 1:14-15)
3. Primirea binecuvântării — nevasta (Judecătorii 1:13). Izvoarele şi râurile ce le
formează (Judecătorii 1:15)
B. Otniel judecător şi conducător militar în Israel
1. A slujit Domnului într-o vreme idolatră (Judecătorii 3:4-8)
2. Un om pus în slujbă de Dumnezeu prin Duhul (Judecătorii 3:9-10)
3. Un judecător cu trei mâini (Judecătorii 3:10). A obţinut pace afară şi odihnă în ţară
(Judecătorii 3:11)

ÎNCHEIERE
1. Oameni de încredere în vremuri de criză şi război (Numeri 13:30; Judecătorii 3:9)
2. Împletirea domeniilor vieţii: trăire, slujire, familie (Judecătorii 1:12-13)
Familii din Biblie
Lecţia 23

O FAMILIE DE PREOŢI

INTRODUCERE
1. Aaron levitul, fiul lui Amram şi Iochebed (Exodul 4:14; 6:20)
2. Fii: Nadab, Abihu, Eleazar, Itamar. Nepot: Fineas (Exodul 28:1)

I. AARON
A. Preotul Aaron (Exodul 4:27;5:4)
1. Aspecte pozitive:
a) un bun orator (Exodul 4:14); fără cusur trupesc (Levitic 21:21)
b) un om supus (locul secund), sprijinea mâinile lui Moise (Exodul 17:12),
purtătorul lui de cuvânt înaintea lui Faraon (Exodul 7:1-2) şi a poporului (Exodul 4:30;
16:9; 24:1-2)
c) un om care a dorit şi s-a bucurat de eliberarea din Egipt – a trăit şi s-a luptat
pentru aceasta (Exodul 4:14), iar Dumnezeu l-a învăţat cum şi ce să facă (Exodul 4:15)
2. Aspecte negative - slăbiciuni (Evrei 5:2-3):
a) a fost influenţat de popor şi provocat la păcat (Exodul 32:21-25)
b) a acţionat după mintea sa (Exodul 32:1-5)
3. Aspecte specifice: toiagul lui Aaron (Numeri 17); foc pe altar (Levitic 9:22-24);
viţelul lui Aaron (Exodul 32); iertat prin mijlocirea lui Moise (Deuteronom 9:20; Levitic
5:5-6; 8:36)
4. Slujba preotului (Exodul 4; Numeri 20):
a) mijlocitor între oameni şi Dumnezeu (Exodul 5:1; Exodul 28:29)
b) mesager între Dumnezeu şi oameni (Maleahi 2:4-9)
B. Familistul Aaron
1. Soţia – Elişeba (Exodul 6:23; Levitic 21:7, 13-15)
2. Copiii – părtaşi la lucrurile sfinte (Levitic 2:3; 7:35; 22:1-3; 21:9)

II. FIII LUI AARON
A. Nadab şi Abihu
1. Cei dintâi participanţi pe Sinai la darea Legii – au văzut pe Domnul (Exodul 24:9,11)
2. Au făcut ce nu era poruncit – foc străin (Levitic 10:1-2)
B.Eleazar şi Itamar
1. Eleazar – al doilea mare preot (Numeri 20:26-28), a intrat în Canaan alături de Iosua
(Iosua 19:51; 24:33)
2. Itamar – preot (Numeri 3:4), cu responsabilităţispecifice (Numeri 4:16,28-33)
C. Fineas (ales prin legământ de Domnul)
1. Trăirea în adevăr şi neprihănire (Numeri 25)
2. Tratarea promptă a problemelor, pe malurile Iordanului (Iosua 22:13,16-20,31)
3. Fermitatea în cazul păcatului beniamiţilor (Judecătorii 20:26-28)

ÎNCHEIERE
1. Primii preoţi, dintr-un neam de preoţi (Exodul 19:6; Apocalipsa 5:10; 2 Petru 2:9)
2. O slujbă de sfinţenie şi cinste (Exodul 28:2,36)
Familii din Biblie
Lecţia 24

FAMILIA CARE PĂSTREAZĂ CREDINŢA

INTRODUCERE
1. Avraam, Isaac, Iacov – liderii familiilor. Avraam – a primit credinţa. Isaac – a păstrat, a
păzit ceea ce a primit şi a transmis generaţiilor următoare (Galateni 3:6-9)
2. Isaac şi Rebeca, doi credincioşi obişnuiţi, totuşi mari credincioşi (Evrei 11:20)

I. ISAAC
A. Isaac – fiul lui Avraam – fiul lui Dumnezeu
1. Educaţia (Geneza 18:19; 26:5)
2. Experienţe (împreună cu Avraam):
a) naşterea – o făgăduinţă exactă (Geneza 17:19,21)
b) jertfirea în ascultare – dovada credinţei (Geneza 22), o prefigurare a jertfei
Fiului, prin darul Tatălui (Filipeni 2:8)
1. Mesaje divine (direct de la Domnul) în momente speciale - foamete, ostilităţi:
a) în Gherar: făgăduinţa Canaanului, atribuit lui şi urmaşilor lui (Geneza 26:1-6)
b) la Beer-Şeba: ocrotire, binecuvântare (Geneza 26:23-25)
2. Raporturile cu oamenii
a) Pizmuit, urât (Geneza 26:14,27)
b) Pace (Geneza 26:20-23), bună vecinătate (Geneza 26:26-33)
B. Isaac - soţul Rebecăi şi tatăl lui Esau şi al lui Iacov
1. Călăuzirea în căsătorie, prin Eleazar (Geneza 24:48,63). Aportul îngerilor familiei
(Geneza 24:7):
a) poruncile concrete ale lui Avraam şi angajamentul tuturor (Geneza 24:3,6,9)
b) rugăciunea lui Eleazar: cerere (Geneza 24:12), mulţumire (Geneza 24:26, 27,
52)
c) evaluarea rezultatelor: iubire – Isaac, mângâiere – Rebeca (Geneza 24:66-67)
2. Viaţa lui de familie cu Rebeca - între minciună şi iubire (Geneza 26:7-10):
a) încercarea credinţei în Dumnezeu şi căsătorie – Rebeca (Geneza 25:21)
b) lipsa comunicării ş a înţelegerii (Geneza 27:5), remediată ulterior (Geneza
27:46; 28:1)
3. Viaţa lui ca tată:
a) stări slabe - favoritisme (Geneza 25:28); lipsa călăuzirii - orbire (Geneza 27:1)
b) stări bune: transmiterea învăţăturii, a binecuvântării - altare (Geneza 26:25).
Binecuvântarea (Geneza 27:1-4; 28:1-4)

II. REBECA
A. Fecioara Rebeca (Geneza 24:16)
1. O fată dintr-o familie bună (Geneza 24:25,31,32). O legătura bună cu părinţii (Geneza
24:28, 57).
2. Un caracter ales: bunătate şi dărnicie (24:16-19)
B. Femeia Rebeca
1. O femeie cu o bună călăuzire (Geneza 24:58; 27:8, 43)
2. Greşeli: dezbinare în familie (Geneza 25: 27, 28); în final legăturile se refac (Geneza
27:26)
ÎNCHEIERE
1. Isaac, omul bogat (Geneza 26:12-13) dar care se temea de Domnul (Geneza 31:53)
2. Rebeca, femeia în diferite momente ale vieţii (Geneza 27:46)
3. Copiii: Esau – copilul ce leapădă credinţa (Geneza 25:32,34); Iacov – păcătosul
mântuit (Geneza 28:16-17)
Familii din Biblie
Lecţiile 25-26

FAMENII DIN BABILON

INTRODUCERE
1. Statutul biblic al famenilor: Vechiul Testament — de la blestem la binecuvântare
(Deuteronom 23:1; 2 Regi 20:18; Isaia 56:3-5); Noul Testament — în funcţie de darul
spiritual şi de împrejurări - dedicare totală pentru Domnul (Matei19:12; 1 Corinteni 7:8,
26, 32, 40)
2. Daniel şi cei trei: Hanania, Mişael şi Azaria (Daniel 1:6-7)

I. DANIEL (alături de Noe şi Iov - Ezechiel 14)
A. Autobiografia
1. Sorgintea: evreu, prinţ bogat (Daniel 1:3)
2. Educaţia: primară în Israel (Daniel 1:4), superioară în Babilon (Daniel 1:4-5), educaţia
spirituală a primit-o la Ierusalim şi a dezvoltat-o în particular (Daniel 1:17)
3. Activitatea în viaţă: căpetenia înţelepţilor (Daniel 2:48), famen dregător (Daniel 11:1)
4. Perioadă istorică: de la Nebucadneţar la Cir (606 - 534 î.e.n.)
B. Tânărul Daniel
1. Condiţii şi calităţi moştenite:
a) înzestrări naturale: fără cusur trupesc, frumos, inteligent (Daniel 1:4)
b) oportunităţi: neam ales (Daniel 1:3), alegerea pentru curtea împăratului (Daniel
1:4)
c) dezavantaje; greutăţi: robia (Daniel 1:4-5), presiunea mediului babilonean
(Daniel 1:7-11)
2. Condiţii şi calităţi dobândite:
a) încadrarea în slujbă (Daniel 1:19-20)
b) efortul propriu: hotărârea de sfinţenie (Daniel 1:8), înfrânarea (Daniel 10:3),
înţelepciunea şi politeţea (Daniel 1:8; 2:14-16)
c) rezultate (Daniel 1:17, 20; 2:14)
C. Omul Daniel („un duh înalt” – Daniel 6:3)
1. Daniel, om de stat: o eminentă minte politică, culturală şi ştiinţifică (Daniel 4:8; 5:11-
12):
a) activitatea în două imperii, în care a fost mereu avansat (Daniel 2:48-49; 6:3)
b) calităţi: integritate şi credincioşie (Daniel 6:4-5), înţelepciune şi capacităţi
deosebite (Daniel 1:20; 6:4b), lepădare faţă de lucrurile pământeşti (Daniel 5:5-17),
poziţie dreaptă şi curată faţă de suverani şi colegi (Daniel 4:27,34-37; 6:26-27). Daniel a
dat şi a cerut toată slava pentru Dumnezeu (Daniel 2:27-28; 5:23) şi de trei ori a obţinut-o
la nivelul imperiului (Daniel 2:47; 4:34-37; 6:26-27)
2. Daniel - profetul apocaliptic al Vechiului Testament:
a) activitatea: vedenii (Daniel 2:19; 7:1), cuvânt profetic prin îngeri (Daniel 9:21-
23), despre istoria lui Israel şi a neamurilor (împărăţiile)
b) comportament profetic: reverenţă, teamă, tulburare, jale, pace (Daniel 4:19;
8:27; 10:2,9), preocupare, dorinţă, dedicare (Daniel 2:22; 7:19), odihnă şi răsplată (Daniel
12:13)
D. Relaţia lui Daniel cu Dumnezeu (Daniel, omul rugăciunii)
1. Rugăciunea permanentă, regulată (Daniel 6:10)
2. Rugăciunea specială (Daniel 1:9):
a) Daniel 2:20-23 – 12 referiri la Dumnezeu (Daniel 2:28-30)
b) Daniel 9:4-19 – necesitatea împlinirii poruncilor (Daniel 9:4), dreptatea
pedepsei (Daniel 9:7-8), iertarea de la Domnul, în dragostea Lui (Daniel 9:9-13,17-19) –
Daniel, omul ascultat la prima rugăciune (Daniel 10:12,13), slujea necurmat (Daniel 6:16,
20, 22)
3. Încercarea (Daniel 6) şi încrederea în Dumnezeu (Daniel 6:23; 1 Petru 4:19)

II. HANANIA, MIŞAEL, AZARIA
A. Unitatea (toţi au luat examenele cu nota zece - Daniel 1:19-20)
1. În tinereţe şi la şcoală - nonconformismul faţă de Babilon (Daniel 1:10-15)
2. În rugăciune (Daniel 2:17-18) şi slujire (Daniel 2:49)
3. În lucrare şi încercare (Daniel 3:12, 16-18) - în birou şi în cuptor (Daniel 3:30)
B. Încercarea
1. Ura colegilor (Daniel 3:8)
2. Slujirea permanentă (Daniel 3:18) şi încrederea în Dumnezeu (Daniel 3:28)
3. Acceptarea sacrificiului (Daniel 3:18, 28), au înălţat pe Dumnezeu (Daniel 3:28-29),
apoi au fost înălţaţi şi ei (Daniel 3:30)

ÎNCHEIERE
1. Scopul vieţii lor şi a noastre - slava lui Dumnezeu (Daniel 2:23; 4:37)
2. Daniel – om prea iubit şi scump (Daniel 9:23; 10:11)
3. Sfârşitul lucrării: asigurarea odihnei şi a mântuirii ca răsplată (Daniel 12:13)
Familii din Biblie
Lecţiile 27-28

FAMILIA CU MULŢI COPII

INTRODUCERE
1. Familia lui Iacov: 13 copii, peste o sută de urmaşi (împreună cu nurorile şi nepoţii), o
ţară (Israel)
2. O familie numeroasă cu multe probleme.

I. IACOV (Israel)
A. Relaţia lui cu Dumnezeu (Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov - Exodul 3:15)
1. Mesaje din partea lui Dumnezeu: deasupra scării (Geneza 28:12-13), la baza scării
(Geneza 35:13):
a) cunoaşterea - convertirea (Geneza 28:13-15); promisiuni şi angajamente
(Geneza 28:16-17; 20-22)
b) plecarea din Padan-Aram (Geneza 31:13)
c) binecuvântarea (Geneza 32:28)
d) sosirea în Canaan - reiterarea făgăduinţelor (Geneza 35:1, 9-12,14)
e) plecarea în Egipt (Geneza 46:2-4)
2. Rugăciunea lui Iacov – altarele sale într-o lume idolatră (Geneza 33:20):
a) în noaptea binecuvântării (Geneza 32:9-12,26)
b) altarul cu familia (Geneza 35:7)
3. Iacov, profetul (Geneza 49:1-28; 48:19-21)
B. Relaţia lui cu oamenii (Geneza 32:28)
1. Căsătoria:
a) ascultarea de Dumnezeu – în ascultare de părinţi şi slujire (Geneza 28:1-2; 8-9;
29:18)
b) mesaje de călăuzire (Geneza 28:14)
c) poligamia (Geneza 29:27; Rahela – Geneza 30:5; Lea – Geneza 30:9)
2. Iacov şi soţiile sale:
a) aspecte comune: consiliul familial (Geneza 31:4-16), libertatea femeilor –
numele copiilor (Geneza 29:32-35), excepţie – Geneza 35:18)
b) ordinea iubirii (Geneza 33:1-3); Rahela apoi Lea (Geneza 29:2,30,20; 30:16;
49:31)
3. Iacov la socri (Geneza 30:25-26,30):
a) întâi la rudenii (Geneza 29:11-14,21; 1 Timotei 5:2)
b) aspecte pozitive - legământ, mărturie (Geneza 31:44,52), simbria cu probleme
şi binecuvântarea (Geneza 30:27; 31:1)
c) aspecte negative - polemica naşterilor (Geneza 31:1-2), plecarea neoficială
(Geneza 31:20,21,27,31)
4. Iacov şi neamurile din jur (Geneza 29:4; 34:1,30)
5. Iacov şi Esau (Geneza 32:2-4; 33:8,15)
6. Iacov şi copiii:
a) a atribuit naşterile lui Dumnezeu (Geneza 29:31,35; 30:2,17, 22; 33:5)
b) a dat copiilor porunci până la moarte (Geneza 49:33), apoi binecuvântarea
(Geneza 49:2-28; 50:16-17)
c) i-a condus la o închinare adevărată (Geneza35:2-5)
d) a avut multă durere şi necaz (Geneza 34:30; 37:35; 42:38; 43:14,28)
e) a avut parte de o înviorare finală (Geneza 45:27). Dorinţă bună pentru urmaşi
(Geneza 45:15-18)

II. SOŢIILE
A. Lea (soţia pe care o ai, păstreaz-o!)
1. Femeia care suferă în iubire (Geneza 29:31-35) dar se luptă pentru soţ (Geneza 36:15
-16)
2. Femeia care şi-a găsit liniştea în rolul de mamă şi lauda Domnului (Geneza 29:35;
31:13)
B. Rahela (soţia iubită, iubeşte-o!)
1. Rahela cea frumoasă dar capricioasă şi idolatră (Geneza 30:1; 31:19,35)
2. Rahela la Betel - cea dreaptă (Geneza 35:2,4,16-18)

III. COPIII LUI IACOV („oameni de treabă” – Geneza 42:11,31)
A. Dina
1. Dina - ispita ieşirii în lume - ispita iubirii (Geneza 34:1-3)
2. Sihem - pericolul contopirii lui Israel cu cananiţii (Geneza 34:8-10,21:23)
B. Ruben
1. Pierderea întâietăţii datorită curviei (Geneza 35:22)
2. Răspunderea celui mai mare (Geneza 37:22, 29, 30)
C. Levi şi Simeon – recurgerea la forţă, o metodă firească (Geneza 34:7,25,26; 49:5-7)
D. Iuda ( liderul familiei - 1 Cronici 5:2; Geneza 46:28)
1. Înainte de pocăinţă: plecarea de acasă, prieteniile rele (Geneza 38:1-2; 12-20); vânzarea
lui Iosif (Geneza 37:26-28)
2. După pocăinţă: stop curvie, vânzare şi necaz la părinţi (Geneza 38:26; 44:18,33,34)
E. Fiii Bilhei şi Zilpei (Geneza 37:2,17-20)
F. Iosif – copilul de excepţie
1. Relaţia lui cu Dumnezeu (Geneza 39:2,21,23):
a) visurile, darul profetic, înţelepciunea (Geneza 37:6,7,9; 50:25)
b) trăirea sfântă (Geneza 39:9; 42:18)
c) activitatea şi binecuvântarea (Geneza 39:5,23)
2. Relaţia cu familia – iubirea (Geneza 45:1-2):
a) pocăinţa, ascultarea (Geneza 37:12); grija (Geneza 45:23; 47:12,29-31; 48:1-2)
b) fraţii – provocare spirituală (Geneza 40:24-25; 50:24-25); prevenirea răului
(Geneza 37:2)
c) pentru toţi – un ghid spiritual (Geneza 37:9-10; 45:5-8): părtăşia la bine
(Geneza 45:13-15)
3. Relaţia cu egiptenii (lumea):
a) răutatea oamenilor şi vitregia vieţii (Geneza 39:19-20; 40:14-15,23)
b) activitatea, slujba pentru ţară (Geneza 41:38-39; 47:25-26)
c) prezentarea lui Dumnezeu (Geneza 40:8; 41:16,28)
4. Neprihănirea lui Iosif:
a) curăţia (Geneza 39:7-12)
b) bunătatea (Geneza 50:19-21)
c) credincioşia (Geneza 37:16,18; 50:4,5,21). Iosif – domnul fraţilor săi – prototip
al lui Isus Hristos (Geneza 49:24-25)
ÎNCHEIERE
1. Iacov a trăit 147 de ani (Geneza 47:9) şi a avut mesaje în momente speciale (Geneza
28:15; 48:15-16)
2. Soţiile - mame, o suferinţă împletită cu împlinirea menirii (Rut 4:11)
3. Fiii lui Iacov – întâi cu greşeli (Geneza 42:21-22), apoi uniţi şi „pocăiţi” (Geneza 46:7;
50:12)
4. Iosif – copilul credincios care răscumpără familia - omul de sacrificiu (Geneza 45:7)
Familii din Biblie
Lecţia 29

FAMILIA CARE AŞTEAPTĂ UN COPIL

INTRODUCERE
1. Stări familiale - cu sau fără copii, întâi soţ şi soţie, apoi părinţi
2. Samson – copilul aşteptat în mod natural şi apoi sub făgăduinţa divină (Judecătorii
13:2-3)

I. MANOAH (Danit din Ţorea – Judecătorii 13:2)
A. Manoah în aşteptarea copilului (o experienţă nouă)
1. Rugăciunea – cerere pentru edificare, pentru a fi învăţaţi, ascultată imediat
(Judecătorii 13:9-10)
2. Înţelegerea (Judecătorii 13:11-14), informare specifică pentru tată şi mamă . Cine este
îngerul? (Judecătorii 13:17)
3. Darul şi recunoştinţa (Judecătorii 13:15-17; 19:22). Prezenţa Domnului – între minune
şi teamă (Judecătorii 13:20-21)
B. Manoah – tată
1. Necazuri (Judecătorii 14:2-5,10,19)
2. Bucurii (Judecătorii 13;24-25)

II. SOŢIA LUI MANOAH (o femeie ce a aşteptat mult să fie mamă - Judecătorii
13:2)
A. Prima arătare a îngerului (Judecătorii 13:3-7)
1. Date generale (Judecătorii 13:3)
2. Date speciale: va fi închinat Domnului, va izbăvi pe Israel de filisteni (Judecătorii
13:4-5)
B. A doua arătare
1. Procedura, aşteptarea (Judecătorii 13:9-11)
2. Înţelegerea tripartită: Îngerul Domnului, soţul, soţia (Judecătorii 13:11-12)
C. Relaţia ei cu Manoah
1. Comunicarea tuturor evenimentelor, angajamentelor (Numeri 30:6-8; Judecătorii 13:6-
7)
2. Ea cedează soţului locul pentru încheierea înţelegerilor, ajutându-l (Judecătorii
13:10,23)

III. SAMSON (judecător 20 de ani - Judecătorii 16:31)
A. Greşelile lui Samson
1. Metode nebiblice la căsătorie (Judecătorii 14:2-4,7) şi tovărăşii rele (Judecătorii
14:11,20; 16:1)
2. Greşeala capitală (Judecătorii 16:6-20)
B. Izbânzile lui Samson
1. Izvorâte din chemarea specială (Judecătorii 15:14,18,19; 16:20-30)
2. Principiul „lepădării în timp”, cu stări de revenire (Judecătorii 14:5-6; 19:16,20)
ÎNCHEIERE
1. Soţii aceştia au procedat bine cu copilul mic, dar au acţionat greşit când el a fost mare
(Judecătorii 13:8; 14:10)
2. Samson - omul care a dorit împlinirea (izbăvirea) profeţită de Domnul, însă nu a lucrat
după Legea Lui, ci a acţionat sub impulsul poftelor lui (Judecătorii 15:3; 16:28)
Familii din Biblie
Lecţia 30

O FAMILIE ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU

INTRODUCERE
1. Părinţii: Zebedei şi Salome
2. Copii: Iacov ş1 Ioan - ucenici a lui Isus (Matei 10:2; Marcu 3:7)

I. PĂRINŢII
A. Zebedei
1. Un soţ şi tată fără cuvinte dar cu nume – este menţionat de cel puţin de şapte ori (Matei
4:21; 10:2)
2. Un tată ce şi-a ţinut copiii aproape de el şi împreună (Matei 4:21), deşi erau
Boanerghes (Marcu 3:17)
B. Salome
1. Cererea Salomei - un gând bun de mamă, ce trebuie racordat la voia Domnului (Matei
20:17a,20,21)
2. Slujirea Salomei: în timpul activităţii Domnului şi după înviere (Marcu 15:40; 16:1)

II. COPIII (ucenici şi apostoli)
A. Iacov ş1 Ioan
1. Chemarea şi locul în împărăţie (Matei 4:21; Luca 5:10
2. Dorinţa familiei Zebedei (Matei 20:22; Marcu 10:35-40); poziţia celor zece (Marcu
10:41); cererea din Samaria (Luca 9:54-55)
B. Grupul celor trei ucenici: Iacov, Ioan, Petru
1. Învierea fiicei lui Iair (Marcu 5:37)
2. Schimbarea la faţă (Matei 17:9)
3. Rugăciunile din Ghetsimani (Matei 26:37-41)
B. Iacov
1. Ucenicul
2. Apostolul:
a) prezent în lucrarea din Ierusalim (Fapte 1:13; 2:14; 5:12)
b) martirizat de Irod (Fapte 12:12)
C. Ioan
1. Ucenicul:
a) a venit între primii doi din discipolii lu1 Ioan Botezătorul (Ioan 1:35-40)
b) „uenicul pe care-L iubea Isus” (Ioan 13:23; 19:26; 20:2; 21:7, 24)
2. Apostolul:
a) colaborarea strânsă cu Petru (Galateni 2:9), Iacov – înlocuit cu Iacov, fratele
Domnului: de la Ghetsimai la Golgota (Ioan 18:15-16; 20:2-8); de la Poarta Frumoasă în
Samaria (Fapte 3:1-5; 4:1,7,19; 8:14-17)
b) chemări speciale, separate - Petru vorbea, Ioan scria (Ioan 21)
3. Scriitorul - profetul
a) scrieri autentice despre Isus (Ioan 20:31; 21:24; 1 Ioan 1:1)
b) cea mai înaltă prorocie – ultima – viziunea finalului şi împărăţiei (în Patmos –
Apocalipsa 1:9)
ÎNCHEIERE
1. Părinţii fac pentru copii tot ce pot, însă dacă vor devenii ucenici, va face Domnul tot ce
a hotărât (Marcu 1:17)
2. Iacov — unul din cei trei
3. Ioan — întâi cu Andrei, apoi cu cei doi, Petru şi Iacov, după aceea cu Petru şi în final
singur. El încheie Biblia (Apocalipsa 22:20-21)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 1

ROBIA EGIPTEANĂ

INTRODUCERE

1. Istoria evreilor a trecut prin Egipt venind dinspre răsărit – Eden – reîntorcându-se în
Canaan (simbolul noului Eden)
2. Un Gosen în Egipt (sclavia păcatului)

I. PROFEŢIE ŞI ISTORIE
A. Făgăduinţe şi legăminte
1. Canaanul a fost promis lui Avraam (Geneza 12:1; 13:14-15; 15:7-18); a fost şi el în
Egipt (Geneza 12:10-20)
2. Iacov (Israel) şi Egiptul (Geneza 46:3-4; 48:21)
B. Istoria robiei
1. Date istorice: migrarea a fost înainte sau în timpul invaziei hycsoşilor, robia după
căderea lor, iar Exodulul aproximativ în perioada 1450 – 1250 î.Hr. (Exodulul 1:8; 1 Regi
6:1)
2. Explicaţii: omul este străin (peregrin) şi trudeşte pe pământul pe care păcătuieşte –
starea fiilor lui Iacov (Geneza 42:21-22)

II. ROBIA EGIPTEANĂ
A. Prezentare
1. Rezultatul politicii egiptene – o influenţă spirituală puternică împotriva plecării din ţară
(Exodulul 1:9-10)
2. Muncă silnică – lagăre (Exodulul 1:11, 13-14; 2:21)
3. Situaţia demografică (Exodulul 1:7, 12, 15-22)
B. Caracteristici
1. Dumnezeu a anticipat şi controlat situaţia (Exodulul 2:23-25; 3:7)
2. Libertatea şi prosperitatea sunt haruri, nu obligaţii divine (1 Timotei 2:1-2)

III. ELIBERAREA (utopie sau realitate?)
A. Imposibilitatea eliberării
1. Strigăte deznădăjduite (Exodulul 2:23)
2. Eşecul lui Moise – încercări umane (Exodulul 2:11-15; Fapte 7:22-25)
B. Intervenţia divină
1. Legământul şi rugăciunea evreilor – izvorul credinţei (Exodulul 3:15-17; 2:23)
2. Trimiterea lui Moise (Exodulul 3:8-10; 4:13; 5:1-23; 6:1; Psalmul 40:7-8)

ÎNCHEIERE
1. Trăirea în Egipt cu dorul evadării – ori în viaţă, ori după moarte (Geneza 50:24-26)
2. Condiţia Egiptului (lumea) – gemete cu dorinţe şi credinţă (2 Corinteni 5:2-5, 7; Evrei
11:6)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 2
ELIBERAREA

INTRODUCERE
1. Eliberarea din robia egipteană – atribuirea identităţii şi independenţei Israelului – o
lucrare divină cu accept uman (Exodulul 3:8-10)
2. Răscumpărarea – eliberarea din sclavie prin plata unui preţ – sângele mielului pascal –
Isus Hristos (Romani 3:20, 24; 1 Corinteni 1:30)

I. ISTORIA ELIBERĂRII (de necrezut – Exodulul 6:9)
A. Împotrivirea lui Faraon
1. Procedura lui Moise şi a lui Aaron (Exodulul 5:1; 9:1)
2. Tergiversarea liderilor Egiptului (Exodulul 8:8, 15, 28-32)
B. Noaptea Paştelor (după 430 ani – Exodulul 12:40)
1. Ultima pedeapsă (Exodulul 12:29-30)
2. Decretul de eliberare (Exodulul 12:31-33)

II. ELIBERAREA ISRAELULUI
A. Făgăduinţele eliberării
1. Eliberare prin legământ (Exodulul 6:5, 8; Deuteronom 6:7-8; 2 Petru 1:2-4; Efeseni
2:8-9)
2. Cunoaşterea Eliberatorului (Exodulul 6:2-7; 20:2)
B. Scopul eliberării
1. Libertatea slujirii lui Dumnezeu (semn – Exodulul 3:12; exprimare – Exodulul 3:18;
8:1, 20; 19:5-6; 1 Petru 2:9-10)
2. Forma slujirii – afară din Egipt cu tot ce aveau (Exodulul 8:25-27; 10:8-11, 24-26;
Fapte 19:8-9; Evrei 13:13-14)
C. Modalitatea eliberării
1. Preambul (dovada puterii eliberatoare) pentru evrei (Exodulul 4:2-9); pentru egipteni
(Exodulul 7:9-12; Marcu 1:23-26)
2. Puterea divină absolută asupra demonilor (Exodulul 18:10-11; 8:19; 7:4-5; 3:21; 11:3;
7:22; 8:7,18)
3. Judecăţi selective (Exodulul 8:21-22; 9:14-16; Psalmul 91:1-11). O imagine a
eliberării finale (Apocalipsa 16:1-7)
D. Simbolul eliberării (Paştele – a trece pe alături, a cruţa)
1. Ritual pentru cei circumcişi (Exodulul 12:2-11, 43, 48)
2. Însemnătate prin credinţă: sânge – ispăşire; azime – curăţie; verdeţuri amare – condiţia
vieţii (Evrei 11:28; 12:13, 26, 27)

ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu - stăpân absolut oricând; demonii şi oamenii Îl vor recunoaşte pe
Eliberatorul Mesia (Matei 20:28)
2. Eliberarea e începutul; Paştele te echipează pentru drum şi luptă (Exodulul 12:11)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 3

ÎN JURUL APEI

INTRODUCERE
1. Apa – element de bază al lucrărilor divine (Geneza 1:2; 1 Ioan 5:6, 8)
2. Trecerea Mării Roşii – pecetluirea eliberării (Exodulul 14:13)

I. PLECAREA DIN EGIPT
A. Traiectoria lui Dumnezeu pentru Israel
1. Spre Marea Roşie (Exodulul 13:17-21)
2. Drum şi popasuri sub călăuzire (Exodulul 14:1-2; Numeri 9:15-23)
B. Ultima minune – judecata între Israel şi Egipt (Exodulul 14:3-4)
1. Conflictul armat – forţa (Exodulul 14:5-14)
2. Strategia divină : norul (Exodulul 14:19-21); vântul (Exodulul 14:16, 21-22, 25, 27)
C. Pustia – problema nr. 1: apa
1. Mara (Exodulul 15:22-25)
2. Elim (Exodulul 15:27)
3. Refidim (Exodulul 17:1-7)

II. LA HOTARUL DE APĂ
A. Pragul libertăţii
1. Marea Roşie – hotarul Egiptului rămas de acum fără putere (Exodulul 14:30-31; 1
Corinteni 10:1-2)
2. Evreii între egipteni, Faraon (lumea, diavolul) şi apă (moartea pentru păcate) salvaţi
prin izbăvirea Domnului (Isus), iar egiptenii condamnaţi (Exodulul 14:10-11, 26; 15:4-11)
B. Călăuzirea de la mare spre izvoare
1. Libertatea cârmuită înţelept de Duhul (Exodulul 15:13); pentru unii viaţă, pentru alţii
moarte (2 Corinteni 2:15-16)
2. Mântuirea e însoţită de purtarea de grija zilnică – salvaţi, înfiaţi şi hrăniţi (Exodulul
14:11; 17:2; Matei 6:33; 2 Corinteni 2:14)
3. Popasurile de încercare a vieţii – amar, dulce, sec (Apocalipsa 10:9; Psalmul 63:1-2;
Exodulul 15:1-2b)

ÎNCHEIERE
1. Evreii – de la strigăte la cântare (Exodulul 2:23; 14:15; 15:1). Egiptenii morţi la ţărm –
viziune apocaliptică (Apocalipsa 7:9-14; 20:13; Exodulul 14:30; 15:17-19)
2. Între Egipt şi Canaan: liberi (mântuirea întâi); urmează pustia şi intrarea în Canaan
(trăirea încercată); stăpâni (mântuirea a doua – finală)
Din Egipt spre Canaan
Lecţiile 4-5

ISPITELE PUSTIEI

INTRODUCERE
1. Pustia a fost mare şi grozavă (Deuteronom 1:19), dar Dumnezeu a fost şi mai mare
(Deuteronom 4:34-35)
2. Ispitele sunt provocate de Satan şi dacă omul nu le biruie, ele au ca scop răzvrătirea
omului împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 78:40-43; 1 Corinteni 10:5, 11, 13)

I. ISPITELE COMUNITĂŢII (singur „nu-i bine”, mai mulţi „e rău”)
A. Neînţelegerile (Exodulul 24:19)
1. Pricini sau neînţelegerea gândului, limbajului (Exodulul 18:13, 20, 26-26)
2. Păcate aferente (Evrei 21:18-19, 23; Leviticul 24:10-14)
3. Biruinţa:
a) judecata dreaptă (Deuteronom 1:16-17; 1 Corinteni 6:1-6)
b) îngăduinţa, iertarea (1 Corinteni 6:7; Coloseni 3:13-14)
B. Răzvrătirea (Deuteronom 9:24)
1. Neacceptarea autorităţii; fără „frâu” (Exodulul 32:25); democraţia prosperităţii
(Numeri 16:1-3, 12-14; Psalmul 106:16; Numeri 14:12; 16:41)
2. Dezorganizarea (Numeri 2:2, 34 – steagul casei, seminţiei)
3. Biruinţa:
a) acceptarea şi exercitarea autorităţii (Exodulul 32:26-29)
b) autentificarea divină (Numeri 16:5, 11; 17:2-5; 11:16-17)

II. ISPITELE UZURII (gherilele diavolului – Numeri 21:4-5)
A. Nevoi şi ispite frecvente
1. Popor (Numeri 11:6; 20:14-21; 21:4; Ezechiel 18:24)
2. Conducători (Numeri 20:10-13; Psalmul 73:1-28)
B. Biruinţa în timp – 40 ani (Deuteronom 8:2)
1. Vegherea – alergarea (Evrei 12:1-4, 12, 16)
2. Modele: Moise (Deuteronom 10:10-11); Iosif (Geneza 39)

III. ISPITELE MATERIALE
A. Condiţii de viaţă – moduri de încercare (Deuteronom 8:3)
1. Bogăţia – pentru păcătoşi este o îngăduinţă, iar pentru credincioşi un har (Geneza 3:19;
4:12; Deuteronom 8:17)
2. Întreţinerea necesară este o asigurare pentru credincioşi (Deuteronom 8:3; Neemia
9:15; Matei 6:25, 33-34; 1 Timotei 6:7-8)
3. Sărăcia – foametea (Deuteronom 2:7; Leviticul 26:26)
B. Ispitele poftelor fizice – dorinţele cărnii (Psalmul 106:15)
1. Pofta inopinată, selectivă – pretenţii schimbătoare (Psalmul 78:18; Numeri 11:1, 4, 6,
34)
2. Surplusul nefolositor – neîncrederea în Dumnezeu (Psalmul 78:19-22; Exodulul 16:20;
Matei 6:19-20; Apocalipsa 18:9, 17). Pustia nu-i Egiptul cu muncă şi mâncare din
„belşug”, ci activitate la timp, plus timp subvenţionat de Domnul pentru slujire (Exodulul
15:35; 16:22-24; Leviticul 25:21-22; Numeri 15:32-35; Deuteronom 32:10)
IV. ISPITELE SPIRITUALE
A. Idolatria (poruncile 1,2,3; cea mai mare ocară pentru Domnul - Neemia 9:18; Psalmul
106:19-21)
1. Zeii Egiptului – vechile influenţe spirituale (Exodulul 32:1-4; Luca 11:24)
2. Idolii popoarelor din jur acceptaţi din plăcere, nu de frică – curvia spirituală şi fizică
(Exodulul 34:14-17; Numeri 25; Corinteni 7:1; Iacov 4:4-5)
B. Necredinţa (pierderea credinţei)
1. Baza credinţei – eliberarea – darea Legii (Deuteronom 1:30-31; Psalmul 78:4-8, 30-33)
2. Urmarea necredinţei (neîncrederii) – frica de cananiţii uriaşi (Numeri 13:27-28; 14:1-2,
11)
3. Cazul Caleb - inima curată păstrează credinţa (Iosua 14:7-8; Matei 5:8; 1 Timotei 1:5,
19; Proverbele 33:21; Psalmul 16; 2 Cronici 25)

ÎNCHEIERE
1. Încercarea cu iubire în iubire (Deuteronom 1:27; 7:8; 8:2, 5)
2. Cei ce păcătuiesc mor în timp (Deuteronom 2:14-15; Exodulul 34:6-7)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 6

LEGEA LUI DUMNEZEU

INTRODUCERE
1. Legea (cele zece porunci) scrisă de două ori de însuşi Dumnezeu şi rostită pe muntele
Sinai (Deuteronom 9:10; 10:4; 5:22)
2. Legea morală reprezintă caracterul şi voia lui Dumnezeu (Romani 7:12; Psalmul
119:142; Ioan 17:17)

I. CELE 10 PORUNCI (Exodulul 40:20)
A. Relaţia omului cu Dumnezeu
1. Unicitatea (Eu sunt), exclusivismul – monoteismul în cunoaştere, iubire, vorbire, faptă
(Exodulul 20:2-3; Deuteronom 4:35)
2. Interzicerea oricăror forme idolatre (Exodulul 20:4-6)
3. Respectul pentru Numele Domnului (Exodulul 20:7)
4. Segmentarea muncii pentru activităţi sacre (Exodulul 20:8-11; Deuteronom 5:15)
B. Relaţia omului cu aproapele
5. Instituirea ordinii şi armoniei familiale (Exodulul 20:12)
6. Recunoaşterea dreptului la viaţă (Exodulul 20:13)
7. Moralitatea în societate (Exodulul 20:14)
8. Dreptul de proprietate (Exodulul 20:15)
9. Transparenţa relaţiilor sociale (Exodulul 20:16)
10. Stăpânirea de sine – înfrânarea poftelor (Exodulul 20:17)

II. SPIRITUL LEGII
A. Perioada Vechiului Testament
1. Legea este măsura dreptăţii, binelui, adevărului contra păcatului (Romani 3:20; 7:7)
2. Legea este exercitarea autorităţii divine şi se respectă în frica de Domnul (Exodulul
20:18-20; Deuteronom 33:2; Evrei 12:18-22; Apocalipsa 4:5-11)
3. Reglementări prin legea ceremonială, civilă (Evrei 9:1, 19-22)
B. Perioada Noului Testament
1. Isus Hristos şi Legea (Matei 5:17-18; Galateni 3:24); spiritualizare, împlinire, ispăşire
(Psalmul 40:8; Ioan 14:15-16)
2. Împlinirea Legii veşnic valabilă (Psalmul 119:152, 160; Deuteronom 4:13; Romani
8:24); dorinţa de învăţare, aprofundare, păzire (Matei 5; Psalmul 119:4-5, 20, 40, 165;
Ezra 7:10; Iacov 1:25)

ÎNCHEIERE
1. Legea lui Dumnezeu (o poruncă – Adam – inocenţă, ascultare); 10 porunci – Moise –
sfinţire – păcat); 2 porunci – Isus Hristos – iubirea pentru Dumnezeu şi aproapele
(Geneza 2:17; Exodulul 20; Marcu 12:28-31; Romani 13:8-10)
2. O Lege mare şi minunată dată spre fericirea omului (Matei 5: fericirile şi cele 10
porunci; Isaia 42:21; Psalmul 19:7-11; Deuteronom 4:8; 10:10-13)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 7

LEGILE VECHIULUI TESTAMENT

INTRODUCERE
1. Legi ceremoniale: sărbători, preoţie, jertfe şi slujbe la Cortul Întâlnirii (Templu)
2. Legi civile: amplificare metodologică a legii morale pentru activitatea cotidiană a
statului Israel

I. LEGI CEREMONIALE
A. Prezentare
1. Sărbători: Sabat (este înaintea Legii, ca zeciuiala); Paşte, Cincizecime, Trâmbiţe, Ziua
Ispăşirii, Corturi, Lună nouă, An Sabatic, An de veselie (Leviticul 23; Deuteronom 16;
Numeri 28:1-8 – jertfa zilnică)
2. Jertfe: arderea de tot, jertfa de mâncare, mulţumire, ispăşire, vină (Leviticul 1-5;
Numeri 15:1-3, 16 – oficiale; Exodulul 20:24-25 – particulare). Ele trebuiau să fie fără
cusur, cu miros plăcut Domnului şi pe fond de credinţă (Evrei 13:15-16; Romani 12:1)
3. Preoţi şi leviţi (Numeri 18). Ei aveau activitate la Cortul Domnului şi slujeau ca
Judecătorii şi învăţători. Scop: relaţia cu Dumnezeu şi armonia în popor (Deuteronom
14:29)
B. Concluzii (rezolvarea problemelor spirituale ale păcatului)
1. Vechiul Testament – legământ (Evrei 9:1-7, 18-22)
2. Noul Testament – legământ (Evrei 8:1; 7:25-26; 9:8-14; 1 Petru 2:4-5, 9-10)

II. LEGI CIVILE
A. Domenii
1. Codul judecătoresc: ierarhie teocratică (Exodulul 18:19-21); fără corupţie (Exodulul
23:8); martori (Deuteronom 19:15-19); pedepse (Exodulul 21:23-25; Deuteronom 25:1-3)
2. Codul funciar (viaţa agrară); o proprietate divină administrată într-un orar sfânt
(Leviticul 25:23; Deuteronom 15:1-3, 12; Leviticul 25:10; Numeri 36)
3. Codul protecţiei sociale: grija pentru săraci; o milă înţeleaptă; sclavie cu iubire
(Exodulul 21:5; 22:21-27; 23:9; Deuteronom 15:7-8; 23:24-25; 25:19-22)
4. Codul economic (Deuteronom 22-25): lucruri pierdute (Deuteronom 22:1-4); dobânzi
(Deuteronom 23:19-20); donaţii (Deuteronom 23:21-23); zilieri (Deuteronom 24:15);
preţuri şi tarife – unităţi de măsură (Deuteronom 25:13-16)
5. Codul militar - voluntariat (Deuteronom 20:1-9)
6. Codul alimentar şi sanitar: animale curate (Leviticul 11); grăsime şi sânge (Leviticul
7:23-27); animale sfâşiate (Leviticul 17:13-16); boli contagioase – lepra; necurăţia
(Leviticul 12:14); igiena publică (Deuteronom 23:9-14); medicina legală (Exodulul
21:18-22)
B. Concluzii (o societate aleasă)
1. Vechiul Testament – o lege superioară altor naţiuni (Deuteronom 4:5-8; 28:13-14)
2. Noul Testament – o interpretare mai bună (Matei 5:38-48)

ÎNCHEIERE
1. Legea ceremonială a oferit sfinţire, iar Legea civilă – o trăire în dragoste, pace şi
evlavie (Galateni 5:22-23; 1 Timotei 4:8)
2. Toate sunt sub spectrul binecuvântării sau al blestemului (Deuteronom 28:1-2, 15)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 8

INTRAREA ÎN CANAAN

INTRODUCERE
1. Un drum parcurs – trecut şi un drum de parcurs – viitor (Eclesiastul 1:9-10; 1 Ioan 3:2)
2. Prin Iordan (Marea Moartă) şi Ierihon (loc în Canaan ce nu va fi rezidit – loc al
demonilor căzuţi din poziţii cereşti)

I. SFÂRŞITUL PUSTIEI
A. A doua numărătoare (Numeri 26:1-2, 65; Deuteronom 2:14-16; Evrei 3:6, 14; 6:11-
12)
1. După ispitele pustiei, în funcţie de legile primite (Romani 2:11-16)
2. După relaţia cu de cei de afară, prin amăgirea lumii (Romani 2:17-24; Numeri 25:16-
18; Apocalipsa 2:13-14, 20)
B. A doua apă – Iordanul (un drum nou, după o noapte de odihnă - Iosua 3:1-4)
1. Pe drum după chivot şi preoţi - afirmaţiile Bibliei prin predicatori (Apocalipsa)
2. Trecerea poporului şi pietre de aducere aminte pentru urmaşi (Iosua 4:1-7)

II. SCHIMBĂRI
A. Condiţii de viaţă
1. Hrană (Iosua 5:11-12; Matei 26:29; Apocalipsa 22:1-3)
2. Îmbrăcăminte (Iosua 5:15; Apocalipsa 19:6-9)
B. Oameni ( Moise / Iosua)
1. Moise – statutul limitat în timp (Deuteronom 3:23-29; 34:1-12)
2. Iosua – o imagine a omului nou – după Cuvânt şi plin de Duh (Iosua 1:1-2, 8; Numeri
27:18; Romani 8:9-11)

III. NOI ÎNCEPUTURI
A. Iscoadele – primii în Canaan
1. Rolul informaţiilor – profeţii biblice (Numeri 13:27-30; 14:24)
2. Încurajare, călăuzire (Iosua 1:6, 18; 2:1, 23-24; 14:7-11)
B. Prima cetate cucerită: Ierihonul
1. Izbânda la sunetul trâmbiţelor – judecata pentru cananiţi – victorie pentru evrei (Iosua
6:3-5); simbolul surpării mormintelor, răpirii (1 Tesaloniceni 4:15-17; 1 Corinteni 15:51-
52; Isaia 26:19)
2. Cazuri: Acan afară; Rahav înăuntru (Iosua 7:16:25; 2:11-12; 6:25; Matei 21:31)

ÎNCHEIERE
1. Canaanul atât de dorit (la eliberare); era atât de departe şi totuşi era în faţa lor
(Deuteronom 3:25, 28; Apocalipsa 22:17, 20)
2. Permanenţa vegherii (Deuteronom 4:1-4; Matei 24:42-51); începutul şi sfârşitul
credinţei (1 Petru 1:3-9)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 9

RĂZBOAIELE CANAANULUI

INTRODUCERE
1. Canaanul era locuit de popoare sortite nimicirii (Geneza 15:16); iar schimbul s-a făcut
prin război (Efeseni 6:12)
2. Războiul a durat de la Marea Roşie până la Templu (Împărăţia păcii)

I. RĂZBOAIELE SUB MOISE (Exodulul 13:17-18)
A. La începutul pustiei
1. Războiul cu egiptenii: evreii doar au privit la Domnul – un războinic viteaz (Exodulul
14:6-8, 14; 15:3, 13)
2. Războiul cu amaleciţii - puterea rugăciunii în război (Exodulul 17:8-15)
B. La sfârşitul pustiei (Cades Barnea – Numeri 14:14-50)
1. Arad (Numeri 21:1-3)
2. Sihon şi Og (Numeri 21:21-35)
3. Madian: lumea sub ispitele religiei – Balaam (Numeri 25:31; 1-3, 6-8, 49)

II. RĂZBOAIELE SUB IOSUA (o viaţă întreagă – Iosua 11:18)
A. Prezentare
1. Ai – caz Acan (Iosua 7:2-5, 11-12; 8:18-19, 26-29)
2. Gabaon – cananiţi integraţi prin legământ (Iosua 9:3-6, 9, 14); primul mare război
(Iosua 10:7-14, 24; Luca 9:1; 10:19)
3. Al doilea mare război – la Merom (Iosua 11:1-8)
B. Caracteristici
1. Dumnezeu decide victoria în funcţie de stare şi scop (Iosua 10:42; 10:11; 11:15)
2. Unitatea în luptă (Numeri 32:16-19; Judecătoriii 1:1-4, 8)
3. Canaanul a fost cucerit parţial (Iosua 13:1-6; Exodulul 29:29-30)

III. DE LA CALEB LA DAVID
A. Judecătoriii
1. Ciclurile pierderii şi ale recâştigării independenţei (Judecătoriii 2:10-23)
2. Războaie civile (Efraim – Gad; Sihem – Judecătorii 8, 12); pedepsirea beniamiţilor
(Judecătoriii 19-21)
B. Împăraţi
1. Saul (1 Samuel 9:16; 14:47-48, 52; 15:1-3; 31:1-2)
2. David (2 Samuel 8:1-14; 21:15-22; 22:1; 23:8)
C. Caracteristici
1. Cananiţii cruţaţi – tolerarea din plăcere, lene sau frică (Judecătoriii 1:21, 33; 2:1-4)
2. Experienţe pentru fiecare generaţie – luptă permanentă (Judecătoriii 3:1-6)
3. Victoria sau înfrângerea rezultată din viaţa spirituală (2 Cronici 16:9)

ÎNCHEIERE
1. Un Canaan păgân şi idolatru (Deuteronom 7:1-6)
2. Un Canaan plin de evrei şi total pregătit pentru Templu şi pentru Împărăţia păcii (1
Cronici 28:1-10)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 10

MOŞTENIREA ŢĂRII SFINTE

INTRODUCERE
1. Nevoia şi dorinţa de odihnă în casa ta, pentru multe zile (Rut 1:9; Deuteronom 11:21)
2. Alergarea (drumul pustiei) şi lupta (războaiele) vor fi răsplătite pe drept (2 Timotei 4:6-
8; Romani 8:18)

I. „EVREII” (OAMENII) – MIGRATORI PE PĂMÂNT
A. Imaginea călătorilor
1. Adam expulzat din rai – pus pe drumuri (Geneza 3:23-24); Cain – fugar (Geneza 4:13-
14, 16)
2. Patriarhii – călători prin credinţă (Geneza 12:2; 13:17; Exodulul 6:4; Evrei 11:9, 13)
3. Evreii în Egipt trudiţi, iar pe drum, obosiţi (Exodulul 1:14; Deuteronom 8:3)
B. Odihna (loc de protecţie, repaus, proprietate)
1. Odihna – binecuvântarea (Deuteronom 8:7-9; 11:11-12)
2. Odihna Sabatului (Geneza 2:1-3; Apocalipsa 14:13; 21:1-7, 22-25; Evrei 4:1-11)

II. MOŞTENIRI ŞI MOŞTENITORI
A. Moşteniri sfinte
1. Canaanul – de la Egipt la Babilon – între lume şi religia apostată (Numeri 34:5;
Deuteronom 1:7)
2. Etapele moştenirii:
a) faza Moise – Iosua
b) faza David – Solomon (Iosua 14:9; 23:4-5; 1 Regi 4:20, 24-25)
3. Repartiţia sorţului divin (Iosua 14:2; Daniel 12:13; Ezechiel 48:22, 35; Matei 19:28;
20:20-23)
B. Moştenitori
1. Moştenitori prin credinţă (Evrei 11:10, 13-16; 13:13-14)
2. Iosua (Iosua 19:49-50); Caleb (Iosua 14:13-14); Eleazar (Iosua 24:33); Rut 1:16-17;
2:12)

ÎNCHEIERE
1. Moştenirea – o realitate (Iosua 21:43-45; Isaia 25:1, 6-9; Ioan 14:2)
2. Moştenirea – la sfârşitul mântuirii (Iuda 1:24-25; Apocalipsa 21, 22)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 1

ÎNŢELEPCIUNEA

INTRODUCERE
1. Studiul are la bază cartea Proverbele lui Solomon – cel mai înţelept om dăruit de
Dumnezeu (Proverbe 1:1; 1 Regi 3:12)
2. Scopul studiului este scopul cărţii: cunoaşterea înţelepciunii şi trăirea ei practică
(Proverbe 1:2-6)

I. CHEMAREA ÎNŢELEPCIUNII
A. De ce înţelepciune pentru înţelepţi?
1. Începutul înţelepciunii este o provocare pentru cel care vrea să înţeleagă şi să asculte
(Proverbe 9:4, 6-12; 15:14; 17:16; 18:15)
2. Acceptă invitaţia înţelepciunii! (Proverbe 8:1-6; 9:1-2, 5)
3. Refuză chemarea nebuniei! (Proverbe 9:13-18; 4:14-15)
B. Pedagogia înţelepciunii (recepţia şi emisia cuvintelor minţii- Proverbe 18:4; 20:5)
1. Primeşte spiritul înţelepciunii şi starea de evlavie! (Proverbe 1:7, 23; 28:5)
2. Metode: învăţare, mustrare – predarea cunoştinţelor şi verificarea înscrierii lor teoretice
şi practice (Proverbe 6:23; 19:20; 12:1)
Nebunul rămâne în universul lui, dar vai de el la necaz! (Proverbe 12:15; 15:21; 27:22;
1:25-29)

II. IMPORTANŢA ÎNŢELEPCIUNII
A. Un Dumnezeu înţelept (Romani 16:25)
1. Planul mântuirii (Proverbe 8:22-26; Efeseni 1:7-10; 3:11)
2. Planul creaţiei (Proverbe 8:27-31; 8:32-36)
B. Oameni înţelepţi
1. Înţeleptul e dependent de Dumnezeu (Proverbe 3:5-7; 23:26)
2. Superioritatea înţelepciunii – cea mai mare putere şi avere (Proverbe 21:22; 24:5, 10;
3:13-15)
3. Neprihănirea înţelepciunii (Proverbe 14:2; 23:23; 27:12; Iacov 3:13, 18; Psalmul 119;
Luca 1:17)
4. Nebunul n-are explicaţie pentru univers, nici pentru existenţa sa !(Proverbe 14:6-8)

ÎNCHEIERE
1. Poftă bună şi companie plăcută la masa înţelepciunii! (Proverbe 14:14, 18; 28:4; 29:27)
2. Înţeleptul e vrednic să fie rege, nebunul nu poate sluji nici rob (Proverbe 1:9; 22:29;
26:6-7)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 2

EDUCAŢIA ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Omul este o fiinţă educabilă şi trebuie să se dezvolte intelectual precum creşte fizic; să-
şi formeze caracterul, după cum se formează şi profesional (Proverbe 20:12-13)
2. Educaţia trebuie să ocupe o mare parte din copilărie, adolescenţă, tinereţe, dar continuă
toată viaţa (Proverbe 1:1-15)

I. PROFESORI ÎNŢELEPŢI
A. Părinţii
1. Onoarea de a avea urmaşi (Proverbe 10:1; Psalmul 128:5-6)
2. Datoria de a fi părinte (Proverbe 1:8; 4:1-4)
B. Educatorii spirituali
1. Predicatorii – expunerea Cuvântului – cine nu ascultă predica se roagă degeaba
(Proverbe 13:13; 28:9)
2. Sfătuitorii înţelepţi (Proverbe 30:1-6; 13:14; 21:11) Necesitatea educaţiei de cultură
generală şi de specialitate (Proverbe 19:2; 14:35)

II. ELEVI ÎNŢELEPŢI
A. Nebunia neşcolarizării
1. Absenţe (Proverbe 15:12; 16:22; 18:2; Evrei 5:11-14 – abandon în clasele elementare)
2. Greşeala înscrierii la o şcoală slabă (Proverbe 19:27; 14:12; Eclesiastul 10:15)
B. Pasiunea pentru şcoală (pentru învăţare)
1. Iubirea pentru carte (Proverbe 8:17,10-11; 16:16)
2. Silinţa pentru învăţare (Proverbe 2:1-6 – „cei şapte dacă”: acceptare, statornicie,
ascultare, perseverare, smerenie, dorinţă, rugăciune)
3. Plăcerea celui ce a învăţat binele (Proverbe 2:10; 3:2,13-18; 8:19-21)
C. Forme de învăţare
1. Ascultă cu luare aminte! (Proverbe 8:32-34)
2. Primeşte mustrarea! (Proverbe 10:17; 13:10; 15:31; 17:10; 29:1)
3. Citeşte! Fii autodidact! (Proverbe 3:21; 16:20)
4. Scrie pe tăbliţa inimii şi trăieşte! (Proverbe 3:3-4; Evrei 10:16; Proverbe 2:9-13)
5. Exemplul vietăţilor (Proverbe 30:24-28)

ÎNCHEIERE
1. Harul învăţării şi rezultatele lui (Proverbe 22:17-21)
2. Accesul şi acceptul la pomul vieţii pentru înţeleptul educat (Proverbe 11:30)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 3

CUVINTELE ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Forma de bază a manifestării înţelepciunii este vorbirea orală sau scrisă (Proverbe
16:23)
2. Lipsa înţelepciunii (nebunia) se arată tot prin cuvinte (Proverbe 17:28)

I. MINTEA (cuptorul care „coace” vorbele – Proverbe 10:20; Psalmul 12:6)
A. Recepţia cuvintelor, fenomenelor şi interpretarea lor
1. Ascultă cu atenţie, pentru a înţelege sensul exprimărilor (Proverbe 21:28; 1:2-6)
– „Cele mai multe probleme intervin pentru că oamenii nu îşi exprimă corect propriile
gânduri şi le interpretează greşit pe ale altora”
2. Acumulează cât mai mult posibil „sfaturi şi cugetări” (Proverbe 22:17-21; 10:8)
B. Meditaţia şi compunerea cuvintelor
1. Nebunul nu poate folosi cuvinte (idei) înţelepte, nici dacă le ştie (Proverbe 26:6-7),
pentru că nu judecă (Proverbe 10:21b)
2. Dacă eşti provocat – taci! Vorbeşte doar după ce ai gândit bine (Proverbe 30:31-32;
15:28)

II. LIMBA
A. Reguli de vorbire (înţeleptul poate tăcea şi când ştie, nebunul nici când nu ştie -
Proverbe 12:23; 14:3)
1. Vorbeşte puţin şi la timp! (Proverbe 10:19; 21:23; 15:23; 25:11; 17:27)
2. Nu vorbi la cine nu ascultă şi la nebuni! (Proverbe 18:13; 23:9; 25:12; 24:26)
3. Vorbeşte dulce, dar nu linguşi! (Proverbe 16:21; 25:15)
B. Limba înţeleptului (un lucru scump – Proverbe 20:15; 29:20)
1. Spune întotdeauna numai adevărul – doar omul de nimic minte (Proverbe 8:7-8; 12:19;
13:5; 12:6-12)
2. Fii constructiv – zideşte, fortifică, vindecă! (Proverbe 10:11, 32; 12:18; 24:28; 15:4;
18:8; 25:23; 2:25)
3. Limba este organul care determină caracterul (Proverbe 15:7; 13:2; 12:14; 18:20; 31:8-
9). Înţeleptul lucrează cu limba.

ÎNCHEIERE
1. Primeşte cuvinte înţelepte, rosteşte cuvinte înţelepte (Proverbe 30:1)
2. Omul ales îşi alege cuvintele. La înţelept, cuvintele nebune sunt mai puţin compatibile
ca la nebun vorbele înţelepte (Proverbe 17:7)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 4

DECIZIILE, ALEGERILE ŞI JUDECĂŢILE ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Înţelepciunea oferă consiliere în luarea deciziilor şi discernământ în alegerea căilor şi
soluţiilor optime, acesta este primul folos al înţelepciunii (Proverbe 8:14)
2. Înţelepciunea deschide spiritul (mintea) spre dreptate (Proverbe 1:3)

I. PRINCIPII
A. Înţeleptul este drept
1. Numai în neprihănire este putere corectă de decizie (Proverbe 11:3, 5; 12:5; 8:1)
2. Dreptatea, corectitudinea sunt plăcerea lui Dumnezeu (Proverbe 21:3; 28:21)
3. Chibzuinţa şi statornicia sunt criterii înţelepte (Proverbe 14:15; 20:25; 4:25-27; 22:28;
23:10-11)
B. Înţeleptul este priceput (Proverbe 30:18-20)
1. În luarea deciziilor este necesară cunoaşterea problemelor (Proverbe 13:16; 14:15)
2. Înţeleptul nu se crede atotînţelept (Proverbe 16:2; 21:2; 18:17; 26:10)
3. Sfatul înţelepţilor oferă soluţia ideală (Proverbe 15:22; 20:18; 24:6; Daniel 4:17)

II. APLICAŢII
A. Decizii
1. Conducătorii trebuie să decidă, dar înţelept şi drept (Proverbe 8:15-16; 16:10)
2. Dumnezeu dă direcţia, El face planul – tu trebuie să-l înţelegi (Proverbe 20:24; 21:1;
19:21; 21:30-31; Psalmul 115:3)
B. Alegeri
1. În faţa oricărei opţiuni trebuie să fii prevăzător (Proverbe 14:16; 22:3; evită chezăşia –
Proverbe 6:1-5; 11:15; 17:18)
2. Trebuie să ai viziune (Proverbe 29:18; 12:26). Poţi apela la sorţ (Proverbe 16:33;
18:18)
C. Judecăţi
1. Judecata dreaptă este echilibrul înţeleptului (Proverbe 17:15; 24:23-25; 29:4, 21)
2. Judecata cere atitudini şi măsuri disciplinare sau coercitiv – punitive (Proverbe 28:16;
25:5, 26; 29:19; 19:19, 29; 20:8, 26)

ÎNCHEIERE
1. În înţelepciune totul e dreptate (Proverbe 8:8-9)
2. Acceptă stăpânirea şi controlul divin în toate domeniile vieţii şi vei reuşi (Proverbe
16:3, 9)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 5

RELAŢIILE ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Înţeleptul educat vorbeşte bine şi alege bine, astfel îşi formează relaţii înţelepte. El
merge pe drum cu cei care merg cu Domnul (Proverbe 11:20)
2. Înţeleptul ştie cum să se comporte cu orice om (Proverbe 16:21)

I. FORMAREA RELAŢIILOR
A. Tipuri de relaţii
1. Relaţii obligatorii: vecini – aproapele (Proverbele 25:17), concetăţeni, parteneri de
afaceri, autorităţi (Proverbe 20:14; 25:6-7)
2. Relaţii facultative: prietenie (Proverbe 17:17), căsătoria (Proverbe 6:23-24, 32-33; 7:4,
7)
B. Criterii de abordare
1. Selecţia înţeleaptă (Proverbe 18:24; 25:2-3)
2. Respingerea politicoasă dar categorică a bârfitorilor (Proverbe 16:28; 20:19; 22:10),
supărăcioşilor (Proverbele 22:24-25; 24:21-22; 27:3), hoţilor, corupţilor (Proverbe 1:10-
11; 2:10-13)
3. Acceptarea favorabilă şi oficială (Proverbe 15:26; 3:29-30)

II. COMPORTAMENT ÎN RELAŢII
A. Cu prietenii (fii loial dar discret – Proverbe 27:10)
1. Deschide-te cu iubire înţeleaptă (Proverbe 16:24; 26:24-26; 15:30; 16:15; Eclesiastul
8:1)
2. Acceptă şi foloseşte modelarea reciprocă (Proverbe 27:5-6, 9; 15:10; 28:23).
Anotimpurile prieteniei: flori parfumate, sezon de muncă şi concedii, fructe coapte,
amintiri albe.
3. Oferă daruri: veşti bune, servicii, cadouri, dar atenţie la dreptate (Deuteronom 16:19;
Proverbe 25:13, 25; 26:6; 17:8; 18:16)
B. Cu cei de aproape
1. Fii corect în relaţiile cu ei! (Proverbe 18:19; 14:25; 16:29; 19:5; 25:18; 26:18-19)
2. Fii omul care provoacă la bine, nu la rău! (Proverbe 11:12-13; 17:4; 15:1; 27:17; 30:10)
3. Iartă, fii omul păcii! (Proverbe 10:12; 17:9; 3:17; Iacov 3:17)
C. Cu duşmanii
1. Fii optimist, încrezător în viitorul relaţiilor tale! (Proverbe 16:7; 26:2)
2. Evită reacţia nebunului – cearta! (Proverbe 29:8; 18:6; 26:4-5; 15:18; 17:14, 19; 25:8-
10; 26:17, 20-21)
3. Nu te răzbuna, de aceasta se ocupă Dumnezeu! (Proverbe 3:31-34; 20:22; Romani
12:17-21)
4. Săracii trebuie trataţi ca săraci în orice categorie s-ar afla (Proverbe 14:31, 21; 17:5)

ÎNCHEIERE
1. Relaţiile te califică sau te ruinează (Proverbe 13:22)
2. Relaţiile pot da progres şi fericire sau le pot anula (Proverbe 11:10-11)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 6

FAMILIA ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Familia poate să fie o grădină cu flori mari şi mici; o ruină de şantier neterminat sau o
construcţie dărâmată (Proverbe 14:11; 12:7)
2. În familie fiecare persoană îşi are locul ei şi fiecare etapă din viaţă, farmecul ei
(Proverbe 17:6)

I. SOŢUL ŞI SOŢIA
A. Soţi înţelepţi (Proverbe 14:1)
1. Primesc partenerul de viaţă de la Domnul (Proverbe 18:22; 19:14; 11:22)
2. Vorbesc numai înţelept (Proverbe 16:21, 23; 25:24; 27:15-16; 31:26)
3. Trăiesc într-o permanentă şi profundă iubire (Proverbe 5:15-19; Cântarea Cântărilor).
4. Pentru înţelept curvia este o nebunie (Proverbe 5:20; 6:32-35; 27:4)
5. Cinstea înţelepţilor îi ocroteşte de puterea ispitei – nebunia păcatului (Proverbe 2:10-
19; 5:1-13; 22:14; 23:27; 31:3-10, 29-30; 12:4; 11:16)
B. Părinţi înţelepţi
1. Prioritatea lor este educaţia copiilor (Proverbe 22:6; 20:11; 1:8; 4:1-13)
2. Folosesc disciplinarea ca metodă de formare a caracterului (Proverbe 13:24; 19:18;
22:15; 23:13-14; 29:15, 17)

II. FAMILIA ÎNTREAGĂ
A. Copiii (bucuria sau necazul părinţilor - Proverbe 10:1; 17:21; 28:7; 29:3; 17:2)
1. Binecuvântarea ascultării sau blestemul nerespectării poruncii a cincea (Proverbe 6:20-
22; 13:1; 30:11, 17)
2. Fericirea copiilor cu părinţi înţelepţi – neprihăniţi (Proverbe 13:22; 14:26; 19:14a;
20:7)
B. Bătrânii (bunicii, părinţii)
1. Patriarhii casei sunt cununa de cinste (Proverbe 16:31; 20:29)
2. Bătrânii sunt promotorii binecuvântării (Proverbe 23:22; 17:13; Exodulul 20:5-6)

C. Familia - mediul cel mai propice pentru viaţă (Proverbe 27:8)
1. Pacea este baza belşugului înţelepţilor (Proverbe 17:1; 21:9, 19; 15:6, 27; 21:20; 31:11-
25)
2. Ocrotirea Domnului este harul desăvârşit al familiei (Proverbe 24:15-16)

ÎNCHEIERE
1. Înţelepciunea aduce raiul în casă şi duce familia în rai (Proverbe 24:3-4)
2. Înţelepciunea creează o imagine bună a membrilor familiei în societate şi înaintea lui
Dumnezeu (Proverbe 31:23, 28-31; 1 Petru 3:1-4)

Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 7

AVEREA ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. În problemele materiale, imaginea reală poate fi greu de identificat şi este indicat să ai
o atitudine înţeleaptă (Proverbe 13:7; 12:9)
2. Comportamentul în domeniul economic este un câştig sau pierdere şi în domeniul
spiritual (Proverbe 10:16)

I. MUNCA ÎNŢELEPTULUI (Proverbe 10:4)
A. Hărnicia
1. Munca înţeleptului este o comoară (Proverbe 3:19-20; 12:27; 16:26)
2. Furnica: auto-program, activitate la vreme potrivită (Proverbe 6:6-11; 10:5; 13:11;
20:4, 21; 24:27)
B. Lenea
1. O atitudine a minţii (Proverbe 24:30-34; 26:13, 16)
2. Lenea propriu-zisă stă în mâini şi în picioare (Proverbe 18:9; 19:24; 21:25; 26:14-15)

II. AVEREA ÎNŢELEPTULUI (Proverbe 22:2)
A. Bogăţia
1. Averea trebuie dobândită fără lăcomie, fraudă sau risc (Proverbe 28:25; 1:19; 14:23;
16:8, 11; 20:10; 21:16; 29:24; 22:7, 26-27; 28:8)
2. Bogăţia e ca femeia – o cunună sau un putregai (Proverbe 14:24; 10:22; 11:22; 12:4)
B. Sărăcia (Proverbe 19:4, 7)
1. Sărăcia favorizează evlavia (Proverbe 18:23; 19:1; 28:6)
2. Săracii trebuie să se roage, să dobândească înţelepciunea (Proverbe 13:8, 18)
C. Dărnicia
1. O necesitate în raport cu săracii (Proverbe 22:22-23; 28:27; 29:7)
2. O datorie faţă de Domnul, pe care El o răsplăteşte (Proverbe 11:24-25; 19:17)
D. Zgârcenia – Risipa
1. Avariţia (Proverbe 21:26)
2. Îmbuibarea – hedonismul (Proverbe 21:17; 23:1-3, 6-8, 20-21)

ÎNCHEIERE
1. Hărnicia te face stăpân (Proverbe 12:24; Geneza 1:28)
2. Dărnicia te va relaţiona favorabil în faţa bogaţilor (Proverbe 22:16)

Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 8

SUFERINŢA ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Suferinţa, necazul şi durerea sunt stări ce afectează întreaga fiinţă umană (Proverbe
15:13)
2. Împlinirea, fericirea, liniştea şi sănătatea nu depind numai de factori externi ci şi de
factori interni căci duhul determină trupul (Proverbe 15:15-17)

I. SUFERINŢA UMANĂ (o realitate iminentă – Proverbe 14:13)
A. Suferinţa celui rău (o stare necesară – Proverbe 20:30)
1. O auto pedeapsă, un efect (Proverbe 5:22; 12:21; 13:21; 22:5; Ieremia 2:19)
2. Provocată şi întreţinută prin duhuri şi oameni (Proverbe 18:14; 28:28; 29:2; 12:10)
B. Suferinţa celui neprihănit (suferinţa este numai un efect al păcatului -Isaia 53:3-5;
Proverbe 3:24-26)
1. Neprihănitul este păzit de o serie întreagă de nenorociri şi suferinţe (Proverbe 11:8; 3:8;
30:7-9). Trăieşte ziua în frica de Domnul (înţelepciune) şi o să ai liniştea conştiinţei şi
paza îngerilor (Proverbe 19:23; Psalmul 34:7)
2. Neprihănitul poate fi pedepsit sau îngăduit să sufere (Proverbe 3:11-12; 25:4; 1:26-28;
Matei 7:24-25)

II. ÎNŢELEPTUL ŞI SUFERINŢA (Romani 8:18, 28)
A. Atitudinea înţeleptului faţă de propria suferinţă (Proverbe 14:10)
1. Apelul la Dumnezeu şi încrederea în El (Proverbe 15:3, 9, 32-33; 16:1-3)
2. Raportarea dreaptă faţă de oameni (Proverbe 29:25; 25:19)
B. Atitudinea înţeleptului faţă de cei în suferinţă
1. Atenţie, tratare înţeleaptă, biblică (Proverbe 19:15-20; 14:21; Iov 6:14). Vezi caracterul
lui Dumnezeu (Exodulul 34:6-9)
2. Ajutor: de la milă la ajutor practic, aşa ca samariteanul milostiv (Proverbe 25:20-22;
Luca 10:25-37)

ÎNCHEIERE
1. Suferinţa se explică prin legea cauzei şi efectului pentru bine şi rău (Proverbe 10:24)
2. Suferinţa în raport cu timpul (Proverbe 10:28)

Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 9

CARACTERUL ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Înţelepciunea (frica de Domnul); din punct de vedere moral, etic, este urârea răului, a
păcatului (Proverbe 8:13)
2. Înţeleptul acceptă schimbarea în bine (Proverbe 13:19; Iacov 3:13-18; Proverbe 30:11-
14)

I. FORMAREA CARACTERULUI
A. Gândirea curată
1. Izvorul binelui este gândirea înţeleaptă (Proverbe 14:22)
2. Gândul rău este un păcat în formare (Proverbe 16:30; 24:8-9)
B. Dobândirea bunului simţ (profesionalism spiritual)
1. Bunul simţ te face desăvârşit (Proverbe 1:3)
2. Răul este fapta nebunului (Proverbe 21:10; 17:12; 26:27)

II. COMPORTAMENTUL (dovedeşte-ţi numele – Proverbe 27:21)
A. Roadele „pomului” înţelepciunii
1. Stăpânirea de sine (Proverbe 16:32; 25:28; 29:11).
2. Cumpătarea (Proverbe 25:16; 30:15-16; 20:1; 30:3-4; Tit 2)
3. Răbdarea (Proverbe 19:11)
4. Smerirea (Proverbe 25:6-7,27; 29:23; Proverbe 16:5, 18-19)
5. Bunătatea şi credincioşia (Proverbe 3:3; 16:6a; 20:6)
6. Dărnicia (Proverbe 22:9; 3:9-10, 27-28; 25:14)
7. Dreptatea (Proverbe 1:3; 17:23; 18:5; 31:8-9)
8. Liniştea şi pacea (Proverbe 14:30, 33; 18:1)
B. Beneficiari
1. Înţeleptul este realizator şi beneficiar (Proverbe 9:10-12)
2. Cei din jur - fiecare cu înţelepciunea lui (Proverbe 24:11-12; 16:14; Daniel 2)

ÎNCHEIERE
1. Înţeleptul face din plăcere binele (Proverbe 10:23b; 21:15). El se fereşte de rău
(Proverbe 16:6b, 17)
2. Nebunul „alege” răul (Proverbe 10:23a; 14:9; 29:6)

Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 10

MÂNTUIREA ÎNŢELEPTULUI

INTRODUCERE
1. Înţelepciunea adevărată descoperă pe Dumnezeu şi voia Sa, oferind totodată ascultare –
împlinire (Proverbe 3:33-36)
2. Efectul final al tuturor lucrurilor este veşnic (Proverbe 22:8; Galateni 16:6-7)

I. DOBÂNDIREA MÂNTUIRII
A. Căutările înţeleptului
1. Înţeleptul îşi preţuieşte sufletul (Proverbe 14:27; 19:8)
2. Înţeleptul este preocupat de mântuire (Proverbe 1:32-33; 21:21; 22:4)
B. Cunoaşterea înţeleptului
1. Aflarea mântuirii (Proverbe 1:7; 15:24, 33; 17:20; Matei 11:25; Apocalipsa 13:18)
2. Mărturisirea mântuirii (Proverbe 18:7, 20-21; Romani 10:8-10)
C. Statornicia înţeleptului
1. Păzirea Cuvântului (Proverbe 19:16, 3; 26:11; 28:14; 18:10)
2. Acceptarea mustrării şi corecţia (Proverbe 15:32; 28:13)
3. Verificările le face Dumnezeu (Proverbe 15:3, 9, 11; 16:4)

II. LEGISLAŢIA MÂNTUIRII
A. Statut vremelnic (viaţa aceasta)
1. Evoluţia celui mântuit (Proverbe 27:18; 8:9, 19-21)
2. Urmări imediate (Proverbe 11:31; 14:19, 32)
B. Statut veşnic (viaţa viitoare)
1. Slava veşnică (Proverbe 3:35; 26:1; 11:21; 14:34)
2. Slujba (activitatea) veşnică (Proverbele 29:27; 15:8)

ÎNCHEIERE
1. Înţeleptul va fi mântuit prin umblarea în neprihănire, nu doar prin idei teologice
acumulate în minte (Proverbe 21:16; 28:26)
2. Ultima chemare! (Proverbe 9:10-12)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 1

REGATUL LUI ISRAEL ŞI IUDA

INTRODUCERE
1. Regatul este o formă de guvernare în care împăratul are prerogative absolute sau
constituţionale.
2. Împăraţii lui Israel şi Iuda au fost conducătorii poporului evreu de la Judecătorii
(Samuel) până la robia asiriană şi babiloniană (Ezra 21:25-27; Osea 13:9-11)
3. Împărăţia lui Israel şi Iuda – simbolul gloriei Israelului, simbolului Împăratului Isus şi
a regatului Său – împărăţia care va detrona toate celelalte împărăţii şi va instala pentru
veşnicie teocraţia lui Dumnezeu (Daniel 2:44; 1 Corinteni 15:24-28)

I. MONARHIA – PREZENTARE
A. Tipuri de organizare anterioare
1. Familia – patriarhii (Geneza 7:1; 12:1-3; 18:19; 46:27; Iosua 24:15)
Alte popoare aveau cetăţi – state cu împărat (Geneza 14:1-2)
2. Conducerile naţiunii Israel:
a) Moise – Aaron – pentru eliberarea din Egipt, drumul pustiei şi darea Legii:
(Exodulul 3:10-12; Deuteronom 34:7-12)
b) Iosua – Eleazar… Fineas – pentru cucerirea Canaanului (Numeri 27:12-33;
Iosua 1:1-5)
c) Judecătoriii – pentru eliberări prin reforme spirituale (Judecătoriii 2:7,10-19; 1
Samuel 7)
B. Sistemul monarhic
1. Dorinţa de a avea un împărat (1 Samuel 8:5-22; Deuteronom 17:14)
2. Împăratul după voia lui Dumnezeu (Deuteronom 17:15-22; Fapte 13:20-23)
3. Împăratul în legătură cu preoţii şi prorocii
a) David cu Ţadoc, Abiatar, Gad, Natan
b) Ozia fără preot; Amaţia fără proroc

II. DIAGRAMA ÎMPĂRAŢILOR
A. Regatul unit (aproximativ 1050 – 931 î.e.n.)
1. Saul
2. David (excepţia David – Hebron / Iş-Boşet – Mahanain)
3. Solomon

B. Regatul lui Israel (931 – 722 î.e.n.)
1. – Ieroboam 11. – Ioahaz
2. – Nadab 12. – Ioas
3. – Baeşa 13. – Ieroboam II
4. – Ela 14. – Zaharia
5. – Zimri 15. – Şalum
6. – Omri 16. – Menahem
7. – Ahab 17. – Pecahia
8. – Ahazia 18. – Pecah
9. – Ioram 19. – Osea
10. – Iehu
Regatul lui Iuda (931 -586 î.e.n.)
1. – Roboam 11. – Iotam
2. – Abia (Abiam) 12. – Ahaz
3. – Asa 13. – Ezechia
4. – Iosafat 14. – Manase
5. – Ioram 15. – Amon
6. – Ahazia 16. – Iosia
7. – Atalia 17. – Ioahaz
8. – Ioas 18. – Ioiachim (Eliachim)
9. – Amaţia 19. – Ioiachia
10. – Azaria (Ozia) 20. – Zedechia (Matania)

ÎNCHEIERE
1. Monarhia a fost bună când Dumnezeu era Marele Împărat, dar în general au fost
împăraţi răi (Psalmul 99, 145; Osea 8-4, 10)
2. Împăratul determină religia regatului. Isus – modelul pentru toată împărăţia (2 Cronici
12:1; 34:33; Deuteronom 17:15; Romani 8:29)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 2

SAUL – PRIMUL ÎMPĂRAT

INTRODUCERE
1. Dorinţa după monarhie a fost împlinită întâi prin Saul (1 Samuel 11:15)
2. El a domnit 2 – 40 ani – o perioadă problematică determinată de starea lui (1 Samuel
13:1; Fapte 13:21)

I. SAUL CEL MIC A AJUNS MARE
A. Tânărul Saul ales împărat (1 Samuel 9:20-21; 15:17)
1. Saul – fiul lui Chis (1 Samuel 9:1-5)
2. Samuel unge pe Saul împărat (1 Samuel 9:15-17; 10:1-7)
3. Saul ales împărat prin sorţi (1 Samuel 10:17-24)
B. Saul – un împărat victorios (1 Samuel 9:16b)
1. Războiul cu amoniţii (1 Samuel 11:4-11)
2. Alte războaie (1 Samuel 14:47-48)
3. Războiul cu amaleciţii (1 Samuel 15:3,7-8)
4. Războaiele cu filistenii (1 Samuel 13:3; 14:20-23; 17:52-53)

II. SAUL CEL ÎNALT CĂZUT LA PĂMÂNT
A. Neascultarea lui Saul
1. Nerespectarea legii preoţeşti, levitice (1 Samuel 13:8-14; 22:18-19)
2. Nepăzirea Cuvântului în războiul cu Amalec (1 Samuel 15:9-11,20-26)
B. Apostazia lui Saul
1. Refuzul pocăinţei (1 Samuel 15:12-13,25-30)
2. Prezenţa unui duh rău – o boală mintală (1 Samuel 14:4-16,23; 18:10)
3. Recurgerea la medii spiritiste (1 Samuel 28:5-20)

III. SAUL ÎNTRE OAMENII LUI DUMNEZEU
A. Saul ş1 Samuel
1. Saul sprijinit de Samuel (1 Samuel 10:24; 11:14; 15:11)
2. Saul părăsit de Samuel (1 Samuel 15:34:35; 19:23-24)
B. Saul şi Ionatan
1. Ionatan luptă alături de Saul (1 Samuel 13:3; 14:6,45; 31:2)
2. Ionatan prigonit de Saul (1 Samuel 19:4-7; 20:30-34)
C. Saul şi David
1. Saul ajutat spiritual şi militar de David (1 Samuel 16:23; 17; 18:30)
2. Saul vrea să ucidă pe David (1 Samuel 18:29; 19:14-15; 24; 26:21)

ÎNCHEIERE
1. Saul – o carieră cu succes temporar şi eşecuri personale (2 Samuel 1:19,21-23)
2. Saul – omul fără Dumnezeu ajuns în mâna diavolului (1 Cronici 10:13-14)

Împăraţii lui Israel
Lecţiile 3-4

DAVID – CEL MAI PLĂCUT ÎMPĂRAT

INTRODUCERE
1. David, de la alegere până la moarte a fost omul lui Dumnezeu, cu o excepţie (1 Samuel
13:14; 1 Regi 15:5)
2. David a fost împăratul care a format prin cuceriri şi preocupări sfinte „Regatul lui
Israel” (2 Samuel 23:1-5)

I. DAVID: DE LA OI LA TRON (din Betleem la Ierusalim)
A. Adolescentul David
1. Păstorul viteaz (1 Samuel 16:11-13, 19; 17:15, 33-36)
2. Cântăreţul care vorbeşte bine (1 Samuel 16:18, 23…Psalmii)
3. Împăratul uns de Domnul (1 Samuel 16:1, 7, 13)
B. Tânărul David (după cazul „Goliat”)
1. Dumnezeu dă fiecăruia putere potrivit cu chemarea şi slujba lui (1 Samuel 17:11, 25-
26, 32, 45, 52-53)
2. Debut în cariera militară – se lupta şi cânta (1 Samuel 18:2, 5, 10-16, 30; 19:8; 23:1-2,
5; 27:7-10; 30:17)
3. David a trăit şi slujit în condiţii de adversitate - avea deopotrivă prieteni şi duşmani,
deşi slujea fără rezerve şi abateri în lucrarea lui Dumnezeu (1 Samuel 18:3,9,17; 19:1-
2,11; 23:12,16-21; 1 Cronici 12:17-22). A avut biruinţă pentru că Domnul era cu el (1
Samuel 16:18; 24:10-17)
C. David – împărat a lui Iuda la Hebron
1. Revenirea în ţară (2 Samuel 2:1-4)
2. Dezbinarea David / Iş-Boşet (2 Samuel 2:8,11; 31:6-9)
3. Recunoaşterea naţională (2 Samuel 5:1-4; 1 Cronici 12:16-40)

II. DAVID - ÎMPĂRATUL CELOR 12 SEMINŢII
A. Războaiele Israelului (sub David – 2 Regi 5:3)
1. Capitală pentru împărăţie şi casă pentru împărat (2 Samuel 5:6-12)
2. Războaiele cu filistenii (2 Samuel 5:17-25; 8:1; 21:15-22)
3. Alte războaie: Moab (2 Samuel 8:2); Siria (2 Samuel 8:3-6); Edom (2 Samuel 8:13-
14); Amon (2 Samuel 10:1-4; 11:1; 12:26-31); alţi tributari (2 Samuel 8:9-12)
4. Dumnezeu a pregătit colaboratori pentru David în toate lucrările (1 Cronici 27:1; 2
Samuel 23:8-22 – militare; 1 Cronici 18:14-17; 27:25-34 - administrative)
B. Păcatul lui David şi urmările lui (pe la jumătatea domniei)
1. Ispita curviei (2 Samuel 11:1-4); avalanşa păcatelor (2 Samuel 11:5-11, 27)
2. Tăcerea / intervenţia Domnului (2 Samuel 12:1-19)
3. Pedepse – un pachet de măsuri punitive (2 Samuel 12:10-14):
a) boala şi moartea copilului (2 Samuel 12:15-18)
b) răscoala lui Absalom (David a fost înşelat: Amnon – curvie; Absalom – crimă):
sămânţa (originea) curviei lui Amnon (2 Samuel 13:1-5, 24-28); prin Ioab s-a reîntors
Absalom, dar tot el a trebuit să facă „încheierea” (2 Samuel 14:1, 21-22; 18:14); acţiunea
lui Absalom – răscoala propriu zisă (2 Samuel 15:1-6, 11-14); culmea pedepsei (2
Samuel 15:23-26, 30)
c) controlul divin asupra evenimentelor (2 Samuel 17:14;18:7-9; 19:9-10)
4. O altă greşeală- numărătoarea poporului (2 Samuel 24:1, 10-25; 1 Cronici 21)
C. Bătrâneţea lui David
1. Omul tare şi voinic ajuns slab şi friguros (1 Regi 1:14)
2. Ultima ispită (şi pedeapsă) pentru tron - Adonia (1 Regi 1:5-10,48-49)
3. Liniştea şi odihna lui David – Solomon (1 Cronici 29:20-30)

III. DAVID LA CORTUL LUI ŞI CORTUL DOMNULUI
A. David şi familia
1. Familia părinţilor şi socrilor (1 Samuel 22:3-4):
a) Saul – lupta dintre bine şi rău (1 Samuel 20:1, 8; 26:18-20)
b) Ionatan – ajutorul reciproc (1 Samuel 18:3; 20:17; 23:16-18; 2 Samuel 9:1, 3,
13)
2. Neveste, ţiitoare:
a) Merab, Mical (1 Samuel 18:19-20; 25:44; 2 Samuel 6:20-23)
b) Altele: Ahinoam (1 Samuel 25:43); Abigail (1 Samuel 25:40-42; 1 Cronici 3:1-
9)
3. Copiii (1 Regi 1:6; 2:1-4; 2 Samuel 12:25)
B. David şi Casa Domnului
1. Cortul chivotului la Ierusalim; Cortul Întâlnirii la Gabaon (2 Cronici 1:4-5):
a) prioritatea lui David (2 Samuel 6:1-2; 1 Cronici 16:1, 4)
b) pentru David Cortul reprezenta prezenţa Domnului în sfinţenie (Psalmul 15);
putere (Psalmul 48); fericire desăvârşită (Psalmul 16; 27:4); laudă şi bucurie (1 Cronici
16:7-35)
2. Templul Domnului (2 Samuel 7:1,2,12-13):
a) alegerea locului (1 Cronici 21:18; 22:1)
b) pregătirile: materiale (1 Cronici 28:11-19; 28:2-9): Solomon (1 Cronici 22:6-7,
14-16): poporul (1 Cronici 23:2-5; 28:2-8)
c) ajutorul prorocilor (Gad, Natan); preoţilor, leviţilor (Ţadoc, Abiatar; Asaf,
Heman, Iedutun)

ÎNCHEIERE
1. David – omul cu inima întreagă… etalon pentru ceilalţ1 Regi (2 Samuel 22:22-25;
29:33)
2. Greşelile şi păcatele afectează, şi aduc pedepse direct proporţionale cu statutul şi slujba
fiecăruia (Psalmul 38:1-5, 22)
3. Viaţa şi slujirea (70 de ani) conferă locul veşnic (Ieremia 30:9; Ezechiel 37:24-25)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 5
SOLOMON – ÎMPĂRATUL AURULUI

INTRODUCERE
1. Solomon a fost împăratul epocii de aur, el a avut bogăţii şi slavă inegalabilă (1 Regi
3:12-13)
2. Solomon – de la slava Templului la înălţimile idolatre (1 Regi 8:11; 11:7)

I. ÎNŢELEPCIUNEA LUI SOLOMON
A. Solomon împărat
1. Instalarea – locul şi slujba dată de sus „rămâne” (1 Regi 1:25, 39; 2:15)
2. Lege pentru împărat – fişa postului (1 Regi 2:3-4; 3:14; 8:61)
3. Susţinerea divină şi condiţiile ei (1 Cronici 29:23-25; 1 Regi 4:21, 24-25; 11:14-25)
B. Experienţele împăratului
1. Planul Domnului pentru viaţa lui (2 Cronici 1:7-12)
2. Evoluţii – involuţii – revoluţii (1 Regi 7:11-13; 9:2…; 11:11-13)
C. Relaţiile împăratului
1. Interne: Natan, fiii lui Barzilai, Benaia (1 Regi 2:7; 4:1-6); Ioab, Abiatar, Şimei (1 Regi
2:5-6, 26-29, 36-46; 1 Timotei 1:20; 2 Timotei 4:14-15)
2. Externe: Hiram (1 Regi 5; 10); Faraon (1 Regi 3:1; 11:1)
D. Templul lui Solomon
1. Dă-i Domnului totul! (1 Cronici 2:1; 3:1; 5:1-14; 6:40-42)
2. Dă-l şi pe Solomon! (1 Cronici 7:11-12, 17-18; 8:1)

II. NEBUNIA LUI SOLOMON (Eclesiastul 10:1)
A. Greşelile tinereţii
1. Înălţimile (1 Regi 3:3-4; 11:7-10)
2. Căsătoriile (Deuteronom 7:3-4; 1 Regi 3:1; 11:1-3)
B. Greşelile bătrâneţii (omul la bătrâneţe seceră ce a semănat la tinereţe – Eclesiastul
12)
1. Idolatria (1 Regi 11:4-10)
2. Eclesiastul – lipsa bucuriei rezultă din căderea spirituală, în pofida bunăstării materiale
– deşertăciune (1 Regi 12:4; Eclesiastul 2:1-11; 6:2)

ÎNCHEIERE
1. Problemele spirituale: câtă vreme a fost dedicat Templului totul a fost bine, când a
făcut şi alte temple, totul s-a ruinat (Exodulul 20:23; 2 Cronici 6:14-16)
2. Problemele materiale: unora Dumnezeu le dă mai multe bogăţii, dar ele pot fi o mare
trudă şi fără Dumnezeu n-au valoare (Eclesiastul 5:13-17; Luca 12:21)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 6
IEROBOAM – DEZBINĂTORUL APOSTAT

INTRODUCERE
1. Ieroboam a fost un tânăr tare şi viteaz, la fel mulţi sunt promiţători, au mesaje profetice
favorabile şi totuşi! (1 Regi 16:26-28)
2. Ieroboam a devenit dezbinătorul apostat prin ruptura de Templu (1 Regi 12:28)

I. DOMNIA LUI IEROBOAM (instalat cu voia Domnului – 1 Regi 11:29-39;
12:2, 20)
A. Căderea spirituală a împăratului şi a lui Israel
1. Neîncrederea în Domnul – poate Egiptul îl slăbise spiritual (1 Regi 12:26-27; 11:36-37)
2. Instalarea unui sistem de închinare nebiblic – slujbe dumnezeieşti în concept uman,
tipare asemănătoare dar fireşti, eliminarea oamenilor aleşi (preoţi, leviţi) şi instalarea
altora (1 Regi 12:28-33; 2 Cronici 13:9)
3. Preocupările şi realizările materiale pierdute - clădiri prăbuşite (1 Regi 12:25; 2 Cronici
13:19)
B. Încercări de remediere ratate
1. Mesajul profetului din Iuda: Ieroboam a pierdut cu timpul împărăţia, altarele, jertfele şi
în final preoţii şi leviţii – semnul mâinii uscate (1 Regi 13:1-7, 33-34; 2:11:39)
2. Seria pedepselor (1 Regi 14:1-14); el se teme de proroci, dar pierde orice înţeles
spiritual; amintiri spirituale pierdute (1 Regi 14:7-10)
3. Pierderea oamenilor spirituali (1 Cronici 11:13-17)

II. URMĂRILE VIEŢII LUI
A. Dinastia Ieroboam – Nadab – 24 ani.
1. Ieroboam I – 22 ani (1 Regi 14:19-20; 2 Cronici 13:20)
2. Nadab – 2 ani (1 Regi 15:25-30)
B. De la Ieroboam la Osea. (deportarea asiriană - 722 î.e.n.)
1. Calea lui Ieroboam – drumul împăraţilor lui Israel (1 Regi 15:34; 16:26, 31)
2. Calea Israelului păcătos – o formă idolatră a adus altele şi a distrus toată spiritualitatea,
ceea ce a dus la pieirea naţiunii (2 Cronici 13:17; 1 Regi 20:15; 2 Regi 17:21-23)

ÎNCHEIERE
1. Condiţia de bază pentru împărat şi toată împărăţia – rămânerea în ascultarea de Legea
Domnului (1 Regi 11:37-38)
2. Ieroboam a murit, viţeii au rămas şi pe mulţi i-au mai omorât „de la Dan la Betel” (1
Regi 14:15-16)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 7
ÎMPĂRAŢI UCIGAŞI

INTRODUCERE
1. Mulţ1 Regi au obţinut tronul prin uciderea predecesorilor lor, acţionând total diferiţi de
David
2. Seria I: Baeşa, Ela, Zimri; Omri. Seria II: Şalum, Menahem, Pecahia, Pecah, Osea. În
cărţile Cronicilor scrie mai multe despre ei

I. PREZENTARE
A. Împăraţi ucigaşi
1. Baeşa – nimicitorul casei lui Ieroboam (1 Regi 15:28-30)
2. Ela – fiul lui Baeşa a împărtăşit soarta lui Nadab fiul lui Ieroboam (1 Regi 16:8-9)
3. Zimri – nimicitorul dinastiei Baeşa; cea mai scurtă domnie (1 Regi 16:10-13, 15-16)
4. Omri – generalul care ucide pe Zimri şi Tibni (1 Regi 16:17-22)
5. Şalum – nimicitorul dinastiei Iehu (2 Regi 15:10-13)
6. Menahem – altă lovitură de stat (2 Regi 15:14-17)
7. Pecahia – un altul „tăiat” după doi ani (2 Regi 15:23-25)
8. Pecah – alt ucigaş, ucis şi el (2 Regi 15:27-30)
9. Osea – ultimul împărat (2 Regi 15:30; 17:1-4)
B. Israel sub domnia lor
1. Spiritual - idolatrie (1 Regi 15:13; 2 Regi 15:24)
2. Economic, social, militar (2 Regi 15:19-20, 29)

II. CARACTERIZARE (două vinovăţii: lupta egoistă pentru putere, absenţa
spiritualităţii sacre)
A. Stări păcătoase
1. Destrăbălare (1 Regi 16:9; 1 Samuel 2:13-17; Iuda 12, 13)
2. Cruzime – răutate (2 Regi 15:14-16, 25; 1 Petru 5:2-3)
B. Ipocrizia judecăţilor celor răi (1 Regi 16:7)
1. Prorocii pentru Baeşa (1 Regi 15:28-29; 16:1-4, 12)
2. Nu s-au abătut de la rău, ba încă unii făceau mai rău (1 Regi 15:18,24,28; Iov 1:1; 1
Regi 16:25)

ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu este interesat şi implicat în „Israel” chiar şi cu cei răi (Ieremia 27:1-8; 1
Regi 16:3; 2 Regi 15:12), totul este sub ochii Domnului (1 Regi 16:7)
2. Soarta celui rău este rea; „Cum ai făcut aşa ţi se va face” (Obadia 1:15; 1 Regi 16:3)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 8
AHAB – CEL MAI RĂU ÎMPĂRAT

INTRODUCERE
1. Ahab a fost un împărat extrem de rău, ce a trăit într-o casă de fildeş (1 Regi 16:30;
22:39)
2. În vremea lui au trăit câteva personalităţi marcante în bine şi rău, de aceea va fi
prezentat în raport cu ei

I. A FI RĂU CÂND AI ÎN JUR OAMENI BUNI
A. Profetul Ilie
1. „Vremea dintre ploi” – aproximativ 3,5 ani (1 Regi 17:1; 18:1, 10, 16-19, 40-41, 44-46)
2. Ajutorul Domnului prin alţi proroci (1 Regi 20:1, 13-14, 22, 28, 42)
B. Iosafat
1. Rudenie (2 Cronici 18:1)
2. Aliat militar (1 Regi 22:1-8)
C. Alţi israeliţi
1. Obadia – ministru de stat (1 Regi 18:3-4, 7, 9)
2. Nabot – un vecin (1 Regi 21:1-4, 16-19)

II. CAUZELE RĂULUI
A. Omri – tatăl
1. Moştenirea de la Ieroboam (1 Regi 16:29-30)
2. Casa părintească (1 Regi 16:31)
B. Izabela – soţia
1. Promotoarea altei religii (1 Regi 16:31-33)
2. Afectarea vieţii poporului (1 Regi 19:1-2; 2 Regi 9:22)

III. URMĂRILE ŞI PEDEPSELE RĂULUI (PĂCATULUI)
A. Influenţe
1. Suport pentru încălcarea Scripturilor – casa lui Hiel (1 Regi 16:34)
2. Nedreptate în ţară – casa lui Nabot (1 Regi 21:9-13)
3. Generaţii educate greşit în Israel: Ahazia (1 Regi 22:51-53; 2 Regi 1:17), Ioram (2
Regi 8:1-3); în Iuda: Ioram (2 Regi 8:16-19), Ahazia (2 Regi 8:25-27), Atalia (2 Regi
11:1, 3)
B. Pedepsele casei Ahab
1. Vestire (1 Regi 21:19-24); scurt moment de pocăinţă (1 Regi 21:27-29)
2. Execuţie (1 Regi 22:20-37 – Ahab; 2 Regi 9:30:37 – Izabela; 2 Regi 10:6-7, 11 – fiii
lor)

ÎNCHEIERE
1. Ahab: bărbatul tipic firesc (1 Regi 20:43; 21:4), manipulat prin femeie (1 Regi 21:25-
26)
2. Vremea lui Ahab a fost o vreme grea pentru credincioşi (1 Regi 19:10, 15-18)

Împăraţii lui Israel
Lecţia 9
IEHU – OMUL JUMĂTĂŢILOR DE MĂSURĂ

INTRODUCERE
1. Iehu a fost omul ales de Dumnezeu pentru pedepsirea casei lui Ahab şi restabilirea
spirituală a Israelului (1 Regi 19:16; 2 Regi 9:7-10; 10:17)
2. Dinastia lui Iehu a fost cea mai lungă dinastie - cinc1 Regi: Iehu, Ioahaz, Ioas,
Ieroboam al II-lea, Zaharia

I. „IEHU ESTE ÎMPĂRAT!” (2 Regi 10:34-36)
A. Domeniul militar-politic (2 Regi 9:25)
1. Ofiţer apropiat lui Ahab, uns de un fiu al prorocilor (2 Regi 9:2-6, 9-13)
2. Lovitura de stat – uciderea împăraţilor (2 Regi 9:15-27 – Israel şi Iuda)
3. Nimicirea întregii case a lui Ahab – Izabela şi fiii (2 Regi 9:33; 10:1-14)
B. Domeniul religios (2 Regi 10:15-16 – râvnă pentru Domnul)
1. Templul şi preoţii lui Baal – sediu central (2 Regi 10:18-27)
2. Disciplina în teritoriu – „două feluri de scrisori” (2 Regi 10;1 Regi 21)

II. GREŞELILE LUI IEHU
A. Calea lui Ieroboam
1. Eliminarea formelor străine dar păstrarea celor tradiţionale (2 Regi 10:28-29)
2. Fiii lui – patru generaţii (2 Regi 10:30b)
- Ioahaz (2 Regi 13:1-6)
- Ioas (2 Regi 13:10-11)
- Ieroboam al II-lea (2 Regi 14:23-24)
- Zaharia (2 Regi 15:8-12)
B. Iehu – omul care nu şi-a înţeles bine chemarea
1. Lipsa Legii şi a oamenilor lui Dumnezeu (2 Regi 10:31)
2. Lipsa unei sincerităţi totale - „inima întreagă” (2 Regi 10:31)

ÎNCHEIERE
1. Partea întâi a fost îndeplinită în totul, cu râvnă – premiu (2 Regi 9,10). Partea a doua a
fost ratată – nepromovat (2 Regi 10:31)
2. Durerea şi mila divină împletită cu mânia Lui pentru astfel de oameni (2 Regi 10:32-
33; 13:4; 15:25-27)

Împăraţii luiIsrael
Lecţia 10
ISRAEL – FĂRĂ DUMNEZEU, FĂRĂ ÎMPĂRAT ŞI FĂRĂ ŢARĂ

INTRODUCERE
1. Osea a fost cel din urmă împărat, nu ca ceilalţi de rău dar nici bun, de aceea a avut
aceeaşi soartă ca toţi (2 Regi 17:1-2)
2. Israel (regatul de nord) şi-a pierdut independenţa şi poporul a fost deportat în Asiria (2
Regi 15:29; 17:6)

I. RECHIZITORIU LUI ISRAEL
A. Încălcarea Legii lui Dumnezeu
1. Vinovăţia cea mare – călcarea primei porunci (idolatria) – poporul avea altă pasiune
spirituală, sufletească, materială, fără Iahve (2 Regi 17:7; Exodulul 20:2, 3, 23)
2. Slujire contrară poruncii a doua (2 Regi 17:8-12); tradiţii păgâne şi proprii, practici
nebiblice – atenţie la felul slujirii! (Coloseni 2:2-9)
3. Practici oculte – vrăjitorii (2 Regi 17:17)
B. Respingerea încercărilor divine de recuperare
1. Înştiinţări profetice repetate – necredinţă (2 Regi 17:13-14; Ieremia 25:4-7)
2. Abandonarea Legii – neascultare (2 Regi 17:15-16; Osea 4:6-14). Evrei au trăit o viaţă
idolatră şi extrem de păcătoasă (Mica 7:2-4; Amos 2:6-8)

II. CONCLUZII VECHI ŞI NOU TESTAMENTALE
A. Israel
1. Mânia divină (2 Regi 17:18; Romani 1:18)
2. Începutul şi sfârşitul pierderii Canaanului (2 Regi 17:20-23)
B. Biserica
1. Harul limitat (Evrei 10:23-31)
2. De la slăbire în credinţă la apostazie şi pierderea mântuirii (1 Timotei 1:5-6, 18-19)

ÎNCHEIERE
1. Valoarea harului şi a legământului dintre Dumnezeu şi om (2 Regi 17:35-38; Efeseni
2:8; 3:6-7)
2. Victorie sau înfrângere totală şi veşnică (2 Regi 17:39; 18:11-12; Exodulul 12:1-2,14-
17)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 1
ROBOAM ; ABIAM – A FI SLAB SAU A FI TARE

INTRODUCERE
1. Roboam, Abiam (Abia) – primii do1 Regi a Regatului de Sud cu capitala la Ierusalim
(Iuda, Beniamin….)
2. Au fost oameni cu slujiri diferite şi stări temporare (ca diferiţi mulţi alţii care au fost,
fie buni, fie răi)

I. UN TRON ŞI UN POPOR SLAB
A. Două în loc de douăsprezece
1. Existenţa opoziţiei (1 Regi 12:1-3, 20; Ezra 10:15; 2 Timotei 4:14-15)
2. Ruptura dintre generaţii (1 Regi 12:4-11 – principiul celor trei zile: ascultă-i şi pe unii
şi pe alţii, dar fă cum îţi spune Domnul – definitivarea prin consultare, consacrare)
3. Forţa – conducerea fără Dumnezeu n-are izbândă, este interzisă (1 Regi 12:14, 21-24),
Sămânţa lui David (regatul) slăbit pentru o vreme (1 Regi 11:39; 12:24)
B. Aramă în loc de aur
1. Pierderea valorilor sfinte te fac sărac (2 Cronici 12:1-4, 9; Apocalipsa 3:17-19)
2. Pocăinţa, înţelegerea târzie te poate scăpa, dar rămâi slab – afectat (2 Cronici 12:6-8; 1
Corinteni 5:4-5; 2 Corinteni 2:5-11). Amândoi au făcut fapte rele (1 Regi 15:3-4). Starea
Templului şi a împăratului (aurul) – a pălit (2 Cronici 12:9-11)

II. UN ÎMPĂRAT ŞI O ÎMPĂRĂŢIE PUTERNICĂ
A. Roboam şi Iuda (3-5 ani) – un mandat
1. Prosperitatea Ierusalimului – ascultarea preoţilor şi prorocilor (2 Cronici 11:4b, 12;
structuri tari: biserici, oameni, lucrări - Fapte 4:32-35)
2. Binecuvântarea sfinţilor slujitori (2 Cronici 12:13-17; model Antiohia – Fapte; 11:19-
26; 13:1-2)
3. Familii tari (2 Cronici 11:18-23)
4. A învăţa să fii bun (1 Regi 12:7; 2 Cronici 10:7)
B. Abia şi Iuda diferiţi de Ieroboam şi Israel
1. Zece contra doi – ideea cuceririi celorlalţi (2 Cronici 13:4-5, 12b, 13)
2. Lupta dintre puţini buni şi mulţi răi (2 Cronici 13:3-21). Biruinţa este a Domnului
(Fapte 4:21; 5:33-39)

ÎNCHEIERE
1. A fi slab – explicaţii profetice (2 Cronici 11:3-4; 12:5-8); lipsa de disciplină spirituală
(2 Cronici 12:14)
2. A fi tare – harul Ierusalimului davidic, Legea Templului (2 Cronici 12:6, 8, 12-13)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 2
ASA – 40 ANI ± 1 AN

INTRODUCERE
1. Asa fiul lui Abia, contemporan cu Ieroboam I şi cu Ahab. În paralel (ca timp) cu
frământările lor el a avut pace (1 Regi 15:9; 16:23)
2. Asa a fost un om, domnitor credincios, dar cu unele probleme/înălţimi - 40 ± 1 an (1
Regi 15:10)

I. ASA ÎN DOMENIUL RELIGIOS
A. Reforma şi slujirea religioasă
1. Alegerea noii generaţii: cu Domnul sau cu idolii– eliminarea păgânismului şi dedicarea
pentru Templu (Iosua 24:14-15; 2 Cronici 14:2-5; 1 Regi 15:12-15 1 Tesaloniceni 1:5-10)
2. Trezirea spirituală din anul al cincisprezecelea (2 Cronici 15):
a) mesajul profetic (2 Cronici 1-8). N.T; – trezirea prin Ioan Botezătorul
b) zilele sfinte (2 Cronici 9-11); N.T. – adunările zilnice ale Bisericii din Ierusalim
c) angajamente respectate (2 Cronici 12-16); N. T. – Biserica din Efes – rolul
dragostei (Apocalipsa 2:1-5)
B. Starea spirituală individuală a împăratului Asa
1. Aproximativ 40 ani (2 Cronici 15:17, 19); N.T.- Pavel (1 Corinteni 9:23, 27)
2. 1 an (2 Cronici 16:9-13); N.T.- tânărul bogat (Matei 19:20-27)

II. ASA ÎN DOMENIUL ECONOMIC ŞI MILITAR
A. Economic
1. Aurul la Templu, pietrele şi lemnele la construcţie!(1 Regi 15:15, 22-23; Matei 6:32-
34)
2. Bunăstarea materială – un har de la Domnul (2 Cronici 14:6-7)
B. Militar (luptele – actualitate în V. şi N. T.)
1. Asa – Zerah (2 Cronici 14:9-15 – Asa şi Domnul)
2. Asa – Baeşa (2 Cronici 16:1-6). Asa - Ben-Hadad, fără Domnul - o nebunie (2 Cronici
16:7-9)

ÎNCHEIERE
1. Asa a domnit aproximativ cât David - 41 ani de războaie, prorocii şi sărbători la
Templu (2 Cronici 16:11, 14)
2. Asa – un om, împărat cu unele slăbiciuni (slab) spirituale, care nu a slujit cu aceeaşi
intensitate şi continuitate, ceea ce i-a umbrit sfârşitul (2 Cronici 15:7-8; 16:9). Caz
general (Evrei 10:19-25, 38-39)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 3
IOSAFAT – UN ÎMPĂRAT SCUMP CARE S-A VÂNDUT IEFTIN

INTRODUCERE
1. Iosafat fiul lui Asa şi Azuba, un împărat bun (1 Regi 22:41-43)
2. Iosafat a fost un împărat de excepţie, dar care a făcut o greşeală capitală pentru familie
şi ţară (2 Cronici 18:1)

I. IOSAFAT – UN OM SCUMP (înaintea Domnului şi oamenilor)
A. Iosafat, Templul şi neamul lui Levi
1. O căutare personală, sinceră, a lui Dumnezeu, presupune automat o eliminare a răului
în teritoriu autorităţii, răspunderii (2 Cronici 17:3-4, 6; Psalmul 45:7; 2 Regi 22:46)
2. Sistemul educaţional religios – reformă şi instituţionalizare (2 Cronici 17:7-9; Ezra
7:10; Deuteronom 4:5-8)
3. Sistemul judecătoresc – adevăr şi dreptate (2 Cronici 19:5-11; Ţefania 3:1-5; Iuda 1:14-
15; 2 Cronici 19:4)
O călătorie prin mijlocul poporului (2 Cronici 19:4)
B. Iosafat şi armata lui (Ahab nu l-a atacat, ci s-au împrietenit - 2 Cronici 17:1-2)
1. Apogeul puterii militare a regatului lui Iuda (2 Cronici 17:10-19)
2. Războiul câştigat de sfinţi (2 Cronici 20):
a) adunarea poporului pentru rugăciune şi post (2 Cronici 3:13)
b) mesaje profetice concrete (2 Cronici 14:17, 20)
c) cântăreţi cu podoabe sfinte (2 Cronici 14:19, 21-22)
d) victoria (2 Cronici 20:28-30)
C. Iosafat şi economia Ţării Sfinte
1. Realizări proprii (2 Cronici 17:12-13; Proverbe 12:27; 2 Tesaloniceni 3:10-13)
2. Binecuvântări primite (2 Cronici 17:5,9-11; 2 Cronici 8:12-15)

II. IOSAFAT – O RELAŢIE IEFTINĂ
A. Colaborarea lui Iosafat – Iuda cu Ahab – Izabela – Israel
1. Încuscrire - vizite (2 Cronici 18:1; 1 Regi 22:2; 1 Corinteni 15:33; Efeseni 5:5, 9-11)
2. Colaborare militară (1 Regi 22:4; 2 Cronici 18:31)
3. Relaţii economice (2 Cronici 20:35-36; 1 Corinteni 5:9-12; 2 Tesaloniceni 3:14)
B. Urmările prieteniei lor
1. Complexe (stări) de neascultare, insensibilitate spirituală - mustrări profetice (2 Cronici
19:1-2; 1 Regi 22:5-8, 18-23). Iosafat a înţeles apoi ce a greşit (1 Regi 22:48-49), dar n-a
rezistat – familia (2 Regi 3:1, 7, 11-14)
2. Pierderi materiale (2 Cronici 20:35-37; Apocalipsa 18:4)
3. Pierderea întregii ţări şi următoarei generaţii (2 Cronici 21:1-6; 2 Timotei 2:2)

ÎNCHEIERE
1Iosafat – a fost un împărat cu multiple preocupări, în special spirituale - căile Domnului
(2 Cronici 17:6; 19:4, 8-9). Fă-ţi lucrarea în funcţie de talanţii primiţi!
2. Iosafat – a fost conducătorul care a pierdut o ţară puternică, prosperă, cu un statut
spiritual ridicat din cauza relaţiilor interzise – cu evrei (creştini) lumeşti, decăzuţi (2
Cronici 19:2). Nu amesteca sacrul cu profanul – sunt lucruri potrivnice!

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 4
ÎMPĂRAŢII DIN TIMPUL BĂTRÂNULUI IEHOIADA

INTRODUCERE
1. Preotul Iehoiada s-a născut la sfârşitul vieţii lui Solomon (aproximativ 940-930 î.e.n.)
A trăit copilăria sub Roboam, tinereţea sub Abia, a fost contemporan în slujbă cu Asa şi
Iosafat, la moartea căruia avea peste 80 de ani.
2. Iehoiada a cunoscut decăderea sub Ioram – 8 ani; Ahazia – 1 an; Atalia - 6 ani; l-a pus
pe tron pe Ioas (aprox. la 100 de ani) şi a trăit 130 de ani (2 Cronici 24:15-16)

I. LUPTA DINTRE NEAMUL DAVIDIC ŞI IZABELIC
A. Ioram
1. Împărat al lui Iuda după modelul împăraţilor lui Israel: ucigaş, idolatru (2 Cronici 21:3-
5, 11)
2. Pedeapsa Domnului pentru împărat şi popor - decădere economico-militară, boală –
explicaţiile scrisorii lui Ilie (2 Cronici 21:8-20)
B. Ahazia
1. Total afectat de cel rău, condus de neamul Izabelei (2 Cronici 22:2-5; Efeseni 2:2)
2. A murit în locul aplecării sale – Samaria (2 Cronici 22:6-9)
C. Atalia
1. Şase ani s-a pierdut tronul lui David (2 Cronici 22:10-12)
2. Anul al şaptelea: revenirea – moartea Ataliei (2 Cronici 23:12-15)
Concluzie: decăderea oricărei organizaţii, case, cetăti, ţări, se face prin legătura cu
cei apostaţi, lumeşti, cu însuşi Satan (Apocalipsa 17:1-7 – istorie, prezent şi viitor)

II. IOAS – UN ÎMPĂRAT BUN DAR SLAB
A. Ioas sub Iehoiada
1. Ioas, un copil protejat şi ajutat (2 Cronici 29:11-12; 23:7-11, 17-20; 24:3)
2. Ioas, un împărat preocupat pentru Templu (2 Cronici 24:4-7; 2 Regi 12:9-15)
B. Ioas – după moartea lui Iehoiada
1. Ioas influenţat abandonează Templul şi pe oamenii lui Dumnezeu (2 Cronici 24:17:22)
2. Ioas pedepsit (prin sirieni) şi asasinat (2 Regi 17:18; 2 Cronici 24:23-26)
Valoarea părinţilor şi a lucrătorilor bisericii (2 Cronici 24:27; 2 Regi 12:2)

ÎNCHEIERE
1. Toleranţa divină permite domnia celor răi, dar, în final, Dumnezeu îşi exercită controlul
(Apocalipsa 11:15-19)
2. Efectul şi dependenţa de mediu (împrejurări) şi independenţa fiecărui individ
(Apocalipsa 13:7-8, 13-18)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 5
ÎMPĂRAŢI BUNI CU ÎNĂLŢIMI RELE

INTRODUCERE
1. Urmaşii lui Ioas: Amaţia, Azaria (Ozia), Iotam
2. În timpul lor religia Templului era religia naţională (prioritară), dar erau slujbe şi pe
înălţimile idolatre (2 Regi 14:4; 15:4, 35)

I. ÎMPĂRAŢI BUNI
A. Amaţia (2 Cronici 25:1-2)
1. Activitatea militară: războiul cu Edom (2 Cronici 25:5-13); războiul cu Israel (2
Cronici 25:17-24)
2. Un final rău (2 Cronici 25:16, 20, 27-28; Ezechiel 5:1-4)
B. Azaria (2 Cronici 26:1-4)
1. Prosperitatea economico-militară (2 Cronici 26:5-15)
2. Căderea prin înălţare (2 Cronici 26:16-23)
C. Iotam (2 Cronici 27:1-2)
1. Viaţă şi activitate ca a părinţilor săi (2 Cronici 27:3-8)
2. A urmat timpuriu Ahaz (2 Cronici 27:9; 28:1, 4)

II. ÎNĂLŢIMI RELE
A. Prezentare generală – Vechiul Testament
1. Înălţimi naturale transformate în edificii religioase (Ezechiel 20:28-32)
2. Cult canaanit: sanctuar, altar, case (Deuteronom 12:2-3; Numeri 33:52
B. Evoluţie istorică în Israel (locul curviei spirituale şi fizice - Ezechiel 16:16, 24-25;
Osea 4:13-14)
1. Israel - anulate total prin Templu (Deuteronom 12:4-8; 1 Regi 3:2-4; 2 Regi 23:13);
Ieroboam (1 Regi 12:3;18:30-32)
2. Iuda - Solomon …Ioram (2 Cronici 21:11);… Ezechia (2 Regi 18:3-6);… Iosia (2
Regi 23)
C. Înălţimi în perioada Bisericii – Noul Testament
1. Perpetuarea tradiţiilor iudaice (Tit 1:13-14); influenţe externe – păgâne (Coloseni 2:1-
9)
2. Există înălţimi şi lucrători ai înălţimilor sprijiniţi sau toleraţi de stat (Judecătoriii 17; 1
Regi 13:2; 2 Cronici 27:2b; 34:33). Totuşi! (2 Regi 23:9)
3. Exemplificări: tabere cu activităţi mixte, sport, TV, festivităţi cu slujiri sincretice (2
Regi 23:6-7)

ÎNCHEIERE
1. Trebuie observată şi sfinţită întreaga comunitate (2 Cronici 15:17; 17:6; 20:33; 33:17;
Psalmul 78:58)
2. O viaţă bogată la Templu (adunare) şi implementarea ei în teritoriu (familii). Rolul
legământului, Paştelor (2 Cronici 34;35). Valoarea sfinţeniei şi a dragostei (Efeseni /
Pergam - Apocalipsa 2)
Împăraţii lui Iuda
Lecţia 6
AHAZ – DOMNIA RĂULUI

INTRODUCERE
1. Ahaz n-a făcut ca David (a evitat binele). A adunat tot ce era rău de la Israel şi neamuri
– a căutat răul (1 Regi 16:2-4)
2. Domnia lui Ahaz este foarte reprezentativă pentru Biserica de astăzi

I. DISTRUGEREA REGATULUI (efectul)
A. Vechii duşmani (pierderea teritoriului promis)
1. Filistia, Edom, Siria (2 Cronici 28:17-18, 5-8)
2. Manifestarea mâniei Domnului (2 Cronici 28:9-15), dar şi a milei Domnului (Isaia 7:1-
13)
B. Imperiul asirian (înclinaţia pentru spiritul epocii)
1. Prieten sau duşman? (2 Regi 16:7-9; 2 Cronici 28:20-21)
2. Încercări umane de rezolvare a situaţiei (2 Cronici 28:16; Isaia 30:1, 7, 18-22, 31; 31:1-
3)

II. PIERDEREA SPIRITUALITĂŢII (cauza)
A. Schimbarea Casei Domnului
1. Schimbarea altarului – rugăciunii (2 Regi 16:10-15); anularea dimensiunilor biblice,
jertfele continuau dar într-un alt mediu; model: Cain, Balaam, Core – toţi oameni de
slujbe – jertfe (Iuda 11-13)
2. Anularea curăţiei, spălării slujitorilor şi a jertfelor – „slujbe sfinte” fără oameni sfinţi,
executant: preotul Urie (2 Regi 16:17; Maleahi 1:6-14; 2 Timotei 2:16-22)
3. Alte schimbări: pridvorul Sabatului, sărbători, intrarea de afară – proceduri „de afară”
(2 Regi 16:18-19; 2 Timotei 4:3-5 - urâciunea pustiirii în Sanctuar)
B. Închiderea Casei Domnului
1. Distrugerea uneltelor sfinte şi anularea orarului; dispariţia slujbelor şi a darurilor
duhovniceşti şi introducerea de surogate: imagini, cruci, serbări, veselie în loc de bucurie
sfântă (2 Cronici 28:24)
2. Construirea şi deschiderea de sanctuare – înălţimi (2 Cronici 28:25); prezenţa scăzută
la adunare, în rest activităţi libere, lumeşti (Iuda 1:3-4, 16-23)

ÎNCHEIERE
1. Ahaz – omul care în perioada de criză a acţionat greşit, a preluat împărăţia în faza de
început a răului, dar prin el a culminat (2 Cronici 28:22-23). Pentru fiecare biserică din
Apocalipsa 2-3 din criză, remediul este pocăinţa (5 din 7)
2. Ahaz – omul care L- a scos pe Dumnezeu şi a introdus pe Diavolul (2 Cronici 29:6-7; 2
Tesaloniceni 2:3-4…Apocalipsa 13:4). Se caută un Ezechia! (2 Cronici 29:3)
3. Istoria evreilor de la David la Ahaz; de la inaugurarea la închiderea Casei Domnului

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 7
EZECHIA – ÎMPĂRATUL ÎNCREDERII ÎN DUMNEZEU

INTRODUCERE
1. Ezechia a fost un împărat după modelul davidic, cu o încredere puternică în Domnul (2
Regi 18:3-5)
2. În timpul lui a obţinut îndurarea Domnului pentru Iuda, în timp ce Israel a căzut în
robie (2 Regi 18:9-12)

I. REFORMA SPIRITUALĂ
A. Reorganizarea slujbelor de la Templu (2 Cronici 29:35b)
1. Deschiderea inimii împăratului spre Domnul (2 Regi 18:6)
2. Provocarea preoţilor şi leviţilor pentru slujire (2 Cronici 29:3-5, 11)
3. Reforma legământului sfânt în Legea lui Dumnezeu şi statornicia orarului Casei
Domnului (2 Cronici 29:10; 32:2, 4)
4. Efectele sfinţirii - fără înălţimi şi tradiţii (2 Regi 18:4); bucuria părtăşiei cu Domnul de
la domiciliu - după reforma religioasă (2 Cronici 30:25; 31:1)
B. Sărbători sfinte
1. Sărbători spontane (2 Cronici 29:20, 25-31, 36)
2. Sărbători programate – Paştele (2 Cronici 30:1, 5-13, 18-27)

II. CONFLICTUL CU ASIRIA
A. Expansiunea imperiului asirian
1. Cuceriri în jurul lui Iuda (2 Regi 19:11-13)
2. Împresurarea Ierusalimului (2 Regi 18:13-16)
B. Intervenţia lui Dumnezeu
1. Lupta ideologică, după pregătiri spiritual - militare; misiunea lui Rabşache – efecte
scontate: spaimă, dezbinare, necredinţă (2 Regi 18:25, 30, 36; 2 Cronici 32:18)
2. Apelul la Dumnezeu – Ezechia, Isaia, Iuda (2 Regi 19:1-7). Efectul rugăciunii (2 Regi
19:15-20, 32-37)
3. Iuda rămâne în binecuvântare; Israel cade în blestem (2 Cronici 32:23, 27-30)

III. ULTIMII 15 ANI
A. Boala şi vindecarea
1. Mesajul divin (2 Regi 20:1)
2. Durerea şi rugăciunea lui Ezechia (2 Regi 20:2-6)
B. Încercarea lui Ezechia (a scăpat de Asiria, dar a căzut în ispite cu cei din Babilon)
1. Mândria (2 Regi 20:12-13; 2 Cronici 32:25)
2. Smerirea (2 Cronici 32:26, 31)

ÎNCHEIERE
1. Ezechia – o inimă întreagă (2 Cronici 31:20-21)
2. Ezechia – o răsplată de cinste (2 Cronici 32:32-33)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 8
MANASE – PĂCĂTOSUL IERTAT

INTRODUCERE
1. Manase fiul Ezechia a avut cea mai lungă domnie (1 Regi 21:1)
2. Domnia lui dovedeşte îngăduinţa divină pentru păcătos şi timpul rezervat pocăinţei
(Romani 2:4; Apocalipsa 2:21)

I. PĂCATUL LUI MANASE
A. Stricăciunea păcatului
1. Stilul păgân, canaanit; culmea păcătoşeniei – tendinţa mereu crescândă a păcatului
(Geneza 15:16; 2 Regi 21:2-3, 6, 9, 11)
2. Domeniile păcatului: de la moral la idolatru – vrăjitoresc (2 Regi 21:6, 16). Cel mai
grav este răul (urâciunea pustiirii) în Casa Domnului (2 Cronici 33:4-5, 7)
3. Manase – forţa răului prin cel ce conduce - caz Satan (2 Regi 21:9, 11; Apocalipsa 13)
B. Sentinţa divină pentru păcat
1. Apeluri respinse – rolul profeţilor alături de Lege; Ilie lângă Moise (2 Cronici 33:10,
18)
2. Pedeapsa rostită pentru Manase (2 Cronici 33:11); pentru popor (2 Regi 21:10-15)

II. POCĂINŢA LUI MANASE
A. În închisoarea babiloniană
1. Smerenia adâncă (2 Cronici 33:12)
2. Rugăciuni ascultate (2 Cronici 33:12-13, 19)
Manase ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu
B. În Iuda pe tron
1. Pocăinţa schimbă viaţa spirituală (2 Cronici 33:15-16a)
2. Pocăinţa trebuie implementată pe teren (2 Cronici 33:16b-17)
3. Pocăinţa aduce binecuvântarea (2 Cronici 33:14)

ÎNCHEIERE
1. Hozai a scris biografia lui Manase (2 Cronici 33:19), dar ce au înţeles cei din jur căci
Amon (fiul lui) n-a înţeles! (2 Cronici 33:21-25)
2. Deznodământ şi explicaţii; harul divin este mare, dar are reguli:
a) stările scurte de păcat pot fi iertate (caz David, Petru)
b) stările lungi de păcat pot fi iertate doar în caz „Manase” diferit de Saul,
Ieroboam. Manase nu L-a cunoscut înainte pe Dumnezeu, ceilalţi da (2 Cronici 33:13;
Evrei 6:4-8; 1 Samuel 3:7)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 9
IOSIA REFORMATORUL

INTRODUCERE
1. Iosia – „ultimul David” pe tron în Ierusalim (2 Cronici 34:2)
2. Sub domnia lui s-a derulat cea mai mare reformă spirituală (2 Regi 23:21-25)

I. DESCOPERIREA ADEVĂRULUI
A. Căutările adolescentului Iosia
1. Primele căutări (2 Cronici 34:3a)
2. Căutarea în paralel cu aplicarea – sinceritatea, cinstea (2 Cronici 34:3b, 8a; Ieremia
22:15-16)
B. Găsirea Cărţii Legii
1. Descoperirea cărţii Deuteronom (2 Cronici 34:8, 14, 19)
2. Mesajul profetic – răspunsul Domnului (2 Cronici 34:21-28; 2 Regi 22:19)

II. REVOLUŢIA SFÂNTĂ
A. Etapa I
1. Reforma în teritoriu (2 Cronici 34:4-7)
2. Reforma Casei Domnului (2 Regi 22:4-7; 2 Cronici 34:9-11)
B. Etapa a II-a (anul XVIII)
1. Adunarea de la Casa Domnului (2 Regi 23:1-2). Citirea Legii (2 Cronici 34:30)
2. Legământul împăratului, mai marilor şi al poporului cu Domnul (2 Regi 23:3-4; 2
Cronici 34:32)
3. Partea practică a reformei (partea cea grea):
a) distrugerea obiectelor idolatre (2 Regi 23:4, 6, 11)
b) izgonirea, eliminarea preoţilor idolatri (2 Regi 23:5, 9, 20)
c) curăţirea locului sfânt şi desfiinţarea „clădirilor păcatului” (2 Regi 23:7, 12-13,
15)
4. Paştele reformei (2 Cronici 35:16-19)
C. Iosia – o zi bună de dimineaţă, dar scurtă – greşeala strategiei militare
1. Neascultarea în activitate – organizare (2 Cronici 35:20-24)
2. Cântecul de jale a lui Ieremia – după el şi reformă (2 Cronici 35:25-27)

ÎNCHEIERE
1. Reforma este întoarcerea la Dumnezeu a poporului Său (2 Regi 23:25)
2. Reforma trebuie extinsă în toată ţara şi trebuie menţinută (2 Cronici 34:33)

Împăraţii lui Iuda
Lecţia 10
ÎMPĂRAŢI ROBI

INTRODUCERE
1. Ultimii patru împăraţi a lui Iuda - trei copii ai lui Iosia şi un nepot: Ioahaz, Ioiachim
(Eliachim), Ioiachin, Zedechia (Matania)
2. Împăraţi robi: trei luni apoi în penitenciar, 11 ani – vasali (Egipt, Babilon)

I. PREZENTAREA CELOR 4 ÎMPĂRAŢI
A. Ioahaz
1. Un împărat rău (2 Regi 23:31-32)
2. Încarcerat în Egipt – bir peste ţară (2 Regi 23:33-34)
B. Ioiachim (Eliachim)
1. Răul era în el (2 Cronici 36:4; 2 Regi 23:33-34)
2. Pierderi în ţară (2 Regi 24:1-2); Prima deportare – anul 605 î.e.n.(Daniel 1:1)
C. Ioiachin
1. Aceeaşi viaţă, aceeaşi soartă (2 Regi 24:8)
2. S-a predat şi a făcut ani de temniţă în Babilon (2 Regi 24:10-16). Altă deportare în 597
î.e.n.(2 Regi 25:27:30)
D. Zedechia (Matania)
1. Rău şi împietrit, poporul la fel (2 Cronici 36:11-16)
2. Războiul şi pierderea independenţei -586 î.e.n.(2 Regi 25:1-7, 9-13)
– Dregătorul Ghedalia ….Egipt (2 Regi 25:22-26)…..70 ani până la Zorobabel

II. CONCLUZII (exprimate de Domnul prin Ieremia 1:2-3)
A. Stările răutăţii păcatului (Ieremia 24:1-3)
1. Pierderea sacralităţii Templului (Psalmul 93:5; Ieremia 7:4-6, 18)
2. Pierderea normelor etice (Isaia 5:2, 7; Ieremia 22:3, 13, 17)
B. Rolul omului lui Dumnezeu (prorocului, în ce priveşte neprihănirea şi evoluţia
politică)
1. Hanania (Ieremia 28:2-4, 15-17)
2. Ieremia (Ieremia 25:3-9; 36:23-25, 30-31)

ÎNCHEIERE
1. Istoria se schimbă; dispar îngerii, Templu, Israel (Plângerile lui Ieremia 1:1, 7) rămâne
durerea pentru păcat şi pentru pedeapsă – iadul (Plângerile lui Ieremia 1:18, 12)
2. Pentru istorie există totuşi încă o întrebare: Mai există salvare? Depinde! (Plângerile
lui Ieremia 5:22)