You are on page 1of 42

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT

CRIMINOLOGIE
SUPPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL LA DISTANłĂ

Prezentul support de curs are la bază ultima ediŃie a lucrării MANUAL DE CRIMINOLOGIE , autor Valerian Cioclei , şi reprezintă un instrument care încearcă să faciliteze însuşirea cunoştinŃelor oferite de manual . În această logică am preferat să nu îngreunăm lectura cu trimiteri şi note de subsol . Sursele bibliografice cu indicarea clară a autorilor şi operelor se regăsesc în manualul menŃionat anterior .

Prof.dr.VALERIAN CIOCLEI

1

PRELEGEREA I – CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ: Obiectul cercetării criminologice; ModalităŃi de cunoaştere, procedee, finalitate in cercetarea criminologică; Definirea criminologiei.

A) OBIECTUL CERCETĂRII CRIMINOLOGICE

A1) FENOMENUL CRIMINAL – un prim obiect al cercetării criminologice Sensurile expresiei “fenomen criminal” diferă in raport de conŃinutul mai restrâns sau mai larg ce i se atribuie. Uneori conŃinutul expresiei este redus la cel al noŃiunii de infracŃiune. Alteori se are in vedere doar aspectul macro-criminologic, prin utilizarea expresiei fenomen criminal inŃelegându-se ansamblul infracŃiunilor. Unii criminologi dau un sens foarte larg expresiei, considerând ca in conŃinutul acesteia trebuie să se regasească normele penale, violarea acestora precum şi reacŃia sociala represivă. Pentru a stabili ce intra in conŃinutul fenomenului criminal trebuie să pornim de la aspectul individual al fenomenului (noŃiunea de crimă), fară a ignora factorul uman (criminalul) şi să avem in vedere şi aspectul de masă al fenomenului (criminalitatea). A1.1) Crima. ÎnŃelesurile posibile ale noŃiunii de crimă: a) sensul comun – în sens comun prin crimă se desemnează , de regulă, o infracŃiune intenŃionată îndreptată împotriva vieŃii persoanei, fie că este vorba de omor, de omor calificat, pruncucidere; aceeasi denumire o regăsim utilizată în cazul unor infracŃiuni care au un alt obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane. TEME : - IndicaŃi obiectul juridic al infracŃiunilor de : omor, omor calificat, pruncucidere. - DaŃi exemple de infracŃiuni care au un alt obiect juridic principal dar care au ca rezultat moartea victimei.

2

b) sensul penal – în sens penal crima desemnează o infracŃiune gravă, pentru care legiuitorul stabileşte pedepse diferite şi proceduri speciale, in raport cu celelalte infracŃiuni; Acest sens este dat de împarŃirea tripartită a infracŃiunii în : crime, delicte şi contravenŃii. În doctrina penală noŃiunea de crimă a fost şi este utilizată şi in sensul general de infracŃiune, de faptă penală.

TEME : - Care a fost evoluŃia împărŃirii tripartite a infracŃiunii în legislatia statelor europene şi în special în cea a României. - Care este concepŃia actualului Cod penal român cu privire la infracŃiune. c) sensul criminologic – în sens criminologic noŃiunea de crimă are o accepŃiune largă, referindu-se la infracŃiune în general. Este însa inexact a pune semnul egalităŃii între infracŃiune şi noŃiunea de crimă utilizată în criminologie. Datorită oscilaŃiei în timp şi spaŃiu a legii penale, cu puŃine excepŃii, ceea ce ieri era considerat drept crimă astăzi nu mai este si invers, ceea ce un stat sancŃionează ca infracŃiune altul nu o face şi invers. Nu se poate vorbi astăzi de o definiŃie a crimei , completă si unanim acceptată de către doctrina criminologică. În sens criminologic notiunea de crimă trebuie să pornească de la conceptul de infracŃiune din dreptul penal, însă trebuie să meargă dincolo de acesta. Conform art. 17 alin. 1 din Codul penal, pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiŃii esenŃiale: a) să fie prevăzută de legea penala ; b) să prezinte pericol social ; c) să fie comisă cu vinovăŃie. În sens criminologic noŃiunea de crimă desemneaza fapta penală sau fapta cu justificată aparenŃă penală . În preocupările criminologiei intră si studierea comportamentelor deviante. TEME : - ExplicaŃi ce întelegeŃi prin condiŃia ca o faptă să fie prevazută în legea penală pentru a putea fi considerată infracŃiune ; - Ce este vinovăŃia ? Care sunt formele vinovăŃiei ; - DeosebiŃi pericolul social abstract de pericolul social concret.

A1.2) Criminalul . Notiune.

3

În sens general, infractorul sau delincventul este persoana care a comis o infracŃiune. În sens penal, mai riguros, se adaugă şi condiŃia existenŃei unei hotărâri definitive de condamnare. Intră în categoria criminologică de criminal persoana care comite o “crimă” în sensul de faptă penală sau cu justificată aparenŃă penală.

TEME : - DaŃi exemple de situaŃii în care , faŃă de o persoană se poate utiliza termenul de criminal , fară însă a se putea utiliza termenul de infractor.

A1.3) Criminalitatea. NoŃiune – desemnează la modul general ansamblul faptelor penale comise într-un spaŃiu si într-o perioadă de timp determinate. Clasificarea subiectivă a criminalitătii - în funcŃie de interesul cercetării criminologice si, prin urmare, de diferitele elemente de referinŃă cu care se operează putem avea: criminalitate natională, regională, zonală sau continentală; criminalitate violentă şi criminalitate vicleană ; criminalitate adultă şi criminalitate juvenilă ; etc. TEME : - de ce numim acest tip de clasificare « subiectivă » ? Clasificarea obiectivă a criminalităŃii: - se referă la categorii de criminalitate general valabile, independente de orice criteriu de referinŃă impus arbitrar . - are drept criteriu existenŃa obiectivă a unor grade diferite de cunoaştere a faptelor penale de către organele de justiŃie. 1) Criminalitatea reală ; - se referă la ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent dacă ele sunt sau nu sunt cunoscute de catre vreunul din organele justiŃiei penale. - o cunoaştere riguros ştiinŃifică a acestei categorii nu este posibilă. 2) Cifra neagră a criminalitaŃii ; - reprezintă ansamblul faptelor penale care se comit efectiv dar care nu ajung la cunoştinŃa organelor de justitie penală. - factorii care generează cifra neagră a criminalităŃii : A) abilitatea infractorilor ; B) ineficienŃa organelor de cercetare penală, care poate decurge din: I) organizarea deficitară a acestora; II) incompetenŃa profesională; III) incorectitudinea unor funcŃionari;

4

de regulă .Unde sunt înregistrate . .reprezintă totalitatea faptelor cu aparenŃă penală ajunse la cunostinŃa organelor de justiŃie.Care sunt modalităŃile de sesizare a organelor de urmarire penală despre săvârşirea unei infracŃiuni ? .ExprimaŃi cifra neagră a criminalitătii într-o ecuaŃie matematică. .Ce înŃelegeŃi prin abilitatea infractorilor ? . Criminalitatea legală. . .ExplicaŃi diferenŃa dintre ipoteza în care abilitatea infractorilor este o cauză care generează cifra neagră a criminalităŃii şi ipoteza in care abilitatea infractorilor determină infracŃiuni ajunse la cunoştinŃa organelor judiciare dar rămase cu autorul neindentificat . drept cauză care generează cifra neagră a criminalităŃii ? ExemplificaŃi.C) pasivitatea victimelor.Care sunt cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea actiunii penale este împiedicată ? ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : Care sunt sensurile noŃiunii de crimă ? NoŃiunea de criminalitate-clasificarea obiectivă . posibilităŃi de evaluare .Ce se înŃelege prin pasivitatea victimelor. Criminalitatea aparenta .Care pot fi sursele unei organizări deficitare a organelor de cercetare penală ? . B) Anchetele de victimizare. TEME : . - 5 . factorii care o generează . mai întâi. 3) Criminalitatea aparentă (sau relevată) .cuprinde faptele penale pentru care s-a pronunŃat o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.posibilităŃile de evaluare a cifrei negre a criminalităŃii: A) Anchetele de auto-confesiune. 4) Criminalitatea legală (sau judecată).ExplicaŃi ce reprezintă anchetele de auto-confesiune şi anchetele de victimizare. . Cifra neagră a criminalităŃii . sesizările privind săvârşirea unei fapte penale ? . . .

. 6 . TEME : Care este finalitatea celor trei domenii principale de lupta impotriva criminalitatii ? Ce se înŃelege prin stăpânirea fenomenului criminal ? Ce se înŃelege prin practică anticriminală ? INTREBĂRI / SUBIECTE : . Dublul caracter al criminologiei determină dublarea obiectului cercetarii criminologice.2) Practica anticriminală Categoriile de mijloace folosite in lupta impotriva criminalităŃii: a) mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau indirect la combaterea fenomenului criminal.tendinŃele pe termen lung.Practica anticriminală : noŃiune . A2. b) domeniul tratamentului delincvenŃilor .1) Dublul caracter al cercetării criminologice Există opinii care consideră criminologia drept o ştiinŃă fundamentală ori teoretică şi opinii potrivit cărora cadrul criminologiei se reduce la cercetarea aplicativă.A2) PRACTICA ANTICRIMINALĂ – Al doilea obiect al cercetării criminologice A2.mişcările accidentale. . Domeniile principale de luptă contra criminalităŃii : a) domeniul dreptului penal si al aplicarilor lui concrete . b) Structura. criminalităŃii mijloacele şi domeniile de luptă împotriva B) ModalităŃi de cunoaştere in cercetarea criminologică B1) Cunoaştrea descriptivă Urmăreşte stabilirea caracteristicilor externe ( aparente ) ale fenomenului criminal. Categorii utilizate de cunoaşterea descriptiva : a) Volumul.variaŃiile sezoniere. c) domeniul prevenirii criminalităŃii. Între cele două extreme există si o cale de mijloc care subliniază dubla finalitate a cercetării criminologice. b) mijloacele empirice – ansamblul practicilor institutionale care au ca scop combaterea si prevenirea criminalitaŃii. c) Dinamica: .

factori etc. . Criteriile ştiinŃifice sunt legate de noŃiunea de eficacitate . TEME: .ArătaŃi care sunt deosebirile dintre cunoaşterea cauzală şi cunoaşterea dinamică. C) Procedee în cercetarea criminologică Procedeele utilizate în cercetarea criminologică pot fi grupate în două categorii: metode şi tehnici . conditiilor si factorilor care determină sau favorizează fenomenul criminal .ExplicaŃi principalele categorii cu care operează cunoaşterea descriptivă ( volum . INTREBĂRI / SUBIECTE : .ComentaŃi în ce măsură mijloacele utilizate în practica anticriminală au la bază rezultate ale unor cercetări ştiinŃifice . dinamică ) .ExplicaŃi în ce constă cunoaşterea axiologică şi precizaŃi la care dintre obiectele cercetării criminologice se referă . structură . mecanismele interne ale acestuia. TEME: .TEME: . raŃionalitate . respective de efectele mijloacelor utilizate împotriva fenomenului criminal . ExplicaŃiile de natură cauzală se bazează pe concepte precum : cauze .Ce aspecte preocupă această modalitate de cunoaştere? B4) Cunoaşterea axiologică Urmăreşte să stabilească . 7 . oportunitate . utilitate . B2) Cunoaşterea cauzală Vizează aflarea cauzelor.Ce categorii de factori pot acŃiona asupra fenomenului criminal? B3) Cunoaşterea dinamică Urmăreşte întelegerea proceselor ce însoŃesc trecerea la actul criminal . finalitate etc. valoarea mijloacelor aplicate in lupta împotriva fenomenului crirminal. condiŃii . ExplicaŃiile bazate pe cunoaşterea dinamică folosesc categorii economice precum : eficienŃă . TEME: . structură şi dinamică.ExplicaŃi noŃiunile de volum. pe baza unor criterii ştiinŃifice .

inducŃia ipotezei şi verificarea experimentală . 8 .1) Tehnicile macrocriminologice . Datele oferite de statisticile criminale sunt relative deoarece există diferiŃi factori care le pot vicia şi de aceea ele trebuie să fie interpretate cu prudenŃă . .particularităŃile metodei empirice în cercetarea criminologică se manifestă în legatură cu : 1. măsurarea acesteia.C1) Metode Cuvântul metodă are origine greacă însemnând într-o traducere liberă calea ce trebuie urmată . clasificări deverse. Observarea faptelor . b) Metoda deductivă . Există două tipuri de statistici : -statistici oficiale. Verificarea experimentală.sunt procedee care permit obŃinerea de date cu privire la criminalitate. Principalele tehnici macrocriminologice : a) Statisticile criminale – procedee prin care se contabilizeaza si exprimă numeric diferitele categorii de criminalitate. procedeul concret prin care se obŃin date despre realitatea studiată. C2. clasificarea bazată pe diferenŃa dintre cercetarea criminalităŃii si cercetarea crimei 2. -statistic private. a) Metoda inductivă .reprezintă un ansamblu de procedee care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular. NoŃiunea de metodă ştiinŃifică poate fi definită ca ansamblul procedeelor care conduc gândirea spre cunoaştere.în schema clasică a metodei empirice se disting trei etape :observarea faptelor.această metodă este proprie ştiinŃelor empirice bazate pe observarea realităŃii şi pe experienŃă şi este rezultatul combinării primelor două metode.constă în ansamblul procedeelor prin care gândirea trece de la particular la general. d) Alte metode . 1. clasificarea care porneşte de la enumerarea activităŃilor concrete de cercetare ( este si cazul lui Edwin Sutherland) 3. 2. c) Metoda empirică . clasificarea care distinge între metoda cantitativă şi metoda calitativă TEME : Care sunt particularităŃile metodei empirice în cercetarea criminologică ? C2) Tehnici Prin tehnică de cercetare se desemnează felul practic în care se utilizează o metodă.

de campaniile împotriva anumitor infracŃiuni ? b) Tehnicile de evaluare a cifrei negre reprezintă acele procedee prin care se stabileşte cu aproximaŃie valoarea cifrei negre a criminalităŃii .În ce fel pot fi influenŃate datele statistice . .prezentarea trunchiată a datelor şi punerea in lumină cu precădere a anumitor cifre .ExplicaŃi de unde provine relativitatea statisticilor criminale. Factori subiectivi : .bazele examinării clinice au fost puse de criminologul belgian Etienne de Greeff.modificări intervenite în sistemele de înregistrare şi prelucrare a datelor.campaniile anti-x infracŃiune.falsificarea datelor pur şi simplu. TEME: . c) Studiile de urmărire (follow up studies) .sunt procedeele care permit cunoaşterea crimei ca fenomen individual. . . . anchetă socială completă.fluctuaŃiile intervenite in activitatea organelor represive.2) Tehnicile microcriminologice . d) Studiile prin cohorte 9 . eventualele erori materiale în înregistrare .sunt procedee destinate a observa devenirea criminalului. Principalele tehnici microcriminologice a) Examenul clinic . b) Biografiile criminale . acte civile etc.modificări intervenite în legislaŃie .).Factori obiectivi care concurează la vicierea statisticilor: .presupune observarea delincventului condamnat la locul de detenŃie: studierea dosarului de personalitate. . C2. control medical.cele mai cunoscute studii de acest gen au fost efectuate in SUA in anii 50-60.reprezintă procedee de investigare a trecutului delincventului prin : interviuri cu acesta. ele sunt de două feluri : 1. . c)Estimările privind costul crimei constau în evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin comiterea de infracŃiuni la care se adaugă si evaluarea cheltuielilor necesare întreŃinerii şi funcŃionării aparatului represivo-preventiv. . Anchetele de victimizare. autobiografiile spontane. cazier judiciar. 2. evoluŃia acestuia pe o perioadă lungă de timp (5-15 ani) dupa efectuarea pedepsei. Anchetele de auto-confesiune . exploatarea surselor cu caracter biografic (fişe medicale.

d) funcŃia profilactică... precum şi a proceselor care îl caracterizează. c) funcŃia predictivă . aparŃinând unei anumite categoriri. b) funcŃia explicativă . INTREBĂRI / SUBIECTE: Metoda empirică şi particularităŃile ei în cercetarea criminologică . INTREBĂRI / SUBIECTE: . Cohorta este ansamblu indivizilor care au trait in cursul aceleiasi perioade un eveniment fundamental din existenŃa lor. prin stabilirea cauzelor şi condiŃiilor care îl determină si respectiv favorizează. pentru limitarea fenomenului criminal şi a consecinŃelor acestuia D2) FuncŃiile cercetării criminologice Într-o delimitare cu caracter general avem: o funcŃie teoretică si o funcŃie practică. Tehnicile microcriminologice. Într-o altă clasificare avem: funcŃia teoretico-aplicativă pe de o parte si funcŃiile aplicativă şi prospectivă pe de alta parte. Tehnicile macrocriminologice. cum ar fi naşterea sau căsătoria. Într-o a treia clasificare avem : a) funcŃia descriptivă .Scopul şi funcŃiile cercetării criminologice E) Definirea criminologiei E1) Domeniul criminologiei 10 .reprezintă procedee destinate a sesiza devenirea colectivă a unui ansamblu de subiecŃi. D) Finalitatea cercetării criminologice D1) Scopul cercetarii criminologice a) Scopul imediat – cunoaşterea fenomenului criminal în toată complexitatea lui. b) Scopul mediat – stabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate în practica anticriminală.

O a doua relaŃie se stabileşte în plan practic .ramură a sistemului de drept . pe de alta parte .. pe de o parte . E1. Luând în calcul şi acest element se ajunge la următoarea definiŃie : Politica anticriminală reprezintă ansamblul teoriilor şi strategiilor concepute în scopul stăpânirii fenomenului criminal precum si sistemul mijloacelor aplicate efectiv. în sensul că rezultatele cercetării criminologice fundamentale trebuie să fie valorificate de ştiinŃa politicii anticriminale .practica anticriminală. 2 din manual).1) Dreptul penal si criminologia Dreptul penal : .EvidenŃiaŃi printr-o reprezentare grafică . în acelaşi scop . şi punerea în aplicare a unei strategii pentru a răspunde situaŃiilor de delincvenŃă sau devianŃă . pe de altă parte . cea de a doua este o ştiinŃă normativă . ce operează cu metoda deducŃiei.2) Politica anticriminală si criminologia Politica anticriminală a fost definită ca analiza si intelegerea fenomenul criminal . rezultatele cercetării criminologice pot fi utilizate în ameliorarea legislaŃiei penale şi în doctrina penală .ramură a ştiintelor juridice Criminologia se află într-o relaŃie de interdependenŃă atât cu dreptul penal ca ramură a sistemului de drept cât şi cu dreptul penal ca ştiinŃă . politica anticriminală stabileşte cu criminologia o primă relaŃie în plan teoretic . de stat. criminologia aplicativă fiind cea care îşi propune evaluarea practicii anticriminale . Rezultă un dublu caracter al politicii anticriminale : . deci evaluarea unei . Pe de o parte . Din definiŃia dată nu rezultă un element important : decizia de politică anticriminală. criminologia utilizează unele concepte din dreptul penal . ÎnŃeleasă în sensul arătat anterior . după care explicaŃi deosebirea dintre criminologia teoretică şi criminologia aplicativă (a se vedea figura nr. .ştiinŃa politicii anticriminale . Aceasta exprimă voinŃa politică si are un caracter statal.Problema domeniului criminologiei presupune delimitarea acesteia faŃă de celelalte preocupări ştiinŃifice ori practice legate de fenomenul criminal TEME: . părŃi ’’a politicii anticriminale. E1. ce utilizează cu prioritate rationamentele inductive. TEME: 11 . DiferenŃa esentială intre criminologie si dreptul penal constă in aceea ca în timp ce prima este o stiinta empirică.

de reunire a tuturor cercetărilor specializate sub umbrela unei ştiinŃe unice. Au existat doua tendinŃe: . datele astfel obŃinute vor fi retransmise în zona ştiinŃei politicii anticriminale pentru corectarea măsurilor iniŃiale . 2.pe de o parte.. preocupată atât de etiologia criminală.ExplicaŃi cum se stabileşte la nivel teoretic şi în plan practic legatura între criminologie si politica anticriminală . cu caracter etiologic . b) definiŃiile de tip extensiv – care au prezentat criminologia drept o ştiinŃă integratoare. tendinŃa de realizare a unor cercetări specializate. iar punerea lor în aplicare se va face prin intermediul mijloacelor ( juridice ori empirice ) care acŃionează în zona practicii anticriminale . Criminologia . cât şi de aspectele preventiv-represive. o tendinŃă integratoare. Tipuri de definiŃii 1. E1. A doua diferenŃiere rezultă din abordarea diferită a obiectului criminologiei Exemple de diferite definitii 12 . străina de preocuparile profilactice . O primă diferenŃiere are ca sursă principală perceperea sau abordarea diferită a domeniului criminologiei. criminologia teoretică analizează fenomenul criminal iar datele obŃinute sunt transmise ştiinŃei politicii anticriminale care . într-un al doilea circuit intervine criminologia aplicativă . proiectele se vor transforma în decizii de politică anticriminală . complexe. . următoarea dinamică : într-un prim circuit .3) Controlul fenomenului criminal În noŃiunea de control se include atât cunoaşterea fenomenului criminal cât şi stăpânirea acestuia. E2) DefiniŃia criminologiei DefiniŃia criminologiei – caracterul compex şi dificil de abordat al obiectului criminologiei a impus existenŃa unor maniere diferite de abordare concretizate in diverse tipuri de definiŃii. ( a se vedea figura nr. dreptul penal şi politica anticriminală au o contribuŃie esenŃială la asigurarea controlului asupra fenomenului criminal . 4 din manual ) . Au rezultat două maniere de definire a criminologiei : a) definiŃiile de tip restrictiv – considerau criminologia drept o ştiinŃă a cauzelor criminalităŃii. pe baza datelor obŃinute elaborează proiecte normative şi strategii de combatere a fenomenului criminal . Într-o variantă ideală sistemul de control al fenomenului criminal ar trebui să aibă . care va evalua practica anticriminală şi impactul acesteia asupra fenomenului criminal pentru a identifica soluŃiile cele mai utile în prevenirea şi combaterea fenomenului criminal .pe de altă parte. în mare .

PRELEGEREA II – CRIMINOLOGIE ETIOLOGICĂ : Primele explicaŃii cu privire la fenomenul criminal DefiniŃia criminologiei etiologice : acea subramură a criminologiei teoretice ce se ocupă cu studierea cauzelor. condiŃiilor sau factorilor care determină ori favorizează fenomenul criminal. .Dreptul penal şi criminologia . care nu este numai de ordin istoric. Durkheim definiŃia dată de Enrico Ferri În prezent doctrina criminologică este dominata de o viziune echilibrată în ceea ce priveşte definiŃia criminologiei. prin valoarea lor. Ideile cuprinse în această lucrare au declanşat transformări rapide si radicale in sistemele penale ale unor state europene. în scopul optimizării acesteia. iar pe de altă parte cu evaluarea practicii anticriminale. reŃinându-se atât preocupările etiologice şi dinamice în raport cu fenomenul criminal cât şi preocupările profilactice. După mai bine de două secole. Posibilă definiŃie : criminologia reprezintă ansamblul cercetărilor cu caracter ştiinŃific ce se ocupă : pe de o parte cu studierea fenomenului criminal. Lucrarea lui Beccaria „Despre delicte şi pedepse” prezintă şi astăzi un real interes. ideile lui Beccaria sunt încă actuale. . Cesare Beccaria. în anul 1764.Politica anticriminală şi criminologia .- definiŃia dată de E. era la vremea aceea un necunoscut ce nu împlinise încă 27 de ani. Autorul. Conştient de « erezia » ideilor sale autorul şi-a luat unele măsuri de precauŃie pentru a evita o ciocnire directă cu autorităŃile. Principiile umaniste formulate în cuprinsul 13 . este considerat fondatorul dreptului penal modern. INTREBĂRI / SUBIECTE : . urmărind cunoaşterea complexă a acestuia. A) Beccaria. precursor al gândirii criminologice Cesare Bonesana.Controlul fenomenului criminal . cartea a avut un succes imediat si spectaculos. marchiz de Beccaria. .DefiniŃia criminologiei. Contrar temerilor autorului. A1) Despre delicte şi pedepse – conjunctura Lucrarea Despre delicte şi pedepse a aparut la Milano.

14 . clare si accesibile. Justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv. acestea ar fi fost la rândul lor imperfecte. fixează doar câŃiva « piloni ».cetăŃeanul trebuie sa fie protejat impotriva abuzurilor puterii . descurajant şi prin urmare util pentru conservarea ordinii sociale.demolarea vechilor şabloane ale gândirii juridico-penale. cu rădăcini adânci. . 2. iar pe locul rămas gol . TEME : . total anacronice .stabilirea principiilor de bază în vederea unei noi construcŃii legislative în domeniul penal. principalele idei exprimate în opera lui Beccaria ar putea fi sistematizate astfel : 1. DaŃi exemple de astfel de transformări. Baccaria nu a urmat însa o cariera juridică. ca reprezentant al voinŃei generale . Ulterior a obtinut titlul de doctor în drept canonic şi drept roman.tratatului au stat la baza redactării unor articole importante din « DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanulu » de la 1789. . El a fost conştient că dacă ar fi oferit variante complete. principiu susŃinut de ideea codificării delictelor şi pedepselor. . absolvind cursurile Universitatii din Pavia.cetăŃeanul nu poate fi limitat în drepturile sale individuale decât prin voinŃa legiuitorului. iar confruntarea ar fi fost deturnată spre criticarea acestora. Beccaria şi-a facut studiile preuniversitare într-un colegiu iezuit. Beccaria demolează un întreg sistem juridico-penal . Pe aceste două coordonate. singura lucrare cu adevarat valoroasă a lui Beccaria a rămas Tratatul despre delicte si pedepse. .cetăŃeanul trebuie să cunoască ceea ce este permis şi ceea ce este interzis. El a fost numit profesor de economie politică la Universitatea din Milano. necesitatea elaborării unui corp de legi scrise. Codificarea riguroasă a delictelor şi pedepselor. Deşi a mai publicat cateva lucrări în domeniul economiei precum şi un studiu « despre natura stilului ». A2) Principalele idei Structura lucrării lui Beccaria are la bază doua coordonate : . exprimată de Beccaria. TEME : .Ideile cuprinse în Tratatul lui Beccaria au declanşat transformări radicale în sistemele penale ale mai multor state europene. Ulterior publicării tratatului Beccaria a abandonat atât studiile juridice cât şi pe cele filozofice. În Tratatul său .ExplicaŃi evoluŃia principiului legalităŃii delictelor şi pedepselor.

Beccaria atrage atenŃia că violenŃa pedepselor este contagioasă şi determină creşterea violenŃei în comportamentele individuale. Introducerea sistemului acuzator în procedura penală . Sălbăticia pedepselor este nu numai inumană. deoarece nu rigoarea supliciului . dar în acelaşi timp este demonstrată inutilitatea. 6. necesitatea ca judecata şi probele să fie publice.Ideea necesităŃii prevenirii delictelor mai fusese exprimată până la Beccaria? 15 . DesfiinŃarea pedepsei cu moartea. 3. 4. decât a le pedepsi ”. În acelaşi timp. ca mijloc de obŃinere a probelor. Necesitatea prevenirii delictelor. In finalul cartii sale Beccaria ajunge la concluzia că “ merită mai mult a preveni crimele . Ideea de prevenire apare ca o finalizare firească a tuturor concepŃiilor exprimate de Beccaria în legătură cu natura şi rolul legii penale . solicitând abolirea acesteia. dar şi inutilă. dar sigure şi prompte. Pedeapsa cu moartea nu este nici necesară şi nici utilă. cu natura şi rolul pedepsei . într-o lucrare publicată pune sub semnul întrebării dreptul de a recurge la pedeapsa cu moartea. Care sunt acestea? 5. 7. pedeapsa nu trebuie să urmareasca o chinuire a vinovatului. O asemenea convingere nu poate fi formată decât pe baza unui proces public şi contradictoriu. DesfiinŃarea torturii ca procedeu de anchetă .Beccaria susŃine necesitatea unor pedepse proporŃionale cu delictul. două situaŃii în care pedeapsa cu moartea ar putea fi necesară . « Spectacolul înspăimântător dar momentan al morŃii unui scelerat este pentru crimă o frână mai slabă decât lungul şi continuul exemplu al unui om privat de libertatea sa. Este criticat sistemul prin care se impune inculpatului prestarea unui jurământ.Beccaria admite existenŃa a două excepŃii . Beccaria este primul care . Beccaria critică ierarhia probelor şi sugerează ca la baza aprecierii judecătorului să stea « intima convingere ». ci certitudinea pedepsei poate exercita un rol preventiv. ineficienŃa juridică a acesteia. TEME: . Necesitatea aplicării unor pedepse moderate. » TEME : . Pedeapsa cu moartea nu poate fi întemeiată pe nici un drept. Este demascat în mod virulent caracterul inuman al torturii.

REFERATE : Despre delicte şi pedepse . CreaŃia lui Beccaria are şi o dimensiune criminologică incontestabilă. în lume există încă un mare număr de state unde pedeapsa capitală este încă aplicată . fapt ce face ca dezbaterea pro şi contra acestei pedepse să fie de mare actualitate. sau mixt .EplicaŃi actualitatea fiecareia din ideile exprimate de Beccaria în opera sa Despre delicte şi pedepse.Actualitatea ideilor lui Beccaria. cum ar fi : . destinatarul legii penale nu mai este în măsură să o cunoască . 7) Prevenirea criminalităŃii reprezintă componenta esenŃială a oricărei politici anticriminale contemporane . . 5) Există în continuare diferenŃe marcante între sistemul acuzatorial ( anglo-american ) şi cel inchizitorial .actualitatea principiilor ( ideilor ) lui Beccaria 16 . În cursul Tratatului regăsim germeni ai ideilor exprimate ulterior de Ferri. Sutherland.Principalele idei exprimate de Beccaria în opera sa Despre delicte şi pedepse.caracterul criminogen al unor practici şi institutii juridice. Beccaria a avut intuiŃii corecte din punct de vedere criminologic . au ramas şi in prezent. A4) Dimensiunea criminologică Opera lui Beccaria conŃine idei filozofico-juridice cu un mare impact socio-legislativ şi de o mare longevitate. 3) Cercetări criminologice recente au confirmat faptul că certitudinea pedepsei are un rol preventiv mai eficient decât severitatea pedepsei . TEME : . INTREBĂRI / SUBIECTE . deşi a fost scoasă din arsenalul legal al mijloacelor de anchetă din Ńările civilizate . în detrimentul caracterului educativ . 2) Caracterul retributiv al pedepselor domină politicile represive . de unde şi caracterul lor mereu actual. Garofalo. simple deziderate. continuă să fie utilizată în mod ilegal la proporŃii îngrijorătoare . din cauza inflaŃiei legislative şi a lipsei de claritate a unor incriminări . cel putin parŃial. 6) Tortura . .rolul certitudinii pedepsei în limitarea criminalităŃii . deşi la prima vedere exprimă realităŃi juridice incontestabile. 1) Principiul legalităŃii este lipsit de finalitate atâta timp cât .A3) Actualitatea gândirii beccariene Multe din ideile lui Beccaria. 4) Deşi la nivel european pedeapsa cu moartea a fost abolită . specific Europei continentale .

. Cei doi cercetători au formulat « Legea termică a criminalităŃii » lege potrivit căreia : ‘’ infracŃiunile împotriva persoanelor predomină în regiunile sudice şi în timpul sezonului cald . Această lucrare completată şi revizuită a fost republicată spre sfârşitul carierei lui Quetelet sub denumirea « Fizica socială sau Eseu cu privire la dezvoltarea facultăŃilor omului ». ca şi Quetelet . Apreciază că nu sărăcia generează criminalitate ci . Constată şi el . a fost directorul Observatorului astronomic din Bruxelles. aspiratiile oamenilor. Accentuează importanŃa educatiei morale. iar infracŃiunile contra patrimoniului predomină în regiunile nordice şi în timpul sezonului rece ‘’ . Repartizează departamentele franceze în cinci regiuni în cadrul cărora observă o regularitate a criminalităŃii. TEME : .B) Principalele şcoli criminologice B1) Şcoala geografică (sau cartografică) ReprezentanŃi ai acestei scoli au fost belgianul Quetelet si francezul Guerry Lambert Adolphe Quetelet (1796-1874) . Andre-Michel Guerry (1802-1866). Principala sa lucrare a fost : « Despre om şi dezvoltarea facultăŃilor sale sau Eseu de fizică socială ». care prevalează asupra instrucŃiei şcolare. Cercetările ambilor reprezentanŃi ai şcolii geografice s-au bazat pe primele statistici criminale europene. Din această regularitate remarcabilă rezultă ideea potrivit căreia “ precum fenomenele naturale . comportamentul uman este şi el supus unor legi’’ . fizica socială. unde sunt cuprinse principalele constatări legate de fenomenul criminal. mai degrabă discrepanŃa între posibilităŃile materiale şi nevoile. doctor in matematică .« Eseu asupra statisticii morale in FranŃa » .« Statistica morală a Angliei comparată cu Statistica morală a FranŃei ».Ce constată Legea termică a criminalităŃii ? 17 . că nici saracia şi nici instrucŃia şcolară nu au o influenŃă directă asupra dinamicii criminalităŃii. Lucrări :. jurist de profesie . a fost directorul departamentului de statistică penală de la Ministerul JustiŃiei din FranŃa. Quetelet aplică fenomenelor sociale metode împrumutate din fizică şi realizează o ştiinŃă a omului mediu.

Orice crimă este un obstacol în calea progresului . Se comite astfel o eroare de ordin ştiinŃific. care au facut din Lacassagne « şeful » unei şcoli a mediului social practic inexistentă. . Constată o creştere a criminalitătii în cifră absolută . cel ideologic. criminalitatea depinde de conditiile economice. 18 .SocietăŃile au criminalii pe care îi merită. Din considerente ideologice şcoala socialistă prezintă o variantă extremă. Principalele lucrări : »Criminalitatea comparată » şi « Legile imitaŃiei ». transformând explicaŃii parŃiale în explicaŃii cu caracter general. de proporŃii îngrijorătoare.B2) Şcoala Lyoneză Alexandre Lacassagne (1843-1924). . Potrivit conceptiei marxiste. a fost principalul exponent al acestei şcoli. TEME : .Orice act dăunător existenŃei unei colectivităŃi este o crimă . Lacassagne abandonează orgoliile şi publică un articol elogios la adresa rivalului sau. Opiniile mai sus mentionate au reuşit să inducă în eroare pe mulŃi istorici ai criminologiei. Teoria lui Lacassagne se poate rezuma la câteva aforisme care au rămas celebre : . valabile pentru fenomenul criminal în ansamblu. profesor de medicină legală la Universitatea din Lyon . . B3) Şcoala socialistă Are ca fundament opiniile formulate de Marx (1818-1883) şi Engels (1820-1895). sesizată chiar în epocă de Garofalo. În realitate Lacassagne a fost un partizan al frenologiei lui Gall şi un admirator secret al lui Lombroso pentru criticarea caruia şi-a dedicat aproape întreaga energie.Mediul social este « supa de cultura » a criminalităŃii . La moartea lui Lombroso. Căderea comunismului a antrenat pierderea unicului suport al criminologiei marxiste.Cum a combatut Garofalo teoriile socialiste ? B4) Şcoala interpsihologică Fondatorul acestei orientări a fost criminologul francez Gabriel Tarde (1843-1904). în sensul că inegalitatea economică generează criminalitate. un element care nu are importanŃă decât în ziua în care gaseşte « supa » care îl face să fermenteze . microbul este criminalul .

TEME : . E. deoarece criminalitatea este rezultatul marilor curente colective ale societăŃii. Comportamentul criminal este un comportament imitat. 19 . Durkheim introduce termenul de anomie ( cuvântul provine din grecescul anomos : fără lege) pe care îl înŃelege în sensul de « slăbire a rolului normelor sociale ». B5) Scoala sociologică Principalul reprezentant este Emile Durkheim (1858-1917). atâta timp cât nu avem de a face decât cu raporturi interindividuale. a observat o scădere a numarului de crime. puncte de vedere exprimate de aceştia . ci din structura însăşi a culturii careia îi aparŃine . Astfel. Durkheim reduce faptele morale la fapte sociale. criminalitatea trebuie înŃeleasă şi analizată nu prin ea însăşi. existenŃa şi raporturile sale cu ansamblul structurii sociale prezintă un caracter de permanenŃă . ci chiar un « factor de sănătate publică ». rolul important al imitaŃiei în cadrul comportamentului uman este subliniat şi în psihologia contemporană .Atrage atenŃia asupra unor capcane ale statisticilor. 2. Principalele lucrări ale acestuia : « Despre diviziunea muncii sociale ».În ce constă originalitatea opiniilor lui Durkheim ? ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . ci totdeauna relativ la o cultura determinată în timp şi spaŃiu. 3. Era vorba însa de o deformare a realitatii ca urmare a faptului că un numar mare de fapte au trecut din categoria crimelor în cea a delictelor. Teoria lui Tarde se fondează pe constatarea potrivit căreia raporturile interumane sunt guvernate de un fapt social fundamental : imitaŃia. ceea ce duce la urmatoarele concluzii » 1. ea nu provine din cauze excepŃionale. deci.ExplicaŃi rolul imitaŃiei în raporturile interumane în opinia lui Gabriel Tarde. « Regulile metodei sociologice ». Cu toate acestea. pe care le consideră independente de conştiinŃa individuală. Crima este nu numai un element inerent oricărei societăŃi sănătoase. construcŃia lui Tarde este criticabilă. TEME : . Privită ca teorie socială cu caracter general. din moment ce crima este un fenomen normal.Principalele şcoli criminologice : reprezentanŃi . în timp ce delictele crescuseră de trei ori. Tarde considera că sociologia nu este decat o interpsihologie. « Suicidul ». El consideră crima un fenomen de normalitate socială . « Două legi ale evoluŃiei penale ».

Astăzi ştim că localizarea există până la un anumit punct. 2. Semieşecul şcolii clasice a dreptului penal. dând naştere unor polemici aprinse . respectiv. Dezvoltarea cercetării ştiintifice . în mod direct şi decisiv . Potrivit lui Gall ar exista. dar şi ca o replică la şcoala clasică . TEME : . Gall a fost primul susŃinător al ideii de « localizare ». ideea de localizare nu poate fi sistematizată şi împinsă până la ultimele ei consecinŃe. Gândirea pozitivistă apare ca o continuare.PRELEGEREA III – CRIMINOLOGIE ETIOLOGICĂ : Pozitivismul italian A) Premisele pozitivismului italian 1. în particular. fiind preocupat în principal de problemele legate de anatomia creierului. Intre 1810-1819 apar cele patru volume ale celei mai importante dintre lucrările sale : « Anatomia si fiziologia sistemului nervos în general şi a creierului în particular ». rezultând o adevarată « cartografie corticală ». Lombroso dar şi pe cele ale celorlalti reprezentanŃi ai pozitivismului : a) Franz Joseph Gall (1758-1828) a studiat medicina la Strasbourg si Viena. Studiile realizate de Gall şi Morel au influentat la rândul lor . şi . respectiv neputinŃa acesteia de a propune soluŃii valabile pentru limitarea fenomenului criminal. TEME : 20 . trei zone care ar putea interesa fenomenul criminal şi care ar putea fi sondate printr-o « cranioscopie abilă ». atrofică dacă tendinŃa este redusă. Enrico Ferri raporturile dintre cele două orientări . aplicarea metodei inducŃiei pozitive. în primul rând cercetările lui C . idee ce a fost reluată ulterior de numeroşi savanŃi. în principiu. PorŃiunea este proeminentă dacă tendinŃa este dezvoltată şi. Gall formulează o teorie a tendinŃelor umane potrivit căreia comportamentul omului este reglat prin « jocul » unor tendinŃe care îşi găsesc fiecare « condiŃia materială de posibilitate » într-o porŃiune a cortexului. O influenŃă considerabilă asupra ideilor pozitiviste a fost exercitată de doctrina evoluŃionistă .ArătaŃi cum sintetizează clasică şi pozitivistă . în general . caracteristică pentru secolul al XIX –lea. deoarece marea majoritate a activităŃilor mentale cer ca numeroase zone corticale să lucreze în colaborare. În acelaşi timp.

director al unui azil de alienaŃi. care în scurt timp îl face celebru. potrivit lui Gall. maladie ce are drept efect o deviere a individului de la tipul normal. Cesare Lombroso a murit la 18 octombrie 1909. explicaŃii grupate în principalele şcoli criminologice . În 1876 ocupă postul de profesor de medicină legală la Torino. anterioare sau contemporane cu şcoala pozitivistă . În anul 1864 i se încredinŃează cursul de psihiatrie la Universitatea din Pavia şi devine. Viena şi Pavia. şi-a desfăşurat activitatea într-un azil public. El trateaza pe larg problema nebuniei morale şi face o clasificare a maladiilor mentale arătând care sunt cele predispuse la crima. intelectuale şi morale ale speciei umane ‘’ . « Omul de geniu ». primul Congres International de Antropologie criminală . În acelaşi an publică lucrarea « L’Uomo delinquente ».. ExplicaŃiile formulate în cadrul şcolilor amintite au constituit puncte de reper importante pentru cercetatorii italieni. 3. Alte lucrări : « Antropologia criminală şi recentele ei progrese ». iar din anul 1859 a inceput să lucreze ca medic militar. Tratat privind degenerescentele fizice. B1) Teoria anormalităŃii biologice 21 . ar putea influenŃa fenomenul criminal ? b) Benedict August Morel (1809-1873). A treia premisă generală a pozitivismului este reprezentată de explicaŃiile cu privire la fenomenul criminal . ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : -Premisele pozitivismului italian.IndicaŃi particularităŃile celor trei zone craniene care . Sub influenŃa ideilor sale are loc în 1885 la Roma. de profesie medic psihiatru . unde a efectuat cercetări concretizate într-o vastă lucrare : . în acelasi timp. Şi-a făcut studiile la facultăŃile din Padova.. B) Cesare Lombroso (1835-1909) Cesare Lombroso s-a născut la 6 noiembrie 1835 la Viena. Morel concepe degenerescenŃa ca pe o maladie ereditară .

trasatură ce se regasea la unele cranii primitive. orbitele mari şi depărtate. aplecându-se asupra realităŃii. pomeŃii şi fălcile voluminoase. la alcoolism etc. teoria lombrosiană parcurge trei faze : 1. raportul dintre degenerescentă şi criminalitate . Lombroso este un precursor al biotipologiei. pe de altă parte . 3. ajungând la studierea a 383 de cranii. ale scheletului şi ale unor organe interne. natura atavică a criminalului . « nucleul tuturor degenerescenŃelor ». A studiat anomalii ale creierului. Cercetarile lui Lombroso au constituit punctul de plecare a numeroase investigaŃii ştiinŃifice cu privire la fenomenul criminal. În teoria lombrosiană fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologică bazată pe atavism organic şi psihic şi pe o patologie epileptică. Printre altele a constatat faptul că lipsa durerii (analgezia) îl apropie pe criminal de omul salbatic. impulsurile spre crimă sunt considerate a fi echivalentul convulsiilor epileptice . pe de o parte . 2. în zona occipitală medie. stigmate ce sunt explicate de această dată pe baza degenerescenŃei. criminalitatea ca formă a epilepsiei . mai ales sub aspectul simŃului moral. Această descoperire i-a sugerat lui Lombroso ipoteza atavismului (adică oprirea în dezvoltare pe lanŃul filogenetic). la craniul unui criminal. Opera sa conŃine constatări utile şi actuale. cum ar fi cele referitoare la infractorii bolnavi mintal . asimetria feŃei şi a deschiderilor nazale. apendice lemurian al fălcilor. A reuşit să distingă aşa-zisele stigmate ale omului criminal : sinusurile frontale foarte depărtate. Examinarea criminalului nebun a scos la iveala existenŃa aceloraşi stigmate ca şi în cazul omului criminal . « una dintre psihozele cele mai atavice » iar . B2) ImportanŃa operei lombrosiene Lombroso a fost primul care a făcut ca studiul criminalului să treacă de la faza metafizică la studiul ştiinŃific. Într-o ultima etapă Lombroso se concentrează asupra studiului epilepsiei. În acest context Lombroso a stabilit existenŃa unor analogii între « nebunul moral » şi « criminalul născut ».La originea cercetărilor lombrosiene a stat descoperirea. a unei adâncituri accentuate. El considera că epilepsia este . A extins cercetările la criminali în viaŃă. Pentru verificarea acestei ipoteze Lombroso a efectuat numeroase cercetări. O a doua fază a cercetarilor s-a referit la unele malformaŃii morfo-funcŃionale de natură degenerativă. În concluzie. 22 .

Garofalo a fost magistrat de carieră . Singurele sentimente care au importanŃă pentru morala socială sunt « sentimentele altruiste ».Omul de geniu . Crima răneşte acele sentimente pe care le numim « simŃul moral » al unei colectivităŃi. ar trebui să includă doar categoria delictelor naturale. implicit. mila şi probitatea … ‘’ . a fost publicată prima dată în 1885. Antropologia criminală şi recentele ei progrese. 23 . NoŃiunea de crimă trebuie privită din punct de vedere sociologic. a crimelor : ‘’elementul de imoralitate necesar pentru ca un act dăunător să fie considerat drept criminal de către opinia publică . pe cea de răspundere morală . REFERATE : . Teoria anormalitătii biologice ImportanŃa operei lombroziene.Lombroso neagă ideea de liber arbitru şi. C) Raffaele Garofalo (1851 – 1934) Baronul R. În categoria sentimentelor altruiste există doua constante : « mila şi probitatea ». Pentru a stabili noŃiunea de crimă trebuie realizată distincŃia dintre delicte naturale şi delicte convenŃionale. Principala sa lucrare. Este primul care a utilizat denumirea de criminologie în sensul contemporan. Garofalo consideră ca se poate realiza identificarea delictelor naturale . nu juridic. este vătămarea acelei părŃi a simŃului moral care constă în sentimentele altruiste fundamentale . îndeplinind funcŃia de Preşedinte de Cameră la Curtea de Apel din Neapole. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . Pe baza celor două sentimente fundamentale. mila şi probitatea. în sens sociologic. Omul criminal . « Criminologie ». ca temei al represiunii. NoŃiunea de crimă. C1) Teoria anormalităŃii morale ConstrucŃia teoretică a lui Garofalo se întemeiază pe noŃiunea de delict natural.

Introduce noŃiunea de periculozitate a infractorului. O serie de teorii moderne cu privire la fenomenul criminal au preluat însă ideea. integrand-o intrun cadru explicativ mai larg. a individului capabil sa comită un delict natural. Pentru Garofalo « criminalul tipic este un monstru în plan moral » .Criminologie : distincŃia delict natural – delict conventional . 3) necinstiŃi . 4) cinici.Ideea de cod penal european la Garofalo 24 . Garofalo deŃine prioritatea în sublinierea necesităŃii efectuării de anchete sociale cu privire la infractor. Garofalo admite existenŃa unei zone intermediare între delincvenŃi şi oamenii normali. este acela căruia « îi lipseşte total altruismul ». Demonstrează că factorii economici nu reprezintă adevarata cauză a criminalităŃii. .ArătaŃi diferenŃa între delictele naturale şi cele convenŃionale. C2) ImportanŃa operei lui Garofalo Teoria anormalităŃii morale nu poate constitui o explicaŃie general valabilă. Garofalo stabileşte urmatoarele categorii : 1) asasini . Pe baza acestei evaluari Garofalo admite ideea că delincvenŃii sunt fiinŃe aparte. 2) violenŃi . În cadrul tipului criminal general conceput. TEME : . deoarece consideră că este imposibil să tragem o linie care să separe în mod distinct lumea criminală de cea a oamenilor oneşti.Garofalo işi propune identificarea tipului criminal. Arată că religia ar putea avea efecte benefice doar dacă perceptele morale sunt receptate în copilărie. Criminalul este un anormal deoarece diferă de majoritatea contemporanilor şi concetăŃenilor săi prin « lipsa anumitor sentimente » şi a anumitor dezgusturi. REFERATE : . din punct de vedere antropologic tipul criminal fiind departe de a fi conturat. Pentru aceasta Garofalo recurge la o evaluare obiectivă a rezultatelor cercetărilor întreprinse de Lombroso şi discipolii săi. Garofalo constată că instrucŃia nu are efect benefic direct asupra fenomenului criminal. pentru că există peste tot in natură grade şi nuanŃe.

. Deseori încep activitatea infracŃională la o vârstă fragedă şi comit 25 . de o manieră evidentă. Ferri constată că în doctrina criminologică .Care este originea delictului în opinia lui Ferri? D1) Teoria anormalităŃii bio-psiho-sociale În construirea teoriei sale Ferri pleacă de la clasificarea criminalului în cinci categorii: 1) criminalii nebuni . ImportanŃa operei lui Garofalo.ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : Teoria anormalitatii morale . 3) criminalii obişnuiŃi sau din obişnuinŃă dobândită . Sunt cei la care se regăsesc. O varietate aparte o reprezintă nebunul moral.anormalitate socială. A fost profesor universitar. fie socială). care a fost considerat un fenomen de : . de-a lungul timpului . În această lucrare autorul formulează o teorie multifactorială a delictului. Intră în această categorie toate cazurile patologice. au existat trei mari variante explicative cu privire la originea delictului . A avut o bogată activitate ştiinŃifică. 2) criminalii născuŃi .anormalitate biologică. Deşi utilizează formula anormalitate biologico . Se caracterizează prin slăbiciune morală la care se adaugă stimuli ai circumstanŃelor şi mediului corupt. Marea majoritate a recidivistilor este alcatuită din criminali născuŃi sau criminali din obişnuinŃă.socială . TEME: . caracteristicile speciale ale omului criminal relevate de antropologia criminală.normalitate (fie biologică . D) Enrico Ferri (1856-1929) Ferri a urmat studii juridice la Universitatea din Bologna. Ferri ia in considerare şi factorul psihic. . Principala lucrare a lui Ferri a apărut în 1881 sub denumirea « Noile orizonturi ale dreptului penal » şi a fost republicată ulterior cu titlul « Sociologie criminală ». avocat şi om politic.

în loc să îi ajute să se îndrepte . crima ca fenomen individual este determinata de o multitudine de factori concurenŃi de natură biologică . se impun două constatări importante : .cuprind toate cauzele aparŃinând mediului fizic.din punct de vedere politic. 3) factorii sociali . b) constituŃia psihică . Factorii criminogeni sunt grupati de Ferri în trei categorii : 1) factorii antropologici . Concluzia este că trebuie să se recurgă la echivalenŃi ai pedepselor. psihologică şi socială. În această categorie se regăsesc cei care sunt împinşi să comită fapte penale de unele condiŃii legate de mediul fizic şi social. c) caracteristicile personale ale criminalului. Sunt o varietate a criminalilor de ocazie. Concluzia este că în opinia lui Ferri. 4) criminalii de ocazie . . aceştia sunt divizaŃi la rândul lor în trei subcategorii : a) constituŃia organică .în privinŃa educaŃiei 26 . 5) criminalii din pasiune . În condiŃii deosebite. TEME : . .pedepsele nu au eficienŃa care le este atribuită în general.infracŃiuni contra proprietăŃii.în plan civil şi administrativ. în conditii individuale şi fizice date.în plan economic . legate de fenomene economice sau politice. 2) factorii fizici sau cosmo-telurici . . . . DetenŃia îi degradează fizic şi moral .rezultă din mediul social în care trăieşte delincventul.Dati exemple de factori criminogeni de natură fizică şi de natură socială.în domeniul ştiinŃific. GraniŃele între cele cinci categorii de criminali nu sunt foarte ferme. se produce un număr determinat de infracŃiuni. . . Au un temperament sanguin sau nervos şi o sensibilitate exagerată. Astfel.nu există o regularitate a fenomenului criminal . numărul infracŃiunilor poate atinge un prag maxim. Ferri elaborează un adevarat program de reformă socială : . Comit de cele mai multe ori atentate contra persoanei. D2) ContribuŃia lui Ferri la dezvoltarea gândirii criminologice Ferri constata că intr-un mediu social dat.

ExplicaŃi teoria pozitivistă a răspunderii penale formulată de Ferri. E) Caracteristicile şcolii pozitiviste 1) Studiul complet al fenomenului criminal. PRELEGEREA IV – CRIMINOLOGIE ETIOLOGICĂ : Teoriile etiologice moderne TEORIILE ETIOLOGICE MODERNE 27 . pe care o înlocuieşte cu răspunderea socială. 5) Justificarea activităŃii juridico-penale prin raŃiuni de apărare socială. politic. ca realitate umană şi socială şi.Ferri formulează teoria pozitivistă a răspunderii penale. 2) Formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal. administrativ si educaŃional) . Astfel. speculativă. 3) Negarea “liberului arbitru” şi înlocuirea acestei idei cu cea a determinismului biopsiho-social . 4) Înlocuirea ideii de răspundere morală cu cea de răspundere socială . în mod corelativ. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . ceea ce presupune măsuri de protecŃie şi măsuri de prevenire. civil. Negarea ideii de liber arbitru. Ferri .ContribuŃia lui Ferri la dezvoltarea gândirii criminologice. contestarea viziunii abstracte asupra crimei.Tipuri de criminal şi factori criminogeni la E. Substitutele (echivalenŃii ) pedepsei . ştiinŃific. .Caracteristicile şcolii pozitiviste. pe metoda inducŃiei pozitive şi renunŃarea la deducŃia apriorică. TEME : Ce reprezintă echivalenŃii pedepselor în opinia lui Ferri ?. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . Ferri neagă ideea de liber arbitru. Tipuri de criminal si factori criminogeni . REFERATE : - Sociologie criminală . IndicaŃi elemente din programul de reformă elaborat de Ferii (în plan economic. Se neagă implicit ideea de răspundere morală .

A2) Teoria inadaptării bio-psihice A fost formulată de criminologul suedez Olof Kinberg în lucrarea “Probleme fundamentale ale criminologiei”. 28 . crima ca fenomen individual are o baza biologică. reprezintă un comportament psihologic . tipul leptomorf (sau astenic). A1) Teoria bio-tipologică Se afirmă că există o corelaŃie între activitatea criminală şi biotip. 3) se pleacă de la premisa că şi comportamentul criminal. tipul displastic. de aceea.Caracteristicile teoriilor etiologice moderne. Conform ideii centrale a acestor teorii. 2) diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare în mod prioritar de o anumită categorie de factori care au fost consideraŃi preponderenŃi (biologici. Ernest Kretschmer (1888-1964). fără ca prin aceasta să se nege caracterul multifactorial al fenomenului criminal. au doar un rol secundar. În principala sa lucrare : « Structura corpului si caracterul » Kretschmer consideră că se pot distinge patru tipuri de indivizi : 1) 2) 3) 4) TEME: În raport cu ce elemente se poate stabili corelaŃia între activitatea criminală şi biotip? ExplicaŃi cele patru tipuri de indivizi potrivit teoriei lui Kretschmer.ExplicaŃiile etiologice moderne prezintă următoarele caracteristici : 1) admit ideea că fenomenul criminal reprezintă un fenomen multifactorial . Se consideră că ceilalŃi factori. sociali) . teoriile etiologice moderne au un element comun : factorul psihologic. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE . ca şi celelalte conduite umane. psihiatru german. tipul picnicomorf (sau picnic) . morali. exteriori individului. a observat existenŃa unei relaŃii între unele tipuri morfologice şi anumite tulburări psihice. A) Teoriile psiho-biologice Continuă tradiŃia lombrosiană. tipul atletomorf (sau atletic).

general acceptate.reprezintă suma tendinŃelor reacŃionale ale individului. 4. 2. supercapabil-subcapabil ) Pe de altă parte este nevoie a se lua în calcul şi cel de-al doilea element : II) FuncŃia morală . Aceste trăsături se regăsesc în personalitatea indivizilor în cantităŃi variabile : in excedent.este compusă din elemente emoŃionale şi elemente cognitive. soliditatea – se referă la coeziunea internă a personalităŃii. 4. stabilitatea – se referă la facultatea subiectului de a dobândi compertamente ferme. sunt în eroare cu privire la semnificaŃia morală a acestuia. indivizi care cunosc regulile morale. unde există de obicei alterări grave ale funcŃiei morale şi analizează predispoziŃiile spre delict în aceste cazuri. economisind forŃă . mediu sau deficitar.Ce categorii de subiecŃi pot fi desprinse pe baza configuraŃiei funcŃiei morale ? 29 . indivizi care nu numai că posedă cunoştinŃe despre regulile morale dar sunt capabili să reacŃioneze emoŃional la stimuli adecvaŃi . validitatea – cantitatea de energie de care dispune individul. în opoziŃie cu disociabilitatea. dar cărora le lipseşte elementul emoŃional aproape complet . Se pot distinge patru trăsături psihologice fundamentale ce alcătuiesc nucleul constitutional: 1. TEME : . Dacă se ia în considerare calitatea acestor elemente se pot distinge patru categorii de subiecŃi : 1. indivizi ale caror funcŃii morale au suferit modificări în urma unor leziuni patologice ale Ńesuturilor cerebrale .Pentru a stabili cauzele crimei este necesar a se analiza structura bio-psihică a individului. 3. Kinberg studiază şi cazurile psihopatologice. personalitatea acestuia. 3. În urma combinaŃiei dintre un anumit tip de nucleu constituŃional şi o anumită configuraŃie a funcŃiei morale. rezultă indivizi inadaptaŃi care. 2. indivizi a căror funcŃie morală se reduce la unele cunoştinŃe ale evaluărilor morale.Care sunt trăsăturile psihologice fundamentale care alcătuiesc nucleul constituŃional ? . vor reacŃiona în contradicŃie cu legea penală. durabile. capacitatea – nivelul maxim pe care poate să îl atingă inteligenŃa unui individ sub influenŃa unor condiŃii de mediu optim. astfel încât să poată face acelasi lucru în acelasi fel. Există două elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii bio-psihice: I) Nucleul constitutional. însă au o percepŃie deformată a sensului real al actului . În cazuri extreme vom avea perechi diametral opuse (ex. la anumiŃi stimuli. răspund emoŃional la stimuli.

PredispoziŃia spre comiterea de infracŃiuni este mai accentuată la indivizii având această anomalie . InfracŃiunile comise de cei care prezintă această anomalie sunt diverse . a cărui principală lucrare « Tratat de antropologie criminală » a fost publicat prima oară in 1945. în plus. di Tullio ? A4) Teoria genetică Cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi. profesor la Universitatea din Roma. Sexul genetic este conditionat de prezenŃa sau absenŃa unui cromozom particular notat cu litera y : astfel formula feminină este 46xx iar formula masculină este 46xy. a) O primă anomalie relevantă din punct de vedere criminologic ce a fost descoperită este reprezentată de formula 47xxy. nu evită să se pronunŃe asupra factorilor sociali şi asupra legaturii dintre aceştia şi personalitatea criminală. Specific pentru subiecŃii purtători ai unui y suplimentar este comiterea unor infracŃiuni de violenŃă . Anomaliile cromozomiale frecvente la delincvenŃi sunt în legatură cu cromozomii sexuali. respectiv existenta suplimentară a unui cromozom de tipul x (anomalie denumită sindromul Klinefelter). potrivit lui B. Autorul încearcă să determine factorii ce conduc la formarea unei personalitati criminale. iar o pereche reprezintă germenul (partea ce asigura reproducerea) alcatuită din cromozomi sexuali. TEME : Ce intelege B. di Tullio prin constituŃie criminală ? Care sunt factorii care conduc la formarea unei personalităŃi criminale. Concluzia poate fi că aceste 30 . Prin urmare explicaŃiile bazate pe formula cromozomială nu pot fi generalizate. faŃă de cei atinşi de sindromul Klinefelter . Ambele anomalii pot exista şi la indivizi perfect normali. unde apare deci un cromozom y in exces. s-a putut constata totuşi o tendinŃă spre fapte cu tematică sexuală . Autorul se foloseşte însă de unele descoperiri noi in domeniul biopsihologiei şi geneticii . Pentru di Tullio studiul crimei nu poate fi exclusiv biologic ori exclusiv sociologic.A3) Teoria constituŃiei criminale Reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno di Tullio. din care 22 reprezinta “soma” (partea nereproductivă). Cercetările si concluziile lui di Tullio s-au apropiat cel mai mult de teoria lombrosiană. de la furt la agresiune . ci totdeauna biosociologic. b) O a doua aberaŃie cromozomială este reprezentată de sindromul xyy.

acest deznodământ nu este obligatoriu. Principala sa lucrare a fost publicată iniŃial cu titlul « Criminologie » . a tendinŃelor impulsive. în timp ce alŃi indivizi nu devin delincvenŃi ? Aceste teorii sunt denumite teoriile factorilor sociali ai delincvenŃei şi intră în această categorie Teoria asociaŃiilor diferenŃiate. orientarea mobilurilor. 31 . specificul criminalităŃii . B) Teoriile psiho-sociale Acordă o importanŃă sporită factorilor sociali ai fenomenului cirminal. Există şi unele excepŃii. TEME : Sindromul Klinefelter : caracteristici. Interesul cercetarii criminologice în acest domeniu s-a diminuat pentru o perioadă. Încearcă să răspundă la intrebarea : de ce viaŃa socială determină anumiŃi indivizi să comită fapte penale. învăŃarea se realizează în contact cu alte persoane. ExplicaŃia actului criminal în viziunea lui Sutherland presupune urmatoarele coordonate: 1. . profesor la Universitatea din Indiana. Sindromul 47 xyy : caracteristici . Care sunt problemele etico-juridice legate de teoria genetică ? ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . frecventă. procesul de învatare presupune: asimilarea tehnicilor de comitere a infracŃiunilor. fapte comise. Teoria conflictelor de culturi si Teoria anomiei. în anul 1924 şi republicată în 1934 sub denumirea « Principii de criminologie ». În aceasta lucrare este formulată teoria asociaŃiilor diferentiate.Teoria bio-tipologică .Teoria inadaptarii bio-psihice. 2. a raŃionamentelor şi atitudinilor.anomalii constituie o predispozitie şi chiar dacă indivizi cu astfel de anomalii ajung să comită frecvent infracŃiuni.Teoria constitutiei criminale. printr-un proces complex de comunicare. . frecvenŃă . comportamentul criminal este învăŃat. B1) Teoria asociaŃiilor diferenŃiate AparŃine criminologului american Edwin Sutherland. unde întrebarea este pusă dintr-o perspectivă contrară : de ce majoritatea indivizilor se supune legii şi nu comite fapte penale ? Aceste teorii au fost regrupate sub denumirea Teoriile factorilor sociali ai respectului legii penale. . 3. învăŃarea are loc mai ales în interiorul unui grup restrâns de persoane. AparŃine acestei categorii Teoria angajamentuluui.Teoria genetică. un rol important in acest sens avându-l şi problemele etico-juridice pe care le-au generat aceste cercetări. 4.

Există în principal trei situiaŃii generatoare de conflict : 1. . intensităŃii etc. Sellin considera că o cunoaştere pur ştiinŃifică în criminologie este iluzorie. . Principala sa lucrare : « Conflictul cultural şi crima » . 8. pe de o parte. nu este apreciată de aceeasi manieră în celelalte grupuri sociale la care persoana respectivă datorează supunere. şi indivizi care se supun unor concepŃii morale sănătoase. pe de alta parte .Criminalitatea gulerelor albe.publicată prima oara in 1938. ( de exemplu în cazul stării de ocupaŃie ) . 32 . pentru Sellin . « ambiŃia » criminologiei ar trebui să se limiteze doar la formularea unor ipoteze cu un grad sporit de probabilitate. dar nu se explică prin aceasta. În acest sens considera Sellin că trebuie apreciată şi propria lui teorie . 2. un individ devine criminal daca interpretarile defavorabile respectului legii domină interpretarile favorabile . B2) Teoria conflictelor de culturi AparŃine criminologului american Thorsten Sellin.DelincvenŃa juvenilă . TEME Care sunt tipurile de explicatii stiintifice ale fenomenului criminal. Termenii de cultură şi conflict au . formaŃia criminală prin asociaŃie nu se dobândeşte doar prin imitaŃie . . Majoritatea grupurilor sunt ambivalente.Teoria asociaŃiilor diferenŃiate . orientarea mobilurilor şi a tendinŃelor impulsive se face în funcŃie de interpretarea favorabilă sau defavorabilă a dispoziŃiilor legale. asociaŃiile diferenŃiate pot varia în privinŃa duratei.5. iar rata criminalităŃii este expresia unei organizari diferenŃiate a grupului. Se poate vorbi de un conflict cultural atunci când conduita unei persoane. conflictul poate să apară între două atitudini perfect morale. dar bazate pe valori diferite ( de exemplu în cazul colonizării ) . 9. o semnificaŃie particulara. 7. fie de maniera a i se opune. socialmente aprobată sau chiar cerută într-o anumită situaŃie într-un grup . 6. În aceste condiŃii. comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi şi valori. fost profesor al Universitatii din Pennsylvania şi preşedinte al SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie. potrivit lui Sutherland ? REFERATE : . conflictul se poate situa între legi arbitrare ori legi care favorizeaza corupŃia. Un grup poate fi organizat fie de manieră a favoriza dezvoltarea fenomenului criminal. frecvenŃei.

la criminalitate. ceea ce duce la o lipsă de coeziune între membrii comunităŃii. conflictul se poate ivi între legi conforme cu valorile socialmente acceptate si indivizi ce au coduri morale particulare. ca şi ceelalte teorii criminologice . accesibile pentru anumite categorii sociale. În explicarea stării de anomie autorul utilizează doua concepte : cel de cultură şi cel de organizare socială. ( de exemplu în cazul imigranŃilor ) Teoria conflictelor de culturi . nu poate oferi decât o explicaŃie parŃială cu privire la etiologia fenomenului criminal. Ipotezele sugerate de Merton au trezit un interes deosebit în lumea ştiinŃifică şi numeroase cercetări ulterioare au încercat să testeze valabilitatea acestor ipoteze. ce se înscrie în sfera mai largă a criminologiei “reacŃiei sociale” care considera ca devianŃa şi implicit delincvenŃa reprezintă o creaŃie a structurilor sociale. Pe de altă parte. la aceea dată . în explicaŃiile sale . care este adaptată situaŃiei concrete pe care o prezenta . societatea americană. pentru satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambiantă. Merton îşi insuseste concepŃia lui Durkheim potrivit căreia criminalitatea este o problemă intim legată de structura socială şi variază în funcŃie de această structură. găsim în lucrarea lui Becker si un model secvenŃial al delincvenŃei . Becker este unul din principalii reprezentanŃi ai curentului interacŃionist. Becker şi este formulată în cuprinsul celebrei sale lucrari “Outsiders”. Starea de anomie se instalează atunci când există un decalaj prea mare între scopurile propuse şi mijloacele legitime. Aceste categorii defavorizate recurg la mijloace ilegale. publicată în anul 1963. model ce poate fi inclus foarte bine în cadrul 33 . TEME : . Anomia este concepută ca o stare de absenŃă ori de slabire a normei. Merton în lucrarea « Teoria socială si structura socială » .Ce înŃelege Sellin . prin termenii : « cultura » şi « conflict cultural » ? B3) Teoria anomiei Această teorie a fost formulată de sociologul american Robert K. TEME : .Ce înŃelege Merton în lucrarea sa prin conceptele de « cultură » şi « organizare socială » ? B4) Teoria angajamentului Această teorie aparŃine sociologului american Howard S. Cu toate acestea. structuri ce “etichetează” individul ca deviant. este preluată de la sociologul francez noŃiunea de anomie. Pe de o parte.3.

. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : .explicaŃiilor privind « trecerea la act ». a modului în care se formează o astfel de mentalitate şi a manierei în care ea poate fi deosebită de mentalitatea noncriminală . TEME : DaŃi exemple concrete în cadrul fiecareia din cele cinci tehnici de neutralizare.Teoria conflictelor de culturi . Prin tehnici de neutralizare se au în vedere « justificările » pe care delincvenŃii le utilizează pentru a aproba propriile acŃiuni infracŃionale. . A treia tehnică este reprezentată de situaŃia în care delincventul consideră că vătămarea pe care o produce este justă. în viziunea infractorului poate fi socotit uneori inexistent.Teoria asociaŃiilor diferenŃiate . O primă tehnică de neutralizare apare când delincventul se consideră el însuşi descărcat de responsabilitatea propriilor acŃiuni. Teoria angajamentului reprezintă însa o explicaŃie de tip etiologic. A patra tehnică implică o « condamnare a celor care condamnă » . adică un dispreŃ faŃă de organele de justiŃie . O ultimă tehnică de neutralizare constă în sacrificarea exigenŃelor sociale generale în schimbul salvării celor ale unui grup social restrâns. 34 . Aceste teorii consideră că biologicul ori socialul nu prezintă interes decât în măsura în care permit o mai buna înŃelegere a modului în care se structurează mentalitatea criminală. prejudiciu care deşi este evident . O a doua tehnică de neutralizare se creează în legatură cu prejudiciul comis prin infracŃiune . Becker admite că există şi o a doua cale spre delincvenŃă şi explică această cale folosindu-se de conceptul de « tehnici de neutralizare ». Dimpotrivă . Motivul pentru care un individ respectă legea penală este acela de a nu pierde avantajele pe care le presupune viaŃa socială în care este « angajat ». în primul rând . .Teoria angajamentului C) Teoriile psiho-morale Teoriile psiho-morale îşi propun . un alt individ poate comite o infracŃiune deoarece nu este suficient de angajat în angrenajul social şi practic el nu are ce pierde .Teoria anomiei . studierea mentalităŃii criminalului .

sinele. O altă categorie de referiri la fenomenul criminal o găsim în studiile publicate de Freud în perioada de maturitate a creaŃiei ştiinŃifice : « Dincolo de principiul plăcerii » şi « Eul şi sinele ». C1. b) ExplicaŃiile privind etiologia şi tratamentul nevrozelor. 2. preconştientul si conştientul. predispoziŃiile ereditare . Parcurgerea acestor faze poate da nastere unor « fixatii ale libidoului » şi pe cale de consecinŃă unor nevroze . « renunŃarea reală ». c) Referirile la fenomenul criminal Nu abundă în opera freudiană deoarece el nu s-a preocupat în mod nemijlocit de acest subiect. Aceste explicaŃii parcurg două faze : IniŃial Freud a considerat că cele trei instanŃe ale vieŃii psihice sunt : inconştientul. şi unele aspecte legate de fenomenul criminal . direct sau indirect . Aceste elemente au fost utilizate ulterior şi în cercetarea criminologică . faza anală si faza genitală. Aceste explicaŃii admit că există trei factori a căror acŃiune intervine la persoanele bolnave : 1. Noua viziune asupra instinctelor duce la o nouă posibilitate de explicare a crimei .1) ContribuŃia lui Freud la dezvoltarea gândirii criminologice Sigmund Freud (1856-1939) este creatorul psihanalizei. Crima apare ca o expresie a instinctului sexual greşit canalizat. Analiza freudiană se axează pe evenimentele din prima copilarie. O primă categorie de referiri ce merită să fie semnalate le găsim în lucrarea “Totem şi tabu”. Din această perspectivă el a abordat . Pe lângă varianta sexuală apare şi varianta morbidă potrivit căreia crima ar fi explicabilă prin tendinŃa umană spre agresiune şi distructivitate . expresii ale instinctului morŃii ( Thanatos ) . a complexului lui Oedip. În această perioadă instinctul sexual parcurge mai multe faze : faza orală. eul şi supraeul devin elementele structurante ale psihicului. influenŃa unor evenimente din prima copilărie . Ulterior. Din aceste referiri rezultă că actul criminal are o origine instinctuală. 35 . 3.C1) Teoriile psiho-morale de factură psihanalitică Intra în aceasta subcategorie a teoriilor psiho-morale de natură psihanalitică acele explicaŃii ale fenomenului criminal care poartă amprenta psihanalizei freudiene. Se pot distinge trei aspecte ale contribuŃiei lui Freud la dezvoltarea criminologiei : a) ExplicaŃiile privind structura şi funcŃionarea aparatului psihic.Tot in această perioadă a copilariei apare şi se dezvoltă “complexul lui Oedip” considerat de Freud a fi nucleul nevrozelor . Se conturează aici dualismul Eros-Thanatos. ExplicaŃiile cu privire la nevroze au fost utilizate de teoria personalităŃii antisociale şi de teoria criminalului nevrotic .

adică ramas în stare de inconştienŃă şi anterior faptei. ArătaŃi în ce constă dualismul Eros-Thanatos ? Introducere în psihanaliză . TEME : REFERATE : ExplicaŃi Complexul lui Oedip . Dincolo de principiul plăcerii . 3) Criminalitatea obişnuită.2) Teoria criminalului nevrotic Varianta cea mai cunoscută a acestei teorii aparŃine criminologilor Fr. la care se adaugă cercetarile obŃinute de alŃi specialişti. Se consideră în esentă că . care scapă determinarii Supraeului . Crima explicată ca formă de eliberare de sub presiunea unui sentiment de vinovăŃie are tot o origine instinctuală . copilul este o fiintă absolut instinctivă. Eul şi sinele. Freud vede în aceasta o expresie a unui sentiment de culpabilitate tipic nevrozelor. în urma unei vătămări sau ameninŃări iminente pentru Eu. El urmează să se adapteze principiului realitatii printrun proces lent de modificare sau sublimare a instinctelor. Alexander si H.3) Teoria personalităŃii antisociale Are la bază constatările psihanalizei freudiene cu privire la evenimentele din prima copilarie. sentimentul de culpabilitate şi nevoia de pedeapsă explică ( la fel ca la Freud ) actul criminal . dar sunt socialmente anormali . Conform acestei teorii criminalitatea poate fi clasificată în urmatoarele trei categorii : 1) Criminalitatea imaginară. specifică persoanelor şi situaŃiilor în care Supraeul îşi suspendă instanŃa sa morală. Eul este invins de Sine. Procesul de adaptare parcurge trei etape : 36 . în cazul lor . 2) Criminalitatea ocazională. c) criminalii nevrotici – cei care actionează în funcŃie de mobiluri inconştiente . C1. Staub şi este expusă în lucrarea acestora . O variantă a acesteia a fost expusă de Kate Friedlander. la origine. dacă avem în vedere că sentimentul culpabil apare datorită unor instincte condamnabile . b) criminali normali – caracterizaŃi prin aceea că sunt sănătoşi din punct de vedere psihic. care cuprinde trei tipuri de criminali” a) criminali organici – personalitatea lor tine de domeniul psihiatriei. « Criminalul si judecatorii sai » publicată în anul 1929 la Viena. fantezii sau acte ratate. Totem şi Tabu. care transpare în vise.Într-o explicaŃie directă cu privire la crimă . dominată de principiul plăcerii. C1.

ca şi personalitatea umană în general.1) Teoria instinctelor Apartine criminologului belgian Etienne de Greeff. de influenŃa psihanalitică. altele doar parŃial. pentru a realiza trecerea la act. este determinată de instincte.1.ContribuŃia lui Freud la dezvoltarea gândirii criminologice . InexistenŃa unei diferenŃe de natură între oameni nu excude însă existenŃa unor diferenŃe graduale în privinŃa pragului lor delincvenŃial.Care este rolul instinctelor de aparare şi al celor de simpatie ? C2. faza primelor relatii dintre copil şi părinŃi .Teoria criminalului nevrotic .evoluŃia instinctului sexual şi rezolvarea complexului oedipian este aici de mare importanŃă . Există o opozitie permanentă între cele două categorii de instincte. iar în aceste conditii « tulburările de caracter şi insuficienŃele » inteligenŃei vor favoriza trecerea la actul criminal.Teoria personalităŃii antisociale. . C2) Teoriile psiho-morale « autonome » Intră în această categorie diverse explicaŃii criminologice de factură psiho-morală. În cadrul structurii afective se pot distinge două grupe fundamentale de instincte : instinctele de apărare şi instinctele de simpatie. iar alŃii de instigări lejere. . 37 . Datorită conflictului dintre instinctele de apărare şi cele de simpatie în structura afectivă se creeaza un echilibru precar . Ansamblul de tendinŃe instinctive organizate potrivit preocupărilor inteligenŃei formeaza « structura afectivă ».2) Teoria personalităŃii criminale AparŃine criminologului francez Jean Pinatel. de Greeff personalitatea delincventului. unele eliberate total. 3. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : . TEME : . faza formării relaŃiilor de grup în cadrul familiei – are rolul de a asigura adaptarea socială a copilului. faza formării Supraeului – copilul încearcă să se identifice cu părinŃii şi are loc un proces imitativ . Această diferenŃă graduală este dată de anumite trăsături psihologice care alcatuiesc « nucleul central al personalităŃii criminale ». Pentru E. C2. Pinatel considera inutilă încercarea de a separa oamenii în buni şi răi . nu există diferenŃă de natură între oameni. 2. pentru a prezenta reacŃii delictuale. Unii indivizi au nevoie de instigări exterioare grave.

pătrund spontan în zona conştientului : apare ideea « dispariŃiei » eventualei victime. care pot fi eventual stimulate de împrejurari externe. în această fază lucrurile se petrec în mare parte de o maniera conştientă . 2. TEME : .egocentrismul . la un moment dat. 3. trairile subterane ce tind spre crimă. este o etapă contradictorie. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE : Teoria instinctelor . PRELEGEREA V – CRIMINOLOGIA DINAMICĂ DefiniŃia criminologiei dinamice . în această etapă. prin acŃiunea forŃelor de inhibiŃie interioare. In acelaşi timp E. a treia etapa. etapa « asentimentului ineficace » .Componentele nucleului personalităŃii criminale. care comandă condiŃiile trecerii la act sunt : . fără parcurgerea vreuneia din etapele descrise. trei etape : 1.labilitatea .ExplicaŃi fiecare din componentele nucleului personalităŃii criminale. de către delincvent. de ezitări . . 38 . presupune ca dispariŃia sa fie decisă şi implicit implicarea subiectului . din punctul de vedere al mecanismelor şi proceselor care însoŃesc trecerea la act. rămân de stabilit doar detaliile . . individul oscilează între dorinŃa ca o anumită persoană să dispară fară contribuŃia sa şi ideea că ar putea ajuta la aceasta dispariŃie. Drumul spre crimă poate fi oprit în oricare din cele trei etape. « criza ». Teoria personalităŃii criminale. etapa « asentimentului formulat » .indiferenŃa afectivă. Autorul consideră că sunt parcurse.agresivitatea . în principal. .acea subramură a criminologiei teoretice care se ocupă cu studierea fenomenului criminal. de Greeff admite că există acte criminale ce se realizează total în afara schemei propuse. A) Trecerea la act ca prelungire a explicaŃiilor etiologice A1) Modele particulare de trecere la act Modelul Etienne de Greeff .

indiferenŃa afectivă împiedică apariŃia sentimentului că se produce un rău victimei. Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape. El formulează o teorie a « subculturilor » delincvente.ExplicaŃi în ce masură modelul propus de Becker pune accentul pe contribuŃia factorilor conştienŃi şi raŃionali în trecerea la act. cel spre deviantă. în interiorul cărora “actorul” are oricând posibilitatea de a alege direcŃia (criminală sau noncriminală) în funcŃie de situaŃia exterioară Ńi de propria stare. Becker apreciază că în realitate nu toate cauzele actionează în acelaşi moment. este nevoie de un model care să ia in considerare faptul că modurile de comportament se dezvoltă potrivit unei secvenŃe ordonate. Cohen pune accentul pe influenŃa factorilor sociali asupra devianŃei. Modelul H. Becker Becker pleacă de la ideea că explicaŃiile anterioare privind trecerea la act comit greşeala esenŃială de a considera că « toŃi factorii care contribuie la producerea fenomenului acŃioneaza simultan ». A2) Un model general (modelul “arborelui”) Printre modelele cu caracter general. celelalte trasee. spre care la orice moment. În modelul de trecere la act conceput de Pinatel factorul afectiv joaca un rol esenŃial. individul poate să schimbe direcŃia. Pinatel trecerea la act se explică prin actiunea conjugată a celor patru trăsături psihice esenŃiale care alcătuiesc « nucleul personalităŃii criminale » : egocentrismul asigură ignorarea oprobriului social . cel mai cunoscut pare a fi cel elaborat de sociologul american Albert Cohen. şi. de aceea. TEME : . labilitatea permite ignorarea riscului pedepsei . Datorită acestei reprezentări 39 . Lucrarea acestuia “ Deviance and Control ” îşi propune parcurgerea unei etape spre o teorie generală a comportamentului deviant. Pentru J. din care se desprind. ca ramurile unui arbore. agresivitatea asigură depăşirea obstacolelor materiale . in sensul că el descrie actul criminal aşa cum acesta este perceput din exterior de către un observator care analizeaza « dinamica personalităŃii agentului ». din considerente diverse.Modelul Jean Pinatel Modelul de trecere la act conceput de Pinatel este considerat a fi obiectiv. nondeviante. Transpunând ideile lui Cohen intr-o schema grafică rezultă un traseu principal. Becker analizează diferitele faze pe care le parcurge un individ pentru a deveni consumator de droguri. El constată că fiecare faza necesită o explicaŃie şi că reunirea tuturor acestor explicaŃii contribuie la explicarea comportamentului în ansamblu.

Ambele au aceeaşi menire.grafice modelul de trecere la act conceput de Cohen este cunoscut în doctrină sub denumirea de « arbore ». ci tampoane sau izolaŃii cu rolul de a opri presiunile. 40 . atragerile şi puseurile spre crimă . B) Teoriile dinamice Explică actul criminal în sine. în afara oricarei referinŃe la trecutul infractorului. Astfel. teoria retinerii nu aduce o modificare esenŃială în peisajul general al gândirii criminologice. ExplicaŃiile lui Reckless se construiesc în jurul ipotezei potrivit căreia există o structură socială externă de reŃinere. şi apreciază că propria sa teorie reprezintă un substitut pentru o teorie cauzală. ipotezele şi explicaŃiile criminologilor să nu mai recurgă la conceptul de cauză ori combinaŃie de cauze. Aceste teorii au fost considerate a fi teorii principale ale actului criminal. Acesta propune ca. de a asigura o apărare împotriva devierii indivizilor de la norma legală ori socială. În afară de ideea renunŃării la demersul etiologic. în general. limitele între care este fixată aplicabilitatea teoriei sale reduc în mod considerabil ipotetica ei valabilitate. Atrage atenŃia că aceste componente nu sunt cauze. B1) Teoria reŃinerii Autorul teoriei este Walter C. convingerea pe care autorul reuşeşte să o inducă cititorului că teoria sa este o teorie noncauzală este foarte slabă. De asemenea. În doctrina criminologică s-a insistat asupra faptului că terminologia utilizată este vagă şi slab definită şi că « testarea empirică este dificilă ». În finalul explicaŃiilor Reckless menŃionează că din punct de vedere al cercetării ştiinŃifice teoria sa acoperă doar o zonă medie a fenomenului ea neputând fi aplicată extremelor delincvenŃei. Reckless enumeră componentele reŃinerilor externe şi pe cele ale reŃinerilor interne. Considerăm că între aserŃiunile autorului şi argumentele care le însoŃesc există un decalaj important. TEME : Care este diferenŃa între modelul propus de Cohen şi alte modele de trecere la act . care declară din start că teoria sa reprezintă o explicaŃie « non-cauzală ». Reckless. precum şi un tampon interior.

avantajele şi riscurile pe care le presupune actul criminal .gândirea unor sociologi . TEME : Care sunt componentele rŃinerilor externe şi cele ale reŃinerilor interne.comportamentul. raŃionalitatea şi conflictele. potrivit teoriei lui Reckless ? B2) Teoria strategica Autorul acestei teorii este Maurice Cusson. Dacă avantajele ( câştigurie ) sunt considerate mari în raport cu riscurile asumate . Autorul ia în calcul patru elemente esenŃiale şi anume: . . În esenŃă Cusson apreciază că infractorul este un tip raŃional care calculează cu luciditate . are loc trecerea la actul criminal . În ultimele decenii nici o teorie etiologică nu a mai reuşit să se impună în doctrină. .rationalitatea. rezultatele. . Analiza strategica refuză orice explicaŃie de tip cauzal si afirmă a nu fi interesată de trecutul şi personalitatea infractorului ci doar de actul criminal în sine.conflictele. 41 .autobiografiile criminale . Un element important în analiza strategică îl reprezintă noŃiunea de scop. teoria lui Reckless nu este însa lipsită de semnificaŃie. TEME : ExplicaŃi cele patru elemente esenŃiale pe care analiza strategică le ia în calcul : comportamentul.In sfera mai restransă a explicaŃiilor dinamice. pune în balanŃă . .rezultatele. Acesta declara că s-a inspirat din două surse : . C) Stadiul actual al cunoştinŃelor criminologice C1) Imposibilitatea unei teorii general valabile După o jumătate de secol în care au dominat gandirea criminologică. Pe baza acestor surse autorul efectuează o analiză strategică a delincventei. teoriile cauzale au devenit Ńinta unor atacuri susŃinute. utilizată în sensul de rezultat propus de actor.

Nici o crimă nu seamănă cu cealaltă. au reprezentat etape necesare de căutări şi acumulări. nu să se nege reciproc.Cele mai vehemente critici împotriva etiologiei criminale au venit din directia criminologiei dinamice care a preluat iniŃiativa cercetării criminologice pe plan mondial. şi cu privire la comportamentul criminal. 42 . Fiecare crimă reprezizntă un « univers » in sine. Teoriile criminologice trebuie în cele din urmă să fie considerate mai ales ca nişte « instrumente metodologice de interpretare ». cercetarile criminologice. există diverse conduite criminale concrete. o teorie general valabilă este imposibilă din punct de vedere logic. fie in termeni dinamici. să nu fie universal valabilă. de la inceputul lor. Aceasta nu inseamnă însă că nici o teorie nu este nici macar partial valabilă şi că nu există nici o posibilitate de intelegere a fenomenului criminal. C2) Conjugarea diverselor eforturi explicative Nu există o conduită criminală în abstract. diferitele teorii trebuie să concureze la explicarea comportamentului cirminal. Din această cauză. fie in termeni cauzali. Ca şi comportamentul uman în general. comportamentul criminal este de o mare complexitate şi diversitate. Dimpotrivă. Valoarea unei teorii nu este asigurată doar prin desfiinŃarea alteia. Tocmai extraordinara diversitate a comportamentelor criminale face ca nici o explicatie. Păstrându-şi fiecare identitatea.