You are on page 1of 11

Fundamentele comunicării interculturale

Multiculturalism: obligaţie sau opţiune?

se subliniază că nu toate 1 Tariq Modood. pag. W. Susţinătorii consideră că statul multicultural este un sistem democratic care permite oamenilor din diverse minorităţi să îşi asume identitatea proprie în cadrul unor societăţi mai tolerante si mai bine pregătite pentru eventuale probleme. omogene. In prezent. care a redefinit conceptele de „om”. şi anume multiculturalism. „rasă”. se poate vorbi despre existenţa a două curente de opinie antagonice: unul care priveşte multiculturalismul ca pe un fapt benefic şi unul care îl contestă cu vehemenţă. discursurilor democratice dintr-o ţară şi acordarea cetăţeniei şi identităţii naţionale comune2. 110 2 2 . p. 2000.. Buckingham. la început din spaţii non-europene către cele de pe continent. politicilor. cu rezonanţă atât în plan politic. Multiculturalism – a civic idea. cât şi în plan social. Termenul este mai actual şi mai controvresat ca niciodată astăzi. ei cred că în societăţile unde grupurile minoritare au statut egal. făcând astfel auzită şi legitimă vocea unor segmente ale populaţiei care până atunci fuseseră ignorate1. Polity Press. Opozanţii multiculturalismului. Anii ’50 au marcat înfiinţarea şi multiplicarea grupărilor militante pentru drepturile minorităţilor de orice fel (sexuală. pe de altă parte. Open University Press.Multiculturalism: obligaţie sau opţiune? Introducere A doua jumătate a secolului trecut a reprezentat o perioadă de multiple transformări sociale şi la nivelul mentalului colectiv. care aduc în prim-plan permanenta negociere a raporturilor majoritate-minoritate. De asemenea. Watson. religioasă. Mai mult decât atât. Europa a devenit scena unor ample fenomene de imigraţie. cauzate de cel de-Al Doilea Război Mondial. Cambridge. Acest context a dus la apariţia unui nou cuvânt. Philadelphia. 3 3 C. diferenţele sunt mai bine acceptate. apoi dinspre partea răsăriteană spre Occident. menit să definească realităţile cu care se confruntau oamenii. In acelaşi timp. etnică) în ţări ca Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie . care nu comunică între ele. când se discută pretutindeni despre integrare sau despre procesul de globalizare. „naţiune”. Multiculturalism. vin cu argumente care să ateste faptul că această „ideologie a diversităţii”3 nu duce decât la fărâmiţarea societăţii în grupuri închise. pag. 2 Ibid. Înţeles ca politică identitară. multiculturalismul însemna recunoaşterea diferenţelor unui grup minoritar în sfera publică a legilor. 2007.

Steinfatt. căci există pericolul ca tratamentele preferenţiale să violeze principiul egalităţii în faţa legii. Eseu despre societatea multietnică. pag. până la iluminişti. O definiţie generală a termenului vine de la John Hartley. etnie. 53 5 Everret M. Long Grove. cu utilizare largă şi adesea contradictorie. prin adoptarea unei politici de recunoaştere6. un demers de analiză a conceptului de multiculturalism presupune înţelegerea tuturor accepţiunilor sale. Bucureşti. aceştia din urmă având cereri mai mari decât imigranţii obişnuiţi7. The Politics of Recognition. cercetarea modelelor culturale în ţări caracterizate de diversitate şi. Rogers şi M. Steinfatt. care văd în multiculturalism o ipostază a recunoaşterii că mai multe culturi diferite pot convieţui în acelaşi mediu şi pot beneficia una de pe urma celeilalte5. pag. University Press. Ce facem cu străinii? Pluralism vs. T. multiculturalismul nu dobândeşte greutate publică decât câteva secole mai târziu. Humanitas. 1999 6 Charles Taylor. Pentru Charles Taylor. societatea trebuie văzută ca un ansamblu de subsisteme care coexistă într-un spaţiu dat şi care pot coopera sau nu. religie. Modood completează dimensiunile sociale şi culturale discutate mai sus cu o viziune mai degrabă politică. 2007. ataşat multiculturalismului. referindu-se la triburile din Brazilia. 1992 7 Tariq Modood. care era de părere că „ nevoia şi dorinţa de a vedea o cultură străină ca fiind superioară este la fel de importantă ca nevoia de a o vedea inferioară”. că „îi depăşim în ceea ce priveşte barbaria”. Multiculturalism – a civic idea. miza adevărată a multiculturalismului este asigurarea supravieţuirii culturale (cultural survival sau survivance) a comunităţilor minoritare. iar observaţia este completată de Ibn Warraq. dar istoria lui merge mai departe în timp. a viziunilor pro şi contra. vorbind despre drepturile acordate de stat şi/sau de grupul dominant tuturor minorităţilor culturale definite înainte de toate prin referirea la rasă. 4 3 . care să răspundă la întrebarea din început: Multiculturalismul este o opţiune sau o obligaţie? Ce este multiculturalismul? Termen ambiguu. Thomas M. care consideră că multiculturalismul presupune conceperea studiului societăţilor ca sumă de tradiţii şi practici culturale distincte. Michel de Montaigne spunea. elaborarea unei concluzii viabile. Illinois. Cambridge. Ed. Ideea este completată de E. Polity Press. 2007. multiculturalismul îşi are originile în curentul de gândire marxist şi neo-marxist4. In aceste condiţii.valorile culturale şi practicile trebuie să fie considerate egale într-o societate dată. Rogers. Multiculturalismul 4 Giovanni Sartori. în fine. Multiculturalism. Cu toate acestea. care au pus bazele conceptului de relativism cultural. Intercultural communication. Cu alte cuvinte.

Watson circumscrie multiculturalismul implicaţiilor politice şi filosofice presupuse de coexistenţa modalităţilor variate de situare a omului în lume şi de modul în care diferite entităţi culturale luptă pentru recunoaştere. 107 4 . 2000. W. 8 Giovanni Sartori. cât şi în sistemul global9. Referitor la modul în care multiculturalismul poate contribui la facilitarea dezvoltării unei culturi comune. în paralel cu promovarea toleranţei şi a respectului reciproc între majoritate şi minorităţi. Multiculturalism. comunităţile de homosexuali au provocat idealul de egalitate ca integrare şi au susţinut faptul că o definire pozitivă a diferenţelor este mai eliberatoare. în care exprimarea diverselor identităţi capătă forma unor raspunsuri în faţa provocărilor aduse de către stat şi de către sfera transnaţională şi globală. segregarea. Ed. Joseph Raz abordează problematica solidarităţii în societăţile divizate din punct de vedere cultural.devine parte a unui curent de identitate politică ce transformă ideea de egalitate ca asemănare în egalitate ca diferenţă. care surprinde multiculturalismul în misiunea sa politică de descoperire a diferenţelor şi de valorificare a lor. pag. Watson. In aceeaşi sferă se înscriu obsevaţiile lui Giovanni Sartori. ci trebuie să modeleze structurile politice şi oportunităţile sunt câteva din caracteristicile fundamentale ale multiculturalismului şi ale politicii diferenţelor. Open University Press. Respingerea ideii că egalitatea şi cetăţenia pot fi color-blind şi culture-neutral. În opinia sa. nu ca indivizi neutri din punct de vedere cultural. cât şi familiarizarea cu tradiţiile culturilor coexistente. combătând teza conform căreia multiculturalismul subminează solidaritatea socială bazată pe apartenenţa la aceeaşi cultură. originalitate şi diferenţă8. Ce facem cu străinii? Pluralism vs. multiculturalismul pare să corespundă necesitaţilor unei lumi în schimbare. Raz subliniază importanţa sistemului educaţional care. punând accent pe concepte ca recunoaştere. Philadelphia. Multiculturalism. 62-70 9 C. atât în cadrul statului naţional. autenticitate. C. curentul feminist. argumentul că etnia şi cultura nu pot fi limitate la sfera privată. mişcarea negrilor. Eseu despre societatea multietnică. Astfel. Bucureşti. ca pe „o fabrică de diversităţi care chiar produce diversitatea” şi. El vede multiculturalismul ca pe un proiect care propune o nouă societate. De exemplu. Humanitas. Dimpotrivă. pag. De aici derivă revendicarea minorităţilor de a oferi culturii. 2007. ar fi greşit să ne refugiem în concluzia pripită că multiculturalismul este incompatibil cu existenţa unei culturi comune. ar trebui să permită atât socializarea în cultura proprie. Buckingham. în final. W. normelor şi simbolurilor proprii drepturi egale cu cele ale naţiunii majoritare de a fi prezente în spaţiul public şi dorinţa lor de a fi recunoscute ca grupuri. în condiţiile diversităţii.

dar pe de altă parte. dar rămân totuşi distincte. de angajare sau de relaţionare egale şi a „cetăţeanului nediferenţiat”. In acest sens. dimpotrivă. care interacţionează şi se influenţează reciproc. Multiculturalismul încalcă astfel principii 5 democratice constituţionale. care poate părea sufocantă. care preţuieşte diversitatea. Sartori pune în opoziţie tratamentul preferenţial. tot mai mulţi analişti de politică culturală cred că bazele principiale ale conceptului de multiculturalism nu mai sunt relevante în statele multietnice de azi. multiculturalismul a fost adoptat cu entuziasm ca politică de bază în ţările care adăposteau mai multe grupuri minoritare. cu politica recunoaşterii. Mai mult decât atât. timp de câteva decenii. unii cercetători susţin că multiculturalismul este bun. Iar vocile care susţin ultima variantă sunt din ce în ce mai numeroase. şi pluralism. Aceasta porneşte de la teoria lui Charles Taylor. consolidarea şi afirmarea publică a diferenţelor nu este de bun augur pentru coeziunea socială mult visată. dezirabil sau. potrivit căreia toate culturile merită respect egal pentru că au o valoare egală (teză infirmată de faptul că în acest fel se desfiinţează însuşi conceptul de valoare). valabile încă din vremea Iluminismului. paradoxal şi de descurajat. E pluribus disiunctio. De asemenea. şi se concretizează în acţiuni de căutare a diferenţelor semnificative pentru încurajarea lor şi realizarea statului difference sensitive şi a „cetăţeanului diferenţiat”. în prezent se pune problema dacă idealul culturilor aflate în acelaşi teritoriu. definitorie pentru multiculturalism. dar nu o încurajează. pe de-o parte. care nu se integrează în adevăratul sens al cuvântului. o diversity machine care intensifică şi multiplică diferenţele. acea affirmative action care caută şi elimină diferenţele care dezavantajează. un nume pentru societatea eterogenă. pentru că permite fiecărui grup minoritar să-şi păstreze identitatea în cadrul culturii mari. trecerea de la o stare de fapt (coexistenţa mai multor grupuri) la acţiune (cereri şi revendicări). întrucât pot produce izolaţionism. un pretext pentru integrarea politică a unor elemente nu tocmai avantajoase pentru cultura-gazdă. etnia). în absenţa unui criteriu obiectiv şi unitar. dincolo de cooperarea între culturi. dar manifestă în schimb tendinţe naţionaliste sau separaţioniste. Principalele acuze aduse multiculturalismului sunt antipluralismul şi alegerea arbitrară a diferenţelor semnificative (sexul. Este concluzia la care ajunge şi Giovanni Sartori după o trecere în revistă a diferenţelor ireductibile dintre multiculturalism. în vederea creării oportunităţilor financiare. Critici la adresa multiculturalismului După ce. este de susţinut. cum ar fi neutralitatea .Este evident că opiniile sunt împărţite. acest fenomen descrie dezvoltarea comunităţilor minoritare ca enclave în cadrul comunităţii mari. Multiculturalismul devine astfel.

militând pentru statul pluralist. separaţia funcţiei de persoană. sentiment de acceptare a celuilalt şi a alterităţii fără entuziasmul multiculturaliştilor. Pluralismul reprezintă o viziune care are la bază toleranţa. tot Sartori e de părere că aceasta depinde de anumite variabile. 52-106 11 Ibid. Fisurile şi lacunele din gândirea multiculturalistă sunt accentuate nu doar prin compararea cu pluralismul. Cu alte cuvinte. deoarece aplică un tratament inegal pentru obţinerea unui rezultat inegal. Elementul-cheie al multiculturalismului în sectorul public a fost și este credința că formează baza unei societăți de integrare socială. care încurajează împărtășirea şi învățarea de la alte culturi mai degrabă decât dezvoltarea diferită și separată de acestea. fără doar şi poate. istorie. 2007. Când vine vorba de integrarea prin acordarea cetăţeniei. potrivit afirmaţiilor lui Sartori. dar mai ales prin accentuarea redusă a diferențierii culturale. ci şi cu interculturalismul. generalitatea legilor. pluralismul nu caută omogenizarea. conform căreia cu cât diversitatea culturală e mai mare. În Statele Unite ale Americii. Nicholas Stix . interculturalismul caută valorile comune ale grupurilor culturale distincte. echilibrarea multitudinii cu coeziunea socială10. prin amestec și interacțiune. Ce facem cu străinii? Pluralism vs. pentru creșterea incompetenței în poliție. Mai mult. administrație. articolul Affirmative Action Leads to Bureaucracy. Censorship and Even Death . Pentru acest fapt stă drept dovadă şi teoria lui Robert Putnam. tot mai multe voci din opinia publică se ridică împotriva lui. care este. Eseu despre societatea multietnică. Multiculturalism. 12 Prof. cum ar fi dispoziţia fiecăruia de a se integra corelată cu dorinţa de afirmare a diferenţelor. Sartori atribuie multiculturalismului o însemnată încărcătură ideologică. cu atât încrederea şi participarea socială scad. fapt care face ca acordarea cetăţeniei să fie insuficientă pentru o integrare reală11. fiind o frână în calea multiplicării diversităţii. experiențe și circumstanțe. antipluralist şi purtător de ideologie şi are drept rezultat marginalizarea minorităţilor. Ed. mai ales din cauza politicii de affirmative action12 . Bucureşti. Acesta este procesul prin care se fac eforturi pentru a asigura atingerea potențialului maxim în viața fiecărui individ. pag. Humanitas. ci integrarea prin asimilare. 2008 6 . se crede că sloganul „Celebrararea diversităţii” protejează şi 10 Giovanni Sartori. fiind o alternativă preferabilă multiculturalismului.statului. indiferent de rasă. prin împărtășirea experiențelor în vederea creării de noi hibrizi. locul de plecare al multiculturalismului. medicină și chiar pentru creșterea ratei criminalității. Mai mult. făcându-l responsabil pentru scăderea performanțelor în mediul academic.

Globalizarea tehnologică a crescut valul de migraţii. 3 7 . 2007. încurajarea artei şi reprezentării în politică. multiculturalismul nu a fost clar reglementat prin legi. ştiinţă. articolul Multiculturalism endangers the West. portoricanilor. lucru valabil şi astăzi. presa crede că există grupuri care. Imigranţii pot rămâne aici pe o perioadă 13 Prof. politică în prezent tot mai aspru criticată. de tratamente preferenţiale aplicate negrilor. educaţie în rândul grupurilor minoritare. americanii au dus o politică de affirmative action. Humanitas. Bucureşti. tehnologie. The retreat from Multiculturalism: the Australian experience. In vederea eliminării segregării şi pentru crearea acelui stat insensibil la diferenţe. Statele Unite ale Americii s-au remarcat întotdeauna prin dreptul la liberă exprimare. 71 15 Farida Tilbury . Ed. bolnavilor de SIDA14. cazuri bine cunoscute fiind cele ale negrilor sau musulmanilor. dar în acelaşi timp a permis unor elite şi grupuri politice să renunţe la ataşamentul faţă de propria ţară în favoarea elitelor internaţionale. într-o abordare superficială a diversităţii. sprijin pentru organizarea festivalurilor şi sărbătorilor minorităţilor. aşa că multiculturalismul este mai mult o normă de convieţuire. mexicanilor. Alte ţări nu au adoptat legi speciale. Politica multiculturală guvernamentală include practici ca recunoaşterea cetăţeniei multiple. începând cu anii ’70. inginerie. iar în acest context. japonezilor. John Press. prin urmare. 120000 de persoane vin anual să caute de lucru15. homosexualilor. artificiale. Acest fapt a favorizat marginalizarea minorităţilor. promovând multiculturalismul. filipinezilor. din diverse motive. care oferă locuri de muncă mai bune. Ce facem cu străinii? Pluralism vs. Australia a fost o naţiune formată din imigranţi. multiculturalismul vrea să ofere egalitatea unor culturi care sunt atât de diferite că jignesc idealurile occidentale13. armată şi societate. 2009 14 Giovanni Sartori. acceptarea ţinutei tradiţionale sau religioase în şcoli. se declară adepţii unei noi identităţi. pag. femeilor. Eseu despre societatea multietnică. multiculturalismul e folosit pentru a ascunde faptul că s-a pierdut sau s-a abandonat controlul asupra graniţelor naţionale. televiziunii şi radioului în limba minorităţilor. indienilor. Multiculturalism. în Europa. pag. sprijinul guvernamental pentru difuzarea presei. chinezilor. libertatea religioasă. când cca. Multiculturalismul în lume Multiculturalismul a fost adoptat ca politică oficială în câteva state din Vest.încurajează terorismul în SUA căci. principalul fiind numărul mare de imigranţi veniţi să caute un loc de muncă mai bun. oportunităţile egale pentru toţi şi. mai ales după evenimentul din 11 septembrie. Peste Atlantic. şi creşterea numărului de acţiuni şi comentarii negative la adresa lor.

cei care cer azil şi fluxurile migratoare au extins comunităţile minoritare. care a cerut ca politica să fie abandonată. inclusiv de accesul la politicile sociale. Politica privind integrarea este bazată pe nevoia de a face faţă imigranţilor veniţi pentru locurile de muncă din sudul Europei. prin sprijinirea programelor pentru integrarea imigranţilor. întrucât crede că aceasta devine sinonimă cu „separarea”. Resurse şi finanţări considerabile au fost îndreptate spre obiectivul promovării politicii de multiculturalism. care devenise parte a identităţii australiene. Multiculturalismul în România Multiculturalitatea este o realitate incontestabila atât în spaţii culturale cu un mare aport de imigranţi. Starea de echilibru se poate explica prin faptul că numărul de imigranţi veniţi aici este incomparabil mai mic decât cel din statele menţionate până acum. In viaţa privată. In Marea Britanie. la monoculturalism. administraţie. începând cu ultimii 15-20 de ani. cum este cazul ţărilor de mai sus. educaţie. cu toate că există o încercare tot mai pronunţată de a-i încuraja să obţină cetăţenia. cum este cazul românesc. locuinţe şi în capacitatea de a relaţiona cu instituţii ale statului la nivel local şi central. prin acordarea de drepturi egale în accesarea facilităţilor pentru muncă. în condiţiile în care se urmăreşte trecerea de la multiculturalism. inclusiv de directorul britanic al Comisiei pentru Egalitate Rasială. pe fondul intensificării comportamentelor xenofobe şi accentuării divizării populaţiei. Aici. Suedia încearcă. ei pot decide ce doresc să facă în privinţa culturii : să o păstreze pe cea nativă sau să fie asimilaţi de cea a statului gazdă. multiculturalismul este definit de o serie de practici de affirmative action (evidente mai ales în cazul rromilor) sau de acordarea de drepturi egale în şcoală şi educaţie. să-şi creeze imaginea de ţară multiculturală. politică şi cultură (aprig revendicate de minorităţile din Transilvania). Imigranţii rezidenţi permanent în Suedia se pot bucura astfel de aceleaşi drepturi ca cetăţenii suedezi nativi. cât şi în spaţii culturale cu o îndelungată tradiţie istorică şi cu o structură ce presupune convieţuirea între o cultură majoritară şi mai multe minorităţi istorice. Această politică a fost condensată în trei obiective principale: egalitatea. 8 .nedefinită ca rezidenţi. dar eficienţa lor de ansamblu în sensul obţinerii unei societăţi britanice mai bine integrate şi mai tolerante este acum pusă sub semnul întrebării de mulţi. Aceste politici au avut un oarecare succes în încurajarea unei înţelegeri sporite a altor culturi. libertatea de a alege şi parteneriatul.

un raport al UNESCO făcea precizarea că trăim într-o lume în care aproximativ 200 de state găzduiesc peste 10. 9 9 . Politici de integrare a minorităţilor naţionale din România. fiind nevoie de măsuri concrete care să îmbunătăţească situaţia comunităţilor de rromi şi să soluţioneze disputele legate de integrarea minorităţii maghiare.000 de culturi. au fost înfiinţate instituţii de stat cu competenţe în domenii de interes pentru comunităţile minoritare şi au fost alocate fonduri însemnate pentru sprijinirea organizaţiilor care şi-au asumat rolul reprezentării intereselor comunităţilor respective. care au inclus prevederi referitoare la diferite aspecte ale relaţiilor majoritate-minoritate. unde adeseori îşi duc existenţa rromii. autorităţile statului român au întreprins un număr impresionant de măsuri care au urmărit integrarea minorităţilor naţionale: au fost adoptate aproape 200 de acte normative. mai ales în primii ani după 1990. secui) a dus la numeroase conflicte şi acte de intoleranţă. saşi. Insă niciuna dintre minorităţile naţionale din România nu a avut o relaţie mai tensionată cu majoritatea românească decât maghiarii. Multiculturalism: obligaţie sau opţiune? În anul 1996. situaţia rromilor. în pofida 16 Levente Salat. protestanţi) şi etnice (maghiari.România. De pildă. Fundaţia CRDE. şi este de actualitate dorinţa maghiarilor de a obţine autonomia Ţinutului Secuiesc. cu cele 20 de grupuri minoritare reprezentate în Parlament. sunt simbolul palpabil al ghetoizării care afectează această populaţie. romano-catolici. 2009. problema este delicată. Excluderea rromilor din societate este la urma urmei o realitate. vizibilă pe foarte multe planuri: acces redus la sistemul educaţional. respectiv cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensământ. Pe parcursul celor aproape două decenii de tranziţie către un regim democratic consolidat. Şi în cazul minorităţilor din Transilvania. Rezultă de aici că. Diversitatea confesiunilor religioase (greco-catolici. cea mai importantă minoritate din punct de vedere numeric de la noi. dar nu eradicată. marginalizare la nivelul locuirii. nu este câtuşi de puţin rezolvată. Gropile de gunoi de la marginea oraşelor româneşti. pag. Cu toate acestea. problema a fost atenuată. acces limitat/aproape inexistent la procesul decizional. ocupă locul trei în ierarhia ţărilor cu număr semnificativ de minorităţi16. Imaginea de ansamblu care se desprinde din studiul societăţii româneşti vine să confirme faptul că regimul legislativ multicultural nu este avantajos pentru minorităţile de pe teritoriul ţării. In prezent. Cluj-Napoca. măsurile adoptate şi urmărite cu generozitate de autorităţi nu conduc întotdeauna la rezultatele scontate şi rămân încă destule aspecte controversate ale relaţiilor dintre majoritate şi diferitele minorităţi.

Multiculturalism – a civic idea. Ed. Watson. Buckingham. Rogers. ca pluralismul BIBLIOGRAFIE 1) Tariq Modood. Multiculturalism. 2000 3) Giovanni Sartori. Humanitas. Long Grove. pentru că specificul istoric şi cultural al fiecărei ţări determină o anumită configuraţie socială. majoritatea statelor existente azi sunt caracterizate de un grad considerabil de diversitate etnică. Argumentele aduse de numeroşii sociologi. atât din punctul de vedere al minorităţilor. W. care nu trebuie să devină o piedică pentru adaptare şi integrare. precum şi efectele reale pe care acesta le are. 2007 2) C. Bucureşti. 1999 10 . cât şi din punctul de vedere al populaţiei majoritare.principiului conform căruia o comunitate politică matură trebuie să fie omogenă din punct de vedere etnocultural. pentru că doar aşa se pot continua experimentele şi progresele în vederea obţinerii unui cadru social ideal pentru integrarea minorităţilor în cultura de adopţie. cercetători sau oameni politici şi de cultură împotriva multiculturalismului. Steinfatt. multiculturalismul nu este un proiect lipsit de defecte şi trebuie deci să rămână opţional. la nivel guvernamental. care poate fi sau nu compatibilă cu această politică (imigranţi versus minorităţi istorice). La nivel individual însă. Philadelphia. Finalmente. 2007 4) Everret M. În acest context. Ce facem cu străinii? Pluralism vs. iar pe de altă parte. Multiculturalism. Cambridge. Thomas M. care este datoare să înţeleagă faptul că diferit nu înseamnă în mod necesar mai rău. Ea aduce în mod firesc elementul diversităţii şi necesitatea recunoaşterii diferenţei ca un pas esenţial al convieţuirii. Open University Press. multiculturalitatea ca fapt de existenţă presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majorităţii. antropologi. cu toţii suntem obligaţi să acceptăm şi să încurajăm diferenţele. pentru că riscurile şi pericolele prezentate de multiculturalism pot fi diminuate de adoptarea unor practici alternative. lingvistică şi religioasă. pe de-o parte. cultural sau interculturalismul. Polity Press. Eseu despre societatea multietnică. Illinois. sunt suficiente pentru concluziona că multiculturalismul nu poate fi impus. Intercultural communication. lăsând la o parte ideologia multiculturalismului. profesori. care se tem de izolare şi discriminare.

globalpolitician.com 9) www. 1992 6) Farida Tilbury. Politici de integrare a minorităţilor naţionale din România. articolul The retreat from Multiculturalism: the Australian experience 7) Levente Salat. University Press. Fundaţia CRDE. Cluj-Napoca.5) Charles Taylor.lumeasublupa. 2009 8) www. The Politics of Recognition.ro 11 .