You are on page 1of 8

Universitatea “Ovidius” din Constanța

Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea Politie Locala

IZVOARELE DREPTULUI
CIVIL

Coordonator ştiinţific:
Univ. dr. B.Trandafirescu
Disciplina:
Institutii de Drept Public si Privat

Student:
NICULAE ALEXANDRU-FLORIN

Constanța
2018

care pot fi exprimate şi evaluate în bani. pe baza egalităţii lor în drepturi. . de exemplu. c) în ceea ce priveşte obiectul reglementării propriu-zise. Raporturile patrimoniale au în vedere drepturile subiective şi obligaţiile lor corelative. trebuie sa retinem urmatoarele: a) că este format din grupări de norme care reglementează aspecte comune sau apropiate unele de altele. putem conchide că dreptul civil prezintă aceleaşi trăsături esenţiale pe care le are dreptul naţional român. deoarece include în reglementările sale atât normele juridice în materia dreptului civil. Analiza elementelor esenţiale ale definiţiei Din definiţia dată dreptului civil. putem desprinde şi analiza elementele esenţiale ale reglementării sale. în realitate. Adoptarea noului Cod civil român – Legea nr. Aşa fiind. Este de reţinut că grupările de norme juridice civile se numesc instituţii juridice. un cod de drept privat. Noul Cod civil a fost modificat prin Legea de punere în aplicare a Legii nr. NOTIUNEA SI IZVOARELE DREPTULUI CIVIL ROMAN Noţiunea de drept în general Dreptul ar putea fi definit ca ansamblu de norme sau reguli de conduită instituite sau sancţionate de către stat în cadrul funcţiei legislative şi a căror aplicare şi respectare este asigurată prin exercitarea funcţiilor sale : administrativă şi judecătorească. b) că dreptul civil se încadrează şi aparţine dreptului unitar al ţării noastre. este vorba de drepturi de creanţă şi drepturi reale. se poate vorbi de instituţia juridică a dreptului de proprietate. din care face parte. cât şi pe acelea din materia dreptului familiei. persoane fizice sau persoane juridice. Aşa. este format din două mari categorii de raporturi juridice : patrimoniale şi nepatrimoniale. Astfel. Noul Cod civil se doreşte a fi. Definiţia dreptului civil Definirea dreptului civil tine seama de sistemul dreptului si impartirea acestuia in ramuri de drept. dreptului comercial (parţial) şi dreptului internaţional privat. a răspunderii civile delictuale sau de instituţia contractelor. Astfel.dar si de diviziunea dreptului in drept public si drept privat. putem defini dreptul civil ca fiind acea ramura a dreptului unitar român care reglementează raporturile patrimoniale si personal-nepatrimoniale dintre subiectele de drept. 287/2009 se situează la un moment de răscruce în dezvoltarea dreptului privat în general şi a dreptului civil în special. 71/2011. în concret.

Este copiat după codul francez de la 1804. Prin urmare. Legile ordinare care conţin reglementări cu privire la obiectul dreptului civil reprezintă şi ele un izvor important al acestei ramuri.505/15. e) în ceea ce priveşte calitatea subiectelor care participă la raporturile juridice civile. în comparaţie cu codurile civil. Noua Lege nr. O însemnătate deosebită o au legile care privesc reorganizarea societăţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi legea fondului funciar. Cât priveşte poziţia în cadrul raporturilor juridice civile este de reţinut egalitatea lor juridică. normele juridice civile se împart în imperative şi dispozitive.reprezintă legea fundamentală a ţării şi stă la baza tuturor celorlalte legi.07. a dreptului civil. care deţine rolul suprem în ierarhia izvoarelor dreptului în general şi. • Legile . Scurtă privire asupra izvoarelor dreptului civil în general Noţiunea de lege are o accepţiune generală. completarea şi abrogarea multor dispoziţii cuprinse în codul civil. deoarece grupează în cuprinsul său majoritatea normelor acestei ramuri de drept. . Codul civil român datează din anul 1864 şi a fost pus în aplicare la l decembrie 1865. au un obiect determinat în ceea ce priveşte reglementările pe care le conţin. neexistand subordonare una alteia. indiferent de titular. iar proprietatea privată este garantata si ocrotita in mod egal. publicata in Monitorul Oficial nr.287/2009. Atribuim calificativul de lege fundamentală Constituţiei. în timp ce normele imperative sunt specifice pentru celelalte ramuri ale dreptului. comercial.se caracterizează prin aceea că. In legătură cu cele două forme ale dreptului de proprietate reţinem şi trăsăturile lor caracteristice reglementate prin Constituţie. noţiunea de lege are menirea să acopere toate actele nor¬mative a căror respectare este asigurată prin forţa coercitivă a statului. şi libera iniţiativă a tuturor participanţilor la viaţa economică. Principalele izvoare de drept civil sunt următoarele: • Constituţia . specificul dreptului civil constă în faptul că acestea sunt persoane fizice şi juridice. Dintre instituţiile de bază ale dreptului civil care sunt consacrate în Constituţie reţinem proprietatea. în sens larg.2011 completeaza multe dispozitii cu privire la Codul civil. Astfel. implicit. • Codul civil .este cel mai important izvor de drept civil. cu cele două forme ale sale. Se consideră că ponderea semnificativă în cadrul dreptului civil o au normele dispozitive. Realităţile social-economice din ţara noastră au impus modificarea. d) sub aspectul caracterului obligaţiilor lor. al familiei. proprietatea publică este inalienabilă. publică şi privată.

cel mai vechi izvor de drept. la nevoie. nu constituie izvor de drept. În dreptul privat. care poate fi îndeplinită. un alt izvor de drept întâlnit în sistemul nostru de drept este obiceiul sau cutuma. în timp ce altele. joacă un rol a cărui importanţă variază de la un sistem de drept la altul. Ea este analizată totuşi în acest context deoarece poate influenţa soluţiile judecătorilor sau.impersonală şi obligatorie.se emit pe baza şi în vederea executării legilor. prin contrast cu reglementarea de lege lata (despre legea în vigoare). în cuprinsul lor. unele sisteme admit obiceiul ca izvor direct de drept. Problema altor izvoare de drept civil: 1. în sensul că au în vedere o formă viitoare. traditii. in conformitate cu interesele asigurarii existentei si securitatii colectivitatii. Doctrina Doctrina. Aceste hotărâri nu conţin reglementări care să exceadă sau să depăşească legile aflate în vigoare. Norma juridica Norma juridică se defineşte ca fiind o regulă de conduită generală. • Ordonanţele si hotărârile guvernului . a constituit principala modalitate de ordonare a relatiilor sociale in comuna primitiva. 2. se face trimitere la legea căreia îi asigură aplicarea. practici religioase. nu admit obiceiul decât în măsura în care legea face trimitere la acesta. 3. El cuprinde o regulă de conduită cristalizată în timp şi respectată cu conştiinţa caracterului său obligatoriu. ele sunt subordonate legilor aflate în vigoare şi au menirea să asigure aplicarea lor. adică literatura juridică. prin propunerile formulate. poate conduce la adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor existente. unde judecătorul este ţinut să se conformeze precedentelor judiciare în materie. Obiceiul. Asemenea propuneri se numesc de lege ferenda (despre legea care urmează să fie elaborată). de regulă. Obiceiul (cutuma) În subsidiar faţă de lege. menţionăm faptul că. rod al preocupărilor teoreticienilor dreptului. ea constituie izvor de drept în sisemul anglo-saxon. îmbunătăţită. Jurisprudenţa (practica judiciară) Jurisprudenţa. nu este admisă în sistemul nostru (cu toate nuanţările făcute în literatura juridică) ca fiind izvor de drept. Obiceiul sub forma de datini. Ca argument al acestei susţineri. între care şi sistemul nostru. prin forţa coercitivă a statului. noţiune care desemnează prevederile în materie existente în present. Din această definiţie decurg trăsăturile esenţiale ale normei juridice: . adică ansamblul hotărârilor judecătoreşti date într-o anumită problemă. După cum am văzut. a normei juridice analizate.

Ieşirea din vigoare a unei legi -este momentul din care aceasta încetează să se mai aplice. ocupă funcţia respectivă. Spre exemplu. 1. fiind înlocuite pe măsură ce se modifică realitatea socială. Aşadar. pentru cunoaşterea şi înţelegerea cărora este nevoie de timp. a) norma juridică are caracter general. pe care o reflectă şi o slujesc. aceasta mai ales în cazul actelor normative importante. Aceasta face ca legile să se succeadă în timp. care poate fi expresă sau tacită. este posibil ca în textul unui act normative să se prevadă o dată ulterioară la care legea urmează a intra în vigoare. de la o perioadă la alta. ea prescrie (prevede. b) norma juridică are caracter impersonal. 78 din Constituţie prevede: “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. 2.2010)prevedea că “la data . norma juridică nu are în vedere persoana care. Art. Acţiunea în timp a normelor juridice Dreptul nu este static. c) norma juridică are un caracter obligatoriu. Ieşirea din vigoare a unei legi se realizează prin abrogarea acesteia. ( exemplu. în concret. normele constituţionale care privesc atribuţiile Preşedintelui sau ale Avocatului Poporului nu se adresează. 24 din Legea nr. Abrogarea expresă se realizează prin precizarea textuală a faptului că un anumit act normativ se abrogă.12. Din momentul în care a devenit publică.123/28. vremelnic. ci instituţia în sine. Acţiunea normei juridice Norma juridică acţionează pe trei coordonate esenţiale: într-un anumit interval de timp.Intrarea în vigoare marchează momentul din care legea devine aplicabilă. acesta este momentul în care legea este publicată în Monitorul Oficial al României. în sensul că ea nu se adresează direct unei persoane. statul este interesat în reglementarea în chip diferit a unor anumite raporturi sociale. funcţia publică respectivă. ci instituţiei însăşi).impune) o conduită tipică (un model de comportament) ce se adresează tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile din ipoteza normei. putând fi cunoscută de către toate subiectele de drept cărora li se adresează. Chiar şi în ipoteza în care vizează un organism unipersonal. temporar. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă (abrogate prin OUG NR. “nimeni nu va putea invoca necunoaşterea legii”. pe un teritoriu determinat şi asupra unor anumite categorii de persoane. De regulă. ea putând fi impusă subiectului de drept prin constrângere. art. persoanei care îndeplineşte.

întâlnim în cazul în care în noul act normativ se prevede că “orice dispoziţii contrare se abrogă”. intrat în vigoare în 1887. Spre exemplu. un act normativ nu se poate aplica decât împrejurărilor petrecute după intrarea sa în vigoare. având dispoziţii incompatibile cu cele cuprinse în vechiul act normativ. Principiul neretroactivităţii Potrivit acestui pricipiu. astfel încât astăzi este din nou considerat în vigoare. Tot o abrogare expresă. Multe acte normative socotite iniţial ca fiind căzute în desuetudine au putut fi revigorate prin revenirea la realitatea socială care le motivase. Căderea în desuetudine a unei legi nu poate fi considerată o modalitate sigură de ieşire din vigoare. excluzând aplicabilitatea celei vechi. Căderea în desuetudine reprezintă împrejurarea în care o lege nu se mai poate aplica deoarece au dispărut condiţiile necesare pentru aceasta. dar indirectă. principiul aplicării imediate a legii noi prevede că o normă juridică nu se poate aplica împrejurărilor intervenite după ieşirea ei din vigoare. El va fi inaplicabil împrejurărilor petrecute anterior intrării sale în vigoare. Între momentul intrării şi momentul ieşirii din vigoare a legilor. Spre deosebire însă de principiul neretroactivităţii. acţiunea lor în timp este supusă următoarelor principii: a. deşi neabrogat formal. b. de la început nu ar fi existat decât un singur act normativ.intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. Abrogarea implicită intervine atunci când este adoptat un nou act normativ. Majoritatea autorilor consideră că abrogarea este singura modalitate de ieşire din vigoare a unei legi. Principiul aplicării imediate a legii noi În mod simetric principiului neretroactivităţii. ceea ce înseamnă că legiuitorul poate prevedea. a fost considerat ieşit din vigoare prin cădere în desuetudine în perioada comunistă. Codul comercial. Numai un act normativ de forţă juridică egală sau superioară poate abroga tacit dispoziţiile vechiului act normativ. 83/1995 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă”. cu un înţeles complet lămurit. noua lege se va aplica imediat ce a intrat în vigoare. şi anume sub imperiul legii vechi. fascicolul de relaţii sociale pe care le reglementează nu mai există sau s-a modificat fundamental. Totuşi. principiul aplicării imediate a legii noi nu este consacrat constituţional. Codul comercial a redevenit actual după 1989. prin .

care reglementează raporturi juridice între subiecte de drept de cetăţenie română. . dimpotrivă. conţinut şi obiect. potrivit art.dreptului intern. obiectul unui contract de vânzare-cumpărare este situat în străinătate. Elementul de extraneitate nu este un element distinct al raportului juridic alături de subiecte. inaplicabilitatea legii penale române în cazul unor infracţiuni săvârşite pe teritoriul României. Această excepţie poartă numele de ultraactivitatea legii vechi. În domeniul dreptului privat. fără privilegii şi fără discriminări”. sau una din părţile contractante este de altă naţionalitate Elementul de extraneitate poate consta în cetăţenia unuia sau ambelor părţi ale raportului juridic. în sensul că se aplică pe teritoriul statului în care au fost adoptate şi asupra cetăţenilor acelui stat. (1) din Constituţie. Acţiunea în spaţiu a normelor juridice Ca principiu. În ramurile de drept public. De exemplu. care reglementează raporturile juridice cu element de extraneitate. dar intră în componenţa acestora. normele juridice sunt teritoriale şi personale. situarea bunului în străinătate. “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţii publice. încheierea sau executarea în străinătate a unui contract etc Astfel.dreptului internaţional privat. . principiul teritorialităţii este consacrat expres: “Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României” (art. cât şi.excepţie. acţiunea legii este supusă: . 3 din Codul penal). desfăşurate pe teritoriul României. De la principiul teritorialităţii există însă o serie de excepţii. 16 alin. care vizează atât aplicabilitatea legii penale române în afara teritoriului ţării. cum este dreptul penal. Elementul de extraneitate reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură cu două sau mai multe sisteme de drept. că o anumită lege continuă să-şi producă efectele şi după intrarea în vigoare a legii noi.

Codul civil – republicat. 758 din 29 octombrie 2003 2.07.2011 . 429/2003.505 din 15. Constituţia României – Modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr.publicată in Monitorul Oficial Partea I nr. publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. nr. BIBLIOGRAFIE 1.Legea 287/2009. Partea I.