You are on page 1of 15

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

PROPRIETĂŢILE ELECTRICE
ALE SUBSTANŢELOR
MEDICAMENTOASE

Îndrumător:
Prof.Univ.Dr.Sîrbu Rodica
Student:
Crăciun Alin-Robert
Grupa 2, Anul II
Constanţa
2013-2014

...12 Bibliografie..... Polarizaţia şi refracţia moleculară..10 4..... Relaţii între structura chimică şi momentul de dipol.............................15 2 ... Cuprins 1.....Polarizaţia moleculară......4 2................................................... Molecule polare şi molecule nepolare.........6 3...............

Cl2. Molecule polare şi molecule nepolare În toată splendoarea lor toate moleculele sunt neutre din punct de vedere electric. moleculele sunt nepolare. prin dipol se înţelege un sistem de două sarcini electrice egale şi de semn contrar aflate la o anumită distanţă una faţă de alta. În consecinţă există un centru al sarcinilor pozitive şi un centru al sarcinilor negative.1. H2. N2 sunt molecule nepolare. Prin definiţie. deci nu prezintă un dipol electric. astfel încât apar două cazuri:  Dacă cele două centre coincid. moleculele sunt polare. 3 .  Dacă cele două centre nu coincid. totuşi ele pot prezenta o separare a sarcinilor pozitive. de sarcinile negative reprezentate de electronii ce gravitează în jurul nucleelor. Moleculele monoatomice: O2. concentrate în nucleele atomilor.

cm poartă numele de unitate Debye (D).s.e. În consecinţă mărimea momentului electric este µ= 4.e.).8x10-10x10-8 = 4. deci are o direcţie.Moleculele poliatomice sunt molecule polare şi prezintă dipol electric. Sarcina electrică elementară este de 4. adică se comportă ca un sistem format din două sarcini electrice egale şi de semn opus. Dipolii electrici se caracterizează printr-un dipol moment care se notează cu µ şi este egal cu produsul dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele două centre ale sarcinilor electrice: .e.s.cm. iar distanţa r este aproximativ 1Å = 10-8 cm. un punct de aplicaţie. 4 . mărime şi sens. Mărimea de 10-18 u.8x10-10 unităti electrostatice (u. Momentul dipolar este o mărime vectorială.8x10-18 u.s. separate între ele printr-o distanţă r.

5 . Constanta α se numeşte polarizabilitate şi este o caracteristică a fiecărei substanţe. indus de câmpul electric F este proporţional cu intensitatea câmpului: . Polarizaţia de deformare rezultă prin deformarea orbitelor electronice şi este independentă de temperatură .Polarizaţia moleculară Media momentelor electrice de dipol din unitatea de volum se numeşte polarizaţie şi se notează cu P. Ea reprezintă uşurinţa cu care se deplasează electronii.2. Ea este alcătuită din polarizaţia electronică (deplasarea relativă a electronilor faţă de nucleu) şi polarizaţia atomică (deplasarea relativă a atomilor din moleculă). Momentul electric astfel apărut. Polarizaţia este de două feluri: a) Polarizaţia de deformare (P1).

pe lângă polarizaţia de deformare P1. Polarizaţia totala a moleculei. În consecinţă mărimile şi sunt direct proporţionale. deci cu cât temperatura creşte. Această tendinţă de orientare este jenată de şocurile moleculare. ea tinde să se orienteze cu polii săi în direcţia câmpului. existentă pentru molecule polare şi P2 (care 6 . rezultând o polarizaţie de orientare P2. Dacă o moleculă se introduce în câmp electric. Pm este prin urmare suma dintre P1 (independentă de temperatură).856x10- 12 F/m)(Farazi/metru). Polarizabilitatea moleculei (α) poate fi convertită într-o polarizabilitate de volum (α’) prin relaţia: unde: ε0 este permitivitatea electrică a vidului (ε0=8. cu atât mai mult cu cât agitaţia moleculară creşte. b) Polarizaţia de orientare (P2).

R . µ .momentul electric al moleculei. α – polarizabilitatea (o constantă ce caracterizează deformaţia orbitelor electronice). scade cu creşterea temperaturii şi este nulă pentru moleculele nepolare). Polarizaţia moleculară a fost studiată de catre Peter Debye şi este reprezentată de ecuaţia urmatoare (ecuaţia lui Debye): Pm= unde: N este numărul lui Avogadro. K=R/N . Astfel: Pm = P1 + P2 este o relaţie de forma Pm = A + B/T .constanta lui Boltzmann. Se poate uşor deduce că polarizaţia 7 .constanta gazelor perfecte. T .temperatura absolută în grade Kelvin.

frecvenţa câmpului aplicat este mare. astfel încât polarizarea de orientare este neglijabilă.moleculele sunt apolare. caracteristică pentru orice material dielectric.moleculară indusă va fi : P1 = =A. Ecuaţia Mossot-Clausius este folosită într-unul din următoarele cazuri: . . .moleculele fiind prinse într-o reţea cristalină sunt împiedicate să se orienteze astfel încât 8 . iar polarizaţia de orientare va fi P2 = = . Polarizaţia totală Pm este legată de constanta dielectrică a substanţei cu masa moleculară M şi densitatea d prin relaţia lui Clausius-Mossot: Pm = = unde: ε este constanta dielectrică.

metanul. iar pe abscisă valorile 1/T. ca de exemplu hidrogenul. este egală cu: . moleculele lor fiind nepolare. Într-o diagramă se trec pe ordonată valorile polarizaţiei totale Pm . 9 . Se obţine astfel o dreaptă a carei pantă S. Cu valoarea lui S se poate calcula momentul de dipol µ. benzenul etc. tetraclorura de carbon. se poate calcula polarizaţia moleculară Pm pentru fiecare temperatură. 3. Relaţii între structura chimică şi momentul de dipol Multe substanţe au momente electrice nule. oxigenul. polarizarea de orientare este neglijabilă sau chiar nulă. dioxidul de carbon. Măsurând ε şi d la mai multe temperaturi T.

O moleculă având două legături polare. dipol-momentul global va fi dat de suma vectorială: şi se calculează cu relaţia: µ= .52 D). 10 . Momentele electrice globale reprezintă suma vectorială a tuturor momentelor electrice de legatură din moleculă. ca de exemplu: apa (1.Pentru moleculele polare momentele electrice de dipol au diferite valori. fenolul (1.84 D).46 D). în cazul metanului momentul electric global este nul. Dacă cele două legături polare sunt identice şi µ1=µ2 momentul global µ2 = . ce posedă momentele µ1 şi µ2 (cu unghiul dintre legături θ ). De exemplu. amoniacul (1.72 D). dar fiecare legatură C-H posedă un moment electric al său. anilina (1. Dipol-momentul global se determină prin calcul sau grafic.

842 D Prin calculul vectorial s-au determinat mărimile momentelor de legătură.5o. Cu ajutorul momentelor de legătură se pot calcula momentele electrice globale ale unor molecule mai complexe. cu structură cunoscută. Aplicând regula paralelogramului rezultă dipol- momentul global µ=1. 11 . iar momentul polar al legăturii H-O este de 1. unghiul dintre cele două legături H-O este 104.5o O µH2O = = 2x1.614 = = 1.5x0.5 D.În cazul moleculei de apă.84 D şi coincide cu direcţia bisectoarei unghiului determinat de cele două legaturi O-H ca în figura următoare: 104.

Polarizaţia şi refracţia moleculară Refracţia moleculară reprezintă fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de lumină la trecerea printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente. iar r = unghiul de refracţie. indicele de refracţie absolut se defineşte prin raportul: n = unde: c reprezintă 12 .4. este definit prin relaţia : n21 = unde: i = unghiul de incidenţă. Conform teoriei ondulatorii a luminii indicele de refracţie relativ este definit prin raportul vitezelor luminii în cele două medii: n21 = . Indicele de refracţie relativ al celui de-al doilea mediu (care conţine raza refractată) faţă de primul mediu (care conţine raza incidentă). iar când raza incidentă se află în vid.

În teoria electromagnetică a luminii. Maxwell demonstrează legătura între indicele de refracţie absolut şi constanta dielectrică a mediului prin 13 . De unde rezultă : Indicele de refracţie poate fi influenţat de următorii factori :  natura substanţei celor două medii.  anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline.  temperatura şi presiunea.viteza luminii în vid ( ). iar reprezintă viteza luminii în mediul de refracţie considerat. Legea a doua a refracţiei stabileşte legătura dintre cei doi indici de refracţie relativ şi absolut prin relaţia: .  lungimea de undă a radiaţiilor folosite (fenomenul de dispersie) .

Înlocuind în ecuaţia Mossot- Clausius.relaţia: ε = n2. se regăseşte ecuaţia Lorentz-Lorentz: unde: Rm se numeşte refracţie moleculară. Ea are caracter aditiv şi rezultă prin însumarea contribuţiilor grupărilor individuale constitutive ale moleculei (a refractivităţilor de legătură). Ea stă la baza metodelor fizice de determinare a structurii moleculelor. 14 . Refracţia moleculară Rm depinde de structura moleculei şi de tipul legăturilor din moleculă.

Bibliografie 1. Rodica Sîrbu. Constanţa. 2001 15 . Dr. „Chimie fizică”. Editura Ovidius University Press.