You are on page 1of 18

Obturatia

1 Obturatia

Obturaţia este o metodă de reconstrucţie a unui dinte deteriorat de carii, pentru a-i reda
funcţia şi forma normală. Când execută o obturaţie, medicul dentist îndepărtează întâi ţesutul
dentar afectat, curăţă zona, apoi astupă cavitatea cu material de obturaţie.
Prin sigilarea spaţiilor de pătrundere a bacteriilor, obturaţia poate preveni evoluţia
cariilor dentare.

1.1 Obturatia de canal

Obturaţia de canal este necesară din cauza apariţiei complicaţiilor cariei dentare, care,
odată ajunsă la pulpa dentară, provoacă inflamaţia şi alterarea acesteia şi implicit apariţia
durerii.
După dezinfectarea şi instrumentarea mecanică a canalelor radiculare urmează
închiderea, etanşeizarea acestora printr-o obturaţie de canal pentru care avem o serie de
materiale şi aparatură la dispoziţie.
Principalul material din care se realizează obturaţiile de canal este gutaperca, o
substanţă extrasă din arborele de cauciuc, care se poate termoplastifa şi condensa cu ajutorul
unui aparat (sistem de obturaţie Calamus) şi astfel umple toate spaţiile
Nu s-a descoperit încă materialul de obturaţie ideal, dar cel mai frecvent utilizat
material de obturare a spaţiului endodontic este gutaperca. Aceasta îndeplineşte cele mai
multe dintre desideratele materialului ideal. Problema majoră a gutapercii se întâlneşte atunci
când dorim să o utlizam caldă, după utilizare, când începe răcirea se produce fenomenul de
contracţie şi astfel sigilarea canalului nu va fi perfectă. S-a stabilit că prin condensarea ei de-a
lungul canalului către apex elimina această problema a modificării volumetrice la răcire.
S-a demonstrat recent, în vitro, că gutaperca acţionează împotriva câtorva specii de
bacterii diferite: Staphilococcus aureus, Streptococcus mutans, S. pyogenis. Chiar a fost
lansată ipoteza că activitatea antibacteriană este generata de oxidul de zinc conţinut în
preparatele comerciale de gutapercă.
Materiale Procentaj Funcţie
Gutapercă 18-22% Matrice
Oxid de zinc 59-76% Umplutură
Ceară sau rășina 1-4% Plasticitate
Sulfat metalic 1-18% Radioopacitate

[Type text]

cu adevărat o restaurare canalară monolit. Argumentul de bază ar fi că singura deosebire faţă de condensarea laterală la rece constă în încălzirea spreaderului înaintea folosirii sale în canal. etc. condensarea verticală la cald. densă şi omogenă. .1. comercializarea de gutapercă se face sub formă de: conuri standardizate. Dacă în condensarea laterală la rece se obţine doar o simplă alipire a unor mase izolate de gutapercă sub acţiunea spreaderului. unidoze. Tehnica de condensare laterală la cald a gutapercii Este o tehnică situată la graniţa dintre condensarea laterală la rece şi condensarea verticală la cald a gutapercii. conuri nestandardizate. în condensarea laterală la cald se produce fuzionarea conurilor într-o masă unică.1 Tehnici de obturare a canalelor cu gutapercă: Dintre tehnicile de obturare canalară utilizând gutapercă încălzită vom discuta în continuare despre: condensarea laterală la cald. 1. Această tehnică favorizează obţinerea unei obturaţiei de canal cu o densitate şi omogenitate net superioare tehnicii de condensare laterală la rece. condensarea termomecanică a gutapercii şi tehnici de injectare a gutapercii ramolite. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA Compoziţia gutapercii comerciale La momentul de faţă. Gutaperca introdusă în canal este ramolită prin încălzire şi devine mult mai uşor de condensat. cartuşe.

Se vor repeta aceste manevre de 2-3 ori cu conuri auxiliare apoi în masa de gutapercă condensată lateral la rece se va introduce un spreader încălzit în scopul ramolirii ei. realizate prin condensare laterală la rece. Protecţie mai eficientă împotriva microinfiltrațiilor de interfaţa comparative cu condensarea laterală la rece. Următoarea etapă constă în alegerea conului de gutapercă principal (master). în sterilizatorul cu perle de sticlă sau prin current electric (acumulator). Se coafează cu ciment şi conul master apoi se introduce în canal până la distanţa de 0. ameliorarea obturaţiilor de canal cu gutapercă efectuate prin condensare laterală la rece care au de obicei o densitate insuficientă în cele două treimi coronare. în spaţiul părăsit de spreader. Pentru a evita eventualele fracturi radiculare în timpul condensării conurilor de gutapercă se indică utilizarea preferenţiala a finger spreaderelor de către începători întrucât presiunea laterală este mult mai mică comparative cu hand spreaderele. Selectarea spreaderului trebuie să se facă astfel încât acesta să ajungă de-a lungul conului master până la o distanță de 1-2 mm de constricţia apicală. Urmează introducerea spreaderului anterior selectat în canal. Urmează reintroducerea spreaderului şi condensarea laterală simultană a ambelor conuri de gutapercă.5-1mm de constricţia apicală. Cimentul de sigilare se introduce în canal astfel incât să coafeze pereţii canalului.cu vârful coafat în ciment de sigilare.5-1 mm de constricţia apicală. de-a lungul conului master pe care îl deplasează lateral. cu spaţii vide. ameliorarea obturaţiilor neomogene de gutapercă. urmărindu-se o apropiere de 1-2 mm de constricţia apicală printr-o mişcare combinată de uşoara presiune apicală şi rotaţie. Obturatia Avantajele tehnicii: . Spreaderul poate fi încălzit în flacără. Acesta trebuie să fie cu un număr mai mare decât calibrul celui mai gros instrument cu care s-a lărgit canalul pe toată lungimea de lucru (acul master). . de-a lungul conului principal. Timpi operatori: După toaleta canalului şi uscarea acestuia se recomandă alegerea spreaderului şi proba acestuia în canalul radicular. pentru a se putea opri la introducerea în canal la o distanţă de 0. . [Type text] . Se menţine spreaderul în poziţia finală timp de 15-30 de secunde. apoi se îndepărtează spreaderul din canal prin mişcări reciproce de rotaţie cu o amplitudine de 30-40 grade. Imediat se introduce un con auxiliar de gutapercă.

Se îndepărtează excesul de gutapercă prin secţionarea conurilor cu un fuloar încălzit la nivelul orificiilor de emergenţă ale canalelor radiculare. Efectul scontat este o obturaţie de canal tridimensională densă. atât de spreader. . tehnică Endotec) Spreaderul încălzit introdus în canal v-a efectua o mişcare continuă combinată verticală şi de rotaţie şi înainte de a se răci se va îndepărta din canal printr-o mişcare continuă de rotaţie. Avantajul major al tehnicii Endotec este că generează mai puţin stress pereţilor dentinari. prin ramolire. . omogenă şi mai bine adaptată la pereţii canalului comparative cu obturaţiile rezultate prin condensarea convenţională la rece. se condensează lateral gutaperca din canal. compatibilă cu utilizarea cimenturilor de sigilare. cât şi de plugger. grad de omogenitate deosebită a obturaţiei. asigurând o condensare optimă combinată. bivalente. Premize: . . ramolirea gutapercii în interiorul canalului. utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă. păstrarea controlului asupra temperaturii pluggerului/ spreaderului. se introduce un nou con auxiliar. Se obturează coronar provizoriu şi se recomandă radiografie de control. Tehnica de condensare laterală la cald Endotec: Tehnica de condensare laterală la cald a fost introdusă de Howard Martin în 1987.cât şi la rece (electrice. sigilare mai eficientă a spaţiului endodontic faţă de tehnicile convenţionale la rece. . . apoi spreaderul încălzit va condensa la cald şi aceste manpoere se vor repeta până la completa obturare a canalului. laterală şi verticală. adaptare superioară a gutapercii la pereţii canalului. . Avantaje: . Porneşte de la ideea realizării obturaţiei de canal prin condensarea simultană laterală şi verticală la cald a gutapercii cu ajutorul unui instrument cu dublu rol. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA Tipuri de spreadere folosite prin încălzire: . Apoi se introduce un spreader neîncălzit. . identice cu cele folosite în condensarea laterală la rece . La final se aplică o condensare verticală fermă a gutapercii la nivelul orificiului canalului radicular cu ajutorul unui plugger. prevăzute cu un condensator de căldură (spreader cu bilă) . utilizabile atât la cald. păstrarea controlului asupra gradului de încălzire al gutapercii.

consum mai mare de conuri de gutapercă comparative cu tehnicile de condensare la rece. permite obturarea canalelor radiculare indiferent de tehnica tratamentului biomecanic. . prin refluidificarea gutapercii exact până la nivelul dorit. . Este prevăzut cu 2 pluggere/spreadere interşanjabile ISO 30 şi 45. Dezavantaje: . coafarea pereţilor porţiunii apicale a canalului cu ciment de sigilare. . densitate mai mare a obturaţiei. . prezintă posibilitatea precurbarii pentru utilizarea în canale curbe. . presupune o condensare uşoara spre moderată. utilizarea aceluiaş plugger/spreader. Răcirea este rapidă şi se obţine prin deconectarea circuitului electric din butonul de control. Încălzirea electrică a plugger/preaderelor se obţine în 8-12 secunde. generează independenţă în manevrare similară unui plugger încălzit convenţional. leziuni termice ale parodonţiului sau osului alveolar în cazul supraîncălzirii gutapercii prin activarea prelungită (peste 20 secunde) a butonului de control al încălzirii. facilitează dezobturarea canalelor radiculare obturate în vederea reluării tratamenutlui endodontic sau pregătirii pentru reconstituiri corono-radiculare. . prin răcirea sa rapidă. proba clinico-radiologică a conului de gutapercă principal. Etape de lucru: . permite reluarea manevrelor de condensare în cazul unor obturaţii incomplete. utilizarea spreaderului/pluggerului încălzit la ramolirea gutapercii ca în tehnica condensării verticale la cald. Obturatia . . frecvenţă mai mare a obturaţiilor cu depăşire comparativă cu tehnicile convenţionale. neomogene. [Type text] . deoarece gutaperca rămâne plastică în canal încă 10-15 secunde după îndepărtarea instrumentului încălzit. Dispozitivul Endotec este simplu şi ergonomic. nu necesită modificarea principiilor biomecanice unanim acceptate de tratament endodontic. . . posibilitatea continuării condensării gutapercii ramolite cu pluggere sau spreadere convenţionale neîncălzite. temperatura fiind de 155 °C prin utilizarea unui miniacumulator încorporat. Se poate ataşa un opritor ocluzal din silicon. . ca în tehnica condensării laterale la rece. . în cazul nerespectării tehnicii corecte.

condensarea laterală la rece a conurilor accesorii. având densitatea superioară obturaţiilor obţinute prin condensarea laterală. . de care se deosebesc însă prin forma teşită a varfului părţii active. . lungă de aproximativ 30 mm. reintroducerea plugger/spreaderului încălzit pe canal cu o presiune uşoară spre moderată. declanşarea încălzirii plugger/spreaderului. inclusiv în cele laterale şi accesorii. imprimându-i-se o mişcare în sens apical combinată cu una de rotaţie. descrisă de Coolidge(1950). combinate cu o mişcare simultană de rotaţie. . introducerea conului principal până la reperul stabuilit anterior de odontometrie. îndepărtarea pugger/spreaderului din canal . În final se aplică termocondensarea verticală urmată de o condensare verticală la rece cu un plugger convenţional neîncălzit de calibru adecvat. Aceasta constă în obturarea canalelor printr-o manevră de condensare verticală. . începerea condensării laterale la rece cu spreadere sau plaggere reci. introducerea în spaţiul creat pe canal a unor conuri de gutapercă accesorii. Condensarea verticală a gutapercii se realizează cu nişte intrumente de canal denumite pluggere asemănătoare sondelor endodontice. . aplicând o presiune suficient de mare pentru a forţa gutaperca ramolită prin încălzire să pătrundă în întreg sistemul endodontic de canale. în realitate reprezintă o variantă modernizată a tehnicii mai vechi de obturare segmentară. Se repetă manoperele de mai sus până la completarea obturaţiei tridimensionale a porţiunii mijlocii şi coronare a canalului radicular. declanşarea termocondensarii prin exercitarea unei presiuni uşoare spre moderate în sens apical. de-a lungul conului master. . . Tehnica de condensare verticală la cald a gutapercii Introdusă de Schilder în 1967 pe considerentul că ar promova o veritabilă obturaţie de canal tridimensională. introducerea plugger/spreaderului încălzit pe canal. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA . . . condensarea laterală convenţională la rece . controlul radiologic intermediary pentru verificarea adaptării apicale a conului principal. Aceste pluggere pot fi folosite atât la manevrele de condensare laterală cât şi la cele de condensare laterală a gutapercii.

 secţionarea conului cu un instrument încălzit. la baza orificiului de emergenţă a canalului radicular. [Type text] . reclamă o lărgire excesivă a canalului.  proba pluggerului: el conferă un efect maxim de condensare dacă extremitatea sa plată active contactează o suprafaţă cât mai întinsă de gutapercă.  restul canalului se obturează prin adăugarea succesivă de segmente de con de gutapercă de circa 3 mm având calibrul asemenator zonei respective a canalului. . spre apex. Se recomandă verificarea clinico-radiografică. la o distanţă de 2-3 mm de constricţia apicală. mediu. Premize preoperatorii:  proba conului de gutapercă: conform acestei tehnici conul master trebuie să se blocheze la propulsarea în canal.  fularea în canal a extremităţii ramolite a conului cu un plugger neîncălzit de calibru corespunzător treimii coronare a canalului. utilizându- se doar materialul oferit de conul principal.  introducerea unui spreader încălzit în masa de gutapercă şi fularea materialului ramolit mai departe. necesită mult timp. Se va allege un set de 2-4 pluggere de calibre diverse. care să asigure utilizarea lor corectă în secotarele de canal : apical. fără a exercita o presiune laterală directă asupra pereţilor care să favorizeze fractura rădăcinii.Obturatia Avantajele tehnicii: .  repetarea manevrelor alternative de ramolire şi condensare a gutapercii până la realizarea unei obturaţii compacte în porţiunea apicală a canalului. laborioasă. la 2-3mm de constricţia apicală.obturaţii mai omogene comparative cu tehnicile convenţionale de condensare la rece Dezavantajele tehnicii: . coronar. Timpi operatori:  introducerea unei cantităţi minime de ciment de sigilare în porţiunea apicală a canalului. cu un plugger neîncălzit de calibru adecvat.  coafarea conului principal cu ciment de sigilare şi propulsarea sa în canal până se blochează. cu repere plasate la intervale de 5 mm pe partea activă.

deplasându-se gutaperca prin fulare până în zona apicală. Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii: La sfârşitul anilor ‘70’o nouă tehnică de obturare canalară apare purtând denumirea de condensare termo-mecanică. Se repetă procedura până la obturarea tridimensională a segmentului coronar al canalului. folosindu-se segmente de conuri de gutapercă având lungimea de 2-3 mm şi calibrul corespunzător canalului. Numele celui care a introdus această tehnică este McSpadden (1978-1979). Urmează condensarea în canal a porţiunii ramolite a conului cu ajutorul unui plugger neîncălzit. segmental mediu şi coronar al canalului sunt obturate la fel ca la tehnica conveţională. Se porneşte dinspre apex. prin condensarea treptată verticală şi laterală a restului de material. medie şi apicală Coafarea pereţilor canalului cu un strat foarte subţire de gutapercă. Obturarea treptată a restului canalului prin aceleaşi manevre descrise la tehnica convenţională a condensării verticale. fără a fi coafate cu ciment de sigilare. propulsând sub presiune gutaperca . ceea ce asigură omogenitatea obturaţiei. Odată realizată sigilarea porţiunii apicale. el a creat un instrument nou ce seamănă cu un ac Hedström ale cărui conuri suprapuse sunt dispuse invers. tot cu spreaderul încălzit. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA  ramolirea unui nou segment de con se face în canal. cu baza spre vârf. cu un plugger neîncălzit adecvat de calibru. inclusiv secţionarea conului principal la orificiul de emergenţă al canalului cu un instrument încălzit sunt identici. din setul selectat se folosesc pluggerele cu calibru din ce în ce mai mare. de aşa manieră încât să pătrundă şi în masa de gutaperca deja condensate pentru a asigura continuitatea obturaţiei.4 mm în masa de gutapercă condensate în canal şi fularea imediată a masei de gutapercă ramolită spre apex cu un plugger corespunzător neîncălzit.  pe măsură ce se completează obturarea canlului . O variantă a condensării verticale la cald se deosebeşte prin faptul că se începe condensarea gutapercii din treimea coronară a canalului. moment în care restul canalului este încă neobturat. pentru crearea accesului în celelalte două treimi ale canalului. Instrumentul se numeşte compactor McSpadden şi acţionează ca un şurub cu răsucire inversă.  condensarea simultană a gutapercii segmentului de con adăugat şi a porţiunii de contact din masa care deja a obturat o parte din canal. Îndepărtarea masei de gutapercă din centrul obturaţiei segmentului coronar cu ajutorul unui spreader încălzit la care aderă. Primii timp. apoi introducerea unui spreader încălzit la roşu pe o distanţă de 3. ramolite prin spreadere încălzite şi fulate cu pluggere neîncălzite.

[Type text] . utilizând o turaţie de 8.  Indicaţia principală a acestei tehnici este obturarea canalelor cu resorbţii radiculare interne. Compacorul este folosit la o piesă convenţională.000 rotaţii/minut.  generarea foarte rapidă a unei mari cantităţi de căldură în spaţiul endodontic.  asocierea unui ciment de sigilare asigură o mai bună etanşeizare apicală a canalului compartiv cu condensarea laterală la rece. Avantajele tehnicii:  foarte rapidă.  inducerea resorbţiei radiculare externe. Dezavantajele tehnicii:  este mai laborioasă decât pare initial.  inducerea anchilozei rădăcinii.  Tehnica McSpadden nu este recomandată în canalele înguste şi curbe.  posibilitatea producerii unor leziuni termice ale parodonţiului marginal prin creşterea bruscă a temperaturii cu 15-20 de grade în câteva secunde. care condensează gutaperca ramolită în direcţie apicală. realizând o obturaţie de canal tridimensională.  şanse frecvente de fracturare a compactoarelor.  conferă obturaţiei densitate şi omogenitate. necesită aproximativ 10 secunde pentru obturarea canalului. Obturatia ramolită prin lama spiralată cu 1 mm înainte şi lateral de tija sa.  facilitarea depăşirilor în lipsa unui stop apical corespunzător.  necesită exersare îndelungată pentru a fi stăpânită. Tehnica constă în ramolirea gutapercii în canal datorită căldurii generate prin frecare de compactor.000-10.

 coafarea vârfului conului de gutapercă cu ciment de sigilare. a fost îmbunătăţită semnificativ prin introducerea a două dispozitive eletronice: heat carrier-ul electric “Touch-and-Heat” (Analytic .  acţionarea compactorului la turaţia maximă recomandată. executat în dentină.  introducerea conului de gutapercă în canal şi fixarea sa la reperul stabilit. să ajungă la 1. Atunci când s-a condensat gutaperca în porţiunea apicală se resimte o senzaţie de respingere spontană a compactorului din canal. menţinerea în această poziţie pentru ramoliriea gutapercii. Dacă se forţează compactorul în direcţie apicală poate apărea fracturarea sa. tehnica de condensare verticală.5 mm de constricţia apicală. obturaţia de canal prin injecarea directă a gutapercii ramolite constituie un deziderat al multor stomatologi. Tehnici de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire Introdusă de Yee (1977). apoi propulsarea lentă dar continuă până se ajunge la reperul apical prestabilit.  introducerea compactorului în canal până se întâmpina o uşoara rezistenţă.5 mm de reperul apical stabilit prin odontometrie. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA Premizele obligatorii:  lărgirea canlelor utilizând telescoparea regresivă (step back). evazată a canalului.  proba clinică a compactorului în canal şi marcarea pe tija sa a distanţei pe care trebuie să pătrundă în canal. păstrându-se aceeaşi turaţie maxima. care să prevină depăşirea constricţiei apicale de către materialul de obturaţie de canal. Retragerea prea rapidă a compactorului favorizează apariţia golurilor în obturaţie. Se recomandă utilizarea unui compactor de calibru mai mare în porţiunea coronară.  retragerea lentă a compactorului din canal. Timpi operatori  proba conului master.  alegerea compactorului de acelaşi calibru cu acul Kerr cel mai gros cu care s-a lărgit canalul până la 1-1. Începând cu anii 80’.  crearea unui stop apical correct.  tratamentul mecanic de canal să asigure atât permeabilitatea cât şi trecerea uniformă între treimea apicală şi cea medie a canalului.

 plasarea corectă a vârfului canulei.  injecarea gutapercii la consistenţa adecvată.  injectarea în canale cu canule de calibru 20/23 sau chiar 25 (diametru 0. Valoare:  nu aduce un progres semnificativ în endodonţie.  deprinderea tehnicii corecte în prealabil în vitro.  alegera unor pluggere care să pătrundă în treimea medie a canalului fără să se blocheze în lumen. cu consecinţele nedorite asupra calităţii sigilării.  Dificultatea asigurării unui debit uniform al gutapercii în canal. 30. Dezavantaje:  Tehnică destul de laborioasă.  injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect. [Type text] . utilizat la ora actuală. Caracteristici tehnice:  ramolirea gutapercii la 160 °C.  coafarea pereţilor canalari cu ciment de sigilare.5 mm). Sistemul Obtura este printre cele mai cunoscute sisteme de ramolarie a gutapercii. Indicaţia principală o reprezintă resorbţia radiculară internă. Obturatia Techology) şi Obtura Gutta-perhca Gun (Obtura Corp). indiferent de îndemânare şi experienţă.  proba clinică prealabilă a pluggerelor pentru asigurarea pătrunderii la adâncimea dorită.  Contractarea gutapercii prin răcire. Aceste dispozitive fac obturaţia cu gutapercă ramolită mult mai acesibilă clinicienilor.  alegerea unei canule care să pătrundă până la 3-5 mm de constricţia apicală. Reguli obligatorii pentru obturarea corectă:  lărgirea corecunzatoare a canlului.  alternativa de importanţă secundară altor tehnici de obturaţie de canal. Premiza obligatorie: utilizarea cimentului de sigilare pentru realizarea sigilării apicale. Timpi operatori:  crearea stopului apical în dentină prin lărgirea canalului la acest nivel cel puţin cu acul nr.

 răşinile compozite. La ora actuală există o multime de materiale folosite pentru obturaţia coronară însă în cele ce urmează vor fi prezentate cele mai folosite şi indicate de către medici în urma studiilor efectuate şi a proprietăţilor acestora.2.  condensarea finală a gutapercii cu pluggerele probate.  ionomerii de sticlă. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA  injectarea lentă a gutapercii în canal. .etc.  obturarea în continuare a porţiunii medii şi coronare a canalului. dacă s-a respectat lungimea de lucru. 1. păstrând suficient spaţiu în jurul canulei pentru a nu se încorpora bule de aer în obturaţie.2 Obturatia coronara Obturaţia coronară reprezintă o metodă de tratament prin care se restaurează morfologia dinţilor care au suferit pierderi de substanţă dura în urmă proceselor carioase.  respingerea treptată a canulei din canal pe măsură ce gutaperca se depozitează în lumenul acestuia. abordarea tututor canalelor radiculare.1 Materiale pentru obturaţia coronară Materialele de obturaţie coronară cel mai des folosite în stomatologie la ora actuală includ:  amalgamul.  obturarea segmentului apical al canalului în 5-10 secunde. Pentru evaluarea tratamentului endodontic în general sunt utilizate imaginile radiologice cu semnele subiective şi obiective ale pacientului. omogenitatea obturaţiei de canal. traumatismelor sau din alte cauze. Modern se poate folosi şi CBCT. Această manoperă este preferată de către pacienţi deoarece este o manoperă mai puţin invazivă decât realizarea unei coroane dentare şi în multe cazuri este mai indicată şi cu o longevitate asemănătoare altor metode de restaurare coronară. Se apreciază astfel simptomatologia. 1.

dar acestea se elimina din obturaţie sub formă de vapori în cantităţi minime. există numeroase avertizări legate de toxicitatea mercurului. Introducerea amalgamului cu conţinut bogat în Cu şi a sistemelor adezive au îmbunătăţit substanţial proprietăţile fizice şi chimice ale amalgamului care a devenit astfel mai performant. Având în vedere culoarea sa metalică se foloseşte numai la dinţii din spate. Dezavantajele amalgamului: sensibilitate pe termen scurt la rece sau cald după aplicarea obturaţiei din amalgam. uşor de utilizat.4 MPa). În timp.  Modificările dimensionale sunt minime. staniu. Proprietăţile acestea sunt :  Mai puţin afectate de fluaj. Obturatia Amalgamul Amalgamul este un material utilizat de mai bine de un secol. la fractură. Nu în ultimul rând. [Type text] . medicul dentist este nevoit să îndepărteze mai multă substanţă dentară pentru a crea retentivităţi în scopul ancorării obturaţiei. Aspectul metalic împiedică utilizarea sa în zona vizibilă a arcadelor dentare. din considerente estetice.  Rezistenţa mecanică superioară a altor materiale dentare pe care le depăşesc şi prin :  Rezistenţă la compresiune şi tracţiune.  Reduce riscul de apariţie a cariilor secundare.  Preformanţe clinice mai bune. Deşi amalgamul dentar continuă să fie sigur şi un material folosit pe scară largă. Este durabil.  Permite o preparaţie minim invazivă. Amalgamul reprezintă o combinaţie între mercur cu o pulbere ce conţine procente variate de argint.  Rezistenţă mai mare la coroziune. cupru şi zinc.  Valori medii ale rezistenţei legăturii adezive la structura dentară (33MPa) . mai mari deât ale compozitelor (26.  Duritate mai mare imediat după priză. foarte rezistent la uzură mecanică şi relativ ieftin. amalgamul poate colora ţesutul dentar din jurul obturaţiei. pentru plasarea unei obturaţii din amalgam.  Modul de elasticitate.

cernute şi transformate în pulbere.distribuit de Amalgamated Dental Co în Anglia şi de Caulk în Statele Unite. Principalele metale care intră în compoziţia aliajului şi care împreună cu mercurul vor da naştere amalgamului dentar: argintul. Ionomerii de sticlă (glass-ionomeri): Glass-ionomerii au fost introduşi pentru prima dată de Wilson şi Kent în 1972. Sticlă topită era apoi turnată într-o tavă de oţel. Caracteristicile şi proprietaţile acestor materiale se regasesc în ANEXA. . Intenţia era să se producă un ciment având atât caracteristicile cimenturilor silicate ( transluciditate şi eliberare de fluor) cât şi cele ale cimenturilor policarbabilitatea de a se lega chimic la structura dintelui neiritant pentru pulpă).. Particulele erau apoi trecute printr-o sită pentru a le separă după mărimi.. cuprul.  afectarea mediului înconjurător.compoziţia apra sticlei fluoroaluminosilicat de calciu . au apărut în Europa în 1975. Aceste pulberi erau amestecate şi topite (la temperaturi mai mari de 1300sC timp de 2 ore) cu un flux de fluoruri care serveau la reducerea temperaturii de topire. Folosirea copolimerilor îmbunătăţeşte păstrarea compuşilor. COMPOZIŢIE PULBEREA DE STICLĂ . masa era pusă în apă şi fragmentele rezultate erau zdrobite.Primul glass-ionomer comercial a fost făcut de De Trey Company .cu 2:1 copolimer acid acrilic . în comparaţie cu soluţia apoasă de acid poliacrilic folosită iniţial. Pentru a o fragmenta. paladiu şi platina. Glass-ionomerii sunt hibrizi rezultaţi din cimenturi silicate şi cimenturi policarb.  afectarea purtătorilor acestor restaurări şi a celor care manipulează amalgamele. staniul. LICHIDUL – conţine o soluţie 40 . mercurul. care reprezintă componentă de bază a pulberii cimentului glasionomer. zincul. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA Principalele aspecte legate de incompatibilitatea biologică a amalgamelor se referă la:  galvanismul bucal.  toxicitatea mercurului.acid itaconic în apă sau copolimer acid maleic-acid acrilic. soluţie ce avea tendinţa să devină vâscoasă relativ repede.  reacţiile alergice la mercur. isidiul.devenind disponibili în Statele Unite în 1977.

chiar şi în cazul unor cavităţi profunde. iar percolarea marginală redusă. Majoritatea cimenturilor ionomere au o radioopacitate mai mare decât a dentinei. contracţia este controlată. indicat mai ales pentru cimentare sau ca obturaţie de bază (lineri). Dacă aspectul estetic nu este satisfăcător. Rezistenţă lor mecanică este mai mare decât a cimenturilor fosfat de zinc şi policarboxilat de zinc. Aceste cimenturi prezintă o culoare şi o transluciditate asemănătoare structurilor dentare. Cimentul anhidru – "anhidru" este un termen impropriu. Obturatia Acidul tartric .se găseşte de asemenea în lichid şi este un component foarte important al GICs controlând reacţia de priză prin izomerii optici activi. http://www. dar şi pe măsură ce se maturizează. de aceea este importantă sigilarea restaurării imediat după priză şi realizarea modelării finale după cel puţin 24 de ore. care este mai translucidă (îmbunătăţind astfel proprietăţile fizionomice ale cimentului). comportându-se că un adevărat rezervor de fluor pe toată perioada de viaţă a restaurării. În prezenţa adeziunii prin schimb ionic cu structura dentară. va menţine neschimbat timpul de lucru şi va scurta timpul de priză. Acesta inhibă formarea plăcii bacteriene. pentru că includerea unui radioopacifiant le-ar altera transluciditatea. Anumite produse indicate pentru restaurări fizionomice sunt radiotransparente. Totuşi rezistenţă la fracturare este scăzută comparativ cu cea a răşinilor compozite sau a amalgamelor ceea contraindică amplasarea lor în zone de stress ocluzal. Prin amestecarea celor două componente rezultă un ciment cu o vâscozitate relativ scăzută. În cazul existenţei unor deschideri ale camerei pulpare este totuşi recomandată aplicarea unui strat protector de hidroxid de calciu. Această va stimula extracţia de ioni din pulberea de sticlă .php [Type text] . restaurarea poate fi menţinută că o obturaţie de baza şi laminată cu răşini compozite. protejează de carie structurile dentare adiacente. întrucât glass-ionomerii sunt cimenturi a căror componentă de baza este apă. stratul superficial îşi modificǎ culoarea.creeaza. În cazul expunerii premature la apă. Permite de asemenea utilizarea unei sticle cu conţinut scăzut de fluor. lichidul fiind apă sau soluţie apoasă diluată de acid tartric. care apare progresiv în timpul procesului de priză. Ionomerii de sticlă prezintă o contracţie volumetrică de priză de 3%. Duritatea creşte cu proporţia pulberii.com/familie/medicina/Cimenturile-ionomere-de-sticla238. Totuşi acidul poliacrilic poate fi uscat prin vidare şi încorporat în pulberea de sticlă . Cimenturile ionomere prezintă o foare bună biocompatibilitate datorată în special prezenţei fluorului în compoziţia lor. Răspunsul pulpei la cimenturile ionomere este de asemenea favorabil.

organică și anorganică. Altfel spus. aderă chimic la smalț și dentină. elasticitatea. Avantajul major al acestui material este că se conservă mult mai bine țesuturile dure dentare.  Bondingul care pătrunde în microretențiile create anterior și formează legături chimice atât cu țesutul dentar cât și cu materialul compozit. constituită dintr-un amestec de pulberi asemănătoare sticlei (oxid de siliciu. aluminiu. fiind necesar însă și un agent de legătură – sistemul adeziv. textura. culoarea. se obțin proprietăți asemănătoare țesuturilor dure dentare. la rândul lui. transluciditatea. Acest lucru este posibil datorită faptului că materialele compozite. izolarea termică și chimică a pulpei dentare. rezistența. Prin combinarea acestor două faze. datorită fazei organice. în ceea ce privește duritatea. borosilicați de bariu etc). UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA Răşinile compozite: Compozitul dentar este un material alcătuit dintr-o componentă organică (matrice) pe bază de compuși acrilici și o componentă anorganică.  Primerul care rehidratează matricea organică a dintelui și reface structura tridimensională pierdută prin demineralizare. Pe scurt. este suficient să se îndepărteze smalțul sau dentina alterate și aceea este forma finală a cavității. din trei clase de substanțe:  Acid fosforic care demineralizează dintele. expune matricea organică a smalțului/dentinei și creează microretenții. fără a fi necesar un sacrificiu suplimentar de țesut dur pentru a crea o preparație retentivă. . cuarț. acest sistem adeziv este alcătuit.

 Compozitul are un grad de elasticitate asemănător țesuturilor dure dentare.  După priză. practic etanșează canaliculele dentinare și protejează pulpa dentară de agresiunile externe. acesta trebuie să ţină cont de factorii ocluzali. Obturatia Avantajele răşinii compozite: Pe lângă avantajele menţionate anterior se mai numără şi :  Aspectul foarte asemănător dinţilor naturali.doctoruldedinti. în cazul pacientului care nu prezintă malocluzie. Restaurarea cât mai fidelă a suprafeţei dintelui. https://www. este redus riscul de carie secundară și de apariție a colorației marginale. deci preia forțele masticatorii și le amortizează. Astfel. medicul având la dispoziție timpul necesar modelării.  Compozitul se întărește (face priză) imediat.info/compozitul-dentar/ 1. prin fotopolimerizare cu lampa. înlocuind cu succes inesteticul amalgam dentar. așa că puteți mânca imediat după ce plecați de la stomatolog.3 Ocluzia corecta Atunci când medicul stomatolog efectuează procesul de obturare coronară.  Datorită sistemului adeziv. infiltrația este redusă. legătura dintre compozit și dinte este foarte bună. este un factor care poate determina un tratament încheiat cu succes. [Type text] .  Tehnica ușoară și rapidă de lucru. lichide) la interfața dinte/plombă. mai ales dacă se folosesc nuanţe diferite iar medicul modelează corect relieful dintelui. fără să le transmită pulpei dentare.  Închiderea marginală a obturației este foarte bună și nu permite infiltrații din mediul bucal (salivă. contracția este limitată. fără ca materialul să se întărească în mediul bucal (el face priză doar prin polimerizarea cu lampa). deci nu se produce separație marginală (desprinderea materialului de pe pereții cavității).

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA .